Amiran Sardarov „Viața cu capul. Sfârșitul iluziilor”CojocaruSergiu1
Cartea este scrisă special într-un stil dur și cinic, pentru a expune cele mai importante momente. Pentru a nu ocoli colțurile ascuțite. Fără corectitudini politicoase, ipocrizie și cinism, nu e cu putință de a arăta cum totul se întâmplă de obicei în realitate, astfel încât să existe o oportunitate chiar de a o simți. Pentru a depăși toate barierile cât mai ușor, rapid și tehnic posibil.
Scopul cărții, nu e pentru a vă liniști, sau de a vă ajuta „să găsiți un echilibru” în problemele în care ne regăsim de obicei. Dimpotrivă, arată ce anume ne poate încurca, ce ne induce în eroare și în ce stare neplăcută ne regăsim de obicei, în același timp, calmându-ne că totul este în regulă.
Cartea ne invită să recunoaștem, că trăim într-o lume iluzorie inventată, mai mult, inventată nu de noi, ci de alți oameni care ne folosesc în scopuri personale, iar noi înșine avem puțin control asupra noastră și asupra vieții noastre. Noi, ne străduim să nu fim controlați de cineva din afară, ci măcar încercăm să ne controlăm cel puțin pe noi înșine.
Dacă înțelegeți bine toate regulile Matricei, cunoscând „legile” simple și metodele de comportament, atunci puteți trăi o viață destul de interesantă.(Extras de la sfârșitul cărții „Viața cu capu” de Amiran Sardarov.)
Amiran Sardarov „Viața cu capul. Sfârșitul iluziilor”CojocaruSergiu1
Cartea este scrisă special într-un stil dur și cinic, pentru a expune cele mai importante momente. Pentru a nu ocoli colțurile ascuțite. Fără corectitudini politicoase, ipocrizie și cinism, nu e cu putință de a arăta cum totul se întâmplă de obicei în realitate, astfel încât să existe o oportunitate chiar de a o simți. Pentru a depăși toate barierile cât mai ușor, rapid și tehnic posibil.
Scopul cărții, nu e pentru a vă liniști, sau de a vă ajuta „să găsiți un echilibru” în problemele în care ne regăsim de obicei. Dimpotrivă, arată ce anume ne poate încurca, ce ne induce în eroare și în ce stare neplăcută ne regăsim de obicei, în același timp, calmându-ne că totul este în regulă.
Cartea ne invită să recunoaștem, că trăim într-o lume iluzorie inventată, mai mult, inventată nu de noi, ci de alți oameni care ne folosesc în scopuri personale, iar noi înșine avem puțin control asupra noastră și asupra vieții noastre. Noi, ne străduim să nu fim controlați de cineva din afară, ci măcar încercăm să ne controlăm cel puțin pe noi înșine.
Dacă înțelegeți bine toate regulile Matricei, cunoscând „legile” simple și metodele de comportament, atunci puteți trăi o viață destul de interesantă.(Extras de la sfârșitul cărții „Viața cu capu” de Amiran Sardarov.)
3. Cătălin Dan Cârnaru
Fizica mea
motto:
„Dacă vrei să înțelegi universul, gândește la energie, frecvență și vibrație.”
Nikola Tesla
Natura nu-i formată din sisteme închise și nu funcționează prin cazuri ideale. Din
momentul în care scapi din vedere aceste aspecte toate concluziile tale științifice vor
fi false.
Tehnoredactarea, coperta şi ilustraţiile Cătălin Dan Cârnaru
carnaruc@gmail.com
Restul cărților mele pot fi citite sau descărcate de la următorul link:
https://drive.google.com/drive/folders/0B7wSjiONKOoqTnJQN3RpeW5RbWc
Cărțile, indiferent de formatul lor, sunt rezultatul muncii celui care le-a scris și
reprezintă valoarea muncii autorului... Dacă le-ar da la toată lumea pe gratis ar muri
de foame. Ca atare toți cei care au descărcat această carte gratuit de pe internet sunt
rugați să depună suma de 30 lei, reprezentând contravaloarea cărții, în contul CEC
Bank deschis pe numele meu : RO84CECEDB0408RON0620679.
Vă mulțumesc și vă doresc lectură plăcută !
Cătălin Dan Cârnaru 11 mai 2018
5. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Cuprins
Altă perspectivă....................................................................................................................................5
Introducere.......................................................................................................................................7
Dogma............................................................................................................................................13
Perpetuarea sclaviei prin controlul cunoașterii..............................................................................19
De ce nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al atomului ?...................30
Părerea unui zidar..........................................................................................................................36
Radiația universală și efectele ei....................................................................................................39
Legile naturii sunt una singură !....................................................................................................46
Ce-i flacăra și de ce n-are umbră ?................................................................................................48
Electrostatica, câmpul electric și condensatorul............................................................................51
Electricitatea..................................................................................................................................57
Magnetismul..................................................................................................................................64
Energia, lucrul mecanic și magneții...............................................................................................81
Ce-i energia ? Există sau nu energie liberă ?.................................................................................87
Motoarele electrice și reversibilitatea lor.......................................................................................91
O amintire despre pârghii...............................................................................................................95
Mangealâc în cutia de viteze........................................................................................................102
Volanți, giroscoape... galaxii........................................................................................................105
Perpetuu mobile și accesul la energie..........................................................................................111
Forma planetelor..........................................................................................................................115
Gravitația......................................................................................................................................119
Culorile gravitației.......................................................................................................................128
Sistemul solar...............................................................................................................................130
Expansiunea universului ?...........................................................................................................133
Cosmosul rece și negru................................................................................................................138
Teoria relativității, relativă ca orice minciună.............................................................................141
Corzi, bosoni și bazaconii............................................................................................................148
Tabelul periodic fără electroni.....................................................................................................151
Cronica Akashă și cronovizorul...................................................................................................153
Despre suflet................................................................................................................................162
Parascovenia lui Parascan............................................................................................................166
Posibil și imposibil în filmele SF.....................................................................................................173
Introducere...................................................................................................................................175
Energie la discreție.......................................................................................................................178
Invizibilitatea...............................................................................................................................181
Metal transparent.........................................................................................................................184
Teleportarea.................................................................................................................................188
Armele cu raze.............................................................................................................................191
Sarcofagul lui Goauld..................................................................................................................194
Destiny.........................................................................................................................................198
Warp.............................................................................................................................................202
Universuri paralele.......................................................................................................................207
Timpul..........................................................................................................................................208
Citește și dă mai departe...................................................................................................................209
3
9. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Introducere
Această carte este scrisă de un om care nu știe fizică. Ca urmare dacă nu vreți să
știți cum arată fizica cuiva care nu știe fizică nu citiți această carte. De asemenea dacă
sunteți ferm convinși că fizica pe care ați învățat-o în școală e capabilă să vă dea
răspuns la toate întrebările privind funcționarea universului în care trăiți, nu citiți
această carte. Și mai ales nu citiți această carte dacă cumva credeți că matematica e
singura care poate dovedi validitatea unor fenomene, pentru că cel care scrie această
carte nu știe nici matematică.
Cu toate astea, cartea aceasta e scrisă de cineva căruia i-a plăcut și continuă să-i
palcă să citească despre fizică, dar nu despre fizica teoretică și rigidă încastrată-ntre
formule a manualelor ci despre cea practică, de pe teren unde aproape nimic din ce
scrie în manuale nu prea se mai potrivește. Această carte e doar o perspectivă
personală asupra unei părți din fizica pe care am învățat-o toți în școală.
Cartea această nu e un bloc unitar ci o colecție de articole și ca urmare unele
afirmații se vor repeta de-a lungul ei căci articolele respective pot avea ca punct de
pornire același fenomen, principiu sau întâmplare. De asemenea, pentru că cel care
scrie această carte nu știe fizică unele dintre afirmațiile lui contrazic flagrant
manualele... De, ce să-i faci ?! Acesta-i riscul cu cei care nu știu buchia cărții...
Am fost deseori acuzat fie că nu aș ști fizică, fie c-aș fi învățat această materie
cu femeia de servici a școlii, ceea ce tot că nu cunosc fizică înseamnă. Dar poate că
nu știu fizică pentru că nu am vrut s-o știu ! În fond, oare de ce vrea cineva să învețe
ceva și de ce din contră, ar vrea să nu învețe ? În ambele cazuri trebuie să existe un
motiv întemeiat, care pentru acel cineva probabil că e și foarte important. Poate că
simte că are sau nu are nevoie de acea învățătură. Poate că cel ce nu vrea să
primească o anumită învățătură simte că acea învățătură e falsă sau cel puțin
incompatibilă cu simțurile și trăirile sale, sau poate că simte că nu-i este utilă ori chiar
mai grav, îi poate aduce prejudicii... Ce credeți ? Ar fi posibil ca asemenea motive să
fie întemeiate ?... Păi ia să vedem...
Am deschis ochii asupra lumii într-o casă în care erau multe cărți. Încă de la
început obiectele acelea mi s-au părut foarte interesante. În ciuda faptului că erau
construite la fel și că interiorul lor era identic, arătau fiecare diferit fiind unice prin
desenele de pe cele două fețe ale lor și prin literele de pe aceste desene... Aș fi vrut
foarte mult să știu ce reprezintă acele semne... Cam tot în acel timp am relizat că
acele semene sunt peste tot în jurul meu, la alimentara unde mama mă trimitea să
cumpăr pâine, pe banii cu care cumpăram pâinea, pe stradă, peste tot... Cu puțin timp
înainte de a intra în prima clasă de școală părinții mei au cumpărat televizor și atunci
am descoperit că unele filme în care se vorbea o limbă pe care nu o înțelegeam aveau
în partea de jos două rânduri cu aceleași semne ca și-n cărți care se schimbau periodic
pe măsură ce imaginile de pe ecran variau. Am înțeles fără să fie nevoie să mi se
spună, încă de la început, că acele semne sunt codificări ale sunetelor și atunci când
am pășit pe drumul spre prima clasă de școală asta voiam să învăț. Să citesc ! Nu să
socotesc. Cifrele și socotelile nu m-au atras niciodată. Am simțit încă de la început că
e ceva malefic în ele... de altfel eu nu am asociat absolut niciodată în viața mea
7
10. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
valoarea lucrurilor cu banii... Nu că nu aș fi conștient că lucrurile se achiziționează în
schimbul banilor ci doar că pentru mine valoare unui lucru nu constă în evaluarea
numerică monetară a lui ci în cu totul altceva... Eu nu am asociat și nu asociez
frumusețea sentimentelor pe care le simt la contactul cu un obiect care-mi creează
sentimente de satisfacție cu hârtiile acelea colorate, emise de tiparnița unei bănci.
Oricât de conștient aș fi că un aparat de fotografiat, spre exemplu, costă N lei,
dolari sau euro, niciodată asta nu va însemna ceva pentru mine comparativ cu
sentimentul pe care-l naște în sufletul meu admirația față de imaginea imortalizată de
el. Și acest tip de judecată este pentru mine universal valabil și aplicabil la orice
obiect care mă-nconjoară. Ca atare pentru mine într-adevăr banii nu au nici o valoare,
ei fiind doar un rău necesar pe care-l accept de nevoie și în general cu sentimente de
scârbă care s-a agravat pe măsură ce au trecut anii odată cu care a venit conștiința
faptului că aceștia scot din om tot ce e mai rău în sufletul lui.
Vrei să mă faci fericit ? Oferă-mi o casă, o bicicletă, un loc unde să pot lucra
( nu un loc de muncă ca să fiu angajatul cuiva, ci un loc unde să pot realiza ceea ce
știu să realizez ). Va conta mai mult pentru mine decât dacă îmi dai contravaloarea lor
monetară. Anul care a trecut am rupt brusc și fără nici o explicație orice relație cu
cineva care repeta cam des cuvântul „bani”. Când, la un moment dat, mi-a pus
următoarea întrebare : „ce mă, tu ești vreun fel de sado-masochist, ție nu-ți plac
banii ?!” am înțeles clar că nu am absolut nimic în comun cu acel om... chiar dacă el a
fost foarte binevoitor cu mine. De aceea spun că eu am nevoie de bani doar în măsura
în care societatea nu-mi permite să trăiesc fără ei, dar nu-i iubesc și nu-i agreez.
