1. 3 Iunie - August 2015
3
Prezenţa lui Dumnezeu în Lumina
taborică
Sfântul Ioan Gură de Aur - Despre
prietenie
Despre pacea duhovnicească a
inimii
Viaţa arhimandritului Sofronie
Saharov
Responsabilitatea episcopului faţă
de harul arhieriei sale si faţă de
hirotoniţii săi
Interviu cu Părintele Mitropolit Ioan
realizat de Dr. Stelian Gomboş
Dimensiunea psihologică a
raportului om-natură
Relatările arhidiaconului sirian Paul
de Alep despre obiceiurile
românilor cu ocazia sărbătorilor
religioase din secolul al XVII-lea
Părintele Arsenie Boca - arhitect al
punţii de legătură dintre ştiinţă şi
religie
Anul internaţional al luminii

2. Iaşi, Nr. 33, Iunie - August 2015

3. 2 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015

4. 3Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Prezența lui Dumnezeu în Lumina taborică
Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor, Dumnezeul cel veşnic “pe care nimeni
dintre oameni nu L-a văzut şi nici nu poate să-L
vadă” (I Timotei VI,16) ni se face cunoscut în
Persoana lui Hristos, Dumnezeul întrupat. Fiul
Său Cel Unul-Născut, ne-a dăruit iubirea din
Duhul Sfânt şi “cel ce va mărturisi că Iisus este
Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu rămâne întru el şi
el întru Dumnezeu” (I Ioan IV, 16).
Cât de darnic este Creatorul cu noi! Ne
dă aerul pe care-l respirăm, pământul în care să
rodească rodul tainic al fructului ce se va coace,
mana cea cerească scăldată de razele soarelui și de
ploaia binefăcătoare; ne-a însărcinat să umblăm
în interiorul creației cu propriile noastre picioare,
s-o remodelăm și să aducem mesteșugul mâinilor
în făurirea unei anumite lucrări, definită potențial,
ca dar de la Dumnezeu. Pulsația naturii și cele
din interiorul ei se consonează cu acordul a tot
ceea ce este viu și dăruitor în Revelație, asemeni
simfoniilor enesciene căci, nu cu mult timp
în urmă, i-am sărbătorit bardului Botoșanilor,
șaizeci de ani de cerească înveșmântare.
Dumnezeu ne dăruiește cu îndestulare
Lumina Sa, pentru a nu ne cuprinde întunericul,
căci cel care umblă pe întuneric nu știe unde
merge. Trăind însă, în Lumină și crezând în
Lumină, devenim fii ai Luminii. „Eu sunt Lumina
lumii!”(Ioan IX, 6) ne spune Iisus Hristos,
Domnul. Atunci, ne întrebăm de ce oamenii
nu se ancorează, cu toată puterea ființei lor în
căutarea Luminii, ca sens de cunoaștere și de
iubire? Cum accedem și pornim spre căutarea
luminii din om, care de multe ori este ascunsă sau
învăluită de păcat? Omul nu este rău prin fire, ca
realitate ontologică, de îndată ce fiecare făptură
umană este creația lui Dumnezeu. La originea sa,
el este bun și de aceea, trebuie să redevină bun.
Numai încrâncenarea și amărăciunea sufletească
ne fac să-l privim din perspectiva răutății și
neiertării noastre. Rugăciunea cea mai insistentă
și necesară pentru om este eliberarea răului mai
întâi din el, capacitatea de a-l privi pe semen în
urcușurile și coborâșurile lui, așa cum sunt, de
a depune eforturi să se deschidă bunătatea și
dragostea din om, ca să-l scoată pe semen din
mâinile tâlharilor. Îngenunchind apoi împreună,
la picioarele Crucii, Lumina lui Hristos, Cea care
luminează tuturor, luminează haina sufletelor,
prin marea taină a iertării și, numai atunci, se
primește harul vindecător și eliberator de la
Dumnezeu.
Parcurgem frumusețea verii, ce are în
prim plan experiența Apostolilor de pe Tabor
și vederea Luminii dumnezeiești. Sfinți mari se
sărbătoresc în această perioadă: Sfântul Ioan
Botezătorul - cu Nașterea sa și Tăierea Capului,
sărbătorim pe Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava,
pe Sfinții Apostoli Petru și Pavel împreună cu
ceilalți Apostoli, pe Sfântul Voievod Ștefan, pe
Sfântul Ilie, pe Sfântul Pantelimon, Ioan Iacob de
la Neamț, Sfânta Teodora de la Sihla și Martirii
Brâncoveni, alături de întreg Sinaxarul de vară.
Praznicul Adormirii Maicii lui Dumnezeu umple
crugul aghiologic al acestui timp liturgic, precum
un Paște de vară.
Dumnezeu le susține pe toate în univers
și-l conservă prin energiile Sale necreate, dar în
mod special energiile divine necreate îl privesc
pe om, căci prin ele omul se luminează, se
sfințește și se îndumnezeiește. Slava nepătrunsă a
lui Dumnezeu strălucește pe Tabor, în Persoana
lui Hristos, fiind prezenți cei doi profeți ai
Vechiului Testament - Moise și Ilie și respectiv
cei trei Apostoli - Petru, Iacob și Ioan. Sfântul
Grigore Palama afirmă faptul că, “natura luminii
taborice este manifestarea lui Dumnezeu Însuși,
iar posibilitatea contemplării ei atrage după
sine îndumnezeirea omului. Chiar dacă, după
ființă, Dumnezeu rămâne incognoscibil, după
slava Sa, El se împărtășește arătându-Se celor
curați cu inima, nu într-o formă rațională, ci ca
o întâlnire interpersonală, lăuntrică, a omului
cu Dumnezeu”(cf.IPS Ioachim Băcăoanul,

5. 4 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Schimbarea la Față - Taborul îndumnezeirii
umane, www.epr.ro).
Treimea cea deoființă și nedespărțită
participă plenar la Tabor precum, odinioară la
Iordan. Să redăm conținutul capitolului 17, v.
1-9, din Evanghelistul Matei: ”Și după șase zile,
Iisus i-a luat pe Petru și pe Iacob și pe Ioan,
fratele acestuia, și i-a dus pe un munte înalt, ei
între ei. Și S-a schimbat la față înaintea lor; și a
strălucit fața Lui ca soarele, iar veșmintele I s-au
făcut albe ca lumina. Și iată, Moise și Ilie li s-au
arătat vorbind cu El. Și răspunzând Petru, I-a zis
lui Iisus: Doamne, bine ne este să fim aici; dacă
vrei, voi face aici trei colibe: Ție una, și lui Moise
una, și una lui Ilie. În timp ce el încă vorbea, iată
un nor luminos, i-a umbrit pe ei; și iată un glas
din nor, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit
întru Carele am binevoit; de Acesta să ascultați!
Și auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și
s-au înspăimântat foarte. Și Iisus a venit la ei și,
atingându-i, le-a zis: Ridicați-vă și nu vă temeți!
Și ridicându-și ei ochii, nu au văzut pe nimeni, ci
doar pe Iisus. Și pe când se coborau din munte,
Iisus le-a poruncit, zicând: Vedenia aceasta să
n-o spuneți nimănui până când Fiul Omului va
învia din morți”.
Peste Profeți și peste Apostoli a strălucit
lumina dumnezeiască necreată, care este lumina
harului divin. Dumnezeu ni Se împărtășește
după energiile sau lucrările Sale necreate, ce
izvorăsc din Ființa dumnezeiască. Ele sunt
eterne și nedespărțite de Ființa Supremă. Harul
îndumnezeitor nu este însăși Ființa lui Dumnezeu
ceamaipresusdeființă,cilucrareasaumanifestarea
Ființei, puterile și lucrările ce izvorăsc din ea.
Ele pot fi și relații ale Ființei divine, care este
mai presus de orice relație, față de tot ce nu este
Dumnezeu (Sfântul Grigore Palama) sau relații
cu ideile eterne ale lumii. Pentru a percepe harul
divintrebuiesădevenimduhovniceștișisăsporim
duhovnicește. Urmându-l pe Sfântul Apostol
Pavel, Sfântul Ioan Gură de Aur, în Cateheza a
IV-a distinge “duhovnicescul” de ”sufletesc”, din
perspectiva receptării și valorificării darurilor
primite de la Dumnezeu.”Toate câte ne-au
fost dăruite sunt duhovnicești. Într-adevăr și
îmbrăcămintea noastră este duhovnicescă și
hrananoastră,duhovniceascășibăuturanoastră,
duhovnicească; prin urmare, pe viitor trebuie
ca și lucrările noastre și toate faptele noastre
să fie duhovnicești. Fiindcă acestea sunt rodul
Duhului așa cum spune și Pavel”(Galateni V, 22-
23), [Cateheza a IV-a, apud Ierom. Teofan Mada,
Viața în Hristos după Sfântul Ioan Gură de Aur,
Sibiu, 2007]. Teofania celor chemați la Hristos,
prin Duhul Sfânt, îi pecetluiește în calitatea de
sfinți. Duhul Sfânt este Duhul Sfințeniei, Care nu
numai ne eliberează de păcate, ci ne face prezent
pe Dumnezeu în bogăția faptelor iubirii milostive
(Romani I, 4).
Toate lucrările ce privesc pe om se
săvârșesc în Biserică, unde se trăiește viața reală
cu Dumnezeu. “Viața în Hristos nu este simpla
moralizare a omului, ci îndumnezeirea lui, care
înseamnă participare la slava lui Dumnezeu,
înseamnă vederea lui Dumnezeu, a harului Său,
a luminii Sale necreate” (Arhim. Gh. Kapsanis,
Îndumnezeirea - scopul vieții creștine, 2006). Cel
care este creștin adevărat, de vocație, nu numai
de duminică, cum se exprimă Părintele Mitropolit
Teofan trebuie să-L experieze continuu pe
Dumnezeu și să realizeze o unire tainică cu El, în
Duhul Sfânt.
Să- Lurmăm pe Hristos, în strigătul nostru
de speranță și de încredere, că cererile noastre vor
fiascultate.“Strigarea esteosârdiasufletului,care
este și tăcere. Strigarea Fericitului Moise este
o tăcere în rugăciunea minții, către Dumnezeul
tuturor, care locuiește în Cort” (Fericitul Tedorit
al Kirului, 2003). Persistând în rugăciunea inimii
și a minții, restaurate în Hristos, Dumnezeu ne
aude “din muntele cel sfânt al Lui” (Ps. 3, al lui
David).
Ţie, Doamne, îți aducem rugăciunea
cu toată sârguința și ne plecăm în fața măreției
Tale! Dă-ne puterea să învingem greutățile și
încercările de tot felul, care vin asupra noastră, să
ne curățim simțirile pentru a Te vedea în slavă, în
lumina taborică, înTaina Învierii și a Cincizecimii
harului!
Dumnezeu să ne Binecuvinteze și să ne apere
cu puterea Sa dumnezeiască!
Preot Dr. Nicolae NICOLESCU

6. 5Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
1. Sămânţa patristică
TEOLOGIE ŞI SLUJIRE BISERICEASCĂ
Sfinţii Părinţi - Despre
Lumina taborică
• Căci afirmând că gândesc şi vorbesc
în acord cu zicerile acestora, monahii le-au şi
pus înainte. Zice deci dumnezeiescul Ioan din
Damasc1
: „Astăzi adâncul luminii neapropiate,
astăzi revărsarea nemărginită a dumnezeieştii
fulgerări scânteiază apostolilor pe Tabor” [545B].
Acum s-au arătat cele nevăzute pentru ochii
omeneşti:untruppământescrăsfrângescânteietor
o strălucire dumnezeiască, un trup muritor
izvorăşte slava Dumnezeirii. Căci Cuvântul S-a
făcut trup [In 1,14], iar trupul s-a făcut Cuvânt,
deşi fiecare din ele n-au ieşit – o, minune! – din
firea lor. Căci slava n-a venit trupului din afară, ci
dinăuntru, din dumnezeirea supradumnezeiască a
lui Dumnezeu Cuvântul unită cu acesta în chip
negrăit după ipostasă [548CD].• Căci pe Cel la
Care îngerii nu-şi puteau aţinti ochiul, cei mai de
seamă dintre apostoli Îl văd strălucind cu slava
Împărăţiei Lui [549C].
• De aici vârfurile apostolilor iau
mărturiile slavei şi Dumnezeirii Lui, iar El
le descoperă slava Lui [557C], iar cei ce văd
slava dumnezeiască cea singură mai presus de
toate, supradesăvârşită şi preadesăvârşită sunt
desăvârşiţi şi ei [560B].
• Fiindcă dumnezeiescul şi de Dumnezeu
grăitorul cu adevărat Dionisie spune că Stăpânul
Se va arăta celor desăvârşiţi care-L slujesc în
chipul în care S-a arătat apostolilor pe muntele
Tabor. Îl ia pe Ioan ca pe un organ feciorelnic şi
preacurat al teologiei, ca văzând slava fără de
început a Fiului, să tune: «La început era Cuvântul
şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era
1Urmeazăîn§9-17unlanţdepasajeextrasedinCuvântarea
la Schimbarea la Faţă a lui IOAN DAMASCHINUL, PG
96, 545 sq.
Cuvântul» [In 1, 1] [560BD].
• Căci isihia e mama rugăciunii, iar
rugăciuneaearătareaslaveidumnezeieşti.Fiindcă
atunci când închidem simţurile şi ne unim cu noi
înşine şi cu Dumnezeu şi, eliberându-ne de grijile
din afară ale lumii, ajungem înăuntrul nostru,
atunci vom vedea limpede în noi înşine Împărăţia
lui Dumnezeu: «Căci Împărăţia cerurilor, care e
Împărăţia lui Dumnezeu, este înăuntrul nostru», a
zis Iisus Dumnezeu [Lc 17, 21] [561AB].
• Înaintea ucenicilor S-a schimbat la faţă
Cel ce pururea este slăvit astfel şi străluceşte cu
fulgerarea Dumnezeirii [564B].
•CăcinăscutfiindfărădeînceputdinTatăl,
are raza naturală fără de început a dumnezeirii şi
slava dumnezeirii se face slava trupului [564B].
• Dar slava fiind nearătată în trupul
arătat, era nevăzută pentru cei care, legaţi fiind
cu lanţurile trupului, nu puteau cuprinde cele
nevăzute aici pentru îngeri. Se schimbă deci la
faţă Cel ce a luat ceea ce nu era, fără a se preface
în ceea ce nu era, şi arătând ucenicilor Lui ceea
ce era, deschizând ochii acestora şi făcându-i din
orbi văzători. Aceasta înseamnă «şi S-a schimbat
la faţă mintea lor» [Mt 17, 2]. Căci rămânând
Acelaşi, a fost văzut acum de ucenici apărând
altul decât cel ce apărea mai înainte [564C].
Şi a strălucit ca soarele nu pentru că nu era
mai strălucitor decât soarele [566C], căci e cu
neputinţă ca necreatul să aibă o icoană neştirbită
în creat [565A], ci pe cât au putut cuprinde a
vedea cei ce priveau [565C].
• «Căci pe Dumnezeu nimeni nu L-a
văzut vreodată» [In 1,18] după cum e după fire,
iar ceea ce s-a văzut, aceasta s-a văzut în Duhul [1
Co 2, 10]. «Aceasta e schimbarea dreptei Celui
Preaînalt» [Ps 76, 11], aceasta e «ceea ce ochiul
n-a văzut, urechea n-a auzit şi la inima omului nu
s-a suit» [2 Co 2, 9] vreodată. Aşa vom fi pururea
cu Domnul [1 Tes 4,17] în veacul viitor, văzând

