Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Upcoming SlideShare
What to Upload to SlideShare
What to Upload to SlideShare
Loading in …3
×
1 of 66

Hippotherapy module 11 RO

0

Share

Download to read offline

Hippotherapy module 11 RO

Related Books

Free with a 30 day trial from Scribd

See all

Related Audiobooks

Free with a 30 day trial from Scribd

See all

Hippotherapy module 11 RO

  1. 1. SpecialisedVET training on Hippotherapy for professionals working with children with intellectual, emotional, physical and psychomotor disabilities 2019-1-TR01-KA202-074547
  2. 2. Modulul 11 Metode specifice în hipoterapie Autor:Asociatia Hipoterapia - Romania Lect. Univ. Dr. Bîlbă Anca Nicoleta
  3. 3. 11.Tipuri de mișcare transmise de cal.... 11.1.Tipuri de mișcare transmise de cal .... 11.2.Modificarea mersului în timpul sesiunii...... 11.3.Alegrea suprafeței și a exercițiilor în scopul obținerii unei intervenții cât mai adecvate...................................
  4. 4. 11.4.Etape ale intevenției terapeutice în hipoterapie.......... 11.4.1. Contactul terapeutic...................................... 11.4.2. Relația terapeutică........................................ 11.4.3. Echilibrul....................................................... 11.4.4. Poziție........................................................... 11.4.5. Stabilizarea trunchiului............................... 11.4.6. Stabilirea obiectivelor terapeutice.............
  5. 5. 11.5. Intervenții specifice în funcție de obiectivele terapiei....... 11.5.1. Integrarea exercițiilor în sesiunile de hipoterapie..... 11.5.2. Parametri ce pot fi adaptați în timpul sesiunii...........
  6. 6.  Calul se deplasează folosind patru tipuri de mers: pas, trap, canter și galop.  În terapie este folosit cu precădere pasul.  Trapul și canterul sunt permise doar în anumite situații, galopul nefiind utilizat în terapia persoanelor cu dizabilități.  Pentru a dezvolta scheme motrice simetrice, este necesar să utilizăm un pas al calului de asemenea simetric.
  7. 7.  Caracteristicile celor patru tipuri de mers ale calului:  Pasul - Este un mers cu 4 bătăi  3 copite sunt în permanență în contact cu solul  Este simetric  Secvența: spate stânga, față stânga, dreapta spate, dreapta față
  8. 8.  Trapul ( jog) - 2 batai  Creează o mișcare cu o scurtă perioadă de suspensie  Secvența: stânga spate și dreapta față/ dreapta spate și stânga față  Este simetric  Canter ( galop mic) - 3 bătăi  Secvența: stânga spate, stânga față / dreapta spate, dreapta față  Un scurt moment de suspensie  Asimetric
  9. 9.  Galop - 4 bătăi  Secvența: stânga spate, dreapta spate, stânga față, dreapta față  Asimetric  Pas maxim  Pași simetrici :pasul și trapul  Pași asimetrici:canterul și galopul
  10. 10. Aspecte privind mersul calului ce pot fi modificate în timpul sesiunii de terapie: 1. Impulsul – mișcarea de împingere înainte a pelvisului calului și a picioarelor din spate va schimba poziția și mișcarea corpului calului.  Urmarea picioarelor din față se realizează atunci când calul pășește cu picioarele din spate pe sau peste amprenta lasată de picioarele din față .  O mărire în impuls va fi dovedită de faptul că, calul va calca cu picioarele din față peste amprenta lăsată pe sol de picioarele din față .
  11. 11. 2. Tempo si viteza – tempo- ul se refera la numărul de bătăi pe minut , în timp ce viteza se referă la timpul pe care calul îl ocupă pe o anumită distanță .  Un ponei va avea un tempo mai rapid față de un cal.  Tempo-ul calului trebuie să ramână constant.  Viteza este ușor de schimbat prin modificarea lungimii pasului dar poate fi schimbată și prin modificarea tempo-ului.
