Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

1. Acatistul Sfintei muceniţe Perpetua
(s.v. 1 februarie / s.n. 14 februarie)
Sfintele muceniţe Perpetua şi Felicitas (s.v. 1 februarie / s.n. 14 februarie):
https://www.academia.edu/45581213/Sfintele_muceni%C5%A3e_Perpetua_%C5%9Fi_Fel
icitas_1_februarie_
https://archive.org/details/sf.-perpetua-si-felicitas
https://www2.slideshare.net/steaemy1/sf-perpetua-si-felicitas
***
Materiale despre Sfintele muceniţe Perpetua şi Felicitas:
https://independent.academia.edu/emystea/Sf-muc-Perpetua-%C5%9Fi-Felicitas-(1-feb)
https://archive.org/details/@steaemy?query=Perpetua
https://www.slideshare.net/steaemy1/search_my_uploads?type=&new=&q=Perpetua
***
Mucenicia Sfintelor Perpetua şi Felicitas (video tradus):

2. https://archive.org/details/sfanta-perpetua-mucenicia
&&&
Rugăciunile începătoare
În numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Slavă Ţie, Dumnezeul nostru, Slavă Ţie !
Împărate ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, care pretutindenea eşti, şi
toate le implineşti, Vistierul bunătăţilor şi Dătătorule de viaţă, vino şi te
sălăşluieşte întru noi, şi ne curăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte,
Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Preasfântă Treime, miluieşte-ne pe noi;
Doamne, curăţeşte păcatele noastre;
Stăpâne, iartă fărădelegile noastre;
Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Doamne, miluieşte !
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vie împărăţia Ta,
facă-se voia Ta precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea spre fiinţă
dă-ne-o nouă astăzi. Şi ne iartă nouă greşalele noastre, precum şi noi iertăm
greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău. Că a Ta

3. este Împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, acum
şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că nepricepându-ne de nici un
răspuns, această rugăciune aducem Ţie, ca unui Stăpân, noi, păcătoşii robii Tăi,
miluieşte-ne pe noi.
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh.
Doamne, miluieşte-ne pe noi, că întru Tine am nădăjduit; nu Te mânia pe noi
foarte, nici pomeni fărădelegile noastre, ci caută şi acum ca un Milostiv şi ne
izbăveşte pe noi de vrăjmaşii noştri, că Tu eşti Dumnezeul nostru şi noi suntem
poporul Tău, toţi lucrul mâinilor Tale şi numele Tău chemăm.
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Uşa milostivirii deschide-o nouă,binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să
nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu
eşti mântuirea neamului creştinesc.
Crezul
Cred Într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atoţiitorul, Făcătorul cerului şi al pămân-
tului, al tuturor celor văzute şi nevăzute.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, care din
Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu
adevărat din Dumnezeu adevărat, Născut, nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin
care toate s-au făcut.
Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.S-a pogorât din ceruri Şi
S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara Şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, Şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi după Scripturi .
Şi S-a suit la ceruri şi Şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să
judece viii şi morţii, A cărui Împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care din Tatăl purcede,
Cela ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, care a grăit prin
prooroci.
Întru-una Sfântă Sobornicească şi apostolească Biserică,
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor,
Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin !

4. Troparul Sfintei muceniţe Perpetua (glasul al 5-lea): Odraslă din neamul cel mai
slăvit și stea luminoasă din Asfinţit, minunat ai strălucit dintre norii păgâneşti și, cu
râvnă, te-ai jertfit, Perpetua pentru Domnul, cunună cerească luând și pe tirani ruşi-
nând.
Condacul Sfintei muceniţe Perpetua (glasul al 3-lea): Din norodul păgânesc ai
odrăslit, muceniţă și la neamul creştinesc te faci mireasmă de taină. Neamul tău îşi
face nume cu vitejia, tu în schimb te proslăveşti cu mucenicia și, cu Îngerii la ce-
ruri, te veseleşti Perpetua. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele
noastre!
Condacul 1
Sfintei Perpetua, muceniță a lui Hristos, Dumnezeul nostru, îi aducem laude și cân-
tări căci nu s-a înspăimântat de chinurile păgânilor și a stat biruitoare morții celei
pământești, dobândind cununa cea cerească. Iar tu, Sfântă muceniță Perpetua, care
acum te veselești în Raiul cel mult dorit de noi, ai grijă de sufletele noastre căci
alergăm la tine și cu lacrimi îți strigăm: Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua,
aducând biruință neîncetată în lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Icosul 1
Îngerii din ceruri s-au mirat de dragostea ta pentru Iisus Hristos, Mântuitorul sufle-
telor noastre, căci ți-ai mărturisit până la moarte iubirea pentru El, Sfântă muceniță
Perpetua, fiind primită în Cetele cerești. Iar noi ne închinăm jertfei tale și te che-
măm:
Bucură-te, tănără la trup dar plină de înțelepciune;
Bucură-te, cea luminată de învățătura Evangheliei;
Bucură-te, crezând doar în Iisus Hristos și murind pentru El;
Bucură-te, lăsând deoparte deșertăciunea lumească;
Bucură-te, cea neoprită de la mărturisirea credinței;
Bucură-te, neînfricată mireasă a lui Dumnezeu Fiul;
Bucură-te, făclie arzătoare de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, lumină ce aduci bucurie celor întemnițați;
Bucură-te, lăsând toate bogățiile lumești pentru Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, înger pământesc ce ai devenit prin jertfă de sânge, înger ceresc;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 2