7. 6 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
pe Hristos fulgerând în lumina Dumnezeirii
[568D-569A]. Această lumină are cele de
biruinţă asupra întregii firi; aceasta e viaţa care a
biruit lumea [cf. 1In 5, 4] [569B]. Dar Petru a zis:
«Bine este nouă a fi aici» [Mt 17, 4] şi de aici i-a
umbrit un nor nu de întuneric, ci de lumină. Căci
se descoperă taina cea ascunsă din veacuri [Col 1,
26] şi de generaţii şi se arată o slavă necontenită
şi veşnică [572BC].”
• Iar Dumnezeiescul Andrei al Cretei zice2
:
,,Pe munte înalt îi urcă Mântuitorul pe ucenici
făcând sau învăţând ce anume? Arătând slava şi
strălucirea suprascânteietoare a dumnezeirii Lui
[932C-933A].
• Deci acest lucru îl prăznuim astăzi:
îndumnezeirea firii, schimbarea ei în mai bine,
ieşirea şi urcuşul spre cele mai presus de fire, prin
care are loc şi biruinţa a ceea ce este mai bun sau,
spre a vorbi mai exact, negrăita îndumnezeire
[993A].
• De aceasta se minunează îngerii. Aceasta o
slăvesc arhanghelii.
• Acest lucru toată podoaba înţeleasă cu mintea
a celor mai presus de lume îmbrăcată în chip
nematerial îl pune ca dovadă foarte limpede
şi foarte nemincinoasă a iubirii de oameni a
Cuvântului faţă de noi [933C].
• Căci nu este nimic din cele contemplate în
creaţie care să cuprindă covârşirea strălucirii Lui
[949B]. Pentru că Cel mai presus de fiinţă venind
cu adevărat la fiinţă şi înfiinţându-se mai presus
de fire a vieţuit cu noi prin trup. Acesta a fulgerat
pe munte în chip copleşitor.
• Nu făcându-Se atunci mai străveziu sau mai
înalt decât El Însuşi – să nu fie! – , ci fiind văzut
ceea ce era cu adevărat mai înainte de a-i fi iniţiat
pe cei mai desăvârşiţi dintre apostoli cele mai
înalte [948AB]. Căci ajungând ei în afară de trup
şi de lume, pe cât e cu putinţă, din cele pe care le-
au experiat au fost învăţaţi încă de acum cele ale
stării viitoare [945C].
• Căci dacă nimic nu este lipsit în general de
comuniunea binelui, el nu poate fi cuprins aşa
2 § 18-24 constituie un lanţ de pasaje extrase din
Cuvântarea la Schimbarea la Faţă a lui ANDREI
CRETANUL, PG 97,932 sq.
cum este, ci cât şi cum e cu putinţă celor ce se
împărtăşesc cu el. Din pricina extremei sale
bunătăţi acesta merge şi se revarsă peste toate prin
luminările sale cu daruri nesfârşite. Iar dovada
celor spuse e fericita şi mult lăudata pătimire pe
care au pătimit-o apostolii pe munte atunci când
lumina neapropiată şi fără început, schimbând la
faţătrupulSău,l-afăcutsăstrăluceascăînchipmai
presus de fiinţă prin ţâşnirile ei de lumină [949B].
Şi – o, minune! – printr-o ieşire preadesăvârşită
din sine a firii au căzut într-un somn greu [Lc
9, 32] şi, ţinuţi de frică, şi-au închis simţirile
smulgând din ei înşişi orice mişcare şi simţire
a minţii. Şi aşa în acel întuneric dumnezeiesc
supraluminos şi nevăzut s-au apropiat de
Dumnezeu primind vederea adevărată prin faptul
de a nu vedea nimic, dobândind necunoaşterea
în sens de covârşire prin pătimirea necunoaşterii
şi, iniţiaţi fiind prin somn într-o veghe mai înaltă
decât orice supraveghere a minţii [949C], au
ajuns în afara celor văzute şi înţelese cu mintea,
dar şi în afara lor înşile, pentru ca în necunoaştere
şi nevedere să înveţe, prin arătarea Cuvântului şi
umbrirea Duhului şi glasul Născătorului venit
de sus din nor, taina suprafiinţială în sens de
covârşire care iese din orice afirmare şi negaţie
[953C].”
• Despre această lumină dumnezeiască marele
Grigorie Teologul zice: ,,Dumnezeirea a arătat
pe munte ucenicilor o lumină cu puţin mai tare
decât vederea”3
; şi iarăşi: ,,Cuvântul meu va veni
aşa cum a fost văzut sau S-a arătat ucenicilor,
dumnezeirea biruind trupescul”4
.
• Iar Sfântul Maxim zice: ,,Aceasta este
Evanghelia lui Dumnezeu, o solie a lui Dumnezeu
şi o mângâiere către oameni prin Fiul Care S-a
întrupat şi Care drept răsplată a împăcării cu
Tatăl dăruieşte celor ce-L ascultă îndumnezeirea
nefăcută5
; iar îndumnezeire nefăcută numesc
luminarea enipostatică; aceasta nu are o geneză,
3 GRIGORIE DIN NAZIANZ, Cuvântarea 40,
6; PG 36, 365A. .
4 GRIGORIE DIN NAZIANZ, Epistola 111, 29;
PG 37, 181A.
5 MAXIM MĂRTURISITORUL, Răspunsuri
către Talasie 61; PG 90, 637D.

8. 7Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ci e o arătare cu neputinţă de iscodit în cei
vrednici”6
.
• Şi iarăşi: ,,Domnul nu Se arată mereu cu
slavă celor ce stau în jurul Lui, ci la începători
vine în chip de rob [Flp 2, 6-7], iar celor ce pot
să-L urmeze atunci când urcă pe muntele înalt
al Schimbării lui la Faţă, li se arată în chip de
Dumnezeu, în care era înainte de a fi lumea [In
17, 5]”7
.
• Şi iarăşi acelaşi zice: ,,Lumina feţei Domnului
care biruie activitatea simţirii omeneşti prefigura
fericiţilor apostoli modul teologiei mistice
apofatice, în care fericita şi sfânta dumnezeire e
supranegrăită, supranecunoscută şi de infinite ori
mai presus decât orice infinitate, nelăsând celor
ce vin după ea nici măcar o simplă urmă a unei
cuprinderi”8
.
• Acelaşi zice: ,,Cel ce nu este participabil după
fiinţă pentru cele ce sunt, vrând să fie în alt mod
participabil de către cei care pot aceasta, nu iese
deloc din ascunzimea Sa după fiinţă, când nici
însuşi modul în care vrea să fie participat rămâne
necontenit cu neputinţă de arătat pentru toţi”9
.
• Iar marele Vasile zice: ,,Duhul Sfânt, de
neapropiat prin fire, dar cuprins din pricina
bunătăţii, le umple pe toate cu puterea Sa, dar
este participabil numai de cei vrednici, nefiind
participat într-o măsură unică, ci împărţindu-şi
lucrarea proporţional cu credinţa, simplu prin
fiinţă, divers prin puteri.
• Prezent întreg în fiecare, dar nefiind întreg
nicăieri, împărţit în chip nepătimitor şi participat
întreg potrivit icoanei razei soarelui şi fiind
prezent în fiecare ca unul Singur, dă tuturor harul
suficient şi întreg”10
.
6 MAXIM MĂRTURISITORUL, Scolia 14 la
pasajul citit mai sus; PG 90, 644D.
7 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole
teologice şi economice II, 13; PG 90,
1129C-1132A.
8 MAXIM MĂRTURISITORUL, Ambigua 10,
31d; PG 91, 1168A.
9 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole
teologice şi economice XV, 7; PG 90, 1180C.
10 VASILE CEL MARE, Despre Sfântul Duh IX,
•Şiiarăşi:,,Lucrările/energiileluiDumnezeusunt
diverse, dar fiinţa Lui e simplă. Iar noi spunem că
peDumnezeuÎlcunoaştemdinlucrări/energii,dar
de fiinţa Lui nu ne putem apropia. Căci lucrările/
energiile Lui coboară până la noi, dar fiinţa Lui
rămâne neapropiată”11
.
• Căci aşa zice şi Marele Atanasie: ,,Nimeni nu
poate vedea nicicum fiinţa lui Dumnezeu goală.
De aici este evident că sfinţii vedeau nu fiinţa lui
Dumnezeu, ci slava Lui”12
, cum stă scris şi despre
apostoli că priveghind Petru şi cei împreună cu el
au văzut slava Lui [Lc 9, 32].
• Şi iarăşi acelaşi zice: ,,Hristos e nepătimitor şi
în pătimirile trupului, biruind ca un Dumnezeu
moartea şi înviind a treia zi şi urcând la cer într-o
slavă naturală, nu în har, venind în Dumnezeirea
Lui şi făcând să strălucească în chip arătat din
trupul Său sfânt cel din Maria slava Sa cea
negrăită, cum a arătat în parte şi pe munte,
învăţându-ne că şi mai înainte şi acum e Acelaşi,
fiind pururea neschimbabil şi neavând nici o
prefacere în ce priveşte Dumnezeirea”13
.
• Aşa zice şi Marele Dionisie: ,,Când ne facem
nestricăcioşi şi nemuritori şi ajungem la sfârşitul
hristomorf şi preafericit, «vom fi pururea
împreună cu Domnul» potrivit cuvântului [1
Tes 4, 17], umpluţi în contemplaţii preacurate
de teofania Lui care ne învăluie de jur-împrejur
cu sclipiri preastrălucitoare ca pe ucenici la
acea preadumnezeiască Schimbare la Faţă, şi
împărtăşindu-ne într-o minte nepătimaşă şi
imaterială de dăruirea luminii Sale înţelese
cu mintea şi de unirea mai presus de minte
întru revărsările necunoscute şi fericite ale
razelor suprastrălucitoare într-o imitare mai
dumnezeiască a minţilor supracereşti”14
.
• Iar Marele Vasile zice: ,,Premiu al virtuţii e ca
22; PG 32, 108C-109A.
11 VASIlE CEL MARE, Epistola 234, 1; PG 32,
869AB.
12 PS. ATANASIE, Răspunsuri către Antioh 28;
PG 28, 613D, 616A.
13 PS.ATANASIE, Despre Întruparea Cuvântului
lui Dumnezeu 4; PG 28, 96A.
14 DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numirile
divine I, 4; PG 3, 592BC.

