IonAG~RBICEANU  FEFELEAGA
Colecie iniiat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu          Concepia grafic[ a coleciei: Vladimir Zmeev     ...
Grupul Editorial „Litera“          str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova                  tel./fax ...
CUPRINSTabel cronologic ............................................................................... 9                 ...
STR{JERUL ...............................................................................        240CIORILE .................
Fefeleaga                                                                         CUPRINS                     TABEL CRONOL...
Ion Ag`rbiceanu     }n primii doi ani continu[ s[ trimit[ versuri la Unirea, semnate     Alfius, de asemenea =i c`teva pov...
Fefeleaga     }ncepe perioada unor aspre revelaii cu privire la traiul oamenilor     acestor p[ri, majoritatea mineri la b...
Ion Ag`rbiceanu1914 Romanul Arhanghelii apare =i ]n volum, ]n editura Luceaf[rul din      Sibiu.      }n foiletoanele, pov...
Fefeleaga1931 V[d lumina tiparului romanul Biruina =i „]ncercarea satiric[“     R[bojul lui Sf. Petre (editat[ ]n volum ]n...
Ion Ag`rbiceanu     intelectualit[ii ardelene ]n deceniile de dup[ Unire, =i Sf`ntul, „o     reprivire satiric[ general[ p...
FefeleagaPOVESTIRI    15
Ion Ag`rbiceanu                                                              CUPRINS                        POPA VASILE   ...
Fefeleagar[stimpuri mari de lini=te ]n urm[. Din ochii negri, aprin=i, sedesprind repede doi stropi mari =i se pierd ]n ba...
Ion Ag`rbiceanupentru ce le mai d[ Dumnezeu dar oamenilor?    +i Vasile Todoran, cum st[ rezemat de speteaza ]nalt[ ascaun...
Fefeleagarostul =i se pomeneau c`nt`nd:                     Cine trece Oltul mare?                     Ce viteaz r[zbun[to...
Ion Ag`rbiceanu]nv`rtea frunzele ca fusele. Mo=ia lor cea bun[, din mo=i, apus-o tat[-s[u cu ]nv[[tura lui. Era ]nrudit cu...
Fefeleaga  21
Ion Ag`rbiceanupoate fi, c[ nu avem nici bani; apoi, feciorii din sat se vede c[nu prea ]ndr[znesc, =tii dumneata. +i a=a,...
Fefeleaga    — Numai de dou[ zile a c[zut la pat. Dar acum moare,domnule p[rinte! F[ bine, vin[-n grab[!    Ai lui Ionic[ ...
Ion Ag`rbiceanufac[; el tr[b[ s[ potriveasc[ laptele din fiert, s[ arate c`t cheagtr[b[ pus ca br`nza s[ iese potrivit[ pe...
Fefeleaga    +i Cula Mereu r`de foarte mulumit, ]nmulindu-=i creurilede pe obraz.    — M[i, aveam eu un c`ine, adaog[ el, ...
Ion Ag`rbiceanutraista ]n v`rful b`tei, =i nu mai d[dea pe la st`n[ c`te dou[-trei zile.    C`nd apuca s[ doarm[ la st`n[,...
Fefeleagavis. Dac[ se de=tepta =i alt p[curar, Bucur m`nca o papar[ caaceea, dar b[tr`nul nu-i zicea nimic, de=i de adormi...
Ion Ag`rbiceanuglas moale, s[lciu:    — Omul meu nu e pe-aici?    — Nu, bunico, de dou[ zile n-a mai venit. Poate l-or fi ...
Fefeleaga    — Doamne, Culo, mult pipi tu!    — Hm, mult! r[spundea mo=neagul, scurt, pe nas. — Apoi,cu gura plin[ de fum,...
Ion Ag`rbiceanu   1905                                                         CUPRINS                       MO+ VIRON    ...
Fefeleagaamee=ti!...    Nici tineri, nici b[tr`ni nu sc[pau ne-mpro=cai de p[rinteleViron dac[ i se-mp[rea ceva.    +i ]n ...
Ion Ag`rbiceanucinzeci“. N-ai ce face ]n curte? Ie=i pe uli[ =i porne=ti cu c`rjab[tr`neilor ]n m`n[. Ci nu mergi a=a ca b...
Fefeleaga    }i ziceau de multe ori cunoscuii, oameni care ]ndr[zneauorice cu p[rintele:    — Vezi, dumneata ai razim la b...
Ion Ag`rbiceanuIac[, s[ dai ]n dreapta, s[ dai ]n st`nga, s[ te fr[m`ni, s[izbe=ti, dac[ poi, acolo unde e buba =i r[ul, s...
Fefeleaga    — Vezi bine c-am mai venit =i eu! Vou[, [stora t`n[ri, vi separe cam nu =tiu cum s[ vii patru ceasuri cu c[ru...
Ion Ag`rbiceanudestul[, altul c[ n-are bani de ajuns. Avocatul spune c[-i merger[u, doctorul se pl`nge c[ nu-l cerceteaz[ ...
FefeleagaCei mai tineri priveau ]n r[stimpuri la faa nemi=cat[ ab[tr`nului, =i nu le venea s[ cread[ c[ din a=a dep[rt[ri ...
Ion Ag`rbiceanup[r[seau cititul dup[ ce terminau =coala. +i vorbea ]nduio=atde n[dejdile lui, de greut[ile de acum, de cre...
Fefeleaga                       CUPRINS                      DOI B{TR~NI    C[sua mic[, zgribulit[ de frig parc[ sub acope...
Ion Ag`rbiceanu    — Bine, omule, d-apoi g[inile?    — G[ini, neg[ini... Bine-i c-a m`ncat iar din cucuruz?    — Ba nu-i b...
Fefeleaga   — Vezi, tu babo, =i eu era s[ fac o prostie! Era s[ nu-l laspe Ionu nost’ s[-=i zideasc[ cas[ de c[r[mid[! Da’...
Ion Ag`rbiceanu    — La Petrea nost’.    — Bine, a=adar, azi la cine m[n`nc[m?    El nu mai zice nimic, ci se ]ntoarce spr...
Fefeleaga    — Bunico, de ce face mo=u a=a de ur`t?    — Are o ma=in[ acolo ]n[untru, =i aceea c`nt[ a=a, tu fat[.    Pe b...
Ion Ag`rbiceanula Petrea, =i-i pl[cea atunci s[ le spun[ pove=ti cu muma-p[durii=i cu vr[jitoarea. +i c`nd da s-arate cum ...
Fefeleaga                      CUPRINS    — Hm! Eu ce-a= face?    — Tu, ce-ai face?    — D-apoi a= chema pe popa =i te-a= ...
Ion Ag`rbiceanucel mai mic =i cel din urm[ care mai inea la bunica. Cei mair[s[rii ascultau =i nu prea de d`nsa, dar mai a...
Fefeleaga    — Da’ ie?    — Nici mie.    — Nici ie?    — Nici mie.    — Toate le-a m`ncat el?    — Toate!    — Spartul, c[...
Ion Ag`rbiceanu    +i mai era ceva. }n ]ntunericul din cas[, — numai focul ]ncuptor, — nepoii nu o v[d pe bunica, ci-i aud...
Fefeleaga     Cei mai mari r`d de colindul [sta, dar bunica le spune c[-i tare frumos =i-l ]mbun[ pe cel mic.     Cu seara...
Ion Ag`rbiceanu    Cei din pereche se uit[ unul la altul, m[sur`ndu-se, parc[nu s-ar mai fi v[zut.    — Bine, bunic[!    D...
Fefeleagau=[.    — }nc[ n-a ]nserat, bunico?    — Nu ]nc[.    — Dar ]nsear[, a=a-i, bunico?    — A=a.    +i vreunul, ca s[...
Ion Ag`rbiceanu                    CUPRINSprivind la lumea asta ce-i pare a=a de =tears[, ca o m[s[ri[ce-a fost albastr[ o...
Fefeleaga    Ajun=i ]n vale, se opresc l`ng[ o gr[mad[ de piatr[ m[runit[.Femeia scoate dintr-o corf[ o troncu[ de lemn, o...
Ion Ag`rbiceanuputem tr[i“.    Odat[ tr[ise =i mai bine. Pe c`nd ]i tr[ia b[rbatul, Dinu,oamenii ]i ziceau Maria Dinului. ...
Fefeleagaalb, care sta legat de-un pociumb =i ron[ia lini=tit la ogrinji. +ic`t a stat mortul ]n cas[, de c`te ori ie=ea F...
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Agarbiceanu ion   fefeleaga (cartea)
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Agarbiceanu ion fefeleaga (cartea)

6,457 views

Published on

0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
6,457
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
2
Actions
Shares
0
Downloads
33
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Agarbiceanu ion fefeleaga (cartea)

  1. 1. IonAG~RBICEANU FEFELEAGA
  2. 2. Colecie iniiat[ =i coordonat[ de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu Concepia grafic[ a coleciei: Vladimir Zmeev Ilustraii: Emil Childescu Copert[: Isai C`rmu R E F E R I N |E I S T O R I C O - L I T E R A R E : Eugen Lovinescu, Mihail Dragomirescu, Ion Vlad, H. Sanielevici, Victor Felea, Dimitrie Vatamaniuc, Ion Negoiescu, Dumitru Micu, Al. Piru, Vasile Coroban, Emilia +t. Milicescu, Mircea Zaciu
  3. 3. Grupul Editorial „Litera“ str. B. P. Hasdeu, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova tel./fax +(3732) 29 29 32, 29 41 10, fax 29 40 61; e-mail: litera@litera-publishing.com Difuzare: Libr[ria „Scripta“ str. +tefan cel Mare 83, mun. Chi=in[u, MD-2012, Republica Moldova, tel./fax: +(3732) 221987 Prezenta ediie a ap[rut ]n anul 2001 ]n versiune tip[rit[ =i electronic[ la Grupul Editorial „Litera“. Toate drepturile rezervate. Editori: Anatol =i Dan Vidra=cu Redactor: Ion Ciocanu Corector: Raisa Co=codan Tehnoredactare: Marin Popa Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u Comanda nr. 11405CZU 821.135.1-3A 26 Descrierea CIP a Camerei Naionale a C[rii Ag`rbiceanu, Ion Fefeleaga: proz[/ Ion Ag`rbiceanu; col. ini. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col./ Vladimir Zmeev/ coperta Isai C`rmu/ ilustraii Emil Childescu.— Ch.: Litera, 2001 (Combinatul Poligrafic). — 344 [p]. — (Bibl. =colarului, serie nou[, nr. 296). ISBN 9975-74-371-4 821.135.1.-3ISBN 9975-74-371-4 © LITERA, 2001
  4. 4. CUPRINSTabel cronologic ............................................................................... 9 POVESTIRIPOPA VASILE ............................................................................... 16CULA MEREU| ............................................................................ 23MO+ VIRON ................................................................................ 30DOI B{TR~NI .............................................................................. 39BUNICA IOVA .............................................................................. 45FEFELEAGA ................................................................................. 52LUMINI|A ................................................................................... 60V~RVOARA ................................................................................. 67LA O NUNT{ ............................................................................... 73ANGHELU+ ................................................................................. 77S{NDU|A .................................................................................... 84DUHUL B{ILOR ........................................................................... 90LADA ........................................................................................... 97MELENTEA ................................................................................ 104GURA SATULUI ......................................................................... 112DARUL LUI MO+ MIRON ........................................................... 118ZI DE VAR{ ............................................................................... 121 Din volumul F I L E D I N C A R T E A N AT U R I ICIOC~RLIA ............................................................................... 147LA COAS{ ................................................................................. 159BUNICA SAFTA ......................................................................... 166ROITUL STUPILOR .................................................................... 177LA SECERI+ ............................................................................... 184MO+ IONI|{ ............................................................................. 193LA F~N ...................................................................................... 201T~LHARUL ................................................................................ 207TURTURELELE .......................................................................... 212LA P{DURE ............................................................................... 219CULESUL PORUMBULUI ............................................................ 226PRESURA .................................................................................. 233
  5. 5. STR{JERUL ............................................................................... 240CIORILE .................................................................................... 248NINGE ....................................................................................... 256V~NTURILE ............................................................................... 262}NT~IUL DRUM ......................................................................... 268LA S{NIU+ ................................................................................ 278POG{NICIUL ............................................................................. 286PLOAIE CU +IROAIE ................................................................. 292ADORMIREA M{RIU|EI ........................................................... 292NI|{ DE LA COASTA MORII ..................................................... 304}NTRE STEJARI ......................................................................... 316NEPOATA LUI MO+ MITRU| ..................................................... 323NICU ......................................................................................... 329SERI SENINE ............................................................................ 336BOURELUL ................................................................................ 342Referine istorico-literare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 348