5. Stăpână fiind pe simțirea ta, Sfântă muceniță Perpetua, nu te-ai lăsat înfricoșată de
păgâni, ci, plină de bucurie, ți-ai făcut sufletul mireasă a lui Hristos. Iar noi te lău-
dăm și Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru jertfa ta: Aliluia!
Icosul 2
Fiică a celei mai vestite familii din Carhidon, ai fost învățată în toate științele lu-
mești de mică, Sfântă muceniță Perpetua, ajungând vestită pentru înțelepciunea ta
pământească. Însă Domnul, care îi iubește pe ai Lui și nu îi lasă pradă vrăjmașului,
te-a luminat și cu cunoașterea cea dătătoare de Viață veșnică, devenind creștină
prin Rufina, slujnica mamei tale Iulia care a adus-o la credință și pe aceasta. Multă
bucurie s-a făcut atunci în Cer, iar noi ne închinăm voii lui Dumnezeu și te lăudăm:
Bucură-te, minunată tânără devenind creștină, prin Rufina;
Bucură-te, schimbându-te la fața sufletului, precum Mântuitorul pe Tabor;
Bucură-te, înnoindu-ți răsuflarea prin darul Duhului Sfânt la Botez;
Bucură-te, renăscând din apa Botezului, ca un ghiocel după iarnă;
Bucură-te, respirând aerul înmiresmat al celor ce Îl urmează pe Hristos Dumnezeu;
Bucură-te, simțind în adâncul inimii cum Hristos este Iubire;
Bucură-te, fiind gata să mori pentru această Iubire;
Bucură-te, lăsându-te plămădită de harul lui Dumnezeu, făcându-te lut moale în
mâinile Lui;
Bucură-te, căci Hristos a ars acest lut cu flacăra Sa de nemărginită Putere;
Bucură-te, devenind vas de nespart în mărturisirea credinței în El;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 3
Voia lui Dumnezeu se face în toate, așa cum ziua urmează nopții iar primăvara vi-
ne după iarnă, căci voia Lui a fost să te însoțești la vârsta potrivită cu un tânăr cre-
știn, general al armatei din Carhidon, Sfântă muceniță Perpetua. Dumnezeu v-a
binecuvântat căsătoria cu un prunc, dar soțul tău a murit de tânăr mărturisindu-L și
el pe Hristos, fiind ucis de păgâni pentru credința lui, în Dumnezeu, iar ceata mu-
cenicilor din Cer a primit cu bucurie sufletul lui încununat de biruința mărturisirii,
cântând lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 3
După moartea soțului tău, Iavra, s-a ridicat mare prigoană în Carhidon împotriva
creștinilor, Sfântă muceniță Perpetua, fiind arestată și tu împreună cu sclava ta, Fe-
licitas și cu alți tineri creștini, insă nu te-ai înspăimântat, ci ai rămas întărită în cre-
dință, deși aveai doar 22 de ani. De aceea, te rugăm să primești aceste umile cu-
vinte:

6. Bucură-te, slăvind pe Dumnezeu chiar și în prigoană;
Bucură-te, nestemată a Bisericii născută în Cer din sânge și suferință;
Bucură-te, floare curată a mărturisirii Dumnezeului celui Adevărat;
Bucură-te, aprigă apărătoare a celor nedreptățiți;
Bucură-te, prietena de nădejde a celor părăsiți;
Bucură-te, minune dumnezeiască și tinerețe plină de har;
Bucură-te, cinstită mamă și soție, lăsând lumea pentru Raiul cel veșnic;
Bucură-te, deschizând ușile temniței pentru cei închiși pe nedrept;
Bucură-te, limpezime a minții când ispitele încearcă să doboare inima;
Bucură-te, apărătoarea celor ce caută în orice clipă adevărul lui Hristos;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 4
Ai fost închisă în temnița întunecoasă și plină de murdărie, din Cartagina, Sfântă
muceniță Perpetua, dar, prin mijlocirea celor apropiați, ai primit oarecare înlesniri,
putând primi în vizită pe tatăl tău și pe pruncul cel mic, așa încât ai mărturisit că
închisoarea ți se părea ”ca un palat”. Noi ne minunăm de tăria credinței tale și ne
rugăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 4
Rugându-te adânc în închisoare, Sfântă muceniță Perpetua, ai avut o vedenie în ca-
re te-ai luptat cu diavolul înfățișat sub chipul unui balaur pe care l-ai învins și ai
intrat biruitoare în Paradis. Acolo ai văzut șezând pe un scaun un bărbat înalt, cu
părul alb, în haină de păstor, ce ți-a dat Împărtășanie. Slăvim puterea cu care te-a
înzestrat Hristos, Dumnezeul nostru și cu buze pline de dragoste, te lăudăm:
Bucură-te, căci ai fost închisă în închisoare sub pământ;
Bucură-te, căci galeriile închisorii erau strâmte, lipsite de lumină şi pline de mur-
dărie;
Bucură-te, că toate aceste lipsuri nu te-au descurajat;
Bucură-te, că vedeai doar flacăra de lumină cerească arzând în inima ta;
Bucură-te, îndestulându-te cu legământul Vieții veșnice ce vine ca dar al muceni-
ciei;
Bucură-te, cea plină de pace în mijlocul strâmtorărilor;
Bucură-te, luminându-i pe tovarășii de suferință cu zâmbetul cel plin de har;
Bucură-te, cea împărtășită din Cer, ca răsplată a credinței tale;
Bucură-te, căci Domnul nu te-a părăsit în nevoința ta;
Bucură-te, ceea ce învingi diavolul și pentru noi, rugătorii tăi;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!

