3. CUPRINS:
INTRODUCERE GENERALĂ
I.
II.
III.
IV.
DEFINIREA OBIECTULUI DE STUDIU
MOTIVUL REALIZĂRII ACESTUI DEMERS INVESTIGATIV ŞI GRILA
INTERPRETATIVĂ UTILIZATĂ
CADRUL ŞI TEMELE DEMERSULUI
BENEFICIILE OFERITE CITITORULUI
INTRODUCERE SPECIALĂ
TIPURILE DE IZVOARE ÎNTREBUINŢATE ÎN CERCETARE ŞI CRONOLOGIE
I.
IZVOARE NESCRISE SAU DIRECTE
A.
Izvoare arheologice
B.
Izvoare etnografice
C.
Izvoare folclorice
II.
IZVOARE SCRISE SAU INDIRECTE
A.
Izvoare epigrafice
B.
Izvoare lingvistice
C.
Izvoare documentare
D.
Izvoare narative
III.
CRONOLOGIE
SECŢIUNEA ÎNTÂI: PRECIZĂRI CONCEPTUALE
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.
SACRU
RELIGIOZITATE
RELIGIE
RELIGIOLOGIE
MITURI ŞI MITOLOGIE: GENERALITĂŢI ŞI TERMINOLOGIE
A.
Generalităţi
B.
Terminologie mitologică
1.
Mituri şi mitologie
a.
Miturile memoriale
b.
Miturile fenomenologice
c.
Miturile cosmogonice
WELTANSCHAUUNG ORIENTAL
A.
Generalităţi
B.
„Personalitatea corporativă”
SECŢIUNEA A DOUA: YAHWEH ŞI PRIMORDIILE
SECŢIUNEA A TREIA: GENESA, 3 – CATASTROFA COSMICĂ A
CĂDERII PROTO-PĂRINŢILOR ÎN PĂCAT ŞI CÂTEVA DINTRE
CONSECINŢELE SALE
I.
II.
TEXTUL BIBLIC: GENESA, 3.
CÂTEVA CONSIDERAŢII DESPRE TEXTUL SACRU
3
4. SECŢIUNEA A PATRA: YAHWEH ŞI „ZEII VENIŢI DE CURÂND”
I.
II.
III.
IV.
HOMO RELIGIOSUS ÎN MESOPOTAMIA PRE-AVRAHAMICĂ
PROTO-MONOTEISMUL
TEOLOGIE SUMERO-AKKADIANĂ
A.
Ontologia zeilor sumero-akkadieni
B.
Viaţa relaţională şi comunitară a zeilor
C.
Jurisdicţii
D.
Rangurile şi funcţiile zeilor
E.
Imortalitatea şi imperfecţiunile zeilor
F.
Antropomorfismul
G.
Antropopatismul
H.
Sexualitatea şi procrearea
ZEII „BUNI”
A.
Zeii primordiali Abzu şi Nammu/ Thamte
B.
Cuplul incestuos An-Ki, Cosmosul vizibil
C.
Zeul An: Cerul
D.
Zeiţa Ki: Glia
E.
Zeul suprem: Enlil
F.
Zeul-Lună Nanna(r)/ Suen
G.
Zeiţa Ningal
H.
Zeul Utu/ Şamaş
I.
Zeul Nergal/ Irkalla, în ipostaza de zeu celest
J.
Işkur: zeul furtunii
K.
Zeiţa Nisaba/ Nidaba: „Stăpâna raţiilor de grâne”
L.
Sumugan/ Samuqan: zeul turmelor
M.
Gibil: zeul focului
N.
Zeiţa Uttu
SECŢIUNEA A CINCEA: ATOATEZIDITORUL ŞI TEMPLUL COSMIC
I.
II.
III.