Încheind aici paranteza legată de aversiunea mea instinctivă față de cifre care
probabil că vine de la asocierea acestora cu banii și efectele lor, să revenim la
dorințele mele cele mai arzătoare legate de școală...
Paradoxal, deși voiam foarte mult să ajung să citesc, neavând capacitatea de
concentrare necesară procesului de învățare, eu
rămânând pierdut în reverii despre păsările din crâng,
despre frumusețea orașul văzut de pe deal, și alte
copilării superbe, în loc să fiu atent la ce mi se
spunea la școală, am învățat să citesc destul de greu.
Acum, privind din perspectiva vârstei pe care o
am, presupun că învățătoarea pe care am avut-o
probabil că nu a știut să mă facă să iubesc bastonașele
scrise pe foi întregi cărora eu nu le vedeam sensul de
vreme ce eu voiam să învăț să citesc nu să-nvăț să
scriu de mână... Și probabil că de aici a apărut un
conflict psihologic care a făcut să nu-mi mai placă
școala. Ca urmare pentru a ajunge să citesc prima mea
carte care s-a numit „Pintea viteazul”, mama mea a
trebuit să mă ajute cu nuiaua... De aici, aversiunea
mea față de școală, în anii următori, s-a adâncit și mai
mult... dar nu datorită nuielei așa cum ați fi tentați să
credeți. Imediat după ce am terminat de citit acea carte m-am apucat să o recitesc
pentru că începutul ei îmi era neclar de vreme ce-l citisem printre sughițuri de plâns și
8
11. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
cu frica-n sân la adresa nuielei... Iar după ce am terminat-o de recitit am citit alta și
alta și... cred că deja când am ajuns la școală în clasa a doua citisem cât nu citise nici
unul din colegii mei, adică vreo trei sau patru cărți. Acestea au fost urmate de altele și
de tot altele cu fiecare vacanță ce trecea și printre picături în timpul liber chiar și-n
timpul școlii. Toată această lectură continuă mi-a format capacitățile normale de
funcționare ale creierului pe care ar trebui să le aibă oricine : logica, spiritul critic,
curiozitatea, capacitatea de a prinde rapid esența ideilor și de a le analiza în timp real.
Asta a făcut ca încă din primele clase primare să constat dezamăgit o gravă
neconcordanță între ce ar fi trebuit să fie și ce este în realitate sistemul de învățământ
care nu ține seama de dorințele și sentimentele copiilor pe care se laudă că-i educă...
Dar asta e altă temă pe care o s-o discut mai târziu.
Oricum citind mult, am ajuns curând, înainte de vârsta de zece ani și la altceva
decât povești și povestiri specifice vârstei, trecând astfel la romane de sute de pagini
și la cărți de popularizare a științei. Pe la zece ani eram în Târgoviște și la scurt timp
după ce am ajuns acolo am devenit clientul bibliotecilor publice ale acelui oraș,
împrumutând regulat de la fiecare un număr de trei patru cărți. Ajunsesem deci să
citesc atât din biblioteca familiei mele care creștea mereu căci familia mea cumpăra
cu regularitate cărți cât și de la bibliotecile publice. Astfel că în scurt timp aproape tot
ce mi se preda la școală era neinteresant pentru că fie deja cunoșteam subiectul fie îl
consideram fals intrând în contradicție cu unele cunoștințe mai avansate pe care deja
le asimilasem din diferitele cărți citite în afara școlii sau chiar cu ceea ce învățasem
cu foarte puțin timp înainte la alte discipline de studiu.
Îmi amintesc cât de entuziast am fost în momentul în care, prin clasa a șasea, am
găsit la început de an pe bancă, manualul de fizică... Din păcate am fost dezamăgit în
scurt timp constatând că ceva nu se prea lega în ce mi se preda la cea disciplină față
de ce știam eu deja despre lumea înconjurătoare. Deși nu aveam pe atunci conceptul
de sistem energetic închis sau deschis, știam din lecturile mele și din multele
deplasări în sânul naturii că în natură totul e legat cu totul și că nimic nu e singular,
orice animal fiind cumva legat de alt animal și orice plantă de altă plantă precum și că
toate plantele și animalele sunt interdependente între ele toată viața planetei fiind
interdependentă... Știam deja și constatasem tot pe propria mea piele că însăși planeta
funcționează prin sisteme și structuri integrative interdependente... înțelesesem asta
studiind meteorologia de unde aflasem că pentru ca undeva pe glob să fie o furtună
foarte rece trebuie ca în prealabil altundeva să fi fost exagerat de cald, căldură care să
facă aerul să se ridice accelerat antrenând înlocuirea lui cu un aer foarte rece... Deci
chiar dacă nu aveam noțiunea de sistem deschis, știam că natura face permanente
schimburi energetice și că nici un fenomen nu se desfășoară singular, el fiind cumva
legat de un alt fenomen de natură opusă. Ori dezamăgirea mea era dată de faptul că
constatam că la fizică mi se prezentau diferite experimente singulare ca și cum s-ar fi
desfășurat într-un borcan închis fără a avea vreo legătură cu mediul înconjurător și
nici cu alte experimente din același manual și mi se spunea apoi că acel fenomen
definește nu știu ce caracteristică a naturii... Așa că dorința mea de a afla răspunsuri
de la școală la unele întrebări născute de lecturile mele, deja se întrevedea a nu se
potrivi cu ce voia școala să-mi arate...
9
12. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Mă frământau tot felul de întrebări, unele cu adevărat copilărești cum ar fi „De
ce stau stelele pe cer ?” dar și altele care deși par copilărești chiar nu erau cum ar fi
„De ce flacăra nu are umbră ?” și alte asemenea. De fapt de-a lungul lecturilor mele
din perioada ciclului primar de școală s-au conturat zece întrebări fundamentale
cărora școala nu a fost capabilă să-mi răspundă sau mi-a dat răspunsuri inacceptabile
și care mi-au definit toate căutările vieții :
De ce flacăra nu are umbră ?; De ce se rotesc planetele ?; De ce sunt sferice ?;
Ce-i gravitația, cine și cum o determină ?; Ce este magnetismul, cine și cum îl
determină ?; De ce e fierbinte soarele și miezul planetei ?; Ce-i electricitatea ?; De ce
e frig și întuneric în cosmos ?; Se poate călători în timp, și cum ?; De ce nu simțim
forța centrifugă a planetei ?
Au mai fost și altele de importanță mai mică, cum ar fi unele întrebări legate de
natura transmisiei radio, sau legate de biologie, de comportamentul animalelor și
altele... Referitor la acele întrebări legate de univers și de planete, îmi închipuiam că
le voi afla răspuns atunci când voi studia astronomia așa că an de an, pe parcursul
întregii mele școlarizări, am tot sperat momentul în care printre materiile de studiu va
fi și astronomia. Nu a venit niciodată pentru că în România nu se studiază așa ceva...
Am găsit însă într-o bibliotecă, la un moment dat, un manual de astronomie de
liceu, care însă s-a dovedit că ieșise din programa de învățământ a ministerului de
mult și care de asemenea nici acesta nu m-a lămurit... Nici în prezent nu se studiază
astronomia în școlile din țara noastră...
Despre natura transmisiei radio-tv aveam să aflu abia prin treapta a doua de
liceu, mult după ce deja învățasem singur să construiesc un aparat de radio și
activasem câteva luni la un cerc de radio de la casa pionierilor tocmai cu scopul de a
alfa răspunsul dorit... Părea că școala din țara noastră e total desincronizată față de
necesitățile și dorințele omului modern. Aveam să aflu abia peste mulți ani că nu era
doar o impresie și de ce se-ntâmpla așa... Dar ăsta e alt subiect...
Grav a fost faptul că căpătasem deja un bagaj de cunoștințe suficient de mare ca
să îmi dau seama că ceea ce mi se preda la școală era parțial sau chiar total fals, multe
din informațiile primite bătându-se cap în cap cu informații legate de același subiect
primite la alte materii. Ba mai mult fizica însăși se contrazicea în cuprinsul aceluiași
manual !
La unele din aceste întrebări am primit de la fizica din școală răspunsuri
inacceptabile ba chiar ridicole, cum e cazul gravitației și magnetismului care mi-au
fost definite pur și simplu drept niște forțe și cu asta s-a încheiat subiectul. Bun pot
accepta că sunt niște forțe, dar nu mai accept asta atât timp cât nu ești capabil să-mi
spui care este sursa lor căci același manual m-a învățat că orice forță e rezultatul unei
acțiuni... Deci cine acționează generând acele forțe numite magnetism și gravitație ?
Nimeni nu a fost vreodată capabil să-mi răspundă la asta. Cu electricitatea e un
caz particular căci aceasta e singura care are o definiție clară... Doar că pe cât e de
clară ca definiție, pe atât e de falsă în concept, căci dacă ar fi reală, intensitatea ar
trebui să fie direct proporțională cu tensiunea iar fie efectele termice ale electricității
nu ar trebui să existe, fie întregul tabel periodic, deci toată baza chimiei ar trebui să
fie fals...
10
13. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Din păcate pentru mine și din fericire pentru sistem, eu eram singurul care
observam aceste neconcordanțe flagrante, pentru că eu nu primeam aceste informații
într-un creier gol ci peste niște alte informații unele chiar mai avansate decât mi se
spunea în școală și mai ales într-o conștiință care deja știa să analizeze critic
informațiile primite.
Interesant este faptul că în toate școlile prin care am călcat, toți profesorii cu
care am vorbit nu au fost capabili să-mi dea răspunsuri la întrebările privind
cosmogonia, gravitația și magnetismul, singurul lor răspuns fiind, fie că asta se
studiază la forme de învățământ mai avansate, fie la facultățile de profil, fie că sunt
lucruri care nu se știu încă... Dar în special în ciclul primar mi s-a spus că asta se va
învăța în liceu, iar în liceu că se va învăța în facultate. Numai că ajungând să discut
cu profesori universitari, am continuat să primesc răspunsuri asemănătoare...
Bine bine, mi-am spus la un moment dat în viață, dacă nici în facultăți nu pot
afla răspuns la lucrurile astea, atunci unde ?... Concluzia la care am ajuns încă de
timpuriu a fost că sunt mințit sistematic și că aceste informații deși se știu, căci altfel
nu ar exista agenții spațiale și rachete care părăsesc pământul... totuși masele largi nu
au acces la ele. Și a venit fireasca întrebare : De ce ? De ce ar ține cineva secret așa
ceva ?... Vom vedea din cuprinsul cărții că într-adevăr se știu și care e motivul pentru
care nu se predau în școli...
Ca atare, se vede de ce am ajuns ca încă înainte de terminarea școlii primare să
nu mai am încredere în ce mi se preda. Aveam cel puțin un motiv întemeiat să nu
vreau să învăț ceea ce mi se preda la școală... Dar am învățat ... Trebuie să știți că în
timp am ajuns ca biblioteca mea să scadă progresiv astfel că din multele cărți pe care
le aveam la un moment dat, acum nu mai am decât un procent destul de redus de cărți
pe care le consider esențiale sau care au pentru mine o oarecare valoare afectiv-
nostalgică. Ei bine printre acele cărți sunt și manualele de fizică de ciclu primar și de
liceu. Sunt aici în biblioteca mea și de asemenea sunt aici în calculatorul meu. Le
consult destul de des alături de articole din enciclopedia Wikipedia referitoare la
diferite efecte și legi fizice... Dar nu o fac ca să le iau drept literă de lege ci ca să le
înțeleg drept cazuri particulare de funcționare a naturi atunci când este blocată în
sisteme închise...
Am știut la un moment dat fizica de liceu foarte bine, chiar dacă fără
componenta ei matematică ( eu învățând la vremea respectivă doar explicațiile și
enunțurile, nu și demonstrațiile matematice ). Însăși faptul că eram un anti-
matematică m-a ajutat să înțeleg mai bine în ce constau de fapt majoritatea legilor
fizicii. Dar de-a lungul timpului am descoperit și am înțeles faptul că ceea ce se predă
în școlile de mase, mai ales în generală și liceu sunt doar cazuri generale ale
fenomenelor și legilor fizice, cazurile particulare nefiind analizate... Asta a făcut ca
cineva să mă acuze de curând că confund lucrul mecanic cu echilibrul de forțe și că
nu există lucru mecanic dacă nu există mișcare... El probabil neavând cunoștință de
cazurile particulare ale lucrului mecanic în care e implicată gravitația și elasticitatea...
