Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Testul culorilor 80 pag

2,328 views

Published on

Published in: Education
  • Be the first to comment

Testul culorilor 80 pag

  1. 1. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z TESTUL CULORILOR LUSCHER (instrucţiuni pentu administrarea testului) 1.Luaţi cele 8 cartoane co1or şi puneţi-le - cu1oarea în sus - în faţa dvs. 2.Priviţi-le şi decideţi care vă place cel mai mult. Nu încercaţi să asociaţi culorile cualtceva, ca materiale de îmbrăcăminte, mobile, automobile, etc.Alegeţi culoarea pentru caresimţiţi cea mai mare atracţie dintre cele 8. 3.Luaţi cartonul ales şi plasaţi-l -culoarea în jos- deasupra şi în stânga celor rămase . 4.Priviţi culorile rămase, allegretto pe cea care acum vă place mai mult dintre celevizibile şi plasaţi-o - culoarea în jos – lângă şi la dreapta alegerii precedente. 5.Repetaţi alegerea cu cele 4 rămase, una câte una, până când toate vor cu faţa în jos,cea mai plăcută la stânga, cea mai nesimpatizată la dreapta. 6.Citiţi de la stânga la dreapta numerele care apar pe spatele cartoanelor şi scrieţi-le înordine pe o bucată de hârtie. 7.Culegeţi cele 8 cartoane cololate reamestecaţi-le aşezaţi-le jos din nou - culoarea însus - în faţa dvs. 8. Repetaţi operaţiile 2-6. Nu încercaţi în mod conştient să vă amintiţi sau săreproduceţi prima dvs. selecţie (nu trebuie făcut nici un efort conştient pentru a nureproduce). Alegeţi culorile ca şi cum le-aţi vedea pentru prima dată. 9.Scrieţi numerele celei de-a doua selecţii pe hârtia folosită anterior, dedesubtulnumerelor deja alese. (Nu pierdeţi acea bucată de hârtie deoarece veţi avea nevoie de aceastacând veţi citi textul. Interpretarea preliminară 1.Odată realizate cele doua selecţii, veţi avea două şiruri unul sub celălalt deexemplu: 51432067 14523607 2. Împărţiţi fiecare şir în perechi, prima fiind notată cu +, a doua cu x, a treia cu=, a patra cu –. De exemplu vor rezulta următoarele grupe: +5+1 x 4 x 3 =2 =0 -6 -7 +1 +4 x5 x 2 =3 =6 -0 -7 3. În plus, prima şi prima şi ultima cifră din fiecare şir constitue un al cincilea grupmarcat cu + - . Aceasta duce la încă două grupe : + 5 - 1 şi + 1 - 7 4.Priviţi tabelul 1 din tabelele de interpretare (pag. ), care dă interpretările pentrufuncţiile “ +" şi citiţi interpretările pentru grupele + 5 şi + 1 + 4. 5.Tabelul II (pag. ) va furniza interpretările pentru funcţia “x” Tabelul III (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “=” Tabelul lV (pag. ) dă interpretarea pentru funcţia “-” Tabelul V (pag.. ) dă interpretarea pentru funcţia "+ - “ (Notă : a doua alegere apare de obicei mai spontan, de aceea e mai validă decâtprima, mai ales în cazurile nesigure). 6.Acum selecţiile dvs. fiind înregistrate continuaţi cu citirea textul. Apoi daca alegeţi,puteţi,regrupa şi nota selecţii în funcţie de descrierea din capitolele III şi IV,. realizând o maipătrunzătoare analiză. 1
  2. 2. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z A. Autoadministrarea testului 1. Luaţi cele 8 cartoane colorate. Amestecaţi şi puneţi cartoanele într-un semicerc înfaţa dvs. 2. Priviţi cele 8 culori şi decideţi care este culoarea care vă place cel mai mult 3. Ridicaţi-o pe cea aleasă şi, plasaţi-o – culoarea în jos – deasupra şi la stânga celorrămase. 4. Priviţi la cele 7 rămase, alegeţi pe cea care este cea mai simpatică din cele vizibileşi plasaţi-o – cu faţa în jos- lângă şi la dreapta celei precedente. 5. Operaţia 5 se repetă cu cele 6 culori rămase 6. Citiţi de la stânga la dreapta numerele care apar pe spatele cartoanelor şi scrieţi-leîn ordine, pe o bucată de hârtie. 7. Culegeţi cele 8 cartoane, reamestecaţii-le şi mai puneţi-le odată în jos dinainteadvs. 8. Repetaţi operaţiile 2-5 cu această nouă serie de culori. Nu încercaţi să vă reamintiţisau să reproduceţi prima selecţie (nici nu trebuie să faceţi un efort conştient de a nureproduce). Alegeţi culorile ca şi cum le-aţi vedea pentru prima oară. 9. Când al doilea şir este complet citiţi numerele de la stânga la dreapta şi scrieţi-lepe aceeaşi bucată de hârtie de la început, dedesubtul numerelor deja înregistrate. 10.Grupaţi şi notaţi cele două selecţi, după cum s-a descris în cap. IV. 11.Completaţi şirurile marcate cu “C” sau cu “A” sau cu “X“ după regulile din cap.V. 12.Analizaţi testul (vezi exemplele din cap. VIII. Dacă administraţi testul altcuiva procedaţi astfel: 1.Cele 8 cartoane colorate sunt aranjate în faţa subiectului. 2. Spuneţi-i ceva de felul “fără să încercaţi să legaţi aceste culori de ceva, care din elevă place mai mult”. Lăsaţi persoana să aleagă culoarea preferată, reamintiţi-vă să-imumlţumiţi. 3.Puneţi acest carton –cu faţa în jos – la începutul unui şir plasat în faţa dvs. 4.Apoi spuneţi-i: “Din aceste culori rămase, care vă place cel mai mult? “ Când acestlucru a fost indicat, confirmaţi, luaţi cartonul şi – cu faţa în jos- după şi la dreapta primului. 5.Continuaţi în acest fel cu cartoanele rămase . 6.Înregistraţi pe o hârtie numerele celor 8 cartoane în ordinea care apar de la stânga ladreapta. 7.Luaţi cele 8 cartoane reamestecaţi-le şi aranjaţi-le din nou în faţa subiectului. 8.Începeţi a doua serie, spunând : “Vreţi să priviţi. aceste culori ca şi când nu le-aţimai fi văzut înainte. Să nu faceţi un efort de a vă reaminti sau de a repeta ceea ce aţi văzut.Ce culoare vă place cel mai mult?” 9. Repetaţi punctele 3-5. 10 Înregistraţi numerele selecţiei a doua dedesubtul celor deja înregistrate. 11.Grupaţi, notaţi şi analizaţi selecţiile (ca la itemii 11-12 din metoda 4 deadministrare a testului.) 2
  3. 3. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z CAPITOLUL I PSIHOLOGIA CULORII În timp ce cu1oarea a înconjurat lumea peste tot şi a supus-o influenţei sale dinvremuri imemoriale, comparativ, numai recent, am fost capabili să producem şi să folosimculoarea atât de uşor, precum o facem astăzi. Înainte de sec. XIX numai un număr limitat devopsele şi pigmenţi se cunoşteau şi acestea erau în principal de origine organică. Erau înacelaşi timp foarte scumpe, aşa încât fabricara culorii şi a materialelor decorative eraprerogativul bogăţiei. Sute de mii de melci au fost sacrificaţi pentru ca un împărat roman să-şi poată purta roba de purpură în timp ce supuşii trebuiau să fie mulţumiţi cu bumbac saulenjerie nea1bită. Numai în cadrul ultimei sute de ani această situaţie s-a schimbat material, la începutcu sinteza vopselurilor de anilină, mai apoi cu derivatele cărbunelui şi cu oxizii metalici,astfel încât astăzi puţine lucruri pe care le facem au rămas la stadiul iniţial fără a fi vopsite,pictate sau colorate în parte sau în întregime. Această folosire în creştere a culorilor, combinată cu competiţia şi ea în creştere întremanufacturi pentru ridicarea vânzărilor a condus la o mare dezvoltare pe tărâmul psihologieiculorii. De exemplu, cei care produc zahăr ştiu că nu trebuie să păstreze produsul în ambalajverde. Culorile îşi au influenţa lor asupra noastră şi această influenţă este localizată înprofunzimea materialului nostru fiziologic. În cazul lucrurilor pe care le cumpărăm suntemliberi să alegem conform preferinţelor proprii. Din această cauză producătorul trebuie săstudieze, să se asigure că alegem produsele sale, preferându-l produselor celorlalţicompetitori. Dacă produsul său este zahărul atunci ştie că trebuie să îl împacheteze înalbastru, sau cel puţin să aibă undeva pe pachet predominant albastru, că trebuie să evite cuorice preţ verdele, dar foarte probabil că nu ştie de ce se face astfel. Totuşi, senzaţiafiziologică asociată culorii albastru, este “dulceaţa”: verdele, pe de altă parte, este“astringent“ şi cine ar prefera zahăr astringent? Liniile aeriene ai căror pasageri refuză săcoboare cu orce altă linie, fie că au cel mai mare record de siguranţă, fie cea mai bunăîndemânare (meserie), dar cauzele cresc dacă se folosesc de serviciile unor buni consultanţipentru culori. Acolo unde culorile folosite în decorul interior au fost bine alese, tensiuni care seasociază zborului, chiar şi la cei mai nepăsători pasageri impun mai puţin stres nervos şiajung la destinaţie într-o stare relaxată. Cînd privim o pictură sau fotografii colorate, semnificaţia psihologică a culorii aparede obicei mai puţin, deoarece mulţi alţi factori sunt implicaţi – subiectul, echilibrul de forţe şiconfiguraţia, echilibrul culorilor însăşi, educaţia şi exerciţiul celui care priveşte şi apreciereaestetică a acestuia. Uneori este posibil a deduce caracteristicile personalităţii pictorului când acesta puneun mare accent pe 2-3 culori, de exemplu, obsesia lui Gauguin pentru galben – dar în general,când sunt folosite multe culori pentru a crea un întreg, determinînd dacă ne place sau nu ,decât reacţia psihologică la culorile respective. În cazul unei singure culori, este posibil să fie mult mai specifică, mai ales cândculorile au fost alese cu exactitate, datorită directei lor asocieri cu trebuinţele fiziologice şipsihologice, aşa cum este cazul în testul color Luscher. 3
  4. 4. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În acest caz preferinţa pentru o culoare şi nepreferinţa pentru o alta semnifică cevadefinit şi reflectă o stare sufletească existentă a echilibrului glandular sau ambele acestelucruri. Pentru a vedea cum este posibil ca această relaţie să fie universală şi de ce existăindependent de vârstă sex sau mediul cultural, e necesar să privim înapoi, la lunga expunere aomului la culorile naturii. Originea semnificaţiei culorilor La început, viaţa omului a fost dictată de doi factori aflaţi dincolo de controlul sau:noaptea şi ziua, întunericul şi lumina. Noaptea aduce un mediu în care acţiunea trebuie săînceteze, astfel încât omul să se refacă în peştera lui aşteptând venirea somnului. Ziua aduceun mediu în care acţiunea este posibilă, astfel încât omul se străduieşte să-şi reîmprospătezeîn continuare proviziile, s-au vânează pentru hrană. Noaptea aduce pasivitate dublată delinişte, o încetinire generală a activităţii metabolice şi glandulare. Ziua aduce cu eaposibilitatea de acţiune, o creştere a nivelului metabolic şi o mai mare secreţie glandulară,aprovizionându-le cu energie şi stimulare. Culorile asociate cu acestre două medii suntalbastrul închis al cerului de noapte şi galbenul strălucitor al luminii de zi. Albastrul închis este de aceea culoarea liniştii şi pasivităţii, galbenul strălucitor esteculoarea speranţei şi a activităţii. Dar, deoarece, aceste culori reprezintă noaptea şi ziuaaceste culori controlează mai degrabă omul, decât omul pe ele, de aceea sunt descrise ca şiculori "heteronome" – deci, culori care reglează din exterior. Noaptea (albastrul închis)forţează activitatea să înceteze şi întăreşte liniştea; ziua (galbenul strălucitor) permiteactivităţii să