Analiza proiect multimedia Casa Jurnalistului

1. MădălinaGheța
Fraking România – Casa Jurnalistului
Proiectul multimedia „Fraking România” încearcă să explice cauza protestelor
neașteptate de la Bârlad împotriva exploatării gazelor de șist de către compania americană
Chevron. Materialul este semnatd de Vlad Ursulean, unul din fondatorii unei comunități de
reporteri independenți, „Casa Jurnalistului”. Autorul însuși, mărturisește în deschiderea
proiectului de unde i-a venit ideea abordării acestei teme și de când a început investigațiile.
„Acest proiect a început în februarie 2012, după valul de proteste din București, când beam într-o
noapte cu colegul Ștefan Mako și el mi-a zis deznădăjduit:
- Nu se mai întâmplă nimic important prin țara asta…
– Cum nu? N-ai văzut ce e la Bârlad?
– Uhm, și atunci… de ce nu suntem acolo?”
Primele reportaje pe această temă, împărțite în trei episoade, „Adunarea de la Bârlad”,
„Elevul paul dintr-a unșpea, scânteia de la Bârlad”, și „Mamaie, ăștia de la Chevron vor să mi
te-omoare” apar în perioada martie-aprilie 2012. Aceastea se vor regăsi în proiectul
multimedia „Fraking România” care a fost scris sub forma unei investigații pe episoade,
completată cu reportaje (atât de atmosferă, cât și de personaj) și analize.
Înainte de a trece, însă, la analizarea proiectului, să facem cunoștiință cu autorul.
Actorul principal a fost Vlad Ursulean pe care l-am menționat anterior. Jurnalistul și-a început
cariera în redacția publicației „România Liberă”, unde scria doar reportaje pentru că asta îi
plăcea1 și a ajuns să fie considerat „unul din cei mai buni reporteri români din ultimii ani”2.
Cu principii bine definite pe timpul facultății de jurnalism, părăsește redacția și pune pe pe
picioare „Casa jurnalistului”. V. Ursulean devine cunoscut datorită reportajului „Tinerii
adormiți aruncă cu pietre. We are (fucking) angry!”, despre protestele de București, reportaj
care a acumulat mai multe vizualizări decât articolele scrise de Gândul și Hotnews.ro și a
atras atenția celor de la BBC. Din portofoliul său mai fac parte proiecte despre blocurile cu
bulină din București3, despre hoții de biciclete din capitală4, despre aventura lui pe bicicletă în
Bosnia5, o investigație despre „Rețeaua postacilor de partid”6, pentru care a primit și premiul
„Tânărul jurnalist al anului” și multe altele.
Proiectul multimedia „Fraking România” are propriul Website. Pagina web are o hartă
interactivă care prezintă, materialele scrise de Vlad Ursulean, într-o ordine care să permită
1 După cum mărturisea în interviul semnat de Ramona Costea de la citynews.Ro, pe care-l puteți consulta aici.
2 Conform facebrands.ro
3 Materialul intitulat„Primiți cu cutremurul”poate fi citit aici.
4 Puteți viziona filmul „Hoț de Bicicleteîn București aici.
5 Materilalul „Cu bicla în Bosnia”a apărutîn revista Kamikaze,și poate fi citit aici.
6 Despre aventura sa pe internet, alături de„hăitașii politici ai PNL” puteți citi aici.