  12. 12. 3. Schimbarea direcției – în timp ce calul își schimbă direcția și arcuirea calului se va schimba. 4. Tranziția – schimbarea vitezei în timpul unui anumit pas, trecerea de la un pas la altul, accelelare sau încetinire.
  13. 13.  Pe lângă aspectele ce pot fi modificate în beneficiul persoanei călare, putem adăga un aspect de o importanță deosebită – suprafața de lucru.  Fiecare cal transmite cu predilecție una dintre cele trei mișcări: antero-posterio, lateral sau de rotație.  În funcție de suprafața de deplasare, mișcarea naturală transmisă de cal poate fi amplificată sau diminuată, la fel și tipul impulsului transmis.
  14. 14.  Tipuri de suprafețe de lucru:  Teren moale – nisip  Teren tare – alei asfaltate  Teren mediu – iarbă  Plan inclinat
  15. 15.  Teren moale – nisip:  mișcarea calului va fi mai amplă pe partea posterioară  pasul calului va fi mai mare  impulsurile vor avea o intensitate redusă  stimulare vestibulară medie  mișcările bazinului vor fi mai ample
  16. 16.  Teren tare – alei asfaltate:  pasul calului va fi mai mic  impulsurile vor avea o intensitate crescută  stimulare vestibulară mare  mișcările bazinului vor fi mai ferme dar de o amplitudine redusă
  17. 17.  Teren mediu – iarbă  impulsuri de intensitate medie  stimulare vestibulară medie  Plan inclinat  mișcările pe plan înclinat stimulează poziția de echilibru  solicită musculatura abdominală (urcarea)  solicită musculatura spatelui (coborârea)
  18. 18.  În orice tip de intervenție terapeutică, sunt necesare parcurgerea unor etape pentru bunul mers și reușita terapiei. 1. Relația terapeutică 2. Contactul 3. Stabilirea echilibrului 4. Stabilirea poziției cât mai corecte călare 5. Stabilizarea segmentelor corporale în timpul mersului 6. Stabilirea obiectivelor terapeutice
  19. 19. IMPORTANT!!! Toate aceste etape sunt lucrate, doar dacă sunt îndeplinite condițiile de siguranță!!!
  20. 20.  Primul contact cu calul este foarte important.  De cele mai multe ori, persoanele cu dizabilităţi, se tem de cai, manifestă la început un sentiment de reţinere, de reticenţă.  Primul contact este foarte important şi am putea spune că reprezintă elementul de bază al întregii terapii.  Întotdeauna înainte de a apropia copilul de cal, este necesar stabilirea unui contact adecvat cu terapeutul.
  21. 21.  Este bine să se înceapă poziționând copilul ușor în lateralul calului, în zona unde este șaua și nu direct în fața calului.
  22. 22.  Ochii, respirația unui cal, vor produce senzații foarte puternice, de aceea este indicat ca apropierea să aibă loc inițial din lateral. Screenshot video
  23. 23.  După ce a fost realizată prima etapă de identificare a calului prin contact vizual, urmează etapa care urmărește contactul tactil și identificarea schemei corporale.
  24. 24. 1. Relația terapeutică  Un prim criteriu în stabilirea unei relații terapeutice este mediul în care se desfășoară terapia.  În cazul terapiei de cabinet, mediul este creat în așa fel încât să atragă copii, să conțină elemente specifice vârstei, materiale de interes pentru copii.  În situația în care alegem să intervenim folosind hipoteraia, aceste aspecte nu mai vin în ajutorul terapeutului.
  25. 25.  Un alt aspect specific hipoterapiei, este că relația terapeutică, include mai mulți membri (copilul, calul și terapeutul).  De aceea este foarte important să acordăm acestui moment timpul necesar pentru fiecare copil.  De foarte multe ori, obținerea acestei relații necesită în acest caz, un număr diferit de ședințe.
  26. 26.  Această relație, este una triangulară.  Dacă luăm în considerare instinctul, atunci putem spune că relația dintre copil și cal va fi prima și cea mai ușor de realizat.  Trebuie însă să ținem seama de faptul că în cazul copiilor cu dizabilități, emoțiile sunt mult mai greu de identificat și gestionat corect.  Așadar, putem întâlni situații în care, la contactul cu calul, copilul să aibă reacții total neașteptate.