9. 8 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
omul ajuns fiu să se îndumnezeiască prin har şi
să strălucească în lumina preacurată a acelei zile
care nu mai e întreruptă de întuneric. Căci pe
aceasta o face un alt Soare care scânteiază lumina
cea adevărată, Soare care odată ce ne-a strălucit
nu se mai ascunde în apusuri, ci învăluind toate
în puterea lui luminătoare face necontenită şi
neurmată de altceva lumina pentru cei vrednici,
iar pe cei ce se împărtăşesc de lumina aceea îi
face alţi sori; căci zice că atunci «drepţii vor
străluci ca soarele» [Mt 13, 43]”15
.
• Şi dumnezeiescul Maxim zice: ,,Sufletul devine
dumnezeu prin împărtăşirea harului dumnezeiesc
făcândsăîncetezetoateactivităţileminţiişisimţirii
lui şi făcând să se odihnească activităţile naturale
ale trupului care e îndumnezeit împreună cu el
potrivit participării la îndumnezeire proporţionate
cu el, astfel încât atunci prin suflet şi prin trup
Se arată numai Dumnezeu, caracteristicile lor
naturale fiind biruite de covârşirea slavei”15
.
• Şi marele Dionisie zice: ,,Nu vedem nici
o îndumnezeire sau viaţă, care să fie riguros
asemănătoare Cauzei mai presus de toate”16
.
•Acelaşi, întrebat fiind cum anume Cel dincolo de
toate e mai presus de orice obârşie de dumnezeire
şi obârşie de bine, zice: ,,În cazul în care înţelegi
drept dumnezeire şi bunătate însuşi lucrul
darului de bine făcător şi o imitaţie de neimitat
a Celui supradivin şi suprabun prin care suntem
îndumnezeiţişiîmbunătăţiţi.Căcidacăacestlucru
devine obârşia îndumnezeirii şi îmbunătăţirii
pentru cei îndumnezeiţi şi îmbunătăţiţi, atunci
Cel mai presus de orice obârşie e mai presus şi de
astfel numita dumnezeire şi bunătate ca dincolo
de orice obârşie de dumnezeire şi obârşie de
bunătate”17
.
• Şi Grigorie al Nyssei zice: ,,Dacă judecăţile Lui
nu pot fi cercetate şi căile Lui nu pot fi adulmecate
15 Citat neidentificat ca atare; ideile lui pot fi
recunoscute însă în scrierile Capadocienilor, mai
ales la Grigorie din Nazianz.
16 MAXIM MĂRTURISITORUL, Capitole
teologice şi economice II, 88; PG 90, 1168AB
17 DIONISIE AREOPAGITUL, Despre numirile
divine II, 7; PG 3, 645AB.
[Rm 11, 33] şi vestirea bunătăţilor e mai presus
decât gânduri de verosimilitate, cu atât mai
presus şi mai înalt prin negrăire şi neapropiere
este Divinul însuşi faţă de cele înţelese cu mintea
în jurul Lui”18
.
• Iar dumnezeiescul Ioan Damaschinul zice iarăşi
în cântările sfinte: ,,Ca să arăţi negrăita Ta a doua
pogorâre, ca Dumnezeul Cel Preaînalt stând în
mijlocul unor dumnezei Te-ai arătat pe Tabor
apostolilor, strălucind în chip negrăit cu Moise şi
Ilie”19
.
• Iar altă cântare zice: ,,Şi ascunzând puţin trupul
luat, S-a schimbat la faţă înaintea lor, arătând
bunăcuviinţa frumuseţii arhetipale, dar chiar şi
de aceasta încredinţându-i nu în întregime, ci
cruţându-i ca nu cumva împreună cu vederea să
trăiască şi pierzania, ci pe cât au putut cuprinde
cei ce poartă ochi trupeşti”20
.
• Şi marele Dionisie zice iarăşi: ,,Întunericul
dumnezeiesc este Lumina cea neapropiată în care
se spune că locuieşte Dumnezeu [1 Tim 6, 16],
lumină care e nevăzută din pricina strălucirii
covârşitoare şi neapropiată din pricina covârşirii
unei revărsări de lumină suprafiinţiale”21
.
• Căci zice părintele Hrisostom: ,,Nu Dumnezeu,
ci harul se revarsă”22
.
Din Tomos-ul sinodal, SF. Grigorie
PALAMA, Deisis, 2009
18 DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola II către
Gaius; PG 3, 1068A- 1069A.
19 GRIGORIE AL NYSSEI, Contra lui Eunomie
III; PG 45, 604B.
20 Al doilea canon la Schimbarea la Faţă, oda 9,
tropar 9, PG 96, 849D.
21 A treia stihiră idiomelă la litie, vecernia
praznicului Schimbării la Faţă (Mineiul pe
august).
22 DIONISIE AREOPAGITUL, Epistola V; PG
3, 1073A.
23 P. S. HRISOSTOM (SEVERIAN DIN
GABALA), Despre Duhul Sfânt 11; PG 52,
826

10. 9Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Sfântul Ioan Gură de Aur,
Despre prietenie
Aşa trebuie prietenul [adevărat] să iubească,
încât şi sufletul dacă îi este cerut, să nu refuze a-l
da, dacă îi este cu putinţă. Dar ce zic eu: dacă îi
este cerut? Chiar el trebuie să alerge [cu sârguinţă]
să-l dea. Căci nimic, nimic nu este mai dulce
decât această dragoste şi nimic întristător nu este
în ea. Cu adevărat prietenul credincios este leacul
vieţii. Cu adevărat prietenul credincios este
scăpare tare. Ce nu face prietenul adevărat? Câtă
dulceaţă nu aduce? Cât folos? Câtă siguranţă?
Chiar dacă mi-ai vorbi de mii de comori, nimic
nu se compară cu prietenul adevărat.
Să spunem mai întâi câtă dulceaţă aduce
prietenia. Când [prietenul] vede pe prietenul său,
se luminează si se revarsă din sine [se topeşte],
se împleteşte cu acela cu o împletire care conţine
o dulceaţă sufletească negrăită [şi tainică]. Şi
chiar dacă numai îşi aduce aminte [anamnesis]
de el, îi învie si i se-ntraripează mintea [dianoia].
Iar acestea le spun despre prietenii cei adevăraţi
care sunt de un suflet şi care aleg să şi moară unul
pentru altul şi care se iubesc cu căldură.
Degeaba îmi mustraţi cuvântul gândindu-vă
la cei care sunt prieteni numai aşa [de formă],
având părtăşie la mese şi fiind prieteni numai cu
numele. Dacă cineva are un prieten de felul celor
despre care eu vorbesc, va cunoaşte ce spun.
Chiar dacă îl vede pe acest [prieten] în flecare
zi, nu se satură. Aceleaşi le cere pentru acela în
rugăciune ca şi pentru sine. Iar eu ştiu pe cineva
care, îndemnându-i pe bărbaţii cei sfinţi să se
roage pentru prietenul lui, îi îndemna să se roage
mai întâi pentru prieten, şi abia după aceea pentru
sine.
Atât de mare lucru este un prietenbun, încâtde
dragul lui sunt iubite şi locurile şi vremile [legate
de el]. Căci după cum corpurile strălucitoare îşi
lasă lumina să cadă în locurile din apropiere, aşa
şi prietenii îşi lasă harul [farmecul] [charis] în
locurile în care au fost prezenţi. Şi adeseori
stând fără prieteni în locurile acelea, am
lăcrimat şi am suspinat, aducându-ne aminte de
zilele în care eram [acolo] dimpreună cu ei.
Nu este cu putinţă să înfăţişăm cu cuvântul
câtă dulceaţă este în prezenţa prietenilor. Numai
cei care au experienţa [acestor lucruri] ştiu. Iar de
la un prieten este cu putinţă să ceri şi să primeşti
un har [favoare] [charis] fără nici o bănuială [şi
împovărare]. Când prietenii ne poruncesc, ca un
har [charis] privim [porunca] . Iar când ezită [să
ne poruncească] atunci ne mâhnim . Nimic nu
avem care să nu fie şi a lor.
Adeseori, dispreţuind toate cele de aici,
de dragul lor totuşi nu vrem să plecăm de aici.
Şi decât lumina ne sunt ei mai doriţi. Căci, cu
adevărat, şi decât lumina este mai dorit prietenul.
Mă refer la cel adevărat. Şi nu te minuna!
Căci mai bine pentru noi este să se stingă
soarele decât să ne lipsim de prieteni. Mai
bine este să petrecem în întuneric decât să fim
fără prieteni. Cum vine asta? Vă spun. Mulţi
dintre cei care văd soarele sunt în întuneric, pe
când cei care sunt bogaţi în prieteni nu au

11. 10 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
necaz. Mă refer la prietenii duhovniceşti care nu
cinstesc nimic mai mult decât prietenia. Aşa era
Pavel care şi-ar fi dat cu bucurie sufletul fără să
ceară nimic şi l-ar fi zvârlit cu bucurie în gheenă.
Cu aşa dragoste aprinsă trebuie să iubim.
Vreau să vă dau o pildă de prietenie. Prietenii
– desigur prietenii după Hristos – trec cu vederea
şi pe părinţi şi pe copii. Să nu-mi spui de cei de
acum care, împreună cu celelalte, au lepădat şi
acest bun al [prieteniei adevărate]. Gândeşte-te
la cei de pe vremea apostolilor, nu zic la corifeii
lor, ci la credincioşii [simpli]. „Sufletul şi inima
tuturor”, zice [Scriptura], „era una; şi nici unul nu
zicea că ceva din cele ce le avea este al lui… Şi se
împărţea fiecăruia după cum avea fiecare nevoie”
(Fapte 4, 32-35). Nu era atunci „al meu” şi „al
tău”.
Aceasta înseamnă prietenie: să nu
socotească cineva cele ale lui ca ale sale, ci ca
ale aproapelui, şi cele ale sale să-i fie străine.
Atâta grijire să aibă de sufletul aceluia ca de al
său, şi acela din partea sa să facă dovada aceleiaşi
dragoste. „Şi cum e cu putinţă”, ar zice [careva],
„să afli pe unul ca acesta”? într-adevăr, nu e cu
putinţă, pentru că nu vrem, căci dacă am vrea,
este foarte cu putinţă. Că dacă nu ar fi fost cu
putinţă, nu ar fi poruncit Hristos, nici nu ne-ar fi
spus atâtea despre dragoste.
Mare [lucru] este prietenia! Atât de mare,
încât nimeni nu ar putea să o înveţe [de la altul],
nici nu ar putea vreun cuvânt să o înfăţişeze,
în afara trăirii ei. Acest lucru a produs ereziile,
acest fapt îi face pe păgâni fie încă păgâni?
Prietenul nu vrea să poruncească, nici să
conducă [archein], ci are bucurie [charis] mai
degrabă dacă este condus şi i se porunceşte. El
vrea mai degrabă sa dăruiască [charizomai]
decât să primească vreun dar [charis]. Căci el
iubeşte pe prieten şi nu se mai satură de dorirea
lui. Aşa de mult îl iubeşte. Nu se desfată aşa de
mult când i se face lui bine, ca atunci când face
el bine. Vrea mai degrabă ca acela să fie mai
presus decât să-i fie datornic. Vrea mai degrabă
ca el să-i fie datornic aceluia decât să-l aibă ca
datornic. Şi vrea să-i dăruiască, dar nu vrea
să pară că dăruieşte, ci că de fapt îi este dator
celuilalt.
Cred că mulţi dintre voi nu ştiu ce vorbesc.
De aceea este de trebuinţă să spun iarăşi. [Unul
ca acesta] vrea să facă de la sine o binefacere,
dar să nu pară că o face de la sine, ci că de fapt
[binefacerea] n-ar fi decât o răsplătire datorată
celuilalt. Aşa a făcut şi Dumnezeu cu oamenii.
Urma să-L dăruiască pe Fiul Său pentru noi, însă,
ca să nu pară că ni-L dă în dar, ci că de fapt ne
este dator, a poruncit lui Avraam să i-l dea pe fiul
lui ca, făcând Avraam ceva mare, să nu pară că El
face ceva mare. Când nu există prietenie [iubire]
[filia], batjocorim binefacerile [primite], [iar
cele pe care le facem], chiar când sunt mici, le
socotim mari şi ne lăudăm cu ele. Însă când există
dragoste [prietenie], [filia] ascundem binefacerile
şi vrem ca şi cele mari să se arate mici ca să nu
părem că îl îndatorăm pe prieten, ci că noi de fapt
suntem datori lui prin aceea că el ne este dator.
Ştiucămulţinupricepceeacespun.Iarpricina
este că vorbesc despre un lucru care acum se află
în cer. După cum dacă vorbeam de vreo plantă
ce se găseşte în India, cu care nimeni nu a avut
nici un contact, nu ar fi putut cuvântul [singur]
să o înfăţişeze, chiar dacă aş fi spus mii de vorbe,
aşa şi câte le spun acum, le voi spune degeaba,
căci nimeni nu le va putea cunoaşte, în cer este
sădită această plantă şi are ramuri încărcate nu cu
mărgăritare, ci cu vieţuirea virtuoasă cea cu mult
mai dulce decât acestea.
De ce fel de dulceaţă vrea să ne vorbească?
De cea ruşinoasă? Sau de cea cuviincioasă?
Nu! Ci dulceaţa unei prietenii le covârşeşte pe
toate, chiar dacă mi-ai vorbi şi de cea a mierii.
Căci dulceaţa mierii este trecătoare, prietenia
însă niciodată. Fiindcă până rămâne prieten, mai
mult creşte dorirea, şi o astfel de dulceaţă nu are
nicicând saţ. Chiar decât viaţa aceasta de acum
estemaidulceprietenul.Şi,debunăseamă,pentru
că mulţi, după sfârşitul prietenilor, nu au mai trăit
prea mult. Împreună cu prietenul suferă cineva
cu bucurie înstrăinarea, pe când fără prieten nu