7. Condacul 5
În vremea când ai fost dusă înaintea judecătorului pentru întrebare, a venit şi bătrâ-
nul tău tată, Anon cu pruncul în braţe, Sfântă muceniță Perpetua. Dar, cu toate la-
crimile şi toate rugăminţile lui, de a-ți cruţa viaţa, pentru hatârul copilului şi pentru
cinstea familiei, tu, Sfântă Perpetua, ai rămas neînduplecată, iar păgânul tată te-a
blestemat, căci în mândria lui, de mare sfetnic al ţării, socotea ca cea mai mare ru-
şine mărturisirea ta pentru Hristos și nu știa să Îi cânte lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 5
Nu te-ai lăsat biruită nici de dragostea de tată, nici de blestemele lui, nici de iubirea
de mamă pentru prunc, Sfântă muceniță Perpetua, mărturisind că înainte de orice
ești datoare să Îl iubești pe Dumnezeu și doar pentru El să trăiești sau să mori, așa
încât păgânii au hotărât să te dea la moarte chiar de ziua Cezarului, împreună cu
ceilalți mărturisitori creștini. Ne minunăm de tăria și de curajul tău, Sfântă Per-
petua și te chemăm cu cuvinte de rugăciune:
Bucură-te, neclinită piatră a credinței și a statorniciei;
Bucură-te, vas de lut devenit aur al harului lui Dumnezeu;
Bucură-te, cupă sfințită de cuvinte mărturisitoare;
Bucură-te, căci prin tine și noi ne întărim în credință;
Bucură-te, lăsând familia după trup pentru familia veșnică din Ceruri;
Bucură-te, mamă înțeleaptă ce ai ales iubirea pentru Dumnezeu;
Bucură-te, fiică vitează ce nu ai lăsat bucuria mântuirii pentru bucuria vremelnică;
Bucură-te, că te chemăm cu dor aprins să ne ajuți în vremuri grele;
Bucură-te, că te rugăm să ne cuprinzi în voalul rugăciunilor tale;
Bucură-te, că te așteptăm să ne dai curajul și tăria ta în viața de creștini;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 6
Întoarsă în închisoare, ai avut două noi vedenii, Sfântă muceniță Perpetua: într-una
l-ai văzut pe fratele tău, Dinocrate, mort de copil care ți s-a arătat lângă un bazin cu
apă din care putea bea spre a se răcori, vesel și vindecat de boală, iar în altă viziune
te-ai luptat cu un egiptean urât la înfățișare, care preînchipuia diavolul, pe care l-ai
biruit zdrobindu-i capul cu călcâiul. Cel închis deopotrivă cu tine, Saturus, a avut și
el o viziune: se făcea că toți cei închiși pentru Hristos au fost duși de 4 Îngeri în pa-
radis, unde au găsit pe alți martiri: Jocundus, Saturnius, Artaxius, care au fost arși
de vii în prigoană și pe Tuintus, care a murit în închisoare. Au întâlnit pe epis-
copul Optatus și pe preotul Aspasius, care erau certați între ei și stăteau despărțiți și
triști, iar martirii i-au rugat să se ierte unul pe altul și să se împace. Ne minunăm de
asemenea descoperiri ale lui Dumnezeu și Îl strigăm, cu recunoștință: Aliluia!

