SlideShare a Scribd company logo
1 of 3
Download to read offline
Carte de vizita
Nume: Jon Ronson
Activitate: Jurnalist la "The Guardian"
Regizor de film documentar si scriitor. Dintre scrierile
sale amintim: "Ei: Aventuri cu Extremistii" si "Barbati
holbandu-se la capre", care a fost ecranizata de Grant
Heslov, avandu-i in distributie pe George Clooney, Ewan
McGregor, Kevin Spacey si Jeff Bridges.
(Interviu realizat de Cristina Calinoiu, in feb. 2009,
pentru Viasat History; publicat in suplimentul "Timpul
liber" al ziarului Romania Libera)
Viasat History: Mai bine de patru ani de zile ai cercetat minutios arhiva personala
lasata in urma de Stanley Kubrick. Dupa atata vreme pe care ai petrecut-o in casa lui,
cum l-ai descrie?
Jon Ronson: Kubrick era mult mai putin excentric decat se crede in general. Nu are
nimic din Howard Hughes, de exemplu. Era un ins simpatic, mult mai amuzant si mai
patrunzator, cu o carisma imensa, dar si o rabdare infinita pentru munca sa. Si deloc
nebun. A dori perfectiunea este un lucru mare, dar eu as fi vrut sa faca mai multe filme.
Cred ca el insusi si-ar fi dorit sa faca mai multe. Geniul lui l-a facut sa fie neterminat; pur
si simplu, creatia lui nu a fost indeajuns. Intr-o zi, stateam de vorba cu Jan Harlan,
cumnatul si producatorul lui Kubrick, si i-am spus la un moment dat ca, daca n-ar fi fost
toata aceasta dorinta de perfectiune, ar fi facut mai multe filme. Mi-a replicat ca e ca si
cum ai spune ca, daca Vermeer ar fi pictat intr-o alta maniera, ar fi facut inca o suta de
tablouri.
Ai spus ca nu ai intentionat sa faci din filmul "Arhivele lui Stanley Kubrick" unul
biografic. Cu toate astea, e foarte posibil sa-i fii cel mai fidel biograf. Esti?
JR: Nu mi-am dorit niciodata sa fiu biograf. Eu sunt un aventurier, un jurnalist de
investigatii. Rolul cuiva ca mine este de a fi un soi de Miss Marple. De aceea m-am
gandit sa caut in acele sute de cutii si sa le las pe ele sa vorbeasca in film. Iar ele spun
povestea golurilor tot mai mari dintre filmele lui. Dar, da, intr-un fel ii sunt cel mai
apropiat biograf, pentru ca majoritatea biografiilor lui au fost facute cand era inca in
viata, de pilda, cea neautorizata a lui John Baxter.
A fost decizia ta de a face un film pe tema cutiilor din casa sa? Sau pur si simplu a fost
o conditie pe care au pus-o cand te-au invitat sa le studiezi?
JR: Eu nu mi-am dorit sa fac vreun film. Cum a fost: scrisesem pentru "Guardian" un
articol despre vizita mea la Childwick, si la doua ore dupa publicare, reactia a fost
incredibila. Atat de multe site-uri au preluat textul si atatia oameni s-au aratat interesati
de subiect! La putina vreme dupa asta, cineva de la Channel 4 mi-a spus "Ar trebui sa
faci un documentar". Si am facut. Nu am avut intentia asta inca de la inceput. Dar a fost
mult mai simplu sa scriu textul, pentru ca l-am facut singur, plimbandu-ma printre toate
cutiile alea. Pe cand la film erau atatia avocati si oficiali, tot felul de oameni preocupati
de rezultat. Christiana si fiicele lui Stanley au fost foarte prietenoase si m-au ajutat, dar
Jan era tot timpul foarte serios. Ma pandea ca un soim, cred ca-i era frica sa nu-l prezint
pe Stanley intr-o lumina proasta. Dar s-a relaxat si el si i-a placut ce a iesit.
Ai aflat pana la urma de ce te-au ales pe tine sa studiezi arhiva?