producă, dar nu o forţează. Pentru omul primitiv, de regulă, activitatea ia una sau două forme - fie că vânează sauatacă, fie că este atacat şi se apără împotriva atacatorului. Aşadar activitatea este îndreptatăspre luptă achiziţie sau spre autoconservare. Acţiunile pornite spre exterior, de atac şicucerire, sunt universal reprezentate de culoarea roşie, iar autoconservarea decomplementara sa, verdele. Deoarece, acţiunile sale, de atac (roşu) sau de apărare (verde) erau în cele din urmăsub controlul său; aceşti factori şi aceste culori sunt descrişi ca "autonomi" sau“autoreg1atori”. Pe de altă parte, atacul fiind acţiune achizitivă şi îndreptată spre exterior, econsiderat ca fiind activ, în timp ce apărarea fiind implicată doar în autoprotejare, esteconsiderată pasivă. Fiziologia culorii Experimentele în care indivizilor li se cere să "contemple psihogic roşul pur înexpuneri variate, au arătat că această culoare are un efect stimulativ decisiv asupra sistemuluinervos -presiunea sângelui creşte, nivelul respiraţiei şi al bătăi1or inimii creşte. Roşul este deaceea, ca efect asupra sisternului nervos un "excitator", mai ales asupra ramurii simpatice asistemului nervos autonom. Expuneri similare ale albastrului pur au aratat că acesta are unefect invers prin scăderea presiunii sanguine, bătăile inimii şi respiraţiile se domolesc. Deaceea, albastrul închis este "calmant” în efect şi operează mai ales prin ramura parasimpaticăa sistemului nervos autonom. Complicatele reţele de nervi şi fibre prin care corpul şi părţile componente suntcontrolate, pot fi incluse în cele două sisteme principale - sistemul nervos central şisistemul nervos autonom. Sistemul nervos central poate fi considerat cu o exactitate 4
  5. 5. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zrezonabilă ca ocupându-se cu acele funcţii fizice şi sonzoriale care apar la/sau deasuprapragului conştiinţei. Sistemul nervos autonom, pe de altă parte, trebuie să opereze pe bazeautonome, autoreglatoare. Bătăile inimii, ridicarea şi coborârea plămânilor, digerarea hranei,de fapt toate procesele complexe ale corpului care trebuie să continue fără vreun efortconştient sunt funcţii ale sistemului nervos autonom. Sistemul nervos autonom compus din două ramuri complementare care acţionează înprincipal în opoziţie una faţă de alta. Sistemul nervos simpatic şi sistemul nervosparasimpatic, fibrele ambelor sisteme mergând la fiecare organ pentru care autoreglarea esteesenţială. Bătaia de inimă, de exemplu, apare de obicei la un anumit nivel ţinut între anumitelimite de echilibrul dintre cele două ramuri ale sistemului nervos autonom dar, sub influenţaefectelor fizice (teama, furia, excitarea) sau emoţionale, sistemul simpatic va copleşiparasimpaticul şi bătaia de inimă se va accelera. În termeni genera1i, sistemul nervosparasimpatic este copleşit de sistemul nervos simpatic sub influenţa excitării, încordării saunecesităţii. Sistemul nervos parasimpatic acţionează prin readucerea lucrurilor 1a normalatunci când condiţiile de stres au fost îndepărtate. Este ramura dominantă a sistemului nervosautonom în condiţii de calm, mulţumire şi relaxare. Chiar şi astăzi mecanismul prin care culoarea este văzută şi recunoscută este imperfectcunoscut. Când o simplă întrebare, ca “cum vedem culoarea”, dă naştere la atât de multeteorii în căutarea răspunsului atunci sunt şanse să nu putem înţelege dacă punem o întrebaregreşită sau dacă pornim de la premise false. În orice caz, teoria contrastelor a fizio1oguluiHoring pare să se potrivească cel mai bine cu ceea ce s-a observat până în prezent, în folosi-rea testului culorilor. Hering a demonstrat că purpura vizuală (cunoscută şi sub numele derodopsină) este albită sub inf1uenţa culorilor strălucitoare şi se reconstituie când este expusăculorilor întunecate - că "lumina" are un efect catabolic în timp ce întunericul are un efectanabolic. După Hering, albul supune purpura vizuală la catabolism şi o distruge ; pe de altăparte, negru aduce anabolismul şi restaurează purpura vizuală la stadiul iniţial. Aceleaşiefecte au fost găsite ca apărând la roşu-verde şi galben-albastru, ducând la un efect decontrast aplicabil tuturor culorilor, în funcţie de strălucirea şi întunecimea lor. Dezvoltarea vederii cromatice La un nou născut dezvoltarea capacităţii de a vedea va începe prin a fi în stare sădistingă contrastul, care este, «strălucire » şi « întunericul ». Apoi vine capacitatea de adistinge mişcarea şi pe urmă forma şi configuraţia. Recunoaşterea culorii este ultima înevoluţie. Distingerea contrastului este de aceea cea mai timpurie şi mai primitivă formă depercepţie vizuală. La om cea mai sofisticată interpretare a ceea ce îi spun simţurile, apare cafiind funcţia celei mai educate părţi a creierului - cortexul. A fi capabil să recunoşti şi sădistingi un parfum de altul, dar reacţia instinctivă la un miros « urât » este tocmai aceasta –instinctivă şi reactivă, duce în cele din urmă la o strâmbătură din nas şi în cel mai rău caz lagreaţă şi vomă. Acestea nu sunt reacţii corticale ci apar în centrele cele mai vechi şi primitiveale creierului, aşezate mai central şi care sunt cele mai strâns legate evolutiv de creierulstrămoşilor noştri. Vederea culorilor este în mod asemănător legată de creierul educat şi primitiv, precuma arătat Becker în 1953, când a demonstrat că o reţea de fibre nervoase duce direct de la unnucleu din retină spre creierul mijlociu (mezencefal) şi la sistemul pituitar (pituitara este oglandă endocrină situată aproape de centrul creierului, care secretă în sânge mai mulţihormoni importanţi. Importanţa sa reiese clar din denumirea de « conducător al orchestreiendocrine » şi din funcţia de control al altor glande endocrine având şi alte funcţii, ca de pildă 5
  6. 6. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zîn controlul creşterii). Distingerea culorii, identificarea ei, denumirea şi orice reacţie estetică la ea, sunt toatefuncţii ale cortextului. De aceea ele sunt mai degrabă rezultatul dezvoltării şi educaţiei decâtal răspunsului instinctiv şi reactiv. Funcţiile vizuale instinctive şi reflexive pe de altă parte,par să urmeze reţeaua neuronală a lui Becker, spre un mult mai primitiv creier mijlociu,operând în termeni de contrast şi afectând sistemele fizice şi glandulare din glanda pituitarăîntr-un mod care nu este în întregime înţeles. Daltonismul nu produce nici o diferenţă Tocmai acest ultim factor - răspunsul instinctiv la culoare în termen de contrast – estecel care face testul Luscher un instrument valid chiar în caz de deficienţe în receptareaculorilor sau chiar în daltonism, deoarece acceptarea unei anumite culori este somatocă (de lagrecescul “soma” = corp, somatic înseamnă deci: avînd de a face cu corpul) legate de gradulîn care anabolismul sau catabolismul este necesitate în organism. Dacă există o nevoie fizicăsau psihică de pace, linişte emoţională, o regenerare fizică şi o relaxare din tensiunea psihicăsau stres, atunci răspunsul instinctiv va fi alegerea culorilor închise. Dacă organismul doreştesă împrăştie energie prin activitata exterioară sau în activitata mentală, atunci răspunsulinstinctiv va fi pentru culorile strălucitoare. O examinare cu testul Luscher în eventualitateadaltonismului a fost realizată de L. Steince ( folosind subiecţi normali şi indivizi suferind dedaltonism pentru culorile roşu-verde atât parţial cât şi total). Descoperirile sale arată că“vederea culorilor nu trebuie să fie deloc luată în consideraţie pentru testul Luscher”. Testul Luscher În realizarea preferinţelor pentru una sau alta dintre culori, alegerea este deseorihotărâtă de circumstanţă. Dacă circumstanţele sunt de pildă alegerea unei încălţăminţi,alegerea unui tapet pentru sufragerie, unei vopsele pentru dulăpioarele din bucătărie, atunciselecţia rezultată nu este numai rezultatul unei preferinţe psihologice sau de dorinţafiziologică (deşi aceasta va juca inevitabil un rol), ci de considerente estetice: se va potriviîmbrăcămintea cu forma sau culoarea generală?, care este legătura dintre culoarea draperiilorşi cea a furnirului mobilei? Când, ca în testul Luscher, culorile sunt prezentate pentru selecţie fără interferenţeuna cu alta, atunci judecata estetică devine subordonată preferinţei personale, fără vreodorinţă de a încerca o armonizare între ele sau fără a se relaţiona culoarea la un cadru dereferinţă. Este de dorit în acelaşi timp, când testul este dat altcuiva, să se sugereze că selecţiaculorilor trebuie realizată luându-se ca atare, numai ca culori, fără vreo judecată de valoare înlegătură cu potrivirea lor la materialele de îmbrăcăminte, la mobilă sau tapiţerie. În “întregul” test Luscher sunt şapte panouri diferite de culori conţinând în total 73 deculori formate din 25 de nuanţe diferite şi cerând 43 de selecţii diferite de realizat. Protocolulobţinut permite o mulţime de informaţii în legătură cu structura psihică, conştientă şiinconştientă a individului, ariile de stres psihologic, stadiul echilibrului şi al dezechilibrului,şi multe informaţii de mare valoare pentru medic, fie pentru psiho-terapeut. Testul complet ianumai 5-10 minute, lucru ce-l face, probabil, să aibă cel mai mare record de viteză. Învăţareatestului întreg cere calificare şi o considerabilă intuiţie psihologică. Din acest motiv, aceastăcarte include numai unul din cele 7 panouri – aşa numitul « panou de 8 culori ». Această versiune prescurtată este cunoscută sub numele de « testul rapid » sau « testulLucher scurt » şi, deşi nu este atât de cuprinzător şi relevant ca testul întreg, are totuşi o 6