  6. 6. Fefeleaga CUPRINS TABEL CRONOLOGIC1882 12 septembrie S-a n[scut ]n satul Cenade, nu departe de Blaj, Ion, al doilea copil din cei opt ai lui Nicolae Ag`rbiceanu =i ai Anei, n[scut[ Olariu. Tat[l, de profesiune „vigil silvic“, p[durar, om cu dragoste de carte, era abonat la diverse ziare =i reviste poporale ale vremii. Mama, care nu =tia carte, avea darul povestirii =i un sim dezvoltat pentru frumuseile naturii. Bunicul dinspre tat[, Vasile Boariu, tot p[durar, se n[scuse ]n satul Ag`rbiciu, situat pe linia ferat[ Cop=a Mic[ — Sibiu. Poreclit ]n Cenade „Ag`rbiceanu“, porecla va deveni numele urma=ilor s[i.1888 Micul Ion ]ncepe s[ ]nvee la =coala din satul natal. }n ultima parte a clasei a treia trece la Blaj, unde face =i clasa a patra, pentru a putea fi mai bine preg[tit ]n vederea continu[rii studiilor.1891—1900 Gimnaziul =i liceul, la Blaj, unde ]=i ia =i bacalaureatul. }ncep`nd din clasa a patra liceal[ are ca profesor la limbile rom`n[ =i latin[ pe Gavriil Precup, „om cu aleas[ cultur[ =i cu mult sim pentru literatur[“. Cite=te cu nesa din Alecsandri, Creang[ =i din colecia de poezii populare a lui G. Dem. Teodorescu. „Pove=tile lui Creang[ m-au f[cut pentru ]nt`ia oar[ s[ r`d cu lacrimi, s[ simt o mare bucurie =i lumin[ ]n suflet. D[nil[ Prepeleac, Soacra cu trei nurori, ca =i mai t`rziu Kir Ianulea =i Pastram[ trufanda de Caragiale mi-au r[mas p`n[ azi scrierile care m[ predispun la voie bun[ mai mult dec`t oricare altele“ (M[rturisiri). La lecturile preferate se adaug[ cur`nd operele lui Costache Negruzzi, Grigore Alexandrescu =i N. Gane. }n ultimii ani de liceu se afirm[ cu ]ncerc[ri de poezie la societatea de lectur[ a elevilor, iar ]n foiletonul ziarului Unirea din Blaj, la sf`r=itul clasei a VII-a, i se public[ primele versuri. }n acela=i ziar, ]n aprilie 1900, debuteaz[ cu schia }n postul Pa=telui.1900 Ion Ag`rbiceanu se ]nscrie la Seminarul teologic al Universit[ii din Budapesta, ale c[rui cursuri le urmeaz[ cu ]ntreruperi, p`n[ ]n anul 1904, c`nd obine „absolutoriul“. 9
  7. 7. Ion Ag`rbiceanu }n primii doi ani continu[ s[ trimit[ versuri la Unirea, semnate Alfius, de asemenea =i c`teva povestiri. Mai public[ versuri ]n Fa- milia, Tribuna, Tribuna literar[ =i chiar ]n S[m[n[torul (1903), folosind diferite pseudonime. Tot cu pseudonim (Potcoav[) public[ ]n ziarul Drapelul din Lugoj schie satirice =i umoristice, realizate ]n spiritul literaturii umoristice a bra=oveanului Virgil Oniiu. Dar ]ncerc[rile ]n proz[ ]ncep s[ fie cur`nd „determinate de-o nou[ ]nc`ntare estetic[, de-o adev[rat[ ]nsufleire. De S[m[n[torul. +i anume: de proza literar[ a lui M. Sadoveanu, I. Cioc`rlan, Sandu- Aldea. +i, mai precis: de stilul nou, fraged de tineree, viu =i colorat, cu mare putere de a descrie natura =i aspectul extern al oamenilor — tocmai ceea ce p[stram =i eu mai ad`nc ]n suflet, ]n chip incon=tient, din prima mea copil[rie (...) Simeam acum o dorin[, un av`nt s[ ]ncerc =i eu, ceea ce nu a fost cazul c`nd am citit pe ceilali prozatori rom`ni: Negruzzi, Gane, Slavici, Creang[, Ispirescu, Vlahu[, Duiliu Zamfirescu“ (M[rturisiri).1902 Apare la Budapesta, scoas[ de o seam[ de tineri (A. P B[nu, Al. . Ciura, Octavian Goga, Octavian T[sl[uanu), revista Luceaf[rul. }n nr. 8 al primului an de apariie Ag`rbiceanu public[ schia Badea Niculae. }n 1903 colaborarea se intensific[. Acum apar: }n s`mb[ta Floriilor, M[tu=a Stana, urmate, ]n 1904, de Mistreul, Houl, Pe mal.1904—1905 Pedagog („subprefect“) la internatul liceului de b[iei din Blaj. }n toamna lui 1905 primind o burs[, se ]ntoarce la Budapesta cu intenia de a urma filologia clasic[ =i istoria, dar scurt timp dup[ aceea renun[. Perioad[ de intens[ creaie =i de lecturi susinute. }ntr-un singur an (1905) apar ]n Luceaf[rul 11 povestiri. Spre sf`r=itul anului 1905 apare, editat de Luceaf[rul, care scosese tot atunci =i Poeziile lui Octavian Goga, primul s[u volum de schie =i povestiri intitulat De la ar[.1906 }ntors la Blaj, ocup[ pentru scurt timp funcia de „cancelist“ la Mitropolie. Viziteaz[ Bucure=tii cu prilejul expoziiei jubiliare. Aici cunoa=te pe scriitorii ardeleni a=ezai ]n Capitala [rii libere, pe Co=buc, Iosif, Chendi, Gorun, Zaharia B`rsan, precum =i pe Nicolae Iorga =i Emil G`rleanu. Se c[s[tore=te cu Maria Aurelia Radu. Hirotonit, este numit preot ]n satul Bucium-+asa, aproape de or[=elul Abrud, ]n Munii Apuseni. 10
  8. 8. Fefeleaga }ncepe perioada unor aspre revelaii cu privire la traiul oamenilor acestor p[ri, majoritatea mineri la b[ile de aur. Rodul acestor experiene sunt o seam[ de Fragmente publicate ]n revista Ramuri (1907) =i ]n Revista politic[ =i literar[ din Blaj, din acela=i an, portrete =i instantanee reporterice=ti, dintre care unele vor deveni schiele =i povestirile care compun volumul din 1910, }n ]ntuneric. Ion Ag`rbiceanu colaboreaz[ la numeroase reviste din Ardeal =i din |ar[, ]ndeosebi la Luceaf[rul =i la Viaa rom`neasc[; ]n revista ie=ean[ public[, ]ncep`nd cu 1906, numeroase schie: }n lupt[ (nr. 7, 1906), Fierarul Petrea, Fefeleaga (nr. 8, 1908), Luminia (nr. 10), V`rvoara (nr. 12), Anghelu= (1909), Vecinul nostru Hudri (1910), precum =i nuvela mai lung[ Popa Man (nr. 3 =i 4, 1910).1909 Apare la V[lenii de Munte volumul }n clasa cult[, reunind schie =i povestiri din viaa intelectualit[ii ardelene.1910 Apare volumul Dou[ iubiri, tip[rit de tipografia Neamului rom`nesc. Volumul conine cunoscutele schie =i povestiri Fefeleaga, Luminia, Bunica Iova, Precupa= etc., inspirate unele de amintirile copil[riei, altele din noua realitate a satului moesc. Apare volumul }n ]ntuneric, tip[rit de Editura Minerva din Bucure=ti, cuprinz`nd de asemenea evoc[ri de figuri din satul copil[riei, dar mai ales Fragmentele rupte din experiena de via[ de la Bucium-+asa. Apare ]n Biblioteca Lumina din Bucure=ti culegerea de povestiri Pr[pastia. }n nr. 5 al Luceaf[rului se public[ r[spunsul lui Ag`rbiceanu la ancheta revistei cu privire la poporanism, semnificativ pentru convingerile social-politice ale scriitorului. Este numit preot ]n satul Orlat din apropierea Sibiului, unde va r[m`ne p`n[ ]n 1916. Perioada aceasta =i cea care a precedat-o sunt ]nsemnate pentru scriitor =i din punctul de vedere al leciilor decisive care i-au ]ndrumat pa=ii ]n creaie. Ia cuno=tin[ de creaia lui Balzac, Flaubert, Zola, Dostoievski, Tolstoi, Gogol, Gorki, Andreev.1912 Impresii =i imbolduri conjugate din lectura Annei Karenina =i a Doamnei Bovary ]l duc la elaborarea primului s[u roman, Legea trupului, publicat ]n foiletonul Luceaf[rului (nr. 1 — 32), ap[rut ]n volum mult mai t`rziu, ]n 1926.1913 Tot ]n Luceaf[rul apare romanul Arhanghelii (nr. 1 — 12, 15 — 16, 18 — 24), al c[rui titlu i l-a inspirat romanul Mont-Oriol al lui Maupassant. 11
  9. 9. Ion Ag`rbiceanu1914 Romanul Arhanghelii apare =i ]n volum, ]n editura Luceaf[rul din Sibiu. }n foiletoanele, povestirile =i nuvelele sale, Ion Ag`rbiceanu a prezentat drama omului simplu zdrobit de r[zboi.1915 }n cursul verii scrie al treilea roman, Legea minii — Povestea altei viei, la baza c[ruia st[ concepia etic[ cre=tin[. Romanul a fost publicat abia ]n 1927.1916 Dup[ intrarea Rom`niei ]n r[zboi, o dat[ cu retragerea trupelor rom`ne ce intraser[ ]n Ardeal, Ag`rbiceanu cu familia se refugiaz[ la R`mnicu-V`lcea, apoi ]n Moldova.1918 Spre sf`r=itul anului se ]ntoarce ]n Transilvania, ]nt`i la Orlat, apoi la Sibiu, unde conduce ziarul Piatra, scos de Consiliul dirigent.1919 Ion Ag`rbiceanu se stabile=te la Cluj, dedic`ndu-se gazet[riei politice, care-l absoarbe vreme de peste un deceniu.1920—1922 O parte din ceea ce va publica ]n ace=ti ani fusese scris ]n vremea r[zboiului, =i chiar ]nainte, ceea ce-i permite s[ scoat[ ]n-tr- un interval relativ scurt peste zece volume de schie, povestiri =i foiletoane: Povestiri (Sibiu, 1920), volum care cuprinde ]ntr-o prim[ versiune nuvela P[sc[lierul; Popa Man (Bucure=ti, 1920), cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, publicat[ anterior ]n Viaa rom`neasc[; Luncu=oara din Paresimi, nuvele (Bucure=ti, 1920); Tr[surica verde, povestiri (Bucure=ti, 1921); Robirea sufletului, povestiri (Cluj, 1921); O zi ]nsemnat[ (Biblioteca C[minul, 1921); Chipuri de cear[ (Bucure=ti, 1921); Ceasuri de sear[ (Bucure=ti, 1921); Zilele din urm[ ale c[pitanului P`rvu (Bucure=ti, 1921); Scene (Bucure=ti, 1922); Spaima (Craiova, 1922) etc.1925 Apare volumul Dezam[gire, conin`nd =i impresionantele nuvele Dura lex =i A=a de singur!, inspirate de asemenea din tragedia familiilor lovite de r[zboi.1922—1930 Scriitorul ]=i extinde colaborarea la un mare num[r de reviste din ]ntreaga ar[, public`nd asiduu mai ales ]n Adev[rul literar =i artistic, Cos`nzeana, Cele trei Cri=uri, Transilvania (pe care o =i conduce), Ramuri, Viaa rom`neasc[ (unde apare, ]n 1931, ]n versiune revizuit[, P[sc[lierul) etc.1927 Ion Ag`rbiceanu se ]nvrednice=te de Premiul Naional pentru proz[.1930 La Craiova este publicat micul „roman“ Dolor. Apare ]n Biblioteca pentru toi volumul de povestiri Stafia, cuprinz`nd =i lunga nuvel[ cu acest titlu, versiunea iniial[ a nuvelei Jandarmul. 12
  10. 10. Fefeleaga1931 V[d lumina tiparului romanul Biruina =i „]ncercarea satiric[“ R[bojul lui Sf. Petre (editat[ ]n volum ]n 1934).1930—1937 Prezent ]n continuare, cu producii literare, ]n publicaiile literare, numele scriitorului poate fi ]nt`lnit mai frecvent ]n revistele ardelene: Darul vremii, Cluj, 1930, Societatea de m`ine, G`nd rom`nesc (Cluj, 1933...), Pagini literare (Turda, 1935...), Familia (Oradea, 1935...) etc.1938 Apare romanul Sectarii, satir[ a partidelor politice =i a „secta- rismului la care ajunseser[“. „Dac[ sub raport politic nu puteam face nimic, m[ simeam obligat s[ ajut societ[ii s[ se fereasc[ de ridicol =i de exager[rile degradante ]n lupta pentru o nou[ c[p[tuire“ (Adaos la M[rturisiri). Apare ]n revista Cuget clar povestirea Faraonii, o prim[ versiune a cunoscutei nuvele de mai t`rziu.1940 August Dictatul de la Viena, prin care o parte a Transilvaniei a fost rupt[ din trupul [rii. Scriitorul, refugiat la Sibiu, r[m`ne aici p`n[ ]n 1945, c`nd se ]ntoarce din nou la Cluj. Din bogata activitate de creaie desf[=urat[ ]n aceast[ perioad[ numai o mic[ parte a v[zut lumina tiparului. Editura Cartea rom`neasc[ din Bucure=ti tip[re=te volumul Amintirile, esenial pentru cunoa=terea ]mprejur[rilor =i a oamenilor care au modelat ]n copil[rie sufletul scriitorului. Sub titlul Dintr- un carnet, capitolele c[rii ap[ruser[ anterior ]n diverse reviste.1941 Public[, ]n nr. 12 al Revistei Fundaiilor, M[rturisiri.1942 Apare (Editura Fundaiilor) romanul de factur[ autobiografic[ Liceean... odinioar[, reconstituire a vieii de elev de la Blaj =i a atmosferei bl[jene. O alt[ editur[ bucure=tean[ ]i tip[re=te romanul }n pragul vieii, care surprinde tipuri =i moravuri din viaa intelectualit[ii ardelene. }n aceea=i editur[ se tip[re=te romanul Domni=oara Ana, cu preocup[ri asem[n[toare.1943 }n revista Convorbiri literare, se ]ncheie publicarea unui nou ro- man, V`ltoarea, imagine a moravurilor electorale. Romanul apare =i ]n volum, la Sibiu, ]n 1944. }n anii r[zboiului (1940—1945) cenzura timpului ]i opre=te editarea mai multor creaii. Dintre scrierile needitate, lucrate ]n aceast[ perioad[, fac parte romanele Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea =i Pr[pastia (acesta din urm[ publicat ulterior ]n Revista Fundaiilor), cu subiecte din viaa 13