  27. 27.  Este important să avem în vedere și momentul în care copilul va fi urcat pe cal și acolo, totul va fi nou pentru el.  De aceea, dacă relația terapeut – copil nu este stabilizată și dacă terapeutul nu reprezintă un reper și o persoană de încredere pentru copil, vom putea avea surpriza să vedem cum acesta refuză să ramână călare, distresul manifestat fiind foarte puternic.  Acest lucru va întârzia bunul mers al terapiei.
  28. 28.  Este important ca prima dată, terapeutul să ia contact cu copilul, undeva în proximitatea calului.  Acest moment este marcat de creativitatea, abilitatea și experiența fiecărui terapeut.  Odată stabilită această relație între copil și terapeut, se poate iniția procesul de relaționare între copil și cal.
  29. 29.  Dintre acțiunile întreprinse în acest scop, pot fi enumerate următoarele:  plimbarea calului în câmpul vizual al copilului, eventual cu o altă persoană călare  stimulare senzorială, mângâiere  schema corporală prin periaj sau mângâiere
  30. 30.  După stabilirea relației terapeutice și realizarea contactului, copilul este urcat pe cal.  Nu se va putea aborda nicio altă acțiune călare, dacă beneficiarul nu este echilibrat în mers, acest fapt dându-i un sentiment de siguranță.  În primele ședințe călare, stimularea vestibulară este foarte puternică, tocmai datorită faptului că echilibru este precar, mișcarea fiind mult mai amplă decât în timpul mersului.
  31. 31.  Prin „echilibru” se înțelege controlul static și dinamic al poziției și al mișcării.  Reacțiile de echilibru servesc la păstrarea unui centru de greutate al corpului stabil, respectiv la recâștigarea lui, la găsirea centrului de greutate.  Bazele fundamentale ale acestui echilibru normal sunt: percepția, mecanismul postural normal și inervarea reciprocă.
  32. 32. Mișcarea vestibulară transmisă în timpul mersului călare
  33. 33.  Susținerea copilului călare pentru obținerea echilibrului în mers și modularea stimulării vestibulare.
  34. 34.  Este foarte important, ca în acest stadiu al terapiei, calul și mersul acestuia să fie extrem de bine corelate și adaptate beneficiarului călare.  Un cal prea mare sau prea mic, va produce în acest stadiu un echilibru precar, o stimulare vestibulară extrem de puternică datorită mișcării mult prea puternice a capului beneficiarului, ceea ce va duce la apariția vertijului, a sentimentului de pierdere a controlului și uneori poate provoca stări de rău fiziologic.
  35. 35.  Mișcarea capului trebuie foarte atent monitorizată în acest stadiu.  În acest sens, indiferent de obiectivul terapeutic stabilit, primează etapa în care suntem, astfel încât, calul va fi ales în sensul obținerii unei poziții de echilibru cât mai adecvată, cu stimulare vestibulară cât mai mică.
  36. 36.  Atunci când ne referim la poziția benficiarului călare, avem în vedere obținerea unei poziții cât mai apropiată de poziția anatomică în șezut.  În acest context, corpul uman este împărțit în două:  partea superioară (bazinul, trunchiul și capul) și  partea inferioară (picioarele).
  37. 37.  Pentru a putea menține poziția în timpul mersului călare, terapeutul trebuie să aibă în vedere stabilizarea benefeciarului pe cal în timpul mersului acestuia.  În cazul persoanelor cu dizabilități, se întâlnesc de regulă poziții mai puțin anatomice, indiferent de tipul de afecțiune.  În cazul copiilor cu paralizii cerebrale, sunt prezente desigur anomalii statice care pot fi abordate spre corectare cu ajutorul acestei terapii.  Alinierea segmentelor corpului prin corectarea poziției călare și transmiterea de impulsuri adecvate, este primul pas în conștientizarea corporală, deci implicit în controlul corpului.