12. 11Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ar vrea nici în ţara lui să locuiască, împreună
cu prietenul şi sărăcia o putem răbda, iar fără
el până şi sănătatea şi bogăţia sunt de nesuferit.
Unul ca acesta pe altul [pe prieten] îl socoteşte
ca pe sine însuşi. Mă sufoc că nu pot să vă dau un
exemplu, căci am înţeles că mult mai mici sunt
cele grăite decât realitatea.
Iar acestea se întâmplă aici [pe lumea asta].
Dar la Dumnezeu atâta plată are prietenia, cât
nici nu se poate spune. Ne dă plată ca să ne
iubim unii pe alţii. „Iubeşte”, zice [Dumnezeu],
„şi ia şi plată”, când de fapt noi am fi cei care
am datora plată pentru acest lucru [pentru şansa
unei prietenii adevărate]. „Roagă-te”, zice
[Dumnezeu], „şi primeşte şi plată”, când de fapt
noi am fi cei care am datora plată pentru că cerem
cele bune. „Pentru ceea ce ceri, ia şi plată”, ne
zice. „Posteşte, şi ia şi plată! Fii virtuos, şi ia şi
plată”, deşi tu eşti dator cu plată. Dar după cum
părinţii, când îi fac pe copii să fie virtuoşi, atunci
le dau şi plată – căci ei se simt datori [faţă de
copii], căci aceştia le fac bucurie [cu vieţuirea lor
virtuoasă] -, aşa şi Dumnezeu zice: „Ia plată, de
vreme ce ai devenit virtuos. Căci [făcând aşa], tu
veseleşti pe Tatăl şi îţi sunt dator cu plata acestei
veselii. Pe când dacă eşti rău, nu mai fac aşa, căci
tu îl mânii pe Cel Ce te-a născut”.
Să nu mâniem pe Dumnezeu, ci să-L
înveselim, ca să avem parte de împărăţia
cerurilor întru Hristos Domnul nostru. Amin.
1. Extras din Omilia a II-a a Comentariului
la Epistola I către Tesalonicieni. Am tradus
acest extras pentru a arăta modul cum ar trebui
să fie şi relaţia între un băiat şi o fată înainte de
căsătorie şi după. Soţul şi soţia trebuie să-şi fie
reciproc prietenii cei mai adânci.
2. Se revarsă din sine în celălalt, trăieşte prin
el şi împreună cu el şi nu poate concepe să existe
fără el.
3. Iată şi efectul adevăratei pomeniri
[anamnesis] în rugăciune: nu îl ajuţi doar tu pe
cel pomenit, ci, prin pomenirea lui, te înalţi şi
tu. Iar harul, văzând această dăruire, îi înalţă pe
amândoi către vieţuirea cerească. Veşnicia va fi
nu doar adâncire şi întrepătrundere la infinit cu
Dumnezeu, ci acest proces se va petrece şi cu
oamenii. Într-o astfel de prietenie, Duhul Sfânt
descoperă fiecăruia starea celuilalt şi inima lor se
face treptat una.
4. Ca să înţelegem vorbele, trebuie să avem
experienţa realităţii lor, altfel le judecăm din
închipuiri sau din experienţele asemănătoare pe
care le avem.
5. Faptul că ne plictisim unii de alţii –
prietenii de prieteni, soţii între ei – arată că de
fapt între noi nu există relaţii adevărate. Ca să
mă plictisesc de cineva, trebuie să-l epuizez, să-l
ştiu ca în palmă. Or, persoana este infinit de
adâncă, fiind chip al Treimii neajunse. Dacă
ne plictisim de om, înseamnă că îl privim doar
la suprafaţă. Dar atunci suntem superficiali şi
ne plictisim şi de noi înşine. De aceea căutăm
tot timpul noul de suprafaţă. Omul modern, în
general, habar nu are ce înseamnă adâncimea
unei relaţii. El este învăţat să fie superficial, din
leagăn până la mormânt, prin modul de viaţă
care i se impune. Esenţa căderii Evei este
superficialitatea. Diavolul a îndemnat-o să fie
superficială, promiţându-i cunoaşterea
adevărată. Poate că a fost şi ea puţin superficială
mai dinainte, din libera ei voinţă. Era
(Aducerea la Constantinopol a moaştelor
Sfântului Ioan Gură de Aur, în anul 438)

13. 12 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
cu neputinţă să epuizeze de contemplat creaţia lui
Dumnezeu. Faptul că a dat atenţie şarpelui arată
că încă poate nu se adâncise cu totul în ceea ce
i se oferise să contemple („tot pomul”). Dacă
ar fi adâncit cu adevărat contemplarea creaţiei,
ar fi fost atât de uimită şi acaparată încât nu ar
mai fi avut timp de nimic altceva. Poate prima
neascultare, mult mai subtilă, a fost că nu a urmat
sfatul lui Dumnezeu de a nu mânca din tot pomul.
Şi noi cădem, în general, pentru că nu ne ţinem
cu tărie de cugetarea necontenită la Dumnezeu.
Ori de câte ori ne îngăduim să ne rupem de El,
diavolul poate avea intrare. Adevărata relaţie
între doi oameni nu poate fi decât aceea de a
se umple unul de altul. Şi totuşi, simţind că eşti
plin de celălalt, voieşti să te umpli şi mai mult,
şi simţi că ai şi mai mult loc să-1 încapi. Deci,
umplerea nesăturată de celălalt presupune golirea
nemărginită de sine, lărgirea la nesfârşit a inimii
tale. Cum amândoi prietenii se lărgesc necontenit,
este nevoie ca fiecare să simtă că el trebuie să
se lărgească mai mult decât lărgirea celuilalt, să
crească mai mult decât creşterea celuilalt. Fiecare
trebuie să iasă de la sine în întâmpinarea celuilalt.
Aceasta este prietenia reală. Această lărgire este
de neînţeles omului lumii. Ea este taina Maicii
Domnului, al cărei pântece este „mai desfătat,
mai larg, decât cerurile, şi a tuturor sfinţilor care
îl încap pe Iisus în inimile lor. Este ceva ce nu se
poate explica logic, ci care se trăieşte.
6. De remarcat că nu făptura neînsufleţită
este cea care face iubit pe om, ci ea este iubită
pentru om. De aceea relaţiile care au la bază
felurite contexte sau circumstanţe, iar nu
persoana în sine, nu sunt adevărate. Adesea, de
pildă, iubim o persoană dacă este îmbrăcată
frumos, dacă arată bine, dacă locuieşte undeva,
dacă are cutare lucru sau bani, poziţie socială
etc., iar când nu le mai are, încet-încet subţiem
relaţia cu ea. Aceasta este iubire şi relaţie
pătimaşă şi egoistă. De acest gen sunt mai toate
relaţiile din lumea de azi. Aceasta este răcirea
dragostei de care amintea Mântuitorul.
7. Literal: „floarea”, înţelesul este „îşi lasă
rodul”. Dar „rodul” unui corp strălucitor nu este
decât reflectarea luminozităţii sale în jur.
8 Charis pentru vechii greci era farmecul,
şarmul unei persoane, unui lucru, ceea ce
te atrăgea la acela. Fiind vorba de o relaţie
duhovnicească, credem că sf. Ioan nu a folosit
degeaba cuvântul „har”. Harul pe care îl avea
Adam la început strălumina şi creaţia din jur.
La fel se întâmplă şi cu prezenţa plină de har a
sfinţilor: transformă calitativ făpturile din jurul
lor şi îşi lasă binecuvântarea în locul respectiv (de
pildă, sunt multe izvoarele făcătoare de minuni
care curg în locuri de nevoinţă ale sfinţilor). Deşi
textul ar putea fi înţeles doar psihologic, credem
că e vorba de acel har al Duhului care locuieşte
în cei care au o asemenea relaţie de prietenie.
Acest har se îmbibă în lucrurile care au adăpostit
temporar prezenţa prietenilor.
9. Orice har conţine şi o favoare, dar nu orice
favoare este un har. De la un prieten adevărat,
efectiv se primeşte har, căci prietenia adevărată
poate fi întreţinută numai de harul Duhului
Sfânt. Aşadar, orice favoare primită de la el este
plină de harul care îi uneşte pe cei doi. Cel care
cere, de asemenea, nu cere ceva în afara harului.
Deci într-o prietenie adevărată nici unul nu cere
ceva care să-i satisfacă patimile. Relaţia nu e
utilitaristă. Harul cerut şi primit de fapt îi creşte
pe amândoi în dragoste. Cel care cere a cerut cu
îndrăzneală, tocmai pentru că-l iubeşte pe cel
de la care a cerut. Deci, deşi a cerut, prin însăşi
actul cererii mai înainte a dăruit dragostea şi
încrederea sa celuilalt, şi abia pe urmă a primit.
Cel care dă favoarea cerută, prin însăşi faptul că
a fost apelat a primit dragostea şi încrederea celui
care l-a apelat. După cum se vede, într-o relaţie
adevărată nu există delimitare clară între cine dă
şi cine primeşte. Iar prieten cu sfinţii nu poate
să fie decât cel care are harul Duhului Sfânt.
Accentuăm: o relaţie adevărată nu poate avea
loc decât în măsura în care ambii sunt părtaşi
ai Duhului Sfânt.
10. Faptul că simţim că deranjăm pe cineva
prin cererea noastră, stânjeneala în relaţiile dintre

14. 13Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
noi, arată că nu ştim ce e prietenia şi nici nu prea
vrem să trăim adevărul ei. Pentru că nici noi nu
vrem să fim deranjaţi, pentru că suntem închişi în
noi înşine şi egoişti, şi nu vrem să dăruim, pentru
aceea nutrim aceleaşi sentimente atunci când
trebuie, tot pentru egoismul nostru, să întreţinem
relaţii cu alţii (egoism care în termeni politicoşi
se numeşte „nevoi” sau „afaceri”).
11. Dragostea ne face să înţelegem că nu
noi facem lor o favoare împlinindu-le porunca,
ci ei ne fac nouă o favoare poruncindu-ne. Tot
aşa şi Dumnezeu, Se bucură când îi cerem, nu
când nu Îi cerem.
12. Literal: „nu ştim ce să facem”.
13. Întunericul minţii.
14. Bogăţia prietenilor- se referă la calitatea,
şi nu la cantitatea lor – aduce bucurie şi
luminare în suflet, iar acestea ne ajută să trecem,
ba chiar să nu mai simţim necazurile din lumea
aceasta (boli, sărăcie, pagube etc.)
15. Asta înseamnă că rugăciunile fratelui
sunt şi ale mele, şi nevoia mea este şi a lui,
darul lui esle şi al meu, şi talantul meu este şi al
lui. Bucuria şi suferinţa ne sunt comune, într-
un cuvânt, şi prietenia nu este decât o reflectare
a tainei Bisericii, după cum şi o celulă conţine
în sine întreaga informaţie genetică a unui
organism, fără nici o lipsă. Tocmai acest lucru
arată că acea celulă face parte din organism.
Ciclul genetic înscris în ea reflectă întregul.
16. Viaţa duhovnicească nu se discută, se
trăieşte. Ea nu se poate pricepe în mod
academic, ci doar prin experienţa proprie.
Teologie ar trebui să predea doar cel cu experienţă
duhovnicească, dublată sigur şi de cunoştinţă
teologică academică. Imperativul însă se referă la
prima componentă.
17. Ereziile şi păgânismul nu sunt decât
produsul pierderii harului şi faptului că nu-l
simţim concret. Eretic sau păgân – care rămâne
de bună voie aşa – nu poate fi decât cel care nu
are experienţa harului. Ereticul sau păgânul doar
îşi închipuie ce e harul Duhului şi îşi imaginează
despre el, discută despre el, pe când cel cu
adevărat ortodox – în sensul deplin al cuvântului,
nu doar de formă – şi care este mădular viu al
Bisericii – adică are în sine în chip conştient pe
Duhul Cel Dătător de viaţă – îl experimentează
deplin şi real în Biserică, şi el simte că despărţirea
de Biserică e moarte veşnică. Doar acesta din
urmă are cuvânt cu putere ca să schimbe inimile
spre pocăinţă adevărată. Nu există dragoste în
toată adâncimea ei – care e esenţa prieteniei -în
afara Bisericii. Dumnezeieşte nu poţi iubi făptura,
oricare ar fi ea, decât din Biserică.
18. O traducere mai adâncă ar fi: „rămâne în
har (deţine har), dacă este condus şi i se
porunceşte”. Esenţa ereziei este dorinţa de a
stăpâni tu în locul lui Hristos. Atunci pierzi
harul.Harul şi bucuria nu se poate afla decât fiind
supus Bisericii. În acest context, chiar faptul de a
conduce primeşte în Biserică înţelesul unei slujiri.
Ţi se porunceşte să conduci. Nu vrei tu să
conduci, dar dacă Hristos îţi porunceşte o accepţi
ca pe o supunere şi ascultare. Deci în Biserică
toate au alt conţinut, chiar dacă pe dinafară par
asemănătoare celor ale lumii. Antihristul nu poate
imita decât forma lui Hristos, Duhul nu-L poate
avea. La fel şi lumea poate imita cele ale
Bisericii, dar niciodată nu poate primi Duhul Ei.
19. Pentru un astfel de prieten, bucuria lui
este a suferi pentru ca altuia să-i fie bine. Harul
lui este să sufere Golgota pentru celălalt, în
această lipsire de bucurie el simte puterea
harului învierii. Este taina lui Hristos pe cruce.
Orice prietenie adevărată este o răstignire pe
cruce.Pentru un astfel de om, darul este însăşi
existenţa prietenului. Şi îl simte ca dar, pentru
că prietenul îi dă prilejul să iubească. În absenţa
prietenului nu-şi poate revărsa iubirea şi cel care
nu iubeşte nu există. Deci el îl crede pe prieten
„sursa” şi „pricina” existenţei sale, fiinţării sale
(nu e vorba de aducerea şi menţinerea în fiinţă,
care ţine de Creator). Strigătul unui astfel de om
către prietenul său este: „Lasă-mă să te iubesc şi
îmi e de-ajuns. Lasă-mă să-ţi dau dragostea mea,
oricâte ar trebui să sufăr pentru asta”. Aşa a făcut