8. Icosul 6
Dorind din tot sufletul să aibă parte de moarte mucenicească, Felicitas, slujnica
Sfintei Perpetua, s-a rugat lui Dumnezeu să îi ușureze nașterea mai repede, fiind în-
sărcinată în luna a opta, iar Dumnezeu a invrednicit-o de bucuria muceniciei, acea-
sta născând o fetiță și astfel putând să sufere și ea martiriul, căci justiția romană
interzicea executarea unei femei însărcinate. Sfânta Felicitas, împreună cu Sfânta
Perpetua, rugați-vă pentru noi păcătoșii care înălțăm aceste cuvinte sărace de lau-
dă:
Bucură-te, Sfântă Perpetua, ceea ce te-ai învrednicit de dulceața Raiului încă de pe
pământ;
Bucură-te, că ai fost dusă în Rai unde te-ai întâlnit cu fratele tău;
Bucură-te, că ai primit încredințare despre bunătățile Împărăției Cerurilor;
Bucură-te, că te-ai luptat, din nou, cu diavolul sub chip de egiptean;
Bucură-te, că l-ai învins încă odată chemând numele lui Hristos;
Bucură-te, că și Saturus a adus, prin rugăciune, împăcarea dintre episcop și preot;
Bucură-te, Sfântă Felicitas, cerându-I lui Dumnezeu să lași lumea pământească
pentru cea cerească;
Bucură-te, că Dumnezeu ți-a ușurat povara ca să poți să Îl mărturisești și tu;
Bucură-te, cea binecuvântată cu mila Domnului;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 7
În ajunul pătimirii, pe când mucenicii luau ultima cină numită agapă (masa drago-
stei), s-au strâns păgânii curioși să-i privească. Dar Saturus i-a mustrat, zicându-le:
„Nu vă este de ajuns ziua de mâine? Azi prieteni, mâine dușmani! Întipăriți-vă bine
în minte, însă, fețele noastre ca să ne recunoașteți în ziua aceea, ziua judecății!”
Auzind acestea, păgânii s-au retras înfricoșați, iar mulți au crezut în Hristos, căci
mucenicii Îi cântau veseli lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Ai fost dusă la arena unde se chinuiau creştinii, Sfântă muceniță Perpetua, fiind în-
tâmpinată la poartă de scumpa ta mama, Iulia care ți-a dat sărutarea cea mai de pe
urmă şi blagoslovindu-te, ți-a dăruit cinstitul voal al Sfintei muceniţe Potamiana,
sora ei, iar tu, acoperită cu această sfântă podoabă, te-ai dus în arenă cântând vo-
ioasă imnul mucenicilor. Te rugăm să primești din partea noastră acest umil dar de
laude:
Bucură-te, tănără creștină neînfricată de chinuri și de suferințe;
Bucură-te, dându-ne și nouă necurmată rugăciune și putere;
Bucură-te, călăuzindu-ne spre arena unde să ne luptăm cu patimile și păcatele;

9. Bucură-te, învelindu-ne cu voalul înmiresmat al rugăciunii tale;
Bucură-te, căci alungi fiarele sălbatice cu chip de om care vor să ne sfâșie;
Bucură-te, că spulberi pe loc atacurile cele viclene ce vin fără oprire asupra noa-
stră;
Bucură-te, zdrobind sub călcâiul tău ura și răutatea vrăjmașilor noștri văzuți și ne-
văzuți;
Bucură-te, fiind cu noi neîncetat în luptele duhovnicești;
Bucură-te, cea care ne aduci bucuria neîntreruptă a contopirii inimii cu Hristos;
Bucură-te, căci nu lași să se întoarcă asupra noastră răul odată învins;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 8
Atât de adâncită erai în rugăciune, Sfântă muceniță Perpetua, încât deși coasta ți-a
fost străpunsă de coarnele unui taur fioros care apoi te-a aruncat în văzduh, ai căzut
leşinată și când ți-ai venit în fire ai întrebat-o mirată pe slujnica ta, Felicitas, pentru
ce nu mai începe lupta și abia târziu ai văzut voalul scăldat în sângele tău şi coasta
străpunsă de taur, iar pentru aceasta Îi strigai necontenit lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 8
Cu mintea pironită la cer nu ai simțit nici frica nici durerea, sfântă binecuvântată de
Dumnezeu, căci ardeai de dorul lui Hristos și retrăiai Moartea Lui, de pe Golgota.
Cu gândul la Pătimirile Domnului, durerea ta îți părea nimic, iar noi ne mirăm de
acestea și te chemăm cu cântare:
Bucură-te, ființă pământească înveșmântată în har ceresc;
Bucură-te, cea străpunsă în coastă ca Mântuitorul pe Cruce;
Bucură-te, cu bucuria celor ce au încredințarea Vieții veșnice;
Bucură-te, nebiruită de fiara sălbatică, ceea ce ne dai cugetarea la Pătimirile lui
Hristos;
Bucură-te, aleasă nestemată a Bisericii ce-și construiește zidurile pe sângele muce-
nicilor;
Bucură-te, piatră de temelie pentru credința și dragostea față de Dumnezeu;
Bucură-te, căci ne aduci și nouă adâncimea rugăciunii;
Bucură-te, căci ne dăruiești și nouă dezlipirea minții de durerea trupească;
Bucură-te, cea care ne lipești mintea de Dumnezeu, în suferință;
Bucură-te, ceea ce ne duci sufletul la picioarele Crucii lui Hristos pe Golgota;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 9