  38. 38.  Corpul uman poate fi asemănat cu un sistem intercorelat de pârghii, blocarea oricărui segment inducând modificarea poziției tuturor celorlalte segmente.  Această poziție poate fi menținută în situația în care fiecare segment al corpului este mobil, putându-se mișca independent de celelalte segmente.  Corectarea poziției unuia dintre segmentele corpului, va duce la corectarea sau îmbunătățirea poziției celorlalte segmente.
  39. 39.  În toate pozițiile inițiale ale corpului în câmpul gravitațional, segmentele corpului sunt aliniate în axa longitudinală virtuală a corpului.  În mod spontan și inconștient, se produce o îndreptare pe verticală – aliniere.  Pe cal, axa longitudinală verticală a corpului este stabilizată dinamic la nivelul articulațiilor șoldurilor.
  40. 40.  Segmentele corpului sunt aliniate pe axa longitudinală (umărul, articulația coxo- femurală, călcâiul) – situația 1.  În celelalte cazuri, situația 2 și situația 3, sunt relevate modurile în care acționează anumite deficite de poziție.
  41. 41.  Stabilizarea trunchiului cuprinde mai multe etape:  Antrenarea echilibrului în poziția șezut  Stabilizarea verticală a segmentelor corpului (cap, torace și bazin)  Mișcarea selectivă a bazinului
  42. 42.  Etape intermediare:  Relaxarea mușchilor în regiunea bazinului și a membrelor inferioare  Păstrarea reacțiilor de echilibru  Antrenarea musculaturii de la nivelul trunchiului în contextul stabilizării axei longitudinale a corpului.
  43. 43.  În cazul copiilor cu dizabilități motorii, impulsurile transmise de cal trebuiesc susținute de către terapeut, pentru a putea materializa conlucrarea selectivă a reacțiilor posturale.  Din acest motiv sunt necesare mijloace speciale de ajutor pentru realizarea transferului dorit al mișcării.
  44. 44.  Ajutorul din partea terapeutului poate fi:  Ajutor pasiv – pentru îmbunătățirea poziției inițiale și a siguranței  Ajutor perceptiv – în care se facilitează poziții și mișcări ale bazinului prin acțiuni manipulative corecte  Ajutor verbal – indicații verbale (acolo unde este posibil) pentru conștientizarea poziției sau a mișcării
  45. 45.  Stabilizarea trunchiului se face prin:  Stabilizarea toracelui prin stimularea dinamică a coloanei vertebrale toracice, astfel încât să poată avea loc mobilizarea ritmică a bazinului.  Mobilizarea bazinului, prin stimularea selectivității bazinului la nivelul coloanei vertebrale lombare pentru preluarea mișcărilor subtile ale spinării calului.
  46. 46.  Stabilizarea trunchiului se face prin stabilizarea celor două componente: torace și bazin.  Stabilizarea toracelui se face prin acțiune directă, prin poziționare corectă față de celelalte segmente, în contextul menținerii echilibrului în mișcare, cu o poziție cât mai corectă.
  47. 47.  Stabilizarea coloanei toracice la copiii cu capacitate crescută de a menține echilibrul, se face prin promptări repetate în timpul mersului, sau prin comenzi verbale.
  48. 48.  Stabilizarea bazinului poate fi susținută prin inducerea poziției corecte a bazinului, cu ajutorul acțiunii directe a terapeutului. Acesta va susține poziția în timpul mersului, până la dobândirea capacității de menținere.
  49. 49.  Susținerea laterală prin acțiune directă.
  50. 50.  După parcurgerea acestor etape, când pacientul își poate menține poziția de echilibru în mers, pot fi stabilite obiective terapeutice individuale în funcție de necesitățile fiecărui beneficiar.
  51. 51.  Obiectivele terapeutice pot include exerciții pentru:  Stimulare cognitivă  Stimulare senzorială  Dezvoltarea abilităților de motricitate fină  Coordonare ochi-mână
