1. ALIMENTATIA IN EVUL
MEDIU
elev: Duţu Alexandru – Gabriel cls.a VI-a A prof.: Săvuţă Irina
COLEGIUL NATIONAL AL. I . CUZA PLOIESTI
2. Alimentaţia medievală
Alimentaţia medievală
depindea mult de clasa
individului.
Pentru nobili şi familiile
lor din conace, exista o
gamă largă de produse
alimentare disponibile:
carne de pasăre, vânat,
carne de vită, porc, miel,
peşte, proaspete, afumate
sau sărate, produse din
făină albă şi cereale, brânză
şi unt.
3. Hrana nobililor
Cele mai folosite vegetale in afară
de ceapă şi usturoi, erau mazărea
şi fasolea. Ca mâncăruri potrivite
pentru cei săraci, ele erau servite
şi de bogaţi.
In castelele medievale, bucătarul
şi ajutoarele lui ţineau carnea - de
porc, de oaie, de vacă, de pasăre,
vânat - pe o frigare şi preparau
fripturi şi supe in ceaune imense
atârnate deasupra focului de un
cârlig care putea fi ridicat şi
coborît pentru a regla
temperatura.
Carnea fiartă era scoasă din ceaun
cu un cârlig de fier sau o
furculită lungă cu mâner de lemn.
Supa era strecurată cu o lingură
mare cu orificii.
4. Hrana nobilimii
Sosurile cu care serveau carnea
erau făcute din ierburi din
grădina castelului, amestecate
cu vin, oţet, ceapă piper,
scorţişoară si uneori cu muştar.
Peştele era pescuit din iazul
castelului, dintr-un râu din
apropiere sau direct din mare.
Preferau hering afumat, sărat,
sau cod. Heringul proaspăt era
condimentat cu ghimbir, piper
şi scorţişoară, şi era servit ca
plăcintă cu peşte.
5. Servirea mesei
Când era timpul mesei,
servitorii pregăteau mesele si
aşezau tacâmuri de argint,
oluri pentru salată, căni de
argint si alte farfurii.
De obicei ei mai pregateau si
câte o felie de pâine veche de
o zi pe care era servită
carnea; mesele erau anunţate
dinainte, pentru a se acorda
un răgaz pentru spălatul
mâinilor.
De asemenea, existau si
servitori cu ligheane de clătit
mâinile si prosoape.
6. Regulile servirii mesei
La masă oaspeţii erau aşezaţi în
funcţie de statut. Cei mai importanţi
erau aşezaţi la mesele mai înalte, cu
locurile cele mai confortabile.
După ce spuneau rugăciunea,
servitorii aduceau mâncarea. Intâi
se aduceau pâinea si untul, urmând
apoi vinul si berea.
La masă, se ţinea cont de anumite
reguli. Exista un anumit protocol, un
mod corect de a te comporta din
momentul in care te aşezai până
începeai să tai mâncare si pe urmă sa
mănânci. Era foarte importantă
ordinea în care erau servite
mâncărurile, unde erau ele puse, era
important câte degete foloseau când
aveau in mână anumite tacâmuri.
7. Regulile servirii mesei
Carnea era tăiata cu cuţitul si apoi
apucată cu degetele, iar când două
persoane împărţeau o farfurie, cel mai
mic îl ajuta pe cel mai important, cel
tânar pe cel în varstă, iar bărbatul ajuta
femeia rupând pâinea, tăind carnea si
dând cana sau paharul.
Cei care luau masa trebuiau sa aibă
grijă să nu stea cu coatele pe masă, să
mănânce cu atenţie şi să nu ia muşcături
prea mari.
Datorită mâncatului cu degetele şi a
împărţirii unei farfurii, se avea foarte
multă grijă ca cei care mâncau să aibă
mâinile si degetele foarte curate, să se
cureţe la gură înainte să bea din pahar.
In fiecare zi în jurul orei 10 a.m.
serveau masa care consta din două sau
trei feluri, servite în farfurii separate,
ultimul fel fiind format din fructe, nuci,
brânză si vin condimentat.
8. Hrana ţăranilor medievali
Ţăranii medievali aveau un regim
alimentar mult mai simplu. De obicei
grâul recoltat era vândut iar pâinea
ţărănească se făcea din orz şi secară, coapte
în pâinea neagră şi grea. Se bea bere făcută
din orz, dar şi apă îndulcită cu miere.
Alimentaţia ţăranului avea
puţine proteine, doar din mazăre şi fasole,
care se adăugau în pâine şi supe sau
ciorbe.Fierturile erau de multe ori
preferate pâinii deoarece nu necesitau
cereale pe care morarul le păzea cu
străşnicie. Ceapa, varza, usturoiul, nucile,
fructele de pădure, prazul, spanacul,
pătrunjelul erau alimentele care îngroşau
supa.
Legumele crude erau considerate
nesănătoase şi rareori se consumau ca
atare.
Foarte rar, în unele zile de sărbătoare,
mâncau carne (în medie 2 zile pe lună).
Le era interzisă carnea de vânat
