SlideShare a Scribd company logo
Arhimandrit Ioanichie Bălan
PĂRINTELE PAISIE DUHOVNICUL
Cartea a fost tipărită în anul 1993 cu binecuvântarea IPS DANIEL al Moldovei şi Bucovinei
Ediţie electronic;
APOLOGETICUM 2005
Arhimandrit Ioanichie Bălan
Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal.
Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate cre ştină ortodoxă. Ea poate fi utilizată, copiată
şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Corectur şi tehnoredactare : Apologeticum Digitalizare pdf :
Apologeticum
© 2005 APOLOGETICUM. http://apologeticum .net http://www.angelfire.com/space2/carti/
apologeticum2003@yahoo.com
Părintele Paisie Duhovnicul
Cuvânt înainte
Părintele Paisie Olaru de la Sfânta Mânăstire Sihastria a fost dăruit de Dumnezeu cu darul vindecării
şi pacificării sufletelor rănite de păcate. Învăţătura lui teologică era deodată simplă şi înţeleaptă,
evanghelică şi practică. Părintele Paisie avea o mare forţă paşnică de a discerne uşor şi direct
esenţialul de secundar, fără să relativizeze plinătatea credinţei trăite şi fără să o complice prin piedici
inutile.
Asemenea sfinţilor din pustie, care concentrau mult înţelepciune sfânt în cuvinte puţine, P rintele
Paisie spunea esenţialul în sfaturi p rinteşti.
Bun tatea sa nu era sentimentalist , iar mânia sa nu era patimaş . Ascet şi rug tor, Părintele Paisie avea
o severitate fără crispare şi o smerenie fără naivitate: era un om matur duhovniceşte şi curat cu inima.
Îns darul s u cel mai mare era acela de a linişti sau pacifica sufletul celor ce se mărturiseau la el sau
cereau binecuvântarea lui. Pacea pe care o transmitea în jurul său venea din iubirea sa profund şi
smerit faţ de Dumnezeu şi faţ de semeni.
Din familiaritatea sa sfânt cu Dumnezeu Atotmilostivul şi Iubitorul de oameni, se n şteau rug ciunile
şi binecuvint rile sale familiare, p rinteşti şi gingaşe faţ de pelerinul credincios: "Binecuvântează,
Doamne, casa lui, masa lui ... ; dă-i, Doamne, un colţişor de rai". Pronunţa aceeaşi binecuvântare
pentru oamenii de rând şi pentru patriarh sau mitropolit. P catul risipeşte şi tulbur iar Sfântul Duh
adun şi pacific , linişteşte.
Purt tor de Sfântul Duh, prin credinţ smerit şi rug ciune neîncetat , P rintele Paisie duhovnicul aduna
mintea în jurul inimii şi inima oamenilor lâng Dumnezeu, într-o vreme în care ideologia comunist atee
încerca s r t ceasc minţi, s usuce inimi şi s dep rteze pe oameni de Dumnezeu.
Deşi slab şi firav la înf ţişare, P rintele Paisie a fost în ultimii ani ai dictaturii comuniste în Romania
un adev rat uriaş al spiritului românesc care, în linişte, fortifica Biserica lui Hristos din inimile
credincioşilor, în timp ce în zgomotul capitalei se demolau biserici de zid. Dumnezeu singur ştie cât
de mult preţuieşte un duhovnic d t tor de pace şi sănătate a sufletului, atunci cănd societatea umana se
organizează în sistem infernal! Sfintenia P rintelui Paisie Duhovnicul nu se impunea spectaculos, ci
irezistibil de paşnic pentru ca sfintenia umanizeaz pe om, contrar patimilor egoiste care înstr ineaz
umanul din om.
Cartea "P rintele Paisie Duhovnicul", publicat de Prea Cuviosul P rinte Arhimandrit Ioanichie B lan
de la Mân stirea Sihastria, ne cheam s înţelegem deodat cât de minunat lucreaz Dumnezeu în mijlocul
unui popor smerit şi credincios şi cât de mare este nevoia de a avea duhovnici adev raţi care s ne
lumineze calea dreptei credinţe.
f DANIEL
Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Iasi, la Duminica Ortodoxiei, 7 martie 1993
1
Arhimandrit Ioanichie B lan
INTRODUCERE
După trecerea la cele veşnice a Ieroschimonahului Paisie Olaru, din Mănăstirea Sihastria, în noaptea
de 18 octombrie 1990, unul din cei mai mari duhovnici ai monahismului romanesc din zilele noastre,
se simtea nevoia unui volum cu cele mai alese sfaturi şi povăţuiri duhovniceşti, pe care P rintele le d
dea numeroşilor s i fii sufleteşti, c lug ri şi credincioşi.
Această dorinţă şi datorie, în acelaşi timp, se împlineşte astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi
binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prin publicarea lucrării de faţă,
intitulată, în mod firesc, "Părintele Paisie duhovnicul".
Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroieşti, comuna Lunca - Botoşani,
într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinţi. Tatăl său, Ioan, era p durar, iar mama sa,
Ecaterina, casnic . Din botez a primit numele de Petru.
În anul 1921 a intrat în viaţa monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele
de Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul l947, preot, fiind pentru puţin timp egumen
la schitul de metanie.
În toamna aceluiaşi an se retrage la Mân stirea Sihastria, devenind duhovnic al întregii obşti, până la
sfârşitul vieţii sale. Între anii 1972 - l985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani
a locuit în chilia sa de la Sihastria, fiind bolnav, până s-a mutat la Domnul, l sând moştenire ucenicilor
s i pilda vieţii sale de adevarat monah şi P rinte duhovnicesc.
În aceasta lucrare am introdus la inceput doua convorbiri ziditoare de suflet, realizale cu Părintele
Paisie în anii 1984 si, respectiv 1987, pe care le-am publicat în "Convorbiri duhovniceşti", volumul I
şi II, fiind pline de har şi caldură părintească şi mult gustate de monahi şi credincioşi. Apoi am
adăugat cuvântul Arhimandritului Cleopa Ilie, cel dintâi fiu duhovnicesc al s u, care evoc unele
momente importante din viaţa P rintelui Paisie Olaru.
În continuare am adăugat un capitol nou, intitulat "Scrisori şi învăţături duhovniceşti", în care sunt
prezentate, selectiv, un grup de scrisori adresate stareţului Mân stirii Sihastria şi unor ucenici
apropiaţi, călugări şi credincioşi. Apoi am adăugat câteva pagini cu sfaturi părinteşti adresate în scris
ucenicilor săi sau înregistrate pe bandă magnetică în diferite ocazii.
Ultima parte a acestui capitol conţine scurte sfaturi şi cuvinte înţelepte ale Părintelui Paisie, păstrate în
memoria şi în inima fiilor săi duhovniceşti vrednici de crezare, redate sub formă de capete,
necunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Cât despre "Ultimele cuvinte ale Părintelui Paisie despre
Rai", cititorul este îndemnat să cugete mai profund la cele de dincolo de moarte.
Mulţumesc lui Dumnezeu cu recunoştinţ pentru realizarea acestei c rţi mult aşteptate, precum şi
tuturor colaboratorilor, cu care împreun am adus la bun sfârşit lucrarea de faţ , pe care o dorim să fie o
călăuză duhovnicească pe calea mântuirii tuturor iubitorilor de Hristos.
Arhim. Ioanichie B lan
2
Părintele Paisie Duhovnicul
CONVORBIREA ÎNTÂI 1
Blândul Ieroschimonah Paisie Olaru este unul dintre duhovnicii cei mai cunoscuţi şi apreciaţi din
mânăstirile noastre. De aproape 40 de ani, acest cuvios Părinte vorbeşte fără odihn cu Dumnezeu şi cu
oamenii, se jertfeşte pe sine şi îşi pune în cump n sufletul s u pentru mântuirea numeroşilor s i fii
duhovniceşti, c lug ri şi mireni, pe care îi creşte cu atâta c ldur şi dragoste.
Crescut şi format în Schitul Cozancea - Botosani, pân în anul l947, apoi în Mân stirea Sihastria, în
preajma satelor şi în mijlocul naturii, P rintele Paisie a fost înzestrat de Dumnezeu cu un suflet
profund sensibil şi deopotriv deschis pentru linişte şi pentru oameni. Din tinereţe iubeşte natura,
florile, izvoarele, câmpul înverzit şi cerul înstelat. Îi sunt dragi slujbele mân stireşti, cânt rile de
miezul nopţii, poezia şi singur tatea. Dar mai presus de toate îi sunt dragi oamenii, c lug rii nevoitori, ţ
ranii arşi de soare de la câmp, mamele cu mulţi copii, tinerii nevinovaţi, b trânii împov raţi de ani şi
credincioşii iubitori de Hristos. Pe toţi îi primeşte cu dragoste, îi ascult , îi m rturiseşte, îi
binecuvinteaz , îi sf tuieşte şi se roag lui Dumnezeu pentru ei. C ci P rintele Paisie este, deopotriv ,
duhovnic iscusit, atât pentru c lug ri, cât şi pentru mireni.
În nevoinţa c lug reasc , ieroschimonahul Paisie Olaru este tipul sihastrului consacrat, care nu poate
renunţa uşor la linişte, la viaţa retras de schit, la chilia lui modest de lemn, aşezat în mijlocul naturii
sau la margine de codru. În schimb, viaţa de obste din marile mân stiri, cu c lug ri mulţi, cu program
impus, cu zgomot şi griji de tot felul, îi este mai greu accesibil .
În duhovnicie, sfinţia sa are o mare experienţ a vieţii interioare. Evit mulţimea, unde mai greu poate
da roade profunde şi de durat . Individual îns , prin taina Spovedaniei lucreaz mult, cu ajutorul
Duhului Sfânt. Aici, ca în faţa tronului ceresc de judecat , se roag , întreab , ascult , trezeşte sufletul,
deşteapt conştiinţa omului, pune leac potrivit pe ran , d speranţ şi t m duieşte. Întâi începe de la rug
ciune şi spovedanie, apoi adaug untdelemnul cuvântului. P rintele Paisie este un duhovnic al inimii. El
se adreseaz mai mult inimii decât minţii. Se smereşte el cel dintâi, şi chiar l crimeaz , ca s conving şi
pe fiii s i sufleteşti s se smereasc şi s -şi plâng p catele.
Cu puţine cuvinte, P rintele Paisie reuşeşte s ridice moralul oric rui suflet care bate în uşa chiliei sale,
îl izb veşte de dezn dejde şi îi promite iertarea şi raiul. Pentru marea sa dragoste şi mil c tre toţi, sfinţia
sa nu înfrunt niciodat , nu mustr cu asprime, nu ridic tonul cuvântului; ci îl foloseşte cu multă
măiestrie, ca un medicament rar pe rana deschisă. P rintele Paisie este un duhovnic preţios pentru
zilele noastre. El reuşeşte s câştige mai multe suflete pentru Hristos decât alţii, pentru c st ruie mai
mult, pentru c lucreaz mai profund sufletul omului, pentru c iubeşte mai mult şi se adreseaz direct
inimii. El îşi începe deodat dialogul cu Dumnezeu şi cu omul, prin rug ciune şi cuvânt, prin
spovedanie, dezlegare, sf tuire şi canon. Dialogul cu sfinţia sa este un dialog emoţional, al inimii, al
bucuriei şi al lacrimilor. Un dialog aproape harismatic, al încrederii şi speranţei de mântuire.
P rintele Paisie nu vorbeşte aproape deloc despre iad. În schimb, despre rai şi fercirea drepţilor
vorbeşte permanent ucenicilor s i, pentru c este un P rinte al dragostei şi n dejdii. De aceea şi salutul
său obişnuit către fiii săi duhovniceşti este acesta: "Să ne întâlnim la uşa raiului!".
La vârsta sa de aproape 90 de ani, bunul P rinte Paisie Olaru se simte obosit. Aceasta l-a îndemnat s se
retrag în ultimii ani la Schitul Sihla, ca s fie mai liniştit, mai aproape de cer, de Dumnezeu. Dar şi aici
îl caut oamenii - c lug ri, stareţi, preoţi, credincioşi de
Aceasta convorbire cu Ieroschimonahul Paisie Olaru a avut loc în vara anului 1984 la chilia sa de la Schitul Sihla şi a fost
publicată în Convorbiri duhovniceşti - vol. I din acelasi an.
3
Arhimandrit Ioanichie B lan
3
aproape şi de departe - pe care îi primeşte cu aceeaşi obişnuit dragoste, în numele lui Hristos şi toţi se
întorc înt riţi şi hr niţi duhovniceşte. Odat cu seara, P rintele Paisie îşi aprinde lumânarea, se roag în
tain , citeşte din sfintele c rţi, cânt ceva spre lauda lui Dumnezeu, apoi se odihneşte dou ore pe
obişnuit laviţ . La miezul nopţii, când sun clopotul, îşi ia toiagul şi coboar de sub stâncile Sihlei la
biseric s asculte slujba Utreniei.
Aşa îşi traieşte bunul nostru P rinte duhovnicesc ultimii ani ai vieţii sale p mânteşti. Nu se teme de
ceasul morţii, nici de diavoli, nici de muncile iadului pentru c în toat viaţa a iubit pe oameni şi pe
Dumnezeu; pentru că s-a jertfit pentru mântuirea altora. Nadejdea lui este Hristos, Mântuitorul lumii;
averea lui este smerenia; iar lauda lui sunt numeroşii săi ucenici, pe care i-a crescut şi care se roag
pentru el.
Dorinţa realiz rii unui dialog cu P rintele Paisie m-a îndemnat s urc adeseori muntele Sihlei spre a-i
cere cuvânt de folos pentru mine şi pentru toţi cei ce iubesc pe Hristos. Iată-mă sus, lâng chilia b
trânului. Lucreaz la mica lui gr din de legume. M apropii şi-i s rut mâna care a mângâiat atâtea suflete.
1. Binecuvântaţi-mă, prea cuvioase Părinte Paisie!
- Domnul şi Maicuţa Lui să ne binecuvânteze pe toţi, Părinte Ioanichie!
2. Am venit s v v d şi s primesc cuvânt de folos de la sfinţia voastr .
- Acum, noi b trânii nu mai avem cuvinte de folos cum aveau p rinţii noştri. Ne-a luat Dumnezeu
darul şi puterea cuvântului, pentru c nici noi, nici cei ce ni-l cer nu-l implinesc cu fapta. Spunem noi
câte un cuvânt de sf tuire celor care vin pân aici, dar când aud c trebuie s -l pun în practic , adic s se
roage mai mult, s posteasc , s ierte pe aproapele lor, se întorc ab tuţi acas . Spun la unii de zece ori s
lase beţia şi desfrânarea ca s nu-şi piard sufletul, dar ei, deşi f g duiesc, îl fac mai departe. Am îns şi
suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid gura, ei şi încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu.
Dar s st m oleac , colo, pe banc în cerdacul chiliei.
3. P rinte Paisie, spuneţi-mi câteva cuvinte despre satul natal, despre p rinţii sfinţiei voastre şi despre
anii copilariei.
- Întrebarea sfinţiei tale m îndeamn s m fac mic, s m v d în satul meu natal, Stroieşti din comuna
Lunca, judeţul Botoşani, şi în casa p rinţilor mei, Ioan şi Ecaterina Olaru. Ţin minte că tatăl meu a fost
pădurar la boieri toată viaţa lui, până la adânci bătrâneţe. P rinţii mei au avut cinci copii, patru b ieţi şi
o fat . Cel mai mic dintre ei am fost eu. Îmi aduc aminte c tata m-a dus la şcoala din sat pentru prima
data şi m-a prezentat profesorului meu de atunci, cu numele Sandru. La noi în sat nu se învăţau mai
mult de trei clase primare. În aceşti trei ani am fost premiantul clasei. La sfârşitul anului îmi cântau
băieţii: "Ai ascultat, ai învăţat, coroană ai luat!". Pe atunci se dădeau ca premii cărţi cu vieţile
sfinţilor. Sigur că m mândream! P rinţii mei, Ioan şi Ecaterina, au tr it în pace şi mergeau la biseric
regulat, mai ales la s rb tori mari. Ţin minte, la Paşti, dup Înviere venea tata de la biseric cu pasca
sfinţită şi cu ouă roşii într-un ştergar frumos. Noi îl aşteptam să vină şi când intra în casă, zicea:
"Hristos a înviat!", iar noi răspundeam: "Adevărat a înviat!". Apoi, tata ne atingea cu pasca sfinţită la
frunte.
4. Ce sfaturi mai deosebite vă dădeau părinţii în ani copilariei ?
- Ca sfaturi, mai mult ne învăţau cu viaţa lor, fiind oameni simpli. Dar nu i-am auzit niciodat s se certe
sau s înjure. Tata ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu
glas tare că auzeam şi noi. Zicea ca preotul: "Domnului să ne rug m!" şi se batea cu pumnul în piept.
Iar mama era prietenoas cu toat lumea şi ne spunea de multe ori: "Măi băieţi, să fiţi cuminţi, ca să nu
dăm cinstea pe ruşine!"
5. Dar de preotul care v-a botezat şi de b trânii satului v mai amintiţi?
- Pe preotul care m-a botezat îl chema Gheorghe Bercea şi pe prezvitera Profira. Parc îl aud pe
Părintele cântând în biserică: "Aghios, Aghios ... !" şi se bătea cu pumnul în piept. Pe atunci b trânii
îşi l sau must ţi şi purtau p rul retezat, iar copiii, mare, mic le d deau "Buna ziua".
6. Când v-au murit părinţii?
P rintele Paisie Duhovnicul
- Mama mea a murit în timpul războiului din 1913, iar tata a murit în anul 1923, când eram la mân
stire.
7. Cine v-a îndemnat să intraţi în viaţa călugărească?
- Vieţile Sfinţilor m-au îndemnat la călugărie şi dragostea mea pentru Domnul!
8. În ce an aţi intrat la mânăstire la Schitul Cozancea?
- Am intrat în mân stire dup r zboi, în anul 1921. Ca stareţ la Cozancea era ieromonahul Vladimir
Bodescu. Tot în timpul lui am fost şi c lug rit. Dar schitul îl cunoşteam înc din copilarie, c , deşi eram
obraznic, biserica îmi era drag . Am c p tat dragoste de biserica din c rţile ce le primeam premiu la
şcoal .
9. Ce duhovnici mai sporiţi erau pe atunci la Cozancea?
- Am apucat pe atunci c lug ri şi duhovnici sporiţi la Cozancea, pe care îi socoteam înainte v z tori.
Duhovnicul meu era P rintele Calinic Susu, mare nevoitor şi lucr tor al rug ciunii. El de multe ori m
scula la rug ciune. Iar când m chema la biserica la miezul nopţii, îmi zicea : "Hai să mergem la
biserica, că secerisul este mult şi lucrătorii puţini ! ". Mă sup ram când m scula prea degraba, dar când
mergeam la utrenie, îl g seam, ori aşteptând pe pragul bisericii, ori umblând împrejurul ei.
10. În ce an v-aţi c lug rit, P rinte Paisie?
- Călugăria mea a fost în anul l922, vara, în iunie; dar a fost prea pripită, căci m-a c lug rit pe caz de
boal . Stareţul meu de atunci, Protosinghelul Vladimir Bodescu, m-a tuns cu mâinile lui, schimbându-
mi numele din Petru în Paisie.
11. Ce ascult ri şi ispite mai deosebite aţi avut în primii ani de mân stire?
- În Schitul Cozancea era viaţa de sine, iar eu eram rânduit cu toat treaba în ograda st reţiei şi m
bucuram când puteam s iau parte la slujbe. Mai târziu am fost rânduit paraclisier la biseric . Îns am
avut şi multe ispite la început, fiindc m socoteam c ştiu ceva şi c pot ceva. De multe ori m mâniam:
fiind prea încercat de P rintele stareţ şi uneori îmi zicea gândul s m întorc în lume, c am cu ce trai. Dar
când m duceam la duhovnic şi m m rturiseam, îndat m linişteam.
12. În ce imprejurare v-aţi retras la linişte în codrii din preajma Schitului Cozancea şi câţi ani aţi
sihastrit acolo?
- În anul l925 am avut fericirea să fac o vizită pe la mânăstirile din Munţii Neamţului, în care timp am
ajuns şi la Schitul Sihla, unde am rămas mai multe zile. Atunci am întâlnit mulţi pustnici în apropierea
Sihlei şi la Râpa lui Coroi. De atunci, mai ales, mi-a pl cut s tr iesc în singuratate şi s m dep rtez de
lume. Acest gând m-a îndemnat s m retrag la munţi. Am încercat s vin la Mân stirea Sihastria, dar
stareţul de atunci, Ioanichie, nu m-a primit f r blagoslovenia stareţui meu. Din aceast pricin am îndr
git o poieniţ aproape de Schitul Cozancea, unde m retr geam din când în când pentru rug ciune şi
linişte. În anul l930, schimbându-se stareţul meu, noul egumen mi-a dat voie s -mi fac o c suţ cu trei
chilii în acea poieniţ , unde mi-am f cut o mic gr din şi am plantat pomi roditori şi viţ de vie. Acolo m
linişteam noaptea, dar ascultarea o aveam tot la mân stire, la biseric . În acea c suţ aveam şi un mic
paraclis. Acolo am petrecut 18 ani, adic pân în l948, când am venit la Sihastria.
13. Ce ispite mai deosebite aţi avut la linişte şi cum le-aţi biruit ?
- În acest r stimp de aproape dou zeci de ani, nu am avut prea mari ispite de la diavoli, c nu prea îi sup
ram. Doar de la trup eram mai mult ispitit, c intrasem în r zboi cu cei şapte ispititori, adic cele şapte p
cate de moarte, pe care de multe ori le împlineam. Dar, prin rug ciune, prin smerenie şi r bdare, le
biruiam cu darul lui Dumnezeu.
14. Ce ucenici mai deosebiţi aţi avut la linişte ?
- Am avut mai mulţi, dar cel mai sporit a fost fratele P rintelui Cleopa, anume Gheorghe Ilie. Mi-aduc
aminte că locuia în chilie cu alt frate bătrân, care nu ştia carte, şi era foarte t cut şi nevoitor la rug
ciune şi la post. Odat , pe când se rugau ei împreun seara, fratele Gheorghe şi-a croit dou palme,
singur, peste obraz, ca s -şi alunge somnul. Atunci b trânul speriat, a s rit de la rug ciune şi a venit la
mine, zicând c a înnebunit fratele
5
Arhimandrit Ioanichie B lan
5
Gheorghe şi numai pot citi pravila împreun . Dar eu i-am linistit pe amândoi. În alt zi lucram la vie cu
fratii. Seara, l-am trimis pe fratele Gheorghe Ilie sa preg teasc masa. Când venim noi găsesc pe masă
un mic biletel pe care scria: "Iarta-mă, Părinte Paisie, plec pentru cinci zile s m poc iesc!" Mânc m
noi, ne facem pravila de seara şi ne culc m. Pe la miezul nopţii m pomenesc că bate cineva în geam.
"Cine-i acolo?" întreb. "Blagosloveşte, Părinte Paisie, sunt fratele Gheorghe păcatosul". "Fratele
Gheorghe este plecat pentru cinci zile la linişte să se poc iasc !" i-am r spuns; apoi i-am dat drumul în
chilie. Era obosit şi speriat. "Ce-ai p ţit?" lam întrebat. Iar el mi-a r spuns: "Am g sit o groap în p dure
şi mi-a venit în minte s stau acolo cinci zile ca s postesc şi s m rog. Dar când citeam din Ceaslov rug
ciunea de seara şi acatistul Sfinlor Voievozi, am auzit un glas înfricoşat: "Ce faci aici?" Era vr jmaşul!
Atunci, de frica, repede am luat Ceaslovul şi nu ştiu cum am ajuns aici. M rog de m iart , P rinte
Paisie". "Dumnezeu s te ierte, frate Gheorghe, i-am r spuns. Aşa p ţesc cei ce fac orice lucru fără
blagoslovenie!".
Dup ce a plecat fratele Gheorghe Ilie la Mân stirea Sih stria, mi-a trimis Dumnezeu alt ucenic bun, tot
Gheorghe îl chema. Era din satul Flămânzi, a fost cioban la oi toată viaţa lui şi nu s-a c s torit
niciodat . Un b trân minunat cu plete albe şi cu barb . Prima întâlnire a fost într-o seara de iarn . Pe
când eram la vecernie, numai ce apare înaintea bisericii, desculţ, cu faţa senin , îşi stergea picioarele
de z pad . Eu atât pot s spun despre el, c mi-a fost ucenic la chilie opt ani de zile, c m întrecea în toate,
şi în post, şi în rug ciune, şi în smerenie şi nimic nu f cea f r blagoslovenie.
15. Ce bucurii duhovniceşti mai deosebite aţi avut la Schitul Cozancea ?
- Am avut destule bucurii cât am stat la linişte în c suţa mea din poieniţ , mai ales când m rugam
noaptea şi foloseam sufleteşte pe alţii. Dar, cele mai sfinte bucurii duhovniceşti le-am simţit la
biseric , în timpul Sfintei Liturghii.
16. În ce an v-aţi f cut schivnic?
- Gândul şi dragostea de linişte, de mai mult rug ciune, m-au îndemnat în anul 1933 s primesc marele
şi îngerescul chip, adic schima mare, cu scopul de a-mi îndrepta viaţa şi ca un fel de preg tire
duhovniceasc pentru pustiile sihastreşti, unde doream s m retrag.
17. Ce egumeni şi duhovnici mai iscusiţi aţi cunoscut la Schitul Cozancea ?
- Ca egumeni pân în 1933 am avut pe protosinghelui Vladimir Bodescu şi ieroschimonahii Vitalie
Pauca şi Dosoftei Tincu. Iar dup 1933 am avut pe ieromonahul Vasian Cuvuliuc, pân în 1947. Dintre
duhovnici, au fost mai vestiţi ieromonahii Calinic Susu, fostul meu duhovnic, şi Conon Gavrilescu,
vestit în tot ţinutul Botoşanilor. Apoi, ierodiaconii Nicon Draguleanu mare cânt reţ, Gherasim Vieru si
alţi câţiva c lug ri iscusiţi.
18. Veneau credincioşi în s rb tori la Schitul Cozancea ?
- Venea multa lume la schit, din toate p rţile. Unii pentru citit, alţii pentru Sfântul Maslu, pentru
spovedanie şi pentru sfatuire şi se întorceau la casele lor multumiţi. La chilia mea din padure, îns ,
veneau mai puţini, c nu eram preot.
19. Ce sfaturii duhovniceşti d deaţi ucenicilor ?
- Pân a nu fi preot şi duhovnic, pe mireni nu-i prea sf tuiam, decât numai pe cei mai apropiaţi îi
îndemnam s se roage mai mult, s citeasc la psaltire, s fac metanii, s posteasc , s se împace unii cu alţii
şi îi duceam la duhovnici în schit s se spovedeasc . Pe ucenici, îns , eram nevoit s -i înv ţ, dar mai mult
cu fapta decât cu cuvântul. Iar ei, când vedeau c m scol la rug ciune, c postesc, c ţin t cere şi m port
blând cu ei, se sileau s fac chiar mai mult decât mine. Dup hirotonie, eram nevoit s încerc şi cu
cuvântul s -i folosesc pe ucenici, deşi nu corespundeam nici cu viaţa, nici cu înv ţ tura. Dar cu darul
lui Hristos, m sileam s -i împac pe toţi şi s se întoarc de la chilia mea liniştiţi.
20. Când aţi fost hirotonit diacon şi preot ?
- Diacon am fost hirotonit în anul 1943, iar preot şi duhovnic în anul l947, de episcopul Valerie
Moglan, când, din nefericire, am fost numit şi egumen la Schitul Cozancea. C , fiind trimis la
Mitropolie cu nişte jalbe, am fost hirotonit f r voia mea preot şi m-am
P rintele Paisie Duhovnicul
întors înapoi stareţ. Atunci am fost nevoit s -mi las chilia din p dure şi s cobor în mân stire. adic am
dat liniştea şi pacea inimii pe tulburare.
21. Întrucât v-a fost drag s îngrijiţi de cei bolnavi, spuneţi-mi câte ceva despre sfârşitul frumos al
ucenicilor sfinţiei voastre.
- Da, am avut dragoste s ajut pe cei bolnavi, dar nu ca pentru Dumnezeu, ci ca o datorie omeneasc ,
având prea puţin mil . Dac ar fi s scriu despre sfârşitul frumos al tuturor c lug rilor pe care i-am
îngrijit, aş face o carte întreag . Îns acum voi aminti pe scurt numai pentru unii, ca s ştie cei doritori,
despre sfârşitul frumos al celor ce trec din moarte la viaţa. Mi-amintesc de un frate cu numele
Gheorghe Cozmanciuc, mare nevoitor. Acesta îmboln vindu-se, m-a chemat la patul lui şi a cerut s -l
facem c lug r. A treia zi dup c lug rie, s-a împ rt şit cu Sfintele Taine, şi-a cerut iertare de la toţi şi
fiind pe mâinile mele, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Un ierodiacon, Gherasim Vieru, iarăşi
îmbolnăvindu-se, m-a chemat s -i citesc Paraclisul Maicii Domnului. Când l-am citit pân la jumatate
şi-a dat sufletul în bratele Domnului. Alt ierodiacon, Nicon Dr guleanu, mare ostenitor, m-a chemat
într-o zi şi mi-a zis să-l încui în chilie, şi să vin la el a doua zi la ora opt, "ca să cântăm împreună cu
îngerii Aliluia". Fiind spre Duminica, eu m-am zăbovit cu lumea şi nu am putut fi la chilia lui la ora
opt. Când am intrat la el, era ora nou , iar P rintele Nicon abia murise, c era înc cald. Am plâns şi am
regretat mult c nu am venit cu o ora mai devreme s cânt m împreun cu îngerii Aliluia! Am cunoscut şi
un alt b trân minunat, monahul Gherman Condurache, un b trân de aproape 90 de ani, fost cioban toat
viaţa şi cu suflet curat. Avea mare evlavie la Sfântul Nicolae şi i se ruga cam aşa: "Sfinte Neculai,
îndur -te de mine păcatosul. Eu bătrân, tu bătrân, ai milă de mine!". L-am găsit mort în chilie într-o
vară şi l-am dus printre flori la biseric , în sunetul clopotelor. Era pe la Sfinţii Împ raţi. Nu-l pot uita
nici pe monahul Ghenadie Avatamaniţei, care mi-a fost ucenic de chilie opt ani de zile. El îmi spunea
de multe ori: "Părinte Paisie, eu în toată viaţa mea nu am dormit pe pat, iar de medicamente nu am
ştiut". Când m îmboln veam, b trânul f cea metanii lâng patul meu s m fac s n tos, ca s nu mor eu
înaintea lui. Când era în ceasul morţii, a cerut s -l scot afar din chilie. I-am împlinit dorinţa şi l-am
aşezat pe iarb cu faţa spre r s rit şi aşa a adormit, pe p mântul gol, cum era deprins din tinereţe, ca
cioban la oi. Dumnezeu s -i ierte pe toţi. În memoria mea mi-a r mas smerenia şi simplitatea lor, c ci
nu erau oameni înv ţaţi, cu mult carte, dar tot ce apucaser şi ei de la înaintaşii lor, ţineau cu sfinţenie;
adic pravila de chilie, slujbele bisericii şi lucrul mâinilor. Ba şi cu rug ciunea minţii cred c erau destul
de sporiţi.
22. În ce an aţi intrat în obstea Mân stirii Sih stria şi cum era viaţa duhovniceasc pe atunci în aceasta
mân stire ?
- Am venit la Sih stria în anul l948. Ca stareţ era P rintele Cleopa. Aici era pe atunci adevarat viaţ de
obste. Am apucat p rinţi care nu aveau în chilie nimic, afar de pat şi câteva c rţi de rug ciuni. P rintele
Dometian, un c lug r b trân şi sporit, era nelipsit noaptea de la biserica. El începea regulat
miezonoptica. Un alt c lug r smerit, P rintele Cristofor, care îngrijea de bolnavi, îl aducea noaptea la
biserica în spate pe fratele Mihai, care era paralizat. Toţi fraţii erau obligaţi s vin la utrenie, iar cine nu
venea, nu mânca a doua zi. Toţi erau mulţumiţi c domnea pacea şi liniştea în sfânta Mân stire Sih
stria.
23. Ce ascultare deosebit aţi avut la Sih stria ?
- Am fost rânduit de P rintele Cleopa cu spovedania c lug rilor şi mirenilor care veneau la mân stire,
iar când aveam timp mai lucram şi la gr din .
24. Când aţi fost transferat Ia Mân stirea Slatina şi cum era viaţa duhovniceasc în aceast obşte c lug
reasc ?
- Ne-am dus la Slatina în toamna anului l949, cu un sobor de 23 de c lug ri din Sih stria, în frunte cu P
rintele Cleopa. Am apucat şi aici p rinţi sporiţi în cele duhovniceşti, ca P rintele arhimandrit Paisie
Cozma. Înainte de moarte, P rintele Paisie a chemat pe toţi p rinţii şi s-a iertat cu toţi. Am venit şi eu
lânga patul lui şi l-am îndemnat s zic "Doamne Iisuse". Iar el mi-a r spuns: "P rinte Paisie, sunt om p
catos, sunt tare p catos, dar alt Dumnezeu nu am cunoscut. Lui m-am rugat în toat viaţa şi cred ca El
are grij de mine..."! şi
7
Arhimandrit Ioanichie B lan
aşa zicând, şi-a dat duhul în faţa noastr . Am mai cunoscut un monah cuvios, pe care l-am luat sub
mantie la schivnicie, cu numele Iuvenalie Bârsan. Citea mereu la psaltire şi iubea ascultarea şi t cerea.
Era paraclisier şi colivar şi niciodat nu d dea greş. Iubea s r cia, c nu avea în chilie decât dou haine c
lug reşti, un ţol şi psaltirea şi întotdeauna era mulţumit. În timpul nostru s-au adunat la Slatina mai
mulţi fraţi şi era mult ascultare şi armonie în mân stire, c ce poate fi mai bun şi mai frumos pe p mânt
decât dragostea.
25. Aţi tr it un timp la Schitul Rar u. Ce amintiri duhovniceşti p straţi în memorie de la Rar u ?
- Am stat aproape un an şi la Schitul Rar u, care depindea de Mân stirea Slatina. Acolo se nevoiau
câţiva c lug ri, din care cel mai sporit mi s-a p rut un c lug r orb, anume Nicodim, tare în credinţă şi
iscusit în sfaturi duhovniceşti. Veneau mulţi credincioşi la el pentru cuvânt de folos şi se întorceau
bucuroşi la casele lor. Tot la Rar u, egumenul schitului m-a întrebat dac am deprins rug ciunea minţii.
Eu i-am r spuns c nici nu am auzit de ea. Atunci el m-a închis într-o chilie mic , cu geamurile astupate
şi mi-a poruncit s zic mereu" Doamne Iisuse". Am stat închis o săptămână. Apoi m-a examinat dacă
am deprins rugăciunea. I-am spus c nu am putut-o deprinde. Când a auzit el, s-a sup rat şi mi-a zis:
"Eşti un vas mic şi gol"! "Mai stai în chilie înc o s pt mân ca s înveţi rug ciunea minţii". Am mai stat o
s pt mân şi sâmb t , când m-a examinat, ca s nu-l sup r din nou, i-am spus c am deprins-o. Iar el
bucuros mi-a poruncit s o dau şi la alţii. Eu îns nici acum n-am deprins cum trebuie rug ciunea minţii,
c nu am viaţ duhovniceasc şi nu iubesc pe Domnul cât ar trebui.
26. V mai amintiţi ceva de folos din timpul când st teaţi la Rar u ?
- Mergând eu odat cu ucenicul spre schitul Rar u, am trecut printr-un sat de munte, anume Sl tioara.
Iat c îmi iese înainte o femeie şi-mi spune c este în cas o b trân , dar nu poate muri c este certat cu
vecina ei. Am intrat în casa, am chemat pe vecin , le-am citit o dezlegare,le-am împ cat şi când ieşeam
din cas , b trâna şi-a dat duhul cu pace. Sufletul ei aştepta împ carea cu toţi, c f r iertare nu ne putem
mântui!
27. Când v-aţi întors iar şi la Mân stirea Sih stria, cum vi s-a p rut viaţa duhovniceasc aici ?
- În primavara anului 1954 m-am întors din nou la sfânta noastr Sihastrie. Aici viaţa duhovniceasc era
deosebit de cea de la Slatina. La Sih stria era mai mult linişte, p rinţii mai t cuţi, mai smeriţi şi lume
mai puţin . Numai cei mai evlaviosi ajungeau pân aici, sau pân la Sihla. Din anul 1954 pân în prezent
mi se pare cea mai rodnica perioad din viaţa mea.
28. Ca duhovnic al Mân stirii Sih stria timp de 30 de ani, cum aţi împlinit aceast grea ascultare ?
Duhovnicia este cea mai grea ascultare din viaţa de mân stire. De duhovnic depinde mântuirea sau
osânda fiec rui suflet care îi este încredinţat. De el depinde c lug ria fraţilor de mân stire, cu
dezlegarea lui se împ rt şesc şi c lug rii şi mirenii şi tot cu dezlegarea şi pe garanţia lui se hirotonesc
candidaţii la preoţie. Mare r spundere are un duhovnic şi de aceea el se mântuieşte mult mai greu
decât un c lug r sau un mirean. Ca duhovnic al Mân stirii Sih stria am avut şi multe bucurii
duhovniceşti, dar şi ispite şi uneori dezam giri. Am avut la spovedanie majoritatea p rinţilor şi fraţilor
din obşte. Cei mai mulţi şi mai râvnitori m-au ascultat au ţinut cont de blagoslovenie, s-au spovedit
sincer şi şi-au predat sufletul în mâna stareţului şi a duhovnicului. Aceştia m-au bucurat cel mai mult.