SACRALITATEA COSMOSULUI: MATERIE-SPAŢIU-TIMP ŞI FUNCŢIILE
ACESTORA
TEMPLUL COSMIC DIN GENESA ŞI SPAŢIILE SACRE DIN ORIENTUL
APROPIAT ANTIC
SPAŢIUL SACRU SUMERO-AKKADIAN
A.
Studiu de caz: aşezarea sacră Eridu
B.
Istoria dezvoltării templului
C.
Templul: etimologie, simbolism şi funcţii
D.
Nippur, Vaticanul sumerian
SECŢIUNEA A ŞASEA: CALENDARUL LITURGIC
SECŢIUNEA A ŞAPTEA: „CE ESTE OMUL, CA SĂ TE GÂNDEŞTI LA
EL?...” – ANTROPOLOGII DIN ORIENTUL APROPIAT ANTIC
4
5. SECŢIUNEA A OPTA: CULTIVARE ŞI CULTURĂ ÎN PARADIS
I.
CONSIDERAŢII DESPRE CULTIVARE ŞI CULTURĂ
SECŢIUNEA A NOUA: CONSIDERAŢII CULTUROLOGICE DESPRE
SEMILUNA FERTILĂ
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.
VII.
AREALUL GEOGRAFIC AL SEMILUNII FERTILE
„PREISTORIA” MESOPOTAMIEI
A.
Mezoliticul târziu: 12.500 – 9.500 î.e.n.
1.
Economia mezoliticului
TRANZIŢIA SPRE NEOLITIC
A.
Agricultură, industrie, stratificare socială
NEOLITICUL TÂRZIU: 6.500 – 4.500 Î.E.N.
A.
Migraţii
FAZA HALAF
FAZA UBAID/ OBEID: SCHIMBĂRI SOCIALE ŞI RELIGIOASE
FAZA CHALCOLITICULUI: 4.500 – 3.300 Î.E.N.
SECŢIUNEA A ZECEA: SIMBIOZA SUMERO-AKKADIANĂ
I.
II.
GEOGRAFIE SUMERIANĂ
SCHIŢĂ ISTORICĂ
SECŢIUNEA A UNSPREZECEA: ADAM ŞI ADAPA: ISPITIREA ŞI
RATAREA NEMURIRII
SECŢIUNEA A DOUĂSPREZECEA:
„NĂSCĂTOAREA”
I.
II.
III.
IV.
ŞI
PROTO-EVANGHELIA
CULTUL SEXUALITĂŢII ŞI FERTILITĂŢII ÎN PREISTORIE
A.
Generalităţi
B.
Sexualitatea şi fertilitatea în mezolitic
C.
Sexualitatea şi fertilitatea în neolitic
„NĂSCĂTOAREA” SAU ZEIŢA-MAMĂ SUMERO-AKKADIANĂ
INANNA/ IŞTAR, AMANTA RĂZBOINICĂ
SECŢIUNEA
A
TREISPREZECEA:
ARHETIPUL MESIANIC
I.
II.
III.
PROTO-EVANGHELIA
PROTO-EVANGHELIA
ŞI
PROTO-EVANGHELIA ŞI „SĂMÂNŢUL” FEMEII
ELIBERATORUL MESIANIC ŞI CULTUL EROILOR
ELIBERATORUL MESIANIC ŞI „VINDECĂTORUL RĂNIT”: PREOŢII,
VRACII, TERAPEUŢII, CONSILIERII
5
6. SECŢIUNEA A PAISPREZECEA: ÎNCHINAREA LA ŞARPE ŞI ZEI CU
TRĂSĂTURI „SATANICE”
I.
II.
III.
IV.
V.
VI.
ŞARPELE EDENIC, O REALITATE PARADIGMATICĂ
OFIOLATRIA PREISTORICĂ, DIN PERSPECTIVĂ BIBLICĂ
ZEUL POLIMORF ENKI/ ÉA ŞI VIZIRUL BIFACIAL ISIMUD
A.
Zeul Enki/ Éa
B.