10. Ritorii, cei mult grăitori, nu vor putea niciodată să înțeleagă tăria ta, Sfântă muce-
niță Perpetua și nici îndrăzneala pe care ai avut-o în a-L mărturisi pe Hristos,
Mântuitorul nostru. Dar tu ai fost întărită de El căci și El te dorea în cetele lui de
Sfinte mucenițe și Duhul Sfânt ardea în tine ca o făclie nestinsă căci respirai doar
cu inima înălțată la Cer, strigându-L pe Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 9
Văzând că nu ai murit, păgânii te-au dus în mijlocul arenei căci era obiceiul ca cei
care nu erau sfâșiați de fiarele sălbatice să moară prin tăierea sabiei. Văzând ne-
iscusinţa tânărului călău care te lovise de două ori la gât, i-ai spus, Sfântă Perpetua:
„Prietene, nici în jumătate nu ai curajul meu, nu te tulbura, loveşte - uite aici!” ară-
tându-i locul unde să lovească, iar acesta, făcând întocmai, a săvârșit chinurile tale,
iar tu ai rostit ultimele tale cuvinte: „O, Doamne, ce bucurie este să moară cineva
pentru Tine!” Ne închinăm, până la pământ, în fața jertfei și curajului tău, și te stri-
găm:
Bucură-te, porumbel albit în sângele muceniciei;
Bucură-te, căci ai zburat spre Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, aripi strălucitoare de iubire și jertfă;
Bucură-te, neclintită în moarte și neînfricată, în chinuri;
Bucură-te, căci viețuiești în veșnicia Luminii nepieritoare;
Bucură-te, auzindu-ne strigătele de rugăciune și pocăință;
Bucură-te, ridicându-ne din însângerarea pricinuită de patimi;
Bucură-te, spălându-ne cu Apa vieții, ce vine odată cu mila lui Dumnezeu;
Bucură-te, cu bucuria de a muri pentru Dumnezeu și de a învia în sânurile Raiului;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 10
Saturus, fiind grav rănit de un leopard care-i făcuse o mușcătură mare din care cur-
gea din abundență sângele și păgânii în delir strigând: „Mântuit, spălat; mântuit,
spălat”, ca unul care primise Botezul sângelui, a cerut soldatului Pudens să-și scoa-
tă inelul din deget și, înmuindu-l în sângele rănii sale, i l-a dat „ca semn al iubirii și
ca amintire a sângelui său”. Doamne! Aceștia au fost mucenicii Tăi, plini de curaj
și renunțare la viață pentru Tine! Te rugăm dă-ne și nouă măcar o fărâmă din pute-
rea lor de a Te mărturisi, ca să Îți strigăm și noi, cu ei, în Ceruri: Aliluia!
Icosul 10
După săvârșirea ta, Sfântă muceniță Perpetua, bătrâna ta mamă s-a apropiat și a
luat înapoi voalul Sfintei Potamiana, care acum era înroșit cu alt sânge, la fel de
scump, iar tu priveai deja toate acestea din cămara Mirelui cel Ceresc, primită fiind

11. în Împărăția lui Dumnezeu. Te rugăm să nu ne uiți pe noi cei ce trăim încă în lume
și te chemăm cu drag:
Bucură-te, alinarea suferințelor și balsamul fricilor noastre;
Bucură-te, luminarea celor ce cred că s-au pierdut de Dumnezeu;
Bucură-te, vindecarea celor bolnavi trupește și sufletește;
Bucură-te, mângâierea celor pe moarte, aducând speranța mântuirii;
Bucură-te, învierea sufletelor împietrite în patimi;
Bucură-te, curățarea prin sângele tău, a necurăției din inima noastră;
Bucură-te, Sfinte Saturus, dăruindu-ți inelul însângerat ca semn al iubirii;
Bucură-te, căci ai fost ostaș credincios lui Hristos;
Bucură-te, cel scăldat în lumina veșnică a Paradisului ceresc;
Bucură-te și dă-ne și nouă curajul tău, sfinte;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 11
Bărbăția ta a uimit mulțimea păgânilor de la arenă, Sfântă muceniță Perpetua, iar
pe creștini i-a umplut de curaj. Te rugăm să ne ajuți în toate încercările vieții ca
mântuiți, să ne bucurăm și noi să Îi cântăm lui Dumnezeu, cu tine, în Rai: Aliluia!
Icosul 11
Prin moartea mucenicească te-ai săvârșit, Sfântă Perpetua, cea mai nobilă fiică a
Carhidonului, adăugând o slavă mai mare la numele strălucit al familiei lui Anon,
iar la cer ai dobândit cununa cea neveştejită din mâinile lui Hristos, Începătorul
mucenicilor şi Dumnezeul Slavei. Te chemăm cu drag:
Bucură-te, ceea ce vestești primăvara în viața noastră;
Bucură-te, căci prin tine, se împlinesc rugăciunile noastre;
Bucură-te, înflorirea ghioceilor din inimile străpunse de Iubirea lui Hristos;
Bucură-te, mănunchi de petale albe și rouă înmiresmată;
Bucură-te, căci prin tine, se topește gheața din sufletele rugătorilor;
Bucură-te, vestitoarea mântuirii, perpetuă biruință și rugăciune pentru noi la Dum-
nezeu;
Bucură-te, aducătoarea bucuriei, continuu ajutor în lupta cu cel rău;
Bucură-te, liniștitoarea tulburării, necurmată strajă a minții și a inimii;
Bucură-te, cea plină de darurile Duhului Sfânt;
Bucură-te, cea contopită cu Hristos încă de pe pământ;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 12