  7. 7. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zconsiderabilă valoare pentru punerea în lumină a aspectelor semnificative ale personalităţii şiîn atenţionarea asupra ariilor stresului psihologic şi fiziologic. Medicii europeni folosescaceastă versiune scurtă a testului ca un ajutor preţios în diagnoză, deoarece s-a descoperit căastfel de apar în testul Luscher, deseori mult înainte ca efectele fiziologice să le facă vizibile ;de aceea testul îi aprovizionează cu un incomparabil « sistem timpuriu de avertizare » asuprasuferinţelor datorită stresului încă din faza lui iniţială – ca o proastă funţionare cardiacă, unatac cerebral, dezordini ale traectului gastro-intestinal. Medicul este un om ocupat care nu aretimp de pierdut pentru un diagnostic adăugat acelora cu care este obişnuit şi nici pentruînvăţarea unor complicate metode de interpretare. Cu testul rapid Luscher, poate cu puţinderanj să dea administrarea testului prezent sorei care primeşte pacientul, şi cu o scurtăpractică din partea sa să vadă dacă pacientul are un test normal sau dacă sunt semne de stresîn arii care trebuiesc investigate ulterior. Citim din articolul doctorului Erbslah, în legătură cu folosirea testului color Luscherîn practica medicală: « trebuie să mulţumim profesorului Luscheor pentru clara recunoaşterea semnificaţiei psihologiei culorilor şi pentru realizarea unui test de culori al cărui avantajspecial este simplitatea lui. E administrat de moaşe, surori de gardă la naşteri. Interpretareaculorilor rămâne tărâmul medicului”. După ce dă o mulţime de exemple şi de avantaje aletestului pentru o timpurie avertizare, când alte metode de diagnostic s-au doveditneproductive, continuă: ”testul depinde de înţelegerea de către doctor a construcţieipsihologice a pacientului şi îl face capabil să se bazeze mai puţin pe judecăţile proprii. Dăindicaţii importante în diagnoză şi terapie şi de asemenea pentru prognoza anumitor boli.Datorită simplităţii sale şi a încrederii, testul poate fi recomandat folosirii generale ». Folosirea lui în educaţie este variată şi estensivă. Resursele investigatorii ale acestuiaspect au fost realizate de Karl Fleinghaus şi alţii. Testul mai este folosit în psihologiareligiei, gerontologie şi în orientarea maritală. În plus serviciile de personal Luscher auaplicat testul pentru nevoile orientării profesionale şi selecţiei personalului din industrie şicomerţ. Testul a fost rafinat şi îmbunătăţit de la începuturile lui, dar astăzi este asemănător cucel de la început. Interpretarea s-a îmbunătăţit şi a devenit mai cuprinzătoare, dar premizeleiniţiale au rezistat probei timpului. S-a făut deja o menţiune asupra celor 4 culori : albastru, galben, roşu şi verde.Acestea sunt « psihologic primare » şi constituie ceea ce numesc « culorile fundamentale aletestului ». Culorile auxiliare ale testului sunt :violet (mixură de roşu şi albastru), maro(mixură de galben-roşu şi negru), un gri neutru, neconţinând culoare şi de aceea liber de oriceinfluenţă afectivă, în timp ce intensitatea îl plasează la jumătatea drumului între lumină şiîntuneric, încât nu dă naştere la un efect catabolic – este psihologic şi fiziologic neutru; şi înfine negru, care este negarea tuturor culorilor. CAPITOLUL II PSIHOLOGIA FUNCŢIONALĂ Numele de psihologie funcţională a fost dată de teoreticienii care au legat alegereaculorilor de psihologia personalităţii. În testul culorilor Lucher structura unei culori rămâneconstantă; ea este definită ca “înţelesul obiectiv” al culorii respective şi rămâne acelaşi pentru 7
  8. 8. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zoricine - albastru închis, de exemplu, înseamnă linişte, indiferent dacă cuiva îi place sau nuculoarea. Unul poate prefera o culoare, altul o poate găsi plictisitoare, un al treilea rămâneindiferent la ea, în timp ce o a patra o poate găsi ca fiind lipsită de gust. În test subiectul alege culorile în ordinea descrescătoare a preferinţelor;culoarea care îi place cel mai mult o plasează pe prima poziţie, aceasta fiind astfel cea pentucare are cea mai mare simpatie; cea aleasă ultima şi plasată în a opta. Poziţie are cea maimare antipatie. Observând în ce poziţie din şir apare culoarea putem determina ce funcţiereprezintă culoarea respectivă. La începutul şirului atitudinea este aceea de preferinţă decisă, urmată de o arie careeste încă cea a preferinţei, dar aceasta este mai puţin marcată, vine apoi o arie privită cuindiferenţă, urmată în final de o arie de antipatie şi refuz. Simbo1urile folosite pentru a notaaceste arii sunt: Preferinţa puternică pentru o culoare simbol + Preferinţa peatru o culoare simbol x Indiferenţa faţă de culoare simbol = Antipatie sau respingere a culoru simbol – Semnificaţiile celor 8 culori Ţinând minte că este necesară gruparea culorilor corect selecţionate, în general pot fistabilite urătoarele atitudini, ”funcţii” odată ce culorile au fost plasate în ordineapreferinţelor: Poziţia I: cea mai plăcută (simpatică) culoare reprezintă o “orientare către” şi esteindicată de +. Indică metoda esenţială, modus-u1 operandi al persoanei care a ales,semnificaţii1e spre care se orientează sau pe care le adoptă pentru a reuşi să-şi atingăobiectivul. De ex.: albastrul închis în prima poziţie semnifică un modus oporandi "calm". Poziţia II: notat, cu + pentru a indica că este obiectivul actual. Cu albastru închis înaceastă poziţie, ţinta spre care se îndreaptă va fi "pace şi linişte”. Depinzând de gruparea şinotarea testului prezent, în orice caz, a doua poziţie poate fi notată cu un x şi are un înţelesdefinit (vezi mai jos poziţiile III şi IV). Când e notată numai culoarea din prima poziţie cu +,atunci modul oporandi şi obiectivele sunt aceleaşi, cu alte cuvinte mijloacele adoptate audevenit un obiectiv în sine. Astfel, o persoană este de o obicei calmă, pentru că doreşte să atingă un obiectivparticular fiind calmă, ca de exemplu, asigurarea că raţiunea sa trebuie să prevaleze sau sămenţină un mediu stabil - dar acolo unde albastru închis este singura culoare notată cu +,acolo calmul a devenit un obiectiv în sine. Poziţiile III-IV: de obicei notate cu “x", care arată starea prezentă a lucrurilor; situaţiaîn care simte că se află acum, sau maniera în care circumstanţele sale prezente îl obligă săacţioneze. Albastrul închis în această poziţie ar putea arăta că subiectul se simte într-o situaţieliniştitoare, sau în una în care trebuie să acţioneze cu calm. Poziţiile V-VI: aceste poziţii reprezintă indiferenţă şi sunt notate cu “ = “. Culoriledin acestă arie arată că subiectul nici nu respinge dar nici nu sunt în mod specific propriisituaţiei actuale ci sunt ţinute în rezervă, pusă în păstrare pentru siguranţă şi nu în acţiuneaprezentă. O culoare “indiferentă” este deci o ca1itate nestabi1ă, suspendată ca nepotrivită, dardar este în rezervă şi poate fi adusă repede înapoi în acţiune, la orice moment de schimbare a 8
  9. 9. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zcircumstanţe1or. Albastrul închis într-una din aceste poziţii îi arată că “pacea" s-a suspendat,aşa încât o situaţie neliniştită sau iritantă trebuie adusă sub control, sau cel puţin făcută maitolerabilă. Poziţiile VI –VII : notate cu “–“ şi reprezentând o “ întoarce de la" culori1e care suntrespinse ca nesimpatice reprezintă o dorinţă particulară pentru care există un motiv specia1să fie inhibat, (pentru că o acţiune de acest fel ar fi dezavantajoasă). Cu alte cuvinte acesteculori reprezintă o trebuinţă care este reprimată în chip necesar. Cu albastrul închis într-unadin aceste poziţii dorinţa pentru pace, linişte, trebuie să rămână nesatisfăcută pentru cădatorită unor circumstanţe nefavorabile - orice relaxare, orice abdicare, orice încercare de aaduce relaţiile mai apropiate şi mai armonioase ar putea avea consecinţe nesatisfăcătoare. Dacă interpretările din tabele se citesc în conjuncţie cu aceste descrieri, este posibil săse ajungă la o analiză exhaustivă, satisfăcătoare atât lectorului mediu, cât şi specialistului. Interpretarea funcţiilor Se poate vedea că însăşi culoarea nu-şi schimbă înţe1esu1 ei de bază, structurarămâne constantă. Poziţia ei în şir, în orice caz, alternează considerabil interpretarea, cândana1izăm caracteristicile de personalitate revelate de test. Aceste interpretări se dau întabelele de la sfârşitul cărţii. Orice profesie care foloseşte acest test, are limbajul ei special;nu numai psihologul ci şi psihiatrul, medicul, specialistul în educaţie, criminologul. Fiecarepoate dori să aibă aceste tabele reprezentate în propriu său limbaj. În plus, lucrări specialesunt de dorit pentru cercetarea condiţiilor de vârstă şi sex pentru condiţionarea sociologică şipentru diagnostic, pentru scopurile medicale sau pentru cele de orientare profesională.Încercarea de a face aşa ceva ar încărca serios tabelele şi de aceea au fost condensate cât s-aputut mai mult. Acolo unde apar cuvintele “el, lui, pentru el", trebuie să fie interepretate, dacăe cazul ca "ea, ei, pentru ea”. Aceasta evită conştientizarea lui “el (sau ea)". CAPITOLUL III CULORILE FUNDAMENTALE ŞI CULORILE AUXILIARE Codul culorii pentru cele 8 culori În panoul acestor 8 culori sunt date numerele tuturor pentru uşurarea referirii ele sunt: 1) Albastru întunecat 2) Albastru - verde 3) Portocaliu - roşu – cele 4 culori fundamentale 4) Galbenul strălucitor 5)Violet 6) Maro 7) Negru – cele 4 culori auxiliare 8) Gri neutru Categorii1e celor patru culori fundamentale 9
  10. 10. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z În timp ce descrierea genera1ă a structurii tuturor celor 8 culori, redată în capito1ulVI, cele 4 culori fundamentale au o importanţă specială şi au semnificaţii particulare, dupăcum urmează: Nr. 1. Albastru întunecat – reprezintă “adâncimea sentimentelor” şi este concentric–pasiv–incorporal–heteronom–perceptiv–sensibil– unificator ; Aspectele sale afective sunt următoarele: 1inişte–mulţumire–tandreţe–dragoste–afecţiune. Nr. 2. Albastrul - verde - reprezintă “elasticitatea voinţei” şi este : pasiv–defensiv–autonom–posesiv–neschimbător–reţinut; Aspectele sale afective sunt: persistenţa–afirmarea de sine–încăpăţânarea–aprecierea de sine. Nr. 3. Roşu - oranj - reprezintă "forţa voinţei" şi este: excentric–activ–ofensiv–agresiv–autonom–locomotor–competitiv; Aspectele sale afective sunt: dorinţa–excitabilitatea–dominarea–sexualitatea. Nr. 4. Galbenul strălucitor: reprezintă “spontaneitatea şi este: excentric–activ–proiectiv–heteronom–expansiv–investigator– aspirând (care aspiră); Aspectele sale afective sunt: variabilitatea–expectanţa–originalitatea–veselia. Concentric înseamnă: ” preocupat subiectiv" şi deşi aceasta are anumite aspecte de"introversie,, nu este acelaşi lucru şi nu ar trebui confundate. Oamenii introvertiţi suntconcentrici, dar cei care sunt concentrici nu sunt în mod necesar introvertiţi în sensulobişnuit al cuvântului. A fi preocupat subiectiv înseamnă a fi exclusiv interesat în ceea ce esteo extindere proprie, precum şi interesul pentru sine. O persoană care este în continuăcornunicare cu alţii poate fi la considerat în mod superficia1 ca extrovertit. Dacă ne dămseama că topica conversaţiei rămâne invariabil în legătură cu colecţia lui de stampe sau cufamilia lui, soţia lui, casa lui, slujba 1ui, excursia sa prin Europa atunci putem spune căindividul îşi afişează concentricitatea deoarece priveşte toate aceste lucruri ca extensiuni alesale. Încercând să se aducă în conversaţie probleme de interes mai general, fie va întrerupe,fie va înceta să asculte. Excentric înseamnă: ”interesat obiectiv” şi este mult mai aproape de extroversiedecât concentricitatea. Un individ excentric este interesat de mediu, de lucrurile şi oameniidin jur, fie din punct de vedere al contrastelor sau cauzării de efecte asupra mediului, fieextrăgându-şi stimulii din mediu; în primul caz este cauzativ şi deci autonom faţă de mediu;în al doilea caz este efect al mediului şi de aceea heteronom. Autonomia este astfel echivalentul lui "fiind o cauză" în timp ce heteronomia esteechivalentul cu “fiind un efect". Pasiv şi activ au un înţeles mult asemănător lui concentric şi excentrie. Combinarea culorilor fundamentale Se va deduce că numerele 1 şi 2 (albastrul şi verde) sunt ambele concentrice (pasive); 10