Iar eu i-am primit ca pe copiii mei sufleteşti, i-am mângâiat, i-am împ cat când erau în ispita şi i-am
înv ţat s iubeasc cel mai mult ascultarea, slujba bisericii, t cerea, smerenia şi rug ciunea la chilii. Unii
dintre fraţi îns veneau rar la spovedanie, iertau mai greu pe ceilalţi, cârteau în ascultare şi erau uneori
nemulţumiţi. Cu aceştia aveam mai mult de lucru. Îmi trebuia mai mult r bdare şi meştesug ca s -i
câştig duhovniceşte. Uneori m duceam eu pe la chiliile lor. Alteori le d deam canon mai uşor, îi
încurajam mai mult şi m rugam pentru ei. Pe unii din ei i-am folosit, iar pe alţii m car i-am menţinut s
nu cad mai r u şi s r mân în mân stire. Cât am reuşit, pe câţi am dobândit sau pe câţi i-am pierdut, ştie
numai singur Dumnezeu. Un lucru numai ştiu, c pentru
7
P rintele Paisie Duhovnicul
toţi pe care i-am avut la m rturisire şi i-am pov ţuit, voi da socoteal în faţa judec ţii lui Hristos.
29. Aţi primit şi c lug ri din alte mân stiri la m rturisire ?
- Ca duhovnic eram silit s primesc la spovedanie şi din alte mân stiri, pentru a-i încuraja şi a-i
îndemna la viaţ curat , dar mai mult i-am îndemnat pe c lug ri s -şi aib duhovnici în mân stirile lor.
Preoţi mireni prea puţini am primit, doar numai din cei cunoscuţi din copilarie. Pe lâng c lug ri, îns ,
am primit, chiar din anul hirotoniei mele, tot felul de mireni. Ei veneau din evlavie şi eu nu puteam s
-i refuz, c zice Domnul: "Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afar ". Dup cum ştim, credincioşii au
mai mult evlavie la c lug ri, la preoţii din mân stiri, decât la ai lor. I-am primit pe toţi cu dragoste, i-
am îmbr ţişat pe toţi, i-am împ cat, i-am spovedit, le-am citit de s n tate, i-am blagoslovit, celor s raci
le-am dat şi câte un mic ajutor şi i-am slobozit cu pace la casele lor. În peste 35 de ani de duhovnicie,
am astăzi numeroşi ucenici şi fii duhovniceşti. Totuşi, îmi dau seama că nu am ajuns la înălţimea
sufleteasc a unui duhovnic iscusit, ca s pot corespunde cu faptele, faţ de cele ce înv ţ pe alţii. Dar am n
dejde în harul şi mila lui Dumnezeu c m va mântui şi pe mine, şi pe fiii mei duhovniceşti.
30. Vi se pare mai grea duhovnicia mirenilor sau a călugărilor ?
- Este mai grea duhovnicia c lug rilor şi a preoţilor decât a mirenilor, fiindc preoţii şi c lug rii au f g
duinţ şi r spundere mai mare. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Canoane, dar nu-şi
împlinesc datoriile lor, adic greşesc cu voia şi cu ştiinta lor. Iar mirenii au r spundere mai mic şi multe
greşesc din neştiinţ . Aici se împlineşte cuvântul Sfintei Evanghelii care zice: "Cui i s-a dat mult, mult
i se va cere, iar cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere".
31. Este bine să îndemnăm pe cineva la călugărie şi la preoţie sau nu ?
- La c lug rie, mai ales, este bine s îndemn m, iar la preoţie este mult mai greu. Numai la scaunul de
marturisire se poate constata dac fiul duhovnicesc are înclinaţie spre bine sau spre r u, dac are voinţa s
se p zeasc şi pe viitor de p cat şi dac iubeşte viaţa curat . Totuşi, este bine s -i mai amân m un timp de
la c lug rie, ca nu îndat s se hot rasc şi apoi s -şi schimbe hot rârea. La preoţie noi îndemn m şi
recomand m numai pe cei ce au viaţa curată şi nu sunt opriţi de Sfintele Canoane. Altfel, nu.
32. Dac vreun fiu duhovnicesc nu ascult şi devine r u, duhovnicul lui are vreo vin înaintea lui
Dumnezeu ?
- Dac cineva se abate de la datoria lui şi nu ascult de sfatul duhovnicului, el singur va r spunde
înaintea lui Dumnezeu. Duhovnicul îns , este dator s se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea lui şi s
-l ierte.
33. Ce canon de rug ciune daţi unui frate? Dar unui c lug r, schimonah sau ieromonah?
- Eu nu am dat canon cu num r. Ca frate ascult tor, i-am dat s fac la chilie pravila, dup Ceaslov, câte
un acatist, un paraclis şi dac poate, o catism din psaltire. Iar canon, fratelui de mânăstire îi dau să facă
de la 40 de metanii în sus; călugărului de la 100 metanii în sus; iar schivnicul dubleaz canonul, pentru
c lui i s-au dat cinci talanţi şi trebuie s dea înc pe atâţia. Eu am p ţit-o odat cu canonul. Dup ce m-am c
lug rit, m-am dus la duhovnicul meu şi l-am întrebat ce canon am de făcut. Iar el mi-a zis: "Fiindcă
eşti sub ascultare, să faci cât poti! "Dar eu nu eram mulţumit cu vorba asta şi m-am dus şi a doua oară
să-l întreb. Atunci Părintele duhovnic, cam supărat, mi-a zis: "Dacă mă întrebi a doua oară, de acum
să faci canon pân nu mai poţi, c ascultarea în mân stire şi osteneala obşteasc ridica o parte din canon!"
34. Ce canon daţi celor bolnavi, care nu pot face metanii?
- Celor b trâni şi bolnavi li se d canon dup puterea lor. Dac nu pot face osteneal trupeasc , dar pot zice
rug ciuni, s dubleze rug ciunile cu "Doamne Iisuse". Tr ia la Mânăstirea Sihăstria un Părinte
schimonah, Nicanor Bataca, care, la bătrâneţe, nu putea face metanii, iar închin ciunile le facea de pe
scaun. Dup ce a c zut la pat, nu mai putea face nici
8
Arhimandrit Ioanichie B lan
închin ciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, şi aşa îşi facea canonul. Aşadar,
fiecare s fac cât poate şi cum poate, dup sfatul duhovnicului, "c pe d t torul de bun voie îl iubeşte
Dumnezeu" .
35. Ce canon de pocăinţă rânduiţi mirenilor, părinţilor care au copii şi tinerilor care vor s se c s toreasc
?
- Mirenilor le dau canon dup cum se prezint . Pentru cei cu copii mulţi, cel mai mare canon este s -şi
creasc copiii în frica lui Dumnezeu, şi s nu-i ucid prin avort sau prin sminteal . Cei ce nu au copii sunt
datori s fac milostenie, dac au cu ce; iar dac sunt s raci, s nu fure şi s urmeze la biseric . Iar tinerilor le
dau canon ca, mai înainte de c s torie, s fie cuminţi şi cinstiţi; iar dup cununie, le dau canon s nasc
copii câţi le va da Dumnezeu, s nu fac avorturi, nici s se p zeasc pentru a nu avea copil. Apoi, s -şi aib
un duhovnic bun, s se m rturiseasc des şi s p zeasc legile Bisericii, postul, infrânarea şi cump tarea.
36. Care este datoria principal a celor c s toriţi ?
- Crucea c s toriţilor este a-şi împlini toate datoriile legate de taina nunţii. Întâi s nasc şi s creasc
copii în frica de Dumnezeu. Apoi, s fie uniţi într-un gând în toate greut ţile vieţii şi s -şi p zeasc patul
neîntinat. Dac soţii ascult de Hristos, de Biseric şi de p storul lor sufletesc, pot împlini cu cinste
datoriile lor creştineşti şi-şi duc cu uşurinţ crucea vieţii pe care şi-au ales-o. „Iar dacă se îndepărtează
de Biserică, de preot şi de sfânta rug ciune, îi impresoar ispitele şi greut ţile vieţii, cad în p cate de
moarte, îşi avorteaz copiii, se îngreuiază de naşterea de fii şi nu se mai tem de poruncile Sfintei
Evanghelii". De aceia, mulţi c s toriţi în zilele noastre se ceart unii cu alţii, divorţeaz şi se lipsesc de
bucuriile vieţii creştineşti.
37. Care sunt datoriile principale ale călugărilor?
- C lug rii sunt datori s -şi p zeasc f g duinţa pe care au dat-o la c lug rie, înaintea lui Hristos şi a
Sfântului Altar. Adic , ascultarea necondiţionat , s r cia de buna voie şi fecioria sau cur ţenia. Pe lâng
acestea s fie smeriţi, s se roage neîncetat pentru ei şi pentru toat lumea şi s aib sfânta dragoste, de care
atârn toat fapta bun şi care le rabd pe toate.
38. Cum trebuie să fie preoţia, atât cei de mir, cât şi preoţii călugări ?
- Ieromonahii şi preoţii, în general, sunt datori ca în toate zilele s fie preg tiţi pentru Sfânta Liturghie
şi s se jertfeasc pentru dreapta credinţ în Hristos şi pentru mântuirea oamenilor, dup putere şi dup
darul pe care l-au primit de sus. Ei sunt datori s m rturiseasc cu timp şi f r timp pe Hristos; dar trebuie
mai întâi s predice cu faptele, adic cu viaţa lor şi apoi cu cuvântul. Adic , aşa cum vorbesc, aşa s şi tr
iasc , c cea mai puternic predic este cea cu fapta şi apoi cu cuvântul.
39. Care sunt cele mai obişnuite şi mai grele ispite ale călugăriilor şi cum se pot izbăvi
de ele ?
- Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rug
ciune. Când c dem din sfânta ascultare şi fugim de biseric , de rug ciune, de metanii şi de post, c dem
uşor în toate ispitele şi patimile omorâtoare de suflet şi ne pierdem mântuirea. Neascultarea şi
lenevirea la rug ciune, ca şi toate celelalte patimi, se vindec prin m rturisire curat la duhovnic, prin
canon şi prin plantarea faptelor bune în locul p catelor care ne st pânesc. De mare ajutor pe calea
mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spal p catele şi biruiesc diavolul.
40. Care sunt după experienţa ce o aveţi de la spovedanie, cele mai grele păcate care bântuie ast zi în
rândul credincioşilor şi cum se pot izb vi de ele ?
- Dup cum se ştie, dou sunt cele mai grele patimi care st pânesc ast zi în rândul mirenilor: beţia şi
desfrânarea. Acestea stric multe familii şi ucid nenum rate suflete omeneşti. Îns , dac se c iesc de
aceste p cate, dac le m rturisesc la preoţi şi le p r sesc, se vindec prin canon.
41. Ce fapte bune trebuie sa aib stareţul şi duhovnicii unei mân stiri, pentru a fi vrednici p stori de
suflete ?
9
P rintele Paisie Duhovnicul
- Atât stareţul, cât şi duhovnicii s se fac ei pild tuturor, prin dragoste şi smerenie. Numai aşa se pot
mântui şi ei şi pe alţii.
42. Ce canon daţi pentru avort şi ucidere de copii ?
- P catul avortului şi al uciderii în general se pedepseste cu p rere de r u în toat viaţa, p r sirea p
catului, canon de metanii în fiecare zi, post pân seara miercurea şi vinerea, naştere şi botezare de copii
în locul celor avortaţi şi oprire de Sfintele Taine de la şapte ani în sus. Femeile, îns , se pot împ rt şi
mai înainte de naşterea pruncului.
43. Ce s fac tinerii pentru a se izb vi de p catul desfrân rii ?
- Tinerii s p zeasc înfrânarea şi cump tarea, posturile şi s rb torile, m rturisirea p catelor şi canonul şi s
asculte de p rinţi şi de preoţi.
44. Din ce cauze a dec zut atât de mult viaţa duhovniceasc în rândul credincioşilor
nostri ?
- "Peştele de la cap se stric "! spun b trânii. Cea mai mare vina o poart p storii de suflete. Dac am fi
noi mai buni s-ar schimba şi creştinii.
45. Cum se poate înnoi astăzi viaţa duhovnicească în mânăstiri şi schituri ?
- Prin revenirea la vechile noastre rânduieli c lug reşti, adic prin mai mult rug ciune şi citire a Sfinţilor
P rinţi, prin participarea întregii obşti la pravila bisericii, mai ales, la slujba utreniei şi Sfânta
Liturghie şi prin tr irea în armonie, în dragoste şi smerenie. Unde sunt acestea, acolo viaţa
duhovniceasc este la în lţime şi se pot forma fraţi şi c lug ri buni. Iar unde st pâneşte materia,
lenevirea la rug ciune, neascultarea şi traiul bun, acolo slujbele la biseric se fac de mântuial şi nu se
pot creşte c lug ri sporiţi
46. Din ce cauză a slăbit râvna pentru rugăciune şi pentru orice faptă bună, atât în mân stiri, cât şi
între mireni ?
- Pentru c a sl bit credinţa în toat lumea. Ast zi, fiecare creştin şi c lug r m rturiseşte c nu se mai poate
ruga în prezent, cum se ruga în trecut. Numai cu mare sil şi osteneal , unii c lug ri buni şi creştini îşi
menţin rug ciunea curat de zi şi de noapte. Ceilalţi sunt mereu înv luiţi de griji, de oameni şi de
neputinţe; iar când ne rug m, mintea ne este plin de gânduri şi r spândire. Având în vedere cele trei
atacuri prin care a trecut Mântuitorul pe muntele ispitirii, când L-a ispitit satana, întâi cu lacomia, al
doilea cu mândria şi al treilea cu necredinţa, biruirea oric rui atac este ca "Domnului Dumnezeu s ne
închin m şi numai Lui s -i slujim" . Ast zi este mare ceart între cele dou surori ale lui Lazar, Marta şi
Maria, care "şi-a ales partea cea bună". In mânăstiri, ca peste tot Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă
s se roage mai mult iar Maria plânge nemângâiat . Dac vom pune întâi biserica, lauda lui Dumnezeu,
adic pe Maria şi apoi ascultarea, lucrul mâinilor, adic pe Marta, atunci toate mân stirile şi bisericile
noastre ar înflori şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. Iar sporirea duhovniceasc a fiec ruia începe de
la aceste cuvinte: "Doamne d s -mi v d p catele mele şi să nu osândesc pe fratele meu..."
47. Din ce cauză se înmulţesc aşa de tare sectele în satele şi oraşele noastre ?
- Sectele se înmulţesc mai întâi din cauza preoţilor care nu au grija pentru turma lui Hristos. Unde
preoţii îşi fac datoria de păstori şi trăiesc precum învaţă pe oameni, acolo nu p trund sectele. Mai mult
decât cunoaşterea Sfintei Scripturi şi decât teologia şi predica este viaţa preotului. Aceasta este, şi
trebuie s fie cea mai puternic predic a preotului de la ţar şi oraş.
48. Cum pot ajuta călugării şi mânăstirile noastre la combaterea sectelor şi a patimilor în rândul
credincioşilor ?
- Pot ajuta prin aceste dou : prin lucrare şi rug ciune. Cu cât se va duce o viaţa mai înalt prin mân stiri,
în rug ciune, în post, în smerenie şi iubire faţ de credincioşi, cu atât se va înt ri credinţa şi viaţa
duhovniceasc în rândul mirenilor. S nu uit m cum se nevoiau p rinţii noştri prin mân stiri şi s le urm
m.
49. Care este cel mai mare rol al mânăstirilor şi al călugărilor dintotdeauna?
- S se roage neîncetat pentru ei şi pentru toat lumea. S laude permanent pe Dumnezeu, s înveţe şi s
mângâie pe credincioşi. In mân stiri, Marta trebuie s asculte de
10
Arhimandrit Ioanichie B lan
Maria, iar nu invers şi să trăiască în armonie una cu alta. De vom face aşa "nimeni nu va strica cetatea
noastr !" .
50. Cum trebuie s tr iasc c lug rii pentru a-şi mântui sufletele lor ?
- Să trăiască în dragoste, că spune Mântuitorul: "Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii
Mei, de veţi avea dragoste între voi" (Ioan 13, 35). Apoi, fiecare să-şi facă datoria în direcţia lui, adic
unde este rânduit, cu bucurie şi f r de c rtire. S înv ţ m şi pe alţii, dar să ne aducem aminte de cuvântul
Domnului, care zice: "Cel ce va face şi va învăţă, acela mare se va chema întru împărăţia cerurilor"
(Matei 5, 19). Să ne aducem aminte şi de cuvântul proorocului David, care zice: "Slujiţi Domnului cu
frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur" (Ps. 2, 9). Şi, în sfârşit, orice facem să fie spre lauda lui
Dumnezeu şi să fie făcut cu smerenie, precum ne învaţă Hristos: "când veţi împlini toate acestea, să
ziceţi că slugi netrebnice suntem, că ce am fost datori să facem, aceea am făcut" (Luca l7, l0). Atât
călugării, cât şi mirenii, dac au pace între ei, adic pacea Domnului, a conştiinţei şi dac au dragoste, se
pot mântui.
51. Ce cărţi sfinte mai de folos recomandaţi pentru călugări şi mireni ?
- Eu m-am folosit cel mai mult de Vieţile Sfintilor, de pilda vieţii lor. Dar de mare folos sunt şi
învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi mai ales Sfânta Scriptură. Toate sunt de folos la timpul lor.
52. Ce rug ciuni recomandaţi pentru c lug ri şi mireni ?
- Toate cărţile de rugăciuni sunt de folos, numai să le citim cu evlavie şi credinţă căci ne înaltă la
Dumnezeu. Prin rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă" , stăm de
vorba cu El. De mare putere şi folos este citirea psaltirii şi mai ales participarea la slujbele bisericii.
Acele rugăciuni care ne hranesc mai mult şi ne atrag sufletul să le facem, numai să nu ne lenevim, că
mare război dă diavolul ca să nu ne rugăm. Rugăciunea cu simtire şi lacrimi ne uneste cu Hristos,
dulcele nostru Mântuitor.
53. Cum putem ajuta noi, c lug rii, la mântuirea credincioşilor şi a oamenilor în general ?
- Ajutăm prin rugăciune, prin cuvânt şi exemplul personal. Scopul pentru care faci o faptă bună,
pentru care te rogi, acela contează la Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi a celor din jurul nostru.
Eu, odată, stăteam pe cerdacul chiliei mele de la Cozancea. În faţa noastră, se ridica un deal peste care
trecea un drum de câmp. Într-o zi treceau pe drum mai multe care înc rcate, între care era şi un om s
rac, cu un car înc rcat, cu doi boişori. La un dâmb nu puteau boişorii s ridice, iar omul îi batea şi îi
îndemna. S racii boişori au c zut în genunchi, iar eu fiind pe cerdac m-am aşezat în genunchi şi cât
puteam împingeam de cerdac şi ziceam: "Hai, mai boişori, sculaţi-vă! Hai cu "Doamne ajută! ". Aşa
strigând, numai ce văd că juncanii se scoală şi pleacă, iar eu bucuros, am zis: "Slavă, Ţie, Doamne ! "
Cam aşa ar trebui s ajut m la mântuirea altora, împingând la povara lor şi rugându-ne pentru ei.
54. Ce fel de milostenie se cade sa fac c lug rii ?
- C lug rii care au cu ce ajuta, s fac milostenie cu cei ce au nevoie de ajutor. Eu cred c mai mare plat
au cei ce ajut pe str ini şi chiar pe vr jmaşii lor. Îns , cea mai mare milosienie a c lug rilor este s fie s
raci de orice materie şi s se roage pentru toţi. C zice psalmistul: "Bog ţia de ar curge, nu v lipiţi inima
de ea. "Cei ce au, s fie ca şi cum nu ar avea nimic; iar cei ce nu au nimic, ca şi cum ar avea de toate.
Mântuitorul ne învaţă: "Faceţi-v prieteni din Mamona nedrept ţii". Adic , de am câştigat ceva din cele
ce nu sunt ale noastre s le d m la s raci, în numele Domnului. Mare putere are milostenia. Dar pentru c
lug ri, mai mare este s r cia şi rug ciunea curat !
55. Cum putem s împ c m pe cei ce sunt certaţi ?
- Întâi s ne rug m pentru ei. Apoi s -i îndemn m s se spovedeasc la duhovnic şi s -i sf tuim cu cuvinte
din Sfânta Evanghelie s se împace, dup cuvântul Domnului: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui
Dumnezeu se vor chema" (Matei 5, 9). Pe cât putem, să ne str duim s facem pace, c suntem fii ai lui
Dumnezeu şi purt m în noi pacea Duhului Sfânt. Cei ce nu se împac unii cu alţii, nu se pot împ rt şi.
11
P rintele Paisie Duhovnicul
56. Câţiva fii duhovniceşti i-au cerut P rintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a r spuns:
- Nu v doresc aici pe p mânt, nici slav , nici altceva din cele trec toare, c toate acestea ne duc la
pierzare. Dar, f când voia Domnului, veţi avea şi aici folos îndestulat, şi dincolo de mormânt veţi avea
fericirea cea veşnic .
57. Altor fii duhovniceşti care au ajuns pân la chilia lui, la Schitul Sihla, le-a zis:
- Sa nu uitaţi de moarte. Toţi aceia care au umblat dup slava omeneasc şi s-au am git de grijile acestei
lumi, la sfârşit au regretat amamic, dar poate prea târziu.
58. Doi c lug ri tineri din Mân stirea Sih stria i-au cerut b trânului un sfat duhovnicesc, iar el le-a
spus :
- S aveţi frica lui Dumnezeu şi s puneţi zilnic început bun. Cei care aţi schiop tat, îndreptaţi-v ; iar
care nu aţi schiop tat, st pâniţi-v cu darul Domnului, s nu c deţi. C nu-i aşa de uşor a tr i, dar este tare
greu a muri. Toţi cei care mor uit de viaţa aceasta şi în ceasul morţii văd înaintea ochilor numai cele
ce le-au făcut, bune sau rele. Odată m-am întâmplat lângă patul unui om nepregătit, care se chinuia să
moară, şi striga la mine deznădăjduit: "Nu mă lăsa, Părinte Paisie, nu mă lăsa! "Căuta să fugă şi striga:
"Nu mă lăsa, Părinte Paisie"! şi a murit. Dumnezeu s -l ierte! Altul, care era de mult bolnav, a murit
aşa frumos! S-a spovedit, s-a împărtăşit şi a cerut să-l fac călugăr. Joi l-am călugărit în patul lui de
suferinţă şi sâmbătă a plecat la Domnul. Dar, înainte de ceasul morţii m-a trimis s chem duhovnicul ca
s -i citeasc rugăciunile de darea sufletului. Apoi a zis: "Aprindeţi lumânarea! Degrabă, lumânarea"! îi
aprind lumânarea şi voiam să i-o ţin eu. Iar el mi-a zis: "Lasă, Părinte Paisie, c-o ţin eu"! A ţinut-o în
mâinile lui câteva minute. S-a uitat la stânga şi s-a înfricoşat. Apoi s-a uitat la dreapta şi s-a bucurat
puţin. La urmă îmi zice: "Părinte, stinge lumânarea că mai am oleacă!" A venit duhovnicul şi i-a citit
molitfa de darea sufletului. Era în zori de ziua. S-au adunat mai mulţi în jurul monahului Ghervasie,
că aşa îl chema. Am aprins din nou lumânarea, şi-a cerut de la toţi iertare, a r suflat adânc şi şi-a dat
duhul cu pace. Iat c lug r preg tit pentru moarte numai în trei zile. Dumnezeu s -l odihneasc cu sfinţii
pe P rintele Ghervasie. Mi-a fost ucenic.
59. Ce s fac, c m biruiesc de mânie ? L-a întrebat un ucenic.
- Mânia nu lucreaz dreptatea lui Dumnezeu, spune Sfânta Scriptur . Când te mânii, nu eşti st pânit de
duhul lui Dumnezeu, ci eşti robit de duhul r zbun rii, al mândriei şi al slavei deşarte, care te îndeamn s
nu te poc ieşti, s nu ierţi, s nu te smereşti. S fugim de mânie şi de r zbunare şi s urm m Domnului
nostru Iisus Hristos, care ne învaţ , zicând: "... înv ţaţi-v de la Mine c sunt blând şi smerit cu inima şi
veţi afla odihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Să ne rugăm mai mult, Părinte!
60. Ce este smerenia, P rinte Paisie ? - l-au întrebat odata câţiva ucenici.
- Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredinţeaz c suntem mai p c toşi decât toţi oamenii şi
nevrednici de mila lui Dumnezeu. Când ne def im m pe noi înşine nu înseamn c avem smerenie. Ci,
atunci când altul ne oc r şte şi ne defaim , înc în public, iar noi r bd m şi zicem: "Dumnezeu i-a
poruncit fratelui s m oc rasc pentru p catele mele", aceasta este smerenia cea adev rat . Deci, s primim
toate ca din mâna şi cu voia lui Dumnezeu. Când te oc r şte cineva, Dumnezeu îi porunceşte s te oc
rasc . Când îţi ia cineva vreun lucru, Dumnezeu îi porunceşte s -l ia, ca s te fac c lug r. Când te mut de
ici colo mai marele t u, Dumnezeu îţi schimba locul, ca s -ţi schimbi şi n ravul şi obiceiul. Asta ar fi
smerenia cea adev rat . Iar mândria, dimpotriv , este atunci când te încrezi în tine, în mintea şi puterile
tale; când socoteşti c eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai
sporit în fapte bune şi mai pl cut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti st pânit de p catul cel ur t al
mândriei, de care s ne fereasc pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastr . S ne
smerim, fraţilor, c cel mândru nu se poate mântui. S plângem p catele noastre aici ca s ne bucur m
dincolo în veci, c dup plecarea noastr din trup, toţi ne vor uita. S nu ne punem n dejdea în oameni, ci
numai în Domnul. C omul se schimb . Azi îţi d şi mâine îţi cere; azi te laud şi mâine te oc r şte. Ci, s
ne punem
12
Arhimandrit Ioanichie B lan
12
n dejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodat . S v ajute Dumnezeu cu harul Lui s v folosiţi
de restul vieţii, sporind în fapte bune, şi mai întâi în smerenie şi dragoste, ca s v mântuiţi sufletele
voastre şi s folosiţi şi pe alţii, îndemnându-i spre Hristos.
61. Într-o zi aceiaşi ucenici i-au cerut cuvânt de folos, iar bătrânul le-a răspuns:
- Dac am avea noi credinţa c Dumnezeu este permanent cu noi şi în noi, nu ne-am mai teme nici de
moarte, nici de foamete, nici de boal , c ci am fi încredinţaţi c suntem în braţele lui Dumnezeu,
precum copiii în braţele mamelor lor. Noi îns n-am ajuns la m sura aceasta, c ne încredem în bani şi în
pl ceri mai mult decât în Dumnezeu!
62. Cum aş putea s am permanent cugetarea morţii şi a judec ţii de apoi? l-a întrebat un fiu
duhovnicesc.
- Vai de acel om care va c dea în mâinile Dumnezeului celui viu! a r spuns b trânul suspinând. De la o
închisoare te mai scoate avocatul. Dar când se va umple cupa mâniei lui Dumnezeu, unde ne vom
ascunde de la faţa Lui ? S ne aducem mereu aminte de p catele noastre şi de ceasul judec ţii viitoare şi
în veac nu vom mai greşi.
63. P rinte Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos, - i-a spus un credincios. Iar b trânul i-a r spuns:
- Aşa am întrebat şi eu pe cineva şi mi-a r spuns: S nu faci tot ce poţi; s nu crezi tot ce auzi, şi s nu
spui tot ce ştii!
64. Altadat , acelaşi ucenic i-a cerut cuvânt de mântuire, iar P rintele Paisie i-a r spuns:
- S cerem de la Dumnezeu, prin rug ciune, frica de Dumnezeu şi cugetare la moarte; c frica de
Dumnezeu e începutul înţelepciunii, iar frica de moarte şi de judecat p zesc de p cate şi ne îndeamn la
poc inţ . Acesta este, cred eu, cel mai bun sfat pentru mireni. Din frica de Dumnezeu nasc şi cresc în
noi credinţa, n dejdea şi dragostea; iar din temerea de moarte se nasc lacrimile şi c inţa pentru p cate.
65. Cum s m port cu aproapele meu, ca s împlinesc porunca dragostei? l-a întrebat un c lug r.
- S socoteşti pe aproapele t u mai bun decât tine, s -i ceri sfat, în loc s -i dai tu, iar lipsurile lui s i le
completeze dragostea ta. F aceasta şi te mântuieşti.
66.Odată, l-a întrebat un călugăr din Mânăstirea Sihăstria - Părinte Paisie, mă înv luiesc ispitele şi
parc nu mai am r bdare!
- Ascult , P rinte, a r spuns b trânul. S d m slav lui Dumnezeu c ne încearc cu ispite, cu boli şi tot felul
de necazuri, aici pe p mânt, iar nu dincolo. C dac tr im nec liţi prin ispite, nu putem s ne mântuim.
Precum este focul pentru aur, aşa sunt ispitele vieţii pentru noi. Ne înt resc, ne c lesc, ne dau mai mult
credinţ , ne smeresc şi ne învaţ s ne rug m şi s cerem sfat. Cine este bun, mai bun s se fac şi cine a
biruit ispit , s se roage pentru cel care este în ispit . Ispitele le biruim prin rug ciune, prin post, prin
spovedanie şi îndelung r bdare. Dup furtun vine şi senin, cu darul lui Hristos. S ne rug m, P rinte. Iar
dac p rinţii noştri duhovniceşti ne mustr pentru îndreptarea noastr , s nu ne sup r m, c drumul mântuirii
este pres rat cu ispite. Acum, îns am p ţit şi noi cum a p ţit Elie preotul din Legea Veche, cu feciorii
lui. Elie şi-a cruţat feciorii şi nu i-a mustrat la vreme, când greşeau înaintea Domnului, de aceia au
murit cu toţii şi s-au osândit. S ne fereasc Dumnezeu s avem soarta lui!
67. Într-o zi, admirând b trânul frumuseţile munţilor şi codrilor singuratici de la Sihla, a zis c tre
ucenicii s i, suspinând din inima :
- Tare m tem s nu r mânem numai cu raiul acesta de aici şi s -l pierdem pe celalalt, din pricina
lenevirii noastre!
68. În alt zi slujea b trânul vecernia din Postul Mare în biserica Schitului Sihla şi se citea la stran
paremia din cartea proorocului Isaia despre judecat de apoi. Iar P rintele Paisie st tea în genunchi
înaintea Sfântului Altar si, auzind cele ce se citeau a oftat adânc şi a zis în sine: - Vai ! Vai ! Vai ! Ce
înfricoşat va fi judecat lui Dumnezeu cea de pe urma! şi a început a plânge...
P rintele Paisie Duhovnicul
69. Stând b trânul într-o zi de vorb cu ucenicii s i, i-au cerut cuvânt de folos sufletesc, iar el le-a r
spuns :
- Iat ce, p rinţilor. Fiecare îşi preg teşte mâncarea dup gustul şi placul s u. Dac i se pare prea dulce, o
mai acreşte, dac i se pare nes rat , îi mai pune puţin sare şi verdeţuri şi o face cum îi place; şi dac îi
place lui, place la toţi. Eu aşa cred. Tot aşa se intâmpl şi cu viaţa duhovniceasc a fiec ruia. Fiecare
dintre noi îşi preg teşte mântuirea cum crede el, cum voieşte cum poate, dup râvna şi harul pe care i
le-a dat Dumnezeu. Spun b trânii c foamea este cel mai bun buc tar, iar s r cia cel mai bun gospodar.
Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajuta cel mai mult pe calea
mântuirii.
70. Intr-o seara, stând de vorba cu câţiva credincioşi le-a spus acest frumoas istorioar din Prolog:
- Ascultaţi! Era un pustnic şi cugeta întru sine, cu cine s fie el asemenea? Cu Sfântul Antonie? Cu
Avva Macarie? Iat , aude un glas de sus: "Ce cugeţi aşa, P rinte? C nu ai ajuns nici măsura lui Zaharia
Ciubotarul din cetatea Constantinopolului". Şi nu l-a răbdat inima pe sihastru până nu s-a dus la el.
"Aici locuieşte Zaharia Ciubotarul? M-a trimis Dumnezeu la tine. Dar, nici în casa nu intru, nici pe
pat nu stau, nici mâncare nu gust pân nu-mi spui viaţa ta!". "Ce viaţa am eu, P rinte, ca s fiu pl cut lui
Dumnezeu? Eu sunt mirean şi aceasta este femeia mea. Doar atât c , ce câştig din lucrul mâinilor,
împart în trei. O parte o dau la s raci, o parte la biserici şi mânăstiri, iar a treia parte cheltuim pentru
casa" ... "Te jur pe Hristos să-mi spui ce fapt bun faci!" a zis pustnicul. Dac a v zut omul ca nu poate t
inui, a zis: "Aceasta este femeia mea de 15 ani, dar cu ea într-un pat niciodat nu m-am culcat!" .Şi s-a
întors sihastrul folosit la chilia lui, dând slava lui Dumnezeu. Am spus aceasta istorioar ca s nu ne
mândrim. C are Dumnezeu destui drepţi şi aleşi prin sate şi oraşe, care au familie şi greut ţi, dar ne
întrec pe noi prin r bdare, post, rug ciune, milostenie şi viaţ curat .
71. In alta zi le-a ad ugat şi aceast istorioar din Pateric:
- A venit odat un pustnic din munte în cetate, s-a suit pe o piatr înalt şi a început a plânge şi a striga:
"Oameni buni, nu mă lăsaţi! Ajutaţi-mă! Ajutaţi-mă!" . "Ce s-a întâmplat, P rinte? " l-au întrebat
oamenii. "Eu în viaţa mea am avut trei datornici. In tinereţe mai mult doi mi-au cerut datoria şi m-au
luptat. Acesţia sunt desfrânarea şi mândria. De aceşti doi am sc pat eu cum am sc pat, dar de al treilea
datornic nu pot sc pa pân la moarte. Şi acesta este foamea, fl mânzea. Ajutaţi-m s scap de acest
datornic neîmblânzit!" . Atunci oamenii i-au dat un galben, s-a dus pustnicul la brutarie, a cump rat o
pâine şi a fugit din nou la pustie, ne mai aşteptând s ia restul. Aşa am p ţit şi eu. Nu pot sc pa de al
treilea datornic, adic de foame, oricât m ostenesc s m înfrânez.
72. P rinte Paisie, spuneţi-ne un cuvânt despre rai; i-au spus odat ucenicii. Iar el le-a r spuns:
- S nu iscodim cu mintea unde este raiul şi unde este iadul, c nici Sfinţii P rinţi nu ne dau voie la
aceasta. Mântuitorul atât numai ne-a spus: "M duc s v g tesc loc, ca unde voi fi Eu şi voi s fiţi" (Ioan
14, 3). Aşa ne învaţ Domnul şi nu ne trebuie mai mult. Noi s zicem mereu rug ciunea Sfântului Ioan
Gura de Aur: "Doamne, nu m lipsi pe mine de binele T u cel ceresc; Doamne, izb veşte-m de muncile
cele de veci, Amin!" .
73. Mergând odat câţiva credincioşi la chilia b trânului, pe când se nevoia în munte la Piciorul Crucii,
i-au cerut cuvânt de folos duhovnicesc. Iar P rintele, ar tând pajistea plin de flori şi mireasm , le-a
spus: - S v faceţi nişte albinuţe harnice care adun nectar şi miere din florile cele mai curate şi
binemirositoare, iar nu nişte g rg uni şi bondari care adun hran din b legar şi din toate buruienile.
Râvniţi la faptele bune cele mai de preţ şi mai uşor de dobândit, precum dragostea, rug ciunea, mila şi
smerenia. Din acestea s va hr niţi şi am n dejde c cu acestea vom vedea pe Hristos, Mântuitorul lumii.
74. La urm a ad ugat b trânul şi aceste cuvinte:
- Cel mai bine este ca s fie omul oal de lut, care este bun pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare
zi. Şi pentru mâncare, şi pentru ap , şi pentru orice lucru. Pe când oala, vasul de aur se pune pe poliţe,
se încuie în dulapuri, este râvnit de hoţi şi se se foloseşte numai la
14
Arhimandrit Ioanichie B lan
zile mari sau odat pe an. Oala de lut este vasul trebuinţelor zilnice, c ci toţi o caut şi se folosesc de ea.
Aşa şi omul smerit, care nu caut cinste şi dreg torie. El r mâne neb gat în seama între cei de jos, dar pe
toţi îi foloseşte, îi îndeamn , îi ajut , îi odihneşte şi toţi îl caut şi se bucur de el. Mare dar este smerenia
pentru c lug ri şi creştini!
75. Părinte Paisie, ce este conştiinţa ? l-a întrebat un călugăr. Iar bătrânul a răspuns:
- Conştiinta este îngerul lui Dumnezeu care pîzeşte pe om. Când ea te mustr , înseamn c Dumnezeu te
ceart şi trebuie s te bucuri c nu te las uit rii. Trebuie s avem pururea înainte noastr p catele noastre, ca
s ne p lmuiasc conştiinţa prin mustrare, s dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. Şi lui
Pavel i-a dat Dumnezeu un înger rău ca s -l loveasc peste obraz pentru a nu se în lţa cu mintea.
Conştiinţa pomeneşte p catele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. Hristos a veni pentru mântuirea
p catoşilor. Deci, s avem n dejde şi curaj, s nu mai greşim, s facem milostenie, s ne rug m dup putere
şi ne mântuim cu darul lui Dumnezeu.
