arta

1. Proiect realizat de:
Voinescu Clarisa
Profesor coordontor:
Radu Daniela

2. Ce reprezintă pentru voi termenul de fotografie?
V-ați gândit vreodată ce
se ascunde în spatele
acestui cuvânt?

3. Termenul de fotografie are o triplă semnificație în
vorbirea curentă:
 este o imagine obținută prin fotografiere sub
acțiunea luminii;
 este o ramură a artei grafice care folosește această
tehnică.
 literalmente se poate traduce prin a picta cu lumină

4. Diafragma este un element care controlează
cantitatea de lumină care intră în mediul optic, la
fel ca irisul ochiului uman.
Ea este compusă dintr-un set de lamele dispuse
paralel cu lentilele obiectivului, în aşa fel încât ele
formeză un orificiu al cărui diametru este variabil.
Deschiderea diafragmei (A – aperture) conduce la
mărirea sau micșorarea orificiului permiţând astfel
un control asupra cantităţii de lumină ce pătrunde
prin obiectiv.

5. Diafragma se măsoară cu ajutorul unui număr, care
este un raport între diametrul fizic al deschiderii și
distanța focală, astfel încât, indiferent de obiectiv,
o anume valoare a diafragmei înseamnă aceeaşi
cantitate de lumină intrată în aparat.
Așadar, dacă avem o deschidere de 25 mm la o
distanță focală de 50 mm, valoarea diafragmei
este de 1/2. În practică nu se mai specifică
“diafragma unu pe doi”, ci se specifică doar
numitorul, adică “diafragma doi”.

6. Valorile pe care le poate lua diafragma (f) sunt
1, 1.4, 2, 2.8, 4, 5.6, 8, 11, 16, 22, 32, 45, 64
fiecare valoare reprezentând jumătate din cantitatea
de lumină admisă de valoarea precedentă.  2
2
1
n

9. Timpul de expunere poate fi controlat cu ajutorul
obturatorului.
Obturatorul este acel dispozitiv care, prin
deschidere, permite pătrunderea
luminii necesară pentru expunerea senzorului.
Obturatorul este constituit din două perdele,
dispuse vertical sau orizontal, aşezate cap la cap.
În repaus doar una dintre ele acoperă pelicula.
În urma declanşării, ele se deplasează una în urma
celeilalte, la foarte mică distanţă, descoperind
astfel, în mod egal, senzorul.

10. Ca și in cazul diafragmei, controlul timpului de expunere se
face în trepte, fiecare treaptă dublând sau înjumătățind
timpul de expunere.
1/2000; 1/1000; 1/500; 1/250; 1/125; 1/60; 1/30; 1/15;
1/8; 1/4; 1/2; 1 etc. De exemplu un timp de expunere de
1/1000 lasă să treacă jumatate din lumina admisă într-un
timp de 1/500. Timpii de expunere cei mai utilizați în
fotografia curentă, care se face în general din mână și nu de
pe trepied, sunt între 1/60s și 1/500s.

13. Sensibilitatea senzorului determină cantitatea de
lumină necesară pentru ca fotografia să fie corect
expusă. O sensibilitate mică înseamnă că este
nevoie de o cantitate mai mare de lumină, care
poate fi compensată fie din diafragmă (se deschide
mai mult diafragma), fie din timpul de expunere (se
mărește timpul de expunere).
Sensibilitatea se măsoară în diferite unitați:
ISO/ASA: 50, 100, 200, 400, 800, 1600,
3200, 6400

14. Scara este aritmetică, sensibilitatea se dublează la
fiecare treaptă, de exemplu 400 ISO este o
sensibilitate de două ori mai mare decât 200 ISO,
ceea ce duce la un necesar de lumină de două ori
mai mic.

16. Mai jos sunt prezentate paginile de unde am
luat informații:
 http://www.webdesignbox.ro/parametrii-unei-
fotografii
 http://www.fotodex.ro/index.php?p=caut
 http://georgestanciu.com/fotografie/senzor-de-
imagine/
 http://www.nikonisti.ro/articole/tutorial-foto-
sistemul-de-focalizare-automata-de-la-nikon-
partea-i/1026
 http://www.nikonisti.ro/articole/tutorial-foto-
sistemul-de-focalizare-automata-de-la-nikon-
partea-ii/1204