15. 14 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Domnul Hristos pentru noi.
20.Este o mare taină acest lucru. Cum să facem
ca atunci când dăm altuia sau îi facem bine să
ne credem în adâncul inimii datornicii lui şi să-l
socotim ca binefăcătorul nostru? Faptul că el a
acceptat să-l ajuti este pentru tine îndatorarea ta
faţă de el, căci tu creşti în dragoste prin faptul că
el te acceptă. Dumnezeu se socoteşte îndatorat să
ne răsplătească, dacă vrem să-I acceptăm ajutorul
– desigur în cazul lui Dumnezeu nu se poate
vorbi de o creştere a Lui în dragoste. De neînţeles
e iubirea şi smerenia lui Dumnezeu! Iar când
ajutăm pe cineva, este esenţial să nu-i dau aceluia
impresia că l-am ajutat, ci că el m-a ajutat.
21. De vreme ce Avraam a fost în stare să-şi
dea fiul, nu mai pare aşa de minunat că
Dumnezeu îşi dă Fiul. Dar Dumnezeu ascunde
de la noi faptul că Avraam a avut puterea să
facă acest lucru tot de la El şi că Dumnezeu i-a
insuflat de fapt acest mod jertfelnic de a vieţui.
22. Adevărata prietenie nu se găseşte decât
între sfinţi.
23. Ca să experimentăm o astfel de prietenie
şi dragoste nu se poate în afara virtuţii. Fiecare
dintre prieteni trebuie să lucreze virtutea, altfel
nu va fi o prietenie dumnezeiească. Deci între
oameni pătimaşi nu poate exista prietenie reală
sau dragoste, fie chiar şi între soţ şi soţie.
24.Cei neexperimentaţi în viaţa duhovnicească
cred că plăcerea unei vieţuiri virtuoase îşi găseşte
termen de comparaţie – indiferent că e bun sau
rău – în sentimentele legate de lumea aceasta.
Sfântul tocmai acest lucru îl avertizează:
plăcerea duhovnicească nu are echivalent în
lumea creată.
25. Literal: „decât ceea ce trebuie.”
26. Împărăţia Cerului nu este decât relaţia
directă cu Sfânta Treime şi cu toţi sfinţii şi îngerii.
Este împreună-veselie, provocată de dragostea de
a fi cu cei iubiţi.
(Migne, P. G. vol.62)
Din Poemele dogmatice
O, Tu, Cel ce eşti deasupra a toate,
Ce aş putea să-Ţi spun lăudându-Te?
Ce cuvânt să Te laude?
Nici un cuvânt nu Te poate exprima.
Ce minte să Te contemple?
Nicio minte nu Te ajunge.
Tu rămâi necunoscut minţii,
Chiar dacă ai zidit toate ce pot fi concepute.
Şi toate câte glăsuiesc ori glas nu au,
Pe Tine Te slăvesc.
Toate cele înţelegătoare ori fără de înţelegere,
Pentru Tine laude împletesc.
Obşteşti ne sunt doririle şi durerile,
Toate spre Tine se întorc
Şi se roagă. Ale Tale toate zidiri,
Imn fără de glas Îţi aduc.
În Tine toate se găsesc
Şi toate spre Tine privesc.
Ţelul tuturor eşti Tu
Cel ce eşti Unul, şi Toate, şi Niciunul.
Nu eşti niciunul, nu eşti nici toate, ci mai
presus de tot şi de toate.
Posesor al numelor toate,
Cum să Te numesc, Cel singur fără de nume?
Ce minte cerească poate
Să se înalţe dincolo de a înălţimilor nori?
Măcar de mi-ai arăta milă!
O Tu, Cel ce eşti dincolo de toate,
Cum Te-aş putea lăuda cu adevărat,
Îmi este îngăduit în alt fel?
(Sfântul Grigore de Nazianz)

16. 15Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
2. Vocea duhovnicului
Viaţa Arhimandritului
Sofronie Saharov
Există fiinţe care, încă de la naştere, sunt
mistuite de setea de absolut. Aceasta este o taină
a persoanei umane şi a preştiinţei lui Dumnezeu
Născut la Moscova în 1896, într-o
familie ortodoxă numeroasă, Părintele Sofronie
este, cu siguranţă, una dintre acestea. Încă din
fragedă vârstă a fost tulburat de marile întrebări
metafizice. Foarte curând avea să conştientizeze
caracterul tragic al existenţei umane, prin
intermediul marii literaturi ruse şi de asemenea,
prin intermediul istoriei care îmbrăca formele
absurde ale Războiului şi ale eshatologiei
sângeroase a Revoluţiei din Octombrie. Deşi
ofiţer în trupele de geniu, Părintele Sofronie nu
a mers pe front. Avea să fie închis însă, de două
ori, de poliţia bolşevică la închisoarea moscovită
Liubianka.
În timp ce lumea din afară pendula între
oroare şi barbarie, Părintele Sofronie a cunoscut o
mare tulburare lăuntrică provocată de „amintirea
morţii”. Nu un simplu memento mori ca în tradiţia
ascetică, ci o cufundare ameţitoare a sufletului în
vâltoarea neantului. Avea sentimentul că, prin
moartea sa, moare în el şi cu el tot ceea ce a fost
înglobat de propria conştiinţă, neamul omenesc,
cosmosul şi chiar Dumnezeu. Experienţă
decisivă, din care avea să reţină două lucruri
paradoxale: o senzaţie profundă a efemerităţii
existenţei şi o deschidere „prin cruce” faţă de
taina persoanei – capabilă să îmbrace creatul şi
necreatul – şi faţă de realitatea Fiinţei infinite.
„Prin cruce”, deoarece la 17 ani, într-o dimineaţă,
i-a venit ideea că absolutul nu poate fi „personal”,
că veşnicia cuprinsă în iubirea evanghelică nu
este decât sentimentalism şi „psihism demn de
dispreţ”.
Abandonându-L pe Dumnezeul cel Viu
încă din copilărie, îşi îndreaptă atenţia către
misticismul Orientului ne-creştin. Practică o
formă de meditaţie orientală şi se străduieşte să-
şi golească mintea de toate „formele relative”.
Confundând individul cu persoana, el servea –
cum avea să o spună mai târziu – pe „Dumnezeul
filozofilor care, în realitate, nu există”.
În paralel, îşi dăruieşte întreaga pasiune
picturii, pe care a studiat-o la Şcoala Naţională
de Arte Frumoase din Moscova. Însă, tulburările
Revoluţiei bolşevice îi perturbă munca şi se
hotărăşte să emigreze. După o scurtă trecere
prin Italia şi Germania, soseşte la Paris în 1922.
Imediat, are ocazia să expună în acele temple
ilustre ale artei moderne care sunt „Salonul
de toamnă” şi „Salonul de ţiglă”. Căutare a
invizibilului în spatele vizibilului, pictura, deşi
îi oferă momente de bucurie fină, nu-l poate
satisface: „mijloacele de care dispuneam erau
neputincioase să redea frumuseţea care domneşte
în natură”.
Apoi, într-o zi, Cel pe Care părintele
Sofronie Îl părăsise, se arată lui. Experienţă
tulburătoare căreia un text din Scriptură îi va
revela adevăratul sens: „Eu sunt Cel ce sunt”
(Ieşire 3,14). Cum oare, Dumnezeu Cel fără de
început, Creator şi Stăpân al întregului univers,
să spună „Eu sunt”? Această întorsătură în istoria
umanităţii, această revelaţie făcută lui Moise de
către Fiinţa Absolută ca „persoană”, ca „ipostas”
este pentru părintele Sofronie un adevărat drum
al Damascului. «Mare este cuvântul „Eu”, scria
sfinţia sa. El desemnează persoana. Numai
persoana trăieşte cu adevărat. Dumnezeu este
viu pentru că este ipostatic. Miezul acestei vieţi
este iubirea. Întrucât Dumnezeu spune „Eu”,
omul poate spune „tu”. În „eu”-l meu şi în „tu”
al Său se află întreaga Fiinţă: şi această lume şi
Dumnezeu. În afară şi dincolo de acesta nu există
nimic. Dacă sunt în El, pot spune că „eu sunt”;
dar dacă sunt în afara lui pot spune că „eu mor”».
„Fapt suprem şi primordial al Fiinţei”,
acestprincipiuipostaticareunnumeşioînfăţişare,
înfricoşător prin putere şi sfinţenie: Iisus Hristos.
„Fără El nu l-aş fi cunoscut nici pe Dumnezeu
şi nici pe om”, scria părintele Sofronie. El
contemplă în Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat,
însuşi chipul din veşnicie al lui Dumnezeu în om.
Mântuirea apare ca îndumnezeire. Omul este
mai mult decât un microcosmos, el este un mic
dumnezeu. De vreme ce Dumnezeu, luând chip de
rob, S-a făcut întru totul asemenea omului, omul

17. 16 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
are posibilitatea să devină întru totul asemenea lui
Dumnezeu. Pentru părintele Sofronie sfinţenia nu
este de ordin etic, ci ontologic: „Sfânt nu este cel
care a atins o treaptă înaltă în domeniul moralei
umane sau în viaţa de asceză, nici chiar în cea
de rugăciune (fariseii, de asemenea, posteau şi se
rugau îndelung), ci acela care poartă în sine pe
Duhul Sfânt”.
Bucurie nesfârşită, această autorevelare
a lui Dumnezeu este pentru părintele Sofronie
izvorul unei „dureri care va fi leit motivul întregii
sale vieţi în Dumnezeu”. Pentru că, revelându-
i-se aşa cum este El, Dumnezeu i-a îngăduit
părintelui Sofronie să se poată vedea aşa cum
este el în adâncimea cea mai intimă a fiinţei
sale. Luminându-i sufletul, Duhul Sfânt îl face
să vadă profunzimea păcatului şi a întunericului
lăuntric. Dar păcatul văzut nu ca o încălcare
a normelor vreunei etici, ci ca o ignorare a lui
Dumnezeu Cel Adevărat, ca un refuz al iubirii
Tatălui, „o separare de izvorul ontologic al fiinţei
noastre”. Descoperind cu spaimă „cadavrul său
interior”, părintele Sofronie intră atunci în „iadul
pocăinţei”. Un dar al lui Dumnezeu, „mai mare
decât acela de a vedea îngeri”, pe care îl consideră
ca a treia sa naştere, după cea trupească şi aceea
în Duh. Indignarea, ruşinea, deznădejdea, ura de
sine, sentimentele cele mai extreme, îl înfrâng.
Asemenea Sfântului Petru după ce s-a lepădat de
Mântuitorul, el varsă lacrimi „ca să-şi zdrobească
oasele”. Totuşi, departe de a-l nimici, această
suferinţă metafizică, mai rea decât cea mai
mare durere fizică, refac firea sa creată şi fac să
ţâşnească în el „o altă vedere, un alt auz, energia
unei vieţi noi”.
Lumina necreată
Despre Focul care arde patimile şi purifică
în Lumina care luminează, există un pasaj legat
de o întâmplare pe care părintele Sofronie o va
trăi în 1924. În ajunul Sfintelor Paşti, după Sfânta
Împărtăşanie, Dumnezeu îl cercetează în sfârşit
şi îi dă să contemple lumina necreată a Împărăţiei
Sale. „Am perceput-o ca pe o atingere a veşniciei
divine de duhul meu. Dulce, plină de pace şi
de iubire, această lumină a rămas cu mine timp
de trei zile. Ea a alungat întunecimile neantului
care se ridica înaintea mea. Reînviam şi, odată
cu aceasta, în mine şi cu mine, lumea întreagă
reînvia. Singura înrobire adevărată este cea a
păcatului. Singura libertate adevărată este cea a
reînvierii în Dumnezeu”.
Legată de cunoaşterea sa practică a
misticii orientale, această experienţă a Luminii
necreate, pe care nu va înceta să o aprofundeze, îi
vadapărinteluiSofronieoviziunepătrunzătoarea
diferitelor moduri de contemplare, divină, umană
sau demonică. Discernământul său îl va face, încă
de la instalarea sa în Occident, un interlocutor
privilegiat al multor aventurieri ai spiritului.
Nimeni n-a arătat mai bine decât el iluziile şi
pericolele anumitor forme de gnoză şi de mistică
naturală, fondate pe metodele psihotehnice:
confuzia între Lumina necreată (care vine de
la Dumnezeu) şi lumina creată de intelect (care
nu este decât reflexul ei), autoîndumnezeirea
prin identificarea naturii umane cu cea a lui
Dumnezeu,liniştireainterioarăcarenuesteadesea
decât o formă de chietism, incompatibilitatea
între meditaţie (ca destindere) şi rugăciune (ca
tensiune extremă), dizolvarea persoanei umane
în „oceanul imuabil al absolutului impersonal”.
Pentru părintele Sofronie, „vederea luminii
necreate este indisolubil legată de credinţa în
dumnezeirea lui Iisus Hristos”. Din ea decurge
şi tot ea o confirmă. Sunt mulţi budişti şi alţi
gnostici pe care Hristos i-a convertit în timpul
întâlnirilor acestora cu părintele Sofronie.
În mod evident, Paştele din 1924, a
marcat o întorsătură pentru părintele Sofronie.
Duhul Sfânt, cum spunea părintele, „a vărsat
în inima sa o inspiraţie care nu-l va mai părăsi
deloc”. Aceasta i-a dat o „îndrăzneală nebună”,
necesară pentru a fi creştin. Din acest moment
începea o nouă viaţă. El se cufundă întru totul
în rugăciune, pe care o vede ca „întâlnirea vie a
persoanei noastre create cu Persoana divină”.
Se vede pus în faţa unei alegeri radicale:
ori înfierea părintească a lui Dumnezeu Tatăl, ori
întunecimile nefiinţei. „Nu există cale de mijloc”,
spunea el. În inima sa, o luptă îngrozitoare opune
iubirea sa faţă de Dumnezeu cu pasiunea sa pentru
artă, care „îl stăpâneşte ca pe un sclav”. După luni
de sfâşiere interioară, aşa cum Avraam s-a decis
să sacrifice ceea ce avea mai drag, abandonează
pictura.
Dornic să-şi consacre viaţa lui Dumnezeu,
părintele Sofronie intră la Institutul Saint-Serge,
care tocmai se înfiinţase la Paris. Dar studiile
nu-l satisfac. El găseşte că acolo se vorbeşte
mai puţin întru Dumnezeu cât mai mult în jurul
lui Dumnezeu. Până la sfârşitul vieţii va păstra
o atitudine critică faţă de teologia academică.
Deşi folositoare vieţii istorice a Bisericii, ştiinţa