76. Un creştin întristat i-a cerut bătrânului cuvânt de mângâiere, iar el i-a spus:
- Ascult , frate, f r ispite şi necazuri nu ne putem mântui. Dar s nu ne tulbur m, nici s sl bim în
credinţa, c acum diavolul d mai greu r zboi asupra oamenilor ca alt dat , c vede c are timp puţin. S ne
rug m, s r bd m şi s ne aducem aminte de cuvintele Domnului care ne-a făgăduit că va rămâne cu noi
"până la sfârşitul veacurilor". Nici să ne dezn d jduim de viaţa în vremea necazurilor, c Dumnezeu nu
ne las p r siţi. C precum în vremea Sfântului proooroc Ilie Tezviteanul, Dumnezeu mai avea "înc 7000
de b rbaţi aleşi care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal", tot aşa şi în zilele noastre are Domnul înc
destui b rbaţi şi creştini aleşi, care sunt tari în credinţ şi nu şi-au plecat sufletul în robia patimilor. Are
Dumnezeu drepţii Lui prin sate şi oraşe, care Îl sl vesc ziua şi noaptea, care tr iesc în feciorie şi
înfrânare şi fac mila cu s racul şi cu v duva. Dar numele şi num rul lor îl ştie numai singur Dumnezeu.
77. O femeie care nu voia s aibe copii mulţi i-a cerut b trânului sfat, ce anume s fac . Iar el i-a r spuns:
- Dac fugi de copii, fugi de mântuire. Nici s nu r mâi la un singur copil, ca s nu-l pierzi şi pe acela.
Mai s n toşi sunt copiii mulţi în cas . Iar unde este numai unul sau doi, de obicei şi aceia sunt r i sau
boln vicioşi. Aici se împlineşte cuvântul Sfântului Pavel care zice: "Cine seam n cu binecuvântare, cu
binecuvântare va şi secera, iar cine seam n cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera" (2 Cor. 9, 6). A
venit la mine nu de mult o femeie bătrână din Grumăzeşti Neamţ, la spovedanie, şi am întrebat-o:
"Soră, câţi copii ai?". "Părinte, optsprezece copii am avut! Opt i-a luat Dumnezeu, au murit de mici, şi
zece sunt primii gospodari în sat!". A venit şi o altă femeie, de departe, şi am întrebat-o: "Câţi copii ai
creştină?" "Nici unul, Părinte". "Dar, câte avorturi ai? "Patruzeci de avorturi!" "Du-te, femeie, la un
episcop şi te m rturiseşte şi te poc ieşte cât mai ai vreme, c este înfricoşat judecat lui Dumnezeu!".
Dup lep darea de credinţa, cel mai mare p cat care se face în lume este uciderea de prunci. Aceste dou
p cate atrag grabnica mânie şi pedeapsa a lui Dumnezeu peste oameni.
78. Un frate încep tor l-a întrebat pe b trânul:
- P rinte Paisie, nu mai pot face ascultarea ce mi s-a dat. Ce s fac?
- Dac poţi şi nu vrei este p cat, - a r spuns b trânul. Iar dac nu poţi, c este prea grea sau eşti bolnav, nu
este p cat. Numai s -i spui stareţului şi el îţi va rândui alt ascultare, cum îl va lumina Dumnezeu. În
mân stire nimic s nu faci f r binecuvântare. C dac petrecem sub ascultare şi t ierea voii, ne mântuim cu
siguranţ .
79. Un c lug r a venit la P rintele Paisie şi i-a zis:
- Părinte, fac cerere şi mă duc la Sfântul Munte, că aici mă tem că nu mă mântuiesc! Iar b trânul i-a r
spuns: - şi eu m-aş duce, dar când m-or trimite sau m-or da afar de aici. Aşa, ştiu eu ce cer? dac vrem
s ne mântuim s nu ne face niciodat voia noastr , nici s credem minţii noastre.
14
P rintele Paisie Duhovnicul
- Părinte, am auzit că vor duce o parte de călugări la alte mânăstiri. - Foarte bine! Dar acolo nu este
Dumnezeu? Auzind aceste cuvinte s-a folosit c lug rul şi s-a întors liniştit la chilia lui.
80. Câţiva călugări tineri i-au cerut Părintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a spus:
- De trei lucruri trebuie s se p zeasc mai mult c lug rul: de beţie, de iubirea de argint şi de vorbirea cu
femei.
81. Un alt c lug r l-a întrebat: P rinte Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos.
Las -te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în sufletul sfinţiei tale. F ce ţi se porunceşte,
nu lucra nimic f r binecuvântare, când nu ştii întreab , iar când nu ai pe cine întreba, roaga-te şi
Dumnezeu îţi va ar ta calea cea bun .
- Dar când sunt l sat s aleg singur şi nu ştiu care este voia lui Dumnezeu, ce s fac?
- Roaga-te st ruitor cu post şi metanii, m car trei zile şi ascult de glasul conştiinţei. Cum te îndeamn ea
mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu.
82. Odat l-au întrebat câţiva fraţi:
- P rinte Paisie, oare de ce nu mai avem dragoste de rug ciune şi nu alerg m la biserica cu aceeaşi râvn
şi evlavie ca la început, când am venit la mân stire? - Noi suntem de vin , pentru c slujim mai mult
grijilor p mânteşti, decât lui Dumnezeu. Am citit la Sfântul Isaac Sirul aceste cuvinte despre
rugăciune: "Semn al răcirii duhovniceşti este urârea rug ciunii". Şi în alt loc: "Dac c lug rul face
altceva în vremea rug ciunii, acela este batjocorit de diavolul". Aşadar, dac p r sim pravila bisericii şi
Dumnezeu ne p r seşte pe noi. Dac înlocuim rug ciunea rânduit la biseric şi la chilii cu grija celor trec
toare, suntem batjocoriţi de diavoli, c misiunea c lug rilor este una singur : s -l laude neîncetat pe
Dumnezeu şi s se roage pentru lume şi pentru iertarea p catelor lor. Numai porunca ascult rii de la cel
mai mare şi slujirea bolnavilor în vremea rug ciunii ne scuteşte de a merge la biserica. Dar şi atunci
suntem datori s ne rug m cu rug ciunea minţii. R cirea dragostei şi împuţinarea râvnei pentru cele
sfinte, şi mai ales pentru biseric , este semnul pustiirii noastre.
83. Unui ieromonah tânăr îi dădea bătrânul aceste poveţe:
- S nu primeşti femei în chilie ca s le dai sfaturi, c este mare primejdie, mai ales pentru c lug rul tân r.
Dac cer sfat de folos, vorbeşte-le în biseric , iar nu în chilie şi dac te caut , nu te bucura, ci teme-te ca
este primejdie. C din vorbirea cu femei vine şi c derea!
84. Doi fraţi încep tori i-au cerut b trânului cuvânt de mângâiere şi folos sufletesc. Iar b trânul,
suspinând, le-a zis :
- Am citit la Sfântul Teodor Studitul acest cuvânt: "Sfinte sunt coapsele acelea care au sămânţa în
Sion! Binecuvântaţi şi sfinţi sunt părinţii voştri care v-au născut şi v-au dăruit lui Dumnezeu! Tr iţi cu
bucurie şi mult dragoste în casa lui Dumnezeu. Mân stirea este Ierusalim şi Sion duhovnicesc. De
nevoinţa noastr de aici, depinde dobândirea Ierusalimului ceresc. S fiţi fericiţi c sunteţi aruncaţi în
braţele Domnului şi locuiţi în curţile casei Dumnezeului nostru. Câţi n-ar dori s fie aici cu voi, s cânte
împreun cu voi, s se roage şi s se bucure împreun cu voi în acest cin îngeresc, dar n-au fost chemaţi şi
aleşi de Dumnezeu. Deci, bucuraţi-v şi aşteptaţi mila Lui.
85. Un duhovnic i-a cerut b trânului sfat, iar el i-a zis:
- Cel mai greu pentru preot este Sfânta Liturghie şi Spovedania. Unii s-au smintit şi chiar au c zut de
la spovedanie. Preotul de aceea se cheama duhovnic, pentru c el este lumin pentru ceilalţi şi poart în el
darul Duhului Sfânt. Şi dac are în el Duhul Sfânt, el nu se sminteşte de neputinţele oamenilor c este
Harul asupra lui şi poate s lecuiasc sufletele oamenilor. Iar dac este p timaş, Duhul Sfânt nu lucreaz în
el şi uşor se sminteşte când aude p catele oamenilor. Un astfel de preot nu trebuie s spovedeasc lumea.
Duhovnicia se d , dup Canoane numai celor mai vârstnici şi cercaţi. Duhovnicul trebuie s fie lumin
pentru toţi, p rinte pentru toţi, sfetnic bun şi pov ţuitor iscusit de suflete. S fie p stor adev rat, iar nu
năimit, care slujeşte cele sfinte pentru bani şi câştig pământesc. El trebuie să fie ca o lumânare în
sfeşnic, ca s lumineze tuturor, iar nu sub pat. Duhovnicul, chiar dac se sminteşte uneori de p catele
oamenilor la spovedanie, în nici un caz el nu trebuie s
15
Arhimandrit Ioanichie Bălan
sminteasca pe credincioşi, c atunci a pierdut toat osteneala. Ori de câte ori spovedim, suntem datori
mai întâi s ne rug m, apoi s fim blânzi şi cu dreapt socoteal şi cu darul lui Dumnezeu putem dobândi
pe mulţi.
86. Un frate de mânăstire a cerut cuvânt de folos de la Părintele Paisie, iar Sfintia să ia spus:
- Cel mai bun sfat care ţi-l dau este s ai r bdare în mân stire la toate. C dac sfinţii r bdau chinuri de
moarte de la p gâni pentru dragostea lui Hristos, cum noi s nu r bd m un cuvânt de mustrare de la
creştini şi de la p rinţii nostri care au pe Dumnezeu şi vor s ne mântuiasc ?
87. Un alt frate l-a întrebat pe b trânul:
- P rinte, ce s fac în vreme de ispit ca s nu m biruiasc ?
- Frate, una s faci; s te rogi şi s rabzi pân vine slobozirea. Ai v zut, când vine ploaia cu fulgere, cu
tunete şi furtun , fugi în cas la ad post; iar dup ce trece furtuna ieşi din nou afar . Aşa şi în mân stire.
Când vin ispitele şi te impresoar , fugi la rug ciune în biseric , f un paraclis la Maica Domnului, închin
-te la sfânta cruce, citeşte o catisma sau dou din Psaltire; iar dup ce trece ispita şi se face linişte în
suflet, ieşi din nou la ascultare şi multumeşte lui Dumnezeu c te-a acoperit în vremea necazului.
88. Unui frate care voia s plece în alt mân stire i-a dat acest sfat:
- Este p cat s te duci de voia ta în alt mân stire, c nu ai r spuns înaintea lui Dumnezeu. C dac pleci
nealungat din mân stire sau din tar , îţi faci voia ta şi nu împlineşti cuvântul lui Hristos care zice: "De
vă vor alunga din cetatea acea duceţi-vă în altă cetate ..."
89. O femeie bolnav s-a m rturisit la b trânul şi a cerut canon, iar el i-a r spuns: Canonul bolnavului
este patul, patul suferinţei. S rabzi boala cu mulţumire şi te
mântuieşti. Cât mai poţi, zi "Tatăl nostru", rugăciunea "Doamne Iisuse", "Sfinte Dumnezeule",
Crezul, "Doamne ajuta" şi dac nu cârteşti în boal şi te spovedeşti regulat, dobândeşti viaţa vesnic
înaintea multora.
90. Unii b trâni l-au întrebat pe P rintele Paisie: Care este cel mai greu p cat în lume,
ast zi?
- Cel mai greu p cat care st pâneşte în lume ast zi este necredinţa în Dumnezeu, c de aici se nasc toate
p catele pe p mânt. C dac omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o
n dejde, nici o bucurie, nici un scop pe p mânt şi cade în toate relele şi în pr pastia dezn dejdii, de care
s ne izb veasc Hristos şi Maica Domnului.
91. Odat au venit câţiva preoţi duhovnici la P rintele Paisie şi l-au întrebat despre taina Sfintei
Spovedanii. Iar b trânul suspinând, le-a zis:
- Ei p rinţilor, duhovnicia este tare grea, mai ales în zilele noastre! P cate multe, credinţa puţin , rug
ciune din fuga, vremuri de pe urm ... Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui!
92. Şi iar şi l-au întrebat:
- Este bine s primim la spovedanie pe cei p timaşi, care nu se pot l sa de p cate? -Suntem datori a
primi la m rturisire pe orice p catoşi; înc cu toat dragostea. C ci chiar de nu fac canonul, m car ştiu cât
de mare este p catul şi ce osând îi aşteapt de nu se vor poc i. Astfel, poate se îndreapt şi ei şi p r sesc
cele rele în viitor.
93. Apoi iarăşi l-au întrebat pe bătrânul:
- Predica în biseric , rug ciunea pentru toţi, sf tuirea mirenilor, milostenia şi celelalte fapte prin care c
ut m s folosim pe credincioşi, ne ajut la mântuire?
- Dac pentru un pahar de ap dat în numele Domnului nu ne vom pierde plata, cu cât mai mult pentru
rug ciune, sf tuire şi milostenie f cut cu credinţ şi dragoste. Numai s nu ne biruim de iubirea de argint
şi de slava deşart , c mândria şi l comia ne jefuiesc toat plata ostenelilor noastre şi ne aduc înc şi
osânda. S înv ţ m din pilda fariseului. Gândul şi p rerea c el este mai bun decât vameşul, acelea l-au
osândit înaintea lui Dumnezeu.
94. Cum pot scăpa de părerea de sine şi gândurile cele necurate? l-a întrebat un fiu duhovnicesc.
16
P rintele Paisie Duhovnicul
- Prin aducerea aminte de ceasul morţii. S nu uit m ce am fost înainte de a fi, ce dup naştere, ce
suntem ast zi şi ce vom fi mâine şi s le atribuim toate lui Dumnezeu.
95. Dacă învăţ pe alţii în biserică şi acasă, a zis acelaşi, dar nu fac ce spun, cad sub osânda lui
Dumnezeu? Ce trebuie s fac pe viitor? Iar P rintele Paisie a r spuns:
- Aici şi eu sunt vinovat. Dar m-am m rturisit duhovnicului meu c nu fac ceea ce înv ţ pe alţii şi el mi-
a spus s fac asemenea celui cu talanţii din pilda Mântuitorului, adic s nu-i îngrop, spre osând , ci s -i
dau la alţii care pot lucra cu ei şi aduc dobând . Chiar dac noi suntem leneşi, s d m argintul, adic darul
dat nou , înţelepciunea, cuvântul de înv ţ tur , o carte bun , celor harnici şi mai râvnitori care lucreaz
cu el. Şi aşa înmulţim talantul, împrumutându-l unii altora şi ajutând la mântuirea oamenilor.
96. Ce sfat de folos daţi ucenicilor de prin mânăstiri şi sate, care va iubesc şi se roagă pentru sfinţia
voastre?
- S tr iasc în dragoste des vârşit unii cu alţii, s se roage mereu, s iubeasc biserica şi citirea sfintelor
c rţi, s asculte de duhovnicii lor, s fac mult milostenie, c aceea poate mult la Dumnezeu şi s fie întru
toate smeriţi şi blânzi. Cu un cuvânt, s facem cu toţii fapte vrednice de rai şi s nu uitam de moarte
niciodat . De vom face aşa, sigur ne mântuim!
97. Unul din ucenicii mai apropiaţi i-a zis bătrânului:
- Ce cuvânt de înv ţ tur îmi l saţi ca testament, pentru a m mântui şi pe mine şi a ajuta şi pe alţii pe
calea mântuirii ?
- S facem şi noi ceea ce înv ţ m pe alţii, şi tot ce facem în viaţ s fie spre slava lui Dumnezeu şi spre
folosul aproapelui, că "dragostea acoperă mulţime de păcate". Acest testament vă las tuturor
ucenicilor mei, adică testamentul dragostei, cum ne învaţă Însuşi Mântuitorul: "Întru aceasta vor
cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea dragoste între voi" ( Ioan 13, 35 )
98. Unde aţi dori s aveţi mormântul, P rinte Paisie? l-a întrebat ucenicul s u.
- Aş fi voit ca unde îmi va ieşi sufletul din s rmanul meu trup, acolo s -mi fie şi mormântul.
Deocamdat , aici în schitul Sihla doresc s m poc iesc.
99. Ce leg mânt duhovnicesc aveţi cu P rintele Cleopa? l-a întrebat acelaşi ucenic.
- În toamna anului l935 P rintele Cleopa venea din armat şi a trecut pe la mine, la Schitul Cozancea, s
ia binecuvântare. Şi la plecare cum îl petreceam prin p dure, l-am întrebat: - Ei, acum ce ai de gând s
faci, frate Costache? C înc nu era c lug r. R mâi la Cozancea? Sau te duci din nou la Sih stria? - m-aş
duce tot la Sih stria, P rinte Paisie, unde am stat cinci ani şi unde sunt mormintele fraţilor mei. Acolo
am mai mult linişte... Atunci ne-am descoperit amândoi, am stat în genunchi, am f cut trei metanii şi
eu am zis aceast rug ciune: "Doamne, binecuvânteaz f g duinţa noastr ca s fim amândoi împreun , şi în
veacul acesta şi în cel ce va s fie. De voi muri eu întâi s fie el la capul meu, iar de va muri el întâi s fiu
eu la capul lui! Amin!". Apoi ne-am s rutat amândoi şi ne-am desp rţit... De P rintele Cleopa sunt
legat cu inima cel mai mult în viaţa aceasta!
100. Vă mulţumesc, Părinte Paisie, pentru aceste frumoase cuvinte de folos sufletesc.
- S ne vedem cu toţii la uşa raiului, P rinte Ioanichie!
- Amin!
17
Arhimandrit Ioanichie B lan
CONVORBIREA A două 2
Cu cât sunt mai rari p rinţii b trâni, marii nostri p rinţi duhovniceşti, cu atât sunt mai înţelepţi, mai
iubiţi, mai c utaţi. Iar cuvintele lor, calde şi simple, adesea udate cu boabe de lacrimi sunt din ce în ce
mai puţine şi au valoarea unor veritabile sentinţe. Ele sunt porunci pentru ucenici, medicament pentru
cei bolnavi la suflet şi viaţ pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu. Desprinse aproape total de cele p
mânteşti, cuvintele duhovnicilor sunt pline de har şi au ceva din lumea veşniciei, din lumea sfinţilor şi
a îngerilor. De aceea, întotdeauna sfaturile b trânilor şi p rinţilor lecuiesc, calmeaz şi liniştesc inima,
hr nesc sufletul, limpezesc c r rile vieţii şi dau bucurie şi speranţ .
Cine n-a vorbit vreodat cu un P rinte duhovnicesc harismatic, acela nu înţelege taina şi puterea
cuvintelor pline de duh, izvorâte din iubire şi rug ciune, rostite în ceasuri de linişte şi reculegere. Un
asemenea suflet mereu va c uta, va cere şi bate în uşi închise, pentru a primi un r spuns.
Unul dintre marii noştri p rinţi sufleteşti din mân stirile de ast zi este şi Ieroschimonahul Paisie Olaru
din Mânăstirea Sihăstria. La venerabila să vârstă de 92 de ani, P rintele Paisie a r mas la suflet şi la
inima acelaşi, ca în anii tinereţii. Acelaşi chip blând şi senin, aceeaşi bun memorie, aceeaşi privire şi
inima plin de iubire, aceeaşi mil p rinteasc pentru toţi, aceeaşi cugetare la cele veşnice şi râvna pentru
neîncetat rug ciune.
Suferind de un picior, în ultimii doi ani, P rintele Paisie a fost nevoit s se izoleze parţial de
credincioşi, de bunii săi fraţi şi fii duhovniceşti. Retras "la linişte" în mica lui chilie şi în c mara inimii
sale, P rintele nostru Paisie se preg teşte tot mai mult de marea c l torie la cer. Vorbeşte din ce în ce
mai puţin cu oamenii şi mereu cu Dumnezeu. Se roag în tain ziua şi noaptea pe obişnuitul lui scaun,
care îi este şi pat, şi masa, şi loc de nevoinţ , şi scaun de cercetare a celor ce i se m rturisesc şi unde el
însuşi se judec pe sine înaintea tronului dumnezeiesc.
Citeşte zilnic din Psaltire, din Sfânta Scriptur şi din operele Sfinţilor P rinţi. Iubeşte mai ales scrierile
filocalice, Patericul şi Vieţile Sfinţilor. Iar c tre sear , când soarele se ascunde dup munţi, ucenicul îi
aduce obişnuita mâncare de legume. Din toate se împ rt şeşte cu bucurie şi bun rânduial şi d laud lui
Dumnezeu şi pentru cele bune, şi pentru cele mai puţin bune, căci toate sunt rânduite de Tatăl ceresc
spre a noastră mântuire. Apoi vine monahul Gherasim, iubitul său ucenic de chilie, care îl slujeşte de
mulţi ani cu mare credinţă şi nevinovaţie de copil. Dup ce pune toate în bun rânduial , îi potriveşte
candela şi sfesnicul cu lumânare de cear , aprinde un bob de t mâie adus de la Locurile Sfinte, îi cere,
ca de obicei, obişnuitul cuvânt de folos, ia binecuvântare şi se retrage. Blândul ucenic este primul care
îi deschide uşa chiliei şi ultimul care i-o închide. El ştie multe din tainele b trânului, pe care mulţi
dintre noi cei mai vârstnici înc nu le ştim. Noaptea mai ales, P rintele Paisie r mâne singur în chilie, cu
Dumnezeu, cu candela aprins , cu psaltirea şi c rţile sfinte lâng el, cu rugăciunea lui Iisus pe buze şi cu
bucuria Duhului Sfant în inimă.
Aceasta este ast zi nevoinţa blândului şi iscusitului duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru, la
binecuvântata vârst de nou zeci şi doi de ani. Mereu st în aşteptarea Mirelui Hristos. Cu toate acestea
nu încetează să stea în dialog şi cu oamenii. Căci zilnic spovedeşte, ascult şi d sfaturi fiilor s i
sufleteşti care vin din mân stiri şi sate. Deşi într-o m sur mult mai mic , P rintele Paisie continua s
binecuvânteze cu o mân pe c lug ri şi cu cealalt pe mireni, reuşind s fie, în egal m sur , duhovnic şi
pov ţuitor şi pentru unii şi pentru alţii.
Ştiind că zilele vieţii noastre sunt tot mai puţine, că părinţii duhovniceşti sunt tot mai rari, iar setea
dup cuvânt de folos este tot mai mare, în calitate de ucenic al P rintelui Paisie,
Această convorbire a avut loc în vara anului 1987 la Mânăstirea Sihastria, în chilia sa unde zăcea bolnav la pat, şi a fost
publicată în "Convorbiri duhovniceşti", vol. II, apărut în anul 1988.
18
P rintele Paisie Duhovnicul
i-am solicitat o convorbire duhovnicească, pe care bătrânul a aceptat-o cu multă bucurie. Este o
convorbire-testament scris cu propriile sale mâini în miez de noapte, la lumina sfânt de candel , pe
care o public m în paginile ce urmeaz .
1. Prea Cuvioase Părinte Paisie, în numele ucenicilor Sfinţiei Voastre vă cerem câteva cuvinte de
folos pentru mântuirea noastră. Vă rugăm să nu ne lăsaţi fără răspuns.
- În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Părinte Ioanichie, îmi cereţi lucruri mari, ce depind
de ajutorul lui Dumnezeu Care a zis că "fără de Mine nu puteţi face nimic". Am gustat oleacă din
primul război mondial şi aceasta era parola noastră: "Băieţi, ochiul la inamic, urechea la comanda şi
cu Dumnezeu înainte!". Aşa trebuie să ne purtăm şi în războiul cel duhovnicesc. Aşadar, cu ajutorul
lui Dumnezeu şi priceperea mea voi r spunde la cele ce urmeaz .
2. Ce bucurii duhovniceşti vă aduc ucenicii Sfinţiei Voastre, călugări şi mireni, pe care i-aţi crescut şi
i-aţi unit cu Hristos timp de peste patruzeci de ani?
- De unii m-am bucurat c au f cut roade bune, dar de alţii m-am scârbit c n-au rodit. Eu la toţi am dat
acelaşi sfat, aceeaşi s mânţ am sem nat, dar ce pot s zic!? Poate p mântul inimii lor nu a fost preg tit
sau a fost pietros! Poate şi noi i-am smintit...
3. Sunteţi mulţumit acum la capat de drum de fiii duhovniceşti ai Sfinţiei Voastre? Sau v pare r u c nu
aţi f cut mai mult pentru ei, pentru Biseric ?
- Voi fi fost şi eu vinovat c nu am f cut cât trebuia pentru ei, sau n-am priceput mai mult, sau le-am
tolerat prea mult. Cloşca, când puişorii sunt mici, îi acoperă cu aripile; iar dup ce cresc, unii mor. Aşa
şi eu, dup ce am v zut ucenicii mari, n-am prea îndr znit s -i mustru. M-am rugat numai pentru ei şi i-
am îndemnat cu blândeţe şi smerenie, încredinţându-i voii lui Dumnezeu. Chiar dac unii s-au dep rtat,
ori s-au r cit în credinţa şi rug ciune, pentru toţi este mântuire, dac se întorc de unde au c zut şi pun
început bun cu poc inţ .
4. Ce aţi dorit s realizaţi şi ce aţi realizat în viaţa? Ce doriţi s mai faceţi pe viitor pentru Hristos şi
ucenici?
- Când eram tân r m gândeam singur şi-mi f ceam multe planuri de viitor, dar nu pe toate le-am
realizat. De exemplu, am dorit în tinereţe, când aveam doar 25 de ani, să mă fac pustnic în Munţii
Neamţ, dar poate n-a fost voia lui Dumnezeu. Prin anii 1930-1932 am venit la egumenul Sihastriei, P
rintele Ioanichie, şi i-am cerut s m primeasc în obştea lui, sau s mă retrag la schitul Sihla, pe atunci
vestit pentru viaţa pustnicească. El însă m-a întrebat: "Dar ai blagoslovenie să vii la Sihăstria? "Şi
cum eu venisem fără voia stareţului meu, m-am întors înapoi şi m-am făcut un fel de "pustnic" în
pădurile din jurul Schitului Cozancea. Cred că în trecut aş fi putut s fac mai mult, dar regret c n-am f
cut pe cât am putut. Am f cut mai mult rele decât bune. Acum doresc s mai fac ceva, dar nu mai pot şi
îmi pare r u c au trecut atâţia ani f r roade mai multe. Dup r zboi mulţi viteji se arat . Dar cu r bdare şi
cu mulţumire înaintea lui Dumnezeu nădăjduiesc să dobăndesc mila Lui.
5. Cum ajutaţi şi mângâiaţi fiii duhovniceşti acum când sunteţi bolnav în chilie?
- M bucur cu cei ce se bucur şi ascult cuvintele mele şi m scârbesc de cei care p timesc boli sau ispite,
îi comp timesc, m rog pentru ei la Dumnezeu şi îi încurajez s nu dea înapoi ci să meargă cu răbdare
înainte. Că zice Hristos: "Cel ce va răbda toate până la sfârşit, acela se va mântui!". Mă bucur când
mă cercetează fiii mei duhovniceşti şi le zic: "Bine aţi venit! Dumnezeu s va r spl teasc dragostea şi
osteneala. Dumnezeu s v ajute s sporiţi în fapte bune, ca s nu regretaţi la b trâneţe c aţi tr it degeaba pe
p mânt!". Apoi, la plecare, le zic: "Mergeţi sănătoşi şi să ne întâlnim la uşa Raiului!". Cu aceste
cuvinte cred că se întorc folosiţi la casele lor, iar eu r mân dator s -i pomenesc la rug ciunile mele, cu
n dejdea c dragostea, care este cununa tuturor faptelor bune, le va împlini toat dorinţa spre mântuire.
6. Întrucât peste tot este mare lips de p rinţi duhovniceşti, cum trebuie s aleag c lug rii şi mirenii
duhovnici buni, dup voia lui Dumnezeu ?
- S caute cu credinţa şi vor g si şi s cear de la Dumnezeu prin rug ciune şi lacrimi şi le va da. C nu
începe, nici se sfârşeşte lumea cu noi. Are Dumnezeu înc destui aleşi
19
Arhimandrit Ioanichie B lan
necunoscuţi, care pot s c l uzeasc suflete pe calea mântuirii. Iar calit ţile unui duhovnic bun sunt cam
acestea: s fie mai întâi om de rug ciune, s iubeasc biserica şi pe toţi oamenii, s fie smerit şi blând cu
cei smeriţi care se c iesc de p catele lor şi aspru cu cei leneşi care nu merg la biserică şi nu părăsesc
păcatele; să nu fie iubitor de bani şi de lucruri pământeşti, nici s fie iubitor de laud şi cinste. Iar
cununa tuturor, s fie gata la nevoie a-şi pune şi viaţa şi sufletul pentru biserica lui Hristos şi pentru fiii
s i sufleteşti.
7. Cum putem totusi cunoaşte care sunt duhovnici buni pentru fiecare dintre noi?
- Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte! Să ne rugăm mai mult şi vom primi r spuns.
8. Se observ în unele p rţi c se neglijeaz spovedania şi se d prea des şi chiar necanonic Sfânta
Împărtăşanie. Cum este mai bine de făcut în aceasta situaţie?
- Nu putem renunţa la Sfintele Canoane şi la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul
Părinţilor şi înaintaşilor noştri. Pe drumul canonic al Sfintei Tradiţii. Nu deasa Împ rt şanie ne duce la
des vârşire, ci poc inţa cu lacrimi şi deasa spovedanie, p r sirea p catelor, rug ciunea din inima. Râvna
unora pentru deasa Împ rt şanie este semnul sl birii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii
duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastr pe calea mântuirii începe cu deasa spovedanie şi se
continu prin post şi rug ciune cu lacrimi, prin p r sirea p catelor, milostenie, împ carea cu toţi şi
smerenie. Numai dup ce facem toate acestea ne putem împ rt şi mai des, aşa cum arat Sfintele
Canoane şi tradiţia Bisericii. Altfel cum s primeşti pe Domnul cerului şi al p mântului în cas când
sufletul t u este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales plin de mândrie? Întâi avem nevoie de
lacrimi, de rug ciune şi deasa spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adaug . Mân stirile noastre
întotdeauna au ţinut calea împ r teasc de mijloc. Când este cazul, s urm m practica şi sfatul lor.
9. Care este folosul rug ciunii în general şi al rug ciunii inimii în special ?
- Folosul rugăciunii este împlinirea scopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului,
indiferent că o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. Fiecare cum îl îndeamn cugetul,
duhul şi duhovnicul, aşa s se roage, numai s nu piard mântuirea. Acea rug ciune este mai de folos care
izvor şte lacrimi de umilinţ , care ne ajut s p r sim p catele şi s creştem în dragoste, în smerenie şi în
credinţa. Fiecare s roage cu rug ciunea care îl ajut s sporeasc mai mult în fapte bune şi poc inţ .
10. Rug ciunea f r lacrimi este primit ? Cum putem dobândi lacrimi de poc inţ ?
- Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovniceşti nu se dau, nici nu se împrumut , ci sunt un
dar de la Domnul. Deci s le cerem şi atunci când vin, fie a ne rug m cu gura sau cu inima, ele sunt
bune şi mult folositoare, c sunt de la Domnul, merg la Domnul. Numai s nu ne mândrim, ca s nu
pierdem lacrimile.
11. A sl bit râvna pentru rug ciune peste tot ast zi. Cum putem dobândi râvn şi evlavie mai mult
pentru sfânta rug ciune?
- Orice creştin, fie c lug r, fie mirean, trebuie s aib un program de rug ciune, pe care suntem datori s-o
facem, pân ce ne obişnuim cu ea. Dup ce ne obişnuim cu rug ciunea dup program, şi f r s vrem o
facem, c obiceiul - bun sau r u - este a dou natur . Dac am merge mai des pe la spitale, prin casele de
suferinţ , pe la cei s raci şi dac am cugeta noi la ceasul morţii şi al judec ţii care ne aşteapt , atunci ne-
am ruga mai mult şi am avea desigur şi lacrimi fierbinţi la rug ciunea noastr . Rug ciunea puţin , f cut
mecanic, din sila sau de ochii altora, este bun , dar nu aduce mult folos, pân se atinge Duhul lui
Dumnezeu de inimile noastre.
12. Puţini credincioşi şi chiar monahi mai citesc ast zi Psaltirea. Care este folosul citirii regulate al
Psalmilor?
- P rinţii noştri citeau zilnic Psaltirea, ca o rug ciune permanent . Ba unii o ştiau pe de rost şi o
spuneau în soapt la ascultare, sau mergând pe cale. Credincioşii, puţini mai ştiu astăzi doar psalmul
50. Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii, frumuseţea duhovniceasc a psalmilor.
Cândva o rosteau în ison sau o cântau, imitând pe sfinţii îngeri.
20
P rintele Paisie Duhovnicul
Dar s nu uit m c cititul psalmilor este trupul rug ciunii, iar înţelesul adânc al psalmilor este sufletul rug
ciunii. Trupul f r suflet este mort. Adic citirea psalmilor f r cugetare şi atenţie aduce puţin folos.
13. Unii credincioşi spun c nu citesc Psalmii pentru c le face diavolul multe ispite. De ce se tem
diavolii de psalmi ?
- Se tem de psalmi pentru c cine se roag cu psalmii îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare
putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu aceasta p rinţii de demult f ceau minuni şi alungau
duhurile rele din oameni. Iar dac unii nu citesc Psaltirea pentru c se tem de ispite, aceştia sunt creştini
fricoşi, care vor să iasă la lupta cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, îndat
diavolul ne dezarmeaz şi ne ia prizoneri, adic ne face robi ai p catelor spre osând . Psaltirea unit cu
postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu aceasta sfinţii izgoneau
diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe p mânt. C cine citeşte Psalmi imit pe îngeri şi cânt împreun
cu ei.
14. Unii din duhovnici recomand la spovedanie rug ciuni din Ceaslov, mai ales cele şapte laude; alţii
cer acatiste şi paraclis, iar alţii cer mai mult rug ciunea inimii. Ce fel de rug ciuni recomandaţi pentru
c lug ri şi pentru mireni?
Spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: "Pe acestea s le faceţi şi pe acelea s nu le l saţi". Adic s le
facem şi pe unele şi pe altele, dup a noastr râvn şi putere. Nu putem renunţa la Ceaslov, nici la acatiste
în care se arat minunile sfinţilor, adic r bdarea mucenicilor şi ostenelile cuvioşilor care le-au suferit de
bun voie pentru dragostea de Dumnezeu. Prin unele rug ciuni l ud m pe Dumnezeu Cel în trei Feţe
închinat şi m rit; prin altele l ud m pe sfinţi şi faptele credinţei lor, iar prin altele ne rug m spre iertarea
p catelor noastre şi pentru toţi oamenii care prin noi cer mila lui Dummnezeu. S unim rug ciunea citit
şi cântat , adic rug ciunea din c rţi, cu cea rostit în taina inimii, f r cuvinte, dup sfatul duhovnicului şi
atunci vom spori şi vom dobândi mult bucurie şi pace în suflet.
15. Cum putem deprinde mai bine rug ciunea inimii, c ast zi nu mai avem dasc li de rug ciune ca
odinioar ?
- Rug ciunea nu este teorie care se învaţ în şcoal . Rug ciunea inimii, adic cea f cut cu simţirea inimii,
este o d ruire a Duhului Sfânt, un dar de sus, pe care îl primesc numai cei vrednici de el. La biseric se
cânt : "S ne cur ţim simţirile ca s vedem pe Hristos str lucind în inimile noastre". Cine iubeşte pe
Dumnezeu din tot sufletul, din toat virtutea şi din toat inima sa, aceluia i se d ruieşte darul rug ciunii
inimii şi darul sfintelor lacrimi. Altfel, poţi c p ta rug ciunea inimii din experienţ dup o lung practic ,
dar se pierde uşor, c ci inima nu arde de iubire pentru Hristos. Eu am mai f cut cândva o experienţ cu
rug ciunea inimii, la schitul Rar u, dar acum nici eu nu o am.
16. Ce p rere aveţi despre monahismul de ast zi? Cum trebuie s ne nevoim în viaţa monahal ca s
dobândim mântuire ?
- Monahismul de ast zi este cu şcoal mult , dar cu practic puţin . Grija vieţii p mânteşti, uitarea f g
duinţelor c lug reşti, l comia şi slava deşart sunt bolile principale care bântuie acum. Cum spune
proverbul: "Peştele de la cap se strica!". În capul obştii trebuie oameni cu viaţa, nu cu şcoal . Îns , dac
ne vom sili s mergem pe urmele p rinţilor noştri, ne vom mântui.
17. Cum putem dobândi darul t cerii, care este mama rug ciunii?
- S ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului care zice "c pentru tot cuvântul deşert vom da seama
în ziua judecăţii"; iar un sfânt Părinte zice că "de câte ori am vorbit, mam c it". Mare este darul t cerii.
Prin t cere sc p m de osând , de clevetire, de vorb deşart şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul
Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul

More Related Content

What's hot

Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului
 Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului
Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii DomnuluiFilip Horatiu
 
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicestiIoanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
adyesp
 
Rugaciunea Lui Iisus
Rugaciunea Lui IisusRugaciunea Lui Iisus
Rugaciunea Lui IisusAlin Cazacu
 
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De FamilieCuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De FamilieFilip Horatiu
 
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
Mihail Nicolass
 
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de DumnezeuPr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
FrescatiStory
 
Ieromonah Serafim Rose Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
Ieromonah Serafim Rose   Descoperirea lui Dumnezeu in inima omuluiIeromonah Serafim Rose   Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
Ieromonah Serafim Rose Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
FrescatiStory
 
Cuvinte Vii Arsenie Boca
Cuvinte Vii Arsenie Boca Cuvinte Vii Arsenie Boca
Cuvinte Vii Arsenie Boca anonim007
 

What's hot (9)

Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului
 Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului
Paisie Aghioritul Flori Din Gradina Maicii Domnului
 
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicestiIoanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
Ioanichie Bălan Povestiri duhovnicesti
 
Rugaciunea Lui Iisus
Rugaciunea Lui IisusRugaciunea Lui Iisus
Rugaciunea Lui Iisus
 
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De FamilieCuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie
Cuviosul Paisie Aghioritul Viata De Familie
 
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
006 ascultarea-de-preotul-duhovnic
 
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de DumnezeuPr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
Pr. Serafim Rose - Mai aproape de Dumnezeu
 
Pelerinul rus
Pelerinul rusPelerinul rus
Pelerinul rus
 
Ieromonah Serafim Rose Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
Ieromonah Serafim Rose   Descoperirea lui Dumnezeu in inima omuluiIeromonah Serafim Rose   Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
Ieromonah Serafim Rose Descoperirea lui Dumnezeu in inima omului
 
Cuvinte Vii Arsenie Boca
Cuvinte Vii Arsenie Boca Cuvinte Vii Arsenie Boca
Cuvinte Vii Arsenie Boca
 

Viewers also liked

Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicestiSfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
adyesp
 
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al ConstanianeiViata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
adyesp
 
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru StaniloaeChipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
adyesp
 
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
adyesp
 
Ne vorbeste parintele Portfirie
Ne vorbeste parintele PortfirieNe vorbeste parintele Portfirie
Ne vorbeste parintele Portfirie
adyesp
 
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
adyesp
 
Wiesbaden Map english
Wiesbaden Map englishWiesbaden Map english
Wiesbaden Map english
Landeshauptstadt Wiesbaden
 
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.1
Grigorie de Nyssa _  Scrieri vol.1Grigorie de Nyssa _  Scrieri vol.1
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.1
adyesp
 
Valoarea sufletului arhm.Ilie Cleopa
Valoarea sufletului  arhm.Ilie CleopaValoarea sufletului  arhm.Ilie Cleopa
Valoarea sufletului arhm.Ilie Cleopa
adyesp
 
RegioTram Norhessen: Kassel
RegioTram Norhessen: KasselRegioTram Norhessen: Kassel
RegioTram Norhessen: Kassel
WRI Ross Center for Sustainable Cities
 
Sfantul Ioan Damaschin_dogmatica
Sfantul Ioan Damaschin_dogmaticaSfantul Ioan Damaschin_dogmatica
Sfantul Ioan Damaschin_dogmatica
adyesp
 
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxieiCele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
adyesp
 
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II
Grigorie de Nyssa _ Scrieri  vol.IIGrigorie de Nyssa _ Scrieri  vol.II
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II
adyesp
 
Comenius-darmstadt
Comenius-darmstadtComenius-darmstadt
Comenius-darmstadt
ANNALISA SETTIMIO
 
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
adyesp
 
Stadtführungen 2017
Stadtführungen 2017Stadtführungen 2017
Stadtführungen 2017
Landeshauptstadt Wiesbaden
 
Mantuirea pacatosilor Agapie Monajul
Mantuirea pacatosilor  Agapie MonajulMantuirea pacatosilor  Agapie Monajul
Mantuirea pacatosilor Agapie Monajul
adyesp
 
Descoperirea sfintei liturghii
Descoperirea sfintei liturghiiDescoperirea sfintei liturghii
Descoperirea sfintei liturghii
adyesp
 
Wiesbaden Erlebnis
Wiesbaden Erlebnis Wiesbaden Erlebnis
Wiesbaden Erlebnis
Landeshauptstadt Wiesbaden
 
Wiesbaden Einkaufsführer
Wiesbaden EinkaufsführerWiesbaden Einkaufsführer
Wiesbaden Einkaufsführer
Landeshauptstadt Wiesbaden
 

Viewers also liked (20)

Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicestiSfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
Sfantul Ioan Maximovici_ Predici si indrumari duhovnicesti
 
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al ConstanianeiViata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
Viata si invtaturile Sfantului Ierarh Nifon al Constanianei
 
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru StaniloaeChipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
Chipul nemuritor a lui Dumnezeu.vol2 Dumitru Staniloae
 
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
Sfantul Maxim Marturisitorul _ Scrieri vol.2
 
Ne vorbeste parintele Portfirie
Ne vorbeste parintele PortfirieNe vorbeste parintele Portfirie
Ne vorbeste parintele Portfirie
 
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
Sfantul Ioan Casian _ Scrieri alese.
 
Wiesbaden Map english
Wiesbaden Map englishWiesbaden Map english
Wiesbaden Map english
 
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.1
Grigorie de Nyssa _  Scrieri vol.1Grigorie de Nyssa _  Scrieri vol.1
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.1
 
Valoarea sufletului arhm.Ilie Cleopa
Valoarea sufletului  arhm.Ilie CleopaValoarea sufletului  arhm.Ilie Cleopa
Valoarea sufletului arhm.Ilie Cleopa
 
RegioTram Norhessen: Kassel
RegioTram Norhessen: KasselRegioTram Norhessen: Kassel
RegioTram Norhessen: Kassel
 
Sfantul Ioan Damaschin_dogmatica
Sfantul Ioan Damaschin_dogmaticaSfantul Ioan Damaschin_dogmatica
Sfantul Ioan Damaschin_dogmatica
 
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxieiCele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
Cele mai frumoase rugaciuni ale ortodoxiei
 
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II
Grigorie de Nyssa _ Scrieri  vol.IIGrigorie de Nyssa _ Scrieri  vol.II
Grigorie de Nyssa _ Scrieri vol.II
 
Comenius-darmstadt
Comenius-darmstadtComenius-darmstadt
Comenius-darmstadt
 
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
1000 DE ÎNTREBRI SI RASPUNSURI DESPRE VIATA DUHOVNICEASCA
 
Stadtführungen 2017
Stadtführungen 2017Stadtführungen 2017
Stadtführungen 2017
 
Mantuirea pacatosilor Agapie Monajul
Mantuirea pacatosilor  Agapie MonajulMantuirea pacatosilor  Agapie Monajul
Mantuirea pacatosilor Agapie Monajul
 
Descoperirea sfintei liturghii
Descoperirea sfintei liturghiiDescoperirea sfintei liturghii
Descoperirea sfintei liturghii
 
Wiesbaden Erlebnis
Wiesbaden Erlebnis Wiesbaden Erlebnis
Wiesbaden Erlebnis
 
Wiesbaden Einkaufsführer
Wiesbaden EinkaufsführerWiesbaden Einkaufsführer
Wiesbaden Einkaufsführer
 

Similar to Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul

Un iconar de suflete
Un iconar de sufleteUn iconar de suflete
Un iconar de suflete
Miruna Andreescu
 
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
Stea emy
 
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnului
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnuluiPaisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnului
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnuluicab2011
 
Arsenie boca 800 capete
Arsenie boca   800 capeteArsenie boca   800 capete
Arsenie boca 800 capetevasiana
 
Pr Prof Dr Mircea Pacurariu Sfinti Daco-Romani Si Romani
Pr  Prof  Dr  Mircea  Pacurariu    Sfinti Daco-Romani Si RomaniPr  Prof  Dr  Mircea  Pacurariu    Sfinti Daco-Romani Si Romani
Pr Prof Dr Mircea Pacurariu Sfinti Daco-Romani Si RomaniFrescatiStory
 
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxaCleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
adyesp
 
Parintele arsenie boca
Parintele arsenie bocaParintele arsenie boca
Parintele arsenie boca
Ioan Dragomir
 
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismulPr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
DanMarian3
 
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRIIPAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
Radu Teodorescu
 
Pelerinul rus
Pelerinul rusPelerinul rus
Pelerinul rus
FrescatiStory
 
Invatatura de credinta ortodoxa.pdf
Invatatura de credinta ortodoxa.pdfInvatatura de credinta ortodoxa.pdf
Invatatura de credinta ortodoxa.pdf
adyesp
 
Pelerinul rus
Pelerinul rusPelerinul rus
Pelerinul rus
cleopatra777
 
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu rugaciunea lui iisus
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu   rugaciunea lui iisusIerod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu   rugaciunea lui iisus
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu rugaciunea lui iisusAlin Cazacu
 
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa MateiTeoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
adyesp
 
Despre rugăciunea lui iisus
Despre rugăciunea lui iisusDespre rugăciunea lui iisus
Despre rugăciunea lui iisusŢurcan Ion
 
Pp carte-rugaciuni
Pp carte-rugaciuniPp carte-rugaciuni
Pp carte-rugaciuniIulian Galea
 
Revista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din TimișoaraRevista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din Timișoara
mariusionelut
 
Pr teofil paraian cuvinte catre tineri
Pr teofil paraian   cuvinte catre tineriPr teofil paraian   cuvinte catre tineri
Pr teofil paraian cuvinte catre tineriAlin Cazacu
 
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
Stea emy
 

Similar to Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul (20)

Un iconar de suflete
Un iconar de sufleteUn iconar de suflete
Un iconar de suflete
 
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
Sfântul Ioan de Kronstadt - Jurnal duhovnicesc needitat - Calea pocăinţei lău...
 
