Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Dorinţa

5,818 views

Published on

Power point

Published in: Education
  • Be the first to comment

Dorinţa

  1. 1. DORINŢA de Mihai Eminescu
  2. 2. “Dorinţa” este o poezie a dragostei şi anaturii, două mari teme care se regăsesc latoţi marii poeţi romantici, deci şi laEminescu. Natura este un cadru fizic pentru toategesturile poetului, de la atitudineameditativă, filosofică, la cea erotică, avânddouă dimensiuni esenţiale: una terestră,cealaltă cosmică, ce se împletesc adeseori.
  3. 3. Poezia apare în numărul din 1 sept.1876 al “Convorbirilor literare”, alături depoeziile: “Lacul”, “Crăiasa din poveşti” şi“Melancolie”. Poezia a cunoscut mai multe variante,fiind iniţial concepută ca o scrisoare dedragoste, adresată iubitei.
  4. 4. „ Dorinţa” aparţine genului liric şi esteo idilă clasică (o poezie de dragoste şi denatură). Titlul este exprimat prin substantivulcomun, format cu sufixul „inţa” de lasubstantivul „dor” , cuvânt cu mareîncărcătură afectivă. Tema este aspiraţia de împlinire aiubirii ireale în mijlocul naturii.
  5. 5. În prima strofă, intensitatea chemăriide dragoste este evidenţiată de verbul„vino” la modul imperativ ; cadrul naturiiocrotitoare şi misterioase, unde doreştepoetul să-şi trăiască fericirea, este codrul cuizvorul „Care tremură pe prund”, cu prispade brazde şi copacii aplecându-şi crengileca un gest simplu şi ocrotitor.
  6. 6. Fiecare din cele trei elemente are osemnificaţie aparte: codrul-simbol alpermanenţei vegetale, sugerează eternitateaiubirii, personificarea izvorului, prinintermediul verbului „tremură”, epitetulmetaforic „plecate (crengi)” şi metafora„prispa cea de brazde” evidenţiazăcomuniunea dintre om şi natura ocrotitoare,părtaşă la bucuria dragostei.
  7. 7. În strofa a doua, iubirea este trăită înplanul visului. În aşteptarea fiinţei dragi ,îndrăgostitul îşi imaginează clipa multdorită. Verbele la modul conjunctiv ( săalergi, să cazi, să desprind, să râd)sugerează posibilitatea împlinirii aspiraţiei;relevând intensitatea sentimentelor, la fel şiadjectivul „întinse” prin care se sugereazănerăbdarea îmbrăţişării.
  8. 8. În strofa a treia, poezia iubirii tainiceeste scoasă în evidenţă prin repetiţia„singuri-singurei” şi prin epitetulpersonificator „înfiorate”. În părul fetei, teiul îşi va cerne floarea,ca o binecuvântare şi ca o mângâiere anaturii veşnic tinere ca şi iubirea, fără decare viaţa ar fi lipsită de frumuseţe. Formaverbala inversă „şede-vei” şi cuvântulpopular „singurei” schiţează o atmosferăfamiliară.
  9. 9. În strofa a patra, întâlnirea, văzută caun ritual, atinge emoţia maximă prin gestulcandid al frunţii culcate pe braţul celui dragşi prin voluptatea sărutului. Delicateţea apropierii este surprinsăprin adverbul „încet”, iar adjectivele: „alb㔺i „galben”, subliniază puritatea iubirii.
  10. 10. În strofa a cincea, visul va pecetluifericirea supremă a dragostei, cânteculsufletului fiind murmurat de izvoare şi defreamătul lin al vântului. Atmosfera deintensă reverie se realizează prinpersonificare izvoarelor şi a vântului, iar înceea ce priveşte universul uman prin verbul„vom visa” şi prin substantivul „ vis” şiadjectivul „ferice”.
  11. 11. În ultima strofă, se produce cufundareaîn vraja somnului, ca expresie a fericiriidepline a contopirii cu natura.Personificarea codrului „bătut de gânduri” îiîntăreşte valoarea de simbol al eternităţii,dată în aceste versuri de profunzimeameditaţiei, iar repetiţia „rânduri-rânduri”întăreşte ideea contopirii cu natura.
  12. 12. Armonia poeziei este accentuată destructura fonică a cuvintelor, de imaginileonomatopeice şi de elementele deversificaţie. Se remarcă frecvenţa vocalelor„o”, „a” şi a unor cuvinte cu o muzicalitateaparte (izvorul, brazde, înfiorate, tei, cânt,adormind, armonia).
  13. 13. Din punct de vedere prozodic seremarcă versul scurt, cu măsura de şapte-opt silabe, ritm trohaic şi rimă încrucişată.Prin această particularitate a rimei, poezia„Dorinţa” se deosebeşte de tonalitateacreaţiei populare. În concluzie, îmbinând cu artă motivuldorului, al visului, al codrului şi al izvorului,Eminescu închină un imn emoţionant naturiieterne şi frumuseţii iubirii.
  14. 14. Realizat deprof. Mirela Iancu

×