18. 17Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
teologică nu este, după el, nici mântuire personală
şi nici cunoaştere adevărată a lui Dumnezeu.
Motivul:„Eanedănumaioînţelegereintelectuală,
dar nu ne ridică într-adevăr în domeniul Fiinţei
divine”. Pentru părintele Sofronie, ucenic fidel
Sfântului Siluan (1866-1938), „creştinismul nu
este o doctrină, ci o viaţă”. Teologia nu este un
exerciţiu speculativ, ci „starea de a fi inspirat
de harul lui Dumnezeu”. Cunoaşterea spirituală
nu este o simplă cunoştinţă, ci „experienţa, în
existenţă, a comuniunii cu Dumnezeu”. Primează
aşadar experienţa existenţială însă, ea nu exclude
necesitatea esenţială a unei cunoaşteri dogmatice
temeinice. Aşa cum scria părintele Sofronie,
„O viaţă dreaptă este condiţionată de concepţia
corectă în legătură cu Hristos şi cu Sfânta Treime.
Altfel, cea mai mică abatere de la adevăr în
viaţa noastră interioară denaturează perspectiva
noastră dogmatică”.
În 1925, părintele Sofronie pleacă la
Muntele Athos. Devine călugăr la mânăstirea
rusească Sfântul Pantelimon. Pentru el,
monahismul este, după expresia lui Teodor
Studitul pe care îi plăcea să-l citeze, „al treilea
har”. Este viaţa cerească pe pământ, inima
spirituală a Bisericii. Foarte repede primeşte
darul rugăciunii neîncetate, „dar de la Dumnezeu
legat de un alt dar: pocăinţa”. Transfigurat prin
rugăciune, el însuşi devine rugăciune, stâlp de
comuniune între cer şi pământ. Călugărul, pentru
el, este icoana Maicii Domnului. El este cel
care se roagă pentru întreaga lume, după preoţia
împărătească şi profetică a lui Melchisedec,
preoţie universală şi accesibilă tuturor creştinilor,
superioară din punct de vedere spiritual preoţiei
ierarhice a seminţiei lui Aaron.
La Sfântul Munte, părintele Sofronie
face, în acelaşi timp, experienţa pierderii harului.
Marcat de „legea păcatului”, omul nu poate să
„păstreze întru totul harul iubirii lui Dumnezeu”.
Mai devreme sau mai târziu, victimă a patimilor
sale, el are sentimentul că Duhul Sfânt îl părăseşte
în forma sa tangibilă. Pentru că este suficientă o
simplă mişcare a orgoliului, o simplă întoarcere a
conştiinţei asupra ei înseşi pentru ca inima să se
închidă iar duhul să se întunece. Căderea, uneori
, este cea în care omul se năruie în accedie, pe
care părintele Sofronie o vede ca „lipsa grijii de
propria mântuire”.
În funcţie de treapta harului primit mai
înainte, această părăsire a lui Dumnezeu poate
fi trăită ca un adevărat „iad”: o nelinişte , o
nenorocire,odurereapropiatăceleipecareHristos
a cunoscut-o în Ghetsimani şi pe Golgota. Pentru
a regăsi harul, cu alte cuvinte a transfigura fiinţa
noastră dezbrăcând-o de patimi, este necesară o
asceză. O luptă interioară. Un proces de „chenoză
totală” prin care se exprimă dorinţa noastră de
a-L urma pe Hristos, de a ne asemăna Lui mai
mult. „Dragostea lui Hristos este o fericire cu
care nimic în lumea aceasta nu se poate compara,
scria părintele Sofronie. Dar, în acelaşi timp, a
iubi cu dragostea lui Hristos este a bea paharul
Său. Iubirea lui Dumnezeu este chenotică. El
ne-a poruncit să-L iubim până la ura de sine”.
Întuneric şi nădejde
Mai întâi „dar” gratuit al harului, apoi
abandonare de către Dumnezeu, iar la sfârşit
redobândirea harului Său. Pentru părintele
Sofronie, toată viaţa duhovnicească este în
această triplă mişcare. El însuşi nu va înceta să
trăiască „în acelaşi timp şi întunecimile morţii
şi nădejdea în Dumnezeu care ne mântuieşte”.
Această oscilaţie între iad şi lumină, această stare
paradoxală în care sufletul este înălţat la cer şi,
în acelaşi timp, aruncat în valurile întunecate ale
iadului, marchează lungul său periplu „printre
tulburări” şi devine una dintre cheile spiritualităţii
sale.
Dinaceastăexperienţăarzătoare,părintele
Sofronie nu va putea însă profita decât din
momentul în care, în 1930 – eveniment capital în
viaţa sa – îl întâlneşte pe Stareţul Siluan. Imediat,
el, intelectualul cultivat şi rănit de metafizică,
se pune la picioarele acestui om simplu, ţăran la
origine şi aproape analfabet. Trăind în cel mai
înalt grad dragostea de duşmani, stareţul Siluan
a cunoscut stările spirituale cele mai extreme:
vederea plină de deznădejde a condamnării sale
veşnice urmată, într-un moment de iluminare,
de vederea lui Hristos strălucind în Lumină. În
1905, în timp ce Einstein anunţa revoluţionările
secolului XX prin teoria relativităţii, acest călugăr
sfânt primea de la Hristos un cuvânt de mântuire
pentru timpul nostru: „Ţine mintea ta în iad şi nu
deznădăjdui”.
Pentru Părintele Sofronie, această
chemare la condamnarea de sine permanentă este
expresia desăvârşită a căii lui Hristos, calea cea
mai directă şi cea mai sigură spre desăvârşire. În
noi stă să ne smerim asemenea lui Dumnezeu, să
ne condamnăm la chinurile veşnice ale iadului
prin care să nimicim în noi orice patimă şi să

19. 18 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ne facem inima smerită şi liberă pentru a primi
dragostea lui Dumnezeu. Căci „altceva este
smerenia ascetică şi altceva smerenia lui Hristos”.
Prima, relativă, constă în a se vedea cineva „mai
rău decât toţi”; este rodul unei lupte crâncene cu
gândurile. A doua, absolută, „este atributul iubirii
lui Dumnezeu care Se dăruieşte fără măsură”;
este lucrarea în noi a Duhului Sfânt atunci când
trăim întreaga umanitate, pe „întregAdam-ul”, ca
pe noi înşine.
Stareţul Siluan a adormit întru Domnul
la 24 septembrie 1938. În primăvara următoare,
părintele Sofronie merge să trăiască pustniceşte
într-o chilie din Karoulia, în inima „pustiei”
athonite. Aici îşi pune la încercare iubirea sa faţă
de Părintele ceresc şi aprofundează realitatea
dumnezeiască, dar în acelaşi timp, merge până
la capătul pocăinţei şi a chenozei sale. Acolo,
în singurătate, cunoaşte momente de rugăciune
curată. Într-o astfel de rugăciune, faţă către
faţă cu Dumnezeu, fără imagini şi gânduri care
să-l distragă, mintea şi trupul său erau unite în
mod desăvârşit în inimă; duhul este antrenat în
infinitul imens, luminos şi de negrăit al veşniciei
dumnezeieşti, mai presus de limitele spaţiului şi
ale timpului. În privinţa aceasta, procedeul literar
pe care părintele Sofronie îl foloseşte în ultimul
capitol al cărţii sale „Rugăciunea, experienţa
vieţii veşnice” nu înşeală pe nimeni. Adevăratul
ascet pe care îl întreabă în scopul iniţierii în
tainele Luminii Taborului apare tocmai pentru
a nu fi el-însuşi. Prin gura acestuia, considerat
demn de a contempla această lumină – figură în
spatele căreia se ascunde şi se manifestă smerenia
sa – se rosteşte bine înţeles propria experienţă pe
care ne-o comunică.
Rugăciunea pentru lume
Dar, un alt paradox, în timp ce omul
„experimentează prezenţa lui Dumnezeu până
la a uita de lume”, rugăciunea lărgeşte inima
şi cunoştinţele sale la nivel cosmic. Acolo, în
„pustia” athonită, părintele Sofronie ascultă
ecourile războiului până în adâncurile grotei
sale. Noaptea, mai ales, strigătul umanităţii care
suferea, îi traversa inima. Asemenea stareţului
Siluan, el se roagă pentru lumea întreagă, pentru
„întreg Adam-ul”, cu aceeaşi plângere ca pentru
el însuşi. El vede în aceste lacrimi un dar al lui
Dumnezeu, un reflex al rugăciunii lui Hristos
în Grădina Ghetsimani când, „fiind în chin de
moarte, sudoarea Lui s-a făcut ca picături de
sânge care picurau pe pământ” (Luca 22, 44). El
realizează atunci sensul profund al cuvântului
lui Hristos: „Să iubeşti pe aproapele ca pe tine
însuţi”.
Această poruncă, după el, indică mai
puţin măsura în care trebuie să iubim, cât indică
deofiinţimea ontologică a firii umane, distrusă de
păcatul original, dar deja restaurată de Hristos
prin Întruparea, Moartea şi Învierea Sa şi pe
care fiecare are a o reactualiza în iubire. A iubi
cu iubirea lui Hristos înseamnă a introduce în
existenţa sa personală viaţa umanităţii întregi;
înseamnă a lua asupra sa tot răul acestei lumi
ca pe propriul rău; şi mai înseamnă a introduce
în pocăinţa pentru propriile căderi, păcatele
aproapelui său.
„Rugăciunea pentru lume înseamnă
a-şi vărsa cineva sângele”, spunea Sfântul
Siluan. O astfel de rugăciune, nu vine totuşi
de la sine. Fiind un dar al Duhului Sfânt, ea
presupune o pocăinţă desăvârşită. Esenţială,
întrucât este mântuitoare, ea este de asemenea
marcată de neputinţă. Deoarece, aşa cum spunea
părintele Sofronie, „nimeni şi nimic nu-l poate
priva pe om de libertatea sa de a ceda răului,
de a prefera întunericul, luminii. Oamenii îşi
construiesc singuri iadul”. Şi cel mai mare iad,
cel mai mare păcat, este războiul. Împotriva
acestei alegeri greşite ce poate face creştinul? La
acest sfârşit de secol când, din Irlanda până în
Caucaz, trecând prin fosta Iugoslavie şi Orientul
Apropiat, fanatismele de toate soiurile, religioase,
naţionaliste, etnice, însângerează pământul vechii
creştinătăţi, este necesar mai mult decât oricând
să ne amintim de dublul mesaj al sfântului Siluan
şi al părintelui Sofronie. Mai întâi, universalitatea
Cuvântului întrupat al lui Dumnezeu: „Nu
cunosc un Hristos grec, rus, englez, arab,
spune părintele Sofronie. Hristos, pentru mine,
este totul, Fiinţa supracosmică. Când limităm
Persoana lui Hristos, coborând-o spre exemplu
în planul naţionalităţilor, pierdem totul şi cădem
în întuneric”. Apoi, iubirea de vrăjmaşi. Pentru
părintele Sofronie, această poruncă a lui Hristos
este nici mai mult nici mai puţin decât „piatra
din capul unghiului a Evangheliei”. Este singurul
remediu la toate relele, criteriul ultim şi de
neînlăturat al credinţei adevărate, al comuniunii
adevărate cu Dumnezeu, al adevărului în
Biserică. Cine are puterea iubirii pentru duşmani
cunoaşte pe Hristos în duh şi în adevăr. Cine, din
contră, nu o are, este prizonierul morţii, încă nu

20. 19Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
este „ortodox”, adică nu-l cunoaşte pe Dumnezeu
„aşa cum este El”.
Practic, în ce constă iubirea vrăjmaşilor?
În faptul că preferăm să fim ucişi în loc să ucidem,
spune părintele Sofronie. „Nu trebuie să ucidem
pe vrăjmaşii noştri, ci să-i învingem prin iubire.
Săneamintimcărăulabsolutnuexistăşicăsingur
absolut este Binele care nu are început. Porunca
de a nu răspunde răului cu răul (Matei 5, 39) este
metoda cea mai eficace de a lupta cu răul”. A
lupta prin forţă înseamnă a înlocui o violenţă cu
alta şi a întreţine astfel dinamica răului. Biruinţa
obţinută prin forţă este întotdeauna o ruşine
pentru omenire. Prin natura ei, nu poate dura o
veşnicie. Biruinţa martirilor şi a sfinţilor este, în
schimb, o adevărată slavă. Ea rămâne în vecii
vecilor. Ca dovadă, istoria recentă a Rusiei, pentru
care părintele Sofronie nu înceta să se roage, şi
care îi revela caracterul eminamente paradoxal:
suferinţe, crime şi drame nesfârşite pe pământ,
iar în cer şi în Biserică, secerişul sfinţilor! „Nu
există tragedie în Dumnezeu, spunea şi repeta el,
într-un alt fel în „Rugăciunea, experienţa vieţii
veşnice”. Tragedia nu există decât pentru omul
a cărui vedere nu depăşeşte hotarele pământului.
Hristos a trăit drama întregii omeniri, dar în El
Însuşi, nu exista nici o dramă”. Numai o pace de
necuprins…
În 1941, părintele Sofronie este numit
preot la mănăstirea Sfântul Pavel. Un an mai
târziu, a fost numit duhovnic. Va fi, din acel
moment, părinte duhovnicesc pe lângă mai
multe mănăstiri. Era începutul unei paternităţi
duhovniceşti care nu va înceta să se extindă nici
după venirea sa în Europa occidentală. Ironie
a destinului şi sclipire a Providenţei: el care,
la început era ofiţer în trupele de camuflare,
lucrând să facă vizibilul invizibil, venea acum
să facă invizibilul vizibil pentru mii de ucenici.
Da – şi capitolul pe care îl dedică paternităţii
duhovniceşti în “Rugăciunea, experienţa vieţii
veşnice” confirmă acest fapt – părintele Sofronie
a fost:
- Un adevărat stareţ.
- Un om în Hristos, preocupat să întrupeze
Logosul în istorie şi în cosmos, să transfigureze
istoria şi cosmosul în Lumina Logosului.
- Un om al liniştii prin care vorbeşte
Cuvântul lui Dumnezeu, care ne naşte pe noi
nouă înşine şi vieţii în Hristos prin cuvintele sale
inspirate.
- Un om al cuvântului, arzând precum
psalmistul, capabil să vorbească de la egal la
egal cu orice om, de la copil la filozoful cel mai
sofisticat, trecând prin muncitorul cel mai simplu.
- Un om de rugăciune care dăruieşte
primul său gând lui Dumnezeu şi primeşte
de la El răspunsul la o mie şi una de întrebări
ale vizitatorilor săi.
- Un om purtător al Duhului Sfânt, care
ştie să citească în inimile oamenilor, să participe
la bucuriile şi la suferinţele lor şi să le deschidă
lucrării harului.
A vorbi cu părintele Sofronie însemna
să fii irezistibil atras într-o mişcare de depăşire:
de la psihologic la spiritual, de la inevitabilele
detalii şi căderi ale vieţii cotidiene la „unicul
necesar”, de la micul nostru „eu” la dimensiunile
cosmice ale Adam-ului întreg, de la logica lumii
la „perspectiva inversă” a Evangheliei.
Spre sfârşitul lui 1943, urmând chemării
mai vechi a călugărilor mănăstirii Sfântul Pavel,
părintele Sofronie va părăsi Karoulia pentru
pustia de la Sfânta Treime, lângă Noul Schit.
Condiţiile de viaţă de aici sunt foarte aspre,
întrucât grota, izolată şi prevăzută cu o capelă
mică, era prada unor importante infiltrări de apă.
Sănătatea părintelui Sofronie a avut de suferit
din această cauză şi, la capătul a doi ani, a trebuit
să renunţe. Se aşează o vreme la schitul Sfântul
Andrei, care aparţinea mănăstirii Vatoped.
Acum începe să simtă nevoia interioară de
a face cunoscută lumii experienţa duhovnicească
a stareţului Siluan. El a însoţit-o cu o analiză
foarte profundă a vieţii şi gândirii sale. Aduse
de Sus, „cuvintele vieţii veşnice” ale Sfântului
Siluan sunt aşa de simple, aşa de transparente,
încât profunzimea lor teologică, înaltul grad
de perfecţiune spirituală de care acestea dau
mărturie, scapă multora dintre cele mai mari
inteligenţe ale epocii.
Tradus apoi în nenumărate limbi, opera
Sfântul Siluan, monah al Muntelui Athos a
devenit clasică în literatura ascetică ortodoxă.
Pentru părintele Emilianos, egumenul mănăstirii
Sfântul Petru (de la Muntele Athos), ea este chiar
„o nouă filocalie”. Intuiţia părintelui Sofronie şi
mărturisirea sa îşi vor aduce roadele. În 1988,
stareţul Siluan va fi canonizat de Patriarhul
Constantinopolului.
Unicul necesar
Victimă a unei boli grave, refăcut cu
greu în urma unei operaţii importante în 1951,