JR: Tony Frewin, asistentul lui Kubrick, este cel care m-a sunat. Mai intai in ’96, sa-mi
spuna ca seful lui (Kubrick) ar vrea caseta cu "Hotel Auschwitz", emisiunea pe care o
aveam la BBC, apoi prin 2000, sa ma invite la o cafea, la Childwick. I-a placut si
emisiunea, si cartea "Ei", si asa am ajuns sa fiu eu cel care sa cerceteze cutiile. Si apoi,
faptul ca insusi Kubrick ceruse caseta si-a spus cuvantul, chiar m-a ajutat lucrul asta.
Crezi ca avea Kubrick de gand sa foloseasca si caseta ta cu "Hotel Auschwitz" pentru
filmul la care se documenta, "Arian Papers"?
JR: Da, sunt sigur ca Stanley a cerut caseta pentru ca intentiona sa faca filmul asta.
Numai ca nu l-a mai facut, a iesit Spielberg inaintea lui, cu "Lista lui Schindler". Desi, la
ritmul in care lucra, n-ar fi iesit suficient de devreme cu filmul ca sa fie vreo problema.
Pe coperta cartii tale "Ei: Aventuri cu Extremistii" apare scris "cartea este o fuga prin
inima intunericului, implicand specialisti in PR ai Ku Klux Klan-ului si (...) pantofii
lui Nicolae Ceausescu". Ce au de-a face pantofii lui Ceausescu cu teoriile
extremistilor?
JR: Am fost in Romania de doua ori. Era prin anii 2000, cand aveau loc licitatiile pentru
lucrurile lui Nicolae Ceausescu. Am fost la una dintre acestea, la Sinaia, si m-a
impresionat foarte mult un episod: un ins si-a pus in picioare o pereche de pantofi de-ai
lui Ceausescu. Mi-amintesc ca m-a mirat si faptul ca multi dintre cei de acolo erau niste
capitalisti, vroiau doar sa-i cumpere lucrurile. Mi s-a parut ciudat, ca si cum ar fi vrut sa
se puna in locul lui, sa devina el si sa vada cum era sa fii el. De aceea am inclus episodul
in carte. Imi doresc sa nu o fi facut si cred ca, la urmatoarea editie, il voi scoate. Mai
multe persoane mi-au spus ca le-a placut cartea foarte mult, dar nu au inteles de ce a
trebuit sa includ si asta.
Imi spuneai zilele trecute ca pregatesti un film despre un curs ce-i invata pe atei sa
devina crestini. Ce alte proiecte mai ai?
JR: Da, acum fac un film care imi place foarte mult si care vorbeste despre un curs
religios ce-i invata pe atei sa devina crestini. Se numeste "Alfa" si are un foarte mare
succes in toata lumea. Eu unul sunt agnostic, dar cred ca e extraordinar ce se intampla cu
oamenii astia, este o transformare profunda si foarte vizibila. Probabil va fi gata la
sfarsitul lui mai. Pregatesc si o carte, dar nu vreau sa spun despre ce e, deocamdata.
Planuiesc si un film, o comedie despre muzica.
Filmul "Barbati holbandu-se la capre" va avea premiera la toamna
Acum, trecand la alt subiect: a cui a fost ideea de a face un film dupa cartea ta
"Barbati holbandu-se la capre?"
JR: A mea nu a fost. Au fost cativa oameni, de fapt, daca ma gandesc mai bine, ceva mai
multi, care au venit si mi-au spus ca ar trebui sa fac un film dupa carte. Ben Stiller a fost
unul dintre ei. Dar pana la urma, George Clooney s-a decis sa-l faca. Si l-au facut cu o
distributie foarte buna, dar cred ca si modul in care au tratat scenariul initial e bun. Sunt
foarte entuziasmat. Oricum, odata ce au luat cartea, le apartinea, nu mai puteam impune
ceva. Un tip mi-a spus odata ca un autor nu ar trebui sa se amestece niciodata in felul in
care i se filmeaza cartea. Dar am fost la filmari, am stat o saptamana. Am simtit ca
trebuie sa ma duc, era foarte important pentru mine, nu m-as fi iertat daca nu mergeam. I-
am intrebat daca pot merge si mi-au spus "Sigur, vino!". O coincidenta ciudata a fost
cand eram in Porto Rico, la filmari - am intalnit un tip ce se ocupa cu sonorizarea si care
a lucrat si la "Full Metal Jacket"... mi-a spus ca-i place filmul. Acum filmarile sunt deja
terminate. Filmul va iesi undeva prin octombrie-noiembrie si cu siguranta voi merge la
premiera, cred ca va fi minunat.

