Prezentare facuta de jurnalistul Emil Halastuan in cadrul sesiunii de "Intalniri colocviale"

1. Începuturi
În Evul Mediu răspândirea
veştilor despre războaie, comerţ,
cataclisme şi molime, se făcea în
formă manuscrisă. Primele "ziare"
de acest gen au apărut la
Veneţia, în secolul al XVI-lea,
săptămânal şi se numeau “avisi”
sau “gazette”. Acestea sunt
considerate strămoşul direct al
ziarelor de azi.

2. Jurnalul unui
ziarist turdean
1989-2010

3. 1989
resa – un copil prematur al Revoluţiei
upă 22 decembrie 1989 fitilul aprins al dreptului la
libera exprimare, sugrumat vreme de 50 de ani, a
produs o adevărată deflagraţie a mass-mediei. În ziare,
ce se înmulţeau ca ciupercile după ploaie, s-au scris
multe, la televiziune s-au spus şi mai multe. Un singur
lucru nu s-a spus încă: Cât bine şi cât rău a făcut presa
după fuga Ceauşeştilor?

4. Turda Nouă
“Să începem a învăţa alfabetul
libertăţii”
În atâtea decenii de umilire, de
tentative de anulare a oricărui
sentiment omenesc, privim încă la
stânga şi la dreapta noastră,
înainte de a rosti ceva ce – tristă
realitate – am fost obligaţi să
învăţăm că nu trebuie rostit.

5. 1990
Sosirea minerilor
in ziua de 14
iunie '90 la
Bucuresti a
insemnat pentru
Romania
intoarcerea in
timp, la
dictatura.

6. 1991
În 1991, la Turda apărea un
ziar ce purta numele oraşului.
Din colectivul redacţional
făceau parte
•Mircea Ioan Casimcea
•Mihai Chiorean
•Paul Gon
•B. Vasile Malschi

7. 1991
• Ioan Iacob – director
• Ovidiu Nistea – redactor şef
• Redactori:
• Marcel A. Petrişor
• Octavian Băieş
• Mircea Breaz
• Valentin Gherman

8. 1992
Salina Turda a
intrat in
circuitul
turistic in anul
1992.

9. 1993
În 1993 unitarienii din Transilvania s-au
întâlnit la Turda , pentru a sărbători
aniversarea a 425 de ani de la proclamarea
tolerantei religioase prin edictul din 1568 .
Ei au emis o nouă declaraţie de toleranţă
religioasă, care a declarat în parte: "În
acest moment solemn de aducere aminte a
ne reafirmăm că credinţa este darul lui
Dumnezeu; am promovat libertatea
religioasă şi vom depune eforturi pentru
respectarea şi punerea în aplicare a
drepturilor fundamentale ale omului ....

10. 1994
Printre piesele de mare valoare
documentară descoperite la Potaissa
se numară şi greutăţile de cântar
verificate şi confirmate din ordin
imperial (pondera examinata). Cea
mai frumoasă greutate de cântar este
unum pondus din bronz, descoperit în
urma săpăturilor efectuate în clădirea
comandamentului (principia) castrului
legiunii V Macedonica
1994
Mihai Bărbulescu,
Potaissa studiu
monografic, Turda

11. 1995
La Turda apare seria nouă a
publicaţiei Arieşul. Prin
editarea acestui săptămânal,
colectivul redacţional a
reînnodat firul tradiţiei,
readucând la viaţă publicaţia
cu acelaşi nume, fondată de
către Teodor Murăşanu, ce
apărea la Turda în perioada
interbelică.