12. Creștinii nu au uitat mucenicia ta, Sfântă Perpetua, căci pe mormintele tuturor creș-
tinilor care au murit în acea zi în arenă au construit mai apoi o mare Biserică drept
amintire a mărturisirii voastre neînfricate și I-au cântat lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 12
Mărturie a jertfei tale, Sfântă muceniță Perpetua, stă și acest cântec acatist, pe care
te rugăm să îl primești ca dar umil din partea noastră, a celor care te iubim și te cin-
stim ca vrednică mireasă a lui Hristos, Dumnezeul nostru. Din adâncul inimilor te
chemăm și te lăudăm:
Bucură-te, prietena noastră de nădejde, în necazuri și strâmtorări;
Bucură-te, lumina noastră la veghea de seară;
Bucură-te, ocrotitoarea celor ce caută mântuire;
Bucură-te, brațe calde cu care ne îmbrățișezi când plângem;
Bucură-te, venind în mijlocul nostru când suntem atacați de ispite;
Bucură-te, distrugând intrigile oamenilor răi care viclenesc în ascuns;
Bucură-te, putere venită de la Hristos, Mirele tău;
Bucură-te, întărire când simțim că ne lasă răbdarea;
Bucură-te, luminarea gândurilor când suntem nehotărâți;
Bucură-te, vindecarea bolilor de gât și de cap;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 13 (de 3 ori)
O, slăvită muceniță Sfântă Perpetua, tu cea care l-ai învins pe diavol zdrobindu-l
sub călcâi, primind cununa muceniciei și trăind acum cu Îngerii în Rai, adu primă-
vara și în sufletele noastre. Zdrobește și pentru noi ispitele și uneltirile vrăjmașilor
văzuți și nevăzuți, distruge blestemele, mai ales cele de la părinți și alungă viforul
care ne îngheață inima și nu ne lasă să ne rugăm. Fii apărătoarea noastră, aducân-
du-ne biruință neîncetată, ca, bucuroși și izbăviți de rău, să Îl chemăm pe Dumne-
zeu cu glasuri neobosite: Aliluia!
Apoi, se spune iarăşi:
Icosul 1
Îngerii din ceruri s-au mirat de dragostea ta pentru Iisus Hristos, Mântuitorul sufle-
telor noastre, căci ți-ai mărturisit până la moarte iubirea pentru El, Sfântă muceniță
Perpetua, fiind primită în Cetele cerești. Iar noi ne închinăm jertfei tale și te che-
măm:
Bucură-te, tănără la trup dar plină de înțelepciune;
Bucură-te, cea luminată de învățătura Evangheliei;

13. Bucură-te, crezând doar în Iisus Hristos și murind pentru El;
Bucură-te, lăsând deoparte deșertăciunea lumească;
Bucură-te, cea neoprită de la mărturisirea credinței;
Bucură-te, neînfricată mireasă a lui Dumnezeu Fiul;
Bucură-te, făclie arzătoare de dragostea pentru Hristos;
Bucură-te, lumină ce aduci bucurie celor întemnițați;
Bucură-te, lăsând toate bogățiile lumești pentru Împărăția lui Dumnezeu;
Bucură-te, înger pământesc ce ai devenit prin jertfă de sânge, înger ceresc;
Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua, aducând biruință neîncetată în lupta cu
vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Condacul 1
Sfintei Perpetua, muceniță a lui Hristos, Dumnezeul nostru, îi aducem laude și cân-
tări căci nu s-a înspăimântat de chinurile păgânilor și a stat biruitoare morții celei
pământești, dobândind cununa cea cerească. Iar tu, Sfântă muceniță Perpetua, care
acum te veselești în Raiul cel mult dorit de noi, ai grijă de sufletele noastre căci
alergăm la tine și cu lacrimi îți strigăm: Bucură-te, Sfântă muceniță Perpetua,
aducând biruință neîncetată în lupta cu vrăjmașii văzuți și nevăzuți!
Se zice apoi, această:
Rugăciune
Prigoniți de lume, înjunghiați de patimi, înlăcrimați de durere, încleștați de neca-
zuri, copleșiți de boli te strigăm, Sfântă muceniță Perpetua. Tu, care stai la picioa-
rele tronului Sfintei Treimi, adu-ne aminte că Adam, cel căzut prin marea milă a
lui Dumnezeu, a fost ridicat. Adu-ne aminte că Eva, cea mult păcătoasă, prin marea
dragoste a lui Dumnezeu, a fost iertată. Ajută-ne să întipărim în mintea noastră și
mântuirea lui Adam și a Evei, căci știm doar să ne legăm de căderea lor, ca o justi-
ficare a căderii noastre. Stă în puterea rugăciunilor tale, Sfântă muceniță Perpetua,
să faci din viața noastră o ridicare neîntreruptă spre Împărăția lui Dumnezeu.
Tu, cea înjunghiată în coastă de cornul taurului cel nebun, care fiind atât de adân-
cită în rugăciune, nu ai simțit nici rănirea, nici sângerarea, dă-ne și nouă adâncimea
rugăciunii așa încât inima noastră să nu mai cadă niciodată de la picioarele Dom-
nului nostru Iisus Hristos. Păcatul ne strânge de gât, ne trage în negura prăpastiei,
suntem înconjurați de ispite uneori greu de îndurat, dar alergăm la tine căci știm că
și acum ai inima caldă și brațele deschise pentru noi, creștinii din vremurile ace-
stea, aruncați la tot pasul în arena cu fiare sălbatice.