  11. 11. Ion Ag`rbiceanu intelectualit[ii ardelene ]n deceniile de dup[ Unire, =i Sf`ntul, „o reprivire satiric[ general[ peste diferitele p[turi sociale ]n cele dou[ decenii“. Tot din aceast[ perioad[ dateaz[ =i naraiunea Valurile, v`ntu- rile..., povestire din primii ani de dup[ Unire, =i Strigoiul, roman evoc`nd obiceiuri =i credine proprii satului ardelean la sf`r=itul secolului trecut. Fragmente din unele scrieri r[mase ]n manuscris (Valurile, v`nturile..., Fr[m`nt[ri, Pr[bu=irea, Strigoiul) au ap[rut ]n cursul anilor 1957 =i 1962 ]n revistele Steaua, Gazeta literar[ =i Tribuna, cu prilejul s[rb[toririi scriitorului la ]mplinirea a 75 =i, respectiv, 80 de ani de via[.1954 Apare ]n Biblioteca pentru toi prima culegere de reedit[ri din schiele =i povestirile lui Ag`rbiceanu. }n anii urm[tori asemenea culegeri sunt tot mai frecvente.1955 Ion Ag`rbiceanu devine membru de onoare al Academiei.1956 Apare la Editura Tineretului volumul Din copil[rie, cuprinz`nd evoc[ri scrise dup[ 1950.1957 Vede lumina tiparului, la aceea=i editur[, volumul Din muni =i din c`mpii, imagini din lumea vieuitoarelor.1959 Ion Ag`rbiceanu public[ volumul File din cartea naturii.1961 Apare la Editura pentru literatur[ volumul de nuvele Faraonii, cuprinz`nd cele patru mari nuvele ale scriitorului: Faraonii, Popa Man, Jandarmul =i P[sc[lierul.1962 Scriitorul este s[rb[torit cu prilejul ]mplinirii v`rstei de 80 de ani. Revistele marcheaz[ evenimentul, iar unele, ca Steaua =i Tribuna, ]i ]nchin[ numere omagiale. Remarcabil prin inut[ mai ales nr. 9 al revistei Steaua, care cuprinde =i un util indice bibliografic al operei literare a scriitorului, precum =i Adaos la M[rturisiri. }ncepe publicarea seriei de Opere, sub directa supraveghere a scriitorului. Studiul introductiv, a=ezat ]n fruntea volumului I, e semnat de Mircea Zaciu; revizuit =i ]mbog[it, textul acesta devine monografia din 1964 Ion Ag`rbiceanu, tip[rit[ de Editura pentru literatur[.1963 28 mai Scriitorul ]nceteaz[ din via[, la Cluj. 14
  12. 12. FefeleagaPOVESTIRI 15
  13. 13. Ion Ag`rbiceanu CUPRINS POPA VASILE }n odaia ]ngust[, joas[, cu geamuri mici, ro=cate defl[c[ruia c`nd s[lt[toare, c`nd lini=tit[ a beiga=ului de s[u depe mas[, se plimb[ cu pa=i largi, m[surai un b[rbat adus puinde spate. Barba bogat rev[rsat[ pe piept are m[nunchiuri groasede fire argintii. Must[ile-i r[sucite par dou[ coarne de berbec,ce se pierd ]n barb[, ro=cate, cu puine fire albe. Din c`nd ]nc`nd, se opre=te l`ng[ mas[, vrea s[ se a=eze pe scaun, dar iarse ]ndreapt[ =i iar[=i p[=e=ete larg =i m[surat. Pe c`teva clipitecapul se ridic[ m[re, =i sub spr`ncenele dese, stufoase, ard ]nv[p[i dou[ diamante negre. Nasul de vultur palpit[, pare c[adulmec[ ]n dep[rt[ri mari. }n cas[ e lini=te grea. Din odaia vecin[, pe u=a deschis[,se-aude respiraia regulat[ a celor ce se odihnesc, scutii der[sufletele reci ale v`ntului ce fluier[ cu o mulime de ]ntors[turi]n strea=ina lung[ a casei, afar[, ]n toamna t`rzie. }n vatrarece, ]n dou[ coluri, doi greieri num[r[ cu sc`r`iri uscateclipele ce trec. Din cadrele icoanelor vechi, sfinii, ]n hainelungi, =terse, ascult[, cu capetele plecate, furtuna de-afar[.Par ad`ncii ]n g`nduri, ca ni=te mo=negi ce-au adormit la unpriveghi, cu coatele pe mas[. Pe dup[ icoane sunt v`r`te tufede busuioc =i de izm[ crea[, cu miros de s[rb[toare. }ntru t`rziu, b[rbatul, dup[ ce ]nchide u=a od[ii vecine, seopre=te ]n mijlocul camerei. St[ mult, ca ]mpietrit, cu capulplecat, cu braele ]ncruci=ate pe piept. Din c`nd ]n c`ndofteaz[, =i barba mare i se zbate ca o desc[rcare nervoas[.Afar[, v`ntul se vaiet[ prin fr[garii negri, se ]nv[luie pe substrea=in[, ]mbulzindu-se prin geamurile mici, =i se dep[rteaz[apoi, ca r[pit, ]ntr-un ]ntuneric de s[-i scoi ochii, l[s`nd 16
  14. 14. Fefeleagar[stimpuri mari de lini=te ]n urm[. Din ochii negri, aprin=i, sedesprind repede doi stropi mari =i se pierd ]n barba ]nc`lcit[.Pa=ii se-n-dreapt[ iar, hot[r`i acum, spre mas[, =i scaunul cuspeteaz[ sc`r`ie dureros. O coal[ alb[ de h`rtie a=teapt[ pe mas[. Pana ]nepene=teo vreme ]ntre degetele groase, apoi, ]ncet, cu opintiri =i ponturi,]ncepe s-alunece sc`r`ind. „M[ria-ta! De dou[zeci =i cinci de ani sunt aici, ]n satul unde m-aitrimis. Dou[zeci =i cinci de ani trec ca o palm[ la ureche, darpentru mine au fost dou[zeci =i cinci de veacuri, m[ria-ta! P`n[am fost la ]nv[[tur[, m-ai cunoscut bine pe mine, =i pe ToaderV[lean, =i pe Petre Muntean. Noi ineam strana. Acuma, ei s-audus de mult, m[ria-ta, =i numai eu am mai r[mas, eu, VasileTodoran.” M`na lui Vasile ]ncepe s[ tremure ca de friguri, pe ochi i sepune o cea[ deas[. +irurile ce se usuc[ pe h`rtie i se pargrozav de ]nc`lcite. Literele joac[, se dezl[nuie, se ]mpr[=tie=i dispar apoi cu totul. Vasile Todoran se freac[ la ochi, darochii nu mai v[d ]n afar[. Se las[ greu pe speteaza scaunului=i ofteaz[ din ad`nc. Sub para tremur[toare a fe=tilei de pemas[, sfinii vechi de pe perete par c[ se de=teapt[. Afar[,v`ntul se izbe=te ]n ferestrele mici, =i un ochi de h`rtie plesne=te.Vasile Todoran deschide ochii, tres[rind. Flac[ra s[ului de pemas[ se-alunge=te =i-i gata parc[ s[ se desprind[ de fe=til[. — Ce vreme, Doamne, ce vreme! =opte=te popa Vasile, =icu o n[fram[ neagr[ astup[ ochiul. Apoi se a=eaz[ iar pe scaun. De c`nd duce el amarul [sta de via[! B[tr`nul badeaIacob, tat[-s[u, s[-i fi dat lui bun[ pace, s[ fi r[mas aici ]n sat,]n r`nd cu feciorii. Cine-ar fi ca el acum? Dar nu! B[tr`nului ]iardea s[-l fac[ domn, =i ]nc[ ce domn, ia, nu a=a, o zdrean[de scriitora=! Avea b[iatul glas bun, — ce mai glas! — „got“,cum zice cantorul Mitru. +i dac[ nu l-ar fi f[cut pop[, atunci 17
  15. 15. Ion Ag`rbiceanupentru ce le mai d[ Dumnezeu dar oamenilor? +i Vasile Todoran, cum st[ rezemat de speteaza ]nalt[ ascaunului de stejar, vede, ca ]n vis, toat[ viaa ce-a urmatpentru el din aceast[ hot[r`re ne]nduplecat[ a b[tr`nului. O cas[ mic[, cu ferestrele murdare, c`rpite cu h`rtie,locuina unui pantofar uscat, v`n[t la obraz, care toat[ ziua=edea pe un sc[una=, pun`nd petice ori t[lpi, fum`nd necontenit=i golind tot la trei ceasuri o litr[ de rachiu. Un ucenic ghebosaducea =i ducea marf[, pun`nd ]ntotdeauna ]n buzunar glajast[p`nului. Aci a-nceput s[ ]nvee lecia ce i se spunea la=coal[, ]n mirosul de tutun, de cleiuri, de vinars =i de pieleumed[, putred[ pe jum[tate. C`nd ]i vin ]n minte anii petrecuiacolo, ]l cuprind fiori reci. Numai dup[ ani a schimbat cvartirul =i s-a mutat la cei doiprieteni, cu care mai t`rziu c`nta ]n stran[; numai atunci amai prins =i el vlag[. Anii de-nv[[tur[ erau doi pentru cei cese gr[beau. Dar de ace=ti doi ani Vasile Todoran ]=i aducea totu=i cudrag aminte. Mai ales de unele zile mari. C`nd se strecura cucei doi prieteni la cr`=ma lui T[nase, puneau trei =ure de-alecr`=m[re=ti ]n cele trei ferestre =i a=ezau lumina ]n mijloculmesei, iar ]n jurul luminii — trei sticle cu vin. Feciorii se mai]nc[lzeau la inim[, li se dezlegau limbile =i le porneaulacrimile odat[ cu c`ntecele. +i ce c`ntece, Doamne, Doamne!Te-aprindeau mai ceva ca vinul! +i Vasile era cel mai me=ter.}n asta una nu se-n=elase b[tr`nul: feciorul lui avea un glas, —Doamne, ce mai glas! — „got“, cum zicea diacul Mitru. Vasile c`nta, prietenii ]l acompaniau, =i ochii lor cuminise umezeau. +i c`nd se dep[rta =i al doilea r`nd de sticlegoale, s[ vin[ iar pline, prietenii se ]mbr[i=au, =i apoi,lini=tindu-se, f[ceau planuri mari pentru viitor. Cei doi aveauacas[ logodnice ce-i a=teptau cu ochii pl`n=i, bl[st[m`ndat`ta foc de-nv[[tur[ ce tr[b[ s[ ai ca s[ poi c[delnia ]nbiseric[. Ei se-nduio=au mai ]n grab[ dec`t Vasile, =i pe buzele veneau c`ntece de dragoste. Dar Todoran schimba repede 18
  16. 16. Fefeleagarostul =i se pomeneau c`nt`nd: Cine trece Oltul mare? Ce viteaz r[zbun[tor Umple ast[zi de teroare Zbirii bietului popor? +i nu se prea puteau dumeri ce va s[ zic[ „zbirii-bietului“,spus totdeauna ]ntr-un singur cuv`nt. Dar Vasile punea cap[t =inedumeririi, c[ci ]ncheia cu: Pl`ngi, popor nenorocit! Pl`ngi, c[ Tudor a murit! +i cei doi prieteni pl`ngeau cu lacrimi amare moarteabietului crai Tudor Olteanul, care trecuse F[r[ cruce, f[r[ floare, F[r[ lacrimi pe morm`nt. Amintirea acestor zile mari era singura zare luminoas[ ]nviaa lui Vasile Todoran. Dar c`t de rare au fost acele zile!C`teodat[ i se p[rea c[ partea asta frumoas[ a vieii lui a fostun vis numai. Mai ales dup[ ce-i murir[ prietenii. El nu avusese logodnic[, p`n[ la pricopseal[ , dar, venindacas[, zece ar fi mers dup[ el. Lui Vasile ]i vine ]n minte toat[ viaa lui de pop[ aci ]n sat.+i, din toate, ]nelege numai at`ta, c[ tat[-s[u mai bine-l l[sas[ creasc[ ]n r`ndul celorlali feciori. Anii r[i l-au legat degard. Cei buni i-a cheltuit cu =colile, pentru un b[iat care,dup[ cinci ani, murise de aprindere de pl[m`ni, =i pentru ofat[ care =i ea fusese un an la ora=. A muncit ]n r`nd cu ceilali oameni din sat. A muncit ca unbou, =i nu s-a ales cu nimic. C[ dac[ era an ploios, eclegia se]neca de b[lile ce le inea lunca o jum[tate de an; iar de erasecet[, cr[pa cleiul de sub firele rare de iarb[, =i cucuruzul ]=i 19
  17. 17. Ion Ag`rbiceanu]nv`rtea frunzele ca fusele. Mo=ia lor cea bun[, din mo=i, apus-o tat[-s[u cu ]nv[[tura lui. Era ]nrudit cu jum[tate satul,— c`t despre partea lui, c`t despre partea muierii —, dar de laace=tia ]n zadar cerea. Erau s[raci =i n-aveau ce s[ le dea. +i tot ar fi mers cumva, numai s[ fi fost ani buni. Mai alesanul acesta din urm[! Trei viti=oare ]n grajd, =i nu avea un carde f`n! +i toamna venise degrab[. Le-ar fi v`ndut, da’ nu lecump[ra nimeni, numai cu pre de batjocur[. Oameni muliplecaser[ la America. }=i v`nduser[ tot, ca s[-=i poat[ facebani de drum. +i plecaser[ cu g`turile uscate =i cu ochii umezi.+i s-au dus muli... De c`nd se porniser[ oamenii s[ mearg[ ]n lumea cea nou[,]i tot umbla =i lui ceva prin cap, dar t[cea. Niciodat[ ]ns[ n-afost a=a de zdrobit ca ]n seara asta. La o vreme, se ridic[ iar =i ]ncepe s[ se plimbe prin odaie.}ntru t`rziu, se opre=te din nou, cu braele ]ncruci=ate, =i st[mult a=a, ca ]mpietrit. Afar[, ]n noaptea ad`nc[, v`ntul vuie=te ]ntruna. Dou[lacrimi mari se pierd ]n barba ]nc`lcit[, =i popa Vasile porne=tecu pa=i hot[r`i ]nspre mas[ =i se apuc[ din nou de scris. „M[ria-ta! Eu, Vasile Todoran, de dou[zeci =i cinci de ani preoesc totacolo unde m-a pus m[ria-ta. Pas[mite, a=a e voia Celui-de-Sus.Acuma, eu am avut un fecior, pe care l-am purtat cinci ani la=coal[. Dar [la a murit. Dac-a murit, s-a hodini, m[ria-ta.Dumnezeu s[-l ierte! Acuma, m[ria-ta, vei =ti c-a fost mare secet[]n anul acesta, =i am trei viti=oare =i nici un car de f`n. S[ levinzi, le dai pe nimica. De celelalte ar mai fi cumva, dar cum[laiul st[m r[u de tot. Poporenii n-au s[-mi dea nici c`te-uncop. +i am, m[ria-ta, nevast[, c[ tr[ie=te ]nc[, =i doi b[iei,peste zece ani am`ndoi, dar pe [=tia vezi bine c[ nu i-am maiputut duce la =coal[. +i a=a, ei pot tr[i =i cu m[lai. Dar mai am,m[ria-ta, o fat[ de dou[zeci =i patru de ani. +i nu s-a m[ritat]nc[... A fost un an =i la =coal[, la ora=, dar domni=oar[ tot nu 20
  18. 18. Fefeleaga 21