12. 1996
Din echipa redacţională a Arieşului a făcut parte
Aurel Şandru, care lucra acolo în calitate de
fotoreporter. Pe lângă redactorii de la “Turda” şi
“Vocea Arieşului” la seria nouă a “Arieşului” au
cochetat cu profesia de jurnalist Diana Breaz, Emil
Luca, Daniela Popa, Eugenia Tabără, Laurenţiu
Vişinescu şi Pompei Tămaş. Tot la Arieşul şi-a
făcut intrarea în presă Gelu Florea, care trimitea
materiale pentru rubrica „Scrisori de la cititori”

13. 1996
În cadrul cercetărilor
arheologice din castrul de la
Potaissa, între ruinele
complexului termal, în 1996, s-a
descoperit un mormânt
princiar. Aici a fost îngropată în
a doua jumătate a secolului V d.
Hr. o tânără din aristocraţia
gepidică

14. 1997
Austeritatea democratică
Corneliu Diaconu scria, într-un
editorial: “Contrar celor promise
în campania electorală, despre
bunăstarea generală, constatăm
… că ni se flutură pe sub nas, tot
mai mult, austeritatea. Evident a
noastră! Nu a lor! A vorbi acum
de austeritate este un act de
CRASĂ MOJICIE, pentru că mai
mult de 80 la sută dintre români
trăiesc la limita sărăciei…”

15. 1997
După 72 de apariţii, săptămânalul
“Arieşul” a dispărut din peisajul mass
– media turdene. Dar când o nevoie
există, apare şi instrumentul
satisfacerii sale.
În 1997, o persoană controversată,
Daniel Câniparu, arunca pe piaţa
turdeană o altă publicaţie, numită
“Realitatea”. După aproape un an,
aveam să mă întâlnesc şi eu cu
“Realitatea”, publicaţie unde mi-am
început cu adevărat ucenicia în
meseria de zugrav al realităţii
turdene.

16. 1998
În vara anului 1998, Fundaţia Muncii,
ong satelit al Partidului Socialist al
Muncii, edita publicaţia Turda Expres.
După şapte apariţii “Expresul de
Turda” a încetat “să mai circule”. Dar
articolele scrise de mine, publicate
acolo mi-au deschis drumul spre
jurnalistică. Primul meu îndrumător a
fost regretatul Ioan Cordoş, ziaristul
care, după o jumătate de veac de
trudă a mai avut puterea să conducă
şi Turda Expres. Şi apoi să scrie şi
câteva cărţi.

17. 1998
În presa turdeană s-a cristalizat o
echipă. Gelu Florea, Dana Deac,
Brănduşa Faur şi Horea Hudrea.
Tăbăciţi la “Realitatea”, au lansat
pe piaţa mass-media turdene
publicaţia “Obiectiv”. După
câteva luni, la începutul primăverii
anului 1999 “Obiectiv” îşi înceta
apariţia.
Presa scrisă turdeană post –
revoluţionară se născuse parcă
într-o zodie proastă. Nici un ziar nu
atingea vârsta de doi ani.

18. 1998

19. 1998
Ziarele mureau, dar redacţiile publicaţiilor
turdene deveniseră o adevărată şcoală.
Duritatea muncii de jurnalist a fost o
trambulină ce a propulsat câţiva oameni spre
cariere la care nici nu visau. Carmen Bândean,
o fată din Orăştie, bătea la uşa redacţiei
“Realitatea”. Absolventă de “Filologie” la
Timişoara, Carmen promitea. Dar n-a fost să
fie. “Realitatea” nu a fost decât o haltă în
drumul către Holcim. Întâi la Turda, iar de
câţiva ani buni la Bucureşti, Carmen şi-a
construit o carieră beton la Holcim. Acum face
studii post-universitare în Anglia.

20. 1999
La sfârşitul lunii mai 1999,
“Realitatea” dispărea practic
din peisajul mass-media
turdene, după 99 de apariţii.
Echipa de acolo începea, o
lună mai târziu, pregătirile
pentru lansarea altei publicaţii
“Săptămâna turdeană”
Aceasta şi-a început cariera în
iulie 1999, de Sfântul Ilie.

21. 1999

22. 1999
Încă de atunci, jurnaliştii turdeni
erau divizaţi în două tabere.
Cu prilejul lansării publicaţiei
“Săptămâna turdeană” a fost făcută
şi unica fotografie în care apar
aproape toţi cei care trudeau, la un
moment dat, pentru a menţine în
viaţă presa locală.