21. 20 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
părintele Sofronie nu se poate întoarce la Sfântul
Munte unde, din cauza Războiului rece, situaţia
s-a înrăutăţit puternic pentru călugării de origine
slavă. Rămâne atunci în această mică Rusie a
emigraţiei care era Saint-Genevieve des-Bois,
aproape de Paris.
Atraşi de strălucirea sa spirituală, mai
multe persoane cu orizonturi diferite se adună în
jurul său. În 1959, după ce a căutat zadarnic în
Franţa un loc mai favorabil unde să întemeieze
o formă de viaţă comunitară, părintele Sofronie
pleacă în Anglia cu o mână de ucenici. Împreună
se instalează la Tolleshunt Knights (Essex),
într-o veche casă parohială dezafectată. Astfel
ia naştere mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul,
după numele primei capele împodobită cu icoane
de părintele Gregoire Krug.
Până mai ieri cenobit, apoi pustnic, iar
acum stareţ în inima lumii: traiectoria părintelui
Sofronie este exemplară. În Marea Britanie, tot
efortul său s-a concentrat în construirea unei
„familii spirituale” unită în iubirea şi căutarea
„unicului necesar”. Era greu, descoperind
mănăstirea sa, să nu te gândeşti la spiritul mistic
al Sfântului Serghie de Radonej (sec. XIV) şi,
mai târziu, la Sfântul Nil Sorski (sec. XV).
Asemenea celui din urmă, în ciuda
neîncrederii sale în teologia academică, el dă
o mare valoare activităţii intelectuale. Ca şi la
acesta, respectul pentru unicitatea persoanei
primează asupra regulii. Nu este vorba de
tipic (ansamblu de reguli rituale şi rânduite de
Biserică), ci de voinţa şi conştiinţa deplină de
a trăi în Duhul lui Hristos care creează unitatea
comunităţii. Nu este vorba de respectarea
prescripţiilor alimentare exterioare, ci de lupta
interioară împotriva gândurilor şi a atenţiei minţii
la viaţa Sfintei Treimi, care sunt sensul şi esenţa
postului. Asceza nu este un scop în sine, ci un
mijloc pentru a ne elibera de păcat, a ne curăţi
inima, a primi harul, a conforma voinţa noastră
cu cea a lui Dumnezeu, „a dobândi dragostea care
ne-a fost poruncită de Hristos”.
Marele pericol al unei reguli, atât în
viaţa monastică dar şi în afara ei, este de a
incita persoana în a se pune de acord cu ea, de
a dezvolta o „conştiinţă de forma strâmtorii
Dardanele”, prea strâmtă pentru a sesiza „măreţia
supracosmică a lui Hristos”. Singura regulă care
rămâne, în realitate, este Hristos, cu care, la drept
vorbind, nu putem fi niciodată „în regulă”, şi în
faţa Căruia pocăinţa noastră nu va avea sfârşit pe
pământ.
Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul nu
va avea deci reguli, ci doar un orar. O împărţire
a zilei în trei perioade de timp: pentru masă,
pentru lucru şi mai ales pentru rugăciune,
liturghie şi chemarea Numelui. Pentru părintele
Sofronie, Liturghia nu era doar „actul unei
credinţe respectuoase, ci contemplarea lucrării
lui Dumnezeu-Omul, Paştele Domnului prezent
întotdeauna cu noi”. El spunea: „Dacă mântuirea
în Hristos este singurul scop al vieţii noastre, tot
ceea ce facem poate deveni act de rugăciune.
Viaţa noastră cotidiană trebuie să fie o liturghie
neîntreruptă”.
Fundamentul spiritual al mănăstirii
Sfântul Ioan Botezătorul va fi, desigur, învăţătura
Sfântului Siluan. Nu căutări ale unor stări mistice
deosebite, ale unor contemplaţii sublime, ci o
viaţăsimplă,euharistică,evanghelică.Urmândlui
Hristos, „oriunde va merge El” (Ap. 14, 4). Dacă
scopul este clar – dobândirea mântuirii personale,
îndumnezeirea – nici mijlocul de realizare a
acesteia nu este mai puţin important: a face din
poruncile lui Hristos legea unică şi neschimbată
a vieţii noastre. Pentru părintele Sofronie, foarte
inspirat de Sfântul Grigorie Palamas (sec.
XIV), poruncile nu sunt norme etice, ci „energii
dumnezeieşti”. Ele sunt reflectarea pe pământ
a vieţii veşnice: „Rămânând în aceste porunci,
vom deveni asemenea lui Hristos în mod organic.
Viaţa Sa devine viaţa noastră, conştiinţa Sa devine
conştiinţa noastră, iar gândirea Sa gândirea
noastră”.
AcesteporuncialeluiHristos,caredeschid
aici pe pământ porţile raiului, părintele Sofronie
le considera într-o formă unitară, liturgică, pe
care nu înceta s-o repete: „Sârguiţi-vă să vă
petreceţi viaţa fără de păcat”. Fără de păcat, adică
în sfinţenie. Fără a răni pe aproapele, ci punându-
se în slujba sa şi asumându-şi eventualele lipsuri
ale acestuia. În conştiinţă, atentă până la extrem,
prezenţa permanentă şi nevăzută a lui Dumnezeu,
aici şi acum: „Vegheaţi să nu fie nimic impersonal
în viaţa voastră. Fiţi atenţi să trăiţi ca şi când
aţi avea de dat răspuns pentru fiecare mişcare a
inimii şi a minţii voastre în faţa întregii umanităţi.
Duhul vostru să rămână zi şi noapte acolo unde
este Hristos”.
Exigentă până la extrem, această atitudine
interioară presupune o luptă fără răgaz împotriva

22. 21Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
patimilor şi a energiilor cosmice ale acestora:
gândurile. În această cultură a spiritului –
adevărată „ştiinţă a ştiinţelor” pentru care nu
primim o diplomă decât acolo, Sus – părintele
Sofronie, un adevărat maestru al acesteia, îşi
creştea fiii duhovniceşti.
Strădania de a trăi fără păcat, ia asupra
sa slăbiciunea altora. Simplu şi profund, acest
program duhovnicesc era de asemenea, pentru
părintele Sofronie, calea către unitatea creştină.
„Fiecare, acolo unde l-a lăsat Dumnezeu, să se
străduiască să dobândească Duhul Sfânt, iar
Dumnezeu va face restul”. Din anumite raţiuni,
părintele Sofronie nu credea câtuşi de puţin
în ecumenismul instituţional. Dar el trăia, în
primirea de străini şi în milostenie, ecumenismul
inimii.
Ca dovadă, cei 1000 de oaspeţi, dintre
care un mare număr de ne-ortodocşi, pe care
mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul îi primea
în fiecare an. Prin opţiunea uşor naturalistă a
iconografiei sale, grija sa de a celebra liturghia
în limbile vernaculare, instituirea la slujbă
a rugăciunii lui Iisus, importanta muncă de
traducere a discipolilor săi, dialogurile şi
prieteniile spirituale cu numeroşi creştini de
alte confesiuni, părintele Sofronie avea să fie,
pentru a-l cita pe Olivier Clément, o adevărată
punte între Orientul şi Occidentul creştin, unul
din marii mărturisitori ai secolului nostru despre
universalitatea Ortodoxiei.
După un început dificil, într-un mediu
indiferent şi suspicios în acelaşi timp, mănăstirea
Sfântul Ioan Botezătorul se va mări puţin câte
puţin pentru a număra astăzi aproape douăzeci
şi cinci de monahi şi monahii de doisprezece
naţionalităţi diferite. În 1965, intră în jurisdicţia
Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului.
Redescoperind harismele de altădată, părintele
Sofronie deschide un atelier de iconografie;
împreună cu monahii şi mai ales cu monahiile
sale, el împodobeşte cu fresce refectorul şi noua
biserică, care poartă astăzi hramul Sf. Siluan. El
ia de asemenea condeiul şi scrie cărţi şi articole.
Va publica, în limba franceză: Sa vie et la
mienne (Cerf, 1981), La Felicite de cannaîte la
voie (Labor et fides, 1988), De vie et d’esprit (Le
Sel de la terre, 1922) şi mai ales autobiografia sa
spirituală: Voir Dieu tel qu’il est (Labor et fides,
1984).
Monah, pustnic, preot, duhovnic, părinte
duhovnicesc,întemeietordemânăstire,iconograf,
autor liturgic, scriitor, epistolar, misionar,
darurile părintelui Sofronie au fost nenumărate.
Personalitatea sa multiplă era de asemenea
paradoxală. În timp ce viaţa sa spirituală a fost
ca o „linie de înaltă tensiune” între Grădina
Ghetsimani şi Muntele Tabor, activitatea sa
apostolică a fost în întregime înfăptuită între
noutate şi tradiţie.
UrmăritoralSfântuluiIrineudeLyon(sec.
II) în lupta sa contra gnosticismului şi viziunea
sa „recapitulativă” despre Adam-ul total, discipol
al Sfântului Macarie Egipteanul (sec. IV) în
concepţia despre har, văr cu Sfântul Maxim
Mărturisitorul (sec. VI-VII) în dubla sa natură de
ascet şi metafizician, frate al Sfântului Simeon
Noul Teolog (sec. X-XI) prin cinstirea părintelui
său duhovnicesc şi verva sa autobiografică,
palamit prin apropierea sa de Lumina necreată şi
poruncile lui Hristos, fiu al marii tradiţii ruse al
unui Hristos chenotic, părintele Sofronie este în
întregime cufundat în Tradiţia Bisericii.
Dar, în acelaşi timp, aceasta nu a fost
niciodată pentru el doar un sinonim pentru
repetiţie şi conservare. Astfel, el nu a ezitat să
imagineze noi simboluri (pământul în centrul
cosmosului, situat pe o cruce bizantină), să
inoveze în iconografie (Iuda părăsind Cina cea de
Taină), să creeze rugăciuni liturgice, să permită
dezvoltarea unei comunităţi monastice „duble”,
compusă din bărbaţi şi din femei. În timp ce
Tradiţia înseamnă creaţie în Duhul Sfânt şi
reapropiere personală!
Părintele Sofronie, pentru a relua
o expresie proprie, a intrat „în liniştea şi Lumina
veşniciei” la 11 iulie 1993. Urma să împlinească
97 de ani. „Cum este cu putinţă să uneşti duhul,
asemănare a Absolutului, cu pământul”? Toată
viaţa sa, el va fi lucrat prin taina omului – duhul
– curat şi liber, în trupul supus puterilor cosmice.
Această taină, se poate spune că îi va fi preocupat
întreaga viaţă, până la sfârşit.
Toţi cei care l-au cunoscut înainte de
moartea sa au fost frapaţi de contrastul dintre
extrema slăbiciune a trupului său, care nu mai
voia să-l ducă, şi vioiciunea arzătoare a minţii
sale. Aşa cum spunea unul dintre apropiaţii săi,
„flacăra Duhului va fi ars şi transfigurat în el până
şi ultima părticică de materie”.
Ierom. Rafael Noica