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnului
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnuluiPaisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnului
Paisie aghioritulfloridingradinamaiciidomnului
 
Arsenie boca 800 capete
Arsenie boca   800 capeteArsenie boca   800 capete
Arsenie boca 800 capete
 
Pr Prof Dr Mircea Pacurariu Sfinti Daco-Romani Si Romani
Pr  Prof  Dr  Mircea  Pacurariu    Sfinti Daco-Romani Si RomaniPr  Prof  Dr  Mircea  Pacurariu    Sfinti Daco-Romani Si Romani
Pr Prof Dr Mircea Pacurariu Sfinti Daco-Romani Si Romani
 
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxaCleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
Cleopa Ilie _Despre credinta ortodoxa
 
Boca arsenie 800 capete
Boca arsenie   800 capeteBoca arsenie   800 capete
Boca arsenie 800 capete
 
Parintele arsenie boca
Parintele arsenie bocaParintele arsenie boca
Parintele arsenie boca
 
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismulPr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
Pr.Epifanie Teodoropulos-Cele doua extreme. ecumenismul si stilismul
 
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRIIPAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
PAROHIA CREȘTIN ORTODOXĂ CA ȘCOALĂ A MÂNTUIRII
 
Pelerinul rus
Pelerinul rusPelerinul rus
Pelerinul rus
 
Invatatura de credinta ortodoxa.pdf
Invatatura de credinta ortodoxa.pdfInvatatura de credinta ortodoxa.pdf
Invatatura de credinta ortodoxa.pdf
 
Pelerinul rus
Pelerinul rusPelerinul rus
Pelerinul rus
 
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu rugaciunea lui iisus
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu   rugaciunea lui iisusIerod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu   rugaciunea lui iisus
Ierod cleopa paraschiv si arhim mina dobzeu rugaciunea lui iisus
 
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa MateiTeoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
Teoflict al bulgariei. Talcuira evangheliei dupa Matei
 
Despre rugăciunea lui iisus
Despre rugăciunea lui iisusDespre rugăciunea lui iisus
Despre rugăciunea lui iisus
 
Pp carte-rugaciuni
Pp carte-rugaciuniPp carte-rugaciuni
Pp carte-rugaciuni
 
Revista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din TimișoaraRevista Învierea din Timișoara
Revista Învierea din Timișoara
 
Pr teofil paraian cuvinte catre tineri
Pr teofil paraian   cuvinte catre tineriPr teofil paraian   cuvinte catre tineri
Pr teofil paraian cuvinte catre tineri
 
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
Pelerinaj la Mănăstirea cuviosului Patapie, Loutraki (8 decembrie)
 

More from adyesp

El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
adyesp
 
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdfLa inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
adyesp
 
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdfPreguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
adyesp
 
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdfCUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
adyesp
 
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdfLa veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
adyesp
 
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de BulgariaInterpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
adyesp
 
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgarieiTâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
adyesp
 
Interpretacion del evangelio de san Mateo por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Mateo por  Teofilacto de BulgariaInterpretacion del evangelio de san Mateo por  Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Mateo por Teofilacto de Bulgaria
adyesp
 
La vida de mas alla contada por santa teodora
La vida de mas alla contada por santa teodoraLa vida de mas alla contada por santa teodora
La vida de mas alla contada por santa teodora
adyesp
 
Mantuirea pacatosilor agapie criteanul
Mantuirea pacatosilor  agapie criteanulMantuirea pacatosilor  agapie criteanul
Mantuirea pacatosilor agapie criteanul
adyesp
 
La salvacion de los pecadores (vol2).
La salvacion de los pecadores (vol2).La salvacion de los pecadores (vol2).
La salvacion de los pecadores (vol2).
adyesp
 
La salvacion de los pecadores (vol 1)
La salvacion de los pecadores (vol 1)La salvacion de los pecadores (vol 1)
La salvacion de los pecadores (vol 1)
adyesp
 
Ivan N. Ostroumoff Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
Ivan N. Ostroumoff   Istoria sinodului de la Florenta-FerraraIvan N. Ostroumoff   Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
Ivan N. Ostroumoff Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
adyesp
 
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
adyesp
 
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
adyesp
 
Camino hacia la perfection arsenie boca
Camino hacia la perfection arsenie bocaCamino hacia la perfection arsenie boca
Camino hacia la perfection arsenie boca
adyesp
 
Viata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
Viata dupa moarte parintele . Parintele MitrofanViata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
Viata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
adyesp
 
Padre nuestro san juan crisostomo
Padre nuestro san juan crisostomoPadre nuestro san juan crisostomo
Padre nuestro san juan crisostomo
adyesp
 
Los muertos vuelven a casa
Los muertos vuelven a casaLos muertos vuelven a casa
Los muertos vuelven a casa
adyesp
 
La guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
La guerra invisible San Nicodemo el AghioritaLa guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
La guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
adyesp
 

More from adyesp (20)

El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
El Sínodo de Ferrera - Florencia del año 1438.
 
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdfLa inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
La inerpretación del Evangelio de san Lucas.pdf
 
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdfPreguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
Preguntas y respuestas sobre la vida cristiana ortodoxa..pdf
 
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdfCUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
CUM ÎȚI SUNT GÂNDURILE AȘA ÎȚI ESTE ȘI VIAȚA.pdf
 
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdfLa veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
La veneracion correcta de la Virjen Maria.pdf
 
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de BulgariaInterpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Juan por Teofilacto de Bulgaria
 
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgarieiTâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
Tâlcuirea evangheliei de la marcu sfantul teofilact al bulgariei
 
Interpretacion del evangelio de san Mateo por Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Mateo por  Teofilacto de BulgariaInterpretacion del evangelio de san Mateo por  Teofilacto de Bulgaria
Interpretacion del evangelio de san Mateo por Teofilacto de Bulgaria
 
La vida de mas alla contada por santa teodora
La vida de mas alla contada por santa teodoraLa vida de mas alla contada por santa teodora
La vida de mas alla contada por santa teodora
 
Mantuirea pacatosilor agapie criteanul
Mantuirea pacatosilor  agapie criteanulMantuirea pacatosilor  agapie criteanul
Mantuirea pacatosilor agapie criteanul
 
La salvacion de los pecadores (vol2).
La salvacion de los pecadores (vol2).La salvacion de los pecadores (vol2).
La salvacion de los pecadores (vol2).
 
La salvacion de los pecadores (vol 1)
La salvacion de los pecadores (vol 1)La salvacion de los pecadores (vol 1)
La salvacion de los pecadores (vol 1)
 
Ivan N. Ostroumoff Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
Ivan N. Ostroumoff   Istoria sinodului de la Florenta-FerraraIvan N. Ostroumoff   Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
Ivan N. Ostroumoff Istoria sinodului de la Florenta-Ferrara
 
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
1000 de Intrebari si Raspunsuri despre viata duhovniceasca
 
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
1000 peguntas y respuestas sobre la vida espiritual
 
Camino hacia la perfection arsenie boca
Camino hacia la perfection arsenie bocaCamino hacia la perfection arsenie boca
Camino hacia la perfection arsenie boca
 
Viata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
Viata dupa moarte parintele . Parintele MitrofanViata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
Viata dupa moarte parintele . Parintele Mitrofan
 
Padre nuestro san juan crisostomo
Padre nuestro san juan crisostomoPadre nuestro san juan crisostomo
Padre nuestro san juan crisostomo
 
Los muertos vuelven a casa
Los muertos vuelven a casaLos muertos vuelven a casa
Los muertos vuelven a casa
 
La guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
La guerra invisible San Nicodemo el AghioritaLa guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
La guerra invisible San Nicodemo el Aghiorita
 

Recently uploaded

Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
Stea emy
 
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
Stea emy
 
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
Stea emy
 
Înălţarea Domnului - Acatistul Înălţării Domnului
Înălţarea Domnului  -  Acatistul Înălţării DomnuluiÎnălţarea Domnului  -  Acatistul Înălţării Domnului
Înălţarea Domnului - Acatistul Înălţării Domnului
Stea emy
 
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
Stea emy
 
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina ÎnălţăriiÎnălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
Stea emy
 
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
Stea emy
 
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Stea emy
 
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
Stea emy
 
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdfTong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
Dharmakaya
 

Recently uploaded (10)

Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
Canon de rugăciune către Sfântul prooroc Amos (15 iunie)
 
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
Sfântul cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iunie / s.n. 1...
 
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
Sfântul cuvios Ilarion cel nou, egumenul Mănăstirii Dalmaților (s.v. 6 iunie ...
 
Înălţarea Domnului - Acatistul Înălţării Domnului
Înălţarea Domnului  -  Acatistul Înălţării DomnuluiÎnălţarea Domnului  -  Acatistul Înălţării Domnului
Înălţarea Domnului - Acatistul Înălţării Domnului
 
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
Înălţarea Domnulu - Canoane la praznicul Înălţării Domnului şi Mântuitorului ...
 
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina ÎnălţăriiÎnălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
Înălţarea Domnului - Pr. Teofil Părăian despre Taina Învierii şi Taina Înălţării
 
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
Acatistul Sfântului şi dreptului Ioan din Kronstadt, făcătorul de minuni (al ...
 
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
Sfântul mucenic Isihie din Durostorum (†298) (15 iunie)
 
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
Acatistul Sfântului cuvios Visarion din Egipt, făcătorul de minuni (s.v. 6 iu...
 
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdfTong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
Tong Len - Lectia 6 (prezentare curs).pdf
 