23. La 1 martie 1999 staţia locală Pro
TV Turda îşi începea emisia.
Ambiţia, încăpăţânarea şi
tenacitatea unei inginere în chimie
alimentară, Anca Babaioana, a stat la originea
primei staţii locale deschise la Turda de un post
naţional de televiziune. “Ştrengăriţa” şi-a găsit,
dacă nu şapte, cel puţin cinci sau şase băieţi
care să o urmeze. Nu după multă vreme, Anca
primea de la Pro TV Bucureşti premiul “Traian
101”, acordat celei mai bune staţii locale a Pro
TV –ului.
1999

24. 1999

25. 1999
Cu Anca am colaborat încă de la începuturile
Pro TV – ului. Redacţiile mass-media turdene
nu au avut niciodată personal suficient. Am
înţeles că relaţiile de colaborare ne pot ajuta
să supravieţuim. Pe lângă Anca, m-au adoptat
rapid şi “băieţii săi”: Ionel Ignat, Radu Bănete,
Alin Pop şi Ciprian “Dave” Lup. Mai târziu mi-a
venit şi mie rândul. L-am “adoptat” cu aceeaşi
dragoste pe Alexandru Muntean,
bucureşteanul care a venit în practică la Pro
TV. Şi a rămas la Turda! Noi îi spunem şi acum
“Copilul”

26. 1999

27. 1999
O tempora, o mores
Primarul de atunci al Turzii, Virgil Blasiu, nu a
participat la petrecerea organizată cu prilejul
lansării publicaţiei “Săptămâna turdeană”. În
schimb, primarul de azi, Tudor Ştefănie, pe
atunci numărul 2 în ierarhia puterii locale,
saluta cu entuziasm apariţia unei publicaţii
despre care se ştia că nu se doreşte aservită
nimănui.

28. 2000
La sfârşitul lunii martie apare
publicaţia săptămânală “Arieşul de
Turda”. “Moşit de unii, dar crescut
de alţii” noul săptămânal avea să
rupă tradiţia nefastă a publicaţiilor
turdene ce nu reuşeau să reziste
nici măcar doi ani.
“Carnea de tun” a provenit din fosta
“oaste” a “Realităţii”. Pe parcurs au
ajutat (mult) oamenii de la Pro TV şi
de la Radio Transilvania.

29. 2001

30. 2001

31. 2001
Arieşul de Turda spărgea un zid. Presa scrisă
turdeană scotea capul în lume şi depăşea
graniţele Turzii, într-o perioadă cănd nu
venise încă vremea ziarelor electronice.
În redacţia publicaţiei, de pe strada
Tineretului au păşit jurnalişti de la Antena 1,
Prima Tv, TVR 1, sau Evenimentul Zilei. Dar,
tot cămaşa îi este omului mai aproape decât
haina. Cei mai dragi oaspeţi au rămas
turdenii. Între aceştia s-a numărat şi Costică
Petruş, de la Radio Cluj.

32. 2001
Arieşul de Turda avea, în iunie
2000, în opt pagini. În august
avea 12 pagini, iar în
octombrie 2000, publicaţia
număra 16 pagini. Potrivit
regulilor jurnalistice, creşterea
numărului de pagini a fost
hotărâtă de înmulţirea
anunţurilor de mică
publicitate. Acesta este
barometrul ce indică dacă şi
câţi cititori are un ziar.

33. 2001
Patronii organizaţiilor non-profit
sau ale firmelor care au editat
ziare la Turda au fost, cel mai
adesea o piedică în calea
dezvoltării respectivelor produse
media. Excepţie de la regulă a
făcut Dorina Matei, patronul
firmei Met Dona, ce edita în 2001
Arieşul de Turda. Dorina şi soţul
său, Cristian Matei, erau
fascinaţi de ceea ce însemna
munca într-o redacţie de ziar.