De altfel tocmai această acuzație a sa suprapunându-se peste alte afirmații cum
că nu aș cunoaște fizica m-a determinat acum să scriu această carte...
Marile filozofii orientale spun că orice drum începe cu un prim pas și că orice
maestru ca să ajungă la desăvârșire a trebuit să uite tot ce a învățat anterior...
11
14. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Neprimind răspunsuri în școală am fost obligat să pornesc pe calea grea a
căutării lor de unul singur, pas cu pas, prin studii personale, care s-au întins pe mai
multe decenii. Așa că întreaga viață am citit, am studiat, am judecat critic fiecare
fenomen practic de care m-am lovit în viață și acum la peste cinci decenii, am ajuns
să fiu considerat ( de unii ) specialist în energie liberă, chiar dacă nu știu fizică... și să
cunosc răspunsul la toate întrebările pe care mi le puneam în copilărie și în tinerețe,
chiar dacă nu sunt încă pe deplin lămurit asupra tuturor...
Oricum eu știu clar acum, ce e în realitate electricitatea, de ce sunt planetele
sferice și de ce nu pot fi plate, de ce e rece și întuneric în cosmos deși avem lumină și
căldură de la soare, de ce stau planetele la anumite distanțe unele de altele rotindu-se
miliarde de ani și de ce nu se răsucesc ca să se apropia apoi unele de altele atrase de
câmpurile magnetice pe care le posedă, întocmai cum fac doi magneți. Acum știu ce
determină forța electrostatică, ori cea numită gravitație și cea numită magnetism,
acum știu de ce legile termodinamicii sunt fie înțelese fals fie false ele însele funcție
de perspectivă... Acum știu cum e posibil ca OZN-urile să ia curbe la unghiuri mai
mici de 90 de grade cu viteze de zeci de mii de km pe oră fără a fi distruse... și multe
altele... Știu chiar și faptul că Einstein a fost un mincinos și știu și de ce... Știu
multe... Dar pentru a afla toate astea a trebuit să învăț fizica de liceu foarte bine, după
care să uit ce mi-au spus profesorii pe care i-am avut cândva și să reînvăț o altă fizică
care este de fapt aceiași fizică doar că privită dintr-o perspectivă personală pe care o
consider mai corectă, în conformitate cu cele două motto-uri ale acestei cărți : fizica
mea...
În lumina celor spuse până acum pot afirma că, din perspectiva mea, atât fizica
cuantică cât și cea relativistă sunt niște concepții teoretice total inutile căci am ajuns
la concluzia că dacă ții seamă de existența radiației universale și de efectul ei asupra
materiei, absolut tot universul poate fi explicat prin fizica clasică, și fără măcar a face
uz de matematică, ci doar pe baza logicii elementare cu care suntem toți dotați de la
natură.
Pot spune cu certitudine doar un lucru, anume că : e de neconceput ca în vreme
ce întreaga tehnologie mondială actuală utilizează magneți și electromagneți, câmpuri
magnetice și electromagnetice, știința omenirii nu e capabilă să explice ce e gravitația
și magnetismul și care este mecanismul lor de apariție și manifestare.
Dar firește că acesta e punctul meu de vedere și nu e nimeni obligat să-l adopte
fără a-l analiza cu propriile sale mijloace de analiză critică. Poate că unii științifici, pe
baza unor informații la care eu nu am avut acces au ajuns la cu totul alte concluzii.
Pentru mine rămâne doar valabilitatea posibilității explicării universului
înconjurător din perspectiva fizicii clasice...
Tocmai de aceea am intitulat cartea aceasta fizica mea... pentru că e perspectiva
mea asupra fizicii, perspectivă pe care nu o impun nimănui și nu am pretenția că ar fi
neapărat și conformă cu realitatea...
Lectură plăcută ! 11.01.2018
12
15. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Dogma
Dicționarul explicativ descrie termenul prin două definiții :
1) Principiu de bază al unei filozofii sau religii
care este obligatoriu pentru adepți ei și contra căruia
nu se admit obiecții. 2) fig. Teză considerată imuabilă și
acceptată fără rezervă în orice condiții. /<fr. dogme,
lat. Dogma
Trecând încă odată peste faptul că Academia
Română acordă unei vaste majorități a cuvintelor limbii
noastre o proveniență străină în ciuda faptului că limba
vorbită de poporul român e printre cele mai vechi din
lume, dovadă că, chiar de la înființarea acestei academii
așa numiții oameni de știință care o compun au fost
slugile unor interese străine, vedem că dogmă înseamnă
de fapt un tipar de gândire impus și care nu trebuie
încălcat, tipar care determină în mod firesc un alt tipar, de data aceasta
comportamental.
Păi însăși societatea modernă se bazează pe tipare și reguli de neîncălcat... fapt
ce ne duce la concluzia că trăim într-o lume dogmatică. E normal. Fără anumite reguli
s-ar instaura haosul. Deci dogma, până la un punct e utilă și benefică chiar. Ei, aici e
aici : expresia „până la un punct” este esențială. Dincolo de acel punct dogma nu
numai că nu mai e utilă ci din contră, devine principala frână a progresului.
Deci încă de mici ne obișnuim să respectăm reguli. Învățăm să-i respectăm pe
cei mai în vârstă, respectăm puterea lor, și prin extensie învățăm să respectăm
autoritatea. E bine să respecți autoritatea mai ales știind că aceasta acționează în
interesul tău. Dar dacă autoritatea acționează contra interesului tău ?... Ei, cum să
acționeze împotriva interesului meu ?... Nu se poate asta !... Doar noi i-am pus în
funcțiile acelea prin alegeri democratice...
Ia să vedem... Pornim în viață cu o educație mai mult sau mai puțin solidă
căpătată de la părinții noștri care deja ne formează niște automatisme de gândire și de
acțiune care ne înscriu automat în niște dogme și tipare comportamentale... În felul
acesta ne integrăm grupului social din care facem parte la fel cum o oaie se integrează
în turmă. Și e bine să fii oaie ascultătoare în turmă pentru că mergi la păscut cu toată
turma, mergi la somn cu toată turma și dacă dă lupul la stână ai șanse cu atât mai mari
să nu ajungă lupul la tine cu cât ești mai adânc integrat în mijlocul turmei... În plus
acolo undeva, în fără turmei și a cercului tău de interes, există câinii și ciobanii care
se vor lupta cu lupul și-l vor alunga. E bine să fii oaie !... Nu-i așa ?... Scoal-te-masă,
pun-te-somn, scoal-te-somn și pun-te-masă și tot așa până când ajungi... la cuțit !
Odată cu suratele din turmă...
Așa suntem și noi... mergem de la părinți la școală crescând odată cu toți
semenii noștri iar după școală la o slujbă, ne întemeiem o familie iar copii noștri vor
urma același parcurs... În tot acest timp vom fi liniștiți și fără griji știind că dacă
suntem bine integrați social și respectăm regulile, acolo undeva în afara cercului
nostru de interes, organele de ordine și politicienii ne vor apăra de orice pericol...
13
16. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Extraordinar ! Pare că nu e absolut nici o deosebire între societatea umană și o
turmă de oi. Oare nu de-aia preoții numesc masele largi turme ?... Ei ! E doar o
coincidență !...
Și dacă nu ? Dar ia să vedem cum s-a ajuns ca omenirea să se asemenea aproape
până la identificare cu o turmă de oi ?... Pentru asta ar trebui să mergem destul de
adânc în istorie, cel puțin în cea cunoscută de noi, cea care ni s-a predat la școală...
Atunci când cineva, nu discut aici cine, a hotărât înființarea noii religii care este
acum cea mai răspândită în partea-asta de lume, a hotărât că ar fi bine ca aceasta să
fie împrăștiată prin povești despre un popor simplu și sărac format în majoritate din
păstori... Păstorii, nu au fost niciodată oameni prea deștepți, au fost simpli și simplu
legați de mediul lor de trai și de turmele lor... Și așa cum păstorii din vechimea cea
mai veche a omenirii, înainte de înființarea religiilor actuale, își conduceau oile, tot
așa au ajuns la un moment dat să-și conducă comunitățile umane cei mai șmecheri
dintre oameni, conducătorii lor, cei care se află la originea aristocrației planetare și
prin ea a claselor asupritoare actuale...
Și cum masele de oameni s-au dovedit a fi mult mai ușor de condus atunci când
sunt momiți cu diferite povești, cum ar fi cele ale păstorului evreu din străvechime...
și cu diferite promisiuni cum ar fi cea a unei vieți mai bune și mai frumoase dincolo...
în lumea de după moarte... nu a fost de loc departe nici de conducători nici de
propovăduitorii noilor religii fie ei preoți, imami sau rabini, termenul de turmă
acordat acelor mulți oameni care au devenit proprietatea neștiută a lor...
Am voit să continui cu ce-nseamnă supunerea oii față de ciobanul ei dar
întâmplarea a făcut să găsesc pe net un text extraordinar de interesant care spune
exact ce voiam eu să vă spun... Așa că, ce să mă mai obosesc. Vi-l redau aici, cu
remarca că în limba română supunere și obediență sunt sinonime și cu mulțumirile de
rigoare celui care l-a scris, oricare ar fi acesta căci cu toate strădaniile mele nu am
reușit să-i aflu numele. Textul se numește Religie, obediență și sclavagism:
« Se întâmplă că în această societate a noastră a fi ascultător reprezintă o
valoare. De exemplu, majoritatea părinților doresc să aibă copii „ascultători”. În
limba română verbul a „asculta” este echivoc între cele două sensuri pe care le
poate avea:
1. a asculta cu sensul de a auzi ce spune o persoană
2. a asculta cu sensul de-a auzi ce spune persoana respectivă și de-a executa
ceea ce s-a auzit.
Engleza este mai darnică cu noi și ne oferă cuvinte diferite pentru ambele
sensuri ale verbului; în engleză avem „to listen” pentru primul sens și „to obey”
pentru al doilea. Ne-a parvenit și nouă termenul „obedient” probabil prin filiera
franceză din latinescul obediens, ~ntis. Despre acest sens al ascultării numit
obediență trebuie să vorbim acum.
Pentru a afla ce înseamnă de fapt această obediență vom folosi o tehnică pe
care o numesc eu „reducere la extremă”. Ca atare să ne imaginăm obedientul
perfect, suprem și absolut. Un astfel de specimen nu ia nici un fel de decizie, doar
execută ceea ce dictează stăpânul său. Obedientul suprem nu are nici un fel de idee
proprie, este echivalentul unui instrument cu formă umană, al unei mașini; nu este cu
nimic mai presus decât un computer clasic care execută programele dictate de către
14
17. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
utilizatorul său după placul acestuia. Este însă mai prejos decât un sclav deoarece
sclavul măcar poate să-și urască stăpânul, să se răscoale sau să se sinucidă.
Obedientul suprem nu deține nici măcar aceste opțiuni de lux, creierul lui este
astfel programat încât să asculte și să se supună fără să crâcnească; nu este om și
nici măcar animal. Este un trup de om lipsit de creierul său, creier care a fost
deturnat de către stăpânii săi prin îndoctrinare repetată pentru a fi folosit pentru
scopurile acestora.
Un cățel al lui Pavlov care nu mai poate mușca și nici măcar lătra. O
prelungire corporală a creierului stăpânului. De fiecare dată când se pretinde
obediență din partea cuiva se pretinde transformarea acelei persoane într-un
instrument și i se cere să renunțe la propria capacitate de-a gândi. Se pretinde
transformarea momentană a acelei persoane în simulacrul de individ prezentat mai
sus. Dacă i s-ar pretinde supunerea în virtutea unui fapt care poate fi justificat logic
de ce să i se mai pretindă supunere în loc să i se justifice logic? Dacă o acțiune este
justificată sub aspect logic și rațional atunci cum mai este relevantă supunerea?
În fapt, chiar se pot detecta ideologiile nocive care promovează comportamente
nejustificabile rațional după gradul de supunere pe care îl necesită din partea
aderenților. Cu cât mai irațională este acea ideologie cu atât obediența și
necesitatea suspendării judecăților critice devin mai necesare. Pe lângă faptul că
această obediență este dezumanizantă, ea vine la pachet cu altă oroare - evadarea
din fața responsabilității.