  19. 19. Ion Ag`rbiceanupoate fi, c[ nu avem nici bani; apoi, feciorii din sat se vede c[nu prea ]ndr[znesc, =tii dumneata. +i a=a, e trecut[ de ani =i nus-a m[ritat ]nc[. +i s[ o vezi numai! }nalt[, ml[dioas[, cu faaalb[ ca de crin, cu ochii negri, negri =i umezi! +i st[ a=a, =i nu sem[rit[. M[ria-ta! Pe mine pentru fata asta m[ doare. +i s[ m[ieri, m[ria-ta, dar c`nd m[ uit la ea, bl[st[m ziua ]n care m-adat tata la =coal[. Acuma, de-aceea vin eu s[ scriu m[riei-tale:vreau s[ adun ceva bani, s[-i fac zestre, ori s[ m[ duc de-acas[,c[ a=a, g`ndesc, feciorii vor fi mai ]ndr[znei, c[ preoteasa,Ruxandra, e [ranc[ =i ea. Eu singur ]s domn ]n cas[. C[, uite,de asta voiam s[-i spun m[riei-tale: eu vreau s[ m[ duc din sat,oblu ]n America. S-au dus ei ]nc[ oameni de la noi, =i au f[cutunii bani. Acuma, eu numai de-at`ta m[ rog, s[-mi dea m[ria-taslobozenia asta =i s[-mi ie satul p`n[ voi veni. Nu ca pop[vreau s[ m[ duc, m[ria-ta, nu! Patrafirul ]l las aici; ci acolo spunc[ sunt fabrici multe =i pl[tesc mai bine. Nu pentru mine, nicipentru Ruxandra, ori pentru cei doi b[iei te rog, ci numai pentruea. De ea mi-e mil[, c[ e trecut[ de dou[zeci =i patru de ani, =inu s-a m[ritat ]nc[. +-apoi mai spun eu ]nc[ ceva, dar numaim[riei-tale: a=a-i ea, nu poate m`nca nicicum m[laiul gol. +i ]nAmerica mai fac oamenii bani, m[ria-ta. +i tr[b[ s[ m[ duc!A=tept`nd slobozenia, s[rut[ dreapta m[riei-tale sluga plecat[, Vasile Todoran, popa din Lupeni” Popa Vasile, zdrobit, ]mp[tur[ h`rtia, o pune bine ]n buzunar,=i a=a, ]mbr[cat, se r[stoarn[ pe lavia de l`ng[ fereastra ]ncare r[scole=te =i-acuma v`ntul. Dimineaa ]ncirip[ de la judele un cal, cu =aua de lemn]mbr[cat[ ]n piele neagr[, =i spuse femeilor c[ tr[b[ s[ mearg[p`n[ ]n ora=, la po=t[. C`nd s[ iese pe poart[, un copilandru de vreo =aisprezeceani, oache=, ]mbr[cat ]n suman, se arat[ =i el ]n prag, cu calulde c[p[stru. — Domnule p[rinte, s[ faci bine s[ vii, c[ moare taica! — Cum moare, m[ Ionic[? N-a fost beteag! 22
  20. 20. Fefeleaga — Numai de dou[ zile a c[zut la pat. Dar acum moare,domnule p[rinte! F[ bine, vin[-n grab[! Ai lui Ionic[ locuiau pe hotar, cale de-o po=t[ p`n-acolo.Popa Vasile s[ri din =a, se-ntoarse furtun[ ]n cas[, lu[ patrafirul=i ceaslovul, se-av`nt[ iar pe cal =i plecar[ am`ndoi. Colo, dup[ amiaz[, o c[ru[ se opri ]naintea casei preoe=ti. — Vin[, Ruxandro, de ia patrafirul =i ceaslovul! Tr[b[ s[-lducem la doctor. De nu, omul [sta moare cu zile. E ]n aprinderede pl[m`ni, a=a cum a fost =i Gheorghie= al nostru. }n c[ru[ nu se vedea dec`t l`na cojocului ce-acoperea pebolnav. Seara, c[rua se opri iar ]n faa casei. Popa se cobor]. — Auzi, Ionic[, dac[-i ajunge acas[, s[ faci cumva s[ trimiicalul, c[ e al judelui, zise popa c[tre b[iat, =i, ]ntorc`ndu-sec[tre preoteas[: I-au dat doctorii leacuri =i-au zis c[-i trece.Da’ de nu mergeam, era gata! Vezi, mor cu zile bieii oameni! C`nd s[ se dezbrace, popa Vasile d[ de scrisoarea la vl[dica]n buzunar. }=i uitase toat[ ziulica de ea. O scoate, o-ntoarce,o prive=te lung pe toate p[rile, apoi se-apropie de vatr[, opune ]n fl[c[ri =i ofteaz[ din ad`nc, cu privirile pierdute-nv`lv[taia ro=ie: — C`te necazuri, Doamne, c`te necazuri! 1905 CUPRINS CULA MEREU| La st`na de la Comand[, Cula Mereu e acum a cincearoat[ la car. Strungarii, ni=te b[ieandri de ieri, de-alalt[ieri, ]liau peste picior, iar p[curarii ro=covani la fa[, cu c[m[=ilesmolite, r`d pe sub must[i de ponturile ce i le fac aceia. Darc`nd e s[ urneasc[ o treab[ cu temei, Cula Mereu tr[b[ s[ viecu sfaturile b[tr`ne=ti, a=ezate, ca s[ iese toate bine la cale.Cea dint`i urd[, prim[vara, =i cel dint`i ca= Mereu tr[b[ s[ le 23
  21. 21. Ion Ag`rbiceanufac[; el tr[b[ s[ potriveasc[ laptele din fiert, s[ arate c`t cheagtr[b[ pus ca br`nza s[ iese potrivit[ pe ]ntreg anul. Ceilalip[curari stau atunci pe de l[turi =i privesc int[ la toateapuc[turile b[tr`nului. — Ia gustai, puilor, de vedei, mai are mo=ul pre de-unban r[u? +i Cula, cu ochii mici, str[lucitori de bucurie, le ]mparte latoi ca= dulce =i urd[ nou[. — Pl[te=ti, mo=ule, un corn de ar[ ]nc[! Fl[c[rile ar[mii de sub c[ldare rumenesc =i mai mult feeleciobanilor. Ochii le sc`nteie, negri ca t[ciunele. }=i scutur[capetele frumoase, — s[ le tai ]n marmor[! — ca s[ setocmeasc[ bine p[rul luciu, =i privesc la urda =i la ca=ul alb caz[pada. — M[i strungari, m[i, m[ Bucure, m[, haidai de duceiz[rul, s[ =tie =i c`inii [=tia, s[racii, c[ a mai sosit o dat[ sf`ntaprim[var[! +i Cula Mereu le arat[ c`t z[r s[ duc[. Strungarii se codesc,se fr[m`nt[, =i unul ]=i str`mb[ gura, gata s[ pl`ng[. — P[i numai at`ta s[ le ducem? Sunt =ase z[vozi! — Asta-i! Parc[ ei ar fi spari, ca voi! +i strungarii, oric`t ar voi s[-=i hr[neasc[ bine c`inii, tr[b[s[ se mulumeasc[ cu at`ta. La troaca ]ngust[, dul[ii mari, l`no=i, pleosc[ie cu limbilelungi, de-ai g`ndi c[ se ]neac[, nu alta. Din c`nd ]n c`ndvreunul ]=i arat[ colii, r`njind spre vecinul ce se ]ndeas[ ]n el.Apoi, ]n r[stimpuri, c`te doi se mu=c[ de urechi, de g`t, alearg[de la troac[ unul dup[ altul =i, unde se ajung, cad gr[mad[,]ncolindu-se, h`r`indu-se. — Nu-i l[sa, Petre, mergi =i arde-l pe B[lan de mama-focului!De nu se-nfric[ acum, de la-nceput, nu va mai fi pace ]ntre eila nici o m`ncare. Un fl[c[uandru oache=, larg ]n spate, se repede cu b`ta. — A=a! D[-i, d[-i t`lharului, s[ ie minte! Bun! Bun! Maid[-i una. Brava! Acum =tiu c[ nu mai mu=c[! 24
  22. 22. Fefeleaga +i Cula Mereu r`de foarte mulumit, ]nmulindu-=i creurilede pe obraz. — M[i, aveam eu un c`ine, adaog[ el, — voi nu l-ai apucat,— [la, dac[ nu st[teai cu b`ta l`ng[ el, se punea de-a lungul]n troac[, de nu se mai putea apropia nici un dul[u. Mu=ca ]ndreapta, se r`njea ]n st`nga, se ]ndrepta ]nainte, s[rea deodat[]napoi, de g`ndeai c[-l poart[ zmeii. +i dac[ se s[tura, r[m`neaa=a, cu toate patru picioarele ]n z[r, ca ]ncremenit. Numaicolii =i-i ar[ta din c`nd ]n c`nd. Al dracului c`ine! Da’ =i lups[ fi fost care, dac[ intra odat[ ]n turm[, s[ se mai ]ntoarc[ ]np[dure! Era o pr[sil[, =tii, cum azi nu se mai afl[. — De mult a murit, mo=ule? — De mult! +i nici azi nu =tiu ce boal[ s[ fi avut. C[ ]ntr-odiminea[ m[ trezesc numai c[ voinucul meu nu se mai scoal[de l`ng[ strung[. A z[cut patru s[pt[m`ni pe coaste =i nu m`ncanimic, ci privea numa a=a, cu ochii ]nv[luii de cea[, ca un omcare simte c[ se duce. }l chemam pe nume =i nu m[ auzea, ]lm`ng`iam pe g`t =i pe spate =i nu m[ cuno=tea. Sara numa, c`ndse l[sa a=a o lini=te de s[ auzi cum rumeg[ oile =i c`nd vrunp[curar punea fluierul la gur[ =i-l f[cea s[ pl`ng[, atunci numa]ncepea =i Hectoru meu s[ urle, da’ nu a=a cum url[ c`inii, cip[rea un glas de om, de-mi rupea inima. Pas[mite, numai fluierul]l mai auzea. +i am pl`ns eu cu baba dup[ el mult[ vreme, c[ erade la p[rinii ei, =i c`nd am adus mireasa acas[, nu s-a mai l[satde car. Cula Mereu clipea acum des din gene =i mi=ca din umeri,ca =i c`nd =i-ar s[lta cojocul pe spate, de=i nu-l avea. Ochii ise ]nduio=au la amintirea vremilor apuse =i cl[tina din cap f[r[s[ zic[ o vorb[. Fusese vreme ]ndelungat[ baci la st`na asta, unde ca b[iata fost strungar, iar ca fl[c[u, p[curar harnic =i iste. Acum toates-au dus! Oamenii cu care se putea ]nelege bine, prietenii,viaa, toate. A mai r[mas cu c`mpul =i cu p[durea de pe culme. De cum se b[gau oile ]n lapte, Cula Mereu umbla custerpele. Pornea dimineaa, cu doi c`ini t[rcai dup[ el, cu 25
  23. 23. Ion Ag`rbiceanutraista ]n v`rful b`tei, =i nu mai d[dea pe la st`n[ c`te dou[-trei zile. C`nd apuca s[ doarm[ la st`n[, nu mai ]nc[pea de gurastrungarilor, ni=te frunz[-n buze, de nu pl[teau dou[ parale! — Mo=ule, am num[rat sterpele dumitale =i se vede treabac[ pe cinci le-a m`ncat lupul! Cula le da pace s[ vorbeasc[, dac[ nu-i venea somnul; se-ntorcea numai pe cealalt[ parte. — Ba s[-i spun eu una, f`rtate Niculae, zece sterpe de-alemo=ului, de alalt[ieri, au ni=te miei ca aceia, s[-i fr`ngi ]ngenunchi de gra=i. — Asta nu =tiu cum va fi, da’ cea cu lupul st[. Eu am fostazi-diminea[ pe la Valea-Vacii =i am v[zut la marginea p[durii,]ntr-un tufi=, l`n[ de oaie m`ncat[ acum, proasp[t, de lupi.Pe-acolo numa turma mo=ului umbl[. — Mai ducei-v[ =i dracului, m[i copii, c[ de gura voastr[nu poate omul ]nchide un ochi! se r[stea la ei, ]ntru t`rziu, unp[curar ce era mai aproape. Ceilali t[ceau molcom, cu ochii la cerul ]nflorit de stele. Cula Mereu nu zicea nimic. Se ]nv`rtea c`nd pe-o latur[,c`nd pe alta. Nu-l prindea somnul. Se ridica ]ntr-un cot, ]=iscotea pipa =i o ]ndesa cu tabac dintr-o be=ic[ mare, smolit[.Apoi se apuca s[ sloboad[ la fumuri, tot c`te-un ghem mic,din colul gurii. }n v[zduh plutea o lini=te de se auzea cumrumeg[ oile =i cum =opot[, ]nfiorat[ de tain[, p[durea de peculme. Sus, stelele se ]ndeseau tot mai mult =i trimiteau,tremur`nd, sulie albe, fine, printre genele ce se l[sau grelepe ochii mo=ului. }n r[stimpuri mari se auzea c`te un susurmoale, ]ndelungat, ca =i c`nd ar trece, prin v[zduh, o pas[reuria=[, nev[zut[, cu aripile u=oare ]ntinse. Cula Mereu, cuochii ]nchi=i, punea luleaua dup[ =erpar =i se l[sa domol pespate. Dar c`nd s[-i fie somnul mai tihnit, strungarul Bucur,care nu avea deloc poft[ s[ doarm[, se apropia ]ncet demo=neag, ]=i ducea fluierul la buze =i ]ncepea s[ trag[ ladoine ca acelea, de tres[reau coamele stejarilor b[tr`ni ]n 26
  24. 24. Fefeleagavis. Dac[ se de=tepta =i alt p[curar, Bucur m`nca o papar[ caaceea, dar b[tr`nul nu-i zicea nimic, de=i de adormit nu maiputea s[ adoarm[. Cu dracii [=tia de strungari numai o dat[ pe an era prietenCula Mereu: toamna, c`nd se ]mpreunau oile. Atunci ]imu=truluia de mama-focului. — M[i Bucure =i Niculae, voi s[-mi prindei berbecele celb[l. Da’ p`n[ num[r la trei! B[ieii alergau, speriau oile, ]l prindeau =i r[m`neau s[ trag[berbecele dup[ turm[. Dar mo=ul ]i ajungea =i punea =i el m`na. — A=a, acum s[ vie s[inul. Acesta era berbecele b[tut de b[lul. S[inul venea adus de Bucur, se oprea a=a ca la dou[zeci depa=i, cu capul ridicat, m`ndru. Mo=ul =i cu strungarii ineau p[b[lul, care, z[rindu-=i du=manul ]nainte, ]=i ]ncorda g`tul. B[tr`nul comanda: — Uii-i-iup! S[inul pornea furtun[, de-i s[lta l`na, =i se izbea ca maiul]n capul b[lului. — A=a, asta-i bun[! }nc[ una, s[inule! Acesta se retr[gea, merg`nd ]nd[r[t, la aceea=i distan[, =io alt[ izbitur[ de mai, — ca =i c`nd ai da s[ crapi un butuc mare,— tr[znea ]ntre coarnele b[lului. — A=a i-a trebuit, houle! Asta-i ]nv[[tur[! +i slobozea berbecele. Altfel, cu strungarii nu-=i f[cea treab[. Numai c`nd ]iaduceau tabac, ]i ]ntreba cu ochii cercet[tori: — Mai este, m[i hoilor? C[ suntei curat hoi. De altfel nici nu r[m`nea mult[ vreme pe la st`n[. Vua,baba lui, ]l g[sea tot pe marginea p[durii de pe culme, de c`teori venea la el, ori ]n p[dure. +i venea regulat, de trei ori pes[pt[m`n[, s[-i aduc[ un pachet de tabac de trei, toat[ patimace o mai avea mo=ul ]n lumea asta. C`nd venea b[tr`na, ]ntreei, de ani de-a r`ndul, se petrecea aceea=i scen[. Vua se ab[tea totdeauna mai ]nt`i pe la st`n[ =i ]ntreba cu 27
  25. 25. Ion Ag`rbiceanuglas moale, s[lciu: — Omul meu nu e pe-aici? — Nu, bunico, de dou[ zile n-a mai venit. Poate l-or fi prinsni=te lupi. — Ha? f[cea b[tr`na =i pornea f[r[ s[ mai ]ntrebe ceva. C`nd ]l ]nt`lnea pe Cula, la marginea p[durii, era bine, darc`teodat[ numai clopotele se auzeau, unde =i unde, sub boltade frunze. Atunci Vua d[dea t`rcoale pe marginea p[durii =i-=i chema mo=neagul, cu glas sc`r`it: — Uu, Culo, m[[[[! +i ]n p[dure r[suna un „[“ prelung. Vua se da pe unde eraloc mai ridicat, ]=i punea m`na zb`rcit[ sub barb[, buzele i sedesp[tureau din smerenia b[tr`neilor: — Uu, Culo, m[[[! +i abia ]ntru t`rziu r[sunau clopotele de la oi, tot maiaproape, tot mai aproape, p`n[ se iveau ]n marginea p[duriicele mai sprintene. B[tr`nii se a=ezau, t[cui, pe elin[. — Ai venit iar, Vuo? +i mo=neagul privea ]n p[m`nt. B[tr`na ]i r[spundea ]ntrut`rziu: — Venit, Culo! T[ceau am`ndoi. — +-ai mai f[cut r`nd de un pachet? — Mai, c[ ]nc[ am dou[ g[ini care ou[. +tii, ceea galben[,cu creast[ de coco=, =i cea pestri[, care ne-a stricat atunci, laPa=ti, o fereastr[. Vua scotea din s`n o n[fram[ neagr[, o desp[tura pe-ndelete=i-i d[dea pachetul. Nu zicea nici unul nimic. Cula desf[cea h`rtia galben[, punea tabacul ]n be=ic[,scotea pipa =i o ]ndopa cu „proasp[t“. L[sa o dung[ de catranpe cioareci =i aprindea iarba-dracului. Slobozea nouri u=ori,alburii, prin colul gurii. Baba se uita la el. 28