2. MădălinaGheța
deslușirea subiectului exploatării gazelor de șist. Aceste rubrici au la rândul lor alte
subcategorii, despre care vom vorbi în cele ce urmează. Deși interfața site-ului este una „user
friendly”, cu rubrici bine delimitate, derularea imaginilor de pe fundalul textelor îngreunează
citirea.
Prima rubrică „Americanii fără apă” este un reportaj făcut în Pensilvanya
despre soarta unei familii a cărei sănătate și viață au fost distruse de sondele pentru
exploatarea gazelor de șist. Cazul familiei McIntyre nu este unul singular, înrega zonă fiind
contaminată de cele șapte sonde care înconjoară comunitatea. Problemele cu care oamenii se
confruntă sunt contaminarea apei și nivelul crescut de metan care poate arunca oricând casele
în aer. Pentru prima problemă biserica colectează apă prin donații, dar nu suficientă, iar în
ceea ce privește gazele singurul lucru care-i poate ajuta e un detector de gaz care țiuie din
când în când. Ca ei, și alți americani s-au plâns de aceleași probleme forțând companii precum
Chevron și ExxonMobil să caute noi teritorii, unul dintre aceastea fiind România.
Această parte a investigației a fost realizată în timpul celor trei luni pe care V.
Ursulean le-a petrecut în America, în mare parte la Universitatea din Boston. Reportajul a fost
scris prin intervievarea uneia din familiile afectate de acest fenomen și a unui păstor din
aceeași zonă care rostește apăsat „Luptăm contra Satanei!” .
În cea de a doua parte sunt prezentați lobbyștii din America, dar și din România care
au reprezentat programul guvernamental al Statelor Unite ce constă în convingerea altor țări
să accepte exploatarea gazelor de șist de către companiile americane. Unul dintre acești
promotori este Dawid Goldwyn, agent al SUA pentru afaceri energetice internaționale.
Singurul contact cu acesta, pe care l-a avut autorul, a fost atunci când a fost gonit de american
de la conferința pe care o susținea la București, plătită de Chevron. Mark Gitenstein este fost
ambasador al SUA în România. Acesta a admis că s-a întâlnit în repetate rânduri cu cei de la
Chevron, din alte motive, în timp ce șeful Chevron România a susținut că nu știe de aceste
întâlniri. Pentru a demonstra legătura dintre Chevron și oficialul american, autorul ne-a pus la
dispoziție fișa de lobby din 20057 care atestă că firma la care acesta era partener a primit
390.000 de dolari de la Chevron pentru lobby în perioada 2005-20011. Wesley Clark,
consilierul pe probleme de strategie economică a premierului Victor Ponta, l-a convins pe
acesta din urmă să treacă de la „tânăra speranță ecologistă” la un adept convins al
exploatărilor. Autorul susține că deși a cerut, în repetate rânduri guvernului un raport despre
activitatea sa în calitate de consilier, a fost ignorat. În ultima parte a acestei secțiuni sunt
7 FIșa poate fi consultată aici.

3. MădălinaGheța
menționați și trei români, Frank Timiș (care a vândut către Chevron teren în Bârlad pentru 25
de milioane de dolari), Ovidiu Tender, unul din partenerii de afaceri a celui dintâi și Cristina
Gaginsky (fost consilier politic pe securitate energetică al ambasadei României în SUA și
director Chevron pentru relații guvernamentale în România). Aceste detalii au putut fi
surprinse de autor prin urmărirea activității persoanelor mai-sus menționate.
Cea de a treia rubrică explică ce are de câștigat România din asocierea cu Chevron.
Ecuația pare a fi una simplă, România își vinde resursele, la un preț modic, cu beneficii doar
pentru stat, lăsându-i pe locuitorii zonelor exploatate nerăsplătiți și cu mediul contaminat.
Pentru a stabili cât de mică este redeverența pe care România o cere pentru exploararea
gazelor, jurnalistul a apelat la un analist în energie și a intrat în posesia unei liste cu aceste
sume, pe care a și publicat-o. Pentru a contura implicarea politică alege să-l citeze pe Băsescu
și cu un avocat a cărui nume nu este divulgat. Reporterul ia legătura cu un reprezentant al
Agenției Naționale pentru Resurse Minerale, în încercarea de a prezenta poziția acestei
instituții, dar i se răspunde după mai bine de o lună, că nu au nici un raport legat de acest
aspect. Aceasta rubrică, ca tot materialul de altfel, a fost construit sub forma unei investigații.
La rubrica „Care sunt riscurile”, este oferit exemplul dezechilibrelor din America.
Pentru a-și argumenta comparația, V. Ursulean îl citează pe unii din cercetătorii cu care a
discutat de la „Massachusetts Institute of Technology”. Acesta asistă de asemenea la o
conferință susținută d petrolist milionar, Randy Foutch și discută pe holuri cu pe un profesor
de economie politică, Noel Maurer.
Secțiunea intitulată „Jocul Politicienilor” urmărește îndeaproape felul în care, După ce
a fost premiat de ONG-uri cu titlul „Tânăra speranță ecologistă”, prim-ministrul Victor Ponta
va trece de la „total împotriva exploatării”, la promovarea acesteia pentru a fi mai puțin
dependenți față de gazul rusesc. Acest material cuprinde și o grilă interactivă, care punctează
momentele cele mai importante, care au dus la „schimbarea la față” a premierului. În
realizarea acestei părți s-au folosit date dintr-un studiu american despre pericolele exploatării
gazelor de șist, și părerea cetățenilor despre aceasta, studiu care la noi în țară nu există.
„Cocktail Bârlad” înglobează mai multe reportaje din orașul Bârlad de la elevi de clasa
a 11-a, până la preoți protestatari dar și detalii despre felul în care s-a organizat și desfășurat
protestul. De această dată, textele reunite, au apărut inițial independent, pe alte site-uri web.
Rubrica a șaptea este un rezumat despre folosirea energiei de-a lungul omenirii, iar
ultima detaliază procesul de „Fraking”. În încheiere există o rubrică intitulată „Ce putem
face” care oferă soluții de acțiune și pentru cei pe care-i interesează mediul și impactul asupra
sănătății, și pentru cei pe care îi interesează un „bussiness bun pentru statul român”. În ambele