14. Arată-ne mare milă, Sfântă Perpetua, mijlocește pentru noi în lupta cu vrăjmașii
văzuți și nevăzuți căci trăim război duhovnicesc aprig pentru numele lui Hristos. În
numele Lui, ajută-ne. În numele Lui, apără-ne. În numele Lui, adu-ne biruință veș-
nică, Sfântă Perpetua, ca, izbăviți de răul din afară și de propria noastră fire, să te
întâlnim în duh de bucurie acolo unde nu există nici întristare nici durere, în Împă-
răția Sfintei Treimi. Amin!
Şi apoi se face Otpustul: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu pentru ru-
găciunile prea curatei Maicii Tale, ale Sfintei muceniţe Perpetua şi ale tuturor Sfin-
ţilor, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin!

15. Vieţile Sfinţilor - Martiriul Sfintelor Perpetua şi Felicitas şi al celorlalţi
creştini dimpreună cu dânsele
Actul martiric al sfintelor Perpetua şi Felicitas, care au pătimit pentru Hristos
împreună cu alţi patru tineri creştini în timpul împăratului Septimiu Sever, este
unul dintre cele mai complete şi preţioase dintre actele martirice pe care ni le-a
transmis Antichitatea creştină, în forma lor originală, în limba latină, redactate de
un martor ocular - după istorisirea autentică lăsată de Sfânta Perpetua şi după
viziunea martirului Saturus, care a pătimit împreună cu ea. Se pare că Tertulian
este cel care a construit începutul şi finalul descrierii actului martiric (la
începutul anului 203 lua amploare în Cartagina - Africa - mişcarea fanaticilor
contra creştinilor, după ce împăratul Septimius Severus dăduse un edict pentru
interzicerea prozelitismului creştin).
A fost deci arestată Vibia Perpetua, matroană romană, de 22 de ani, instruită şi
bine educată, căci în afară de limba latină vorbea şi scria greceşte, care aparţinea
unei familii înstărite, din oraşul Thuburbo Minus - azi Tebourba - situat la peste
40 de km de Cartagina, căsătorită, având un copil mic pe care îl alăpta, având tată
un păgân fanatic şi mamă pe jumătate creştină şi doi fraţi, unul catehumen şi altul,
copilandru, care murise din cauza unui cancer al feţei. În momentul arestării era
simplă catehumenă, adică nu primise încă botezul creştin.