Ioanichie Balan _Parintele Paisie Duhovnicul

  • 1. Arhimandrit Ioanichie Bălan PĂRINTELE PAISIE DUHOVNICUL Cartea a fost tipărită în anul 1993 cu binecuvântarea IPS DANIEL al Moldovei şi Bucovinei Ediţie electronic; APOLOGETICUM 2005 Arhimandrit Ioanichie Bălan Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate cre ştină ortodoxă. Ea poate fi utilizată, copiată şi distribuită LIBER cu menţionarea sursei. Corectur şi tehnoredactare : Apologeticum Digitalizare pdf : Apologeticum © 2005 APOLOGETICUM. http://apologeticum .net http://www.angelfire.com/space2/carti/ apologeticum2003@yahoo.com Părintele Paisie Duhovnicul Cuvânt înainte Părintele Paisie Olaru de la Sfânta Mânăstire Sihastria a fost dăruit de Dumnezeu cu darul vindecării şi pacificării sufletelor rănite de păcate. Învăţătura lui teologică era deodată simplă şi înţeleaptă, evanghelică şi practică. Părintele Paisie avea o mare forţă paşnică de a discerne uşor şi direct esenţialul de secundar, fără să relativizeze plinătatea credinţei trăite şi fără să o complice prin piedici inutile. Asemenea sfinţilor din pustie, care concentrau mult înţelepciune sfânt în cuvinte puţine, P rintele Paisie spunea esenţialul în sfaturi p rinteşti. Bun tatea sa nu era sentimentalist , iar mânia sa nu era patimaş . Ascet şi rug tor, Părintele Paisie avea o severitate fără crispare şi o smerenie fără naivitate: era un om matur duhovniceşte şi curat cu inima. Îns darul s u cel mai mare era acela de a linişti sau pacifica sufletul celor ce se mărturiseau la el sau cereau binecuvântarea lui. Pacea pe care o transmitea în jurul său venea din iubirea sa profund şi smerit faţ de Dumnezeu şi faţ de semeni. Din familiaritatea sa sfânt cu Dumnezeu Atotmilostivul şi Iubitorul de oameni, se n şteau rug ciunile şi binecuvint rile sale familiare, p rinteşti şi gingaşe faţ de pelerinul credincios: "Binecuvântează, Doamne, casa lui, masa lui ... ; dă-i, Doamne, un colţişor de rai". Pronunţa aceeaşi binecuvântare pentru oamenii de rând şi pentru patriarh sau mitropolit. P catul risipeşte şi tulbur iar Sfântul Duh adun şi pacific , linişteşte. Purt tor de Sfântul Duh, prin credinţ smerit şi rug ciune neîncetat , P rintele Paisie duhovnicul aduna mintea în jurul inimii şi inima oamenilor lâng Dumnezeu, într-o vreme în care ideologia comunist atee încerca s r t ceasc minţi, s usuce inimi şi s dep rteze pe oameni de Dumnezeu. Deşi slab şi firav la înf ţişare, P rintele Paisie a fost în ultimii ani ai dictaturii comuniste în Romania un adev rat uriaş al spiritului românesc care, în linişte, fortifica Biserica lui Hristos din inimile credincioşilor, în timp ce în zgomotul capitalei se demolau biserici de zid. Dumnezeu singur ştie cât de mult preţuieşte un duhovnic d t tor de pace şi sănătate a sufletului, atunci cănd societatea umana se organizează în sistem infernal! Sfintenia P rintelui Paisie Duhovnicul nu se impunea spectaculos, ci irezistibil de paşnic pentru ca sfintenia umanizeaz pe om, contrar patimilor egoiste care înstr ineaz umanul din om. Cartea "P rintele Paisie Duhovnicul", publicat de Prea Cuviosul P rinte Arhimandrit Ioanichie B lan de la Mân stirea Sihastria, ne cheam s înţelegem deodat cât de minunat lucreaz Dumnezeu în mijlocul unui popor smerit şi credincios şi cât de mare este nevoia de a avea duhovnici adev raţi care s ne lumineze calea dreptei credinţe. f DANIEL Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei Iasi, la Duminica Ortodoxiei, 7 martie 1993 1 Arhimandrit Ioanichie B lan INTRODUCERE După trecerea la cele veşnice a Ieroschimonahului Paisie Olaru, din Mănăstirea Sihastria, în noaptea de 18 octombrie 1990, unul din cei mai mari duhovnici ai monahismului romanesc din zilele noastre,
  • 2. se simtea nevoia unui volum cu cele mai alese sfaturi şi povăţuiri duhovniceşti, pe care P rintele le d dea numeroşilor s i fii sufleteşti, c lug ri şi credincioşi. Această dorinţă şi datorie, în acelaşi timp, se împlineşte astăzi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi binecuvântarea I.P.S. Daniel, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, prin publicarea lucrării de faţă, intitulată, în mod firesc, "Părintele Paisie duhovnicul". Ieroschimonahul Paisie Olaru s-a născut la 20 iunie 1897, în satul Stroieşti, comuna Lunca - Botoşani, într-o familie cu cinci copii, fiind cel mai mic la părinţi. Tatăl său, Ioan, era p durar, iar mama sa, Ecaterina, casnic . Din botez a primit numele de Petru. În anul 1921 a intrat în viaţa monahală la Schitul Cozancea din apropiere, luând la călugărie numele de Paisie. În anul 1943 a fost hirotonit diacon, iar în anul l947, preot, fiind pentru puţin timp egumen la schitul de metanie. În toamna aceluiaşi an se retrage la Mân stirea Sihastria, devenind duhovnic al întregii obşti, până la sfârşitul vieţii sale. Între anii 1972 - l985 s-a nevoit ca sihastru la Schitul Sihla, iar în ultimii cinci ani a locuit în chilia sa de la Sihastria, fiind bolnav, până s-a mutat la Domnul, l sând moştenire ucenicilor s i pilda vieţii sale de adevarat monah şi P rinte duhovnicesc. În aceasta lucrare am introdus la inceput doua convorbiri ziditoare de suflet, realizale cu Părintele Paisie în anii 1984 si, respectiv 1987, pe care le-am publicat în "Convorbiri duhovniceşti", volumul I şi II, fiind pline de har şi caldură părintească şi mult gustate de monahi şi credincioşi. Apoi am adăugat cuvântul Arhimandritului Cleopa Ilie, cel dintâi fiu duhovnicesc al s u, care evoc unele momente importante din viaţa P rintelui Paisie Olaru. În continuare am adăugat un capitol nou, intitulat "Scrisori şi învăţături duhovniceşti", în care sunt prezentate, selectiv, un grup de scrisori adresate stareţului Mân stirii Sihastria şi unor ucenici apropiaţi, călugări şi credincioşi. Apoi am adăugat câteva pagini cu sfaturi părinteşti adresate în scris ucenicilor săi sau înregistrate pe bandă magnetică în diferite ocazii. Ultima parte a acestui capitol conţine scurte sfaturi şi cuvinte înţelepte ale Părintelui Paisie, păstrate în memoria şi în inima fiilor săi duhovniceşti vrednici de crezare, redate sub formă de capete, necunoscute de cei mai mulţi dintre noi. Cât despre "Ultimele cuvinte ale Părintelui Paisie despre Rai", cititorul este îndemnat să cugete mai profund la cele de dincolo de moarte. Mulţumesc lui Dumnezeu cu recunoştinţ pentru realizarea acestei c rţi mult aşteptate, precum şi tuturor colaboratorilor, cu care împreun am adus la bun sfârşit lucrarea de faţ , pe care o dorim să fie o călăuză duhovnicească pe calea mântuirii tuturor iubitorilor de Hristos. Arhim. Ioanichie B lan 2 Părintele Paisie Duhovnicul CONVORBIREA ÎNTÂI 1 Blândul Ieroschimonah Paisie Olaru este unul dintre duhovnicii cei mai cunoscuţi şi apreciaţi din mânăstirile noastre. De aproape 40 de ani, acest cuvios Părinte vorbeşte fără odihn cu Dumnezeu şi cu oamenii, se jertfeşte pe sine şi îşi pune în cump n sufletul s u pentru mântuirea numeroşilor s i fii duhovniceşti, c lug ri şi mireni, pe care îi creşte cu atâta c ldur şi dragoste. Crescut şi format în Schitul Cozancea - Botosani, pân în anul l947, apoi în Mân stirea Sihastria, în preajma satelor şi în mijlocul naturii, P rintele Paisie a fost înzestrat de Dumnezeu cu un suflet profund sensibil şi deopotriv deschis pentru linişte şi pentru oameni. Din tinereţe iubeşte natura, florile, izvoarele, câmpul înverzit şi cerul înstelat. Îi sunt dragi slujbele mân stireşti, cânt rile de miezul nopţii, poezia şi singur tatea. Dar mai presus de toate îi sunt dragi oamenii, c lug rii nevoitori, ţ ranii arşi de soare de la câmp, mamele cu mulţi copii, tinerii nevinovaţi, b trânii împov raţi de ani şi credincioşii iubitori de Hristos. Pe toţi îi primeşte cu dragoste, îi ascult , îi m rturiseşte, îi binecuvinteaz , îi sf tuieşte şi se roag lui Dumnezeu pentru ei. C ci P rintele Paisie este, deopotriv , duhovnic iscusit, atât pentru c lug ri, cât şi pentru mireni. În nevoinţa c lug reasc , ieroschimonahul Paisie Olaru este tipul sihastrului consacrat, care nu poate renunţa uşor la linişte, la viaţa retras de schit, la chilia lui modest de lemn, aşezat în mijlocul naturii sau la margine de codru. În schimb, viaţa de obste din marile mân stiri, cu c lug ri mulţi, cu program impus, cu zgomot şi griji de tot felul, îi este mai greu accesibil . În duhovnicie, sfinţia sa are o mare experienţ a vieţii interioare. Evit mulţimea, unde mai greu poate da roade profunde şi de durat . Individual îns , prin taina Spovedaniei lucreaz mult, cu ajutorul
  • 3. Duhului Sfânt. Aici, ca în faţa tronului ceresc de judecat , se roag , întreab , ascult , trezeşte sufletul, deşteapt conştiinţa omului, pune leac potrivit pe ran , d speranţ şi t m duieşte. Întâi începe de la rug ciune şi spovedanie, apoi adaug untdelemnul cuvântului. P rintele Paisie este un duhovnic al inimii. El se adreseaz mai mult inimii decât minţii. Se smereşte el cel dintâi, şi chiar l crimeaz , ca s conving şi pe fiii s i sufleteşti s se smereasc şi s -şi plâng p catele. Cu puţine cuvinte, P rintele Paisie reuşeşte s ridice moralul oric rui suflet care bate în uşa chiliei sale, îl izb veşte de dezn dejde şi îi promite iertarea şi raiul. Pentru marea sa dragoste şi mil c tre toţi, sfinţia sa nu înfrunt niciodat , nu mustr cu asprime, nu ridic tonul cuvântului; ci îl foloseşte cu multă măiestrie, ca un medicament rar pe rana deschisă. P rintele Paisie este un duhovnic preţios pentru zilele noastre. El reuşeşte s câştige mai multe suflete pentru Hristos decât alţii, pentru c st ruie mai mult, pentru c lucreaz mai profund sufletul omului, pentru c iubeşte mai mult şi se adreseaz direct inimii. El îşi începe deodat dialogul cu Dumnezeu şi cu omul, prin rug ciune şi cuvânt, prin spovedanie, dezlegare, sf tuire şi canon. Dialogul cu sfinţia sa este un dialog emoţional, al inimii, al bucuriei şi al lacrimilor. Un dialog aproape harismatic, al încrederii şi speranţei de mântuire. P rintele Paisie nu vorbeşte aproape deloc despre iad. În schimb, despre rai şi fercirea drepţilor vorbeşte permanent ucenicilor s i, pentru c este un P rinte al dragostei şi n dejdii. De aceea şi salutul său obişnuit către fiii săi duhovniceşti este acesta: "Să ne întâlnim la uşa raiului!". La vârsta sa de aproape 90 de ani, bunul P rinte Paisie Olaru se simte obosit. Aceasta l-a îndemnat s se retrag în ultimii ani la Schitul Sihla, ca s fie mai liniştit, mai aproape de cer, de Dumnezeu. Dar şi aici îl caut oamenii - c lug ri, stareţi, preoţi, credincioşi de Aceasta convorbire cu Ieroschimonahul Paisie Olaru a avut loc în vara anului 1984 la chilia sa de la Schitul Sihla şi a fost publicată în Convorbiri duhovniceşti - vol. I din acelasi an. 3 Arhimandrit Ioanichie B lan 3 aproape şi de departe - pe care îi primeşte cu aceeaşi obişnuit dragoste, în numele lui Hristos şi toţi se întorc înt riţi şi hr niţi duhovniceşte. Odat cu seara, P rintele Paisie îşi aprinde lumânarea, se roag în tain , citeşte din sfintele c rţi, cânt ceva spre lauda lui Dumnezeu, apoi se odihneşte dou ore pe obişnuit laviţ . La miezul nopţii, când sun clopotul, îşi ia toiagul şi coboar de sub stâncile Sihlei la biseric s asculte slujba Utreniei. Aşa îşi traieşte bunul nostru P rinte duhovnicesc ultimii ani ai vieţii sale p mânteşti. Nu se teme de ceasul morţii, nici de diavoli, nici de muncile iadului pentru c în toat viaţa a iubit pe oameni şi pe Dumnezeu; pentru că s-a jertfit pentru mântuirea altora. Nadejdea lui este Hristos, Mântuitorul lumii; averea lui este smerenia; iar lauda lui sunt numeroşii săi ucenici, pe care i-a crescut şi care se roag pentru el. Dorinţa realiz rii unui dialog cu P rintele Paisie m-a îndemnat s urc adeseori muntele Sihlei spre a-i cere cuvânt de folos pentru mine şi pentru toţi cei ce iubesc pe Hristos. Iată-mă sus, lâng chilia b trânului. Lucreaz la mica lui gr din de legume. M apropii şi-i s rut mâna care a mângâiat atâtea suflete. 1. Binecuvântaţi-mă, prea cuvioase Părinte Paisie! - Domnul şi Maicuţa Lui să ne binecuvânteze pe toţi, Părinte Ioanichie! 2. Am venit s v v d şi s primesc cuvânt de folos de la sfinţia voastr . - Acum, noi b trânii nu mai avem cuvinte de folos cum aveau p rinţii noştri. Ne-a luat Dumnezeu darul şi puterea cuvântului, pentru c nici noi, nici cei ce ni-l cer nu-l implinesc cu fapta. Spunem noi câte un cuvânt de sf tuire celor care vin pân aici, dar când aud c trebuie s -l pun în practic , adic s se roage mai mult, s posteasc , s ierte pe aproapele lor, se întorc ab tuţi acas . Spun la unii de zece ori s lase beţia şi desfrânarea ca s nu-şi piard sufletul, dar ei, deşi f g duiesc, îl fac mai departe. Am îns şi suflete care ne întrec pe noi. Numai cât deschid gura, ei şi încep a face cu fapta lucrul lui Dumnezeu. Dar s st m oleac , colo, pe banc în cerdacul chiliei. 3. P rinte Paisie, spuneţi-mi câteva cuvinte despre satul natal, despre p rinţii sfinţiei voastre şi despre anii copilariei. - Întrebarea sfinţiei tale m îndeamn s m fac mic, s m v d în satul meu natal, Stroieşti din comuna Lunca, judeţul Botoşani, şi în casa p rinţilor mei, Ioan şi Ecaterina Olaru. Ţin minte că tatăl meu a fost pădurar la boieri toată viaţa lui, până la adânci bătrâneţe. P rinţii mei au avut cinci copii, patru b ieţi şi o fat . Cel mai mic dintre ei am fost eu. Îmi aduc aminte c tata m-a dus la şcoala din sat pentru prima data şi m-a prezentat profesorului meu de atunci, cu numele Sandru. La noi în sat nu se învăţau mai
  • 4. mult de trei clase primare. În aceşti trei ani am fost premiantul clasei. La sfârşitul anului îmi cântau băieţii: "Ai ascultat, ai învăţat, coroană ai luat!". Pe atunci se dădeau ca premii cărţi cu vieţile sfinţilor. Sigur că m mândream! P rinţii mei, Ioan şi Ecaterina, au tr it în pace şi mergeau la biseric regulat, mai ales la s rb tori mari. Ţin minte, la Paşti, dup Înviere venea tata de la biseric cu pasca sfinţită şi cu ouă roşii într-un ştergar frumos. Noi îl aşteptam să vină şi când intra în casă, zicea: "Hristos a înviat!", iar noi răspundeam: "Adevărat a înviat!". Apoi, tata ne atingea cu pasca sfinţită la frunte. 4. Ce sfaturi mai deosebite vă dădeau părinţii în ani copilariei ? - Ca sfaturi, mai mult ne învăţau cu viaţa lor, fiind oameni simpli. Dar nu i-am auzit niciodat s se certe sau s înjure. Tata ştia Paraclisul Maicii Domnului pe de rost, precum şi alte rugăciuni şi se ruga cu glas tare că auzeam şi noi. Zicea ca preotul: "Domnului să ne rug m!" şi se batea cu pumnul în piept. Iar mama era prietenoas cu toat lumea şi ne spunea de multe ori: "Măi băieţi, să fiţi cuminţi, ca să nu dăm cinstea pe ruşine!" 5. Dar de preotul care v-a botezat şi de b trânii satului v mai amintiţi? - Pe preotul care m-a botezat îl chema Gheorghe Bercea şi pe prezvitera Profira. Parc îl aud pe Părintele cântând în biserică: "Aghios, Aghios ... !" şi se bătea cu pumnul în piept. Pe atunci b trânii îşi l sau must ţi şi purtau p rul retezat, iar copiii, mare, mic le d deau "Buna ziua". 6. Când v-au murit părinţii? P rintele Paisie Duhovnicul - Mama mea a murit în timpul războiului din 1913, iar tata a murit în anul 1923, când eram la mân stire. 7. Cine v-a îndemnat să intraţi în viaţa călugărească? - Vieţile Sfinţilor m-au îndemnat la călugărie şi dragostea mea pentru Domnul! 8. În ce an aţi intrat la mânăstire la Schitul Cozancea? - Am intrat în mân stire dup r zboi, în anul 1921. Ca stareţ la Cozancea era ieromonahul Vladimir Bodescu. Tot în timpul lui am fost şi c lug rit. Dar schitul îl cunoşteam înc din copilarie, c , deşi eram obraznic, biserica îmi era drag . Am c p tat dragoste de biserica din c rţile ce le primeam premiu la şcoal . 9. Ce duhovnici mai sporiţi erau pe atunci la Cozancea? - Am apucat pe atunci c lug ri şi duhovnici sporiţi la Cozancea, pe care îi socoteam înainte v z tori. Duhovnicul meu era P rintele Calinic Susu, mare nevoitor şi lucr tor al rug ciunii. El de multe ori m scula la rug ciune. Iar când m chema la biserica la miezul nopţii, îmi zicea : "Hai să mergem la biserica, că secerisul este mult şi lucrătorii puţini ! ". Mă sup ram când m scula prea degraba, dar când mergeam la utrenie, îl g seam, ori aşteptând pe pragul bisericii, ori umblând împrejurul ei. 10. În ce an v-aţi c lug rit, P rinte Paisie? - Călugăria mea a fost în anul l922, vara, în iunie; dar a fost prea pripită, căci m-a c lug rit pe caz de boal . Stareţul meu de atunci, Protosinghelul Vladimir Bodescu, m-a tuns cu mâinile lui, schimbându- mi numele din Petru în Paisie. 11. Ce ascult ri şi ispite mai deosebite aţi avut în primii ani de mân stire? - În Schitul Cozancea era viaţa de sine, iar eu eram rânduit cu toat treaba în ograda st reţiei şi m bucuram când puteam s iau parte la slujbe. Mai târziu am fost rânduit paraclisier la biseric . Îns am avut şi multe ispite la început, fiindc m socoteam c ştiu ceva şi c pot ceva. De multe ori m mâniam: fiind prea încercat de P rintele stareţ şi uneori îmi zicea gândul s m întorc în lume, c am cu ce trai. Dar când m duceam la duhovnic şi m m rturiseam, îndat m linişteam. 12. În ce imprejurare v-aţi retras la linişte în codrii din preajma Schitului Cozancea şi câţi ani aţi sihastrit acolo? - În anul l925 am avut fericirea să fac o vizită pe la mânăstirile din Munţii Neamţului, în care timp am ajuns şi la Schitul Sihla, unde am rămas mai multe zile. Atunci am întâlnit mulţi pustnici în apropierea Sihlei şi la Râpa lui Coroi. De atunci, mai ales, mi-a pl cut s tr iesc în singuratate şi s m dep rtez de lume. Acest gând m-a îndemnat s m retrag la munţi. Am încercat s vin la Mân stirea Sihastria, dar stareţul de atunci, Ioanichie, nu m-a primit f r blagoslovenia stareţui meu. Din aceast pricin am îndr git o poieniţ aproape de Schitul Cozancea, unde m retr geam din când în când pentru rug ciune şi linişte. În anul l930, schimbându-se stareţul meu, noul egumen mi-a dat voie s -mi fac o c suţ cu trei chilii în acea poieniţ , unde mi-am f cut o mic gr din şi am plantat pomi roditori şi viţ de vie. Acolo m
  • 5. linişteam noaptea, dar ascultarea o aveam tot la mân stire, la biseric . În acea c suţ aveam şi un mic paraclis. Acolo am petrecut 18 ani, adic pân în l948, când am venit la Sihastria. 13. Ce ispite mai deosebite aţi avut la linişte şi cum le-aţi biruit ? - În acest r stimp de aproape dou zeci de ani, nu am avut prea mari ispite de la diavoli, c nu prea îi sup ram. Doar de la trup eram mai mult ispitit, c intrasem în r zboi cu cei şapte ispititori, adic cele şapte p cate de moarte, pe care de multe ori le împlineam. Dar, prin rug ciune, prin smerenie şi r bdare, le biruiam cu darul lui Dumnezeu. 14. Ce ucenici mai deosebiţi aţi avut la linişte ? - Am avut mai mulţi, dar cel mai sporit a fost fratele P rintelui Cleopa, anume Gheorghe Ilie. Mi-aduc aminte că locuia în chilie cu alt frate bătrân, care nu ştia carte, şi era foarte t cut şi nevoitor la rug ciune şi la post. Odat , pe când se rugau ei împreun seara, fratele Gheorghe şi-a croit dou palme, singur, peste obraz, ca s -şi alunge somnul. Atunci b trânul speriat, a s rit de la rug ciune şi a venit la mine, zicând c a înnebunit fratele 5 Arhimandrit Ioanichie B lan 5 Gheorghe şi numai pot citi pravila împreun . Dar eu i-am linistit pe amândoi. În alt zi lucram la vie cu fratii. Seara, l-am trimis pe fratele Gheorghe Ilie sa preg teasc masa. Când venim noi găsesc pe masă un mic biletel pe care scria: "Iarta-mă, Părinte Paisie, plec pentru cinci zile s m poc iesc!" Mânc m noi, ne facem pravila de seara şi ne culc m. Pe la miezul nopţii m pomenesc că bate cineva în geam. "Cine-i acolo?" întreb. "Blagosloveşte, Părinte Paisie, sunt fratele Gheorghe păcatosul". "Fratele Gheorghe este plecat pentru cinci zile la linişte să se poc iasc !" i-am r spuns; apoi i-am dat drumul în chilie. Era obosit şi speriat. "Ce-ai p ţit?" lam întrebat. Iar el mi-a r spuns: "Am g sit o groap în p dure şi mi-a venit în minte s stau acolo cinci zile ca s postesc şi s m rog. Dar când citeam din Ceaslov rug ciunea de seara şi acatistul Sfinlor Voievozi, am auzit un glas înfricoşat: "Ce faci aici?" Era vr jmaşul! Atunci, de frica, repede am luat Ceaslovul şi nu ştiu cum am ajuns aici. M rog de m iart , P rinte Paisie". "Dumnezeu s te ierte, frate Gheorghe, i-am r spuns. Aşa p ţesc cei ce fac orice lucru fără blagoslovenie!". Dup ce a plecat fratele Gheorghe Ilie la Mân stirea Sih stria, mi-a trimis Dumnezeu alt ucenic bun, tot Gheorghe îl chema. Era din satul Flămânzi, a fost cioban la oi toată viaţa lui şi nu s-a c s torit niciodat . Un b trân minunat cu plete albe şi cu barb . Prima întâlnire a fost într-o seara de iarn . Pe când eram la vecernie, numai ce apare înaintea bisericii, desculţ, cu faţa senin , îşi stergea picioarele de z pad . Eu atât pot s spun despre el, c mi-a fost ucenic la chilie opt ani de zile, c m întrecea în toate, şi în post, şi în rug ciune, şi în smerenie şi nimic nu f cea f r blagoslovenie. 15. Ce bucurii duhovniceşti mai deosebite aţi avut la Schitul Cozancea ? - Am avut destule bucurii cât am stat la linişte în c suţa mea din poieniţ , mai ales când m rugam noaptea şi foloseam sufleteşte pe alţii. Dar, cele mai sfinte bucurii duhovniceşti le-am simţit la biseric , în timpul Sfintei Liturghii. 16. În ce an v-aţi f cut schivnic? - Gândul şi dragostea de linişte, de mai mult rug ciune, m-au îndemnat în anul 1933 s primesc marele şi îngerescul chip, adic schima mare, cu scopul de a-mi îndrepta viaţa şi ca un fel de preg tire duhovniceasc pentru pustiile sihastreşti, unde doream s m retrag. 17. Ce egumeni şi duhovnici mai iscusiţi aţi cunoscut la Schitul Cozancea ? - Ca egumeni pân în 1933 am avut pe protosinghelui Vladimir Bodescu şi ieroschimonahii Vitalie Pauca şi Dosoftei Tincu. Iar dup 1933 am avut pe ieromonahul Vasian Cuvuliuc, pân în 1947. Dintre duhovnici, au fost mai vestiţi ieromonahii Calinic Susu, fostul meu duhovnic, şi Conon Gavrilescu, vestit în tot ţinutul Botoşanilor. Apoi, ierodiaconii Nicon Draguleanu mare cânt reţ, Gherasim Vieru si alţi câţiva c lug ri iscusiţi. 18. Veneau credincioşi în s rb tori la Schitul Cozancea ? - Venea multa lume la schit, din toate p rţile. Unii pentru citit, alţii pentru Sfântul Maslu, pentru spovedanie şi pentru sfatuire şi se întorceau la casele lor multumiţi. La chilia mea din padure, îns , veneau mai puţini, c nu eram preot. 19. Ce sfaturii duhovniceşti d deaţi ucenicilor ? - Pân a nu fi preot şi duhovnic, pe mireni nu-i prea sf tuiam, decât numai pe cei mai apropiaţi îi îndemnam s se roage mai mult, s citeasc la psaltire, s fac metanii, s posteasc , s se împace unii cu alţii
  • 6. şi îi duceam la duhovnici în schit s se spovedeasc . Pe ucenici, îns , eram nevoit s -i înv ţ, dar mai mult cu fapta decât cu cuvântul. Iar ei, când vedeau c m scol la rug ciune, c postesc, c ţin t cere şi m port blând cu ei, se sileau s fac chiar mai mult decât mine. Dup hirotonie, eram nevoit s încerc şi cu cuvântul s -i folosesc pe ucenici, deşi nu corespundeam nici cu viaţa, nici cu înv ţ tura. Dar cu darul lui Hristos, m sileam s -i împac pe toţi şi s se întoarc de la chilia mea liniştiţi. 20. Când aţi fost hirotonit diacon şi preot ? - Diacon am fost hirotonit în anul 1943, iar preot şi duhovnic în anul l947, de episcopul Valerie Moglan, când, din nefericire, am fost numit şi egumen la Schitul Cozancea. C , fiind trimis la Mitropolie cu nişte jalbe, am fost hirotonit f r voia mea preot şi m-am P rintele Paisie Duhovnicul întors înapoi stareţ. Atunci am fost nevoit s -mi las chilia din p dure şi s cobor în mân stire. adic am dat liniştea şi pacea inimii pe tulburare. 21. Întrucât v-a fost drag s îngrijiţi de cei bolnavi, spuneţi-mi câte ceva despre sfârşitul frumos al ucenicilor sfinţiei voastre. - Da, am avut dragoste s ajut pe cei bolnavi, dar nu ca pentru Dumnezeu, ci ca o datorie omeneasc , având prea puţin mil . Dac ar fi s scriu despre sfârşitul frumos al tuturor c lug rilor pe care i-am îngrijit, aş face o carte întreag . Îns acum voi aminti pe scurt numai pentru unii, ca s ştie cei doritori, despre sfârşitul frumos al celor ce trec din moarte la viaţa. Mi-amintesc de un frate cu numele Gheorghe Cozmanciuc, mare nevoitor. Acesta îmboln vindu-se, m-a chemat la patul lui şi a cerut s -l facem c lug r. A treia zi dup c lug rie, s-a împ rt şit cu Sfintele Taine, şi-a cerut iertare de la toţi şi fiind pe mâinile mele, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu. Un ierodiacon, Gherasim Vieru, iarăşi îmbolnăvindu-se, m-a chemat s -i citesc Paraclisul Maicii Domnului. Când l-am citit pân la jumatate şi-a dat sufletul în bratele Domnului. Alt ierodiacon, Nicon Dr guleanu, mare ostenitor, m-a chemat într-o zi şi mi-a zis să-l încui în chilie, şi să vin la el a doua zi la ora opt, "ca să cântăm împreună cu îngerii Aliluia". Fiind spre Duminica, eu m-am zăbovit cu lumea şi nu am putut fi la chilia lui la ora opt. Când am intrat la el, era ora nou , iar P rintele Nicon abia murise, c era înc cald. Am plâns şi am regretat mult c nu am venit cu o ora mai devreme s cânt m împreun cu îngerii Aliluia! Am cunoscut şi un alt b trân minunat, monahul Gherman Condurache, un b trân de aproape 90 de ani, fost cioban toat viaţa şi cu suflet curat. Avea mare evlavie la Sfântul Nicolae şi i se ruga cam aşa: "Sfinte Neculai, îndur -te de mine păcatosul. Eu bătrân, tu bătrân, ai milă de mine!". L-am găsit mort în chilie într-o vară şi l-am dus printre flori la biseric , în sunetul clopotelor. Era pe la Sfinţii Împ raţi. Nu-l pot uita nici pe monahul Ghenadie Avatamaniţei, care mi-a fost ucenic de chilie opt ani de zile. El îmi spunea de multe ori: "Părinte Paisie, eu în toată viaţa mea nu am dormit pe pat, iar de medicamente nu am ştiut". Când m îmboln veam, b trânul f cea metanii lâng patul meu s m fac s n tos, ca s nu mor eu înaintea lui. Când era în ceasul morţii, a cerut s -l scot afar din chilie. I-am împlinit dorinţa şi l-am aşezat pe iarb cu faţa spre r s rit şi aşa a adormit, pe p mântul gol, cum era deprins din tinereţe, ca cioban la oi. Dumnezeu s -i ierte pe toţi. În memoria mea mi-a r mas smerenia şi simplitatea lor, c ci nu erau oameni înv ţaţi, cu mult carte, dar tot ce apucaser şi ei de la înaintaşii lor, ţineau cu sfinţenie; adic pravila de chilie, slujbele bisericii şi lucrul mâinilor. Ba şi cu rug ciunea minţii cred c erau destul de sporiţi. 22. În ce an aţi intrat în obstea Mân stirii Sih stria şi cum era viaţa duhovniceasc pe atunci în aceasta mân stire ? - Am venit la Sih stria în anul l948. Ca stareţ era P rintele Cleopa. Aici era pe atunci adevarat viaţ de obste. Am apucat p rinţi care nu aveau în chilie nimic, afar de pat şi câteva c rţi de rug ciuni. P rintele Dometian, un c lug r b trân şi sporit, era nelipsit noaptea de la biserica. El începea regulat miezonoptica. Un alt c lug r smerit, P rintele Cristofor, care îngrijea de bolnavi, îl aducea noaptea la biserica în spate pe fratele Mihai, care era paralizat. Toţi fraţii erau obligaţi s vin la utrenie, iar cine nu venea, nu mânca a doua zi. Toţi erau mulţumiţi c domnea pacea şi liniştea în sfânta Mân stire Sih stria. 23. Ce ascultare deosebit aţi avut la Sih stria ? - Am fost rânduit de P rintele Cleopa cu spovedania c lug rilor şi mirenilor care veneau la mân stire, iar când aveam timp mai lucram şi la gr din . 24. Când aţi fost transferat Ia Mân stirea Slatina şi cum era viaţa duhovniceasc în aceast obşte c lug reasc ?
  • 7. - Ne-am dus la Slatina în toamna anului l949, cu un sobor de 23 de c lug ri din Sih stria, în frunte cu P rintele Cleopa. Am apucat şi aici p rinţi sporiţi în cele duhovniceşti, ca P rintele arhimandrit Paisie Cozma. Înainte de moarte, P rintele Paisie a chemat pe toţi p rinţii şi s-a iertat cu toţi. Am venit şi eu lânga patul lui şi l-am îndemnat s zic "Doamne Iisuse". Iar el mi-a r spuns: "P rinte Paisie, sunt om p catos, sunt tare p catos, dar alt Dumnezeu nu am cunoscut. Lui m-am rugat în toat viaţa şi cred ca El are grij de mine..."! şi 7 Arhimandrit Ioanichie B lan aşa zicând, şi-a dat duhul în faţa noastr . Am mai cunoscut un monah cuvios, pe care l-am luat sub mantie la schivnicie, cu numele Iuvenalie Bârsan. Citea mereu la psaltire şi iubea ascultarea şi t cerea. Era paraclisier şi colivar şi niciodat nu d dea greş. Iubea s r cia, c nu avea în chilie decât dou haine c lug reşti, un ţol şi psaltirea şi întotdeauna era mulţumit. În timpul nostru s-au adunat la Slatina mai mulţi fraţi şi era mult ascultare şi armonie în mân stire, c ce poate fi mai bun şi mai frumos pe p mânt decât dragostea. 25. Aţi tr it un timp la Schitul Rar u. Ce amintiri duhovniceşti p straţi în memorie de la Rar u ? - Am stat aproape un an şi la Schitul Rar u, care depindea de Mân stirea Slatina. Acolo se nevoiau câţiva c lug ri, din care cel mai sporit mi s-a p rut un c lug r orb, anume Nicodim, tare în credinţă şi iscusit în sfaturi duhovniceşti. Veneau mulţi credincioşi la el pentru cuvânt de folos şi se întorceau bucuroşi la casele lor. Tot la Rar u, egumenul schitului m-a întrebat dac am deprins rug ciunea minţii. Eu i-am r spuns c nici nu am auzit de ea. Atunci el m-a închis într-o chilie mic , cu geamurile astupate şi mi-a poruncit s zic mereu" Doamne Iisuse". Am stat închis o săptămână. Apoi m-a examinat dacă am deprins rugăciunea. I-am spus c nu am putut-o deprinde. Când a auzit el, s-a sup rat şi mi-a zis: "Eşti un vas mic şi gol"! "Mai stai în chilie înc o s pt mân ca s înveţi rug ciunea minţii". Am mai stat o s pt mân şi sâmb t , când m-a examinat, ca s nu-l sup r din nou, i-am spus c am deprins-o. Iar el bucuros mi-a poruncit s o dau şi la alţii. Eu îns nici acum n-am deprins cum trebuie rug ciunea minţii, c nu am viaţ duhovniceasc şi nu iubesc pe Domnul cât ar trebui. 26. V mai amintiţi ceva de folos din timpul când st teaţi la Rar u ? - Mergând eu odat cu ucenicul spre schitul Rar u, am trecut printr-un sat de munte, anume Sl tioara. Iat c îmi iese înainte o femeie şi-mi spune c este în cas o b trân , dar nu poate muri c este certat cu vecina ei. Am intrat în casa, am chemat pe vecin , le-am citit o dezlegare,le-am împ cat şi când ieşeam din cas , b trâna şi-a dat duhul cu pace. Sufletul ei aştepta împ carea cu toţi, c f r iertare nu ne putem mântui! 27. Când v-aţi întors iar şi la Mân stirea Sih stria, cum vi s-a p rut viaţa duhovniceasc aici ? - În primavara anului 1954 m-am întors din nou la sfânta noastr Sihastrie. Aici viaţa duhovniceasc era deosebit de cea de la Slatina. La Sih stria era mai mult linişte, p rinţii mai t cuţi, mai smeriţi şi lume mai puţin . Numai cei mai evlaviosi ajungeau pân aici, sau pân la Sihla. Din anul 1954 pân în prezent mi se pare cea mai rodnica perioad din viaţa mea. 28. Ca duhovnic al Mân stirii Sih stria timp de 30 de ani, cum aţi împlinit aceast grea ascultare ? Duhovnicia este cea mai grea ascultare din viaţa de mân stire. De duhovnic depinde mântuirea sau osânda fiec rui suflet care îi este încredinţat. De el depinde c lug ria fraţilor de mân stire, cu dezlegarea lui se împ rt şesc şi c lug rii şi mirenii şi tot cu dezlegarea şi pe garanţia lui se hirotonesc candidaţii la preoţie. Mare r spundere are un duhovnic şi de aceea el se mântuieşte mult mai greu decât un c lug r sau un mirean. Ca duhovnic al Mân stirii Sih stria am avut şi multe bucurii duhovniceşti, dar şi ispite şi uneori dezam giri. Am avut la spovedanie majoritatea p rinţilor şi fraţilor din obşte. Cei mai mulţi şi mai râvnitori m-au ascultat au ţinut cont de blagoslovenie, s-au spovedit sincer şi şi-au predat sufletul în mâna stareţului şi a duhovnicului. Aceştia m-au bucurat cel mai mult. Iar eu i-am primit ca pe copiii mei sufleteşti, i-am mângâiat, i-am împ cat când erau în ispita şi i-am înv ţat s iubeasc cel mai mult ascultarea, slujba bisericii, t cerea, smerenia şi rug ciunea la chilii. Unii dintre fraţi îns veneau rar la spovedanie, iertau mai greu pe ceilalţi, cârteau în ascultare şi erau uneori nemulţumiţi. Cu aceştia aveam mai mult de lucru. Îmi trebuia mai mult r bdare şi meştesug ca s -i câştig duhovniceşte. Uneori m duceam eu pe la chiliile lor. Alteori le d deam canon mai uşor, îi încurajam mai mult şi m rugam pentru ei. Pe unii din ei i-am folosit, iar pe alţii m car i-am menţinut s nu cad mai r u şi s r mân în mân stire. Cât am reuşit, pe câţi am dobândit sau pe câţi i-am pierdut, ştie numai singur Dumnezeu. Un lucru numai ştiu, c pentru 7