23. 22 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
3. Misiologie
Athos – Muntele lui
Dumnezeu
La „plinirea vremii” (Gal. 4,4 ), Domnul
Dumnezeu L-a trimis în lume pe Unul-Născut
Fiul Său, pe Domnul nostru Iisus Hristos, ca să
ne mântuiască din robia morții și din lanțurile
păcatelor: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea,
încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca
oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă
veşnică”(In 3,16). Astfel, Bethlehemul Iudeii,
Nazaretul Galileii și Ierusalimul au devenit locuri
ale sfințeniei cerești revărsate pe pământ, căci
în ele Fiul Celui Preaînalt „pentru noi oamenii
și pentru a noastră mântuire S-a întrupat de la
Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, S-a răstignit
pentru noi, a pătimit și S-a îngropat, a înviat și S-a
înălțat la ceruri” (Simbolul Credinței). Practic,
numele Țării Sfinte i-a fost dat acesteia de pașii
pe care Cel de Sus i-a făcut pe pământ în lungul
și de-a latul ei, străbătând istoria umanității
cu mulțimea minunilor Sale. Nu este loc în
cuprinsul acestui mic teritoriu geografic numit
oarecând Canaan sau Palestina, iar astăzi Israel,
care să nu poarte pecetea sfințeniei lucrărilor
Duhului lui Dumnezeu – între care Pogorârea
din ziua Cincizecimii e încununarea tuturor
celorlalte, ca act de naștere a Bisericii lui Hristos
în lume. Dar minunile Duhului Dumnezeiesc nu
încetează a se revărsa clipă de clipă, ca dintr-un
izvor ceresc nesecat, precum și Psalmistul cântă:
„Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu
înţelepciune le-ai făcut!”(Ps, 103,25).
Chiar și după trecerea a două milenii de
creștinătate, pentru noi, creștinii de astăzi, tot
Persoana Mântuitorului Iisus Hristos este centrul
vieții noastre, viață al cărei sens e dat de învierea
Lui din morți: Hristos este „Calea, Adevărul și
Viața”(In 14,6). Acest lucru ni-l dezvăluie studiul
atent al istoriei universale a Bisericii, istoria
întâlnirilor din fiecare veac dintre Dumnezeu din
Cerșioameniidinlume.Întâlniricareauînsemnat,
de fapt, tot atâtea minuni uimitoare și de suflete
mântuitoare, fapte de neprețuit ale Iubirii divine
pentru făptura mâinilor Sale, și care au adus ca
răspuns din partea omului în primul rând zidirea
de nenumărate biserici, catedrale, mănăstiri,
schituri, monumente religioase, mausolee sau
fie și doar simple capele ori troițe – tot atâtea
semne ale încreștinării vieții oamenilor în spațiu
și în timp prin harul iubirii treimice revărsat în
lume, și formând bogăția spirituală și materială
inestimabilă a Sfintei Tradiții, cristalizată în
chipul monumental al nemuritoarelor opere de
artă, arhitectură, sculptură și pictură, precum și
de cultură scrisă.
La loc de cinste stă, desigur, zestrea
spirituală excepțională lăsată lumii de civilizația
Capitalei de Răsărit a Imperiului Roman de
altădată, faimosul Constantinopol. Deși, istoric,
Împărăteasa cetăților (așa cum a fost unanim
numită, deopotrivă de prieteni ca și de dușmani)
a existat doar de la 11 mai 330 până la 29 mai
1453, totuși harul ei dăinuie până astăzi, prin
sclipiri ce strălucesc încă, la cinci veacuri de la
doborârea ei, și vor mai străluci neîndoielnic
până la cea de-a doua slăvită venire a Fiului
lui Dumnezeu „pe norii cerului”(Mc. 14,62).
Iar locul în care slava de altădată a Bizanțului
creștin luminează cu aceeași putere până astăzi
este Athosul: Muntele lui Dumnezeu, Muntele
Sfânt, Grădina Maicii Celui Preaînalt, limanul
mântuirii, podul de pe pământ la Cer, Capitala
rugăciunii isihaste a creștinătății ortodoxe, locul
pe care Maica Domnului, pururea-Fecioara
Maria, l-a ales pentru a-i fi o adevărată „Sfântă a

24. 23Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
Sfintelor” de după Sfânta Sfintelor a înțeleptului
Solomon, fiul lui David, nou Eden așezat în sânul
naturii pământești, între necuprinsul văzduhului
și întinsul apelor, ca o altă Galilee – acum
ortodoxă – zidită lângă Marea Egee, precum cea
din Munții Gadarei, de lângă Marea Kineret, ca
o prelungire peste ape a Munților Balcani prin
mijlocirea frumoasei Peninsule Halkidiki, de care
parcă s-a și desprins atunci când, vreme de trei
ani (între 483 și 480 î.Hr.), între satele Nea Roda
și Trypiti, sub conducerea directă a faimoșilor
ingineri militari Artahais și Vouvaris, oștile
regelui Xerxes I al perșilor au săpat un canal lung
de două mii de metri, lat de treizeci de metri și
adânc de cincisprezece metri, prin care să treacă
întreaga flotă persană spre pământul elinilor.
Contemplat ca loc al tainelor duhovnicești
uimitoare și al bogățiilor culturale și religioase de
neprețuit, Muntele își vădește întreaga maiestate
prin harul aceleiași Lumini Sfinte ce se pogoară
an de an la Mormântul lui Iisus din Ierusalim,
spre a vesti lumii înnoirea ei. Dar cunoașterea (și
re-cunoașterea) sfințeniei Muntelui Athos poate
fi făcută doar lăuntric, prin credință, cu mintea
pogorâtă în adâncul inimii. Tot așa cum, de pildă,
poți pricepe felul în care Egiptul faraonilor de
demult, pământul înfricoșătoarei păgânătăți de
altădată, a devenit țară atât de creștină încât a
ajuns ea însăși vatră a monahismului universal,
în cuprinsul căreia comunități de mii de suflete
omenești s-au călugărit sub povața și prin
exemplul personal al marilor începători – precum
Pavel Tebeul și Antonie cel Mare, Șenutie cel
Mare și Pahomie cel Mare (care a și primit prin
descoperire chiar de la îngerul lui Dumnezeu
rânduielile vieții monahale), organizându-se cu
disciplină aproape militară, ca niște adevărați
ostași ai Duhului lui Dumnezeu, în cete ale
diferitelor slujiri și nevoințe ascetice. Iar pilda
uimitorului Egipt a fost urmată întocmai apoi
și de suflarea creștină din pustiurile Sinaiului
și Raitului – a cărei respirație duhovnicească a
dat Bisericii Universale stâlpi de foc precum
Nil Sinaitul (zis și „Ascetul”), Ioan Sinaitul
(supranumit și „Scărarul” sau „Scolasticul”),
Ștefan Sinaitul (ale cărui sfinte moaște veghează
până astăzi Mânăstirea Sfintei Ecaterina), Filotei
Sinaitul, Isihie Sinaitul, marele învățător Grigorie
Sinaitul, ca și Sfântul Ierarh Anastasie Sinaitul - ,
precum și de poporul lui Dumnezeu din ținuturile
Palestinei și ale Siriei, prin luminători precum
Ilarion cel Mare și Hariton Mărturisitorul,
Eftimie cel Mare și Teoctist cel Înțelept,
Teodosie cel Mare, Sava cel Sfințit și Gherasim
de la Iordan, Cuviosul Gheorghe și arhiereul Ioan
de pe Valea Hozevei, și până la aștri uimitori
precum Ignatie Teoforul, Efrem Sirul, Isaac
Sirul, Episcopul de Ninive, Poplie Sirianul sau
Afraat Persanul, Tațian Asirianul (cel supranumit
„Tertulian al grecilor”), Teofil și Eustație ai
Antiohiei, Iacob din Nisibe și Iacob de Edessa,
ori Roman Melodul și Sfântul Ioan Damaschinul.
Neîndoielnic, dogoarea rugăciunilor acestor
asceți neînfricați biruitori ai duhurilor răutății, a
plămădit duhovnicește miezul de foc al sufletului
marelui Athanasie cel ce, în preajma anului 963
de la Întruparea Domnului, avea să statornicească
în Muntele ocrotit de pururea-Fecioara Maria cea
dintâi chinovie a fraților uniți în lupta pentru
dobândirea virtuților dumnezeiești și biruirea
patimilor de tot felul.
Desigur, călugări vor fi fost și până atunci
– dovadă, numele Mănăstirii Vatopedi (care se
tâlcuiește„copiluldintufiș”),șidesprecaretradiția
locului atestă că a fost întru început altar zidit de
către Sfântul ÎmpăratTeodosie cel Mare, în veacul
al cincilea de la Hristos, în semn de recunoștință
pentru salvarea de la naufragiu a fiului său,
Arcadie. Dar istoria Muntelui e încă și mai veche,
mergând până la veacurile de păgânătate idolatră,
despre care marii istorici ai antichității, Herodot
și Strabo, consemnează faptul că Peninsula Akti
(așa cum se numea pe atunci Muntele Athos) era
populată de pelasgiani sosiți din insula Limnos,
și care zidiseră cetăți precum Dion, Olofixos,
Acroathon, Thissus, Cleoni, Eretria și Akanthos,

25. 24 Epifania numărul 33, Iunie - August 2015
ce cuprindeau mulțime de capiști idolești, sălașe
ale necuraților demoni ce pretindeau oamenilor
întunecați la cuget sacrificii sângeroase – inclusiv
ale propriilor lor copii, pentru a le fi favorabili și
a le prezice viitorul. Între aceștia, mai mare decât
toți și făcut în întregime din aur, strălucea (în
zilele de vară chiar până la Bizanț) din înălțimea
vârfului Athon, idolul zeului Apollo. Tradiția
locului mărturisește că, atunci când, însoțită de
Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan în călătoria
către Insula Ciprului, la Sfântul și Dreptul Lazăr
cel a patra zi înviat din morți de către Fiul Ei iubit,
pururea-Fecioara Maria a ajuns printr-o furtună la
țărmul Athosului (cam în dreptul Mănăstirii Iviru
de astăzi, pe la locul numit „limanul lui Climent”)
toți idolii din templele păgâne au căzut la pământ
cu vuiet mare, sfărâmându-se în bucăți, în vreme
ce diavolul din idolul Apollo era silit de puterea
Duhului Dumnezeiesc să-i îndemne pe locuitorii
cetăților să iasă în întâmpinarea Stăpânei îngerilor
și a oamenilor, a Maicii Fiului lui Dumnezeu, a
cărei sosire îl făcea să-și răcnească pieirea prin
cuvinte ca acestea: „Nu mai pot să-mi țin șederea
/ Căci îmi văd venind căderea / De la țărmuri, de
mai sus / Vine Maica lui Iisus!...”, căzând apoi cu
zgomot mare și sfărâmându-se în mii de bucăți.
Larândulsău,mareleistoricPlutarh,încapodopera
sa intitulată „Vieți paralele”, consemnează faptul
că Dinokrates, renumitul arhitect al faimosului
Alexandru Macedon, a propus imperialului său
patron sculptarea Muntelui Athos sub forma
chipului cuceritorului lumii de atunci; modest,
însă, acesta a declinat propunerea de omagiere,
rostind cuvintele „Lasă Muntele așa cum este”. Și
istoricul Vitruvius arată că de-a lungul secolelor
ce au urmat, caracterul arid și stâncos, pantele
abrupte și pline de vegetație sălbatică, lipsa
apei dulci, precum și aspectul general neprielnic
al Muntelui, au făcut ca locul să se pustiască,
oamenii migrând în regiuni mai favorabile
viețuirii zilnice. Alt motiv pentru care Muntele
se va fi pustiit îl reprezintă și atacurile piraților,
acei tâlhari ai mărilor care aveau obiceiul de a
ucide și a prăda, de a arde și a distruge totul prin
locurile prin care treceau. Amintirea groazei pe
care o inspirau aceștia o păstrează până astăzi
impresionantele ziduri de piatră care străjuiesc
mânăstirile din cuprinsul Sfântului Munte.
Există până astăzi opinii conform cărora
cei dintâi monahi ar fi venit la Athos încă din
primele veacuri creștine, mai ales din zona Asiei
Mici, de prin Efes, acolo unde a propovăduit
și a locuit Sfântul Ioan Evanghelistul, acei
monahi fiind preocupați încă de pe atunci de
viața contemplativă. Scriitorul bisericesc rus
contemporan, Arhimandritul Porfirie Uspenski
se referă la câteva din evenimentele și persoanele
care au marcat istoria Muntelui până la sosirea
din Bitinia a marelui Athanasie din Trapezunt,
în preajma anului 963. În condițiile invadării
Macedoniei, în veacul al șaptelea de la Hristos,
de către arabii care jefuiau și prădau insulele
din Marea Mediterană și din Marea Egee,
împăratul bizantin Constantin Pogonatul (641-
668) semnează un hrisov prin care încredințează
monahilor Muntele Athos ca loc special pe
care să îl îngrijească și în care să se poată
ruga nestingheriți, supraveghind astfel și zona
dimprejur. Tot pe atunci, prin anul 681, ajunge
la Athos, venind de la Roma (acolo unde fusese
tuns în monahism chiar de către Episcopul
cetății), fostul soldat grec și prizonier de război,
Petru, cel ce avea să se arate apoi ascet neînfricat
și brav ostaș al lui Hristos, rămânând în memoria
Bisericii chiar cu supranumele de „Athonitul”; la
sfârșitul secolului al șaptelea și începutul celui
de-al optulea, sfântul monah avea să strângă și
să formeze în jurul său mulțime de ucenici în
meșteșugul călugăriei prin puterea darurilor și a
harismelor pe care le primise de la Dumnezeu.
Dejaînveaculurmătoraveasăajungăaici,
venind din Tesalonic, celălalt mare predecesor
al Sfântului Athanasie, Sfântul Eftimie cel Nou
(născut prin anul 823, la Ancyra), întâlnindu-l
aici (prin anii 867-869) pe faimosul pustnic Ioan
supranumit și „Colovul”.