  26. 26. Fefeleaga — Doamne, Culo, mult pipi tu! — Hm, mult! r[spundea mo=neagul, scurt, pe nas. — Apoi,cu gura plin[ de fum, ad[oga: }mi mai aduc =i strungarii. — Strungarii?! De unde, Culo? Mereu clipea viclean din ochi. — De la sasu. — De la care sas? — De la cel cu tabac. — +i care-i [sta? — Iac[, soro, tu nu =tii! Sasu =i dracu! Acas[, ]n gr[din[, nupune tabac, c[ i-i fric[. La hotar, mai prin cucuruz, mai prinnapi, pune. Dar au dat strungarii no=tri de el =i-mi tot aduc. Strungarii, ce-i drept, i-au adus de c`teva ori, dar numaic`teva fire. B[tr`nul nu i-a crezut c`nd i-au spus c[ nu maieste, =i de atunci, pr[p[diii, ]l in pe bietul Mereu cu tabacdin frunze uscate de napi =i de bostani. Dup[ un timp baba se trezea ca din vis. — Uite, Culo, stejarul acela n-a fost ars. Cine l-a ars? — L-a tr[znit, Vuo! — L-a tr[znit! M[i, m[i! se minuna b[tr`na. Ce putere mares-a f[cut =i din p[durea asta! +tii, mai demult erau numai nuielede-ngr[dit. — E mult de-atunci, babo! — Tare mult, mo=nege! +i-=i aminteau lini=tii, ca =i c`nd ar fi spus cr`mpeie dinviaa altora, at`tea lucruri trecute de pe c`nd erau ei ]n floare... T`rziu, Vua se g[tea de mers. — Acum te duci, Vuo? — Da, m[ duc! — Prin sat ce mai e nou? — Ce s[ fie, mo=nege? Nimic. +i Vua, adunat[ de spate, cu c`rja b[tr`neilor ]n m`n[, ]=itr[gea cu greu cizmele mari, uscate, pe paji=te, iar Cula ]=iaprindea din nou luleaua =i r[m`nea, a=a,-ntr-o dung[, cu ochiipierdui spre culmile p[durii, ce p[rea o boltire de smarald sublumina soarelui t`n[r. 29
  27. 27. Ion Ag`rbiceanu 1905 CUPRINS MO+ VIRON Cine-l cunoa=te mai de-aproape ]i zice „mo= Viron“. C`ndvorbe=te mai mult cu el, ]i spune simplu, cu glasul ]nduio=at:„Mo=ule“. Cei albii de ani ]ns[, care-au apucat alte vremuri,nu i-ar zice pentru toat[ lumea asta dec`t „p[rintele Viron“. Din s[tuul lui, r[sfirat pe cursul unei v[i ce-=i strecuraargintul ]n valurile fr`nte, p[rintele Viron nu mai prea ie=ea ]nlumea asta larg[. C[ era destul pentru b[tr`neile lui, — grele,dar ne]nfr`nte b[tr`nei, — s[ slujeasc[ duminica sf`ntaliturghie, iar peste s[pt[m`n[ s[ mai ]mpuineze din celes[rindare =i canoane ce i le dau oamenii mai cu tragere deinim[ ca unui preot t`n[r, c[ci, ce s[ zici, b[tr`neile sunttotdeauna mai aproape de Dumnezeu. C`nd ie=ea la sf`ntaliturghie, s[ c[deasc[ biserica, aceea=i muzic[ duioas[, plin[de pace, se desprindea din zurg[l[ii ]nnegrii de fumul det[m`ie, pe care o cuno=teau poporenii de un =ir lung de ani. +icre=tinii se alinau smerii, cu capetele plecate, cu m`inile ]nlungul trupului, s[-i m`ng`ie mirosul fumului albastru, iute, cer[m`nea ]n cl[buci rotunjori, ca =i c`nd ar fi sc[pat din pumni,de c`te ori p[rintele Viron zmuncea din c[delni[. +i ferit-asf`ntul ca s[ c[deasc[ dumnealui ca ali preoi b[tr`ni: abias[-=i mi=te pa=ii =i abia s[ adie din c[delni[! Pe c`nd buzele]i bolboroseau „psalm cinzeci“, se purta grabnic =i hot[r`t, ca=i c`nd ar fi fost m`nios pe cineva. St`ng[cia nu o putea suferip[rintele Viron. C`nd vedea ]ntr-alt sat vreun preot c[ abiase-ncurc[ prin biseric[, nu se putea r[bda s[ nu-i spun[, dup[liturghie: — Bine, nepoate, de ce i-a dat Dumnezeu s[n[tate? Nuuita c[ slujba-i slujb[, ori la Dumnezeu, ori la ]mp[ratu! Tu a=ate uii de parc[ n-ai m`ncat de trei zile =i i-i tot fric[ s[ nu 30
  28. 28. Fefeleagaamee=ti!... Nici tineri, nici b[tr`ni nu sc[pau ne-mpro=cai de p[rinteleViron dac[ i se-mp[rea ceva. +i ]n biserica lui trebuia s[ fie cur[enie =i r`nduial[ odat[.C[ de se ]nt`mpla s[ z[reasc[ c[peele de lemnu=e pe l`ng[sfe=nice, ori alt semn tr[d[tor pentru cr`snicul ce n-a m[turats`mb[t[ seara biserica, se oprea cu c[delnia ]n loc, privea cuspr`ncenele adunate la locul cu pricin[ =i nu se putea r[bda s[nu arate =i cu piciorul. Iar c`nd se ]ntorcea ]n altar, cr`snicullua, cu capul ]n p[m`nt, c[delnia =i mergea s[ aduc[ jar nou,de=i nu era nici jum[tate stins cel[lalt. Pe diacul ce l-a avutdint`i, at`ta l-a tot urm[rit prin toate cr`=mele, de nu-i l[saomului r[gaz s[ bea un pahar de vinars, ]nc`t bietul diac, cumera p[tima= de felul lui, a trebuit s[ se mulumeasc[ de cinste=i de slujb[. +i, colac peste pup[z[, c`nd a c`ntat diacul celnou ]n biseric[, p[rintele Viron a inut o predic[ despredatorinele feelor biserice=ti, cum mai ales ace=tia tr[b[ s[ sefereasc[ de cr`=m[, c[ci ]n fiecare butoi stau zece draci =iumbl[ s[ duc[ ]n ispit[ o fa[ bisericeasc[. +i ]n timpul prediciiprivea aspru, de c`te ori se oprea s[-=i ia r[suflet, la diacul celvechi. De altfel, p[rintele Viron nu-=i prea lua r[suflet. Vorba]nt`i =i a doua ]i erau domoale, dar de-aici ]ncolo, se aprindeav[z`nd cu ochii =i vorbea la inima omului, de n-ai fi crezut c[-i a lui barba cea alb[ =i p[rul argintat. }i vedeai numai ochiinegri, plini de foc =i neast`mp[rai. Dar liturghie e duminica =i ]n s[rb[tori, c`nd are preotul slujbede la poporeni. Multe zile ]ns[ sunt goale, pustii, f[r[ s[ =tii ces[ faci, mai ales dac[ e=ti cu-at`tea ierni ]n spate, ca p[rinteleViron. C[ dac[ e=ti b[tr`n, te treze=ti odat[ cu g[inile =i,dup[ ce te-mbraci, vezi c[ n-ai ce face. Ie=i ]n curte, vezi c[nu-i nici acolo nimic de f[cut. At`ta doar, s[-i aprinzi pipa =is[-i deschizi portia, s[-i mai dea oamenii bun[ dimineaa. Ebine =i asta, c`nd ai o fire s[ te rabde a=a. Dar p[rintele Viron nuera d[ruit de Dumnezeu cu astfel de fire. Nu poi dormi? Tescoli, te speli ]n grab[, zici trei rug[ciuni care le =tii =i „psalm 31
  29. 29. Ion Ag`rbiceanucinzeci“. N-ai ce face ]n curte? Ie=i pe uli[ =i porne=ti cu c`rjab[tr`neilor ]n m`n[. Ci nu mergi a=a ca b[tr`nii, ci cum semerge ]n aerul t`n[r de diminea[. }nt`lne=ti un om harnic =i-idai un sfat bun pe ziua de azi, dai de o femeie =i-o ]ntrebi de i-s s[n[to=i copiii, z[re=ti un prichindu de b[iat cum m`n[ vaca,gr[bit s[ nu scape ciurdarul, =i-l lauzi ]n gura mare, c[ se vaface un om „fal[ satului“, iei ]n nume de r[u pe un mo=neag ce=i-a aprins luleaua, =i mergi a=a, ]nainte, pe uliele satului, cuspr`ncenele ]ncruntate, g`ndindu-te poate departe, dar v[z`nd,f[r[ s[ vrei, tot ce-i iese ]nainte. +i p[rintele Viron numai a=aputea s[ tr[iasc[. Destul era pentru d`nsul singur[tatea nopii. C[-i era casapustie =i rece, =i o lini=te de-i p[trundea ]n urechi. La celedou[ m`e t[rcate se uita chior`=, =i b[tea cu piciorul ]np[m`nt de c`te ori le z[rea prin cas[, de o tundeau la fug[ca arse cu biciul, =i numai departe, ]n curte, se opreau, =imieunau trist, cer=ind mila b[tr`nului. Zadarnic! P[rinteluiViron nu i-au pl[cut m`ele niciodat[. „Satano!“ zicea el,de c`te ori le vedea, =i izbea cu piciorul ]n podele. C`ineleZoltan e alta. C`inele p[ze=te casa =i-=i =tie poria: ]n toat[ziua un bru= de m[m[lig[. +i era mare, un c`ine ciob[nesc,de-a dragul s[ te uii la el. De-ar fi fost vreun c[elu=, cumin domnii, popa nesmintit ar fi b[tut ]n podele =i-ar fi strigat„Satano!“ la vederea lui.”Ce-i neputincios e neputincios, =iunde nu-i trup, ci numai o sf`rleaz[, nu poate s[ fie virtute“,zicea p[rintele Viron. +i c`t necaz a avut el p`n[ i-au fost copiii mici =i trebuia s[-i lase s[ mai prind[ vreo m`[ de coad[! Dar acum b[ieiilui s-au dus, ca =i c`nd n-ar fi fost niciodat[ ]n satul [sta. Domnipe la ora=e. Mai trimit din c`nd ]n c`nd vreo scrisoare p[rintelui,cu slova m[runt[ =i a=a de ]ncurcat[, de s[ se tot mire b[tr`nul:ce au f[cut at`t amar de vreme copiii lui la =coal[ de n-au]nv[at nici s[ scrie pe ]neles?! De multe ori se oprea lajum[tatea scrisorii =i-o arunca pe mas[: „+tiu eu ce zice =ia=a“. Dar de m`niat nu se m`nia niciodat[ pe ei. 32
  30. 30. Fefeleaga }i ziceau de multe ori cunoscuii, oameni care ]ndr[zneauorice cu p[rintele: — Vezi, dumneata ai razim la b[tr`ne[, de ce nu te ducila vrunul... Dar popa le t[ia repede vorba: — Ce s[ m[ duc?! Ce s[ m[ razim?! Ei s[ tr[iasc[, eu nuvoi muri de foame! Auzi tu, parc[ numa de-aceea s-ar trudiomul cu copilul, ca s[ aib[ odat[ proapt[! Nu-i asta! S[ faciom din el, =tii dumneata, s[-l bagi ]n lume =i ]n trai! Dac[-iodat[ om, celelalte vin toate. Apoi dumneata g`nde=ti c[ noinu mai putem face nimic? Ba putem! Ori crezi c[ noi nu maitreb[ s[ lucr[m? Ba tr[b[! C[ dac[ nu faci nimic, e=ti mort.}n[legi-m[ dumneata pe mine? E=ti mort! +i aceia trebuiau s[ ]neleag[, c[ci popa Viron ]=i ]nepeneaodat[ trupul, ca =i c`nd ar fi fost de lemn: — Vezi, iac-a=a! Nici nu avea lips[ de sprijinul copiilor, c[ci un om singurtr[ie=te =i din aer, dar ]nc[ dumnealui, care slujea ]nc[! „Gura ta i-o astupi tu, gura femeii o astupi cu palma, numagura copiilor n-o poi astupa numa cu p`ine“ — o judecat[aceast[ pe care o spunea p[rintele de multe ori. Dar acumcopiii lui puteau s[ tr[iasc[, =i ]nc[ bine, preotesei de mult ]icre=te volbur[ =i coada-=oricelului pe morm`nt. Cu moartea ei s-a ]mp[cat ]n grab[ popa Viron. Drept c[venise t`rziu, dup[ ce =i-a f[cut toate strapaele ]n lumea asta=i dup[ ce a vegheat, Dumnezeu =tie c`te nopi, c`nd el eradus departe! Numai c`nd ]=i aduce aminte de timpul acela desingur[tate, c`nd el nu da cu lunile pe-acas[, iar preoteasapurta grija copiilor, pe ni=te vremi grele ca acelea, numai atunciinima p[rintelui Viron se ]nduio=a, cl[tina mereu din cap =i,ridic`nd din spr`ncene, zicea: „Vrednic[ femeie!“ +i ]n clipeleacelea ]i p[rea r[u c[ a murit, c[ nu-i =i ea aici l`ng[ el, s[-ispuie o vorb[ de m`ndrie =i una de m`ng`iere, =i s-aud[ =i eacum zice el din inim[: „Vrednic[ femeie!” Dar iac-a=a, de moarte nu scap[ nimeni! Ce-i viaa asta? 33
  31. 31. Ion Ag`rbiceanuIac[, s[ dai ]n dreapta, s[ dai ]n st`nga, s[ te fr[m`ni, s[izbe=ti, dac[ poi, acolo unde e buba =i r[ul, s[ izbe=ti cun[dejde, =i, c`nd nu mai poi face toate astea, c`nd ]ncepi s[te zv`rcole=ti numai, vine moartea =i... gata! +i, g`ndind a=a,p[rintelui Viron ]i trece ]nduio=area, ca =i c`nd i-ai fi luat-o cum`na. Ceva numai nu se potrivea cu b[tr`neile dumnealui: c`ndse apropia toamna, cu p`clele de neguri, cu nouri grei de plumb,cu v`nturile tari =i reci, care p[reau esute din vaiete =i durere,cu ploile dese =i subiri-subiri, atunci ie=ea p[rintele Viron ]npridvor =i-=i aintea ochii neclintit ]n plumburiul cerului. +i,dup[ ce st[tea mult a=a, cl[tina din cap =i f[cea „Hm!“ Setr[gea ]ncet-]ncet la porti[, ochii neclintii urm[reau valurilede ap[ tulbure ce alergau pe vale cu c`ntece fr`nte, pline dedurere, f[cea iar, dup[ ce st[tea mult, privindu-le: „Hm, hm!“=i iar mergea ]n cas[. Alta-i iarna! Atunci cel puin =tii de ce s[ te ii! Vine f[uraru,=i crap[ stejarii =i ou[le de corb! Acolo-i putere odat[, =i i-idrag s[ vezi cum sc`nteie z[pada sub stelele ]ngheate! Dartoamna asta e slab[, =i de-aceea ucide a=a, pe ]ncetul. Parc[anume face s[ t`nd[leasc[, se-nmoaie, se ]n[spre=te =i iar se-nmoaie, parc[ se bucur[ de putrezirea ]nceat[ a florilor =i-averdeii de pe c`mp =i din p[dure! +i dac[ la ]ntoarcerea ]n cas[ d[dea de m`e, tropoteap[rintele Viron cu am`ndou[ cizmele pe podele =i zicea aspru:„Satano!“ I se p[reau viclene =i mai ales r[ut[cioase, ca =itoamna. Numai o singur[ bun[tate aducea toamna pentru p[rinteleViron: culesul viilor. Nu la el ]n sat, ferit-a sf`ntul, c[ pe la ei d[duse filoxera (ogoang[ cumu-i mai rea), =i oamenii au scos de mult parii deprin vii. Dar erau muli care ar fi dorit s[-l aib[ pe p[rinteleViron la cules, ]n jurul acela. Popa David ]ns[, departe de patruceasuri cu cai iui, avea vinul cel mai bun, =i la el se adunaumuli la cules. P[rintele Viron ]n tot anul ]i era oaspe. 34