Odată ce omul se consideră un instrument și nu acționează în baza unei decizii
pe care nu a luat-o el ci în baza unei decizii luate de altcineva, instinctele lui spun că
responsabilitatea se află pe umerii celor care au luat decizia respectivă nu pe ai săi.
Și astfel obedientul, instrumentul, devine capabil de-a comite orice fel de
atrocitate pe care o dictează stăpânul său, începând de la torturi inimaginabile sau
de la uciderea copiilor și a femeilor însărcinate și până la genocid. În procesul de la
Nurenberg au fost condamnați vreo 24 de inși, ca și cum doar acei 24 de inși au fost
responsabili pentru toate crimele de război comise de către germani în timpul
numitului război. E de-a dreptul stupid să crezi că 24 de oameni pot aduce singuri la
îndeplinire ceea ce a făcut mașina de război nazistă. Totuși la proces au fost
condamnați 24 de oameni, nu a fost condamnată ideologia nazistă nici cea a
obedienței pe care se bazează orice mașină de război și nici erorile de logică, căci
dacă ar fi fost condamnate și acestea la moarte așa cum au fost condamnați cei 24,
le-ai fi văzut studiate în prezent prin școli în așa fel încât oamenii să se poată apăra
de efectele lor, dar acest lucru nu se întâmplă pe nicăieri, nici măcar în țările
civilizate. Ceea ce se poate întâmpla și chiar se întâmplă sunt alte atrocități, care
într-adevăr nu ajung nici de departe la nivelul celor din timpul nazismului, dar de
care toți se pot spală pe mâni argumentând că ei doar au executat ordine. Au
renunțat la propriul creier și la responsabilitate și au executat ordine fără să
gândească.
Într-adevăr, a nu gândi este o crimă împotriva propriei ființe dar și împotriva
altora. Mi se pare cel puțin ironic faptul că teologii se folosesc de dogma liberului
arbitru pentru a scăpa de problema răului în timp ce religia pe care o promovează
are ca principal scop aservirea psihică a credincioșilor și eliminarea totală a ceea ce
15
18. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
ei numesc liber arbitru. Ascultând muzică religioasă asculți un singur cântec, acela
al obedienței, un cântec al sclavagismului mental; sentimentul de renunțare la creier
iese prin toți porii religiei, a dogmelor religioase și a anecdotelor de prin cărțile
sfinte, iar când spun despre religioși că sunt sclavii lui Dumnezeu, nu cuvântul
„sclavii” este o metaforă ci celălalt. În fapt unii dintre ei chiar au recunoscut că sunt
sclavii lui Dumnezeu, și pe deasupra mai erau și încântați de asta. Dumnezeu este o
metaforă pentru un grup de indivizi care se folosesc de această obscenă construcție
culturală pentru a-și menține o pepinieră de sclavi controlați prin cap, nu de alta,
dar cei care sunt controlați prin trup sunt mult mai greu de întreținut. miercuri, 27
aprilie 2011»
Textul provine de pe un blog care nu avea nici un semnatar și despre care toți cei
întrebați mi-au spus că nu știu nimic. Am să pun aici adresa de unde am luat textul
mulțumind încă odată autorului anonim pentru el :
http://sclavii.blogspot.co.ke/2011/04/religie-obedienta-si-sclavagism.html?m=1â
Vedem deci că supunerea oarbă, înregimentarea sub controlul dogmei, este
extrem de periculoasă atât cu privire la dogma religioasă cât și la cea militaristă... Și
pentru o foarte bună parte din istoria omenirii nu a existat cam nici un fel de
departajare între ele... Să nu uităm cruciadele să nu uităm războaiele dintre regatele
Europei evului mediu care porneau adeseori de la niște chestiuni dogmatice și mai
ales să nu uităm cei aproximativ o sută de milioane de amerindieni măcelăriți de
conchistadori și urmașii lor pe continentul nord-american și probabil cam tot atâți
nativi pe cel sud american. Așa cum adesea am spus în ultimii ani, ceea ce pățesc
acum vest-europenii sub presiunea africanilor și arabilor ( majoritatea musulmani )
împinși de interesele globaliste ale ocultei este dincolo de înțelegerea lor actuală, căci
sunt roadele a ceea ce au semănat în întreaga Africă și în întregul Orient Apropiat în
secolele din urmă prin imperialismul lor sălbatic.
Vă-ntrebați poate : ce legătură are dogma religioasă și cea militară cu subiectul
cărții de față ?...
Are ! Căci dogma religioasă a ținut progresul tehnologic departe de omenire sute
de ani... Să ne-amintim că tot ce nu era înțeles de capii bisericii evului mediu era
imediat catalogat drept erezie sau vrăjitorie și se ajungea până la arderea pe rug...
Să ne-amintim că în lăcomia lor nemăsurată armatele de cuceritori ai regatelor
evului mediu indiferent că vorbim de cel timpuri sau cel târziu și chiar și în istoria
modernă, au distrus în iureșul lor criminal bibliotecile unor popoare străvechi și o
sumedenie de artefacte tehnice și științifice de neprețuit, odată cu popoarele care le
stăpâneau.
Faptul că acum nu știm cum erau construite și cum levitau discurile de aur ale
lui Montezuma, faptul că nu știm cum era construită și cum funcționa lampa eternă
descoperită în diferite morminte, sau cealaltă lampă eternă, asemeni stâlpilor de
iluminat public de azi, care lumina de sute de ani fără nici un fel de sursă de energie
vizibilă, satele din mijlocul junglei amazoniene, faptul că s-au pierdut o sumedenie de
cunoștințe ale populațiilor americane, cum ar fi rețeta pastei realizate din plante cu
care puteai înmuia blocuri imense de piatră ( care s-ar putea să stea la originea
construcțiilor megalitice de la Sacsayhuaman ), sau cea a unei paste asemănătoare cu
16
19. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
care se vindeca o fractură în câteva ore, tot dogmei se datorează... atât religioasă cât
și militară !
Iar azi, când progresul tehnico-științific ne-a ajutat să ajungem pe lună ( unii
spun că nu am fi ajuns niciodată ! ) am putea crede că dogma aceasta nu ne mai
controlează evoluția... Din păcate atât dogma religioasă cât și cea miliară încă există
și e aproape la fel de influentă chiar dacă nu se mai ajunge la arderea pe rug a
oamenilor de știință...
Mai tragic este că pe lângă ea a mai apărut una la fel de periculoasă, dacă nu
chiar mult mai periculoasă, anume dogma științifică... Orice om de știință care
găsește fisuri în teoriile și conceptele dogmatic acceptate unanim de către știința
actuală și are curajul să le aducă în atenția comunității științifice, va fi rejectat, își va
pierde slujba, va deveni un paria.
În biologie dogma cea mai puternică o constituie darwinismul. Deși de la
moartea lui Darwin s-au tot adunat dovezi că teoria sa are fisuri serioase, evoluția
petrecându-se în salturi ci nu în milioane de ani și lumea vie având un tipar de
dezvoltare care dovedește o anumită inteligență auto-ordonatoare. Orice biolog care
îndrăznește să pună la îndoială darwinismul și-a dat foc la pălărie căci pentru
științificii lumii a contesta darwinismul sau a pomeni de un design inteligent al vieții
e totuna cu a fi adeptul creaționismului, al credinței în Dumnezeu. Ori designul
inteligent al autoorganizării lumii vii nu are nici o legătură cu Dumnezeul religiilor și
nu este creaționism...
Situația e identică și-n astronomie. Oricine remarcă perfecțiunea autoorganizării
universului va fi imediat taxat drept creaționist.
În istorie și arheologie situația e și mai tragică... Știm toți că s-au găsit tot felul
de artefacte care nu se potrivesc perioadei istorice – geologice a stratului în care au
fost găsite, așa numitele artefacte în afara timpului care pun la îndoială succesiunea
temporală și chiar credibilitatea istoriei noastre
oficiale...
Ei bine sunt o sumedenie de istorici și
arheologi care fie și-au pierdut slujbele fie au avut
serios de pierdut în cariera lor, în momentul în care
au pus în discuție aceste artefacte ținute la secret
prin depozitele muzeelor sau uneori chiar distruse
direct la locul descoperiri și nepomenite pe nicăieri
de istoria oficială. În imaginea alăturată este o urmă
de picior uman descoperită în 1987 de Jerry
MacDonald într-o rocă din New Mexico a cărei
vechime este stabilită în plină eră de existență a
dinozaurilor...
În medicină situația e mai tragică și e la fel de
veche ... În acest domeniu numai în ultimii doi – trei ani au murit în condiții suspecte
peste o sută de medici și farmaciști care pun la îndoială paradigma medicală și
farmaceutică actuală...
În fizică și în tehnologie, domeniu de care m-am ocupat mai atent în ultimul
timp, vă pot spune că situația e identică cu cea din medicină... Cele mai fericite cazuri
17
20. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
sunt acele în care oamenii de știință, inginerii și inventatorii respectivi sunt excluși
din mediul tehnico științific cum a fost poate cel mai notoriu caz cel al lui Nikola
Tesla, căruia întreaga umanitate îi datorează toată civilizația electrică pe care o trăim.
Cazuri fericite sunt și acele în care se refuză acordarea unui brevet de invenție
pentru un dispozitiv tehnic oarecare funcțional și prezentat în fapt comisiei științifice
de brevetare, sub motivul că încalcă știința actuală sau că aduce atingere tehnologiei
existente, sau pur și simplu fără nici un fel de explicații.
Cele mai tragice sunt situații ca cea a lui Viktor Schauberger căruia sub pretextul
încheierii unui contract de colaborare cu industria care ar fi urmat să pună-n producție
invențiile sale, în fapt niște reprezentanți ai CIA, i-au confiscat toată documentația și
l-au forțat să semneze renunțarea la orice drept asupra tuturor invențiilor sale...
A murit la scurt timp, afrontul suferit grăbindu-i moartea. Un caz asemănător
din prezent este cel al lui Thomas Bearden care a fost amenințat tot de niște CIA-
notici de-ăștia că va fi omorât, împreună cu toți pasagerii avionului cu care călătorea,
dacă va introduce în producția de serie generatorul său fără mișcare. Iar cazurile cu
adevărat grave sunt asemeni celor ale lui Lester Handeshot, Stanley Meyer, Edwin
Gray, și alții, ori mai aproape de noi al lui Eugene Mallove, care au fost omorâți.
Știința actuală declară vehement că este dedicată adevărului, progresului,
dezbaterii științifice... Cu toate astea !...
Cine vrea mai multe amănunte dincolo de cele ce tocmai le-am spus eu aci,
poate citi de prin cărțile mele mele mai vechi sau poate urmări filmul documentar al
lui Ben Stein „Exmatriculat – Inteligența nu e permisă”... ori să citească cărți cu
titluri ca Mafia medicală, Istoria interzisă, Știința interzisă, Arheologia interzisă,
Medicina interzisă, etc... În general cărți care au alături de numele unei științe
cuvântul „interzisă”...
„Din păcate întrebările la care nu se răspunde corect au tendința să nu dispară”,
spunea cineva în filmul sus pomenit.
Cu stimă ! CCD 21.03.2018
18
21. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Perpetuarea sclaviei prin controlul cunoașterii
Veți întreba : ce legătură are sclavia cu cartea de față ? O să vedem că are și
chiar o legătură foarte puternică ! Și apoi sclavia s-a încheiat undeva-n negurile
istoriei, veți spune în continuare. Despre ce perpetuare vorbim ?... Oare ?...
Turmele de oi, cum sunt ele față de ciobani și de câinii lor ? Nu sunt asemeni
sclavilor ? Obediente ? Întocmai cum spunea articolul precedent despre obediență
religie și armată ?...
Am văzut că conducătorii omenirii, încă din vechime se cred ciobani peste
turmele umane... Și ca orice cioban, preocuparea lor de căpătâi este să-și sporească
turma... Asta înseamnă o creștere permanentă a puterii. Dacă aristocrații și clericii din
vechime se mulțumeau să stăpânească un sat, câteva sate, o cetate, un județ ( comitat
ducat, etc. ) sau o țară, cei de acum au ajuns să dorească să stăpânească toată planeta.
