Curs tinut de Gheorghe Stefanov la Facultatea de filosofie, Universitatea din Bucuresti, pe 28.04.2009.

1. Filosofia limbajului – curs 10
Atitudini propozitionale

2. Preliminarii

de dicto /vs./ de re:
E posibil sa existe porci care zboara.
− de dicto: <>(Ex)Px&Zx
− de re: (Ex)<>Px&Zx

broad content /vs./ narrow content:
− opinia mea ca beau apa nu difera de opinia
omologului meu de pe Twin Earth ca bea apa
(acelasi narrow content) dar opinia mea vizeaza o
situatie de pe Pamant iar cea a omologului meu
vizeaza o situatie de pe Twin Earth (broad content
diferit)

3. 
intersubstituibilitate salva veritate
(x)(y) [x = y -> (Fx <-> Fy)]
− Cicero = Tulius -> (Cicero e chel <-> Tulius e chel)
− Cicero = Tulius -> (Cicero e o persoana despre
care John crede ca are chelie <-> Tulius e o
persoana despre care John crede ca are chelie)

atitudini propozitionale = enunturi de forma 'X
se raporteaza in maniera F la p', unde X este
subiectul atitudinii propozitonale, F e modul in
care se raporteaza (crede ca, doreste ca,
spera ca, se teme ca etc.), iar p este o
propozitie;

4. 
obs.: chiar si enunturile care nu au aparent aceasta
forma ('Peter il crede pe Johan') pot fi reduse la
enunturi de ac. tip ('Exista o propozitie p pe care a
spus-o Johan si Peter crede ca p')

probleme:
− cum putem specifica conditiile de adevar ale
propozitiilor care cuprind atitudini propozitionale?
− cum mai este compatibila o semantica referentiala
cu aceste situatii care creeaza contexte ale
opacitatii referentiale?
− cum putem sustine o teorie a referintei directe pt.
nume proprii rezolvand problemele
intersubstituibilitatii salva veritate in contextul
atitidinilor propozitionale?

5. Frege

termenii (categorematici) denota o referinta si
exprima un sens (modul in care este data
referinta);

propozitiile refera la unul dintre obiectele
abstracte numite Adevarul si Falsul prin
intermediul sensului lor (proposition -
judecata);

referinta unei expresii complexe este compusa
pe baza referintelor partilor componente;
intelesul unei expresii complexe e compus pe
baza intelesurilor partilor componente;

6. 
doua sau mai multe expresii ale limbajului pot avea
aceeasi referinta, dar sensuri (intelesuri) diferite;

in contexte ale atitudinilor propozitionale, termenii si
propozitiile ce fac obiectul atitudinii propozitionale
refera la sensul lor si exprima un sens indirect
(modul de prezentare al sensului lor);

propozitiile de forma 'X se raporteaza in maniera F la
p' sunt adevarate ddaca exista relatia F intre X si
gandul (sensul) exprimat de 'p';

nu putem substitui salva veritate in contexte ale
atitudinilor propozitionale expresii cu sens diferit
(chiar daca au aceeasi referinta), pt. ca referinta lor
in astfel de contexte este sensul lor;

7. Quine

nu avem criterii de identitate pentru entitati
de felul sensurilor; prin urmare, nu trebuie sa
ne angajam ontologic fata de existenta unor
asemenea entitati;

in contextul atitudinii propozitionale expresiile
referentiale nu refera (v.: Peter crede
propozitia 'Hesperus apare pe cer seara.' sau
Peter are proprietatea de a crede-ca-
Hesperus-apare-pe-cer-seara [Hp]);

8. 
Exemplu:
Presedintele crede ca cineva e spion.
− de dicto: Presedintele crede ca exista cineva care
e spion. (fara ca presedintele sa creada despre
cineva anume ca e spion)
− de re: Exista cineva despre care presedintele
crede ca e spion. [(Ex)(presedintele crede ca x e
spion)]

in cazul interpretarii de re nu putem spune ca
cuantificatorul reuseste sa captureze variabila
din interiorul propozitiei;

9. Donald Davidson

Analiza paratactica a atitudinilor
propozitionale:
− expresiile aflate in contextul atitudinilor
propozitionale refera (ac. e expresia inocentei
semantice pre-fregeene);
− Propozitiile care exprima atitudini propozitionale
(that-clauses) sunt de fapt o juxtapunere
(parataxa) de doua propozitii.

10. 
Exemplu:
− Galileo said that the Earth moves.
devine:
− The Earth moves. Galileo said that.
adica:
− Galileo said that. -> The Earth moves.

Substitutia salva veritate nu functioneaza
intrucat daca schimbam continutul unei
propozitii nu putem sti ce efect are aceasta
asupra atribuirii propozitiei rezultate unui
vorbitor.

11. Kripke

folosim urmatoarele principii pt. a construi un
puzzle:
− principiul scoaterii din ghilimele: un vorbitor sincer
si nereticent V adera in mod reflectat la 'p' ddaca
V crede ca p;
− principiul traducerii: daca o propozitie intr-o
anumita limba exprima un adevar in acea limba,
atunci o traducere corecta a propozitiei respective
intr-o alta limba va exprima un adevar in acea
limba;

12. 
Ex1:
− Pierre adera etc. la propozitia "Londres est jolie".
− Pierre adera la propozitia "London is not pretty".
− din cele doua, putem deduce ca Pierre crede ca
Londra este frumoasa si Pierre crede ca Londra nu
este frumoasa.
− nu este insa cazul ca Pierre ar avea opinii
contradictorii.

Ex2:
− Peter crede ca Paderewski are talent muzical.
− Peter nu crede ca Paderewski are talent muzical.

13. 
Observatii:
− acest tip de puzzle e complet independent de
problemele intersubstituibilitatii salva veritate (v.
Johan adera la "Cicero este chel, dar Tulius nu este
chel." nu poate fi tradusa din ideolectul lui Johan in
idiolectul nostru prin Johan crede ca Tulius Cicero
este chel, dar ca Tulius Cicero nu este chel.)
− problema nu este legata de problemele traducerii
radicale;
− problema nu este eliminata prin restrangerea
cuantificarii la interpretarea de dicto a atitudinilor
propozitionale;

14. Continuturile atitudinilor propozitionale

nu sunt continuturi propozitionale intelese potrivit
semanticii modale (v. 'X crede ca exista soti' si 'X
crede ca exista sotii')

nu sunt entitati sintactice (propozitii interpretate in
limbajul natural) (v. atribuim atitudini propozitionale
si fiintelor lipsite de abilitati lingvistice);

nu sunt enunturi in limbajul gandirii (LOT) interpretat
naturalist (v. dist. broad/narrow content si analiza pt.
'X crede ca vede un cal' atunci cand X, fiind beat,
vede pe intuneric o vaca) [+ ideea ca actionam
rational pe baza opiniilor si dorintelor noastre, iar
actiunea rationala este incompatibila cu simpla
determinare cauzala]