  32. 32. Fefeleaga — Vezi bine c-am mai venit =i eu! Vou[, [stora t`n[ri, vi separe cam nu =tiu cum s[ vii patru ceasuri cu c[rua, pe un v`ntvr[jma= ca [sta. Vezi c[ voi v-ai domnit a dracului, de v-arpl[cea s[ v[ steie trenul ]naintea porii.+i nevestele parc[ n-au alta de lucru, numa s[ se tot ie cu gura de voi: „Griji,drag[, s[ nu te r[ce=ti! Bag[ sam[ s[ nu capei un catar!“ A=a,parc[ str[nutatul nu l-a l[sat Dumnezeu. Numaic`t, s[-micredei mie, prea mult[ grij[ tic[lo=e=te pe om! Dac[ mergetot a=a la trei r`nduri de oameni, din urma=ii vo=tri cine =tie cenemi subiri s-or alege?! Cine s[ se supere pe p[rintele Viron? Preoteasa, care-l ]mbiecu struguri de s[ nu =tii pe care s[-l iei ]nt`i? Popa David, care,de la o vreme, pune co=arca la o parte, c[ci pentru b[rbatgr[ie=te vinul? Ceilali oaspei, care privesc cu bucurie =i cusfial[ la acest om r[mas din vremi at`t de grele, =i totu=i at`tde frumoase =i de av`ntate? Vinul gr[ie=te el, nu-i vorb[, dup[ cumu-i =i vinul. C[ un felde vin ]i d[ durere de cap, altul te-nmoaie, de e=ti ca b[tut,iar altul i se suie deodat[ la cap, de te amee=te. Dar vinul cest[ ]n ]ntunericul pivnielor =i privegheaz[ ]n buile mari,a=tept`ndu-=i ie=irea la lumin[, nici nu ]mbat[, nici nu d[ durerede cap, ci ]ntinere=te. +i vin de [sta avea popa David. P[rintele Viron ]=i moaie buzele =i mustaa =i z`mbe=te, nudoar c[-i place, ci pentru c[-i simte t[ria. Este ]n el ceva,poate din multa putere de via[ ce-i ]n lumea asta, ce-i umbl[prin vine, prin toate vinele, a=a, ca o s`rm[ de foc parc[. C[civinele se ]nt[resc, =i focul s`ngelui ]ntinerit bate deasuprat`mplelor, ]nc[lze=te inima, te ]nvie. — M[i nepoilor, iac-a=a, un pahar de vin s[n[tos =i tarepl[te=te c`t trei cr`=me. Tot a=a vine pilda =i despre om: un omtare ]nsuflee=te o sut[ de oameni, iar doi oameni sl[b[nogistau s[ scoat[ sufletul din zece oameni tari. +i, drept s[ v[spun, mie nu-mi place c`nd aud pe om c[ se t`nguie. C`ndsimte unul trebuin[ s[ se t`nguie, f[r[ s[-i fie ru=ine de oameni,e mai slab ca o muiere. De pild[ voi: unul c[ n-are eclegie 35
  33. 33. Ion Ag`rbiceanudestul[, altul c[ n-are bani de ajuns. Avocatul spune c[-i merger[u, doctorul se pl`nge c[ nu-l cerceteaz[ nimeni, popa vines[ se t`nguie ca o ceter[ cu dou[ coarde: s[r[cie =i copii muli!Bine, m[i nepoilor, astea pot fi adev[rate, =i sunt. Asta ]nseamn[]ns[ a da de greut[ile vieii. Ce credei voi, c[ noi nu ne-amizbit de ele?! O, Doamne! Da’ ]nc[ izbit, nu numai a=a! Daram fost oameni tari, m[i, =i furtunile vieii ne-au ]n[sprit =i maimult. Pe voi lupta nu v[ oele=te, ci v[ ]nmoaie. +i aici e toat[primejdia. Cei de fa[ cuno=teau bine pe p[rintele Viron, =i =tiau c[ nuvorbe=te niciodat[ ca s[ le treac[ vremea. Trebuia s[ le spun[tot ce credea el despre lumea asta nou[. — Ce g`ndii voi? Dac[ la patruzeci =i opt am fi fost =i noicu o inim[ ca a voastr[, s-ar fi f[cut ceva? Hm! +i doar noi n-am]nv[at at`ta c`t voi! Da’ =tii, pe-atunci era altceva! Pentru noizidurile =colii erau sfinte. Ne tr[gea ceva de la inim[ c[tre=coal[. Drept c[ =i aveam dasc[li de s[ nu te mai dezlipe=ti deei! +i eu v[ spun cu m`na pe inim[ c[ nu m-am g`ndit o singur[dat[, c`t am fost la ]nv[[tur[: ce c`=tig voi trage din str[daniamea =i cum am s[ tr[iesc de bine =i f[r[ de griji. Hm! Azi,p`n[ nu gat[ cu gimnaziul, =tie studentul: avocatura ]mi aduceat`ta, doctoratul at`ta! +i abia apuc[ s[ treac[ odat[ pesteani, s[ ajung[ acolo unde vede de c`nd i se deschide g`ndul. Deaceea-i =coala ur`t[, pe c`nd nou[ ne era at`t de drag[. Vedei, a=a cumu-s, dou[ locuri am =i eu dragi ]n viaa mea:gr[dina clericilor din Blaj =i un loc ]n munte, undeva. Acolo,]n gr[dina aceea, s-au aprins cele dint`i fl[c[ri tainice ]n inimamea, acolo am legat prieteniile cele adev[rate, care se facnumai-ntr-un chip: pe via[ =i moarte. Iar cel[lalt, =tii voi toipentru ce mi-i scump, la ce s[ mai spun? — Aici ochii b[tr`nuluipriveau tot ]n l[turi, ca =i c`nd ar fi voit s[ ascund[ ceva. Cei de fa[ vedeau, ca ]ntr-o dep[rtare mare, locul uneilupte oelite din vremile trezite =i scuturate de somn. P[rintelevedea tot locul acela ]ntr-o lumin[ mare. +i mult[ vreme r[m`neau pe g`nduri, cu ochii neclintii. 36
  34. 34. FefeleagaCei mai tineri priveau ]n r[stimpuri la faa nemi=cat[ ab[tr`nului, =i nu le venea s[ cread[ c[ din a=a dep[rt[ri a maiputut s[ r[m`n[ un om p`n[ ]n zilele lor. P[rintele Viron l[sa de altfel s[ fie bucurie deplin[. Paharelese de=ertau de multe ori =i se f[cea c[ nici nu b[ga de seam[la vorbele celorlali, cum se ]nelegeau ]ntre ei. Dar c`nd serupeau deodat[ vorbele toate =i r[m`nea un r[stimp de t[cere,vedeau c[ el nu trece nimic neb[gat ]n seam[. — Ce zicei? C[ vremile mari ]=i au oameni mari, c[ azi numai pot fi oameni de aceia? Vezi bine c[ nu! Da’, m[i nepoi,atunci nu numai oamenii mari =i-au f[cut datoria. Toi ne-amf[cut-o. C[ dac[ s-ar porni zece la lupt[, iar ceilali ar sta cum`inile ]n s`n, s[ le cad[ man[ din cer, ce s-ar face, spuneivoi, ce s-ar face? Aceia s-au luptat p`n[ la cap[t, um[r laum[r. Au c[zut, c[ci drept[ii i se rup grumajii p`n[ odat[.Da’ numai p`n[ odat[! Asta-i, voi credei c[ i s-au rupt pentrutotdeauna. +i aici iar e primejdie. C[, de crezi a=a, te tic[lo=e=ti,poi s[ te faci putred de bogat, da’ n-ai inim[, m[, c[ i s-af[cut inima ghem, =i dac[ n-ai inim[, nu poi s[ dai niciurma=ului t[u! C`nd ne-am v[zut noi cu morii no=tri muli, cuv[duvele, cu orfanii, cu satele pustiite =i, pe deasupra, iar[=i]ngenuncheai, atunci am gemut o dat[ ]n[bu=it, c`torva li s-arupt ceva ]n piept de geam[tul acela, da’ n-am dezn[d[jduit.Am privit o dat[ la cer, a doua oar[ la plaiurile pe unde era s[]nving[ dreptatea, am privit cu aceia=i ochi ]ncruntai, recipoate, da’ care nu voiau deloc s[ se ]nchid[, ca =i c`nd toates-ar fi sf`r=it. Ne-am f[cut o cruce larg[ apoi, de ]nceputulunei munci noi, al unei noi lupte. Da’ voi v[ ]nchidei ochiif[r[ de-a lupta =i spunei c[ azi nu se mai poate face nimic... Aici p[rintele Viron ]=i schimba deodat[ glasul =i vorbeadomol cu ei, cum vorbe=ti cu ni=te copii nev`rstnici. +i ceimai muli se mirau de cuno=tinele mo=neagului [stuia =i, ]ncetulcu ]ncetul, ]=i d[deau seama c[ pe vremea c`nd a f[cutgimnaziul =i teologia, — c[ci p[rintele Viron le-a ispr[vit peam`ndou[, — se ]nv[a cu temei, =i oamenii de-atunci nu 37
  35. 35. Ion Ag`rbiceanup[r[seau cititul dup[ ce terminau =coala. +i vorbea ]nduio=atde n[dejdile lui, de greut[ile de acum, de cre=terea ce tr[b[dat[ tuturor b[ieilor. Mai ales s[ se fereasc[, ca de foc, s[ nuse t`nguie de greut[ile vieii, ci s[ se ]mpace cu asta =i s[r[zbeasc[. Un om harnic nu moare ]n lumea asta, oric`t ar fide rea. +i lumea poate fi =i bun[, numai s-o =tii face. La sf`r=it vorbea aspru: — Grijii, m[i nepoi, s[ nu v[ trezii c[ urma=ii vo=tri,peste trei r`nduri de oameni, nu vor mai sem[na cu noi, ci s[g`nde=ti c[-s ni=te nemi subiri, de s[-i duc[ v`ntul. Ce tot„Doamne, cum ]mi va tr[i copilul? Oare ca pop[ putea-vatr[i? Ca avocat nu va fi mai bine?“ Astea-s g`nduri de om slab!Da, da, nu r`dei, g`nduri de om slab! }ndreapt[ copilul ]nvia[ dup[ ce l-ai f[cut om. Om s[ fie ]nt`i! Las[-l s[ se izbeasc[de greut[ile vieii, el, cum m-am izbit =i eu, cum v-ai izbit =ivoi. Care n-are curajul s[ se izbeasc[ se pr[p[de=te, orice ar fifost ]n lumea asta. Da’ voi facei-l s[ aib[ curaj, m[i, s[ fietare, m[i nepoilor, =i atunci v-ai f[cut datoria. O zi, dou[ de avea p[rintele Viron, c`t inea toamna, s[ semai r[zbune =i el. Muli ]i =tiau mai dinainte m[n`nc[rimealui de limb[, dar le pl[cea de el. }l petreceau p`n[ departe]ntre hotare, ]i pofteau drum bun =i la anul ]nt`lnire vesel[ =i se]ntorceau vorbind puin =i ]ncet, pe c`nd c[rua cu doi cai ap[rintelui David ducea prin negurile dese pe mo=ul albit labarb[ =i la p[r. Nu mai zicea o vorb[ leg[nat[ p`n[ acas[, cise cl[tina ]n c[ru[ pe drumul pietros =i-i =uiera prin urechiv`ntul aspru de toamn[. Prin p[duri era o jil[veal[ rece, de pefrunzele ]ng[lbenite picura ]n r[stimpuri, =i v`j`itul surd aldep[rt[rilor trecea ca prin pe=teri mari pe sub bolta ar[mie ap[durii. P[rintele Viron se uita cu ciud[ la frunzele pline detina drumului, ]=i tr[gea apoi p[l[ria pe ochi =i nu mai voia s[priveasc[. +i ]n g`ndul lui se ]ncrunta c`nd ]i veneau ]n mintecasa pustie =i m`ele. 1906 38
  36. 36. Fefeleaga CUPRINS DOI B{TR~NI C[sua mic[, zgribulit[ de frig parc[ sub acoperi=ul marede paie, nu ar sem[na s[ fie dintr-un sat cu cele dou[ case depiatr[ ce-i stau una de-o parte, una de alta. }ntre cele dou[ziduri frumoase, aproape noi, c[sua pare =i mai mic[, =i maiumilit[. Curtea-i str`mt[, mai numai c`t o gr[dinu[ de flori, =i]n curte cre=te iarb[ m[runt[ =i t`n[r[. O tot reteaz[ un purcelu==i-o ciup[r[ c`teva ciocuri de g[in[. Sub strea=in[, la umbr[,un podmol luciu, ca o umfl[tur[ ]nvechit[, reazem[ p[retele,din care abia mije=te o ferestu[ cu vederi slabe, ca ochiul]mp[ienjenit al unei b[tr`ne. U=a e veche, cu brazde ad`nci,ca lustruite. Pe sub u=[, pe l`ng[ pragul ros, poate intra g[ina]n bun[ voie la ouat ]n tind[. Ba =i coco=ul. At`ta numai c[ else str`mtore=te puin. Dar c`nd intr[ =i coco=ul, dinl[untru, dinc[sua ce s-ar p[rea pustie, se aude numai: — H`=, h`=, coco=, m`nca-i-ar ciorile creasta!... H`=! Apoi un alt glas, mai gros, s-aude mai dinl[untru: — Da’ ce-i, babo? Doar n-a fi venit iar coco=u!? — Ba a venit, m`nca-l-ar frigarea s[-l m`nce! — Apoi iar a venit pe sub u=[? — Vezi bine c[ iar a venit pe sub u=[. Glasurile se opresc apoi am`ndou[, =i coco=ul se zbate, sefr[m`nt[ sub u=[. Din mijlocul curii cucurig[ tare, ca un]nving[tor. — Acuma-i vine s[ c`nte, bat[-l puterile de pintenat! Glasul gros nu r[spunde ]ndat[. S-aude numai o tuse cu]necuri, ca la b[tr`ni, de ast[ dat[ ]n tind[, =i, dup[ un r[stimpde t[cere, s-aude glasul gros: — Acum poate c`nta, c[ iar a m`ncat din cucuruz. |i-amtot spus, tu babo, s[ astupi c-o r`z[ gaura ceea. — Bine, omule, dar atunci nu pot veni g[inile la ouat! — Dac[ nu pot, eu ce s[ le fac? — D-apoi eu ce s[ le fac? — Tu s-astupi gaura, =i pace! 39
  37. 37. Ion Ag`rbiceanu — Bine, omule, d-apoi g[inile? — G[ini, neg[ini... Bine-i c-a m`ncat iar din cucuruz? — Ba nu-i bine. — Dac[ nu-i bine, astup[ gaura =i taci! Se vede cum se v`r[ dinl[untru un =or negru sub u=[. Apoiiar s-aude tusea, mai ]nspre fundul c[suei. Apoi lini=tea iar sea=eaz[ asupra c[suei, ce pare p[r[sit[. Dar nu peste mult, din tind[, g[ina ]ncepe s[ cotcod[ceasc[. — Acuma pe unde s[ ies[ g[ina? — Treaba ta, c[ tu ai zis s[ astup gaura! — Am zis, dar acuma g[ina a ouat. — D-apoi! — D-apoi tr[b[ s[-i dai drumu, c[, de nu, s-apuc[ =i ea decucuruz. U=a de la tind[ se deschide, =i am`ndoi b[tr`nii r[sar ]n u=[. — Azi iar va fi n[duf, tu babo! — V[d eu bine c[ iar. — Poate s[-i roiasc[ lui Ion vrun stup! — Vezi bine c[ poate. }ncet-]ncet, s-a=eaz[ am`ndoi pe podmol. }n faa lor, din sus,st[ casa lui Ion. }nalt[, cu tencuiala nou[, cu acoperi= de igl[. B[tr`nul se uit[ mult, ca ]n vis, la casa ceea =i zice apoi,mulumit: — Ce-i frumos ]i frumos, tu muiere! — Vezi bine c[ ce-i frumos ]i frumos! Cum stau ghemuii pe podmol, par ni=te pitici cu c[sua lor cutot. El, cu p[rul =i must[ile de colie nins[, cu spr`ncenele]nepo=ate la mijloc, cu ochii de un verde-=ters, =ters, ea, cu b[rbuaridicat[, cu gura c[zut[ ]nl[untru, cu ochii mici, cufundai, —par ]mbr[cai ]n haine de oameni mari, numai ca s[ nu-i cunoasc[lumea c[-s ni=te copii ]mb[tr`nii ]nainte de vreme. Aici, pe podmol, e bine, c[-i r[coare, da-n curte soarelearde tot mai tare. Purcelul s-a v`r`t bine l`ng[ gard, cu nasul]n buruieni. G[inile, cu aripile dep[rtate, ]=i tot las[ pielia peochi =i iar o ridic[. 40
  38. 38. Fefeleaga — Vezi, tu babo, =i eu era s[ fac o prostie! Era s[ nu-l laspe Ionu nost’ s[-=i zideasc[ cas[ de c[r[mid[! Da’ vezi c[ eum[ temeam de gerul iernii. C`nd colo, iarna, la ei — maicald ca la noi. — Ion a f[cut c[r[mid[ cumu-i legea. A ars-o-n foc. +tii cefoc =i ce jar? De parc-ar fi ars o cas[. Nu mai zic un r[stimp nimica, ci privesc du=i la casadinaintea lor. O m`ndrie =i o m`ng`iere mare ies pe feele lorvecuite, c`nd v[d ce harnic a fost feciorul lor Ion, care =i-azidit o cas[ de piatr[ ca asta. Portia de la curte se deschide grabnic, =i o feti[ de vreo=ase ani strig[ de-acolo, tare, ca la cineva foarte ]ndep[rtat: — Buno-o! A zis mama s[ venii =i dumneavoastr[ s[m`ncai! — Haida, tu babo, s[ mergem dar[! — Nu =tiu ce s[ fac, c[ mie nu mi-i foane! Da’ ie? — Nici mie, da’ tot m[ duc. — Atunci, a=a pot veni =i eu. +i, ]ncet-]ncet, se scoal[ am`ndoi =i pornesc spre porti[. — Doamne, tu babo, da’ puin pot eu m`nca acuma! — Las’ c-ai m`ncat tu odat[ destul! — M`ncat, da! Da’ tu n-ai m`ncat?! spuse d`rz mo=ul, =i numai zice nimic. Afar[, mo=ul d[ s[ plece la vale, spre casa lui Petru. — Nu acolo, b[tr`nule, hehei, nu acolo! Acu=i nu mai =tiipe ce c[r[ri s[ umbli!... +i baba se opre=te cu m`inile ]n =olduri, gata s[ r`d[. B[tr`nul zice nec[jit: — Da’ bine, n-a fost asta M[rie? — Ba M[rie a fost. — M[rie, copila lui Petrea nost’? — Ba M[rie, copila lui Ionu nost’. Mo=ul clatin[ din cap c[ nu crede. Atunci, bunica ]i zicescurt: — Nu face pozne! Unde-am m`ncat ieri? 41