  52. 52.  Ținând cont de faptul că sesiunile de hipoterapie se desfășoară în natură, este benefic să se utilizeze materiale naturale, cum ar fi frunze, crengi, pietre etc.  Creearea unor exerciții ține de creativitatea terapeutului.  Indiferent de materialele utilizate, indeplinirea obiectivului terapeutic este ceea ce primează.  Copii sunt de cele mai multe ori încântați să folosescă materiale noi, diferite de cele din cabinet.
  53. 53.  Stimularea cognitivă  Identificare imagini  Sortare culori  Identificare forme
  54. 54.  Stimulare senzorială  Identificare texturi
  55. 55.  Stimulare senzorială  Discriminare texturi
  56. 56.  Dezvoltarea abilităților de motricitate fină.  Exersarea pensei digitale
  57. 57.  Dezvoltarea abilităților de motricitate fină.
  58. 58.  Coordonare ochi-mână
  59. 59.  Exercițiile sunt realizate din poziția normală de stat în șa (cu fața la direcția de mers) și pot viza următoarele aspecte:  Facilitarea poziției corecte  Familiarizarea cu impulsurile senzoriale pentru sistemul vizual și vestibular  Corectarea poziției  Elongația trunchiului  Susținerea poziției corecte  Rotații de trunchi
  60. 60.  Tipuri de exerciții și obiectivele urmărite:  Așezarea cercurilor la înălțime  Rotații de trunchi  Extensii de trunchi
  61. 61.  Prinderea și aruncarea mingii (voluntarii sunt așezați în dreapta și în stânga calului, sau în față și în spate)  Rotații de trunchi  Abilități de prindere a mingii  Atenție
  62. 62.  Așezarea cercurilor pe jaloane în față, în spate, sus și jos  Orientare spațială  Rotații de trunchi  Coordonare motrică ochi/mână
  63. 63.  Schimbări de direcție în scopul stimulării răspunsurilor asimetrice, producerii unei schimbări a greutății corporale și stimulării flexorilor laterali  Serpentine  Figura 8  Cercuri în arenă  Comenzi verbale de tipul ”stai drept”, ”ține picioarele lipite”  Conștientizare corporală  Îmbunătățirea posturii
  64. 64. 1. Aşgian, B., Corfariu, O., (1984). Epilepsia şi convulsiile la copii. Bucureşti:Ed. Medicală 2. Bacus, A. (2006).Copilul de la 1 an la 3 ani, cei mai importanti doi ani din viata copilului. Bucureşti: Editura Teora 3. Bacus, A. (2006). Copilul de la 3 ani la 6 ani, dezvoltarea fizica, psihica, afectiva, intelectuala si sociala. Bucureşti:Editura Teora 4. Bîlbă, A.,(2015). Costuri şi beneficii ale terapiei cu ajutorul calului în afecţiunile psihomotorii. Programe doctorale şi post-doctorale, Academia Română. Bucuresti. 5. Brown, T. E., Reichel, P. C., Quinlan, D. M.,(2011).Executive function impairments in high IQ children and adolescents with ADHD. Open Journal of Psychiatry, October, no.1 6. Byam, E., Simmons, D., (2005). Environment and occupation in hippotherapy. OT Practice,10(7), 13-18
  65. 65. 7. Cimpeanu, E.,(1980). Neurologia clinica, vol. II si III, M. Serban: Ed. Dacia 8. Chiriţă, V., Papari, A., Chiriţă, R., (2009). Tratat de Psihiatrie, , Constanţa:Fundaţia "Andrei Şaguna” 9. Champagne, D., Dugas, C. Improving gross motor function and postural control with hippotherapy in children with Down syndrome: case reports. Physiotherapy Theory and Practice, no. 8, 564-571 10. Cozaru, C., (2010). Consiliere genetica, Curs, Universitatea Andrei Saguna 11. Cretu, V., (2006). Incluziune Socială si scolară a Persoanelor cu Handicap, Bucuresti:Ed. Printech
  66. 66. 11. Craik, R.,(1989). Changes in locomotion in the aging adult in M.H. Woollacott, A.Shumway-Cook(ed.), Development of Posture and Gait across the Life Span, University of South Carolina Press 12. Haehl,V., Giuliani, C., Lewis, C. The influence of hippotherapy on the kinematics and functional performance of two children with cerebral palsy. Pediatric Physical Therapy, 11, 89-101 13. Hamill,D., Washington, K.,White, O.R. (2007). The Effect of Hippotherapy on Postural Control in Sitting for Children with Cerebral Palsy. Physical & Occupational Therapy in Pediatrics, 27(4), 23-42

×