Stăpânirea turmei a fost preocuparea lor de căpătâi de-a lungul întregii istorii a
omenirii. Ei nu au fost ocupați cu a produce ceva palpabil material, singurul lor
produs fiind puterea. Când ești preocupat doar de asta generație de generație timp de
două milenii ajungi să ai o gândire specifică de o inteligență malefică dusă până la
genialitate...
Așa că sclavagismul din trecut a dispărut doar pe hârtia paginilor manualelor de
istorie, nu însă și în realitate... În realitate stăpânii de turme și-au învățat lecția, au
înțeles că nici un om nu acceptă de bună voie supunerea față de vreo autoritate. E în
firea naturii. Niciun animal nu vrea să ajungă prizonier percepând capturarea ca pe un
pericol iminent și mortal... Nici omul nu face excepție. Și în plus atunci în negura
istoriei mai purtam și arme atârnate de noi... Săbii, pumnale și arcuri aveau samuraii
și roninii japonezi, săbii și arcuri cavalerii și omenii liberi din toată Asia și Europa,
mai târziu arcurile au fost înlocuite cu armele de foc... Astfel că undeva mai spre
timpurile moderne mai ales pe continentul nord american întâlnim oameni care cărau
atârnate de brâu două pistoale grele aproape tot timpul. Dacă nu le aveau la brâu
dormeau cu ele sub cap... Și nu-i ușor să cari tot timpul după tine două fierătanii de
vreun kil fiecare !... plus vreo două kile de muniție... Dar libertatea individuală are un
preț mare ! Nu ?...
Deci nu era ușor să impui obediență omului de pe vremea aceea... Trebuia să fii
chiar inteligent ca să-l faci să te asculte și să îndeplinească ce vrei tu... Altfel una-
două se supăra și scotea sabia și cuțitul iar mai târziu pistolul din teacă. Și astfel a
apărut dogma... S-a impus încă din cele mai vechi timpuri ca parte integrantă a
educației primită încă din copilăria celor șapte ani de acasă : respectarea autorității
supunerea față de ea, apărarea ei cu ajutorul armelor pe care le căram după noi... Iar
autorități însemna atât ciobanul civil de la castel cât și cel religios din clădirea aia
mare și rece cu cruce, semilună sau stea pe turlă !...
Numai că chiar și așa mai erau unii, și nu rari, care se răsculau, individual sau în
grupuri mari... Uneori chiar toată turma se răzvrătea împotriva ciobanului cel mare de
la castel...
Deci trebuia făcut ceva... Și s-a făcut... la un moment dat spre sfârșitul evului
mediu o parte din capii puterii la nivel planetar au început să se organizeze astfel
19
22. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
încât să capete puteri peste stăpânii palatelor și astfel a apărut masoneria și alte
organizații secrete superstatale care au propus ceva genial...
Au propus prin influență și manipulare a ciobanilor celor mari de la castele,
înființarea statelor centralizate moderne... se propunea omului de rând, oițelor-om
renunțarea la arme, iar ciobanilor li se garanta stăpânirea unor turme care să devină
obediente total și să nu mai pună niciodată mâna pe arme...
Turmelor li s-a propus renunțarea la armele grele și incomode pe care trebuia să
le cari permanent după tine și să știi să le mânuiești. Cine nu ar fi dorit să scape de
fierătaniile de la brâu care-i trăgeau mereu pantalonii-n vine și-i făceau bătături pe
șolduri și pe care trebuia să le zdrăngăni toată viața în antrenamente zilnice ca să știi
să le mânuiești pentru a-ți apăra viața cu ele la nevoie?!... Toți !... Sau aproape toți !
Numai că apoi, nu-ți mai garanta nimeni viața. Așa că au venit șmecherii din
masonerie și au spus : ”Uite înființăm organisme militare asemeni armatelor care însă
în loc să fie în slujba ciobanului cel mare și a prietenilor lui vor fi în slujba ta și-ți vor
apăra viața atunci când vei fi atacat... Iar ciobanului îi vom impune să respecte asta
prin niște înscrisuri pe are le vom numi legi... și chiar și voi, oițelor veți putea avea
legile voastre dacă veți alege dintre voi pe unii mai cu patru coaie și cu știință de
carte care să le scrie.”
În același timp ciobanului cel mare i-au spus : „uite ți-am asigurat o turmă
ascultătoare. I-am păcălit să renunțe la arme și le-am spus că poliția și jandarmeria e
în slujba lor... Dar de fapt iată că ai un instrument mai eficient ca armata pentru a
stăpâni turma... Ai forțele de ordine și legile. Le spui oilor că poliția și jandarmeria e
a lor dar ele vor asculta de fapt de tine”...
În acest fel ciobanul s-a văzut deodată cu o turmă lipsită de apărare la discreția
lui. Numai că nu a fost suficient... Omul prin natura firii lui, mai ales după ce sute de
ani a purtat la brâu sau în spate o armă, simte că fără ea este neputincios, lipsit de
putere și fără apărare... așa că trebuie să-i dăm pe lângă promisiuni și ceva care să-i
dea iluzia puterii... Și s-au gândit să transfere puterea dată de monedă pe care o aveau
doar aristocrații – ciobanii cei mari de la castel, către turmele de oi-oameni... Adică...:
„vă dăm și vouă bani dacă vreți. Nu mai munciți doar pe casă și masă ci vă dăm bani
așa cum au ciobanii și veți avea șansa să aveți și voi luxul lor... Însă pentru ca poliția
și jandarmeria precum și ciobanii să aibă grijă de voi, ar trebui ca voi să le dați o
parte din banii pe care-i câștigați muncind ca să vă asigure paza și libertatea”...
Atât masele cât și ciobanii au acceptat această afacere pentru că era mai sigur și
mai frumos să primești impozit și cote din munca întregii turme decât a câtorva vasali
și era mai simplu și mai frumos că nu te mai lupți tu pentru viața și averea ta ci s-o
facă un polițist...
Și uite așa și ciobanul și turma au fost păcălite de șmecherii de deasupra lor care
punând stăpânire pe emiterea de bani au ajuns să fie stăpâni și peste ciobani și peste
turme... Ciobanii s-au ales cu o armată cu care să se lupe între ei și cu alta cu care să
stăpânească turma iar turmele s-au ales cu iluzia democrației adică a libertății tale
apărate de stăpânul tău... Mai rămânea numai ca nici ciobanul nici turma să nu-și dea
seama că sunt prostiți, să nu înțeleagă că deasupra lor se află un stăpân mai mare... iar
dacă cumva înțelegeau să fie cumva astfel încât să le convină situația.
20
23. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Ori asta e mai greu de realizat... trebuie cumva ca atât turmele cât și ciobanii să
fie determinați să se suspecteze reciproc dar și între ei astfel ca oricine iese din front,
oricine nu respectă regulile astfel impuse, să fie pus la punct de cei de lângă el nu de
stăpânii cei mari.
Aceștia au alte trebuiri de făcut ca spre exemplu cum să îmbunătățească
permanent acest sistem până la perfecțiune... Ciobanii se vor ciondăni între ei pentru
stăpânirea turmei iar turmelor, cărora nu li se va permite niciodată să aibă acces
suficient la resurse, vor fi permanent mânate de lăcomie și suspiciune față de ce cel
de lângă, indiferent că e membru al familiei, prieten sau concetățean... Astfel oița-om
se va răzbuna pe oricine iese din frontul turmei, în dorința de a fi răsplătită sau de a
pune mâna pe averea ori poziția socială a oiței date-n gât, iar ciobanii scăpați de grija
de a supraveghea turma, vor căuta permanent, cum au făcut-o de-a lungul întregii
istorii, să aibă turme cât mai mari și pășuni cât mai bogate...
Firește că felul cum v-am povestit eu aici, e un pic cam mult simplificat... dar
ideea generală cam asta a fost...
Cum s-a realizat asta ?... Cum să faci ciobanii să se bată-ntre ei pe pășuni și
turme și oițele să se urască-ntre ele și să se pârască reciproc către cioban ?... Păi ia să
vedem... cam cum ai proceda dacă ai vrea să fii stăpânul absolut al omenirii ?... Nu
cumva ai încerca să ai un avantaj suprem atât asupra ciobanilor cât și asupra turmelor
lor ?... Cam așa ar fi logic că ai putea să-ți asiguri puterea supremă...
Cum se face ?
Pentru a înțelege cum se face asta, trebuie să analizăm puțin structura realității
noastre, a lumii în care trăim. Realitatea noastră este construită piramidal pe mai
multe nivele, fiecare nivel contribuind decisiv și într-un anumit grad la viziunea
fiecăruia asupra lumii, pe care ne-o construim singuri prin acțiunile noastre, toată
viața. Primele două niveluri, constituind fundamentul piramidei realității noastre, sunt
de natură intelectuală și se află în mintea fiecăruia. Acestea sunt cunoașterea și
decizia.
La baza întregii noastre lumi se află cunoașterea sau mă rog, lipsa ei în anumite
grade. Tot ceea ce cunoaștem, aflăm prin educație de la părinți, școală, presă sau prin
cultură proprie, constituie cunoașterea pe baza căreia acționăm întreaga noastră viață.
Următorul nivel structural al lumii noastre este binomul înțelegere-decizie care
este dependentă de cunoașterea pe care o avem. De asemenea și înțelegerea poate fi
totală sau să spunem corectă sau incorectă funcție de existența sau inexistența unei
cunoașteri corecte. Indiferent ce situație vom întâlni în viața noastră, ea va fi raportată
la cunoașterea pe care am dobândit-o prin educație și în funcție de analiza
comparativă făcută vom lua o decizie anume.
Aceste două niveluri vor determina ulterior celelalte două niveluri ale piramidei
realității care sunt exterioare fiecăruia și care constituie etajele lumii în care trăim.
Astfel următorul nivel este înțelepciunea-comportamentul nostru care este cel
care transformă în realitate concretă ceea ce mintea noastră a hotărât.
Aceste trei procese care stau la baza realității noastre constituie unica cale care
duce spre aflarea adevărului. Fiecare din aceste trei procese, etaje, constituie o
21
24. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
prismă. De calitatea fiecărei din aceste trei etaje depinde ca noi să fim conștienți sau
nu de realitatea în care trăim, să vedem lumea corect și critic prin prisma adevărului.
În trecut educația se baza exclusiv pe această metodologie a cunoașterii. Nimic
nu se poate alfa fără a urma această metodologie, acești trei pași. Procesul
cunoașterii prin acești trei pași care constituie așa cum am spus, prisma adevărului
purta numele de „trivium” în lumea antică, atunci când au fost puse bazele educației.
Ei bine, nici o școală din lumea modernă nu mai uzează de această metodologie
care a fost eliminată din procesul de învățământ. În prezent, niciun cadru educațional,
fie că vorbim de educatori, învățători, profesori sau cadre universitare nu a auzit
vreodată de trivium nu numai ca termen cât mai ales ca metodologie de lucru.
Deasupra celor trei etaje care constituie adevărul avem rezultatul
comportamentului nostru, adică concretizarea realității.
Dacă oricare din cele trei etaje anterioare este alterat cumva, rezultatul va fi fals
și vom vedea lumea prin ochelari de cal... sau printr-o prismă spartă, ciobită...
Realitatea pe care o vom vedea și pe baza căreia vom construi la rândul nostru
propria noastră realitate va fi deformată... Având cunoaștere, înțelegere și înțelepciune
incomplete, vom avea un comportament greșit, care va duce la construirea unei
realități false.
Întreaga realitate a unei societăți se bazează pe calitatea comportamentelor
individuale ale fiecărui membru al acelei societăți. Cu alte cuvinte atât timp cât
comportamentul individului are la bază un edificiu solid, adică o prismă a adevărului
întreagă acel individ va acționa corect pe baze sănătoase, morale și corecte iar
realitatea construită de el și implicit a întregii societăți va fi una corectă, sănătoasă,
morală care va duce societatea înspre progres.
Întorcându-ne acum al stăpânii noștri, fie că vorbim de ciobani sau de cei de
deasupra lor, dacă vrei să controlezi comportamentul turmei poți să o obligi brutal,
prin forță și constrângere să acționeze așa cum vrei tu. Numai că deja turma și
ciobanii ei au luat niște decizii pe baza unui adevăr cunoscut și e aproape imposibil
să-i poți convinge să acționeze altfel pentru că întregul proces care constituie
piramida adevărului ( sau triviumul ) este imposibil de combătut.