Isimud/ Us(i)mu, un Janus bifacial ante eventum
NINGIŞZIDA ŞI DUMUZI, ZEII-BALAURI INFERNALI ŞI CELEŞTI
ZEII INFERNALI
A.
Zeiţa Ereşkigal
B.
Nuntă în cer şi „înălţare în jos”
C.
Namtar, îngerul morţii
PANDEMONIUM SUMERO-AKKADIAN
B.
Edimmu/ Ekimmu, demonii răi „divini”
1.
Arhi-demonul Kur/ Asag
2.
Anunnaki, zeităţile infernale administrative
3.
Pasărea Zu/ Anzu(d)/ Imdugud
4.
Alţi zei infernali
C.
Demonii răi „circumstanţiali”
D.
Manifestările şi aspectele demonilor
SECŢIUNEA A CINCISPREZECEA: CAIN ŞI
FAPTELOR VERSUS RELAŢIA MÂNTUITOARE
SECŢIUNEA A ŞAISPREZECEA:
SUMERO-AKKADIENE
ESHATOLOGIA
SECŢIUNEA A ŞAPTESPREZECEA: POTOPUL
6
ABEL:
ŞI
RELIGIA
INFERNUL
7. INTRODUCERE GENERALĂ
Discuţia noastră privind amplasarea Bibliei în contextul său cultural şi civilizaţional
începe prin emiterea câtorva consideraţii metodologice.
I.
DEFINIREA OBIECTULUI DE STUDIU
În această lucrare vom trata evenimentele şi întâmplările pe care le înfăţişează primele
unsprezece capitole din cartea Genesa relaţionate la credinţele şi comportamentele mito-magice
şi religioase – adică, mai pe scurt, religiozitatea – populaţiilor din Mesopotamia care au trăit
înainte de apariţia pe scena omenirii a lui Avraham, care este mai întâi patriarh, adică este cap de
familie extinsă, conducător spiritual şi politic, şi apoi etnarh, adică întemeietor al unei etnii.
Aşadar, întrebuinţând terminologia biblică evenimenţială, spunem că vom vorbi despre
evenimentele de la facerea lumii până la chemarea lui Avram; în terminologie istorică, spunem
că perioadele tratate în această lucrare sunt preistoria (10.000 – 3.500 î.e.n.) şi perioada
simbiozei sumero-akkadiene (3.500 – 2.000 î.e.n.).
Pentru aceasta, vom acorda atenţie Sfintelor Scripturi, vom baleia istoria, cultura şi
civilizaţia edificată de populaţiile respective, focalizându-ne asupra celor mai importante dintre
creaţiilor lor literare şi artistice, creaţii îmbibate de „religios”.
II.
MOTIVUL REALIZĂRII ACESTUI DEMERS INVESTIGATIV ŞI GRILA
INTERPRETATIVĂ UTILIZATĂ
Motivul care ne-a determinat să ne documentăm, să abordăm analitic şi comparativ, să
sintetizăm şi să elaborăm această lucrare a fost dorinţa de a cunoaşte şi de a înţelege natura,
viaţa, lumea, începuturile acestora, primordiile, într-un fel logic-coerent şi sistematizat. Aceste
primordii sunt obiectul de studiu al oamenilor de ştiinţă (presupus) a-religioşi, dar nu numai al
lor, ci şi al celor care cred în Sfintele Scripturi şi care au la dispoziţie resurse mult mai puţine
decât oamenii de ştiinţă pentru a înţelege aceste primordii.
