Romanian rural population has far fewer chances to get past elementary school. There is a clear and deep divide in terms of education between rural and urban populations.
Un vechi proverb românesc spune: „Cine are carte, are parte”. Un alt proverb, însă, adaugă: „Cine împarte, parte îşi face”. Există vreo legătură mai profundă între aceste două proverbe decît simplul joc de cuvinte? Eu cred că da. Problema este atît de serioasă încît i-am dedicat în cartea mea, „Boierii minţii” un spaţiu considerabil. Una dintre tezele cărţii este că mulţi, deşi nu toţi, intelectuali din România au un comportament de grup închis, în care prestigiul şi anume privilegii, inclusiv de a face parte din casta intelectualilor, în special cei de vîrf, sunt cu grijă drămuite şi apărate.
Teoria a fost primită în mediul românesc cu variate reacţii, de la entuziasm la oprobiu. Intens disputată a fost în special una dintre sugestiile cărţii, anume că intelectualitatea românească–ca instituţie socială–este, din motive sociologice şi istorice, caracterizată de un model de viaţă care pune accentul pe rolul special al acestui grup în societate şi care poate duce, în anume condiţii, la elitism. Deşi elitismul de care vorbeşte cartea „Boierii Minţii” este un fenomen destul de complex, el poate fi descris în două feluri. Pe de o parte el se compune din acţiuni şi atitudini conştiente, subiective, ale unor indivizi şi grupuri specifice. Aceşti actori sociali cred că ideile publice, visurile comune şi tematica discuţiei sociale trebuie să fie inspirate, modelate şi organizate în jurul unor teme înalte: naţiunea, filosofia, „cultura”, Europa, literatura, etc. În acest proces, intelectualii publici selectaţi printrun proces de consacrare în interiorul unor grupuri închise au un rol hotărîtor, acţionînd ca nişte preoţi iniţiaţi ai unui cult „sociointelectual”. Cum şi de ce are loc acest proces, care sunt efectele sale şi alternativele posibile, este explicat în cartea „Boierii Minţii”.
Elitismul mai poate fi descris, însă, şi ca un proces social profund, care afectează viaţa publică românească în mod tăcut. E vorba de modul în care se creează şi se menţine clasa intelectuală în mod nemijlocit. În timp ce ideologia şi ideile elitismului afectează viaţa publică la nivel de vîrf, procesele sociale care îl sprijină subteran se referă la modul în care intelectualii şi urmaşii lor au acces la educaţie şi la o şansă neegală de a înainta în societate, în general. De acest proces m-am ocupat foarte puţin în volum şi aş vrea să îl descriu în cifre în acest articol.
http://www.pagini.com/blog/2009/05/08/elitismul-educatei-romanesti-si-inegalitatea-sanselor-in-educatia-rurala/