34. 2002

35. 2002

36. 2002
Aceste două fete au contribuit enorm la consolidarea
presei scrise turdene. Iudita Segesvari şi Monica Sabău
au deprins tainele profesiei de secretar de redacţie la
Realitatea. Harnice şi cuminţi, ele au muncit pe brânci.
Într-un moment în care soarta Arieşului de Turda atârna
de un fir de păr, Iudita a acceptat să lucreze iar în presă
şi aşa Arieşul nu a devenit un “copil mort în fragedă
pruncie. Monica, care lucra deja ca şi traducător la
Mechel, ne-a ajutat ori de câte ori a fost nevoie. După
aceeaşi şcoală dură a presei, Iudita a ajuns secretară la
Banca Transilvania, iar ulterior s-a stabilit în Canada,
unde lucrează tot în operare pe calculator.

37. 2002
Primul premiu
oferit unui jurnalist
turdean în afara
“graniţelor”
oraşului. Al doilea
titlu de
“Jurnalistul anului
în judeţul Cluj”
pentru implicarea
în comunitate l-a
primit Marian
Oprea, doi ani mai
târziu.

38. 2003

39. 2004

40. 2005
La împlinirea a cinci ani de la
apariţie, performanţă unică la acea
vreme pentru presa scrisă turdeană
“Arieşul de Turda” îşi schimba faţa.
De la 16 pagini bicolor, negru-
verde, publicaţia, editată color, a
apărut, din martie 2005 în 20 de
pagini.
Vinovaţi de schimbare: Ionel Ignat,
Ucu Florea, Vlad Florea, Alexandru
Muntean şi subsemnatul.
Complice,ca de obicei, Anca
Babaioana şi Radu Bănete.

41. 2005
În toamna acelui an m-am înhămat, de
bunăvoie, la o altă corvoadă. Odată cu
apariţia “Realităţii turdene” speram să
îmi împlinesc un vis: Reeditarea, la un alt
nivel calitativ, a dragostei dintâi:
“Realitatea”. Dar, iarăşi, dorinţa de a
obţine profituri rapide şi notorietate, s-a
dovedit un obstacol imposibil de trecut,
pentru că nu se împacă deloc cu ceea ce
înseamnă presă. După plecarea mea,
“Realitatea turdeană” s-a transformat în
“15 minute”. Ieftine ca braga. Ba, chiar
gratuite, într-o vreme în care timpul costă
bani!

42. 2005

43. 2005
Mulţi se întreabă ce câştiguri poate aduce unui
om jurnalismul, profesie ce se dovedeşte
extrem de păcătoasă, mai ales pentru cei care
încearcă să o practice onest.
Unul din câştigurile de nepreţuit ce rezultă din
practicarea jurnalismului sunt prietenii. În
schimbul durităţii, jurnalismul oferă celor care
îl practică, şansa de a avea prieteni adevăraţi.
Pentru mine, Ionel Ignat şi Alin Pop, ambii la
Pro TV pe atunci, au fost şi au rămas prieteni
adevăraţi.

44. 2006

45. 2006
nul fondării: 2006 (primul număr a apărut în 3 iulie 2006) /Număr de
pagini: 32 Ziua de apariţie: luni
reţ: 0,95 lei - Cititori / ediţie: 7.600
aracterul general al publicaţiei Obiectiv este de informare.
Săptămânalul Obiectiv este structurat pe mai multe pagini
tematice: actualitate, cultură, politică, economie, opinie,
administraţie, social, dezvăluiri, investigaţii, mică şi mare
publicitate, consultanţă, informaţii utile etc. Singurul ziar local cu
un supliment sportiv “Sport OBIECTIV” de 8 pagini.
ria de distributie: 70% municipiul Turda, 30% municipiul Câmpia
Turzii.

46. 2007
În mai, apărea “Jurnalul de
Arieş”.
Autori: Ucu Florea şi Emil
Hălăştuan
Suliţa Sfântului Gheorghe,
patronul spiritual al Turzii,
ales ca ocrotitor al noii
publicaţii, nu a reuşit să
ferească noul săptămânal de
imixtiunile unor interese ce
nu au nimic comun cu spiritul
jurnalismului.

47. 2007
Când am văzut că Doru
Anca, sau altfel spus
“opoziţia” din Consiliul
local Turda scoate foc pe
nări, am îndrăznit să
sperăm că se poate. Din
păcate “pompierii” s-au
aflat la post, atunci, dar
mai ales acum.