Ca urmare nimeni nu va îndeplini de bună voie ceea ce vrei tu dacă deja a trecut
prin acest proces al cunoașterii adevărului și ca urmare vor înțelege imediat că se-
ncearcă să fie controlați... totul se va termina într-o baie de sânge...
Deci pentru a putea controla masele ai nevoie de o cale prin care să le
influențezi acțiunile pornind cât mai de la bază, de la fundamentul lor... Ca urmare
vei acționa modificând cunoașterea la care are acces turma și ciobanii ei. Adică vei
construi o dogmă, niște reguli imuabile...
Asta este deja simplu de realizat după ce sunt constituite statele centralizate
pentru că acestea au guverne pe care le controlezi prin președinți, prin fluxurile
financiare ( să nu uităm că cu bani mulți și bine plasați poți cumpăra absolut orice ! )
astfel că sub pretextul faptului că omenirea se dezvoltă tehnic uniform și integrat în
aceiași paradigmă tehnologică vei impune ca programa de învățământ a întregii
omeniri să fie comună, adică cu mici diferențe de la stat la stat constituite de
caracteristicile culturale ale fiecărui popor, cunoașterea care va determina ulterior
acțiunile individuale și de mase, va fi aceiași...
22
25. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Deci atât timp cât controlezi cărțile, manualele și presa prin intermediul
guvernelor fiecărei țări vei controla întreaga umanitate... Și aici vedem că acea dogmă
despre care vorbeam anterior este ușor de implementat oriunde în orice societate,
grup profesional sau religios căci toată societate umană se bazează pe informație care
dacă va fi manipulată va avea ca rezultat un comportament adecvat felului cum a fost
manipulată informația.
Și astfel s-a ajuns că întreaga știință a omenirii a urmat anumite tipare, avem o
anumită viziune unitară atât în fizică cât și în chimie, matematică, istorie, sociologie
cu componentele sale economice și psiho-politice, etc. Dacă părinții tăi și apoi
manualele școlare te-nvață că e corect și moral să faci parte dintr-o societate
democratică unde destinul tău este hotărât prin vot de majoritatea care alege o clasă
politică care ajunge să conducă, iar apoi vine presa și face campanie electorală prin
care de fapt îți impune, te dresează, să alegi între doi candidați sau partide, două
alternative ambele impuse de stăpâni vei considera că lumea e corect întocmită... și că
cei de la putere au ajuns acolo prin votul și alegerea ta. Pentru că printre altele în
întreg ciclul tău de învățământ ai fost învățat că presa este liberă și formată din
ziariști independenți care scriu despre adevăr informând corect populația... Doar că
nimeni nu ți-a spus că toată presa mondială la fel ca și toate instituțiile de învățământ
sunt controlate de unul și același stăpân mondial...
În școală înveți că anumite legi ale științei nu pot fi încălcate, și denumirea de
legi îți induce subliminal confirmarea că nu pot fi încălcate, și astfel vei accepta că
anumite aspecte ale realității pe care le trăiești nu sunt posibile și vei judeca lumea
înconjurătoare din această perspectivă. E imposibil perpetuu mobile, e imposibil
omul înaintea sau contemporan cu dinozaurii, e imposibil omul să trăiască mai mult
de un secol, e imposibil să zbori cu viteze mari fără aripi, e imposibil să produci mai
multă energie decât consumi, nu există extratereștri, OZN-urile sunt scornelile unor
oameni nebuni, etc.
În același timp ți se descrie realitatea ca fiind invariabilă, dintr-o unică
perspectivă. Lumea e făcută din atomi formați din particule subatomice, curentul
electric este o deplasare de electroni, soarele produce milioane de grade, energia nu
poate fi obținută decât pe cale repulsivă, explozivă, centrifugă, motorul cu ardere
internă e unicul tip de motor rentabil, gravitația nu poate fi învinsă... și altele de genul
acesta...
Toate astea sunt apoi confirmate de toată presa internațională de profil al fiecărei
profesii și științe în parte precum și de cea de interes general... iar tu vei fi convins că
asta e unica variantă posibilă a lumii. Până și filmele SF care spun contrariul sunt în
așa fel făcute încât să inducă convingerea că tot ceea ce știi este exact așa cum știi.
Până ce vine cineva care nu știe asta și dovedește că se poate altfel... Dar după
ce dovedește că se poate dispare iar presa nu va spune nimic despre el sau va
răstălmăci informația făcând a se înțelege că a fost un nebun care și-a imaginat sau
care a afirmat niște lucruri care încălcau legile științei și că ceea ce a relizat el, s-a
dovedit în urma expertizelor științifice de la cutare sau cutare academie, facultate,
institut, că era un fals...
Și uite așa oameni de știință geniali cum ar fi Nikola Tesla, Nathan Stubblefield,
John Worrell Keely, Oliver Lodge, Walter Russell, Edwin Vincent Gray, T. Henry
23
26. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Moray, Lester Hendershot, Viktor Schauberger, Georges Lakhovsky, Royal Raymond
Raif, Wilhelm Reich, Ottis T. Carr, Richard R. Clark, Joseph H. Cater, John
Hutchison, Stanley Meyer, Eugene Mallove, etc, nu ajung niciodată în manuale, în
presă sunt luați în vizor doar de presa de scandal locală, imensa majoritate a celor din
jurul nostru nu au auzit niciodată de ei, iar când auzim câte ceva, încercând să aflăm
mai multe găsim tot felul de informații contradictorii care ne duc spre ideea că au fost
niște renegați ai științei, niște revoltați care nu au înțeles nimic din ce au învățat în
școală și a căror tehnologii, invenții, realizări încălcau anumite legi ale științei și
tehnicii fiind mai degrabă niște falsuri ....
Controlând ceea ce învață omul că ar fi sau nu posibil din lumea înconjurătoare,
controlezi însăși imaginația omului. Din momentul în care ai ajuns să controlezi prin
procesul de învățare imaginația, să o limitezi și să o canalizezi doar pe unicele făgașe
ale științei oficiale, atunci totul e posibil pentru tine ca stăpân și aproape totul
imposibil pentru oaia-om...
Plecând de aici, poți apoi controla întreaga omenire... oricare din noi vom
considera ca pe ceva absolut normal să trăim în case din piatră mari spațioase
„confortabile” care consumă cantități imense de energie pe care la fel de normal vom
considera să o consumăm de la rețeaua energetică națională. De aceea vom considera
că e imposibil să fii liber pentru că nu ai cum să ai energia asta multă și costisitoare la
dispoziție oriunde vrei să te stabilești pe planetă. Și ni se va părea ceva anormal,
degradant să trăiești într-o casă mică din lut, sau chiar într-una mobilă care consumă
într-o iarnă-ntreagă cât consumă a noastră în câteva zile și care la nevoie poate fi
mutată oricând din loc – în cazul că e mobilă. Vom considera la modul absolut
anormal ca cineva să aibă o sursă energetică bazată pe o cu totul altă viziune a științei
și care să-i furnizeze local energia acolo unde are nevoie de ea... Și în loc să
înțelegem că acel om are cheia libertății noastre, îl vom suspecta de furt de
electricitate, adică unul care ne înșală atât pe noi cât și autoritățile în același timp și îl
vom denunța că fură sau că nu respectă legile sau... orice numai să nu mai fie altfel ca
noi...
În același timp ciobanii cei mici, guvernele noastre, știind că nu există
alternative energetice, la cele oferite de știința și tehnologia oficială aprobată și
consfințită de toate academiile și universitățile lumii, vor ajunge să se bată
literalmente declanșând și întreținând războaie pentru resursele energetice finite ale
planetei ( pășuni tot mai bogate ! ) căci nu vor putea crede cu adevărat că există alte
alternative energetice de vreme ce știința care stă la baza lor este nerecunoscută
oficial și se spune că de fapt ar fi doar o escrocherie care încalcă legile științei
planetare...
Și pentru ca totul să fie perfect și garanția menținerii puterii absolute să fie
asigurată, toată știința pe care nu o bagi în manuale va fi folosită de tine baciul cel
mare, care controlezi totul, pentru a-ți asigura o tehnologie care să te situeze mult
deasupra tuturor armatelor lumii în așa fel ca niciodată să nu existe riscul că vei fi
înlăturat de la putere nici de turme nici de ciobani.
Iar acea tehnologie, ce poate fi decât aceea care să-ți asigure energie suficientă
oriunde și oricând și mobilitate absolută astfel ca să poți să nu fii niciodată surprins
„cu nădragii-n vine” de nimeni ?!
24
27. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Căci adevărata libertate nu stă decât în independența energetică și în mobilitate...
ești mobil și independent energetic nu te poate stăpâni nici un guvern din lume...
Din păcate acest concept e perfect pentru stăpânu-ăl mare dar nu și pentru oițele-
om, căci nu convine nimănui atât pentru că încalcă legile consfințite ale științei
oficiale cât și pe cele ale societății, astfel că cei care reușesc să devină cumva liberi
de constrângerile autorității de oricare fel ar fi ea, devin dușmanii publici numărul
unu atât al semilor lor cât și ai ciobanilor cei mici și mai ales ale baciului planetar,
prin exemplul lor care destabilizează întreaga construcție a realității actuale...
De aceea, eu consider că de vreo două sute de ani, progresul tehnic și științific al
omenirii deși pare extraordinar, paradoxal însă, este ținut în loc de stăpânu-ăl mare.
Acest parazit, constituit de un grup de indivizi avizi de putere, care vor totul
pentru ei și nimic pentru ceilalți ce-ar trebui, în viziunea lor, să le fie sclavi,
controlează sistemul financiar global, guvernele, armatele, religia, știința și presa,
adică totul. Ei distrug tot ce ating, de la bunele moravuri până la ecosistemele
planetare și se opun activ oricărei încercări de organizare sau de evoluție benefică a
omenirii. Această plagă este un cancer care se consideră mai presus de organismul
biologic al omului ca specie și care, ca orice cancer, nu e conștient de prostia puterii
sale distructive care va duce în ultimă instanță la autodistrugere...
Numai că politicienii nu vor schimba niciodată societatea așa cum speră în van
turmele de oi-om. Nici nu-s capabili de asta și nici nu este rolul lor acesta. Ei sunt
ciobanii-ăi mici, executanții baciului planetar, ai parazitului planetei. Până ce frâiele
umanității nu vor fi preluate de tehnicieni, nu se va schimba nimic în bine în
societate. Rămâne întrebarea : vor ajunge vreodată tehnicienii să preia puterea ? Și
cum oare vor face asta ?...
Aș dori să mai spun ceva care este definitoriu pentru atitudinea pe care o au
oamenii de știință supuși ai ciobanului planetar, față de restul populației....
Cazul Feynman
Richard Feynman a primit premiul Nobel
pentru fizică în 1965 cu privire la activitatea sa în
domeniul teoriei cuantice a emisiei și absorbției de
radiație ( care, printre altele, stă la baza
magnetismului ). Nu știu câte o mai fi-nvățat de
atunci dar când a fost întrebat acum câțiva ani de un
ziarist : ce se ascunde în spatele sentimentului că
între doi magneți care se resping ar fi ceva ? - nu a
știut să răspundă... L-a luat la rost pe reporterul
respectiv reproșându-i de ce trebuie să fie curios el
cu privire la lucrurile care se petrec natural în jurul nostru, pentru ca în final să-i
spună că „chiar dacă i-ar explica ce e magnetismul el sigur nu ar putea înțelege”...
Nu știu ce i-o fi răspuns reporterul după terminarea înregistrării dar eu personal,
cred că i-aș fi spus că trebuie să întrebăm de ce e gheața alunecoasă pentru ca
omenirea să poată prospera iar cei ca el să aibă cum să fure munca celor curioși și nu
aș fi uitat să-i precizez că nu merită acel premiu Nobel pe care l-a primit. Cum e oare
25
28. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
posibil, să poți primi premiul Nobel pentru fizica emisiei și absorbției de radiație, în
condițiile în care tu habar nu ai să explici în câteva cuvinte ce-i magnetismul !?
Înseamnă că ori ești prost bâtă și acel premiu e de fapt rezultatul muncii
altcuiva, ori ești foarte rău intenționat și refuzi să împărtășești lumii cunoașterea la
care ai ajuns, ceea ce-n ambele cazuri, este extrem de grav.