  39. 39. Ion Ag`rbiceanu — La Petrea nost’. — Bine, a=adar, azi la cine m[n`nc[m? El nu mai zice nimic, ci se ]ntoarce spre casa lui Ion. Am`ndoi erau feciorii lor, =i, cum b[tr`nii nu mai puteau s[munceasc[ acum, ]i ineau ei. Azi unul, m`ine cel[lalt. I-aurugat pe b[tr`ni, am`ndoi feciorii, s[ locuiasc[ la ei, darmo=negii nu s-au ]nvoit. Cum s[ le r[m`ie casa lor pustie?! +im`a li s-ar s[lb[t[ci acolo. Din curte, =i de-o parte =i de alta,au cuprins mult feciorii, cu casele =i acareturile lor, dar b[tr`nilor=i a=a nu le mai trebuia. Odat[, curtea, — care-i acum numaic`t o gr[dinu[ de flori, — era mare, c[ci mo=ul a stat destulde bine: car, plug cu doi boi, =i dou[ vaci. +i bunica de-acumpe-atunci era o nevast[ sprinten[ ca o =op`rl[. A=a s-au ]nvoit cu tinerii, c[ ei s[-i in[ cu m`ncare, dar s[r[m`ie ]n casa lor p`n[ la moarte. C`nd intr[ ]n curtea lui Ion, copiii mai m[runi sar gr[mad[]n jurul lor. — Bunic[, c`te ou[ avei acum? — Zece! — +i ieri ai zis c[ zece. — Acum avem zece =i ]nc[ cu zece, s-amestec[ ]n vorb[mo=ul. — +i p`n[ la Pa=ti nu le m`ncai, a=a-i, mo=ule? — Nu, drag[, nu. C[ noi acuma ne-nec[m cu ou[le, da’ vile-nro=im vou[. +tii voi bine. Blidul cu lapte, larg =i afund, st[ ]n mijlocul mesei, =i vreo=apte linguri pescuiesc ]nl[untru, s[ prind[ =i c`te un glon dem[m[lig[. Ochii copiilor privesc int[ la blid. Ochii mo=ului =i-aibunicii se uit[ mai mult la copii, =i m`inile ce duc lingura la gur[tremur[, de parc-ar face lingurile tot a=a: „na =i ie, na =i ie“. Pe b[tr`n ]l ]neac[ de multe ori tusea cu horc[ieli, acolo,la mas[. Copiii cei mai mici r[m`n cu lingurile ]n m`n[ =iprivesc speriai la mo=ul, ce st[ s[ se ]nece. Cei mai m[ri=orir`d ]nfundat pe sub mas[. O feti[ s-apropie de bunica =i-i =opte=te ]n tain[: 42
  40. 40. Fefeleaga — Bunico, de ce face mo=u a=a de ur`t? — Are o ma=in[ acolo ]n[untru, =i aceea c`nt[ a=a, tu fat[. Pe bunica o umfl[ r`sul, c`tu-i de b[tr`n[, c`nd bag[ deseam[ c[ mo=ul a auzit vorbele ei. — Am pe muma-zmeilor, zice el, =i se duce de la mas[, s[tu=easc[ afar[. B[tr`na a fost femeie rea de gur[, ]n vremea ei — ca toatemuierile harnice. }i pl[cea =-acuma s[-l mai zg`nd[re pe mo=.A =i r[mas mai ]n putere ca el. Copii muli n-a avut, numai peace=tia doi, =i n-a avut poveri grele ]n via[. Mo=ul se trecusemai tare. C`nd da vreme de ploaie, auzea greu ca p[m`ntul.Sta atunci cu baba ]n cas[ =i nu =tiau ce s[ mai fac[. — Auzi, mo=nege, c[ trage clopotul, zicea baba ]ntru t`rziu. Mo=ul avea cinste mare de clopot, care ]mpr[=tie tunetele,tr[snetele =i toate furtunile scormonite de =olomonari.Ascultac`t putea mai atent. Dar nu auzea nimic. Totu=i, ca s[ nus-arate babei c[-i chiar a=a de surd, zicea: — }mi pare =i mie c-ar suna. Parc[ cel mare ]nc[! — Vezi bine, cel mare. Spun c-a murit Gheorghe-a Melentei. — Nu mai spune, tu soro! C[ n-am auzit s[ fi fost bolnav! — Ei, nu! +i, iaca, s-a stins. — S[rac de el! +i ]nc[ avea o fat[ nea=[zat[. Noi, ce s[zicem, tu babo, ne-am a=[zat copiii, =i cum ]nc[! Bine! Tarebine! Pe noi ne poate lua Dumnezeu c`nd vrea. }n pace neducem, ca =i c`nd n-am mai fi fost ]n lume de c`ndu-i veacul.Iac[, Ionu de pild[. Are cas[ de piatr[, are tot ce-i tr[b[. Numainoroc s[-i dea Dumnezeu de-aici-ncolo. +i Petrea tot a=a. Au=i ei copii, dar au =i din ce s[-i ie. C`nd se ]nt`mpla s[ se ]nt`lneasc[ apoi cu Gheorghe-aMelentei, ori cu altul de care-i spusese baba c-a murit, mo=ulse m`nia foc, dar nu-i spunea babei de ce-i m`nios. Destul c[dou[-trei zile era ]nepo=at la obraz =i la privire, c`nd treceape l`ng[ bab[, =i nu i-ar fi spus o vorb[ leg[nat[, pentru toatebun[t[ile din lume. }n zile de-acestea mo=ul era ]ntre nepoi, c`nd la Ion, c`nd 43
  41. 41. Ion Ag`rbiceanula Petrea, =i-i pl[cea atunci s[ le spun[ pove=ti cu muma-p[durii=i cu vr[jitoarea. +i c`nd da s-arate cum a fost muma-p[durii,totdeauna zicea astfel: — Cunoa=tei voi pe bunica? — Cum s[ nu, mo=ule! — Ei, apoi chiar a=a a fost =i muma-p[durii, leit-poleit. Iar[ c`nd se culca, horc[ia ]ndat[, s[-i par[ b[tr`nei c[doarme f[r[ nici o grij[ c[-i ]n du=m[nie cu ea. Dar de se punea ]n cale vreo duminic[, vreo s[rb[toare,mo=ul ]=i l[sa m`nia deoparte =i cerea de la b[tr`n[ hainecurate pentru praznic. Porneau apoi am`ndoi deodat[ la biseric[, cu c[l[p[r =ibusuioc ]n m`n[. — Ai plecat la sf`nta biseric[? ziceau drumeii. Dumnezeus[ v-ajute! — Ce s[ facem?! Plec[m devreme, s-ajungem, c[-i departe. — Vi-i lesne dumilor voastre, c-avei doi feciori harnici =ide treab[. — Avem, mulam Doamne! S[ dea Dumnezeu =i la alii tota=a ca nou[! +i b[tr`nii p[=eau t[cui mai departe, cu ochii umezi delacrimi, oft`nd din c`nd ]n c`nd. De multe ori, seara, nu adorm dec`t tare t`rziu. Mai ales ]nzilele ploioase, c`nd stau mai tot ]n cas[ =i aipesc. }n clipeleacelea de a=teptare a somnului li se pare c[ umbl[ pe undeva,foarte departe, c[ se ]nt`lnesc am`ndoi mult ]napoi pe c[r[rileb[tute ale vieii lor, =i ]n astfel de clipe numai ]=i zic ei penume. — Doamne, tu Marie, de mult suntem =i noi pe lume! zicemo=ul, ]ncet, din p[cel. — De mult, T[nase, z[u c[ tare de mult! r[spunde b[tr`nade pe lavi[. Uite, eu de multe ori nici nu mai pot s[-mi aducbine aminte. — A=a =i eu, tu Marie! A=a =i eu! Apoi, dup-o alt[ colindare lung[ cu g`ndurile, zice bunica: — Ce-ai face tu, T[nase, s[ m[ g[se=ti dimineaa moart[? 44
  42. 42. Fefeleaga CUPRINS — Hm! Eu ce-a= face? — Tu, ce-ai face? — D-apoi a= chema pe popa =i te-a= ]ngropa, ce s[ fac alta? De-aici-ncolo nu mai zice nici unul nimic. Poate c[ dorm,ori poate c[ stau a=a, pe g`nduri, ca n[lucile — u=oare, u=oare... 1907 BUNICA IOVA Pentru dumneaei nu mai are nici un pre viaa asta. Deprive=te cu ochii mici, ca dou[ capete galbene de viespe, ]nlume, vede lumea sp[l[cit[, cum ar fi o m[s[ri[ ce-a fostalbastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare. +i se uit[dumneaei ]ncruntat[ la oameni, cu un dispre rece, ce-l arat[c`teodat[ =i prin ridicarea buzelor. Trece, ]n cas[, de la vatr[pe lavi[, apoi merge iar la vatr[, f[r[ s-o ]ntrebe cineva ceare. Nici c[ are dumneaei ceva, numai i se ur[=te, c[ n-arenici o treab[. Pe-afar[, ]ntr-un pui de ger de s[-i fac[ nasulv`n[t ]n dou[ clipe, nu cuteaz[ s[ iese. Mai str`nge t[ciuniide pe vatr[, ia chiar ]n palm[ jarul ]mpr[=tiat, f[r[ s-o ard[, =i-l arunc[ ]n sob[. Apoi se uit[ la m`a ce-=i ridic[ spinarea ]nsemicerc =i umbl[ s-o ajung[ cu degetele noduroase, r[=chirate. — Chee! C`nd, pe u=a deschis[, abia se deslu=e=te, ]n frigul alb cen[v[le=te ]n cas[, sluga voinic[, bunica Iova clatin[ din cap,s[ vad[ mai bine, =i-i face apoi semn s[ se apropie. — Dar... ai g[tat-o? — Nu chiar, bunico, nu chiar. Mai am de f[cur trei g[urele. — Apoi, dac[ le gai, mi-o aduci mie. A=a-i? — Aduc, doar am`ndoi am vorbit. Va fi tare frumoas[! — Noa, vezi! Cat[ s[ fie tare frumoas[. Sluga ]=i vede de lucru, iar bunica Iova se g`nde=te laminunea ceea de fluier[, pe care i-a f[g[duit-o unui nepoel, 45
  43. 43. Ion Ag`rbiceanucel mai mic =i cel din urm[ care mai inea la bunica. Cei mair[s[rii ascultau =i nu prea de d`nsa, dar mai ales nu prea st[teaude vorb[ cu ea. Cel mai mic s-a sup[rat chiar acum, =i, ]ntr-unpl`ns cu sughiuri, i-a spus mamei c[ nu se mai culc[ ]n patulbunicii, c[ bunica-i sufl[-n obraz. +i-i b[tr`n[, m`nca-o-ar p[m`ntul s-o m[n`nce, de numai =tii de multe ori ce s-alegi din vorbele ei. Mai aude =igreu, pe l`ng[ alt n[caz, =i are doi obraji m`ncai destr`mbuele =i p`r[ia=ele b[tr`neii, de s[ fi apucat pedrumurile acelea o furnic[, ar fi r[t[cit ca printr-un labirint.O b[rbi[ ascuit[ =i-o gur[ curat ca de pung[ ce-o desfacic`t in b[ierile. Nepoii ]i iau dintr-o alunecare a m`nuei creiarul dinpieptarul de l`n[, la care bunica ine foarte mult. Se g`nde=tec[ cine =tie ce cuceriri va face cu el. C`nd se pip[ie, ]ncep`nds[ spun[ ce le-a cump[ra bunica pe creiar, nu mai e nicicreiarul, nici nepotul. +i c`nd r[sar nepoii prin cas[, ]ntreab[de la vatr[: — M[, care-ai furat creiarul? — Eu nu l-am furat! — Nici eu! — Eu nici nu l-am v[zut! — Nici eu! Dac[ grije=te mai bine de b[nu =i le cump[r[ gogoroanero=ii de zah[r, ]i cheam[ pe toi ]n jurul ei =i desface tolcera=ulde h`rtie. — |ie dou[, ie dou[, ie... Dar n-apuc[ s[ spun[ c`t le va da tuturor, =i cel mai =trengari-l zm`nce=te din m`n[ =i fuge afar[. Ceilali — dup[ el. B[tr`nar[m`ne tare nec[jit[, ia lemnul s[ alunge m`a de pe vatr[,dar izbe=te ]n gol. — Chee! C`nd vin nepoii, ]ntristai, ]n cas[ bunica ]=i ridic[ ochii. — |ie datu-i-a? — Nu mi-a dat. 46
  44. 44. Fefeleaga — Da’ ie? — Nici mie. — Nici ie? — Nici mie. — Toate le-a m`ncat el? — Toate! — Spartul, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! zice bunicaIova, =i se jeluie la nor[-sa. — De, maic[, ce s[ le faci, ]s ca dracii... — Ha? face bunica, =i nu mai zice nimica. Seara, c`nd vine acas[ feciorul, tat[l =trengarilor, se ]ntoarcecu jalba c[tre d`nsul. — +i care zici c[ le-a m`ncat pe toate? — Ioni[. — Ioni[? Hm! — El, c[ parc[-i spart, de nu se mai satur[! +i iar[ nu mai zice nimica. Vede dumneaei c[ Ioni[-ivinovatul, =i alta ce i-ar mai fi trebuit? La culcare-i de multe ori zarv[ =i-s pl`nsete aprinse. Cum suntmuli, tr[b[ s[ se culce unul =i cu bunica Iova. De dumneaei nule place la nici unul, c[ adoarme ]ndat[ =i horc[ie de g`nde=tic[ se’ neac[. Soarta cade tot pe cel mic, c[ numai el poate ficonvins. — Cine nu se culc[ cu bunica nu cre=te mare! — Pe care n-ascult[, ]l duce muma-p[durii! Cei mai mari se izbesc pe jos =i n-ascult[. Cel mai micmerge sfios l`ng[ bunica. Dac[ se-nt`mpl[ =i cu [sta vreo ne]nelegere, bunica sesile=te din r[sputeri s[ dreag[ ce-a stricat, s[-l ]mbune. Mai cuo juc[rie, mai cu zah[r, dar tot mai mult cu vreun b[nu. C`nd se-apropie ]ns[ Cr[ciunul, mai are =i bunica ceva rostla cas[. C[ ceilali ai casei au de lucru. Cine s[ steie-n toateserile s[-i ]nvee colinde pe copii? Bunica Iova, c[ =i a=a n-arecu ce-=i omor] vremea. 47
  45. 45. Ion Ag`rbiceanu +i mai era ceva. }n ]ntunericul din cas[, — numai focul ]ncuptor, — nepoii nu o v[d pe bunica, ci-i aud glasul tainic, ca=i c`nd ar veni de dup[ cuptor. — Pe mine s[ m[-nvei o colind[ frumoas[. — +i pe mine, bunico. — Pe mine, =tii, aia cu „doi boieri bogai“. — Pe mine aia cu „mielu grasu, mielu frumosu“. Numai cel mic se oprea la acelea=i cuvinte: — Pe mine... pe mine... — Pe tine te-nva[ bunica aia cu „doi oameni b[tr`ni“! Bunica =tie cuvintele, dar n-o mai ajut[ glasul s[ spun[cumu-i legea =i melodia. C[ ]ncepe ]ncet, pe nas, cu guraaproape ]nchis[, de i se pare c[, ]ntr-adev[r, glasul vine nunumai de dup[ cuptor, ci =i dintr-alt[ lume, adus de un v`nt]ncet =i slab. Dup[ ce m`r`ie a=a, pe nas, m`nc`nd cuvintele,f[c`nd s[ se-aud[ numai ]n r[stimpuri vreo silab[ mai clar[,trece la alt colind, cu alt[ melodie, pe c`nd nepoelul a c[ruic`ntare s-a g[tat r[m`ne plin de ciud[, gata s[ pl`ng[. — Cum ai zis, bunico, dup[ „doi boieri“? — Vezi bine, a=a tr[b[, „doi boieri“! — Da’ dup[ asta ce vine? — „Bogai“. „Doi boieri bogai, Domnului nostru“... +i bunica tr[b[, ]n urma urmelor, s[ spun[ numai cuvintele,f[r[ c`ntec. Numai c-aici se-ncurc[ dumneaei, c[ f[r[ arie nuprea afl[ cuvintele. Astfel, colind[ de la-nceput p`n[ lacuv`ntul cu pricina, apoi ]l spune tare. E mig[los =i merge]ncet, ]nc`t ceilali ]=i pierd r[bdarea. — El =tie destul, bunico. Acum, pe mine. — Pe tine te-nva[ bunica. Al celui mic e colindul cel mai scurt. Bunica i-l colind[dintr-o ruptoare: Doi oameni b[tr`ni, Hai de dai ]n c`ini, C[ de ne-or mu=ca, Voi de dracu-i da. 48