  11. 11. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zacolo unde apar împreună în test este puternic accentuată concentricitatea; dar, dacă acestaeste un patern comportamental dorit, un patern actual, un patern latent sau un patern respinsdepinde desigur de poziţia acestei combinaţi în şir. Similar numerele 3 şi 4 (roşu şi galben) sunt ambele excentrice (active) şi direcţionatespre exterior; acolo unde apar împreună est subliniată pornirea spre exterior. Numerele 1 şi 4 (albastru şi galben) sunt ambe1e hetoronome (reglare din surseexterioare), acolo unde apar împreună subliniindu-se "determinarea din exterior". Numerele 2 şi 3 (verde şi roşu) sunt ambele autonome (autoreglatoare, cauzative);acolo unde apar înpreună subliniindu-se iniţiativa şi autodeterminarea, dar, din nou, manieraîn care ele sunt subliniate, va depinde de locul unde apar. Fiecare din perechile de mai sus implică acolo unde apar. Împreună în acelaşi grup funcţional (ambele +, x, = sau -), imp1icădeci o anumită supraaccentuare a unei caracteristici concentricitate autonomieexcentricitate sau heteronomia. Se obţine un echilibru mai bun prin combinarea albastrului şi roşului (l şi 3), încare heteronomia concentrică echi1ibrează şi armonizează cu autonomia excentrică a roşului.Combinaţia de verde şi galben (2 şi 4) nu produce un întreg echilibrat pentru că încearcăechilibrarea autonomiei concentrice a verdelui împotriva heteronomiei excentrice agalbenului. Aceasta şi datorită faptului că speranţa expansivă a galbenului nu armonizeazăcu încăpăţânarea centrată pe sine a verdelui; această combinaţie poate produce uneoripropriile ei conflicte. Ar trebui preferat culorilie fundamentale Cele 4 culori de bază: albastrul, verde, roşu1, galbenul, reprezintă trebuinţepsihologice fundamentale - trebuinţa pentru mulţumire şi afecţiune trebuinţa de afirmare,trebuinţa de a acţiona, de a avea succes şi trebuinţa de a privi înainte şi a aspira - sunt tratatedându-li-se o importanţă specială. De aceea, ele ar trebui să apară toate în primele 4-5 locuriale testului, când selecţia este făcută de către un individ sănătos, normal echilibrat, eliberat deconflicte şi represii. Culorile auxiliare Culorile auxiliare: violet, maron, negru şi gri (5, 6 ,7, şi 8) sunt într-o categorie destulde diferită. Negrul şi griul nu sunt, stricto senso , deloc culori – negru fiind negareaculorii, iar griul testului fiind strict neutru şi fără culoare. De aceea acestea sunt douăacromatice (nocolorate). Violetul este o mixtură. De albastru şi roşu, în timp ce maroul este o mixtură de oranj-roşu şi negru, dând oculoare întunecată, relativ fără viaţă (uneori de asemenea numită acromatică). Preferinţapentru una din cele trei culori acromatice poate fi considerată ca indicând o atitudine negativăîn faţa vieţii; aceasta va fi mult mai complet descrisă în capitolul asupra “anxietăţi1or". Nici maroul, nici violetul nu sunt psihologic primare şi sunt selecţionate pentru testdupă un mare număr de încercări şi erori, ca fiind culori reprezentative pentru altecaracteristici pe care individul le va plasa în mod normal în aria funcţională indiferentă atestului sau chiar le va respinge; dar care sunt frecvent exagerate şi frecvent se ridică cătreînceputul şirului pe seama uneia sau alteia din culorile fundamentale. Un alt scop pentru care s-au inclus cele 4 culori auxiliare este creşterea utilităţiiuniversale a testului, prin adăugarea culorilor găsite avea o aplicabilitate universală, lărgind 11
  12. 12. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zastfel gama în care culorile de bază sunt cuprinse. Aceasta permite o semnificaţie mult maiclar definită a aşezării culorilor în şir. CAPITOLUL IV GRUPAREA ŞI NOTAREA SECVENŢEI DE 8 CULORI Când cele 8 culori sunt selectate prima dată, în ordinea lor de preferinţă, de la celemai plăcute la cele mai neplăcute, nu există o altă a1ternativă decât gruparea lor în perechi -primele două culori fiind notate cu "+", urmând perechea « x » apoi perechea « = » şiperechea finală « - ». Deoarece, aceasta duce deseori la o interpretare de acurateţe rezonabilă,există mai multe avantaje în repetarea selecţiei. Ori de câte ori este posibil, trebuiesc făcutedouă serii de selecţii cu un scurt interval de câteva minute între ele. Nu trebuie făcută nici oîncercare la a doua selecţie de a repeta sau reproduce în mod deliberat prima selecţie a celor 8culori. Alegerile la cea de-a doua selecţie trebuie făcută ca şi când cele 8 culori sunt atunciabia văzute prima dată. Uneori se crede că trecerea pentru a doua oară prin cele 8 culori e untip de « test din memorie », că se aşteaptă de la subiect ca acesta să reproducă cu exactitateceea ce a ales prima dată. Nu numai că nu este aşa, dar în genere se poate spune că o a douaselecţie care reproduce exact prima selecţie indică existenţa unei anumite rigidităţi a atitudinişi o inflexibilitate de natură afectivă. Presupunând o posibilă selecţie (1 roşu, 2 albastru, 3 violet, 4 galben, 5 verde, 6maro, 7 gri, 8 negru atunci protocolul testului va fi : 3 1 5 4 2 6 0 7dacă nu se face o a doua selecţie, atunci secvenţa celor 8 culori va fi grupată şi notată astfel : 3 1 5 4 2 6 0 7 + + x x = = - - Obligatoriu vor trebui consultate tabelele de interpretare la acest grupuri. Când se face după un scurt interval de 2-3 minute a doua selecţie, aceasta este depresupus că va fi puţin diferită de prima şi unele din culori vor fi alese la fel în timp ce altelevor mişca înainte sau înapoi în şir. Acolo unde două sau mai multe culori îşi schimbă poziţia,dar stau tot lângă culoarea care le-a fost vecină în prima selecţie, acolo se formează un grup şiacel grup trebuie încercuit şi marcat cu simbolul potrivit funcţiei. Presupunând că a doua selecţie a fost făcută de a doua persoană care a făcut-o şi pe prima,putem avea situaţia următoare : Selecţia I : 3 1 5 4 2 6 0 7 Selecţia II : 3 5 1 4 2 6 7 0 CAPITOLUL V ANXIETĂŢI, COMPENSAŢII ŞI CONFLICTE 12
  13. 13. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Surse de stres S-a mai menţionat că cele 4 culori fundamentale reprezintă trebuinţe psihologice debază ; de aceea într-un protocol de test normal, ele trebuie să apară la începutul şirului saucel puţin în cadrul primelor 5 locuri. Când nu apar astfel, aceasta este un indiciu al prezenţeiunor anumite deficienţe fiziologice sau psihologice, care poate fi considerată cu atât maiserioasă cu cât poziţia culorii fundamentale este mai spre sfârşitul şirului. Dacă o culoare debază este respinsă fiind plasată în spatele secvenţei, dincolo de poziţia 5, atunci aceastăculoare fundamentală a rămas nesatisfăcută, datorită circumstanţelor nefavorabile. O astfel detrebuinţă fundamentală nesatisfăcută este o sursă de stres ducând astfel la anxietate. Sursa destres al unei culori fundamentale respinse arată de aceea o sursă încărcată de anxietate, detulburări psihice şi fiziologice. Datorită acestui fapt când una din culorile de bază este găsită în ultimile 3 poziţii alesecvenţei, poate fi considerată ca o respingere şi i se dă notarea «-».sur8~ Orice culoare care apare mai apoi în şir trebuie de asemenea notată cu «-» aşa încât oculoare de beznă apare în poziţia 6, culorile din poziţiile 7-8 vor fi notate ambele cu « - m »şi trebuie de asemenea, să fie privite ca respingeri care produc un grad de anxietate. Toate respingerile reprezentând surse de anxietat sunt în plus notate prin plasarealiterei A dedesubtul lui “-”, atrăgând atenţia asupra faptului că anxietatea rezultând din sursade stres este indicată de protocolul testului. Ca un exemplu, să presupunem că roşul (3) apare în poziţia 6 urmat de maron (6) înpoziţia 7 şi negru (7) în poziţia 8. Acum cu roşul în poziţia 6, indicând prezenţa anxietăţiiface ca şi maroul şi negrul care îi urmează să fie privite ca încărcate de anxietate. Acest lucrueste evidenţiat de notarea ultimelor trei poziţii, după cum urmează : - - - - - 3 6 7 - - - A A A Compensaţii Deseori, trebuinţele nesatisfăcute şi anxietatea rezultată fiind suprimate ca neplăcuteemoţional, aşa încât ele nu mai sunt conştientizate (conştient recunoscute) şi deseori apardoar ca vagă nelinişte. În afară de măsura în care pot fi conştientizate, o astfel de sursă destres cere un tip de comportament compensator care este indicat în test prin culoarea aleasă înprima poziţie, metoda esenţială, trebuie privită ca fiind compensatorie, în cazul în care oculoare de bază este respinsă. Pentru a atrage atenţia asupra acestui fapt, litera C trebuie să fiescrisă dedesubtul primei cifre ori de câte ori apare A la sfârşitul şirului. Existenţa unei asemenea surse de stres şi anxietat la care dă naştere, duc todeauna şi seexprimă într-un mod compensator de comportament care este compulsiv, excesiv,nepermiţând vreo alegere şi apărând ca tendinţă generalizantă. Deoarece, o compesaţie deacest gen este chiar prin natura ei ca activitate substituită, rareori duce la o satisfacţie reală,ducând în schimb la o activitate nepotrivită sau excesivă, la prejudecăţi şi la preferinţepronunţate, la perfecţionism şi la tendinţa de a moraliza pe alţii, la diletantism compulsiv, laargumentare speculativă sau la alt mod de satisfacere substituită. Când apar anxietăţile şi sursele de stres, poziţia I poate să fie ocupată de una din cele 4culori fundamentale. În acest caz, deşi compensaţia a fost cerută de stres, fiind totuşireprezentată printr-o culoare fundamentală este considerată a fi mai mult sau puţin 13
