2. Cerealele erau în continuare baza
alimentației. Erau cultivate legume
precum ceapă, usturoi, varză, mazăre.
Se cultivau puțini pomi fructiferi, cei
mai frecvent menționați fiind merii,
perii și prunii. În zona Mediteraneană
erau cultivate citriciele și măslinii.
Cornutele mari erau utilizate la
tracțiune pentru lucrarea terenului, dar
și pentru alimentație. În zona
mediteraneană erau crescute ovinele și
caprinele. Germanicii creșteau porci, și
foloseau grăsimile animale pentru gătit
în proporții mari, pe când europenii din
sud utilizau uleiul de măsline.
3. În nord era dominantă cultura viței de vie, fiind asociată cu creștinismul care îi oferea
o utilizare rituală. În Evul Mediu Timpuriu era utilizat sistemul rotației bienale: după
ce un teren era cultivat un an, era lăsat în pârloagă anul următor, fiind îngrășat în
mod natural de animalele ce erau lăsate să pască. În lipsa depunerii sistematice a
îngrășămintelor , pământul era epuizat în câțiva ani. De aceea, erau comise defrișări
masive, iar vechile așezări erau abandonate. Se recolta de 3-4 ori mai mult sămânța
folosită, iar în anii secetoși și mai puțin, de aceea, lumea europeană se află în
permanență sub amenințarea foametei.
Pământurile ușoare din zona mediteraneană erau lucrate cu plugul de lemn de tip
roman, "aratrum", cu brăzdar de fier. În regiunile nordice, pământurile erau lucrate
cu plugul. Avea brăzdar de fier și întorcea brazda, pentru a aerisi mai bine pământul.
Ca să fie tras era nevoie de trei perechi de boi, astfel, erau utilizate brazde lungi.
Între secolele VII-VIII, climă s-a îmbunătățit, situația politică s-a stabilizat, astfel are
loc o ameliorare a condițiilor economice. Are loc o creștere demografică lentă, dar
sigură. Erau stimulate căutările pentru îmbunătățirea tehnicilor, astfel apar unelte de
fier de calitate, ce duc la creșterea defrișărilor și stabilirea multor așezări noi ce se
lărgesc.
4. Este răspândit sistemul de înjugare a animalelor cu tracțiune pe
piept ce înlocuia tracțiunea de gât. Caii sunt potcoviți și apare
scărița de să, având efecte avantajoase pe plan militar. Suprafețele
de teren erau lucrate mai rapid și mai ușor. Muncile agricole se pot
face acum mai ușor, astfel, producțiile au crescut. Apare sistemul
asolamentului trienal, prin care terenul întreii comunități rurale era
împărțit în trei, dintre care o parte era semănată cu cereale de
toamnă-grâu, secară, o parte cu cereale de primăvară, folosite
pentru hrănirea animalelor-orz, ovăz, mei, iar a treia parte era
lăsată în pârloagă. Avantajul era obținerea a două recolte, ce oferea
o stabilitate și securitate mai mari oamenilor împotriva capriciilor
climatice, asigurând hrană acestora și hrană animalelor, și a cailor,
care puteau fi utilizați la scară largă în muncile agricole sau în
războaie.
5. Se conturează structura domeniului
feudal, pământul fiind exploatat pentru
profitul proprietarului-rezervă
seniorală, iar pe de altă parte erau
gospodăriile țăranilor dependenți.
Loturile de pământ lucrate de țăranii
dependenți cuprindeau casele, grădinile
de legume, parcelele de teren
arabil. Unitatea de exploatare agricolă
purta atunci denumirea de "mansă" în
documente, în funcție de zona și de
calitatea solului, având între 5-30
hectare. Țăranii puteau avea dreptul la
exploatarea pădurii și pășunilor prin
plata, să cultive viță de vie și pomi
fructiferi. Obligațiile lor față de seniori
erau în muncă sau în produse. Sistemul organizarii domeniale feudale
6. Se va observa în această perioadă moment o
înmulțire și diversificare a meșteșugurilor în funcție
de evoluția tehnicii și creșterea cererii produselor pe
piața internă și externă. La început se cunoaște doar
o mică productivitate, meșteșugarul lucrând numai
la comandă, materialele aparținând lui sau
consumatorului. Încetul cu încetul produsele sale vor
apărea și pe piață pentru cumpărătorul de rând,
începând singur sau ajutat de negustor. Centre
esențiale sunt cunoscute în Italia de nord, Spania ,
în sudul Țărilor de Jos, Germania, Anglia
și Suedia în sud. De altfel se dezvoltă și
meșteșugurile legate de construcțiile laice și
religioase, șantierele navale, meșteșugurile
alimentare și îmbrăcăminte. Meșteșugurile ce se
ocupau de prepararea hârtiei, pergamentului și
tiparului, vor duce foarte repede la apariția și
dezvoltarea culturii.
7. Comerțul
Comerțul apare ca o urmare a unei sporiri demografice, a progresului
tehnicii agrare, a dezvoltării meșteșugurilor urbane, a îmbunătățirii
mijloacelor de transport pe uscat și apă, având o creștere apreciabilă atât
pe piața internă cât și externă. Comerțul extern apare tocmai datorită
dezvoltării meșteșugurilor urbane și a navigațiilor între Marea
Mediterană,Marea Neagră, Marea Nordului și Marea Baltică, acestea
constituind legăturile piețelor vechi. Dar odată cu deschiderea hotarelor
geografice în secolele XV – XVI se deschid și piețe noi. Toate acestea
exportau produse de meștesugărit și manufacturiere. Pe principala rută
a Oceanului Atlantic se deschid noi căi maritime spre India, Asia, sud –
estul Americii de unde se importau bunuri precum mirodeniile, aurul și
argintul. Primele Imperii coloniale care apar pe această piață aparțin
portughezilor, spaniolilor, olandezilor, englezilor și francezilor. Piețele vechi
încep să piardă teren.
8. În același timp piață internă cu o economie naturală duce la
satisfacerea cerințelor economice esențiale prin resurse proprii.
Mica producție de mărfuri este a gospodăriei țărănești și a
atelierului meșteșugăresc corporativ, în timp ce marea producție
este în curs de dezvoltare în minerit, în industrie sau organizarea
manufacturieră. Odată cu sporirea populației se realizează și
lărgirea pieței interne, creșterea și diversificarea cererii de materii
prime, intensificarea schimbului de mărfuri și mai ales urbanizarea
și dezvoltarea orașelor. Este clar că deși puterea de cumpărare este
scăzută, crește din ce în ce mai mult capacitatea de consum a unor
pături sociale, iar circulația pe piața internă este ușurată datorită
mijloacelor de comunicare și transport. Acestea se vor dezvolta din
ce în ce mai mult datorită progresului și cererii.