4. MădălinaGheța
cazuri se cere creșterea redeverențelor și ca statul să facă evaluări mai precise asupra
impactului unui astfel de proiect.
Acest poiect este important, în primul rând, prentu conștientizarea cititorilor. Felul în
care a fost tratat subiectul în presa scrisă, dar și la televizor a lăsat o imagine neclară a ceea ce
s-a întâmplat la Pungești. În încercarea de a avea imagini cât mai senzaționale, cu bătrâne
trântite de jandarmi, presa a ignorat partea în care ar fi trebuit să se explice de unde au pornit
aceste proteste, care a fost scopul lor, care a fost miza. Prin proiectul multimedia „Fraking
România” sunt acoperite tocmai aceste goluri, aspecte care lipsesc.
Având în vedere că internetul a fost folosit ca mijloc de promovare și publicare, putem
considera că publicul țintă au fost tinerii. Era nevoie de acoprerire și în mediul online, pentru
că această platformă oferea și spațiul și timpul și resursele (foto-video) necesare pentru
explicarea consecințelor încheierii contractului cu Chevron.
Nu am reușit să identificăm ecouri în presă, cu excepția unor pagini web care
prezentau pe scurt proiectul semnat de Vlad Ursulean8. Putem însă judeca impactul pe care
acest material l-a avut prin aprecierile cititorilor. Printre comentatii s-au aflat și reacții ale
unor persoanele implicate, dar și intervenții ale unor oameni din presă.
Marius Georgescu · Inspector at ANRM18 October 2013 at 20:12
E mult mai mult de discutat!!!!!!
Mihai Deliman · Works at TVR23 September 2013 at 22:12
Un articol bine prezentat. Poți avea o imagine cuprinzătoare despre exploatarea gazele de șist și ...din
nou, nu-i așa, despre politichia rumâneasCă...
Codruţa Simina. Corespondent at Cotidianul fara Nistorescu 15 August 2013 at 00:50
mai baieti, mi-ati facut anul :) keep on keeepin' on! foarte jurnalism. bravO!
În ceea ce privește dimensiunea financiară, Casa Jurnalistului primește donații din
partea cititorilor, sau a altor instituții interesate de subiectul aflat în curs de investigație. În
cazul acestui proiect, nu sunt menționați sponsorii. Acest aspect este important dacă luăm în
calcul deplasarea de trei luni din America, care a fost cu siguranță costisitoare. „New York
Times” a publicat în toamna acestui an un material numit „Russian Money Suspected Behind
Fracking Protests” 9. Articolul urmărește atitudinea Rusiei față de protestele din România, și
în special pe cea a gigantului Gazprom care ar fi avut mult de suferit dacă țara noastră ar fi
permis exploatarea gazelor de șist. Există suspiciuni, dar nu și dovezi că Gazpromul ar fi
finanțat manifestările împotriva exploatării gazelor de șist, și implicit, proiecte precum
„Fraking România”.
8 Proiectul a fost prezentat pe site-ul alternativ.ro.Articolul despreproiectul multimedia poatefi citit aici.
9 Materialul poatefi cititaici.

5. MădălinaGheța
Materialul pe care l-am analizat, a fost conceput în colaborare cu fotografii George Popescu și
Angela Rădulescu, alături de consilierul științific Sorina Vasile.De sprijin a beneficiat și din partea
lui Ștefan Cândea și „Centrul Român pentru jurnalism și investigație, Joe Bergantino și „New
England Centerfor Investigative Reporting, de la Universitatea din Boston”, Valentin Zaschievici,
fost redactor-șef la Jurnalul Național și Michael Bird și „The Black Sea Project”.