  14. 14. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z„normală”, totuşi, trebuie să ne reamintim că orice substituire compensatorie implică odepărtare de comportamentul optim datorită caracterului său obsesiv care împiedică libertateade a evalua condiţiile existente şi de a acţiona corespunzător. Raţionalitatea a devenitsubordonată unei compulsii de a acţiona într-un mod particular. Compensaţii exagerate Din cele 4 culori auxiliare s-a spus deja că preferinţa pentru aşa numitele culoriacromatice – maro, gri sau negru – implică o atitudine negativă în faţa vieţii. Dacă oricaredintre ele apare în primele 3 poziţii ale secvenţei de 8, atunci nu numai că este prezentăcompensaţia, ci tipul de compensaţie nu poate fi considerat ca normal, implicând în schimbun grad specific de comportament exagerat. Aceste culori şi oricare le-ar preceda în şirtrebuie notate cu plus şi subscrise cu litera C. Dacă, de exemplu, gri (0) stă pe al 3 loc şi deaceea este calificat cu + şi cu C, atunci cele două culori precedente trebuie, de asemenea,notate cu + şi cu C, astfel: 3 4 0… + + + C C C Uneori se va întâmpla ca griul, maroul sau negrul să apară pe unul din primele locurifără ca o culoare fundamentală să apară în poziţiile 6,7,8. Când se întâmplă astfel, ultimaculoare din şir trebuie privită ca o anxietate, chiar dacă aceasta ar fi locul obişnuit de aparţiepentru culoarea respectivă. Cu alte cuvinte, când există o compensaţie, trebuie să existe oanexietate, iar când există o anexietate, trebuie să existe o compensaţie. Intensitatea anxietăţii şi a compensaţieiIntensitatea deficienţelor psihologice sau fiziologice existente care dau naştere la anxietateeste considerată a fi relativ serioasă atunci când culoarea fundamentală este în poziţia a 8 şirelativ uşoară când se află în poziţia a 6. Aceasta permite adoptarea unei metode simple demăsurare a acestei intensităţi, prin aşezarea semnului „!” la sursa de stres în concordanţă cuurmătoarele reguli: 1. când o culoare de bază apare în poziţia a VI-a 1! 2. când o culoare de bază apare în poziţia a VII- a 2!! 3. când o culoare de bază apare în poziţia a VIII-a 3!!! Pentru măsurarea intensităţii compulsiei asociată de compensaţii se adoptă o metodăsimilară: 1. când o culoare de fundamentală sau violet aparea ca şi compensaţia nu se dă nici o notare; 2. când gri, maro sau negru apar în poziţia a III-a 1! 3. când gri, maro sau negru apar în poziţia a II-a 2!! 4. când gri, maro sau negru apar în poziţia a I-a 3!!! După gruparea şi notarea obişnuită a protocolului testului, literele C şi A trebuiesubscrise dacă e cazul şi semnul „!” pus în concordanţă cu regulile enunţate. Exemplu: !!! !! ! !! Total=8! C C A A A ++ x x = - - - 14
  15. 15. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z 0 6 5 1 3 4 2 7 7 0 6 1 5 2 4 3 ++ + x x - - - C C C A A A !!! !! ! ! !! !!! Total=12! Prognoze Exemplul de mai sus este al unui caz extrem demonstrând maximum posibil de alocaţiide „!”, dat pentru a II-a selecţie. Aceasta arată existenţa multor anxietăţi pentru carecompensaţiile se exprimă printr-un comportament intens şi iraţional. Deoarece, a II-a selecţieeste mai validă pentru interpretare decât prima, o comparare a celor două indică modul încare se aşteaptă să evolueze situaţia. Când selecţia a II-a prezintă mai puţine „!” decât prima, atunci prognoza generală poatefi considerată favorabilă. În cazul invers prognoza este mai puţin favorabilă. Această regulă a lui „!” ne poate permite să anticipăm răspunsul unui anumit individ lacondiţii îmbunătăţite care impun mai puţin stres, sau la o cură de psihoterapie. Când numărulde „!” alocat pentru a II-a selecţie este mai mare decât cel alocat primei selecţii, atuncicondiţiile îmbunătăţite sau terapia pot rezolva mai puţine probleme sau deloc. Când o partesau toate anxietăţile care apar în prima selecţie dispar în cea secundară, atunci prognoza e maibună, tulburarea este mai puţin implantată şi de aceea este mai accesibilă unui tratament deremediere sau unei schimbări de condiţii de mediu. În ultimul exemplu dat prognoza nu estefavorabilă. În tabelele de interpretare pot fi găsite cifre care indică numărul de „!” de la 0 la 12apărut pentru un lot de 1000 de adulţi, normali, bărbaţi şi femei. Aceste cifre se bazează penormele engleze. Rezumat a regulilor de notare pentru A şi C a) – poziţia 8 din şir reprezintă totdeauna o trebuinţă reprimată (care poate sau nuconstitui o anxietate) şi de aceea, totdeauna primeşte simbolul „-”; b) – dacă o culoare fundamentală (1,2,3,4) apare în poziţiile 6,7,8 aceasta împreună cuoricare altă culoare care îi urmează reprezintă o anxietate furnizând motiv pentru ocompensaţie. Orice culoare de acest gen trebuie marcată cu „-” şi litera C subscrisă. Elereprezintă baza sau bazele pentru tulburări funcţionale sau psihice (surse de stres). c) – când apar culorile cu A, cel puţin una din culorile primei poziţii trebuie privite ca ocompensaţie şi subscrise cu C. Culoarea primei poziţii este notată întotdeauna cu „+”; d) – dacă una din culorile 0, 6,7 apare în poziţia 1,2,3 aceasta şi cele care o precedreprezintă compensaţii trebuie toate notate cu „+”, litera C fiind subscrisă dedesubtul lor; e) – dacă apar culori cu C, cel puţin culoarea din poziţia 8 trebuie privită ca anxietate şisubscrisă cu A; f) – intensitatea anxietăţii sau compensaţiei este notată cu „!”, precum urmează: dacă oculoare de bază apare în poziţia a VI-a se alocă un „!”, în poziţia a VII-a se alocă „!!” iar înpoziţia a VIII-a „!!!”. Dacă oricare din culorile 0,6,7 apare pe primele 3 poziţii semnul „!” sealocă astfel: poziţia III, !; poziţia II, !!; poziţia I, !!!. Problema actuală Existenţa unor trebuinţe fundamentale nesatisfăcute împreună cu acea compensaţie 15
  16. 16. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zprin care se încearcă rezolvarea ei relevă tipul de conflict implicat. Astfel A şi C pun înevidenţă problema actuală, conflictul, pun în evidenţă elementul de sprijin pentru indicareaunei terapii medicale sau psihologice. Puţini dintre noi sunt aceia care trec prin viaţă cu lipsa de dorinţă a unui adept a luiBudha şi de aceea majoritatea cer ceva şi încearcă să evite altceva. Acest lucru induce unanumit stres în viată, dar aceasta este destul de normal şi nu este calificată ce „problemă” sau„conflict”. Ceea ce dorim este indicat de culoarea din prima sau primele două poziţii; ceea ce dorimsă evităm este arătat de culoarea din ultima poziţie. Combinarea a două funcţii diferite(funcţia + şi funcţia - ) ne furnizează metoda adoptată pentru a opera cu sursele de stres (fienormal fie exagerat) şi tabela V care cuprinde această funcţie a fost inclusă în tabelele deinterpretare pentru a arăta că problema actuală există pentru orice combinaţie posibilă. Se ştie în general ce este o problemă. Soţia cuiva sau soţul cuiva sunt o problemă,soacra este o problemă, delicvenţa juvenilă este o problemă, şi criminalitatea – toate suntprobleme. Dar pentru studiul prezent nici una nu este privită problemă. O problemă nu esteniciodată o chestiune a altcuiva; pentru a fi o problemă trebuie să includă o „ nevoie să fierezolvată”, trebuie să existe o parte care să-şi spună „cum pot rezolva sau înlătura problema”.Astfel soacra cuiva nu poate fi ea însăşi o problemă, problema trebuie să includă atât soacracât şi persoana care încearcă să descopere cum să convieţuiască cu această, cuvântul operativpentru problemă fiind „cum”. „Problema actuală”, aşa cum apare în testul Luscher, se supune acestei reguli. Culoareasau culorile respinse şi anxietăţile relevate de test indică sursa de stres pe care persoana nudoreşte să fie nevoită să o tolereze. Indiferent dacă este reprimată sau nu sub nivelulconştiinţei, rămâne încă o nelinişte care determină o încercare de a opera cu ea într-o anumitămanieră compensativă. „Cum”-ul acestei încercări este cel mai adesea indicat prin culoareacea mai favorizată sau de grupul cel mai favorizat. Această combinaţie de sursă de stres cumodul de lucru, cu starea de încordare care îi dă naştere împreună constituie chiar problema.Faptul că este doar o „încercare de rezolvare” şi nu o soluţie actuală subliniază existenţa încontinuare a problemei şi , de aceia efortul continuu de a o rezolva prin metoda adoptată. Interpretările date in tabelul V indică componentele „problemei actuale” – sursa destres şi metoda adoptată în încercarea de a o rezolva. Cea mai semnificativă „problemă actuală” va fi acea cuprinsă între culoarea din primapoziţie şi din a 8 poziţie. Cea mai puţin semnificativă „problemă actuală” va fi cea carecuprinde compensaţia cea mai îndepărtată de primul loc şi anxietatea cea mai depărtată deultimul loc. Într-un protocol mediu, rar va fi necesar să fie căutate mai mult de 4 de astfel de„probleme actuale”. Într-adevăr, se poate spune că nu este necesar, pentru că problemaprincipală le va scufunda pe celelalte, dându-le o importanţă comparativ mai mică. În oricecaz, dacă avem de analizat care indică atât de serios o atitudine negativă, atunci priorităţilecare urmează a fi numite „probleme actuale” sunt tocmai cele de mai sus” Ambivalenţe Se poate găsi un protocol în care o anumită culoare stă în poziţia I sau II în primaselecţie şi în poziţia VII sau VIII în selecţia a II a. Un astfel de protocol evidenţiază un gradde ambivalenţă. În protocolul de mai sus roşul apare în primul loc în prima selecţie şi în locul VIII în adoua selecţie. Aceasta indică un grad de ambivalenţă la roşu – caracteristicile pe care le 16
  17. 17. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zsemnifică roşul sunt uneori favorizate alteori respinse. Combinând roşul în poziţia I (+3) cu cel din poziţia a VIII-a (-3), avem +3 –3;deoarece apar rar, aceste ambivalenţe sunt incluse în tabelul funcţiilor + -. Grupul +3 –3apare aici ca având înţelesul „ denotă o atitudine ambivalentă variind între dorinţa de a aveapropriul drum şi dorinţa de a fi lăsat în pace”. În acest test aceste ambivalenţe sunt de mai mică semnificaţie deoarece proceduriletestului au fost modificate pentru a le face mai simple comparativ cu testul mare. Totuşi obruscă retragere sau avansare a culorii de la prima selecţie nu trebuie ignorată. Ţinând mintecă a doua selecţie este mai validă, exemplul de mai sus ne poate spune că deşi individul poateporni cu dorinţa de a avea propriu său drum, acesta se dezintegrează rapid într-o atitudine delinişte cu orice preţ. Vitalitatea roşului este repede epuizată chiar sub o presiune uşoară. Înacest caz chiar concentrarea pentru executarea selecţiei este suficientă pentru a aduce aceastădeplasare. Caracteristici respinse sau reprimate Din cele 8 poziţii în care culorile pot fi plasate, cea care poartă cea mai mare cantitatede informaţie în legătură cu individul este poziţia 8, adică grupul cel mai informativ estegrupul ”-„. De aceea, este posibil să se spună mai mult din cunoaşterea acestor culori care îiplac cel mai puţin. Din acest motiv tabela IV este de departe cea mai cuprinzătoare şi a fostalcătuită într-un mod diferit. Fiecare culoare sau fiecărei perechi de culori posibile i se dau două interpretări. Primadintre ele este interpretarea fiziologică şi indică sursele de stres – care pot fi normale, serioasesau foarte serioase. O sursă de stres normală este cea care nu este clasată nici ca anxietate şinici nu este însoţită în tabel de 1.2.3 asterixuri. De exemplu, maro şi negru în poziţia VII şiVIII reprezintă o sursă de stres normală, simbolizând o „dorinţă de a-şi controla propriuldestin” iar activitatea este astfel orientată să permită aceasta. Un astfel de comportament nuimplică nici o aberaţie. O sursă de stres uşoară este cea în care o culoare normală sau un grupnormal a fost