Interviu Jon Ronson

  • 1. Carte de vizita Nume: Jon Ronson Activitate: Jurnalist la "The Guardian" Regizor de film documentar si scriitor. Dintre scrierile sale amintim: "Ei: Aventuri cu Extremistii" si "Barbati holbandu-se la capre", care a fost ecranizata de Grant Heslov, avandu-i in distributie pe George Clooney, Ewan McGregor, Kevin Spacey si Jeff Bridges. (Interviu realizat de Cristina Calinoiu, in feb. 2009, pentru Viasat History; publicat in suplimentul "Timpul liber" al ziarului Romania Libera) Viasat History: Mai bine de patru ani de zile ai cercetat minutios arhiva personala lasata in urma de Stanley Kubrick. Dupa atata vreme pe care ai petrecut-o in casa lui, cum l-ai descrie? Jon Ronson: Kubrick era mult mai putin excentric decat se crede in general. Nu are nimic din Howard Hughes, de exemplu. Era un ins simpatic, mult mai amuzant si mai patrunzator, cu o carisma imensa, dar si o rabdare infinita pentru munca sa. Si deloc nebun. A dori perfectiunea este un lucru mare, dar eu as fi vrut sa faca mai multe filme. Cred ca el insusi si-ar fi dorit sa faca mai multe. Geniul lui l-a facut sa fie neterminat; pur si simplu, creatia lui nu a fost indeajuns. Intr-o zi, stateam de vorba cu Jan Harlan, cumnatul si producatorul lui Kubrick, si i-am spus la un moment dat ca, daca n-ar fi fost toata aceasta dorinta de perfectiune, ar fi facut mai multe filme. Mi-a replicat ca e ca si cum ai spune ca, daca Vermeer ar fi pictat intr-o alta maniera, ar fi facut inca o suta de tablouri. Ai spus ca nu ai intentionat sa faci din filmul "Arhivele lui Stanley Kubrick" unul biografic. Cu toate astea, e foarte posibil sa-i fii cel mai fidel biograf. Esti? JR: Nu mi-am dorit niciodata sa fiu biograf. Eu sunt un aventurier, un jurnalist de investigatii. Rolul cuiva ca mine este de a fi un soi de Miss Marple. De aceea m-am gandit sa caut in acele sute de cutii si sa le las pe ele sa vorbeasca in film. Iar ele spun povestea golurilor tot mai mari dintre filmele lui. Dar, da, intr-un fel ii sunt cel mai apropiat biograf, pentru ca majoritatea biografiilor lui au fost facute cand era inca in viata, de pilda, cea neautorizata a lui John Baxter. A fost decizia ta de a face un film pe tema cutiilor din casa sa? Sau pur si simplu a fost o conditie pe care au pus-o cand te-au invitat sa le studiezi? JR: Eu nu mi-am dorit sa fac vreun film. Cum a fost: scrisesem pentru "Guardian" un articol despre vizita mea la Childwick, si la doua ore dupa publicare, reactia a fost
  • 2. incredibila. Atat de multe site-uri au preluat textul si atatia oameni s-au aratat interesati de subiect! La putina vreme dupa asta, cineva de la Channel 4 mi-a spus "Ar trebui sa faci un documentar". Si am facut. Nu am avut intentia asta inca de la inceput. Dar a fost mult mai simplu sa scriu textul, pentru ca l-am facut singur, plimbandu-ma printre toate cutiile alea. Pe cand la film erau atatia avocati si oficiali, tot felul de oameni preocupati de rezultat. Christiana si fiicele lui Stanley au fost foarte prietenoase si m-au ajutat, dar Jan era tot timpul foarte serios. Ma pandea ca un soim, cred ca-i era frica sa nu-l prezint pe Stanley intr-o lumina proasta. Dar s-a relaxat si el si i-a placut ce a iesit. Ai aflat pana la urma de ce te-au ales pe tine sa studiezi arhiva? JR: Tony Frewin, asistentul lui Kubrick, este cel care m-a sunat. Mai intai in ’96, sa-mi spuna ca seful lui (Kubrick) ar vrea caseta cu "Hotel Auschwitz", emisiunea pe care o aveam la BBC, apoi prin 2000, sa ma invite la o cafea, la