  46. 46. Fefeleaga Cei mai mari r`d de colindul [sta, dar bunica le spune c[-i tare frumos =i-l ]mbun[ pe cel mic. Cu seara de cap, stau ]n jurul ei, la vatr[, =i, ]ncetul cu]ncetul, ]nva[ colindele. Numai vorbele de mulumit[ le maitr[b[. Aici, bunica Iova =tie numai at`t: D[-mi col[celu, C[ m[ str`nge geru, D[-mi un covrig, C[ mor de frig. Dar celor mai mari nu le place. Auziser[ ei altfel demulumite de la colind[tori... Cel mai mic, ]ns[, e ]ndestulat =icearc[ s[ spuie cuvintele: D[-mi l[celu, M[ cinge gelu... Dar c`nd =tiu colindele, vine alt[ greutate. Toi cinci nupot merge laolalt[, ci doi cu doi. — Eu m[ duc cu Ioni[. — +i eu m[ duc cu Ioni[. — Ba eu m[ duc cu Ioni[. Toi ar voi s[ mearg[ cu Ioni[, c[ el e cel mai viteaz — nui-i fric[ de nici un c`ine. Apoi, el =tie colindul de nu se-mpiedic[niciodat[. Bunica-ncearc[ s[-i ]mbune: — C[ toi nu putei merge cu Ioni[! — C[ eu m[ duc, bunico, cu el! — Ba eu! +i c`te doi ]ncep s[ pl`ng[ deodat[. Ioni[, simindu-=isuperioritatea, zice d`rz: — Cu pl`ngoci nu m[ duc la colindat! +i c`te doi ]nceat[ deodat[, gr[bind s[-=i =tearg[ lacrimile.Bunica-i ]mparte ]n dou[, in`nd pe cel mai mic ]n poal[. — Voi mergei laolalt[, =i d[ pe doi la o parte. +i voi laolalt[,=i d[ de alt[ parte pe ceilali doi. — Apoi ]ntreab[: Bine va fia=a? Tu e=ti cu Ioni[, pentru c[ Ioni[-i mai mare, =i tu maimic, =i te ap[r[ de c`ini. Tu e=ti cu Niculae, pentru c[ tu e=tifat[, =i el e fecior, =i te ap[r[ de c`ini. Bine va fi a=a? 49
  47. 47. Ion Ag`rbiceanu Cei din pereche se uit[ unul la altul, m[sur`ndu-se, parc[nu s-ar mai fi v[zut. — Bine, bunic[! Dar ]n clipa asta ]ncepe s[ ipe cel din poal[, care se vededeodat[ r[mas singur, f[r[ so. Dar bunica Iova ]l ]mbun[: — Noi mergem am`ndoi, taci tu, puiule! Ziua cea mai nelini=tit[ pentru bunica Iova e ]ns[ ajunulCr[ciunului. — Azi-i ajunul lui Cr[ciun, a=a-i, bunico? — A=a-i! — Azi mergem la colindat, a=a-i, bunico? — A=a-i! +i sar cu toii de sub olul cald, pe c`nd ]n ochiul de fereastr[abia se crap[ de ziu[. B`tele li le taie sluga, din gr[mada de lemne din curte, dartr[b[ s[ reteze bunica la ele, p`n[ sunt pe-o form[ de lungi, cas[-i ]ncete din pl`ns. O trag pe bunica Iova de m`nec[, ]n unghere, s[ fac[repetiie, =i, c`t ce gat[, zup, ]n curte =i la porti[, s[ vad[: nuse mai face sear[? Mama copiilor are de lucru cu p`inea, cu covrigii =icol[ceii. Cine s[ grijeasc[ de haine mai groase pentru copila=iice-or porni la colindat? Bunica aduce un clicin vechi, mare. — Care-l vrea pe [sta? +i toi se-ndeas[, ]mping`ndu-se, pl`ng`nd. Dar cel]mbr[cat, c`nd vede c[ nu-=i poate mi=ca m`inile, ]ncepe els[ pl`ng[ ]n locul celor ce-au r[mas despoiai. Atunci bunicae numai gur[ =i numai m`ini. }mbrac[ pe unul, ]l dezbrac[ =ipune haina pe altul, =i tot a=a, p`n[ nu mai poate, =i iese mama,plin[ de f[in[, din c[mar[. — Care nu se-mbrac[ nu merge la colindat! Atunci tac toi, t[cerea pe=telui, stau neclintii, de-i poategr[m[di cu hainele bunica dup[ bunul ei plac. Gro=i, ca umpluicu paie, cu traista dup[ cap, cu b`tele ]n m`n[, stau l`ng[ 50
  48. 48. Fefeleagau=[. — }nc[ n-a ]nserat, bunico? — Nu ]nc[. — Dar ]nsear[, a=a-i, bunico? — A=a. +i vreunul, ca s[ vad[, iese afar[... Al doilea, dup[ el... Altreilea, tot a=a... Al patrulea... Cel mai mic ]ncepe s[ pl`ng[,c[ s-au dus la colindat. Bunica iese dup[ ei, =i, ]ntr-un ajun deCr[ciun, ]i aduce ]n cas[ de treizeci de ori, ca s[ tac[ cel mic. C`nd mama, colo, dup-amiaz[, nu mai poate auzi u=aizbindu-se, vine =i-i spune: — S[ mearg[ acum! Ni=te copii ca ei, ce s[ mai a=tepte?Pentru ei a sosit Cr[ciunul. +i bunica Iova, de voie, de nevoie, tr[b[ s[ se ]nf[=oare ]ncojocel, cu cel mai mic cu tot, =i s[ lunece p`n[ ]n vecini, s[colinde =i neamul [sta ]nd[r[tnic. At`ta-i slujba bunicii Iova: c`nd se-apropie Cr[ciunul =i p`n[pleac[ nepoii la colindat. C`nd se-ntorc, ]=i spun vitejiilep[rinilor, nu bunicii, care r[m`ne iar[=i la vatr[, g`ndindu-sepoate departe, ]n urm[, la alte vremi, ori poate neg`ndindu-sela nimic. Dar, de la o vreme, cum b[ieii n-o mai bag[ ]nseam[, ci colind[ pa tata =i pe mama, bunica ]=i pune m`na ]ns`n. — Care colind[ =i pe bunica, ]i d[ bunica un creiar! +i nepoii vin, =i cei mai mari ]ncep colindul lor cu „stratulde busuioc“, cu „c[rarea prin mijloc“, cu „leag[nul de m[tase“. Dar ]n leag[n cine =ade? +ade buna fat[ dalb[, Tot =ade =i chindise=te... P[rinii r`d, =i bunica le d[ b[nuul, dar trebuie s[ mai scoat[din fundul p[m`ntului ]nc[ doi, pentru ceilali. Dup[ asta, bunica Iova are pace p`n[ la Cr[ciunul cel[lalt,de-l va mai ajunge... N-are ce face, n-o ]ntreab[ nimeni denimic, ci trece de la vatr[ la lavi[, =i de la lavi[ la vatr[, 51
  49. 49. Ion Ag`rbiceanu CUPRINSprivind la lumea asta ce-i pare a=a de =tears[, ca o m[s[ri[ce-a fost albastr[ odat[, dar acum nu mai are nici o culoare... 1907 FEFELEAGA Dis-de-diminea[ o vezi pe drum, t`r`ndu-=i calul de c[p[stru.Femeia e ]nalt[, uscat[, cu obrajii stricai de v[rsat, ar=i desoare =i de v`nt. P[=e=te larg, tropotind cu cizmele tari, pline deumfl[turi uscate. Calul o urmeaz[ cu g`tul ]ntins, scobi`nd dinpicioarele ciol[noase. Poart[ pe spinarea ad`nc de=elat[ dou[co=[rci des[gite. Sub co=[rci, la fiecare leg[nare, se v[d dou[petice mari, p[m`ntii. Calul e alb, dar, sub co=[rci, i s-a rosp[rul tot, =i pielea, de-at`ta frec[tur[, e-o ran[ t[b[cit[, tare capot`ngul. Merge ]n urma muierii, adormit parc[ de tropotulcunoscut al cizmelor ei. Capul, mare c`t o solni[, nu =i-l mi=c[nici la dreapta, nici la st`nga. Nici femeia nu-i are grija, cip[=e=te mereu ]nainte; doar ]n r[stimpuri zice a=a, ca pentrusine: — Ghii, m[ Bator! Trec a=a, am`ndoi, pe uliele satului, urc[ apoi pe c[rareadinspre Dealu-B[ilor =i se pierd ]n cobor`=ul repede de dincolode deal. Pe acolo-i coast[ pietroas[, =i c[rarea-i str`mt[, =ifemeia tot mereu ogoie=te calul: — Noa, m[ Bator, m[! Numa-ncet, m[, c[ nu dau t[tarii. Bator se zdrobe=te r[u pe pov`rni=, =i ciolanele a=a detare-i ]mpung ]n piele, c`nd ici, c`nd colo, de parc-ar c[utaun loc s[ iese din trupul b[tr`n =i ostenit. Corfele, des[gite]n spinare, bleonc[ne ]n toate p[rile, d`nd s[ se desprind[de pe =aua mic[, de lemn, =i pleoapele se las[ =i se ridic[mereu de pe cele dou[ r[ni alburii ce-nchipuie ochii, ca =ic`nd ar ]ncerca s[ trag[-n sus o piele neagr[ ce-acoper[luminile stinse de mult. 52
  50. 50. Fefeleaga Ajun=i ]n vale, se opresc l`ng[ o gr[mad[ de piatr[ m[runit[.Femeia scoate dintr-o corf[ o troncu[ de lemn, o umple cupiatr[ =i ]ncepe s[ ]ncarce co=[rcile. Calul se clatin[ ]ncet, ladreapta ori la st`nga, dup[ cum pune femeia piatra. Apoi, cuco=[rcile pline, pornesc am`ndoi, ]ncet, la deal. Se-nt`lnesccu b[ieandrii care vin chiuind, cucuiai deasupra co=[rcilordes[gite pe c[luii mici, dar apeni. Vin =i ei dup[ piatr[.B[ieandrii-i dau bun[-ziua femeii =i trec mai departe. — S[ cre=tei mari, s[ cre=tei mari, r[spunde d`nsa, =itrage-ntins de c[p[stru. Caii mai tineri necheaz[, cheam[ de ici =i de colo, darBator urc[ din greu, cu capul ]n p[m`nt, n-aude nimic, nicitropotul cunoscut al cizmelor st[p`nei nu-l mai aude. Pip[iecu picioarele =i cunoa=te, =tie unde are s[ vie vreun pripor maigreu de urcat. Acolo se adun[, se ]ndreapt[, sufl`nd, n[du=it,pe n[rile largi, b[tr`ne. — Ho, m[ Bator, ho, m[ s[race! Stai s[ mai hodinim, c[doar nu dau t[tarii. +i calul se opre=te bucuros, =i r[sufl[ ca din foi. Femeiatocme=te co=[rcile, mai pune la loc vreo bucat[ de piatr[ ced[ s[ cad[, =i cat[ ]nainte: c`t mai au p`n[-n v`rful dealului? +i tot a=a, cu popasuri dese, cu ]ndemnuri, ajung pe culme.De aici-i mai u=or. Ajun=i ]n sat, descarc[ piatra ast[zi la ogazd[, m`ine la alta. La c`te unii duce =i s[pt[m`ni de-ar`ndul. Pe muiere-o cheam[ Maria, dar oamenii, batjocoritori cumsunt, ]i zic Fefeleaga. Tineretul mai m[runt din sat a=a a pome-nit-o: cu Bator de c[p[stru aduc`nd piatr[ la unii =i la alii. C`taur vor fi scos unii =i alii din piatra adus[ ]n spinare de Bator,Maria nu s-a g`ndit niciodat[ s[ socoteasc[, dar, de multe ori,c`nd Bator abia urca pe spinarea dealului, ]=i zicea a=a ]ng`ndul ei: „Din c`t[ piatr[ a purtat s[racul, mai c[ s-ar puteaface un deal ca acesta“. }i pl[teau de-o povar[ zece cruceri.+i c`nd era drumul bun, putea aduce cinci-=ase poveri. Totf[cea pe s[pt[m`n[ vreo trei zloi. +i-=i zicea ]n g`nd: „Tot 53
  51. 51. Ion Ag`rbiceanuputem tr[i“. Odat[ tr[ise =i mai bine. Pe c`nd ]i tr[ia b[rbatul, Dinu,oamenii ]i ziceau Maria Dinului. +i Maria Dinului, pe vremeaaceea, lucra cu Bator al[turea ca =i acum, iar Dinu lucra ]nbaie, sfredelea st`nca =i pu=ca cu praf ori cu dinamit[, ca toib[ie=ii. +i mai c`=tiga =i Dinu trei-patru zloi la s[pt[m`n[. Copii aveau pe-atunci vreo cinci capete. Sl[bui copii.Aveau ce m`nca, =i tot erau jig[rii. Dinu tu=ea mult; de c`teori venea de la baie, ud =i plin de tin[, tu=ea =i suduia copiii,— nu-i putea suferi v[z`ndu-i a=a de pr[p[dii. Muierea leinea partea, ]i m`ng`ia, ]i s[ruta pe obr[jorii scoro=i, de pecare mereu se desprindea un praf ca o pulbere de f[in[. — Las[-i, m[i rom`ne, ce-a=tepi tu acuma de la ei? C`ndvor ]ncepe s[ lucre, se ]nt[resc ei atunci, zicea femeia. — P`n[-i cucu! Dintr-[=tia nu voi vedea eu oameni!r[spundea cu ciud[ b[rbatul. +i n-a v[zut, c[ Dinu a murit mai degrab[ ca toi. Femeial-a pl`ns ce l-a pl`ns, dar n-a avut vreme de jelire, c[, deodat[cu ]nmorm`ntarea, s-a g[tat =i cel din urm[ b[nu din cas[.Bator, ]n vreo trei zile, c`t a hodinit p`n[ l-au ]ngropat peDinu, era aproape s[ ]nepeneasc[. Acum femeia simea c[singurul sprijin ce-i r[m[sese era calul [sta mare, alb, slab des[-i numeri toate oasele. Satul era tot a=a ca =i p`n’ tr[ia Dinu.Toi oamenii ]=i vedeau de lucru, ca =i c`nd nimic nu s-ar fi]nt`mplat. +i c`nd au v[zut-o pe Maria, a doua zi dup[ ce =i-a ]ngropat b[rbatul, c-a =i plecat cu Bator de c[p[stru, unulmai pestri la mae a zis: — Iat[ =i pe Fefeleaga! +i, de-atunci, Fefeleaga i-a r[mas numele. Dar ea nu s-a ]ncrezut niciodat[ ]n oameni, nici nu le-acerut ajutorul. Alt[dat[ se ]ncredea ]n voia Celui-de-Sus, iaracum, de la moartea b[rbatului, se ]ncredea ]n Bator. De c`nd=i-a ]nchis Dinu ochii, =i ea a ie=it ]n curte =i a strigat „Tulai!“,de-atunci a simit c[ nu oamenii aceia care vor veni s[ vad[pe mort ]i vor fi sprijin de-acum ]nainte, ci calul acela mare, 54
  52. 52. Fefeleagaalb, care sta legat de-un pociumb =i ron[ia lini=tit la ogrinji. +ic`t a stat mortul ]n cas[, de c`te ori ie=ea Fefeleaga afar[, ]ip[rea c[ Bator, cum ron[ia la ogrinji, d`nd din cap, ar zice:„Da, da, da! Vom face ce vom putea“. +i a=a, ]ncetul cu ]ncetul, tropotind din cizmele mari ziua]ntreag[ pe uliele satului, cu Bator de c[p[stru, a ]nceput s[-l uite pe Dinu. Nu doar[ a=a, ca s[ se g`ndeasc[ la alt b[rbat,c[ ea de mult nu mai ]nelegea dec`t ]ntr-un chip viaa: s[ sefr[m`nte s[pt[m`n[ de s[pt[m`n[, ca, duminica, pe b[nuiic[p[tai, s[ cumpere bucate =i legume pentru cas[. +i, pentruasta, se simea destul de tare, dac[ avea pe Bator al[turea.Poate or fi muncit-o =i pe ea vreodat[, — c`ndva, demult detot, — g`nduri mai luminoase, =i inima, ]n tineree, poate s[-ifi tres[rit vreodat[ de-o c[ldur[ tainic[. Dar ]ndat[ ce s-a]nh[mat la munca din care vedea c[ toat[ viaa n-are s[ maiscape, a ]neles c[, pentru o femeie n[c[jit[ ca ea, toate acele]nchipuiri de mai bine sunt, iac-a=a, prostii, care-i fac traiulmai greu. S-au aflat vreo doi-trei oameni care au sf[tuit-o s[ se m[riteiar. — Ce s[ stai a=a? }mb[tr`ne=ti, =-atunci nu te mai ia nime. — Ieie pe muma-dracului! zicea Fefeleaga. +i privea cu du=m[nie la oamenii aceia, care numai dinbun[voin[ o sf[tuiser[ a=a. Apoi ]=i punea capul ]n piept, tr[geade c[p[stru — „Ghii, m[i Bator, ghii, m[i s[race!“ — =i-=i vedeade drum, g`ndindu-se la ceva. Nu =tia ce-i, dar simea c[-iamar, =i nu =tia de ce-i mai vine ]n minte: c[, adic[, de ce maitr[ie=te omul ]n lumea asta? N-a r[spuns niciodat[ dec`t ridic`nddin umeri =i deci ]i era ciud[ c[, din c`nd ]n c`nd, ]i venea iarg`ndul acela. C`teodat[, dimineaa, c`nd punea co=[rcile pecal, i se p[rea c[ =i Bator s-ar g`ndi la lucrul acesta =i c[, dac[n-ar fi orb, ar privi-o ]ntreb[tor. }n cinci ani de v[duvie a r[mas numai cu doi copii, unb[iat =i-o feti[. Trei au murit. Au murit toi c`nd s[ treac[peste anul al cincisprezecelea. Ca =i c`nd acolo, la anul acela, 55

×