notat ca anxietate nu datorită respingerii unei culori fundamentale, ci pentru căgriul, maro sau negru au apărut spre începutul şirului. Sursele de stres serioase şi foarteserioase sunt cele dedesubtul cărora sunt asterixuri în tabel. A doua interpretare din tabel este cea psihologică şi descrie caracteristicile unuicomportament rezultat prin respingerea respectivei culoare sau respectivului grup. Într-un protocol mediu se poate marca cu „-„ 2, 3 sau chiar 4 culori. Cu alte cuvintecaracteristicile reprezentate de aceste culori nu sunt în acţiune în acel moment , ci sunt ţinuteîn rezervă. Ca urmare o parte din aspectul emoţional – uneori o mare parte – este în supunerenemanifestându-se până ce nu se vor schimba circumstanţele. Acea parte a spectruluiemoţional nu va fi stabilă din punct de vedere emoţional şi nu va fi chemată în rol până nu vaapărea ceva destul de important care să facă necesară această manifestare. O astfel depersoană va fi stabilă emoţional şi este de presupus ca nu va manifesta aspecte de„emotivitate indiferentă” fără să existe o cauză. Anxietatea şi compensaţia dramatizează, în orice caz, emoţiile. Din cele 8 culoriposibile un număr maxim de 3 pot apărea ca şi compensaţii şi tot 3 şi ca anxietăţi lăsândrestul de 2 pentru aria funcţiei „x”. Nici o parte din spectrul emoţional nu este în acest caz însupunere. De aceea este posibil ca emoţiile să se manifeste foarte repede. De la un moment laaltul comportamentul este tot mai imprevizibil şi tinde să fie mai puţin logic. Astfel undeconflictul a apărut din A şi C, comportamentul emoţional este mult mai uşor provocat destimuli minori. 17
  18. 18. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Conflict între obiectiv şi comportament Analizând un protocol trebuie să luăm în consideraţie obiectivele dorite (poziţiile +) şisituaţia sau comportamentul actual (poziţiile x) pentru a vedea dacă există un conflict întreele. De exemplul în protocolul: 1 2 3 4 5 0 6 7 + + x x = = - -pe întreaga suprafaţă există indicii de perfectă normalitate. Ce este greşit, dacă în generaleste ceva? Grupul albastru-verde (1-2) care este în acest caz modul operandi şi obiectivuldorit, e exclusiv concentric şi preocupat subiectiv. Metoda esenţială este liniştea (1), iarscopul este om autoposedare defensivă (2). Totuşi situaţia existentă este caracterizată printr-oorientare către exterior şi astfel, contrar faşă de cea ce doreşte, conflictul poate apărea foarteuşor. În acest caz particular conflictul era manifest persoana respectivă având nevoie depsihoterapie. Ea de fapt se forţa să fie veselă, să urmeze toate modelele de ultimă oră, sămeargă la dans, să se distreze, simţind că acestea sunt necesare pentru a menţine interesulsoţului. De fapt nu voia să facă toate aceste lucruri şi, cum s-a demonstrat mai târziu, nici nuavea voie. Soţul s-a simţit profund mulţumit o dată cu rezolvarea conflictului! Instabilitatea şi sistemul nervos autonom Un tip de tulburări de interes clinic pentru medic este stabilitatea sau instabilitateasistemului nervos autonom. Indicii de instabilitate apar frecvent în test mult înainte caefectele patologice ale sale să se evidenţieze în mod obişnuit. Mecanismul stabil deautoreglare a sistemului nervos autonom fiind sub controlul ramurilor simpatice şiparasimpatice – care lucrează împreună uneori alteori în opoziţie una faţă de cealaltă –operează în mod normal în cadrul limitelor care nu pot fi depăşite fără pericol. Reglareabiologică fie că se realizează imperceptibil fie prin împingerea înapoi spre limită a uneifuncţii fiziologice care se apropie tare de această limită de siguranţă. Când aceastăautoreglare acţionează cum trebuie sistemul poate fi considerat stabil. Sistemul nervos autonom se ocupă cu reglarea acestor funcţii ale organismului care în modnormal nu sunt sub control conştient; procesele digestive, musculatura netedă, secreţiilediferitelor organe şi glande, inima şi plămânii,mişcările peristaltice ale tractuluialimentar,funcţiile genitale, ş.a.m.d. De aceea, instabilitatea acestui sistem poate avea omulţime de efecte negative. O astfel de instabilitate poate duce la o funcţionare proastă,serioasă dacă nu se iau măsurile necesare. Testul furnizează un mod de diagnosticare aprezenţei instabilităţii, autoreglării chiar din stadiile ei foarte timpurii, permiţând să se ia dinvreme măsuri pentru a se putea prevenii dezvoltarea unor condiţii patologice serioase. Din ceea ce s-a spus anterior în legătură cu efectele anabolice şi catabolice ale luminii şiîntunericului se evidenţiază o relaţie între trebuinţele somatice ale corpului şi alegereaculorilor întunecate sau luminoase. În test cele mai strălucitoare culori sunt galben şi roşul;cele mai întunecate sunt negru şi albastru. De aceia dacă un protocol prezintă grupul 3 4 sau4 3 la sau spre unul din capetele şirului, concomitent cu grupul 1 7 sau 7 1 la sau aproapede celălalt cap al şirului, atunci se poate presupune prezenţa instabilităţii autoreglării. Acolounde grupul 3 4 sau 4 3 este la început iar grupul 1 7 sau 7 1 este spre înapoi, aceastăinstabilitate deşi prezentă nu a atins neapărat stadiul în care să fie periculoasă. Dacă poziţiilesunt inverse instabilitatea este prezentă de mult timp şi se poate să fi dus la deteriorăripatologice. 18
  19. 19. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Z Muncă şi epuizare Trei din cele patru culori de bază se ocupă direct, printre altele, cu abilitatea de amenţine optimul de eficienţă în timp. Acestea sunt verdele, galbenul şi roşul, iar grupul loreste numit grupul-muncă. Albastrul fiind culoare pasivă şi liniştită nu este asociată cu munca.Rolurile pe care le joacă cele trei culori din grupul muncii în capacitatea lor de a iniţiaoperaţii şi de a le menţine eficiente sunt: - verdele permite „elasticitatea voinţei”, care la rândul ei permite individului săpersevereze în ciuda opoziţiilor sau dificultăţilor. Pentru că perseverenţa îl ajută laîndeplinirea sarcinii şi astfel la îmbunătăţirea imaginii de sine; - roşul permite „forţa voinţei care cere acţiune şi eficienţă, satisfacţie care apare dinadaptare, mularea unui lucru pentru a se potrivi cu sine; - galben permite satisfacţia „spontană” în acţiune, capacitatea de a se proiecta şi de aprivi înainte spre rezultatul viitor al muncii, şi chiar dincolo de acestea, spre noile şiinteresantele activităţi care o pot completa pe cea prezentă.Deci, într-un protocol ideal grupul muncii ar trebui să stea alături în secvenţa de alegeri,apărând fie la, fie spre începutul ei. Când stau împreună şi spre început, atunci cu siguranţăcă scopul va fi bine realizat şi bine integrat, demonstrând că acesta este tipul de activitate pecare persoana vrea să o facă. Dintr-o astfel de situaţie, perioadele lungi de muncă şi apariţiadificultăţilor şi problemelor vor avea un efect minor, vor fi depăşite până când sarcina să fiesatisfăcător îndeplinită. Priorităţile personale prin prisma cărora individul poate aborda sarcina vor fi indicate întest prin care culoarea din grupul celor trei pe care o alege prima. Dacă acesta este verde,scopul sau este ridicarea aprecierii de sine şi a statutului sau în ochii celorlalţi; dacă este roşuldorinţa sa este de a simţi că a câştigat luptând pentru un lucru pentru care se decisese să lupte;dacă este galben, înseamnă că îi place să se proiecteze în ceva pentru care interesul său vacreşte. Din nefericire culorile din grupul muncii nu stau adesea împreună, ca întreg închegat.Uneori două din cele trei culori stau alături, în timp ce a treia stă separată de ele; ceva maipuţin frecvent se întâmplă ca cele trei culori să stea independente complet. În acest ultim caz,în legătură cu munca nu va fi foarte favorabilă relativ la tipul de activitate în care este angajatsubiectul, dar este necesară ambelor selecţii pentru a se vedea în ce fel s-a schimbat grupulmuncii. De exemplu: + + x x = = = – 3 4 2 5 0 6 1 7 3 4 2 5 6 1 2 7 + + x x = = – – C C A A A În acest caz se observă următoarele: - grupul muncii în prima selecţie este intact şi corect plasat la începutul şirului, în timp cela a doua selecţie s-a dezintegrat; - grupul 3 4 stă la început în prima selecţie, iar 1 7 la sfârşit, ceea ce indicăinstabilitatea sistemului nervos autoreglatoriu; - a doua selecţie are 5 ! comparativ cu 2 ! în prima ceea ce arată că şi un stres minorsau o concentrare pot da naştere la conflict; - dorinţa pentru acţiune şi eficienţă (roşul) este compensatorie în ambele secţiunii şi deaceea nu este obligatoriu potrivit unei sarcini anumite; - verdele – tenacitatea şi perseverenţa – cade mult, de la a treia la a şaptea poziţie, unde 19
  20. 20. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zdevine o sursă acută de stres, ducând la anxietate. Rezumând acest protocol indică un individ al cărui sistem este neechilibrat şi care deaceea îşi pierde capacitatea de a persevera chiar când apare un stres minor, cu rapidă epuizarecauzată de tensiune interne (verdele respins). Din nou un exemplu: Aici există grupul muncii alăturat, dar plasarea în ambele secvenţe în aria indiferentă.Există conflict şi anxietate, dar în cazurile ca cel prezent acestea pot să fie rezultatul situaţieiprezente al subiectului sau al tipului sau de activitate, care nu permit manifestareacapacităţilor de care dispune. Capacitatea sa de a lucra este în suspensie pentru căcircumstanţele sunt nepotrivită; în circumstanţe mai potrivite se poate presupune că grupulmuncii va ajunge în frunte şi conflictul prezent va dispărea. Acesta nu este un caz deepuizare. Epuizarea apărea în test când există o deteriorare a unităţii grupului muncii de la primala a doua selecţia, şi în particular când există o pronunţată, către sfârşit, a uneia sau maimultor din cele trei culori ale grupului – mai ales pentru roşu şi verde. Acolo unde verdele,unde dă înapoi, perseverenţa este cea care şovăie, tenacitatea mentală de a continua seepuizează brusc; când decade roşul, ne putem aştepta ca epuizarea să fie mai degrabă fizicăindicând golirea de energie. Căderea spre sfârşit a galbenului indică o cădere a satisfacţie asarcinii – un tip de epuizare psihică, dar deoarece aceasta este mai puţin tangibilă şi mai puţinsever în efecte, are mai mică semnificaţie decât verdele sau roşul. CAPITOLUL VI ÎNŢELESUL CELOR 8 CULORI Fiecare din cele 8 culori a fost aleasă cu atenţie datorită înţelesului psihologic şifiziologic particular – datorită structurii ale. Acest înţeles are o semnificaţie universalăaceeaşi în toată lumea, atât pentru un tânăr cât şi pentru un bătrân sau femeie, educat sauînapoiat, “civilizat” sau “necivilizat”. De fapt singura limitare pe care o are aplicabilitategenerală a testului este necesitatea de a comunica cu persoana testată; dacă poate înţelege cese cere de la el, dacă poate vedea planşele de culori, (indiferent dacă este sau nu daltonist) şipoate afirma preferinţele sale, atunci testul este aplicabil respectivului.. Mulţi privesc cu antipatie testele psihologice, mai ales acelea care au întrebărinumeroase şi de durată, sau care cer sortarea unei mulţimi de cartoane. Din experienţa deadministrare a testului se poate spune că această antipatie este foarte rar întâlnită, testul esteatractiv şi se cere a fi făcut, ia foarte puţin timp şi în orice caz cei care înţeleg testul “nu vădcum pot trăda ceva alegând culori”. Se poate întâmpla ca subiecţii să fie puţin doritori să ştiecât de relevant este într-adevăr testul. În acest capitol, înţelesurile şi semnificaţia fiecăreia dincele 8 culori sânt stabilite în detalii care pot amplifica interpretarea dată în tabele. GRIUL Griul testului nu este nici colorat, nici întunecat, nici luminos, fiind în întregime liberde orice efect stimulativ sau tendinţă psihologică. Este neutru, nici subiectiv, nici obiectiv, 20
