1. Be cool: save energy!
Despre energia nucleară
Energia nucleară, cunoscută și sub numele de
"energia atomică", este definită drept energia
rezultată în urma reacțiilor de fisiune și fuziune
nucleară sau prin dezintegrare radioactivă.
Pentru a realiza aceste reacții, centralele
nucleare folosesc substanțe radioactive precum :
Uraniul, Thoriul sau Plutoniul. Unul dintre
avantajele utilizării acestor elemente radioactive
este dat de faptul că nu se necesită folosirea lor în
cantități mari, ci dimpotrivă. Un alt avantaj al
construirii unei astfel de centrale îl presupune
continuitatea funcţională de care acestea dau
dovadă, dar și costul scăzut al energiei rezultate.
În tabăra adversă avantajelor, respectiv
dezavantajele acestui tip de centrală este
reprezentat de costurile ridicate pe care le
presupune construirea acesteia, dar și lipsa
2. siguranței oamenilor, existând riscuri permanente
de explozie.
Cantitatea de energie regenerabilă folosită la
alimentarea cu energie pe plan mondial are în ziua
de azi un nivel mult mai ridicat. Omenirea se poate
descurca şi fără contribuţia nesemnificativă a
energiei nucleare. Riscurile accidentelor nucleare,
producerea deşeurilor radioactive, precum şi
costurile care survin pentru îndepărtarea acestora,
nu se compară cu câştigul minimal produs de
energia nucleară pe o perioadă scurtă de timp.
Energia nucleară este periculoasă şi de prisos.
În orice centrală nucleară, din cauza
defecţiunilor tehnice şi a greşelilor omeneşti, se
pot produce accidente grave, iar ca urmare, se pot
elibera în mediul înconjurător cantităţi mari de
substanţe radioactive.
În lumea întreagă sunt aproximativ 440
centrale nucleare operaţionale. Posibilitatea ca în
3. lumea întreagă în timp de 40 de ani să se producă
un accident este de 40 %.
Fiecare centrală nucleară, prin fisiunea nucleară,
transformă barele de uraniu în deşeuri atomice
foarte radioactive. Din cauza emisiilor radioactive,
deşeurile atomice reprezintă un pericol
ameninţător pentru oameni. Aceste deşeuri trebuie,
pentru mai multe sute de mii de ani, adăpostite la
loc sigur de oameni, animale şi plante.
Centralele nucleare funcţionează de aproape
50 de ani, dar până acum nimeni nu ştie cum pot fi
păstrate cel mai bine deşeurile nucleare.
Prin continua dezvoltare a energiei regenerabile
pot fi asigurate în lumea întreagă, în puţini ani,
milioane de noi locuri de muncă.
În Germania, în 2002, parlamentul a prezentat
un scenariu de energie, conform căruia cererea de
energie poate fi satisfăcută prin utilizarea energiei
regenerabile. Dacă acest lucru este posibil în
Germania – o ţară cu suprafaţă mică, cu populaţie
şi consum mare de energie şi cu nivel de viaţă
4. ridicat – este posibil oriunde. Chiar şi industria
energetică recunoaşte între timp că, până în 2050,
poate fi produsă mult mai multă energie din surse
regenerabile decât ar putea consuma omenirea în
ziua de azi. Necesarul de energie al acestei planete
poate fi acoperit printr-un amestec între centrale
termale solare şi instalaţii solare, ferme eoliene,
hidrocentrale şi utilizarea diversificată a masei
biologice. Pentru a se limita creşterea necesarului
de energie pe plan mondial, trebuie să se aplice
tehnologii de producere economică a energiei.
5. Centrala nucleară de la Cernavodă
Obţinerea energiei nucleare se bazează pe
reacţia de fisiune (descompunere) nucleară în lanţ.
Instalaţia care asigură condiţiile de obţinere şi
menţinere a reacţiei în lanţ este reactorul nuclear.
În principiu, reactorul se compune dintr-o parte
centrală numită zonă activă, în care are loc reacţia
de fisiune şi se dezvoltă căldura de reacţie.
Zona activă conţine combustibilul nuclear
alcătuit din izotopi fisionabili (U235, Pu239) şi
materiale fertile (U238, U232); moderatorul (apa
grea), care are rolul de a încetini viteza neutronilor
rapizi, astfel ca reacţia să fie controlabilă; barele
de control captează neutronii rezultaţi din reacţia
de fisiune; agentul de răcire, care preia căldura
dezvoltată în zona activă şi o cedează apei în
schimbătorul de căldură.
6. În schimbătorul de căldură, apa de vaporizează
şi devine agentul producător de lucru mecanic în
turbină. Lucrul mecanic este transformat de
generator în energie electrică. Combustibilul,
moderatorul şi agentul de răcire formează aşa
numita filieră a reactorului termic care determină
caracteristicile specifice centralelor nucleare.
Combustibilul introdus în reactor are forma
unor pilule compactate sub formă de bare.Între
barele de combustibil se găsesc barele de control.
Acestea conţin cadmiu (element chimic ce
absoarbe neutroni). Ele au rolul de a regla numărul
de neutroni ce pot produce noi reacţii de fisiune,
astfel încât puterea produsă de reactor să rămână
constantă în timp.
7. Pentru menţinerea reacţiei în lanţ, în unele
tipuri de reactoare, neutronii emişi în reacţiile de
fisiune trebuie încetiniţi. În timpul frânării
neutronilor are loc un transfer de energie de la
aceştia la moderator, temperatura moderatorului şi
a combustibilului mărindu-se.Controlul reactoarelor
nucleare se face computerizat (inclusiv al
sistemelor utilizate pentru protecţia reactorului şi
a mediului înconjurător).Centralele nucleare au
intre 1 şi 8 reactoare (unităţi), fiecare cu o putere
instalată de cel puţin 600 MW.
În România, a intrat în funcţiune, pe 2
decembrie 1996, centrala nucleară de la
Cernavodă, care funcţionează cu apă grea ca
moderator, foloseşte uraniu îmbogăţit şi produce
cu un singur reactor, aproximativ 10% din totalul
energiei electrice produse în ţară.