  • 8. P rintele Paisie Duhovnicul toţi pe care i-am avut la m rturisire şi i-am pov ţuit, voi da socoteal în faţa judec ţii lui Hristos. 29. Aţi primit şi c lug ri din alte mân stiri la m rturisire ? - Ca duhovnic eram silit s primesc la spovedanie şi din alte mân stiri, pentru a-i încuraja şi a-i îndemna la viaţ curat , dar mai mult i-am îndemnat pe c lug ri s -şi aib duhovnici în mân stirile lor. Preoţi mireni prea puţini am primit, doar numai din cei cunoscuţi din copilarie. Pe lâng c lug ri, îns , am primit, chiar din anul hirotoniei mele, tot felul de mireni. Ei veneau din evlavie şi eu nu puteam s -i refuz, c zice Domnul: "Pe cel care vine la Mine nu-l voi scoate afar ". Dup cum ştim, credincioşii au mai mult evlavie la c lug ri, la preoţii din mân stiri, decât la ai lor. I-am primit pe toţi cu dragoste, i- am îmbr ţişat pe toţi, i-am împ cat, i-am spovedit, le-am citit de s n tate, i-am blagoslovit, celor s raci le-am dat şi câte un mic ajutor şi i-am slobozit cu pace la casele lor. În peste 35 de ani de duhovnicie, am astăzi numeroşi ucenici şi fii duhovniceşti. Totuşi, îmi dau seama că nu am ajuns la înălţimea sufleteasc a unui duhovnic iscusit, ca s pot corespunde cu faptele, faţ de cele ce înv ţ pe alţii. Dar am n dejde în harul şi mila lui Dumnezeu c m va mântui şi pe mine, şi pe fiii mei duhovniceşti. 30. Vi se pare mai grea duhovnicia mirenilor sau a călugărilor ? - Este mai grea duhovnicia c lug rilor şi a preoţilor decât a mirenilor, fiindc preoţii şi c lug rii au f g duinţ şi r spundere mai mare. Ei cunosc cuvântul lui Dumnezeu şi Sfintele Canoane, dar nu-şi împlinesc datoriile lor, adic greşesc cu voia şi cu ştiinta lor. Iar mirenii au r spundere mai mic şi multe greşesc din neştiinţ . Aici se împlineşte cuvântul Sfintei Evanghelii care zice: "Cui i s-a dat mult, mult i se va cere, iar cui i s-a dat puţin, puţin i se va cere". 31. Este bine să îndemnăm pe cineva la călugărie şi la preoţie sau nu ? - La c lug rie, mai ales, este bine s îndemn m, iar la preoţie este mult mai greu. Numai la scaunul de marturisire se poate constata dac fiul duhovnicesc are înclinaţie spre bine sau spre r u, dac are voinţa s se p zeasc şi pe viitor de p cat şi dac iubeşte viaţa curat . Totuşi, este bine s -i mai amân m un timp de la c lug rie, ca nu îndat s se hot rasc şi apoi s -şi schimbe hot rârea. La preoţie noi îndemn m şi recomand m numai pe cei ce au viaţa curată şi nu sunt opriţi de Sfintele Canoane. Altfel, nu. 32. Dac vreun fiu duhovnicesc nu ascult şi devine r u, duhovnicul lui are vreo vin înaintea lui Dumnezeu ? - Dac cineva se abate de la datoria lui şi nu ascult de sfatul duhovnicului, el singur va r spunde înaintea lui Dumnezeu. Duhovnicul îns , este dator s se roage lui Dumnezeu pentru întoarcerea lui şi s -l ierte. 33. Ce canon de rug ciune daţi unui frate? Dar unui c lug r, schimonah sau ieromonah? - Eu nu am dat canon cu num r. Ca frate ascult tor, i-am dat s fac la chilie pravila, dup Ceaslov, câte un acatist, un paraclis şi dac poate, o catism din psaltire. Iar canon, fratelui de mânăstire îi dau să facă de la 40 de metanii în sus; călugărului de la 100 metanii în sus; iar schivnicul dubleaz canonul, pentru c lui i s-au dat cinci talanţi şi trebuie s dea înc pe atâţia. Eu am p ţit-o odat cu canonul. Dup ce m-am c lug rit, m-am dus la duhovnicul meu şi l-am întrebat ce canon am de făcut. Iar el mi-a zis: "Fiindcă eşti sub ascultare, să faci cât poti! "Dar eu nu eram mulţumit cu vorba asta şi m-am dus şi a doua oară să-l întreb. Atunci Părintele duhovnic, cam supărat, mi-a zis: "Dacă mă întrebi a doua oară, de acum să faci canon pân nu mai poţi, c ascultarea în mân stire şi osteneala obşteasc ridica o parte din canon!" 34. Ce canon daţi celor bolnavi, care nu pot face metanii? - Celor b trâni şi bolnavi li se d canon dup puterea lor. Dac nu pot face osteneal trupeasc , dar pot zice rug ciuni, s dubleze rug ciunile cu "Doamne Iisuse". Tr ia la Mânăstirea Sihăstria un Părinte schimonah, Nicanor Bataca, care, la bătrâneţe, nu putea face metanii, iar închin ciunile le facea de pe scaun. Dup ce a c zut la pat, nu mai putea face nici 8 Arhimandrit Ioanichie B lan închin ciuni, nici cruce, numai la piept închipuia semnul sfintei cruci, şi aşa îşi facea canonul. Aşadar, fiecare s fac cât poate şi cum poate, dup sfatul duhovnicului, "c pe d t torul de bun voie îl iubeşte Dumnezeu" . 35. Ce canon de pocăinţă rânduiţi mirenilor, părinţilor care au copii şi tinerilor care vor s se c s toreasc ? - Mirenilor le dau canon dup cum se prezint . Pentru cei cu copii mulţi, cel mai mare canon este s -şi creasc copiii în frica lui Dumnezeu, şi s nu-i ucid prin avort sau prin sminteal . Cei ce nu au copii sunt datori s fac milostenie, dac au cu ce; iar dac sunt s raci, s nu fure şi s urmeze la biseric . Iar tinerilor le
  • 9. dau canon ca, mai înainte de c s torie, s fie cuminţi şi cinstiţi; iar dup cununie, le dau canon s nasc copii câţi le va da Dumnezeu, s nu fac avorturi, nici s se p zeasc pentru a nu avea copil. Apoi, s -şi aib un duhovnic bun, s se m rturiseasc des şi s p zeasc legile Bisericii, postul, infrânarea şi cump tarea. 36. Care este datoria principal a celor c s toriţi ? - Crucea c s toriţilor este a-şi împlini toate datoriile legate de taina nunţii. Întâi s nasc şi s creasc copii în frica de Dumnezeu. Apoi, s fie uniţi într-un gând în toate greut ţile vieţii şi s -şi p zeasc patul neîntinat. Dac soţii ascult de Hristos, de Biseric şi de p storul lor sufletesc, pot împlini cu cinste datoriile lor creştineşti şi-şi duc cu uşurinţ crucea vieţii pe care şi-au ales-o. „Iar dacă se îndepărtează de Biserică, de preot şi de sfânta rug ciune, îi impresoar ispitele şi greut ţile vieţii, cad în p cate de moarte, îşi avorteaz copiii, se îngreuiază de naşterea de fii şi nu se mai tem de poruncile Sfintei Evanghelii". De aceia, mulţi c s toriţi în zilele noastre se ceart unii cu alţii, divorţeaz şi se lipsesc de bucuriile vieţii creştineşti. 37. Care sunt datoriile principale ale călugărilor? - C lug rii sunt datori s -şi p zeasc f g duinţa pe care au dat-o la c lug rie, înaintea lui Hristos şi a Sfântului Altar. Adic , ascultarea necondiţionat , s r cia de buna voie şi fecioria sau cur ţenia. Pe lâng acestea s fie smeriţi, s se roage neîncetat pentru ei şi pentru toat lumea şi s aib sfânta dragoste, de care atârn toat fapta bun şi care le rabd pe toate. 38. Cum trebuie să fie preoţia, atât cei de mir, cât şi preoţii călugări ? - Ieromonahii şi preoţii, în general, sunt datori ca în toate zilele s fie preg tiţi pentru Sfânta Liturghie şi s se jertfeasc pentru dreapta credinţ în Hristos şi pentru mântuirea oamenilor, dup putere şi dup darul pe care l-au primit de sus. Ei sunt datori s m rturiseasc cu timp şi f r timp pe Hristos; dar trebuie mai întâi s predice cu faptele, adic cu viaţa lor şi apoi cu cuvântul. Adic , aşa cum vorbesc, aşa s şi tr iasc , c cea mai puternic predic este cea cu fapta şi apoi cu cuvântul. 39. Care sunt cele mai obişnuite şi mai grele ispite ale călugăriilor şi cum se pot izbăvi de ele ? - Toate patimile călugărilor şi ispitele se nasc din două păcate: din neascultare şi din lenevirea la rug ciune. Când c dem din sfânta ascultare şi fugim de biseric , de rug ciune, de metanii şi de post, c dem uşor în toate ispitele şi patimile omorâtoare de suflet şi ne pierdem mântuirea. Neascultarea şi lenevirea la rug ciune, ca şi toate celelalte patimi, se vindec prin m rturisire curat la duhovnic, prin canon şi prin plantarea faptelor bune în locul p catelor care ne st pânesc. De mare ajutor pe calea mântuirii ne sunt smerita cugetare şi smerenia, care spal p catele şi biruiesc diavolul. 40. Care sunt după experienţa ce o aveţi de la spovedanie, cele mai grele păcate care bântuie ast zi în rândul credincioşilor şi cum se pot izb vi de ele ? - Dup cum se ştie, dou sunt cele mai grele patimi care st pânesc ast zi în rândul mirenilor: beţia şi desfrânarea. Acestea stric multe familii şi ucid nenum rate suflete omeneşti. Îns , dac se c iesc de aceste p cate, dac le m rturisesc la preoţi şi le p r sesc, se vindec prin canon. 41. Ce fapte bune trebuie sa aib stareţul şi duhovnicii unei mân stiri, pentru a fi vrednici p stori de suflete ? 9 P rintele Paisie Duhovnicul - Atât stareţul, cât şi duhovnicii s se fac ei pild tuturor, prin dragoste şi smerenie. Numai aşa se pot mântui şi ei şi pe alţii. 42. Ce canon daţi pentru avort şi ucidere de copii ? - P catul avortului şi al uciderii în general se pedepseste cu p rere de r u în toat viaţa, p r sirea p catului, canon de metanii în fiecare zi, post pân seara miercurea şi vinerea, naştere şi botezare de copii în locul celor avortaţi şi oprire de Sfintele Taine de la şapte ani în sus. Femeile, îns , se pot împ rt şi mai înainte de naşterea pruncului. 43. Ce s fac tinerii pentru a se izb vi de p catul desfrân rii ? - Tinerii s p zeasc înfrânarea şi cump tarea, posturile şi s rb torile, m rturisirea p catelor şi canonul şi s asculte de p rinţi şi de preoţi. 44. Din ce cauze a dec zut atât de mult viaţa duhovniceasc în rândul credincioşilor nostri ? - "Peştele de la cap se stric "! spun b trânii. Cea mai mare vina o poart p storii de suflete. Dac am fi noi mai buni s-ar schimba şi creştinii. 45. Cum se poate înnoi astăzi viaţa duhovnicească în mânăstiri şi schituri ?
  • 10. - Prin revenirea la vechile noastre rânduieli c lug reşti, adic prin mai mult rug ciune şi citire a Sfinţilor P rinţi, prin participarea întregii obşti la pravila bisericii, mai ales, la slujba utreniei şi Sfânta Liturghie şi prin tr irea în armonie, în dragoste şi smerenie. Unde sunt acestea, acolo viaţa duhovniceasc este la în lţime şi se pot forma fraţi şi c lug ri buni. Iar unde st pâneşte materia, lenevirea la rug ciune, neascultarea şi traiul bun, acolo slujbele la biseric se fac de mântuial şi nu se pot creşte c lug ri sporiţi 46. Din ce cauză a slăbit râvna pentru rugăciune şi pentru orice faptă bună, atât în mân stiri, cât şi între mireni ? - Pentru c a sl bit credinţa în toat lumea. Ast zi, fiecare creştin şi c lug r m rturiseşte c nu se mai poate ruga în prezent, cum se ruga în trecut. Numai cu mare sil şi osteneal , unii c lug ri buni şi creştini îşi menţin rug ciunea curat de zi şi de noapte. Ceilalţi sunt mereu înv luiţi de griji, de oameni şi de neputinţe; iar când ne rug m, mintea ne este plin de gânduri şi r spândire. Având în vedere cele trei atacuri prin care a trecut Mântuitorul pe muntele ispitirii, când L-a ispitit satana, întâi cu lacomia, al doilea cu mândria şi al treilea cu necredinţa, biruirea oric rui atac este ca "Domnului Dumnezeu s ne închin m şi numai Lui s -i slujim" . Ast zi este mare ceart între cele dou surori ale lui Lazar, Marta şi Maria, care "şi-a ales partea cea bună". In mânăstiri, ca peste tot Marta asupreşte pe Maria şi n-o lasă s se roage mai mult iar Maria plânge nemângâiat . Dac vom pune întâi biserica, lauda lui Dumnezeu, adic pe Maria şi apoi ascultarea, lucrul mâinilor, adic pe Marta, atunci toate mân stirile şi bisericile noastre ar înflori şi diavolul ar fi izgonit dintre oameni. Iar sporirea duhovniceasc a fiec ruia începe de la aceste cuvinte: "Doamne d s -mi v d p catele mele şi să nu osândesc pe fratele meu..." 47. Din ce cauză se înmulţesc aşa de tare sectele în satele şi oraşele noastre ? - Sectele se înmulţesc mai întâi din cauza preoţilor care nu au grija pentru turma lui Hristos. Unde preoţii îşi fac datoria de păstori şi trăiesc precum învaţă pe oameni, acolo nu p trund sectele. Mai mult decât cunoaşterea Sfintei Scripturi şi decât teologia şi predica este viaţa preotului. Aceasta este, şi trebuie s fie cea mai puternic predic a preotului de la ţar şi oraş. 48. Cum pot ajuta călugării şi mânăstirile noastre la combaterea sectelor şi a patimilor în rândul credincioşilor ? - Pot ajuta prin aceste dou : prin lucrare şi rug ciune. Cu cât se va duce o viaţa mai înalt prin mân stiri, în rug ciune, în post, în smerenie şi iubire faţ de credincioşi, cu atât se va înt ri credinţa şi viaţa duhovniceasc în rândul mirenilor. S nu uit m cum se nevoiau p rinţii noştri prin mân stiri şi s le urm m. 49. Care este cel mai mare rol al mânăstirilor şi al călugărilor dintotdeauna? - S se roage neîncetat pentru ei şi pentru toat lumea. S laude permanent pe Dumnezeu, s înveţe şi s mângâie pe credincioşi. In mân stiri, Marta trebuie s asculte de 10 Arhimandrit Ioanichie B lan Maria, iar nu invers şi să trăiască în armonie una cu alta. De vom face aşa "nimeni nu va strica cetatea noastr !" . 50. Cum trebuie s tr iasc c lug rii pentru a-şi mântui sufletele lor ? - Să trăiască în dragoste, că spune Mântuitorul: "Prin aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea dragoste între voi" (Ioan 13, 35). Apoi, fiecare să-şi facă datoria în direcţia lui, adic unde este rânduit, cu bucurie şi f r de c rtire. S înv ţ m şi pe alţii, dar să ne aducem aminte de cuvântul Domnului, care zice: "Cel ce va face şi va învăţă, acela mare se va chema întru împărăţia cerurilor" (Matei 5, 19). Să ne aducem aminte şi de cuvântul proorocului David, care zice: "Slujiţi Domnului cu frică şi vă bucuraţi Lui cu cutremur" (Ps. 2, 9). Şi, în sfârşit, orice facem să fie spre lauda lui Dumnezeu şi să fie făcut cu smerenie, precum ne învaţă Hristos: "când veţi împlini toate acestea, să ziceţi că slugi netrebnice suntem, că ce am fost datori să facem, aceea am făcut" (Luca l7, l0). Atât călugării, cât şi mirenii, dac au pace între ei, adic pacea Domnului, a conştiinţei şi dac au dragoste, se pot mântui. 51. Ce cărţi sfinte mai de folos recomandaţi pentru călugări şi mireni ? - Eu m-am folosit cel mai mult de Vieţile Sfintilor, de pilda vieţii lor. Dar de mare folos sunt şi învăţăturile Sfinţilor Părinţi şi mai ales Sfânta Scriptură. Toate sunt de folos la timpul lor. 52. Ce rug ciuni recomandaţi pentru c lug ri şi mireni ? - Toate cărţile de rugăciuni sunt de folos, numai să le citim cu evlavie şi credinţă căci ne înaltă la Dumnezeu. Prin rugăciunea "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă" , stăm de
  • 11. vorba cu El. De mare putere şi folos este citirea psaltirii şi mai ales participarea la slujbele bisericii. Acele rugăciuni care ne hranesc mai mult şi ne atrag sufletul să le facem, numai să nu ne lenevim, că mare război dă diavolul ca să nu ne rugăm. Rugăciunea cu simtire şi lacrimi ne uneste cu Hristos, dulcele nostru Mântuitor. 53. Cum putem ajuta noi, c lug rii, la mântuirea credincioşilor şi a oamenilor în general ? - Ajutăm prin rugăciune, prin cuvânt şi exemplul personal. Scopul pentru care faci o faptă bună, pentru care te rogi, acela contează la Dumnezeu pentru mântuirea noastră şi a celor din jurul nostru. Eu, odată, stăteam pe cerdacul chiliei mele de la Cozancea. În faţa noastră, se ridica un deal peste care trecea un drum de câmp. Într-o zi treceau pe drum mai multe care înc rcate, între care era şi un om s rac, cu un car înc rcat, cu doi boişori. La un dâmb nu puteau boişorii s ridice, iar omul îi batea şi îi îndemna. S racii boişori au c zut în genunchi, iar eu fiind pe cerdac m-am aşezat în genunchi şi cât puteam împingeam de cerdac şi ziceam: "Hai, mai boişori, sculaţi-vă! Hai cu "Doamne ajută! ". Aşa strigând, numai ce văd că juncanii se scoală şi pleacă, iar eu bucuros, am zis: "Slavă, Ţie, Doamne ! " Cam aşa ar trebui s ajut m la mântuirea altora, împingând la povara lor şi rugându-ne pentru ei. 54. Ce fel de milostenie se cade sa fac c lug rii ? - C lug rii care au cu ce ajuta, s fac milostenie cu cei ce au nevoie de ajutor. Eu cred c mai mare plat au cei ce ajut pe str ini şi chiar pe vr jmaşii lor. Îns , cea mai mare milosienie a c lug rilor este s fie s raci de orice materie şi s se roage pentru toţi. C zice psalmistul: "Bog ţia de ar curge, nu v lipiţi inima de ea. "Cei ce au, s fie ca şi cum nu ar avea nimic; iar cei ce nu au nimic, ca şi cum ar avea de toate. Mântuitorul ne învaţă: "Faceţi-v prieteni din Mamona nedrept ţii". Adic , de am câştigat ceva din cele ce nu sunt ale noastre s le d m la s raci, în numele Domnului. Mare putere are milostenia. Dar pentru c lug ri, mai mare este s r cia şi rug ciunea curat ! 55. Cum putem s împ c m pe cei ce sunt certaţi ? - Întâi s ne rug m pentru ei. Apoi s -i îndemn m s se spovedeasc la duhovnic şi s -i sf tuim cu cuvinte din Sfânta Evanghelie s se împace, dup cuvântul Domnului: Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema" (Matei 5, 9). Pe cât putem, să ne str duim s facem pace, c suntem fii ai lui Dumnezeu şi purt m în noi pacea Duhului Sfânt. Cei ce nu se împac unii cu alţii, nu se pot împ rt şi. 11 P rintele Paisie Duhovnicul 56. Câţiva fii duhovniceşti i-au cerut P rintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a r spuns: - Nu v doresc aici pe p mânt, nici slav , nici altceva din cele trec toare, c toate acestea ne duc la pierzare. Dar, f când voia Domnului, veţi avea şi aici folos îndestulat, şi dincolo de mormânt veţi avea fericirea cea veşnic . 57. Altor fii duhovniceşti care au ajuns pân la chilia lui, la Schitul Sihla, le-a zis: - Sa nu uitaţi de moarte. Toţi aceia care au umblat dup slava omeneasc şi s-au am git de grijile acestei lumi, la sfârşit au regretat amamic, dar poate prea târziu. 58. Doi c lug ri tineri din Mân stirea Sih stria i-au cerut b trânului un sfat duhovnicesc, iar el le-a spus : - S aveţi frica lui Dumnezeu şi s puneţi zilnic început bun. Cei care aţi schiop tat, îndreptaţi-v ; iar care nu aţi schiop tat, st pâniţi-v cu darul Domnului, s nu c deţi. C nu-i aşa de uşor a tr i, dar este tare greu a muri. Toţi cei care mor uit de viaţa aceasta şi în ceasul morţii văd înaintea ochilor numai cele ce le-au făcut, bune sau rele. Odată m-am întâmplat lângă patul unui om nepregătit, care se chinuia să moară, şi striga la mine deznădăjduit: "Nu mă lăsa, Părinte Paisie, nu mă lăsa! "Căuta să fugă şi striga: "Nu mă lăsa, Părinte Paisie"! şi a murit. Dumnezeu s -l ierte! Altul, care era de mult bolnav, a murit aşa frumos! S-a spovedit, s-a împărtăşit şi a cerut să-l fac călugăr. Joi l-am călugărit în patul lui de suferinţă şi sâmbătă a plecat la Domnul. Dar, înainte de ceasul morţii m-a trimis s chem duhovnicul ca s -i citeasc rugăciunile de darea sufletului. Apoi a zis: "Aprindeţi lumânarea! Degrabă, lumânarea"! îi aprind lumânarea şi voiam să i-o ţin eu. Iar el mi-a zis: "Lasă, Părinte Paisie, c-o ţin eu"! A ţinut-o în mâinile lui câteva minute. S-a uitat la stânga şi s-a înfricoşat. Apoi s-a uitat la dreapta şi s-a bucurat puţin. La urmă îmi zice: "Părinte, stinge lumânarea că mai am oleacă!" A venit duhovnicul şi i-a citit molitfa de darea sufletului. Era în zori de ziua. S-au adunat mai mulţi în jurul monahului Ghervasie, că aşa îl chema. Am aprins din nou lumânarea, şi-a cerut de la toţi iertare, a r suflat adânc şi şi-a dat duhul cu pace. Iat c lug r preg tit pentru moarte numai în trei zile. Dumnezeu s -l odihneasc cu sfinţii pe P rintele Ghervasie. Mi-a fost ucenic. 59. Ce s fac, c m biruiesc de mânie ? L-a întrebat un ucenic.
  • 12. - Mânia nu lucreaz dreptatea lui Dumnezeu, spune Sfânta Scriptur . Când te mânii, nu eşti st pânit de duhul lui Dumnezeu, ci eşti robit de duhul r zbun rii, al mândriei şi al slavei deşarte, care te îndeamn s nu te poc ieşti, s nu ierţi, s nu te smereşti. S fugim de mânie şi de r zbunare şi s urm m Domnului nostru Iisus Hristos, care ne învaţ , zicând: "... înv ţaţi-v de la Mine c sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihn sufletelor voastre" (Matei 11, 29). Să ne rugăm mai mult, Părinte! 60. Ce este smerenia, P rinte Paisie ? - l-au întrebat odata câţiva ucenici. - Smerenia este cugetul inimii noastre care ne încredinţeaz c suntem mai p c toşi decât toţi oamenii şi nevrednici de mila lui Dumnezeu. Când ne def im m pe noi înşine nu înseamn c avem smerenie. Ci, atunci când altul ne oc r şte şi ne defaim , înc în public, iar noi r bd m şi zicem: "Dumnezeu i-a poruncit fratelui s m oc rasc pentru p catele mele", aceasta este smerenia cea adev rat . Deci, s primim toate ca din mâna şi cu voia lui Dumnezeu. Când te oc r şte cineva, Dumnezeu îi porunceşte s te oc rasc . Când îţi ia cineva vreun lucru, Dumnezeu îi porunceşte s -l ia, ca s te fac c lug r. Când te mut de ici colo mai marele t u, Dumnezeu îţi schimba locul, ca s -ţi schimbi şi n ravul şi obiceiul. Asta ar fi smerenia cea adev rat . Iar mândria, dimpotriv , este atunci când te încrezi în tine, în mintea şi puterile tale; când socoteşti c eşti mai priceput decât altul, mai bun decât altul, mai frumos decât altul, mai sporit în fapte bune şi mai pl cut lui Dumnezeu decât altul. Atunci eşti st pânit de p catul cel ur t al mândriei, de care s ne fereasc pe toţi Dumnezeu, Cel ce S-a smerit pentru mântuirea noastr . S ne smerim, fraţilor, c cel mândru nu se poate mântui. S plângem p catele noastre aici ca s ne bucur m dincolo în veci, c dup plecarea noastr din trup, toţi ne vor uita. S nu ne punem n dejdea în oameni, ci numai în Domnul. C omul se schimb . Azi îţi d şi mâine îţi cere; azi te laud şi mâine te oc r şte. Ci, s ne punem 12 Arhimandrit Ioanichie B lan 12 n dejdea în mila lui Dumnezeu şi nu vom greşi niciodat . S v ajute Dumnezeu cu harul Lui s v folosiţi de restul vieţii, sporind în fapte bune, şi mai întâi în smerenie şi dragoste, ca s v mântuiţi sufletele voastre şi s folosiţi şi pe alţii, îndemnându-i spre Hristos. 61. Într-o zi aceiaşi ucenici i-au cerut cuvânt de folos, iar bătrânul le-a răspuns: - Dac am avea noi credinţa c Dumnezeu este permanent cu noi şi în noi, nu ne-am mai teme nici de moarte, nici de foamete, nici de boal , c ci am fi încredinţaţi c suntem în braţele lui Dumnezeu, precum copiii în braţele mamelor lor. Noi îns n-am ajuns la m sura aceasta, c ne încredem în bani şi în pl ceri mai mult decât în Dumnezeu! 62. Cum aş putea s am permanent cugetarea morţii şi a judec ţii de apoi? l-a întrebat un fiu duhovnicesc. - Vai de acel om care va c dea în mâinile Dumnezeului celui viu! a r spuns b trânul suspinând. De la o închisoare te mai scoate avocatul. Dar când se va umple cupa mâniei lui Dumnezeu, unde ne vom ascunde de la faţa Lui ? S ne aducem mereu aminte de p catele noastre şi de ceasul judec ţii viitoare şi în veac nu vom mai greşi. 63. P rinte Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos, - i-a spus un credincios. Iar b trânul i-a r spuns: - Aşa am întrebat şi eu pe cineva şi mi-a r spuns: S nu faci tot ce poţi; s nu crezi tot ce auzi, şi s nu spui tot ce ştii! 64. Altadat , acelaşi ucenic i-a cerut cuvânt de mântuire, iar P rintele Paisie i-a r spuns: - S cerem de la Dumnezeu, prin rug ciune, frica de Dumnezeu şi cugetare la moarte; c frica de Dumnezeu e începutul înţelepciunii, iar frica de moarte şi de judecat p zesc de p cate şi ne îndeamn la poc inţ . Acesta este, cred eu, cel mai bun sfat pentru mireni. Din frica de Dumnezeu nasc şi cresc în noi credinţa, n dejdea şi dragostea; iar din temerea de moarte se nasc lacrimile şi c inţa pentru p cate. 65. Cum s m port cu aproapele meu, ca s împlinesc porunca dragostei? l-a întrebat un c lug r. - S socoteşti pe aproapele t u mai bun decât tine, s -i ceri sfat, în loc s -i dai tu, iar lipsurile lui s i le completeze dragostea ta. F aceasta şi te mântuieşti. 66.Odată, l-a întrebat un călugăr din Mânăstirea Sihăstria - Părinte Paisie, mă înv luiesc ispitele şi parc nu mai am r bdare! - Ascult , P rinte, a r spuns b trânul. S d m slav lui Dumnezeu c ne încearc cu ispite, cu boli şi tot felul de necazuri, aici pe p mânt, iar nu dincolo. C dac tr im nec liţi prin ispite, nu putem s ne mântuim. Precum este focul pentru aur, aşa sunt ispitele vieţii pentru noi. Ne înt resc, ne c lesc, ne dau mai mult credinţ , ne smeresc şi ne învaţ s ne rug m şi s cerem sfat. Cine este bun, mai bun s se fac şi cine a
  • 13. biruit ispit , s se roage pentru cel care este în ispit . Ispitele le biruim prin rug ciune, prin post, prin spovedanie şi îndelung r bdare. Dup furtun vine şi senin, cu darul lui Hristos. S ne rug m, P rinte. Iar dac p rinţii noştri duhovniceşti ne mustr pentru îndreptarea noastr , s nu ne sup r m, c drumul mântuirii este pres rat cu ispite. Acum, îns am p ţit şi noi cum a p ţit Elie preotul din Legea Veche, cu feciorii lui. Elie şi-a cruţat feciorii şi nu i-a mustrat la vreme, când greşeau înaintea Domnului, de aceia au murit cu toţii şi s-au osândit. S ne fereasc Dumnezeu s avem soarta lui! 67. Într-o zi, admirând b trânul frumuseţile munţilor şi codrilor singuratici de la Sihla, a zis c tre ucenicii s i, suspinând din inima : - Tare m tem s nu r mânem numai cu raiul acesta de aici şi s -l pierdem pe celalalt, din pricina lenevirii noastre! 68. În alt zi slujea b trânul vecernia din Postul Mare în biserica Schitului Sihla şi se citea la stran paremia din cartea proorocului Isaia despre judecat de apoi. Iar P rintele Paisie st tea în genunchi înaintea Sfântului Altar si, auzind cele ce se citeau a oftat adânc şi a zis în sine: - Vai ! Vai ! Vai ! Ce înfricoşat va fi judecat lui Dumnezeu cea de pe urma! şi a început a plânge... P rintele Paisie Duhovnicul 69. Stând b trânul într-o zi de vorb cu ucenicii s i, i-au cerut cuvânt de folos sufletesc, iar el le-a r spuns : - Iat ce, p rinţilor. Fiecare îşi preg teşte mâncarea dup gustul şi placul s u. Dac i se pare prea dulce, o mai acreşte, dac i se pare nes rat , îi mai pune puţin sare şi verdeţuri şi o face cum îi place; şi dac îi place lui, place la toţi. Eu aşa cred. Tot aşa se intâmpl şi cu viaţa duhovniceasc a fiec ruia. Fiecare dintre noi îşi preg teşte mântuirea cum crede el, cum voieşte cum poate, dup râvna şi harul pe care i le-a dat Dumnezeu. Spun b trânii c foamea este cel mai bun buc tar, iar s r cia cel mai bun gospodar. Tot aşa şi cu mântuirea sufletului nostru. Râvna, rugăciunea şi smerenia ajuta cel mai mult pe calea mântuirii. 70. Intr-o seara, stând de vorba cu câţiva credincioşi le-a spus acest frumoas istorioar din Prolog: - Ascultaţi! Era un pustnic şi cugeta întru sine, cu cine s fie el asemenea? Cu Sfântul Antonie? Cu Avva Macarie? Iat , aude un glas de sus: "Ce cugeţi aşa, P rinte? C nu ai ajuns nici măsura lui Zaharia Ciubotarul din cetatea Constantinopolului". Şi nu l-a răbdat inima pe sihastru până nu s-a dus la el. "Aici locuieşte Zaharia Ciubotarul? M-a trimis Dumnezeu la tine. Dar, nici în casa nu intru, nici pe pat nu stau, nici mâncare nu gust pân nu-mi spui viaţa ta!". "Ce viaţa am eu, P rinte, ca s fiu pl cut lui Dumnezeu? Eu sunt mirean şi aceasta este femeia mea. Doar atât c , ce câştig din lucrul mâinilor, împart în trei. O parte o dau la s raci, o parte la biserici şi mânăstiri, iar a treia parte cheltuim pentru casa" ... "Te jur pe Hristos să-mi spui ce fapt bun faci!" a zis pustnicul. Dac a v zut omul ca nu poate t inui, a zis: "Aceasta este femeia mea de 15 ani, dar cu ea într-un pat niciodat nu m-am culcat!" .Şi s-a întors sihastrul folosit la chilia lui, dând slava lui Dumnezeu. Am spus aceasta istorioar ca s nu ne mândrim. C are Dumnezeu destui drepţi şi aleşi prin sate şi oraşe, care au familie şi greut ţi, dar ne întrec pe noi prin r bdare, post, rug ciune, milostenie şi viaţ curat . 71. In alta zi le-a ad ugat şi aceast istorioar din Pateric: - A venit odat un pustnic din munte în cetate, s-a suit pe o piatr înalt şi a început a plânge şi a striga: "Oameni buni, nu mă lăsaţi! Ajutaţi-mă! Ajutaţi-mă!" . "Ce s-a întâmplat, P rinte? " l-au întrebat oamenii. "Eu în viaţa mea am avut trei datornici. In tinereţe mai mult doi mi-au cerut datoria şi m-au luptat. Acesţia sunt desfrânarea şi mândria. De aceşti doi am sc pat eu cum am sc pat, dar de al treilea datornic nu pot sc pa pân la moarte. Şi acesta este foamea, fl mânzea. Ajutaţi-m s scap de acest datornic neîmblânzit!" . Atunci oamenii i-au dat un galben, s-a dus pustnicul la brutarie, a cump rat o pâine şi a fugit din nou la pustie, ne mai aşteptând s ia restul. Aşa am p ţit şi eu. Nu pot sc pa de al treilea datornic, adic de foame, oricât m ostenesc s m înfrânez. 72. P rinte Paisie, spuneţi-ne un cuvânt despre rai; i-au spus odat ucenicii. Iar el le-a r spuns: - S nu iscodim cu mintea unde este raiul şi unde este iadul, c nici Sfinţii P rinţi nu ne dau voie la aceasta. Mântuitorul atât numai ne-a spus: "M duc s v g tesc loc, ca unde voi fi Eu şi voi s fiţi" (Ioan 14, 3). Aşa ne învaţ Domnul şi nu ne trebuie mai mult. Noi s zicem mereu rug ciunea Sfântului Ioan Gura de Aur: "Doamne, nu m lipsi pe mine de binele T u cel ceresc; Doamne, izb veşte-m de muncile cele de veci, Amin!" . 73. Mergând odat câţiva credincioşi la chilia b trânului, pe când se nevoia în munte la Piciorul Crucii, i-au cerut cuvânt de folos duhovnicesc. Iar P rintele, ar tând pajistea plin de flori şi mireasm , le-a spus: - S v faceţi nişte albinuţe harnice care adun nectar şi miere din florile cele mai curate şi