  21. 21. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Znici interior, nici exterior, nici tensional, nici relaxant. Griul nu este un teritoriu ocupat ci ograniţă ca “un pământ al nimănui”, ca o zonă demilitarizată, o regiune de separare careprovoacă o despărţire a ariilor contrastante; În fiecare astfel de zonă există o abordarediferită. Cine alege griul în prima poziţie, vrea să se separe cu un perete de oricine, să rămânăliber şi neimplicat, aşa încât să rămână izolat de orice influenţă sau implicare exterioară. Nuvrea să participe şi se izolează de participarea directă, acţionând în munca pe care o are defăcut în mod mecanic şi artificial. Chiar când aparent participă, de fapt ia parte numai prinr-un control îndepărtat, ca şi când ar fi – stă alături şi se supraveghează pe sine şi mişcărilesale, dar nu-şi dă voie să fie realmente implicat în acţiune. În această poziţie griul este înîntregime compensator, este o încercare de a ameliora prin non-implicarecircumstanţele care rezultă din anxietatea provocată de culorile respinse. Griul, datorită atributului sau special de non-implicare,de a “nu avea nimic de-a facecu ceva”, conţine un important element de disimlare, de ascundere. Acolo unde, de exemplu,griul formează o parte de grup de două culori şi ocupă prima poziţie, ceea ce se opreşte estenon-implicarea (neamestecul) în primul âînd, urmată de o dorinţă neadmisă şi probabilnerecunoscută pentru ceea ce este reprezentat de culoarea secundă. Pe de altă parte, persoanele care aleg griul în ultima poziţie, doreşte să cuprindă totul– refuză non-amestecul – şi simte că are un drept real să ia parte la tot ceea ce se întâmplă înjurul său, cu rezultatul că alţii îl pot considera intrigant, suprainchizitiv şi indiscret. Subiectulconsideră neutralitatea griului plictisitoare şi respinge calmul său lipsit de viaţă spre ultimulloc în şir. Toate celelalte culori încărcate de efect şi stimulare cu tensiunile lor contrastantesunt preferate pentru că ele implică un grad ridicat de trăire şi de interesare. Orcine respingegriul din această cauză, vrea să epuizeze toate posibilităţile în drumul său către ţintă şi nu îşipermite odihna sau relaxarea până când nu o atinge. Orcine îşi alege griul în poziţia a II a îşi împarte lumea pe care o are într-o ariecompensatoare şi exagerată, pe de o parte, reprezentată de culoarea pe care a plasat-o înprima poziţie şi, pe de altă parte , de toate posibilităţile reprezentate de culorile pe care lerespinge sau de sentimentul de anxietate în care ar putea fi antrenat de acestea, sentiment pecare îl respinge. Culoarea care precede griul reprezintă singurul mecanism prin care subiectulvrea să trăiască. Alminteri el se deconectează şi se separă de lumea din jur. Aceasta nuînseamnă că în ochii altora va apare ca inactiv sau neparticipator, dimpotrivă poate apărea cafoarte activ deoarece compensaţia include străduinţa de a compensa pentru sine sentimentulinterior de lipsă de semnificaţie şi propria inabilitate de a acţiona ca rezultat al trăirii directe. Chiar când griul este în poziţia a treia, lipsa de echilibru între culorile favorizate careîl preced şi culorile care-l urmează este încă atât de încărcată de tensiune, încât culorile dinpoziţile I şi II trebuie interpretate ca şi compensaţii, şi deci ca substitute compulsive pentru oanumită deficienţă existentă şi pentru anxietatea care apare datorită acestei deficienţe. Deex. : dacă primele culori sunt 3 4 0, atunci s-a produs o deconectare, iar grupul 3 4reprezintă o metodă compensatorie care trebuie folosită pentru a trăi; în acest caz, o“activitate expansivă”. El trebuie să continuie să încerce extinderea câmpului său de acţiuneşi trăire pentru a se convinge că se întâmplă ceva, deoarece el însuşi a pierdut cursa, se simteeliminat şi aproape pierdut; nimic nu mai are un înţeles real şi nu este nici el sigur ce vrea caîntr-adevăr să aibă înţeles. În orice caz nici el nu cunoaşte toate aceste lucruri şi de obicei nuvrea câtuşi de puţin să le cunoască dacă le conştientizează, tot va avea tentinţa de a se spargeîn bucăţi în jurul său şi tocmai din acest motive el trebuie să aibă compensaţie. Griul peprimele trei locuri conţine de aceea un puternic element de autodecepţie, mai ales pentru cădeseori compesaţia este puternică şi eficientă. Multe personalităţi de conducători de industrie 21
  22. 22. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zşi comerţ au compesaţii de această natură urmate imediat de griul care ascunde acest lucruconfirmă o teorie psifologică de amploare care afirmă că: “aceia care excelează sau seevidenţiază din rândul lor fac astfel mai puţin datorită unor superiorităţi naturale câtdatorită unui impuls coercitiv de a scăpa de ceva care produce anxietate şi disconfort.” Culorile care apar când în faţă când în spatele şirului, de la prima la a douaalegere, dau indicii asupra unui stadiu existent de anxietate. Astfel de culori care însoţescgriul sunt ele însele încărcate de conflict atâta vreme âît griul apare în prima jumătate atestului (în poziţia 1-4). Poziţia medie statistică medie a griului este pe cel de-al şaselea loc, de unde se poatetransfera la 5-7 fără să devină semnificativ. În alte poziţii are semnificaţii. În condiţii deepuizare, de golire sau de stres special ( de exemplu înainte de examinare) griul tinde să fieîmpins înainte, spre început. ALBASTRU Albastrul-închis al testului reprezintă calmul complet. Contemplarea acestei culori areun efect linistitor asupra sistemului nervos central. Presiunea sanguină, ritmul pulsului şirespiraţiei se reduc, în timp ce mecanismele de autoprotecţie lucrează pentru a reîncărcaorganismul. Corpul se adaptează la relaxare şi recuperare aşa încât dorinţa pentru aceastăculoare creşte când subiectul e bolnav sau epuizat. Albastrul-închis, la fel ca celelalte culori fundamentale e o reprezentare cromatică aunei tendinţe biologice de bază: fizio1ogic tranchilitatea; psihologic - mulţumirea; acesteafiind pace şi recompensare. Oricine care se află într-o situaţie de echilibru armonie şi relaxaredin tensiune are aceste sentimeate de stabilire unitate şi siguranţă. Astfel, albastrul reprezintăgraniţele pe care individul le construieşte în jurul său reprezintă unificare şi un sens alaparenţei. Se spune că "albastrul este loialitate", dar acolo unde aliaţii cuiva sunt interesaţireapectivul este deosebit de vulnerabil, astfel albastrul reprezintă profunzimea sentimentului.Albastrul ca sensibilitate relaxată este o condiţie prealabilă pentru trăire estetică şi pentruconştiinţa “meditativă". Schelling foloseşte simbo1ul albastrului în a sa "Pdilosophy of Art" când spune"tăcerea este condiţia potrivită frumuseţii, precum calmul unei mări netulburate". Albastrulcorespunde simbolic apei calme, temperamentului liniştit, feminităţii părţii decorative dintr-un manuscris. Perceperea senzorială este suavitatea (dulceaţa), conţinutul său emoţional sautandreţea, iar organul său este pielea. Astfel eczema şi acneea deseori pot fi asociate curealţiile tulburate care includ (sau ar trebui să includă) tandreţe, dragoste sau afecţiuneapropiată, de tipul familiei, iubirii şi al căsătoriei. Derivat din sanscrită, cuvântul pali"nila" a fost dat acelui albastru închis care serecomanda ca fiind cel mai potrivit mediu scopurilor meditaţiei. Cuvântul german pentrustare logică fundameatală pe care o reprezintă albastrul-închis este "gemut". Nu există unechivalent englezesc care să aibă acelaşi sens, dar apropiat este "sensibilitatea sentimentelor". Albastrul-închis are o considerabilă profunzime şi plinătate favorizat fiind desupragreutate - şi reprezintă mulţumirea şi împlinirea. Este tocmai împlinirea fericită aînaltelor idealuri, de unitate, de totalitate, de unire cu GEA, pământul mamă. Este adevăr şiîncredere, dragoste şi dedicare, de renunţare şi devotament. Albastrul este eternitatea dedincolo de timp, reprezentând valorile tradiţionale şi de durată, tinzând astfel să perpetuezetrecutul. Când albastrul este ales în prima poziţie se denotă o nevoie de linişte emoţională, pace,mulţumire sau o trebuinţă fiziologică de odihnă, de relaxare şi posibilitatea de recuperare.Cine favorizează albastrul are nevoie de un mediul calm şi ordonat, eliberat de nelinişti şi 22