Aici se ridică o întrebare preliminară: cum se relaţionează autorul acestui studiu la ştiinţe
şi la Sfintele Scripturi? Înainte de a da un răspuns, să vedem care sunt atitudinile şi relaţiile
posibile între credinţa în Biblie şi ştiinţă:
Disputa dintre ştiinţă şi Biblia a coborât de vreo sută de ani în domeniul public, tulburând nu
puţine conştiinţe evlavioase. În numele ştiinţei, unii desfigurează Biblia şi o văduvesc de
autenticitatea divină; alţii, cramponându-se de infailibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu, pun la
îndoială supoziţiile ştiinţifice; o a treia categorie caută corespondenţe, adesea în paguba
învăţăturii scripturistice, pe care le aşază sub autoritatea ştiinţifică; o a patra apelează la un
paralelism „spate către spate”, renunţând la viziunea unitară asupra lumii; ultimii, în sfârşit, ne
arată cât de necesară este îndepărtarea interpretărilor greşite care s-au acumulat.
Nu există un „conflict” între Biblie şi ştiinţă; aceasta este o apreciere neîntemeiată.
(…) Întâlnirea între tatonările ştiinţifice şi cele teologice poate fi rodnică şi pentru o parte, şi
pentru cealaltă. Ar fi de dorit ca ştiinţa sacrului şi cea a profanului să se poată îmbogăţi reciproc.
Dar eficacitatea conlucrării lor depinde mai întâi de progresul ştiinţei sacrului. De aceea, fără să
7
8. ne lepădăm de aportul ştiinţei profanului, cea dintâi îndatorire pe care o avem este aceea de a
aprofunda, pe cât ne stă în putinţă, cunoaşterea Bibliei; aşa vom putea dovedi că, dacă nu există
contradicţii fundamentale între Sfânta Scriptură şi ştiinţă înseamnă că ne aflăm în prezenţa a două
metode autonome.1
Pentru a da un răspuns întrebării de mai sus, vom spune că autorul acestui studiu îşi
asumă credinţa iudeo-creştină – mai precis, cea de rit mesianic2 – subliniind convingerea sa în
ceea ce din punct de vedere teologic se numeşte insuflarea, infailibilitatea şi ineranţa Sfintele
Scripturi ale Vechiului şi Noului Testament. Declarat într-un mod mai puţin pretenţios, credem
că Biblia are dreptate în fiecare cuvânt al său şi textul biblic este temelia convingerilor noastre şi
autoritatea faţă de care ne subordonăm.
Chiar mai mult, Sfintele Scripturi au dreptate chiar şi atunci când descoperim lucruri
paradoxale sau trans-raţionale. Atunci ne aducem aminte că Biblia ne îndeamnă în felul următor:
4 (…) armele noastre de luptă nu sunt fireşti, ci sunt armele puternice ale lui Dumnezeu, prin care
dărâmăm fortăreţe. Noi răsturnăm argumentele
5 şi orice înălţime semeaţă care se ridică împotriva cunoaşterii lui Dumnezeu, şi orice gând îl
facem sclav ascultării de Cristos.
A doua epistolă a lui Pavel către corinteni, 10:4,5.3
În egală măsură, este limpede că Biblia nu revelează toate lucrurile, ci numai cele care
sunt necesare omului în vederea cunoaşterii, credinţei şi mântuirii sale. Mai mult, nu
propovăduim obscurantismul religios, ci credem că atunci când un om lecturează Sfintele
Scripturi, personajele biblice, cuvintele, gesturile şi faptele lor vor fi înţelese mai bine dacă omul
în cauză citeşte şi despre contextul istoric, cultural, social, politic, administrativ, militar, religios
în care se desfăşoară acţiunile respective. De pe aceste baze, adică fundamentat pe mărturiile
Sfintelor Scripturi, afirmându-şi credinţa în YHWH, Unicul Mare Zeu, şi animat de convingerile
expuse mai sus, primul motiv pe care autorul studiului de faţă l-a avut în cercetarea şi
aprofundarea cunoaşterii primordiilor, adică a vremurilor şi mai ales a religiozităţii celor care au
trăit din preistorie şi până în perioada sumero-akkadiană, a fost dorinţa de a înţelege cât mai
profund capitolele 1-11 din cartea Genesa, capitole care se subîntind epocilor menţionate.