De altfel este clar ca lumina zilei că premiul Nobel este doar un mecanism prin
care niște escroci profită de munca altora ca să iasă-n lumina reflectoarelor luând
locul celor care au muncit și merită a fi premiați.
De fapt nea Feynaman nu e un caz singular. Întreaga societate umană este
condusă și controlată de escroci. În secolul nouăsprezece – douăzeci au fost folosiți
Edisoan și cu Einstein pentru a-l elimina din conștiința publică pe Nikola Tesla. În
partea a doua a secolului douăzeci până acum a fost folosit Stephen Hawking și alți
trepăduși, ca domnul Fenyman, ca să nu permită accesul la conducerea sectorului
științific al umanității unor oameni capabili. Despre Edison nu știu ce o fi fost de
baștină dar despre Einstein și Howking știu sigur că au fost evrei așchenazi (khazari).
Și ambii au fost niște escroci ordinari a căror singură știință a fost să aducă
plagiatul și înșelătoria la rang de artă. Știu că acum vor sări „de cur” în sus niște
pudibonzi scandalizați că dau în idolii științei mondiale. E suficient că cauți pe net cu
termenul Einstein escrocul în loc de Einstein geniul și vei fi uimit câte dedesubturi
urâte ale vieții lui vei afla...
Nu stau acum să adun toate datele care-l încriminează transformându-l din geniu
în escroc și nici despre Stephen Hawking nu aș face asta. Numai că despre meritele
de curând decedatului paralitic genial al umanității se-ntâmplă să știu sigur că și-a
însușit fără drept o parte din munca de cercetare a lui Nassim Haramein și de
asemenea o lucrare științifică importantă a lui Mehran Tavakoli Keshe. Câți alții or
mai fi fost ?!...
Atât Einstein cât și Hawking au avut stăpâni cărora le-au fost servitori obedienți
în schimbul unei vieți de huzur pe cele mai înalte trepte ale scării sociale.
Dar nimic, sau mă rog, aproape nimic din munca lor nu le aparține. Ar trebui să
începem să devenim conștienți că nimeni dintre cei prezentați de presa oficială drept
geniu, erou, personalitate cu merite deosebite, nu e decât cel mult un mediocru scos
în față pentru a putea fura munca unor iluștri și cinstiți necunoscuți.
Boala
Toată societatea umană suferă de acest flagel. Furtul, duplicitatea și ipocrizia
sunt cele ce comandă și hotărăsc totul. Și poate că nu o fi hoția vreo crimă fiind
încadrată juridic la categoria infracțiuni mărunte, dar războiul total generalizat pe
care l-a născut este definitiv și categoric o crimă, și anume una de cel mai înalt grad
posibil.
Ce război ? - vor întreba unii naivi...
Păi ia să vedem... În primul rând cel militar de tip imperialist dus de guvernul
Statelor Unite și de teroristul nord atlantic în toate țările din nordul Africii și Orientul
apropiat, precum și cel de exterminare a poporului palestinian, unde mai trăiesc
ultimii urmași ai adevăraților evrei, cei semiți...
26
29. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
În al doilea rând, războiul total și murdar de tip geoclimatic, biologic și chimic
pe care-l poartă ciobanul mondial împotriva proprie turme...
Geoclimatic ? Păi, o bună parte din dezastrele aparent naturale care s-au petrecut
și continuă să se petreacă pe toată planeta sunt provocate artificial. Voi vorbi despre
aste într-un articol separat. Toate uraganele ivite din senin și în locuri în care tradiția
multimilenară a popoarelor respective spun că nu au existat niciodată ( amintiți-vă
tornada de la Făcăeni! ) sunt provocate artificial.
Biologic ? Am avut multe contre cu tot felul de medici cu creierii spălați care
habar nu au că atât SIDA cât și Ebola și alte boli crunte și devastatoare care au apărut
în ultimul secol au brevet de invenție !... Deci cei care le-au inventat sunt direct
responsabili de moartea tuturor celor care au murit de aceste boli, fiind criminali cu
act oficial numit brevet de invenție.
Iată numerele câtorva din aceste brevete : SIDA – US5676977; N1H1 –
US8835624; Ebola – US20120251502; BSE – US0070031450A1; SARS –
US7897744 și US8506968; ZIKA – ATTCVR-84 ( certificare internă a fundației
Rockefeller ).
Nu vă sare în ochi că toate sunt americane ?! Vă dați seama că cei pe numele
cărora s-au emis aceste brevete de invenție sunt direct răspunzători de morțile celor
care au încetat din viață ca urmare a acestor boli în ultimul timp ?! Păi numai această
înșiruire de brevete ar trebui să fie suficientă ca să trimită toată conducerea SUA și pe
titularii acestor brevete, direct pe scaunul electric pentru crimă împotriva umanității și
genocid !...
La fel și Monsanto corporația care-și arogă cu tupeul fenomenal și nesimțirea
demne de criminalul care este, brevetarea plantelor de cultură și modificarea lor
genetică în scopul declarat al beneficiilor financiare de pe urma brevetelor și
nedeclarat al controlului populației... Pentru cine nu știe controlul populației e un
termen eufemistic pentru exterminarea ei, adică pentru genocid planetar.
Apoi tot la categoria războiului biologic trebuie să menționăm și vaccinurile
dovedite de laboratoare de pe întreaga planetă ca conținând metale grele, toxine de tot
felul cu efect întârziat în declanșarea ulterioară a unor boli incurabile ori conținutul a
tot felul de agenți mutageni și factori cancerigeni. Toți medicii care au făcut aceste
analize și le-au făcut publice în ultimul deceniu, au murit „sinuciși” în diferite
circumstanțe tulburi...
Chimic ?... Chimizarea excesivă și total inutilă a culturilor agricole, otrăvirea
alimentelor cu sute de substanțe cancerigene, mutagene, și toxice și în special a două
neurotoxice extrem de periculoase : aspartam și monoglutamat de sodiu.
De asemenea toate produsele cosmetice produce de cei mai mari producători din
domeniu, conțin fără excepție substanțe toxice despre care orice chimist ți-ar spune că
ar trebui să te ferești de ele... Apa și pastele de dinți conțin fluor, un neuro și
osteotoxic la fel de periculos cum este monoglutamatul de sodiu și aspartamul.
Băuturi răcoritoare cum e Coca Cola care conține un cocteil de trei acizi ( acid
citric, acid fosforic și acid acetic – unii afirmă că ar conține și acid cianhidric ) care
fac din ea un lichid cu Ph mai mic decât al unui acumulator auto. Acești acizi sunt
bogat ascunși de o cantitate imensă de aspartam – echivalentul a 8 Kg de zahăr/litru.
27
30. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Iar cel mai mare criminal de tip chimic în acest război este întreaga industrie
farmaceutică în care absolut toate medicamentele sunt chimicale de sinteză pe a căror
prospecte sunt trecute ( deci se recunoaște oficial ) efecte adverse mult mai
periculoase decât boala pe care se declară că ar trata-o...
Tot acest război este susținut de o legislație mondială care permite și încurajează
utilizarea acestor arme și îi scutește pe criminali de răspunderea juridică a crimelor
comise. E drept că dacă ești un oaie-om care te informezi exclusiv de pe sticla
televizorului ( brevet de invenție US 6506148B2 ) și din ziarele oficiale nici nu vei fi
capabil să relizezi că tot ce spun eu acum și aici este adevărat ... Eu cred totuși că
există și...
Soluții
Dacă vrem să scăpăm din situația asta trebuie să acționăm imediat ( niciodată nu
e prea târziu ! ) și radical. Și nici nu e greu de făcut. Trei sunt direcțiile în care trebuie
să se acționeze. Și nu sunt cine știe ce mare secret sau cine știe ce mare descoperire.
Nu-s eu geniul omenirii, au fost mulți alții înaintea mea și deasupra mea care au
depistat aceste soluții :
- În economie – trebuie eliminat complet sistemul bancar actual. Banul e un
mijloc de schimb învechit, depășit și care predispune la corupție și inechități.
Sistemele informatice actuale sunt perfect capabile să permită administrarea
schimburilor comerciale la orice nivel și scară fără existența banului.
- În învățământ – cercetare :
Învățământul este baza oricărei societăți. Trebuie renunțat definitiv și total la
sistemul educațional concurențial. Concurența scoate tot cei e mai rău în sufletul
omului și formează criminali. Singurii care au voie să concureze sunt tu cel de azi cu
tine cel de ieri, fără calificative care duc la formarea de ierarhii sociale. Ierarhiile
sociale sunt sămânța dorinței de putere. Toată baza învățământului trebuie să fie
construită pe conceptul cinstei, dreptății, echității și meritului personal, Oricare
individ, după ce trece prin oricare sistem de învățământ, fie el incomplet sau complet,
fie particular sau de stat, ar trebui să urască nedreptatea, necinstea și inechitatea și să
condamne imediat și categoric, eliminând din preajma lui pe oricine are tendințe spre
așa ceva. Trebuie încurajat meritul personal și un corect simț moral. Trebuie
încurajată conștiința faptului că nimeni nu e mai presus de ceilalți și nimeni nu are
nici un drept asupra celui de lângă el și nici asupra planetei pe care trăim toți și ai
cărei proprietate suntem.
Cercetarea este baza dezvoltării tehnico-științifice a societății. Trebuie introdus
un sistem organizatoric al acestui sector care să nu permită accederea la conducerea
unui colectiv pe baza furtului meritelor altora. Conducerea trebuie înțeleasă în sens
strict administrativ al coordonării unei activități și nu trebuie să aducă nici un fel de
beneficii financiare – materiale sau de orice altă natură.
- În administrație trebuie introdus un sistem organizatoric care să se bazeze
strict pe meritul personal și care să interzică orice tip de organizare socială secretă
( masonerie, societăți secrete de tipul „oase și cranii” sau „iluminatti”, etc. ) ori
publică ( de tipul partidelor ori a organizațiilor bancare și politice mondiale)
28
31. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
accederea la orice funcție administrativă oricât de înaltă ar fi ea, inclusiv la
conducerea unei țări să se facă strict pe baza meritelor personale depistate prin
examene dure, echitabile și intransigente susținute în fața unor comisii numeroase
formate din toate categoriile socio – profesionale a căror membrii se vor schimba
periodic astfel ca întreaga populație să ajungă la un moment dat în viață să facă parte
din asemenea comisii.
- În sectorul productiv trebuie introdus un sistem de control și organizare a
producție care să nu permită apariția sub nici o formă a monopolului, iar producția,
indiferent la ce tip de produs se referă, trebuie să fie organizată pe plan local și bazată
pe calitate și fiabilitate astfel ca resursele planetei să fie foarte bine economisite.
Nu trebuie permis schimbul economic inter-regional decât în natură și numai cu
produse care nu se găsesc sau nu se pot fabrica local.
Aceste patru direcții de acțiune vor elimina total concurența, hoția și crima iar
abia de atunci omenirea va fi înscrisă pe un făgaș evolutiv. Asta înseamnă
meritocrație.
E drept că ne dăm seama că suntem într-un cerc vicios aproape imposibil de
spart de vrem ce aceia care conduc și controlează acum umanitatea și care ar fi
singurii care să impună asta, sunt tocmai cei care ar fi eliminați de un asemenea
sistem... Ca urmare poate că-mi tocesc degetele de pomană aici ...
Vedem deci că întreaga civilizație actuală de tip sclavagist evoluat, numită
democrație, se bazează pe controlul cunoașterii și că tot în cunoaștere stă și
libertatea... Depinde numai ce anume alegi drept cunoaștere : ceea ce-ți impun
manualele sau ceea ce au ales rebelii științei, cei care nu s-au supus ordinelor venite
de sus dar nici nu au ajuns să fie pomeniți în manualele școlare și universitare ? Deci
ce alegeți : hoția sau meritocrația, bunăstarea sau crima ?...
Dar trebuie să-nțelegem că atât timp cât nu vom pricepe că omenirea trebuie să
ia măsuri pentru a elimina total pe acești criminali, nu vom ieși din perioada
întunecată a sclavagismului în a cărui culme ne aflăm acum. Iar măsurile stau în
puterea fiecăruia. Depinde ce alegem !...
Cu stimă ! CCD 22 – 28.03.2018
29
32. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
De ce nu cred definiția curentului
electric și nici modelul corpuscular al
atomului ?