  • 14. binemirositoare, iar nu nişte g rg uni şi bondari care adun hran din b legar şi din toate buruienile. Râvniţi la faptele bune cele mai de preţ şi mai uşor de dobândit, precum dragostea, rug ciunea, mila şi smerenia. Din acestea s va hr niţi şi am n dejde c cu acestea vom vedea pe Hristos, Mântuitorul lumii. 74. La urm a ad ugat b trânul şi aceste cuvinte: - Cel mai bine este ca s fie omul oal de lut, care este bun pentru toate şi se foloseşte de toţi în fiecare zi. Şi pentru mâncare, şi pentru ap , şi pentru orice lucru. Pe când oala, vasul de aur se pune pe poliţe, se încuie în dulapuri, este râvnit de hoţi şi se se foloseşte numai la 14 Arhimandrit Ioanichie B lan zile mari sau odat pe an. Oala de lut este vasul trebuinţelor zilnice, c ci toţi o caut şi se folosesc de ea. Aşa şi omul smerit, care nu caut cinste şi dreg torie. El r mâne neb gat în seama între cei de jos, dar pe toţi îi foloseşte, îi îndeamn , îi ajut , îi odihneşte şi toţi îl caut şi se bucur de el. Mare dar este smerenia pentru c lug ri şi creştini! 75. Părinte Paisie, ce este conştiinţa ? l-a întrebat un călugăr. Iar bătrânul a răspuns: - Conştiinta este îngerul lui Dumnezeu care pîzeşte pe om. Când ea te mustr , înseamn c Dumnezeu te ceart şi trebuie s te bucuri c nu te las uit rii. Trebuie s avem pururea înainte noastr p catele noastre, ca s ne p lmuiasc conştiinţa prin mustrare, s dobândim lacrimi la rugăciune şi să nu mai greşim. Şi lui Pavel i-a dat Dumnezeu un înger rău ca s -l loveasc peste obraz pentru a nu se în lţa cu mintea. Conştiinţa pomeneşte p catele noastre şi, pomenindu-le, ne smereşte. Hristos a veni pentru mântuirea p catoşilor. Deci, s avem n dejde şi curaj, s nu mai greşim, s facem milostenie, s ne rug m dup putere şi ne mântuim cu darul lui Dumnezeu. 76. Un creştin întristat i-a cerut bătrânului cuvânt de mângâiere, iar el i-a spus: - Ascult , frate, f r ispite şi necazuri nu ne putem mântui. Dar s nu ne tulbur m, nici s sl bim în credinţa, c acum diavolul d mai greu r zboi asupra oamenilor ca alt dat , c vede c are timp puţin. S ne rug m, s r bd m şi s ne aducem aminte de cuvintele Domnului care ne-a făgăduit că va rămâne cu noi "până la sfârşitul veacurilor". Nici să ne dezn d jduim de viaţa în vremea necazurilor, c Dumnezeu nu ne las p r siţi. C precum în vremea Sfântului proooroc Ilie Tezviteanul, Dumnezeu mai avea "înc 7000 de b rbaţi aleşi care nu şi-au plecat genunchiul lui Baal", tot aşa şi în zilele noastre are Domnul înc destui b rbaţi şi creştini aleşi, care sunt tari în credinţ şi nu şi-au plecat sufletul în robia patimilor. Are Dumnezeu drepţii Lui prin sate şi oraşe, care Îl sl vesc ziua şi noaptea, care tr iesc în feciorie şi înfrânare şi fac mila cu s racul şi cu v duva. Dar numele şi num rul lor îl ştie numai singur Dumnezeu. 77. O femeie care nu voia s aibe copii mulţi i-a cerut b trânului sfat, ce anume s fac . Iar el i-a r spuns: - Dac fugi de copii, fugi de mântuire. Nici s nu r mâi la un singur copil, ca s nu-l pierzi şi pe acela. Mai s n toşi sunt copiii mulţi în cas . Iar unde este numai unul sau doi, de obicei şi aceia sunt r i sau boln vicioşi. Aici se împlineşte cuvântul Sfântului Pavel care zice: "Cine seam n cu binecuvântare, cu binecuvântare va şi secera, iar cine seam n cu zgârcenie, cu zgârcenie va şi secera" (2 Cor. 9, 6). A venit la mine nu de mult o femeie bătrână din Grumăzeşti Neamţ, la spovedanie, şi am întrebat-o: "Soră, câţi copii ai?". "Părinte, optsprezece copii am avut! Opt i-a luat Dumnezeu, au murit de mici, şi zece sunt primii gospodari în sat!". A venit şi o altă femeie, de departe, şi am întrebat-o: "Câţi copii ai creştină?" "Nici unul, Părinte". "Dar, câte avorturi ai? "Patruzeci de avorturi!" "Du-te, femeie, la un episcop şi te m rturiseşte şi te poc ieşte cât mai ai vreme, c este înfricoşat judecat lui Dumnezeu!". Dup lep darea de credinţa, cel mai mare p cat care se face în lume este uciderea de prunci. Aceste dou p cate atrag grabnica mânie şi pedeapsa a lui Dumnezeu peste oameni. 78. Un frate încep tor l-a întrebat pe b trânul: - P rinte Paisie, nu mai pot face ascultarea ce mi s-a dat. Ce s fac? - Dac poţi şi nu vrei este p cat, - a r spuns b trânul. Iar dac nu poţi, c este prea grea sau eşti bolnav, nu este p cat. Numai s -i spui stareţului şi el îţi va rândui alt ascultare, cum îl va lumina Dumnezeu. În mân stire nimic s nu faci f r binecuvântare. C dac petrecem sub ascultare şi t ierea voii, ne mântuim cu siguranţ . 79. Un c lug r a venit la P rintele Paisie şi i-a zis: - Părinte, fac cerere şi mă duc la Sfântul Munte, că aici mă tem că nu mă mântuiesc! Iar b trânul i-a r spuns: - şi eu m-aş duce, dar când m-or trimite sau m-or da afar de aici. Aşa, ştiu eu ce cer? dac vrem s ne mântuim s nu ne face niciodat voia noastr , nici s credem minţii noastre. 14 P rintele Paisie Duhovnicul
  • 15. - Părinte, am auzit că vor duce o parte de călugări la alte mânăstiri. - Foarte bine! Dar acolo nu este Dumnezeu? Auzind aceste cuvinte s-a folosit c lug rul şi s-a întors liniştit la chilia lui. 80. Câţiva călugări tineri i-au cerut Părintelui Paisie cuvânt de folos, iar el le-a spus: - De trei lucruri trebuie s se p zeasc mai mult c lug rul: de beţie, de iubirea de argint şi de vorbirea cu femei. 81. Un alt c lug r l-a întrebat: P rinte Paisie, daţi-mi un cuvânt de folos. Las -te întotdeauna în voia lui Dumnezeu şi vei avea pace în sufletul sfinţiei tale. F ce ţi se porunceşte, nu lucra nimic f r binecuvântare, când nu ştii întreab , iar când nu ai pe cine întreba, roaga-te şi Dumnezeu îţi va ar ta calea cea bun . - Dar când sunt l sat s aleg singur şi nu ştiu care este voia lui Dumnezeu, ce s fac? - Roaga-te st ruitor cu post şi metanii, m car trei zile şi ascult de glasul conştiinţei. Cum te îndeamn ea mai mult, aceea este şi voia lui Dumnezeu. 82. Odat l-au întrebat câţiva fraţi: - P rinte Paisie, oare de ce nu mai avem dragoste de rug ciune şi nu alerg m la biserica cu aceeaşi râvn şi evlavie ca la început, când am venit la mân stire? - Noi suntem de vin , pentru c slujim mai mult grijilor p mânteşti, decât lui Dumnezeu. Am citit la Sfântul Isaac Sirul aceste cuvinte despre rugăciune: "Semn al răcirii duhovniceşti este urârea rug ciunii". Şi în alt loc: "Dac c lug rul face altceva în vremea rug ciunii, acela este batjocorit de diavolul". Aşadar, dac p r sim pravila bisericii şi Dumnezeu ne p r seşte pe noi. Dac înlocuim rug ciunea rânduit la biseric şi la chilii cu grija celor trec toare, suntem batjocoriţi de diavoli, c misiunea c lug rilor este una singur : s -l laude neîncetat pe Dumnezeu şi s se roage pentru lume şi pentru iertarea p catelor lor. Numai porunca ascult rii de la cel mai mare şi slujirea bolnavilor în vremea rug ciunii ne scuteşte de a merge la biserica. Dar şi atunci suntem datori s ne rug m cu rug ciunea minţii. R cirea dragostei şi împuţinarea râvnei pentru cele sfinte, şi mai ales pentru biseric , este semnul pustiirii noastre. 83. Unui ieromonah tânăr îi dădea bătrânul aceste poveţe: - S nu primeşti femei în chilie ca s le dai sfaturi, c este mare primejdie, mai ales pentru c lug rul tân r. Dac cer sfat de folos, vorbeşte-le în biseric , iar nu în chilie şi dac te caut , nu te bucura, ci teme-te ca este primejdie. C din vorbirea cu femei vine şi c derea! 84. Doi fraţi încep tori i-au cerut b trânului cuvânt de mângâiere şi folos sufletesc. Iar b trânul, suspinând, le-a zis : - Am citit la Sfântul Teodor Studitul acest cuvânt: "Sfinte sunt coapsele acelea care au sămânţa în Sion! Binecuvântaţi şi sfinţi sunt părinţii voştri care v-au născut şi v-au dăruit lui Dumnezeu! Tr iţi cu bucurie şi mult dragoste în casa lui Dumnezeu. Mân stirea este Ierusalim şi Sion duhovnicesc. De nevoinţa noastr de aici, depinde dobândirea Ierusalimului ceresc. S fiţi fericiţi c sunteţi aruncaţi în braţele Domnului şi locuiţi în curţile casei Dumnezeului nostru. Câţi n-ar dori s fie aici cu voi, s cânte împreun cu voi, s se roage şi s se bucure împreun cu voi în acest cin îngeresc, dar n-au fost chemaţi şi aleşi de Dumnezeu. Deci, bucuraţi-v şi aşteptaţi mila Lui. 85. Un duhovnic i-a cerut b trânului sfat, iar el i-a zis: - Cel mai greu pentru preot este Sfânta Liturghie şi Spovedania. Unii s-au smintit şi chiar au c zut de la spovedanie. Preotul de aceea se cheama duhovnic, pentru c el este lumin pentru ceilalţi şi poart în el darul Duhului Sfânt. Şi dac are în el Duhul Sfânt, el nu se sminteşte de neputinţele oamenilor c este Harul asupra lui şi poate s lecuiasc sufletele oamenilor. Iar dac este p timaş, Duhul Sfânt nu lucreaz în el şi uşor se sminteşte când aude p catele oamenilor. Un astfel de preot nu trebuie s spovedeasc lumea. Duhovnicia se d , dup Canoane numai celor mai vârstnici şi cercaţi. Duhovnicul trebuie s fie lumin pentru toţi, p rinte pentru toţi, sfetnic bun şi pov ţuitor iscusit de suflete. S fie p stor adev rat, iar nu năimit, care slujeşte cele sfinte pentru bani şi câştig pământesc. El trebuie să fie ca o lumânare în sfeşnic, ca s lumineze tuturor, iar nu sub pat. Duhovnicul, chiar dac se sminteşte uneori de p catele oamenilor la spovedanie, în nici un caz el nu trebuie s 15 Arhimandrit Ioanichie Bălan sminteasca pe credincioşi, c atunci a pierdut toat osteneala. Ori de câte ori spovedim, suntem datori mai întâi s ne rug m, apoi s fim blânzi şi cu dreapt socoteal şi cu darul lui Dumnezeu putem dobândi pe mulţi. 86. Un frate de mânăstire a cerut cuvânt de folos de la Părintele Paisie, iar Sfintia să ia spus:
  • 16. - Cel mai bun sfat care ţi-l dau este s ai r bdare în mân stire la toate. C dac sfinţii r bdau chinuri de moarte de la p gâni pentru dragostea lui Hristos, cum noi s nu r bd m un cuvânt de mustrare de la creştini şi de la p rinţii nostri care au pe Dumnezeu şi vor s ne mântuiasc ? 87. Un alt frate l-a întrebat pe b trânul: - P rinte, ce s fac în vreme de ispit ca s nu m biruiasc ? - Frate, una s faci; s te rogi şi s rabzi pân vine slobozirea. Ai v zut, când vine ploaia cu fulgere, cu tunete şi furtun , fugi în cas la ad post; iar dup ce trece furtuna ieşi din nou afar . Aşa şi în mân stire. Când vin ispitele şi te impresoar , fugi la rug ciune în biseric , f un paraclis la Maica Domnului, închin -te la sfânta cruce, citeşte o catisma sau dou din Psaltire; iar dup ce trece ispita şi se face linişte în suflet, ieşi din nou la ascultare şi multumeşte lui Dumnezeu c te-a acoperit în vremea necazului. 88. Unui frate care voia s plece în alt mân stire i-a dat acest sfat: - Este p cat s te duci de voia ta în alt mân stire, c nu ai r spuns înaintea lui Dumnezeu. C dac pleci nealungat din mân stire sau din tar , îţi faci voia ta şi nu împlineşti cuvântul lui Hristos care zice: "De vă vor alunga din cetatea acea duceţi-vă în altă cetate ..." 89. O femeie bolnav s-a m rturisit la b trânul şi a cerut canon, iar el i-a r spuns: Canonul bolnavului este patul, patul suferinţei. S rabzi boala cu mulţumire şi te mântuieşti. Cât mai poţi, zi "Tatăl nostru", rugăciunea "Doamne Iisuse", "Sfinte Dumnezeule", Crezul, "Doamne ajuta" şi dac nu cârteşti în boal şi te spovedeşti regulat, dobândeşti viaţa vesnic înaintea multora. 90. Unii b trâni l-au întrebat pe P rintele Paisie: Care este cel mai greu p cat în lume, ast zi? - Cel mai greu p cat care st pâneşte în lume ast zi este necredinţa în Dumnezeu, c de aici se nasc toate p catele pe p mânt. C dac omul nu crede şi nu se teme de Dumnezeu, nu mai are nici un sprijin, nici o n dejde, nici o bucurie, nici un scop pe p mânt şi cade în toate relele şi în pr pastia dezn dejdii, de care s ne izb veasc Hristos şi Maica Domnului. 91. Odat au venit câţiva preoţi duhovnici la P rintele Paisie şi l-au întrebat despre taina Sfintei Spovedanii. Iar b trânul suspinând, le-a zis: - Ei p rinţilor, duhovnicia este tare grea, mai ales în zilele noastre! P cate multe, credinţa puţin , rug ciune din fuga, vremuri de pe urm ... Numai mila lui Dumnezeu ne poate mântui! 92. Şi iar şi l-au întrebat: - Este bine s primim la spovedanie pe cei p timaşi, care nu se pot l sa de p cate? -Suntem datori a primi la m rturisire pe orice p catoşi; înc cu toat dragostea. C ci chiar de nu fac canonul, m car ştiu cât de mare este p catul şi ce osând îi aşteapt de nu se vor poc i. Astfel, poate se îndreapt şi ei şi p r sesc cele rele în viitor. 93. Apoi iarăşi l-au întrebat pe bătrânul: - Predica în biseric , rug ciunea pentru toţi, sf tuirea mirenilor, milostenia şi celelalte fapte prin care c ut m s folosim pe credincioşi, ne ajut la mântuire? - Dac pentru un pahar de ap dat în numele Domnului nu ne vom pierde plata, cu cât mai mult pentru rug ciune, sf tuire şi milostenie f cut cu credinţ şi dragoste. Numai s nu ne biruim de iubirea de argint şi de slava deşart , c mândria şi l comia ne jefuiesc toat plata ostenelilor noastre şi ne aduc înc şi osânda. S înv ţ m din pilda fariseului. Gândul şi p rerea c el este mai bun decât vameşul, acelea l-au osândit înaintea lui Dumnezeu. 94. Cum pot scăpa de părerea de sine şi gândurile cele necurate? l-a întrebat un fiu duhovnicesc. 16 P rintele Paisie Duhovnicul - Prin aducerea aminte de ceasul morţii. S nu uit m ce am fost înainte de a fi, ce dup naştere, ce suntem ast zi şi ce vom fi mâine şi s le atribuim toate lui Dumnezeu. 95. Dacă învăţ pe alţii în biserică şi acasă, a zis acelaşi, dar nu fac ce spun, cad sub osânda lui Dumnezeu? Ce trebuie s fac pe viitor? Iar P rintele Paisie a r spuns: - Aici şi eu sunt vinovat. Dar m-am m rturisit duhovnicului meu c nu fac ceea ce înv ţ pe alţii şi el mi- a spus s fac asemenea celui cu talanţii din pilda Mântuitorului, adic s nu-i îngrop, spre osând , ci s -i dau la alţii care pot lucra cu ei şi aduc dobând . Chiar dac noi suntem leneşi, s d m argintul, adic darul dat nou , înţelepciunea, cuvântul de înv ţ tur , o carte bun , celor harnici şi mai râvnitori care lucreaz cu el. Şi aşa înmulţim talantul, împrumutându-l unii altora şi ajutând la mântuirea oamenilor.
  • 17. 96. Ce sfat de folos daţi ucenicilor de prin mânăstiri şi sate, care va iubesc şi se roagă pentru sfinţia voastre? - S tr iasc în dragoste des vârşit unii cu alţii, s se roage mereu, s iubeasc biserica şi citirea sfintelor c rţi, s asculte de duhovnicii lor, s fac mult milostenie, c aceea poate mult la Dumnezeu şi s fie întru toate smeriţi şi blânzi. Cu un cuvânt, s facem cu toţii fapte vrednice de rai şi s nu uitam de moarte niciodat . De vom face aşa, sigur ne mântuim! 97. Unul din ucenicii mai apropiaţi i-a zis bătrânului: - Ce cuvânt de înv ţ tur îmi l saţi ca testament, pentru a m mântui şi pe mine şi a ajuta şi pe alţii pe calea mântuirii ? - S facem şi noi ceea ce înv ţ m pe alţii, şi tot ce facem în viaţ s fie spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul aproapelui, că "dragostea acoperă mulţime de păcate". Acest testament vă las tuturor ucenicilor mei, adică testamentul dragostei, cum ne învaţă Însuşi Mântuitorul: "Întru aceasta vor cunoaşte oamenii că sunteţi ucenicii Mei, de veţi avea dragoste între voi" ( Ioan 13, 35 ) 98. Unde aţi dori s aveţi mormântul, P rinte Paisie? l-a întrebat ucenicul s u. - Aş fi voit ca unde îmi va ieşi sufletul din s rmanul meu trup, acolo s -mi fie şi mormântul. Deocamdat , aici în schitul Sihla doresc s m poc iesc. 99. Ce leg mânt duhovnicesc aveţi cu P rintele Cleopa? l-a întrebat acelaşi ucenic. - În toamna anului l935 P rintele Cleopa venea din armat şi a trecut pe la mine, la Schitul Cozancea, s ia binecuvântare. Şi la plecare cum îl petreceam prin p dure, l-am întrebat: - Ei, acum ce ai de gând s faci, frate Costache? C înc nu era c lug r. R mâi la Cozancea? Sau te duci din nou la Sih stria? - m-aş duce tot la Sih stria, P rinte Paisie, unde am stat cinci ani şi unde sunt mormintele fraţilor mei. Acolo am mai mult linişte... Atunci ne-am descoperit amândoi, am stat în genunchi, am f cut trei metanii şi eu am zis aceast rug ciune: "Doamne, binecuvânteaz f g duinţa noastr ca s fim amândoi împreun , şi în veacul acesta şi în cel ce va s fie. De voi muri eu întâi s fie el la capul meu, iar de va muri el întâi s fiu eu la capul lui! Amin!". Apoi ne-am s rutat amândoi şi ne-am desp rţit... De P rintele Cleopa sunt legat cu inima cel mai mult în viaţa aceasta! 100. Vă mulţumesc, Părinte Paisie, pentru aceste frumoase cuvinte de folos sufletesc. - S ne vedem cu toţii la uşa raiului, P rinte Ioanichie! - Amin! 17 Arhimandrit Ioanichie B lan CONVORBIREA A două 2 Cu cât sunt mai rari p rinţii b trâni, marii nostri p rinţi duhovniceşti, cu atât sunt mai înţelepţi, mai iubiţi, mai c utaţi. Iar cuvintele lor, calde şi simple, adesea udate cu boabe de lacrimi sunt din ce în ce mai puţine şi au valoarea unor veritabile sentinţe. Ele sunt porunci pentru ucenici, medicament pentru cei bolnavi la suflet şi viaţ pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu. Desprinse aproape total de cele p mânteşti, cuvintele duhovnicilor sunt pline de har şi au ceva din lumea veşniciei, din lumea sfinţilor şi a îngerilor. De aceea, întotdeauna sfaturile b trânilor şi p rinţilor lecuiesc, calmeaz şi liniştesc inima, hr nesc sufletul, limpezesc c r rile vieţii şi dau bucurie şi speranţ . Cine n-a vorbit vreodat cu un P rinte duhovnicesc harismatic, acela nu înţelege taina şi puterea cuvintelor pline de duh, izvorâte din iubire şi rug ciune, rostite în ceasuri de linişte şi reculegere. Un asemenea suflet mereu va c uta, va cere şi bate în uşi închise, pentru a primi un r spuns. Unul dintre marii noştri p rinţi sufleteşti din mân stirile de ast zi este şi Ieroschimonahul Paisie Olaru din Mânăstirea Sihăstria. La venerabila să vârstă de 92 de ani, P rintele Paisie a r mas la suflet şi la inima acelaşi, ca în anii tinereţii. Acelaşi chip blând şi senin, aceeaşi bun memorie, aceeaşi privire şi inima plin de iubire, aceeaşi mil p rinteasc pentru toţi, aceeaşi cugetare la cele veşnice şi râvna pentru neîncetat rug ciune. Suferind de un picior, în ultimii doi ani, P rintele Paisie a fost nevoit s se izoleze parţial de credincioşi, de bunii săi fraţi şi fii duhovniceşti. Retras "la linişte" în mica lui chilie şi în c mara inimii sale, P rintele nostru Paisie se preg teşte tot mai mult de marea c l torie la cer. Vorbeşte din ce în ce mai puţin cu oamenii şi mereu cu Dumnezeu. Se roag în tain ziua şi noaptea pe obişnuitul lui scaun, care îi este şi pat, şi masa, şi loc de nevoinţ , şi scaun de cercetare a celor ce i se m rturisesc şi unde el însuşi se judec pe sine înaintea tronului dumnezeiesc.
  • 18. Citeşte zilnic din Psaltire, din Sfânta Scriptur şi din operele Sfinţilor P rinţi. Iubeşte mai ales scrierile filocalice, Patericul şi Vieţile Sfinţilor. Iar c tre sear , când soarele se ascunde dup munţi, ucenicul îi aduce obişnuita mâncare de legume. Din toate se împ rt şeşte cu bucurie şi bun rânduial şi d laud lui Dumnezeu şi pentru cele bune, şi pentru cele mai puţin bune, căci toate sunt rânduite de Tatăl ceresc spre a noastră mântuire. Apoi vine monahul Gherasim, iubitul său ucenic de chilie, care îl slujeşte de mulţi ani cu mare credinţă şi nevinovaţie de copil. Dup ce pune toate în bun rânduial , îi potriveşte candela şi sfesnicul cu lumânare de cear , aprinde un bob de t mâie adus de la Locurile Sfinte, îi cere, ca de obicei, obişnuitul cuvânt de folos, ia binecuvântare şi se retrage. Blândul ucenic este primul care îi deschide uşa chiliei şi ultimul care i-o închide. El ştie multe din tainele b trânului, pe care mulţi dintre noi cei mai vârstnici înc nu le ştim. Noaptea mai ales, P rintele Paisie r mâne singur în chilie, cu Dumnezeu, cu candela aprins , cu psaltirea şi c rţile sfinte lâng el, cu rugăciunea lui Iisus pe buze şi cu bucuria Duhului Sfant în inimă. Aceasta este ast zi nevoinţa blândului şi iscusitului duhovnic, Ieroschimonahul Paisie Olaru, la binecuvântata vârst de nou zeci şi doi de ani. Mereu st în aşteptarea Mirelui Hristos. Cu toate acestea nu încetează să stea în dialog şi cu oamenii. Căci zilnic spovedeşte, ascult şi d sfaturi fiilor s i sufleteşti care vin din mân stiri şi sate. Deşi într-o m sur mult mai mic , P rintele Paisie continua s binecuvânteze cu o mân pe c lug ri şi cu cealalt pe mireni, reuşind s fie, în egal m sur , duhovnic şi pov ţuitor şi pentru unii şi pentru alţii. Ştiind că zilele vieţii noastre sunt tot mai puţine, că părinţii duhovniceşti sunt tot mai rari, iar setea dup cuvânt de folos este tot mai mare, în calitate de ucenic al P rintelui Paisie, Această convorbire a avut loc în vara anului 1987 la Mânăstirea Sihastria, în chilia sa unde zăcea bolnav la pat, şi a fost publicată în "Convorbiri duhovniceşti", vol. II, apărut în anul 1988. 18 P rintele Paisie Duhovnicul i-am solicitat o convorbire duhovnicească, pe care bătrânul a aceptat-o cu multă bucurie. Este o convorbire-testament scris cu propriile sale mâini în miez de noapte, la lumina sfânt de candel , pe care o public m în paginile ce urmeaz . 1. Prea Cuvioase Părinte Paisie, în numele ucenicilor Sfinţiei Voastre vă cerem câteva cuvinte de folos pentru mântuirea noastră. Vă rugăm să nu ne lăsaţi fără răspuns. - În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Părinte Ioanichie, îmi cereţi lucruri mari, ce depind de ajutorul lui Dumnezeu Care a zis că "fără de Mine nu puteţi face nimic". Am gustat oleacă din primul război mondial şi aceasta era parola noastră: "Băieţi, ochiul la inamic, urechea la comanda şi cu Dumnezeu înainte!". Aşa trebuie să ne purtăm şi în războiul cel duhovnicesc. Aşadar, cu ajutorul lui Dumnezeu şi priceperea mea voi r spunde la cele ce urmeaz . 2. Ce bucurii duhovniceşti vă aduc ucenicii Sfinţiei Voastre, călugări şi mireni, pe care i-aţi crescut şi i-aţi unit cu Hristos timp de peste patruzeci de ani? - De unii m-am bucurat c au f cut roade bune, dar de alţii m-am scârbit c n-au rodit. Eu la toţi am dat acelaşi sfat, aceeaşi s mânţ am sem nat, dar ce pot s zic!? Poate p mântul inimii lor nu a fost preg tit sau a fost pietros! Poate şi noi i-am smintit... 3. Sunteţi mulţumit acum la capat de drum de fiii duhovniceşti ai Sfinţiei Voastre? Sau v pare r u c nu aţi f cut mai mult pentru ei, pentru Biseric ? - Voi fi fost şi eu vinovat c nu am f cut cât trebuia pentru ei, sau n-am priceput mai mult, sau le-am tolerat prea mult. Cloşca, când puişorii sunt mici, îi acoperă cu aripile; iar dup ce cresc, unii mor. Aşa şi eu, dup ce am v zut ucenicii mari, n-am prea îndr znit s -i mustru. M-am rugat numai pentru ei şi i- am îndemnat cu blândeţe şi smerenie, încredinţându-i voii lui Dumnezeu. Chiar dac unii s-au dep rtat, ori s-au r cit în credinţa şi rug ciune, pentru toţi este mântuire, dac se întorc de unde au c zut şi pun început bun cu poc inţ . 4. Ce aţi dorit s realizaţi şi ce aţi realizat în viaţa? Ce doriţi s mai faceţi pe viitor pentru Hristos şi ucenici? - Când eram tân r m gândeam singur şi-mi f ceam multe planuri de viitor, dar nu pe toate le-am realizat. De exemplu, am dorit în tinereţe, când aveam doar 25 de ani, să mă fac pustnic în Munţii Neamţ, dar poate n-a fost voia lui Dumnezeu. Prin anii 1930-1932 am venit la egumenul Sihastriei, P rintele Ioanichie, şi i-am cerut s m primeasc în obştea lui, sau s mă retrag la schitul Sihla, pe atunci vestit pentru viaţa pustnicească. El însă m-a întrebat: "Dar ai blagoslovenie să vii la Sihăstria? "Şi cum eu venisem fără voia stareţului meu, m-am întors înapoi şi m-am făcut un fel de "pustnic" în
  • 19. pădurile din jurul Schitului Cozancea. Cred că în trecut aş fi putut s fac mai mult, dar regret c n-am f cut pe cât am putut. Am f cut mai mult rele decât bune. Acum doresc s mai fac ceva, dar nu mai pot şi îmi pare r u c au trecut atâţia ani f r roade mai multe. Dup r zboi mulţi viteji se arat . Dar cu r bdare şi cu mulţumire înaintea lui Dumnezeu nădăjduiesc să dobăndesc mila Lui. 5. Cum ajutaţi şi mângâiaţi fiii duhovniceşti acum când sunteţi bolnav în chilie? - M bucur cu cei ce se bucur şi ascult cuvintele mele şi m scârbesc de cei care p timesc boli sau ispite, îi comp timesc, m rog pentru ei la Dumnezeu şi îi încurajez s nu dea înapoi ci să meargă cu răbdare înainte. Că zice Hristos: "Cel ce va răbda toate până la sfârşit, acela se va mântui!". Mă bucur când mă cercetează fiii mei duhovniceşti şi le zic: "Bine aţi venit! Dumnezeu s va r spl teasc dragostea şi osteneala. Dumnezeu s v ajute s sporiţi în fapte bune, ca s nu regretaţi la b trâneţe c aţi tr it degeaba pe p mânt!". Apoi, la plecare, le zic: "Mergeţi sănătoşi şi să ne întâlnim la uşa Raiului!". Cu aceste cuvinte cred că se întorc folosiţi la casele lor, iar eu r mân dator s -i pomenesc la rug ciunile mele, cu n dejdea c dragostea, care este cununa tuturor faptelor bune, le va împlini toat dorinţa spre mântuire. 6. Întrucât peste tot este mare lips de p rinţi duhovniceşti, cum trebuie s aleag c lug rii şi mirenii duhovnici buni, dup voia lui Dumnezeu ? - S caute cu credinţa şi vor g si şi s cear de la Dumnezeu prin rug ciune şi lacrimi şi le va da. C nu începe, nici se sfârşeşte lumea cu noi. Are Dumnezeu înc destui aleşi 19 Arhimandrit Ioanichie B lan necunoscuţi, care pot s c l uzeasc suflete pe calea mântuirii. Iar calit ţile unui duhovnic bun sunt cam acestea: s fie mai întâi om de rug ciune, s iubeasc biserica şi pe toţi oamenii, s fie smerit şi blând cu cei smeriţi care se c iesc de p catele lor şi aspru cu cei leneşi care nu merg la biserică şi nu părăsesc păcatele; să nu fie iubitor de bani şi de lucruri pământeşti, nici s fie iubitor de laud şi cinste. Iar cununa tuturor, s fie gata la nevoie a-şi pune şi viaţa şi sufletul pentru biserica lui Hristos şi pentru fiii s i sufleteşti. 7. Cum putem totusi cunoaşte care sunt duhovnici buni pentru fiecare dintre noi? - Pomul se cunoaşte după roade şi omul după fapte! Să ne rugăm mai mult şi vom primi r spuns. 8. Se observ în unele p rţi c se neglijeaz spovedania şi se d prea des şi chiar necanonic Sfânta Împărtăşanie. Cum este mai bine de făcut în aceasta situaţie? - Nu putem renunţa la Sfintele Canoane şi la practica milenară a Bisericii. Să mergem pe drumul Părinţilor şi înaintaşilor noştri. Pe drumul canonic al Sfintei Tradiţii. Nu deasa Împ rt şanie ne duce la des vârşire, ci poc inţa cu lacrimi şi deasa spovedanie, p r sirea p catelor, rug ciunea din inima. Râvna unora pentru deasa Împ rt şanie este semnul sl birii credinţei şi al mândriei, iar nu semnul sporirii duhovniceşti. Îndreptarea şi sporirea noastr pe calea mântuirii începe cu deasa spovedanie şi se continu prin post şi rug ciune cu lacrimi, prin p r sirea p catelor, milostenie, împ carea cu toţi şi smerenie. Numai dup ce facem toate acestea ne putem împ rt şi mai des, aşa cum arat Sfintele Canoane şi tradiţia Bisericii. Altfel cum s primeşti pe Domnul cerului şi al p mântului în cas când sufletul t u este necurat, nespovedit, robit de patimi şi mai ales plin de mândrie? Întâi avem nevoie de lacrimi, de rug ciune şi deasa spovedanie, apoi toate celelalte daruri ni se adaug . Mân stirile noastre întotdeauna au ţinut calea împ r teasc de mijloc. Când este cazul, s urm m practica şi sfatul lor. 9. Care este folosul rug ciunii în general şi al rug ciunii inimii în special ? - Folosul rugăciunii este împlinirea scopului ei, adică iertarea păcatelor şi mântuirea sufletului, indiferent că o facem cu gura, prin cuvânt, cu mintea sau cu inima. Fiecare cum îl îndeamn cugetul, duhul şi duhovnicul, aşa s se roage, numai s nu piard mântuirea. Acea rug ciune este mai de folos care izvor şte lacrimi de umilinţ , care ne ajut s p r sim p catele şi s creştem în dragoste, în smerenie şi în credinţa. Fiecare s roage cu rug ciunea care îl ajut s sporeasc mai mult în fapte bune şi poc inţ . 10. Rug ciunea f r lacrimi este primit ? Cum putem dobândi lacrimi de poc inţ ? - Lacrimile sunt de mai multe feluri, dar cele duhovniceşti nu se dau, nici nu se împrumut , ci sunt un dar de la Domnul. Deci s le cerem şi atunci când vin, fie a ne rug m cu gura sau cu inima, ele sunt bune şi mult folositoare, c sunt de la Domnul, merg la Domnul. Numai s nu ne mândrim, ca s nu pierdem lacrimile. 11. A sl bit râvna pentru rug ciune peste tot ast zi. Cum putem dobândi râvn şi evlavie mai mult pentru sfânta rug ciune? - Orice creştin, fie c lug r, fie mirean, trebuie s aib un program de rug ciune, pe care suntem datori s-o facem, pân ce ne obişnuim cu ea. Dup ce ne obişnuim cu rug ciunea dup program, şi f r s vrem o
  • 20. facem, c obiceiul - bun sau r u - este a dou natur . Dac am merge mai des pe la spitale, prin casele de suferinţ , pe la cei s raci şi dac am cugeta noi la ceasul morţii şi al judec ţii care ne aşteapt , atunci ne- am ruga mai mult şi am avea desigur şi lacrimi fierbinţi la rug ciunea noastr . Rug ciunea puţin , f cut mecanic, din sila sau de ochii altora, este bun , dar nu aduce mult folos, pân se atinge Duhul lui Dumnezeu de inimile noastre. 12. Puţini credincioşi şi chiar monahi mai citesc ast zi Psaltirea. Care este folosul citirii regulate al Psalmilor? - P rinţii noştri citeau zilnic Psaltirea, ca o rug ciune permanent . Ba unii o ştiau pe de rost şi o spuneau în soapt la ascultare, sau mergând pe cale. Credincioşii, puţini mai ştiu astăzi doar psalmul 50. Este păcat că noi nu mai cunoaştem puterea Psaltirii, frumuseţea duhovniceasc a psalmilor. Cândva o rosteau în ison sau o cântau, imitând pe sfinţii îngeri. 20 P rintele Paisie Duhovnicul Dar s nu uit m c cititul psalmilor este trupul rug ciunii, iar înţelesul adânc al psalmilor este sufletul rug ciunii. Trupul f r suflet este mort. Adic citirea psalmilor f r cugetare şi atenţie aduce puţin folos. 13. Unii credincioşi spun c nu citesc Psalmii pentru c le face diavolul multe ispite. De ce se tem diavolii de psalmi ? - Se tem de psalmi pentru c cine se roag cu psalmii îi arde pe diavoli ca şi cu o sabie de foc. Mare putere are Psaltirea asupra duhurilor rele. Cu aceasta p rinţii de demult f ceau minuni şi alungau duhurile rele din oameni. Iar dac unii nu citesc Psaltirea pentru c se tem de ispite, aceştia sunt creştini fricoşi, care vor să iasă la lupta cu diavolii fără arme. Or, dacă nu avem arme bune la noi, îndat diavolul ne dezarmeaz şi ne ia prizoneri, adic ne face robi ai p catelor spre osând . Psaltirea unit cu postul şi smerenia sunt cele mai puternice arme împotriva diavolilor. Cu aceasta sfinţii izgoneau diavolii din lume şi coborau pe îngeri pe p mânt. C cine citeşte Psalmi imit pe îngeri şi cânt împreun cu ei. 14. Unii din duhovnici recomand la spovedanie rug ciuni din Ceaslov, mai ales cele şapte laude; alţii cer acatiste şi paraclis, iar alţii cer mai mult rug ciunea inimii. Ce fel de rug ciuni recomandaţi pentru c lug ri şi pentru mireni? Spune Mântuitorul în Sfânta Evanghelie: "Pe acestea s le faceţi şi pe acelea s nu le l saţi". Adic s le facem şi pe unele şi pe altele, dup a noastr râvn şi putere. Nu putem renunţa la Ceaslov, nici la acatiste în care se arat minunile sfinţilor, adic r bdarea mucenicilor şi ostenelile cuvioşilor care le-au suferit de bun voie pentru dragostea de Dumnezeu. Prin unele rug ciuni l ud m pe Dumnezeu Cel în trei Feţe închinat şi m rit; prin altele l ud m pe sfinţi şi faptele credinţei lor, iar prin altele ne rug m spre iertarea p catelor noastre şi pentru toţi oamenii care prin noi cer mila lui Dummnezeu. S unim rug ciunea citit şi cântat , adic rug ciunea din c rţi, cu cea rostit în taina inimii, f r cuvinte, dup sfatul duhovnicului şi atunci vom spori şi vom dobândi mult bucurie şi pace în suflet. 15. Cum putem deprinde mai bine rug ciunea inimii, c ast zi nu mai avem dasc li de rug ciune ca odinioar ? - Rug ciunea nu este teorie care se învaţ în şcoal . Rug ciunea inimii, adic cea f cut cu simţirea inimii, este o d ruire a Duhului Sfânt, un dar de sus, pe care îl primesc numai cei vrednici de el. La biseric se cânt : "S ne cur ţim simţirile ca s vedem pe Hristos str lucind în inimile noastre". Cine iubeşte pe Dumnezeu din tot sufletul, din toat virtutea şi din toat inima sa, aceluia i se d ruieşte darul rug ciunii inimii şi darul sfintelor lacrimi. Altfel, poţi c p ta rug ciunea inimii din experienţ dup o lung practic , dar se pierde uşor, c ci inima nu arde de iubire pentru Hristos. Eu am mai f cut cândva o experienţ cu rug ciunea inimii, la schitul Rar u, dar acum nici eu nu o am. 16. Ce p rere aveţi despre monahismul de ast zi? Cum trebuie s ne nevoim în viaţa monahal ca s dobândim mântuire ? - Monahismul de ast zi este cu şcoal mult , dar cu practic puţin . Grija vieţii p mânteşti, uitarea f g duinţelor c lug reşti, l comia şi slava deşart sunt bolile principale care bântuie acum. Cum spune proverbul: "Peştele de la cap se strica!". În capul obştii trebuie oameni cu viaţa, nu cu şcoal . Îns , dac ne vom sili s mergem pe urmele p rinţilor noştri, ne vom mântui. 17. Cum putem dobândi darul t cerii, care este mama rug ciunii? - S ne aducem aminte de cuvântul Mântuitorului care zice "c pentru tot cuvântul deşert vom da seama în ziua judecăţii"; iar un sfânt Părinte zice că "de câte ori am vorbit, mam c it". Mare este darul t cerii. Prin t cere sc p m de osând , de clevetire, de vorb deşart şi învăţăm a ne ruga. Părinţii noştri vorbeau