Childwick. I-a placut si emisiunea, si cartea "Ei", si asa am ajuns sa fiu eu cel care sa cerceteze cutiile. Si apoi, faptul ca insusi Kubrick ceruse caseta si-a spus cuvantul, chiar m-a ajutat lucrul asta. Crezi ca avea Kubrick de gand sa foloseasca si caseta ta cu "Hotel Auschwitz" pentru filmul la care se documenta, "Arian Papers"? JR: Da, sunt sigur ca Stanley a cerut caseta pentru ca intentiona sa faca filmul asta. Numai ca nu l-a mai facut, a iesit Spielberg inaintea lui, cu "Lista lui Schindler". Desi, la ritmul in care lucra, n-ar fi iesit suficient de devreme cu filmul ca sa fie vreo problema. Pe coperta cartii tale "Ei: Aventuri cu Extremistii" apare scris "cartea este o fuga prin inima intunericului, implicand specialisti in PR ai Ku Klux Klan-ului si (...) pantofii lui Nicolae Ceausescu". Ce au de-a face pantofii lui Ceausescu cu teoriile extremistilor? JR: Am fost in Romania de doua ori. Era prin anii 2000, cand aveau loc licitatiile pentru lucrurile lui Nicolae Ceausescu. Am fost la una dintre acestea, la Sinaia, si m-a impresionat foarte mult un episod: un ins si-a pus in picioare o pereche de pantofi de-ai lui Ceausescu. Mi-amintesc ca m-a mirat si faptul ca multi dintre cei de acolo erau niste capitalisti, vroiau doar sa-i cumpere lucrurile. Mi s-a parut ciudat, ca si cum ar fi vrut sa se puna in locul lui, sa devina el si sa vada cum era sa fii el. De aceea am inclus episodul in carte. Imi doresc sa nu o fi facut si cred ca, la urmatoarea editie, il voi scoate. Mai multe persoane mi-au spus ca le-a placut cartea foarte mult, dar nu au inteles de ce a trebuit sa includ si asta. Imi spuneai zilele trecute ca pregatesti un film despre un curs ce-i invata pe atei sa devina crestini. Ce alte proiecte mai ai? JR: Da, acum fac un film care imi place foarte mult si care vorbeste despre un curs religios ce-i invata pe atei sa devina crestini. Se numeste "Alfa" si are un foarte mare succes in toata lumea. Eu unul sunt agnostic, dar cred ca e extraordinar ce se intampla cu oamenii astia, este o transformare profunda si foarte vizibila. Probabil va fi gata la
  • 3. sfarsitul lui mai. Pregatesc si o carte, dar nu vreau sa spun despre ce e, deocamdata. Planuiesc si un film, o comedie despre muzica. Filmul "Barbati holbandu-se la capre" va avea premiera la toamna Acum, trecand la alt subiect: a cui a fost ideea de a face un film dupa cartea ta "Barbati holbandu-se la capre?" JR: A mea nu a fost. Au fost cativa oameni, de fapt, daca ma gandesc mai bine, ceva mai multi, care au venit si mi-au spus ca ar trebui sa fac un film dupa carte. Ben Stiller a fost unul dintre ei. Dar pana la urma, George Clooney s-a decis sa-l faca. Si l-au facut cu o distributie foarte buna, dar cred ca si modul in care au tratat scenariul initial e bun. Sunt foarte entuziasmat. Oricum, odata ce au luat cartea, le apartinea, nu mai puteam impune ceva. Un tip mi-a spus odata ca un autor nu ar trebui sa se amestece niciodata in felul in care i se filmeaza cartea. Dar am fost la filmari, am stat o saptamana. Am simtit ca trebuie sa ma duc, era foarte important pentru mine, nu m-as fi iertat daca nu mergeam. I- am intrebat daca pot merge si mi-au spus "Sigur, vino!". O coincidenta ciudata a fost cand eram in Porto Rico, la filmari - am intalnit un tip ce se ocupa cu sonorizarea si care a lucrat si la "Full Metal Jacket"... mi-a spus ca-i place filmul. Acum filmarile sunt deja terminate. Filmul va iesi undeva prin octombrie-noiembrie si cu siguranta voi merge la premiera, cred ca va fi minunat.