16. Odată cu ea au fost arestaţi doi tineri de condiţie liberă, dar modestă, Saturnius
şi Secundulus, Felicitas, sclava Sfintei Perpetua şi sclavul Revocatus, toţi
catehumeni. Mai târziu s-a prezentat de la sine autorităţilor şi Saturus, catehetul
lor; deci erau două creştine şi patru creştini. Numele martirelor Perpetua şi
Felicitas şi ale martirilor care au pătimit împreună cu ele ni s-au păstrat şi din
inscripţia de pe piatra lor funerară, descoperită în 1907 de arheologul francez
Delattre, în Basilica majorum, ridicată pe mormintele lor.
Autorităţile municipale din Thuburbo, voind să se descarce de orice răspundere, au
trimis cele două tinere femei şi pe cei patru tineri la Cartagina, unde au fost închişi
într-o temniţă întunecoasă şi oribilă, probabil lângă palatul proconsulului, pe coasta
colinei Bârsa. Comunitatea creştină din Cartagina, prin diaconii Tertius şi
Pomponius, le-a venit imediat în ajutor, obţinând pe bani de la conducătorul
închisorii o ameliorare a situaţiei creştinilor închişi. Astfel, Perpetua a putut primi
pe tatăl ei care, în zadar a încercat s-o înduplece să se lepede de creştinism, pe
mama şi pe fratele ei, copilul pentru a-l alăpta, rudele şi prietenii, încât putând
alăpta copilul, i s-a părut închisoarea "ca un palat". De la arestare şi pe tot
parcursul martiriului, Perpetua este stăpânită de credinţa puternică în Iisus
Hristos, Care, cum credea ea, va suferi împreună cu ea şi cu ceilalţi martiri şi de
dorinţa neclintită de a deveni martiră, luptându-se în sine cu dragostea de
mamă, faţă de copilul pe care îl alăpta şi de părinţii ei, care nu înţelegeau noua
credinţă creştină şi nu se bucurau de martiriul ei.
Perpetua şi cei dimpreună cu ea puteau primi în închisoare pe tatăl, mama şi fratele
ei, rudele, prietenii şi cunoscuţii.
În prima viziune pe care a avut-o la închisoare, Perpetua s-a luptat cu diavolul,
înfăţişat ei sub chipul unui balaur, pe care l-a învins şi a intrat biruitoare în
paradis. Acolo a văzut şezând pe un scaun un bărbat înalt, cu părul alb, în haină
de păstor, ce i-a dat împărtăşanie.
După câteva zile, Perpetua şi cei dimpreună cu ea au fost duşi în forul din
Cartagina, spre a fi judecaţi de procuratorul Hilarianus. Cu toţii au refuzat să abjure
credinţa creştină, spre marea indignare şi iritare a păgânilor. Perpetua n-a cedat nici
rugăminţilor pline de lacrimile tatălui său. La sfârşitul interogatoriului,
procuratorul Hilarianus le-a dat pedeapsa capitală: condamnare la moarte , fiind
daţi fiarelor sălbatice în ziua de naştere a cezarului, (Geta, fiul împăratului
Septimiu Sever), care corespunde datei de şapte martie anul 203.

17. În aşteptarea pedepsei, martirii sunt duşi din nou în carceră. Perpetua are acum
două noi viziuni.
Într-una îi apare fratele ei, Dinocrate, mort de copil, care i s-a arătat acum lângă
un bazin cu apă din care putea bea spre a se răcori, vesel şi vindecat de boală.
În altă viziune s-a luptat cu un egiptean urât la înfăţişare, care preînchipuie
diavolul, pe care ea l-a biruit, zdrobindu-i capul cu călcâiul.
Catehetul Saturus a avut şi el o viziune. Se făcea că martirii au fost duşi de patru
îngeri în paradis, unde au găsit pe alţi martiri: Jocundus, Saturnius, Artaxius, care
au fost arşi de vii în prigoană şi pe Tuintus, care a murit în închisoare.
Au întâlnit pe episcopul Optatus şi pe preotul Aspasius, care erau certaţi între ei şi
stăteau despărţiţi şi trişti, iar martirii i-au rugat să se ierte unul pe altul şi să se
împace.
Dintre martiri, Secundulus a murit mai înainte în închisoare. Felicitas, sclava
Perpetuei, fiind însărcinată, a născut în luna a opta, în condiţii foarte grele, o
fetiţă, pe care a luat-o s-o crească o soră creştină. Astfel, a putut să sufere şi ea
martiriul împreună cu ceilalţi, căci justiţia romană interzicea ca o femeie
însărcinată să fie executată.
În ajunul pătimirii, pe când martirii luau ultima cină, numită agapă (masa
dragostei), s-au strâns păgânii, curioşi să-i privească. Dar catehetul Saturus i-a
mustrat, zicându-le: "Nu vă este de ajuns ziua de mâine? Azi prieteni, mâine
duşmani! Întipăriţi-vă bine în minte, însă, feţele noastre ca să ne recunoaşteţi în
ziua aceea, ziua judecăţii". Auzind acestea, păgânii s-au retras înfricoşaţi, iar mulţi
au crezut în Hristos.
A doua zi, martirii, două femei şi trei tineri, au suferit pătimirea pentru Hristos în
amfiteatrul din Cartagina, înţesat de lume.
În timpul pătimirii, Saturninus şi Revocatus au fost atacaţi de un leopard şi de
un urs, Saturus, de un leopard, iar Perpetua şi Felicitas, de o vacă sălbatică. Un
oarecare catehumen, cu numele Rusticus, a încurajat-o continuu pe Perpetua.
Saturus, fiind grav rănit de un leopard care-i făcuse o muşcătură mare din care
curgea din abundenţă sângele şi păgânii în delir strigând: "Mântuit, spălat; mântuit,
spălat", ca unul care primise botezul sângelui, a cerut soldatului Pudens să-şi
scoată inelul din deget şi, înmuindu-l în sângele rănii sale, i l-a dat "ca semn (al
iubirii) şi ca amintire a sângelui său". După atacul fiarelor, martirii au fost duşi în

18. mijlocul amfiteatrului, unde li s-au tăiat capetele. Perpetua, văzând ezitarea gla-
diatorului, i-a dus singură la gât mâna lui tremurătoare.
Pe mormintele celor cinci martiri, s-a ridicat mai târziu în Cartagina o mare
basilică, Basilica majorum.