În primul rând pentru că atunci, de mult
în școală, când i-am cerut profesoarei de fizică
să-mi arate atomul la microscop întocmai cum
îmi arătase profesoara de biologie celula, mi-a spus că nu ar avea cum să mi-l arate
chiar dacă ar vrea, din două motive. Primul motiv ar fi faptul că atomul e mult mai
mic decât o celulă iar al doilea motiv este că oricum atomul, așa cum mi l-a prezentat
la oră, este un model teoretic și nu crede că poate fi văzut la vreun microscop... Și
apropo de dimensiunea atomului... aceasta variază între 1 angstrom ( 1x10-10
m sau
0,1 nm ) pentru cel mai mic atom ( cel de heliu ) și o sută și ceva de angstromi
( pentru cel de pe ultima poziție a tabelului periodic ).
Păi dacă e un model teoretic, până și copilul care eram atunci ar putea înțelege
foarte ușor că sunt extrem de puține șanse să fie și-n realitate așa cum e descris de
știință.
De aceea nu cred în modelul corpuscular al atomului...
În al doilea rând pentru că eu am mai multă încredere în ce spuneau învățații
Greciei antice decât în ce mi-au spus profesorii pe care i-am avut.
De ce ? E un pic mai complicat... Dar hai să vă spun...
Toți știm că întreaga planetă este împânzită de construcții megalitice extrem de
vechi, făcute din blocuri imense de piatră prelucrată de obicei rectangular.
Construcțiile sunt fie cetăți cu ziduri uriașe prelucrate atât de exact încât
se-mbină astfel că nu poți să bagi o lamă de ras între ele, fie piramide cu înălțimi de
la câteva zeci la peste o sută cincizeci de metri... Toate sunt construite din blocuri de
stâncă uneori extrem de dură cum ar fi andezitul, granitul și bazaltul tăiate perfect
rectangular și îmbinate fără mortar. Construcțiile au o exactitate a geometriei
imposibil de atins de către tehnologia actuală. Spre exemplu marea piramidă așa zisă
a lui Cheops din Egipt are o abatere a vârfului față de centrul bazei de numai șase
milimetri, în condițiile în care are înălțimea de o sută cincizeci de metri și e construită
cu foarte multe milioane de blocuri de piatră ( numai pe fețele sale fiind circa două
milioane ).
Toate aceste construcții dovedesc o unitate arhitectonică specifică și unitară care
duce cu gândul că au fost realizate de o singură civilizație. Vechimea lor a fost
determinată indirect căci nu ai cum să afli când anume a fost prelucrată o piatră. Din
fericire însă o parte din aceste construcții se află acum sub nivelul oceanului și de
atunci când au ajuns sub apă cresc depuneri de calcar coralifer pe ele. În general se
știe care e viteza de creștere a cestor depuneri și ca urmare pe baza măsurătorii
acestor depuneri s-a ajuns la concluzia că construcțiile megalitice aflate acum sub
apă, au ajuns acolo în urmă cu circa doisprezece milenii.
Ca urmare e clar că civilizația care le-a construit a fost în deplinătatea evoluției
ei cel puțin cu câteva sute de ani mai devreme. De la ei ne-au rămas pe lângă
30
33. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
construcțiile în sine și unele blocuri de piatră de dimensiuni cu adevărat uriașe care
depășesc o mie de tone și care nu sunt numai încastrate în diferite construcții ci unele
dintre ele sunt abandonate pe drumul de la carieră spre locul de amplasament. În
toate cazurile pietrele respective, tăiate așa cum am spus perfect se află la zeci și
chiar la sute de kilometri de carierele de unde au fost extrase. Sunt asemenea pietre
abandonate în deșert, pe terenuri nisipoase, în mlaștini, pe terenuri înierbate, în
mijlocul unor păduri sau chiar pe pantele sau în vârful unor munți.
În prezent nu există absolut nici o construcție modernă care să aibă o abatere a
vârfului de sub unul sau doi centimetri.
De asemeni azi, nici o macara din lume nu ridică greutăți mai mari de trei sute
de tone. Putem ridica greutăți de mii de tone și le și putem deplasa dar numai cu
ajutorul a sute de cricuri și de roți iar atât ridicarea cât și deplasarea trebuie să se facă
pe șine amplasate pe platforme perfect plane. Viteza maximă de deplasare a acestor
greutăți imense nu poate fi mai mare de zece metri pe oră...
Știința actuală nici măcar nu e capabilă să-și închipuie, care au fost metodele
tehnologice prin care au fost manipulate aceste blocuri de piatră uriașe.
Una peste alta ni se relevă prin asta, faptul că acea civilizație care ne-a precedat
și care a lăsat aceste vestigii, a fost una net superioară din punct de vedere tehnico
științific celei de azi. Cine au fost ? Scrierile și legendele străvechi îi denumesc după
regiunea geografică fie lemurieni, fie atlanți, fie arieni...
Acum revenind la oamenii de știință ai Greciei antice... ei au declarat adeseori
niște adevăruri științifice care au fost confirmate abia la sute de ani mai târziu fie în
evul mediu fie în epoca modernă. Printre cele declarate de ei este și faptul că atomul
este cea mai mică particulă materială indivizibilă. De unde au știut grecii antici aceste
lucruri fără a avea la dispoziție mijloacele tehnico-științifice actuale ?
Ei bine, unele texte ne spun că cei mai mari învățați ai lor ar fi avut ca profesori
pe ultimii urmași ai acestei civilizații dispărute care ne-a precedat. Așa că eu crezând
că grecii aveau dreptate când afirmau că atomul e indivizibil, acord credit nu grecilor
ci profesorilor lor. Căci după părerea mea, este o dovadă de tupeu și îngâmfare
supremă din partea oamenilor de știință actuali, să-i contrazică pe greci cu privire la
acest fapt de vreme ce ei habar nu au cum au fost manipulate acele blocuri de piatră
de peste o mie de tone și cum au fost prelucrate și puse-n operă cu precizii de câțiva
milimetri pe suta de metri, de către profesorii grecilor.
De aceea nu cred în modelul corpuscular al atomului...
Alte argumente pe care le am au pornit de la observația mea că definiția
electricității se bate cap în cap cu acest model și de asemenea de la faptul că am
constatat că acest model naște contradicții flagrante nu doar legat de electricitate ci și
de însăși validitatea lui. Acum e mai mult de discutat... Așa că hai să pornim la
drum...
În școală, înainte de a mi se spune despre curentul electric mi s-a explicat la
electrostatică noțiunea de diferență de sarcină electrică. Astfel mi s-a spus că blănița
pisicii atrage prin frecare electronii din bagheta de sticlă spre capătul frecat de ea... și
astfel la un capăt se adună mai mulți electroni decât la celălalt. Astfel se electrizează
bagheta care apoi după o perioadă revine la normal pentru că electronii se-ntorc la
locul lor.
31
34. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
Am crezut asta doar vreo săptămână până ce am ajuns la definiția electricității
care mi-a spus că aceasta este o deplasare ordonată de electroni... Cam tot atunci mi
s-a explicat și noțiunea de intensitate a curentului electric care era definită ca număr
de electroni care străbat un conductor în unitatea de timp....
Numai că dacă tensiunea e același lucru cu diferența de sarcină electrică iar
intensitatea este numărul de electroni ce străbat conductorul, logica mea simplă de
copil, mi-a urlat în creier că atunci tensiunea ar trebui să fie direct proporțională cu
intensitatea... Lucru pe care deja știam că nu este pentru că întâmplarea face că eram
deja membru la cercul de radioamatori de la casa pionierului și știam că poți avea
într-unul și același fir, fie o tensiune mai mare fie un curent mai mare fie invers deci
mărimile fundamentale ale curentului electric nu depindeau nicicum una de alta.
Asta m-a dus la concluzia că fie definiția curentului electric e falsă, fie nu există
electroni, ceea ce de fapt dintr-o anumită perspectivă era cam același lucru.
De aceea nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al
atomului...
În plus !... Școala a continuat din acel moment să facă gafe peste gafe în cele ce
mi le preda despre atom și comportarea lui... înșirându-mi contradicție după
contradicție cu o nonșalanță și totală inconștiență, demne de niște cauze mai bune :
Fizica vine și-mi spune că electronii nu pot supraviețui independent față de
atomul lor, caz în care fie se leagă de un atom transformându-l în ion negativ fie
dispar transformându-se în fotoni, după care vine un capitol mai încolo să-mi spună
că metalele sunt pline cu o ceață de electroni care zburdă liberi printre atomi.
De aceea nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al
atomului...
Fizica îmi descrie atomul ca fiind format din electroni orbitând în jurul nucleului
format din câte o pereche proton-neutron de 3500 de ori mai mari decât el, că
diametrul total al atomului este tot de vreo 3500 de ori mai mare decât cel al unui
electron și că straturile de electroni sunt de fapt așezate pe suprafața sferei virtuale
determinate de orbita ultimului electron. Astfel că întreg spațiul de 99,9 % din
volumul total al atomului este gol...
Păi dacă ar fi să ridicăm tot atomul la o scară mare astfel încât electronul să aibă
dimensiunea și greutatea unei mingi de pingpong, ( 3 cm și 3 g ) atomul ar fi o sferă
cu diametrul total de peste o sută de metri, adică cât un stadion de fotbal, electronii ar
orbita toți între sferele determinate de marginea din față și din spate a porților iar
nucleul ar fi situat la centrul stadionului.
În condițiile astea atomul de aur ( cel mai bun conductor ), care are 79 de
electroni, dintre care doar unul se află pe stratul de valență, ar avea nucleul format din
tot atâtea perechi proton-neutron având greutatea și dimensiunea de 3500 de ori mai
mare adică ar fi o sferă cu diametrul de peste o sută de metri și greutatea de 829,5
Kg.... Păi atunci unde este tot spațiul acela gol de 99,9 % ?
De aceea nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al
atomului...
Prin alte părți am întâlnit informația că de fapt nu dimensiunea electronului e de
3500 de ori mai mică ca perechea proton neutron asociată lui ci masa lui,
32
35. Fizica mea Cătălin Dan Cârnaru
dimensiunea protonului, a neutronului și a electronului fiind de fapt aproximativ
egale... În acest caz s-ar drege busuiocul... Dar numai parțial ! Pentru că atunci ca
să avem acest spațiu liber de 99,9 % ar însemna că nucleul atomului de aur ar fi
format din 79 de perechi proton-neutron aflate la centrul stadionului și având
dimensiunea și greutatea unei mașini,( cei 829,5 kg ). Cam așa ar rezulta dacă am
respecta tabelul de mai jos :
Dar vine apoi tot fizica și-mi spune că efectul termic al curentului electric este
determinat de interacțiunea dintre electroni și atomii metalului printre care aceștia
circulă determinând astfel atomii să-și crească nivelul energetic încălzindu-se...
Cu alte cuvinte electronii se lovesc de atom și-l fac să se încălzească... hai să
fim serioși ! Adică dumneavoastră puteți crede că o minge de pingpong poate să facă
o mașină să se-nroșească lovind-o, chiar și cu viteza luminii ?!... Nu vi se pare mai
probabil că mingea respectivă de pingpong s-ar strivi instantaneu de automobilul de
la centrul stadionului ?... Și în plus de vreme ce 99.9 % din volumul atomului este
spațiu gol, cum naiba se lovește electronul de atom ? Înseamnă că e incredibil de
norocos sau din contră, de ghinionist, să nimerească numai în nucleu ?
De aceea nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al
atomului...
Dar dacă se lovește de nucleu va fi absorbit de către câmpurile de 276 000 de ori
mai puternice ale atomului ( nucleului ) decât câmpul său ( 79 x 3500 ) Păi atunci
cum mai avem circulație de electroni ?
De aceea nu cred definiția curentului electric și nici modelul corpuscular al
atomului...
Și hai să spunem că... chiar cred că efectul termic e determinat de interacțiunea
dintre electron și fiecare atom pe care-l întâlnește în drum, căruia îi determină
schimbarea de prag energetic.
Păi dată fiind diferența asta imensă de masă și implicit și de câmp dintre un
electron și un atom rezultă că pentru ca efectul termic să se susțină ar trebui ca
numărul de electroni care să interacționeze cu atomul să fie de cel puțin 3500 de ori și
33