48. 2007
Nici “Jurnalul de Arieş” nu a
trecut prin târg fără a lăsa urme.
Acolo şi-a început cariera de
jurnalist Dalia Bathory, o
clujeancă mică, care ştie meserie
cât doi şi munceşte cât şapte.
După “Jurnalul de Arieş”, traseul
Daliei în presă a fost jalonat de
Ziarul 21, iar apoi de Foaia
Transilvană. Acum, Dalia Bathory
este doctorand la Facultatea de
Studii Europene a UBB.

49. 2007
Amintiri despre viitor
Înainte de referendumul din
mai 2007, Jurnalul de Arieş
avertiza, pe prima pagină:
“Ştampila care poate duce
la dictatură!”
Dar electoratul a ştiut una
şi bună şi atunci şi în 2008
şi în 2009: “Noi ne apărăm
sărăcia şi nevoile şi
salariul!”

50. 2007
Apărea prima publicaţie
turdeană în limba maghiară.
Editor: GTA Trading Impex,
firmă sub egida căreia apărea
“Jurnalul de Arieş”.
Ideea a doi jurnalişti turdeni,
Ucu Florea şi Emil Hălăştuan,
de a edita publicaţia
“Aranyosszék” a fost apreciată
de către consilierul Adamossy
Klara drept “cel de-al doilea
gest european petrecut în
Turda după înfiinţarea CRD”.

51. 2007
Editarea publicaţiei în limba
maghiară “Aranyosszek” a
însemnat, pentru mine, începutul
colaborării cu Ladányi Emese, cea
care, de fapt a “făcut” publicaţia în
limba maghiară. Pe atunci, Emese
era redactor-şef la Ziarul 21.
Mărturisc că voiam să o câştig
pentru Jurnalul de Arieş, dar s-a
petrecut invers. Ea a avut un mare
merit în faptul că eu am plecat la
Ziarul 21.

52. 2007
Din august, la Ziarul 21, la fel ca
şi azi. Acolo am avut cinstea şi
plăcerea de a lucra cu cea mai
profesionistă echipă pe care am
întâlnit-o în presa scrisă
turdeană: Ladányi Emese, Raluca
Anton, Dalia Bathory.
Niciuna din cele trei nu mai
practică acum jurnalismul. Poate
că ele au avut de câştigat de pe
urma despărţirii, dar presa a
pierdut.

53. 2007
În octombrie apărea prima revistă
mondenă din Turda: Select 21, cu 80
de pagini, full-color. Apariţia revistei,
scrisă de echipa “Ziarului 21”, i-a
uimit pe clujeni. Redactorul-şef
adjunct de la “Făclia de Cluj”, Radu
Vida, a propus, după ce a văzut-o,
editarea acesteia, în parteneriat, la
Cluj-Napoca. După cinci luni “Select
21” şi-a încetat apariţia. Revista s-a
dovedit o pălărie prea mare pentru
firma ce edita “Ziarul 21” şi “Aranyos
21”, succesorul lui “Aranyosszek”.

54. 2008
Apare “Ziarul AS”, altă operă a lui Gelu
Florea, după încercările neizbutite de
“plantare” a “Obiectivului” şi apoi a
“Obiectivului de Arieş”. Deşi, la fel ca
şi celelalte două publicaţii amintite
“Ziarul AS” era apreciat de editorii săi,
Gelu Florea şi Viorel Crişan, drept
“numărul 1 în Turda şi Câmpia Turzii”,
nici această gazetă marca “Gelu
Florea” nu a avut viaţă lungă. A
dispărut de pe piaţă în prima parte a
anului 2010.

55. 2009

56. 2010
ANUARUL APPC Cluj
Cuprinde aproape 40 de texte
jurnalistice publicate anul trecut de
membrii asociatiei. Anuarul APPC
este un proiect al asociatiei ziaristilor
clujeni care cuprinde un text
jurnalistic publicat in anul anterior
lansarii de catre fiecare jurnalist
membru in asociatie

57. 2010
ANUARUL

58. 2010
ZIARUL 21 on-line

59. 2011

60. 2011
Turda info

61. VA CONTINUA…