  23. 23. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zfrământări, în care elementele se mişcă şi evoluează încet, după linii mai mult sau mai puţintradiţionale, un mediu în care relaţiile sale cu alţii sunt placide şi fără controverse. Când esteales în prima poziţie, dar nu ca şi compensaţie, alegerea implică un spirit calm, un calm şi opreocupare pentru rezolvarea etică şi integră a problemelor vieţii, există o dorinţă că poateavea încredere şi că poate fi crezut de asociaţi şi de cei apropiaţi. Când albastrul este ales în poziţia a şasea, a şaptea sau a opta, în orice cazdorinţa de cumpănire (de sânge rece) şi de încredere reciprocă rămâne nesatisfăcută înrelaţiile sale dând naştere la o anxietate care este cu atât mai mare cu cât culoarea este plasatămai spre sfâşitul şirului. Relaţiile emoţionale prezente sau legăturile profesionale respinse,deoarece ele nu sunt pe măsura înaltelor standare pe care le are faţă de acestea şi le respingefie ca plictisitoare, fie restrictive. Le găseşte apăsătoare, descurajante şi deprimante, olegătură din care ar dori să scape. Ar putea în prezent să facă acest lucru, părăsindu-şi casasau schimbându-şi slujba, dar consideră că responsabilităţile sale sunt de aşa natură încât nupoate în prezent întrerupe relaţia cu ele, va fi însă înclinat să evadeze pe plan mental într-oactivitate compensatoare. Astfel, respingerea albastrului închis înseamnă desfacerealegăturilor şi duce la un comportament neliniştit, fără pace şi la un grad de agitaţie mentală.Ca urmare poate suferi, fără pace, şi deci poate suferii capacitatea de concentrare,iar pentrucopil acest lucru poate lua forma unei dificultăţi de învăţare La adult tensiunea rezultă, dacăcontinuă mult, poate duce la tulburări în sistem nervos cuprinzând inima şi sistemulcirculatoriu ca rezultat al schimbărilor cardeo-vasculare. Respingerea albastrului-închis ca nevoie emoţională nesatisfăcută, poate duce la opreferinţă compensatoare pentru verde. În acest caz insistenţa de sine a verdelui implică omândrie şi o cerinţă rebelă de independenţă; deseori se poate găsi la tinerii care vor să sedesfacă de familie şi de legăturile parentale.Respingerea frecventă a albastrului-închis dă naştere la o preferinţă compensatorie pentruroşu, aceasta implicând o dorinţă de stimulare. Când o trebuinţă nesatisfăcută de împlinereemoţională este acompaniată de roşu compensator ca modus operandi în prima poziţie, atuncieste vorba de a aduce acest sentiment de neîmplinire printr-un comportament pasional şisexualitate – sindromul lui Don Juan. Acolo unde promiscuitatea sexuală este respinsă casubstitut acceptabil pentru albastru-închis îndepărtat, compensaţia prin roşu va lua probabilforma unei activităţii riguroase în care individul se ascunde de perico1ele urmăririi unui scopcaptivant, ca de exemplu conducerea automobilelor de curse sau vânătoarea de vânat mare. Deseori galbenul este ales compensatoriu pentru un albastru-închis îndepărtat. Galbenulînseamnă căutarea unei căi de depăşire a dificultăţilor. În acest caz opresiva lipsă de împlinireemoţională cere ca situaţia să fie relaxată iar depresia asociată să fie depăşită, ceea ce duce lao căutare agitată a unei soluţii. Această căutare poate fi orientare nu numai pentrusoluţionarea unei situaţii emoţionale existente de vulnerabilitate, ci poate merge dincolo deaceasta într-o căutare a unui anume stadiu de acord spiritual mai satisfăcător, precumînţelegerea filosofică sau metafizică, preocuparea pentru învăţături religioase sau un interespentru mişcări ulterioare care să ducă la realizarea unei înfrăţiri universale etc. Statistic, albastrul are o semnificaţie aparte dacă nu stă pe primele patru poziţii.. VERDE Verdele testului conţine într-o anumită măsură albastru şi este culoarea care reprezintăcondiţia fiziologică a “tensiunii elastice”. Psihologic se exprimă ca voinţă de acţiune, caperseverenţă şi tenacitate. Verdele-albastru este de aceea o expresie a feminităţii, a constanţeişi mai ales a rezistenţei la schimbare. Indică constanţa punctului de vedere precum şi 23
  24. 24. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zconstanta conştientizare de sine şi încărcarea de valoare ale “Eu” în toate formele de posesieşi de afirmare de sine, deoarece posesia este privită ca evoluând atât în siguranţă, cât şi caautoapreciere. De aceea, persoana care alege verdele pe prima poziţie vrea ca propria savaloare să crească în siguranţă, fie prin autoafirmare, agăţânduse de o imagine idealistădespre sine, fie prin recunoaşterea pe care o aşteaptă de la alţii ca semn de respect faţă decalităţile sale,fie datorită bogăţiei sale, sau în termenii superiorităţii sale în câştigurimateriale, educaţionale sau culturale. Verdele corespunde simbo1ic maiestuosului Sequoia, cu rădăcini adânci, dominânddeasupra tuturor copacilor mai mici, temperamentului auster şi autocratic, tensiunii dincoarda arcului. Percepţia senzorială este astringenţa, conţinutul său emoţional este mândria şiorganele sale sunt muşchii netezi (involuntarii). Astfel tulburările digestive şi ulcerelegastrice sunt deseori asociate cu îngrijorarea pentru o posibilă pierdere a statutului săupersonal. De aceea, verdele ca tensiune acţionează ca un răgaz în spatele căruia excitaţiilestimulilor din exterior constituie fără să fie eliberată, crescând nevoia de mândrie, desuperioritate autocontrolată asupra celorlalţi, de putere, de capacitate de a controlaevenimentele sau cel puţin de a fi capabil de a le mânui şi direcţiona. Această zăgăzuire şirepresie a stimulării din exterior duce la variate forme şi grade de control, nu numai în sensulimpulsurilor direcţionate, ci de asemenea şi ca o exactitate minuţioasă în verificarea faptelor,ca de exemplu o memorie precisă şi exactă, ca o acurateţe a prezentării, a analizei critice şi aconsistenţei logice - toate care duc la un formalism abstract. Acest comportament “verde” poate, de asemenea, să-şi găsească expresia într-ocăutare a unor condiţii de viaţă mai bune, ca de exemplu o sănătate mai bună sau o viaţă mailungă şi mai folositoare, atât pentru sine cât şi pentru ceilalţi. În acest caz avem reformatorulcondiţiilor în schimbare sau ameliorare. Dar, în special, persoanele care aleg verdele vrea caopinia sa să prevaleze, să se simtă justificat ca reprezentant al principiilor fundamentale şiimuabile. Ca urmare el se va plasa pe sine pe un pedestal şi tinde să dăscălească şi sămoralizeze pe ceilalţi. Cel care alege verdele în prima poziţie doreşte să impresioneze. Doreşte să fierecunoscut menţinându-şi punctul de vedere, vrea să-şi găsească o cale proprie împotrivaopoziţiilor, a rezistenţei. Persoana care alege verdele în poziţia 6,7 sau 8 doreşte şi ea acestelucruri dar a fost slăbită de rezistenţa pe care a întâmpinat-o şi se simte redusă în statut prinlipsa de recunoaştere. Această deprimare îl face să simtă o rezistenţă tangibilă, o tensiunefizică prezentă (ca de exemplu în bolile pulmonare sau de inimă), sau ca o greutate sauconstrângere - pe toate acestea vrea să le evite. Cu cât verdele este mai în spatele şirului, cuatât mai repede caută să evite aceste lucruri. De aceea respingerea verdelui înseamnă nelinişte, anxietatea de a se elibera de temerileimpuse de nerecunoastere. Pierderea propriei puteri de rezistenţă şi a tenacităţii, anxietateafaţă de orice schimbare posibilă de statut sau de poziţie, reducerea posibilităţii de a se afirma,toate se combină pentru a se produce o astfel de preocupare în legătură cu propriul său eşecposibil, ca un individ de la care se aşteaptă să arunce vina pe ceilalţi şi să adopte o atitudinecritică, caustică şi nevrednică faţă de ei. În timp ce verdele în prima poziţie poate însemnaîncăpăţânare şi subiectivitate, când este respins înseamnă întodeauna acest lucru. Verdele respins este deseori compensat prin plaserea albastrului în prima poziţiedeoarece se speră că acesta va duce la pace şi eliberare de tensiune. Cei care vor face aceastăselecţie caută un rai liniştit unde pot afla mulţumire şi unde nu mai trebuie să facă eforturiintolerabile necesare pentru afîrmarea poziţiei. Uneori verdele respins este compensat de roşul în prima poziţie. Roşul înseamnă 24
  25. 25. www.cartiaz.ro – Carti si articole online gratuite de la A la Zdorinţa de excitare şi stimulare deoarece verdele respins exprimă el însuşi un stadiu de iritare,de tensiune care duce la nerăbdare şi la pierderea controlului de sine, această combinaţie vaduce la o considerabilă impetuozitate, la izbucniri intolerabile, pierderea parţială acunoştinţei şi chiar la scizuri apoplectice. Uneori se încearcă compensarea intolerabilei tensiuni a verdelui respins prin selectareagalbenului pe prima poziţie ca o cale de ieşire din dificultate. Acest “zbor spre libertate" esteo încercare de a scăpa de sentimentul de constrângere, de depresiune şi de posibilele scăderiale stării de sănătate care pot urma. O astfel de compensare este rareori adecvată, constând îneforturi de a-şi distrage atenţia. GALBENUL Este cea mai strălucitoare culoare din test şi efectele ei sunt lumina şi veselia. Deoareceroşul pare mai dens şi mai "greu” ca galbenul e mai stumulativ; deoarece galbenul e maistrălucitor şi mai puţin dens ca roşu, este mult mai sugestiv decât stimulativ. De exemplu, întimp ce galbenul ridică presiunea sanguină ritmul pulsului şi al respiraţiei într-o manierăasemănătoare roşului, totuşi este notabil mai puţin stabil în felul în care realizează acestelucruri. Principalele caracteristici ale galbenul sunt: strălucirea calitatea radiantă şi veseliafără substanţă. Galbenul exprimă expresivitatea neinhibată, largheţea şi relaxarea.. Ca opusverdelui la care tensiunea inducând contradicţii poate duce chiar la spasme sau chiar crampe,galbenul reprezintă relaxarea şi dilatarea. Psihologic, relaxarea înseamnă relaxarea dinprobleme, încărcături, restricţii sau supărări. Galbenul corespunde simbolic bine-venitei călduri solare, aspiraţiei către aureola desfânt, unui spirit vesel şi fericit. Percepţia ei senzorială este expresia de picant, conţinutul sauemoţional este nestatornicia plină de speranţă şi organele sale sunt sistemul nervos simpatic şiparasimpatic. Spre deosebire de roşu, care acţionează de asemenea prin aceste sisteme, activitateagalbenul e mai nesigură şi tinde să piardă în coerenţă şi formă. Iadividu "galbenul" poate fiun vârtej de hărnicie dar hărnicia sa porneşte inconstant. Dacă galbenul este ales pe primul loc, aceasta arată dorinţa de relaxare şi speranţa uneimari fericiri şi implică conflicte mai mici sau mai mari în care este necesară relaxarea.Această speranţă de fericire în toate nenumăratele ei forme, de la aventura sexuală lafilozofiile care oferă iluminare şi perfecţiune, este todeauna direcţionată către viitor; galbenulpresează spre înainte, spre nou, spre modern, spre evoluţie şi nedemodat. Acolo unde este subliniat galbenu1 puternic este în acelaşi timp compensatoriu, pringăsirea unei căi de salvare, care să aducă relaxare, nu există numai o puternică dorinţă de aieşi din dificultăţile existente, dar există de asemenea şi o probabilitate de superficialitate, deschimbare de dragul schimbării, şi o puternică cerinţă de experienţe alternative. Ca şi verdele,galbenul vrea să câştige în importanţă şi să câştige înalta consideraţie a altora, dar spredeosebire de verde, care e mândru şi suficient, galbenul nu este niciodată liniştit, străduindu-se todeauna spre exterior în urmărirea ambiţiilor sale. Acolo unde este compensatoriu, poatecădea din această cauză în cursa invidiei “ochiul verde al micului zeu galbenul“. Verdele este persistenţa, galbenul este schimbare, verdele este tensiune, galbenul esterelaxare. Între aceşti doi poli este un conflict care evidenţiază incompatibilitatea lor. Aici,ambitia, insistenţa pe sine şi nevoia de prestigiu, a verdelui sunt la război cu urmărirea plinăde speranţă a trăirilor fericite a aventuri exprimate de către galben. Acolo unde verdeledomină, muşchii involuntari sunt sub un stres cronic, că urmări patologice pot apare lastomac sau intestine, la inimă sau la sistemele circulatorii, coaliţii care se descoperă deseoriîn aşteptarea unor ambiţii prea mari. Deoarece gradul de tensiune este deseori de netolerant 25

×