Cartea de faţă este rodul încercării de a prezenta descoperirile făcute pe parcursul
cercetării Sfintelor Scripturi şi a unui corpus de cărţi care tratează vremurile respective, precum
şi de a furniza datele şi faptele într-un fel logic-coerent şi sistematizat, în acord cu rigorile
ştiinţifice; totuşi, atunci când nu am reuşit să atingem aceste deziderate nu ne-am simţit
vulnerabili. Să ne amintim că ştiinţele nomotetice operează cu date obiective, cuantificabile, pe
când demersul nostru este abordabil mai degrabă de către ştiinţele ideografice – istorie,
sociologie, psihologie etc., or, de multe ori, în aceste domenii lucrurile sunt cel puţin fluidiforme.
1
Jean Kovalevsky, Taina originilor, Editura Anastasia, Bucureşti, 1996, Cuvânt înainte şi traducere Dora Mezdrea,
pp. 13-14.
2
Pentru o discuţie despre această credinţă, a se vedea Tratat de teologie mesianică restauratoare, pe
http://messianicrestorer.wordpress.com
3
Versiunea Noua Traducere Română a Bibliei, disponibilă pe http://www.bibleserver.com O poziţie oarecum
similară este adoptată de către ieromonah Serafim Rose, în Cartea Facerii, crearea lumii şi omul începuturilor,
Editura Sophia, Bucureşti, 2001, trad. C. Făgeţan, p. 18, precum şi de o serie de savanţi neo-evanghelici creaţionişti,
dintre care îi menţionăm pe Henry M. Morris, autor al câtorva cărţi despre „începuturile lumii”, de genul
Creaţionismul ştiinţific sau Bazele biblice ale ştiinţei moderne, traduse de Societatea Misionară Română, sau pe
A.E. Wilder-Smith, autor al cărţii Originea omului, destinul omului, tradusă şi în limba română.
8
9. Demersul nostru nu poate explica toate lucrurile într-un mod care să mulţumească atât
persoanele care susţin o credinţă biblică, iudeo-creştină, cât şi oamenii de ştiinţă; autorul acesteui
studiu este primul care recunoaşte că lucrarea şchioapătă pe alocuri. Dar să privim lucrurile în
mod imparţial: în definitiv, nici oamenii de ştiinţă a-religioşi nu au performanţe mai strălucite; în
scurgerea vremurilor, în discuţiile purtate despre religiozitate, cercetătorii nu au pornit de la
existenţa datelor, ci de la prisma lor filosofică şi de la grila lor interpretativă, şi au emis teorii în
conformitate cu percepţiile proprii, înfăţişând teorii mai mult sau mai puţin articulate, dar cele
mai multe dintre acestea au fost exact aşa cum le spune numele, adică „teorii” (vorbind
peiorativ).
Autorul studiului de faţă nu este interesat de acceptarea convingerilor sale de către
comunitatea ştiinţifică, dar aceasta nu înseamnă că lucrarea prezentă ar fi ignorat aportul ştiinţei
şi nu ar fi întrebuinţat unelte pe care le foloseşte şi ştiinţa. Dimpotrivă, ne asumăm explicit o
anumită poziţie antropologică, cea proto-monoteistă, despre care vom aminti atunci când vom
trata cosmo-teogonia.
III.
CADRUL ŞI TEMELE DEMERSULUI
Vom vorbi despre evenimentele cuprinse de la creaţia lumii până la aşa-numita „chemare
a lui Avram”, adică Genesa, 1-11.
Temele pe care autorul acestui studiu le-a identificat în primele unsprezece capitole din
cartea Facerii sunt următoarele:
A.
Dumnezeu (Genesa, 1:1a etc.);
B.
Cosmogonia:
1.
crearea cerurilor (1:1b etc.);
2.
crearea Pământului (1:1b etc.);
3.
apele primordiale (1:2b etc.);
4.
regnul vegetal (1:11-13);
5.
timpul ca funcţie, aştrii ca funcţionari (1:5,14-18);
6.
peştii şi păsările (1:20-22);
7.
fiarele, vitele şi reptilele (1:24,25).
C.
Antropogonia: YHWH creează oameni din ţărână şi suflare dumnezeiască (1:2629; 2:18; 5:1,2);
1.
Primul mandat cultural acordat omului în vederea populării Pământului
(1:28);
D.
Paradisul: unic centru genic şi principiul antropic (2:8-14) (Genesa, 2:8-15:
grădina desfătărilor paradisiace din Eden; pomul vieţii şi pomul cunoaşterii
binelui şi răului);
E.
Mediul înconjurător şi apariţia culturii: cultivare-relaţii culturale-cultură (2:8-20);
F.
Plăsmuirea femeii (2:18-22)4 şi instituirea familiei (2:18-25);
G.
Şarpele (3:1,4,5,13);
H.
Proto-părinţii şi ispitirea lor (3:1-6a);
I.
Proto-părinţii şi căderea în păcat (3:6b-13);
J.
Blestemarea şarpelui (3:14,15);
4
„Aceasta este singura relatare completă a creării femeii în toată literatura Orientului Apropiat antic.” NIV
Archaelogical Study Bible, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, USA, 2005, p. 7, nota de subsol 2:18-22.
9
10. K.
L.
M.
N.
O.
P.
Q.
R.
S.
T.
U.
V.
W.
X.
Y.
Z.
AA.
BB.
CC.
DD.
EE.
FF.
GG.
HH.
II.
Proto-Evanghelia şi nădejdea mesianică: implicaţii arhetipale, religiologice,
cultice, politice, terapeutice (3:15);
Osândirea femeii (3:16);
Osândirea bărbatului (3:17,18b,19);
Blestemarea pământului (3:17b, 18a);
Perpetuarea culturii (3:20,21);
Al doilea mandat acordat omului în vederea populării Pământului: izgonirea din
Eden şi începutul istoriei (3:23,24);
Nădejdea mesianică (I): Cain (4:1);
Jertfele: dramatizarea rugăciunilor (4:3,4);
Exacerbarea păcătoşeniei omului (I): fratricidul primordial (4:8-16);
Naşteri şi genealogii (4:17a, 18-22);
Perpetuarea culturii (4:20);
Cultura în criză: apariţia civilizaţiei [întemeierea aşezărilor omeneşti,
sedentarismul, inventarea uneltelor muzicale şi prelucrarea metalelor (4:17b, 21,
22)];
Exacerbarea păcătoşeniei omului (II): omuciderea şi promisiunea imnică a
extinderii crimelor (4:23,24);
Întemeierea comunităţii de credinţă monoteistă yahwistă (4:26);
Patriarhi, naşteri, genealogii (4:25 – 5:32);
Moartea patriarhilor şi a strămoşilor (5:4-31):
Nădejdea mesianică (II): Noe (5:28,29);
Exacerbarea păcătoşeniei omului (III): globalizarea răutăţii şi distrugerilor (6:5-7,
11-13);
Potopul şi legământul noahic (6:11 – 9:17);
1.
Potopul (6:11 – 7:24);
2.
supravieţuirea familiei antediluviene (8:1-19);
3.
altarele şi jertfele: dramatizarea rugăciunilor (8:20-22);
4.
ratificarea legământului (9:1-17).
Apariţia raselor semită, hamită şi iafetită (6:10; 9:18 – 10:32);
Nimrod, regele-erou civilizator (10:8-12);
Cetatea-templu Babel (11:1-5);
Cultura în criză: apariţia limbilor (11:7-9);
Al treilea mandat acordat omului în vederea populării Pământului: împrăştierea
populaţiilor (11:8,9);
Sem şi descendenţii săi (10:21-31, 11:10-32).
În lucrarea de faţă vom selecta câteva dintre aceste teme pe care le-am identificat în
Genesa, 1-11, vom vedea rostirile biblice despre ele, iar apoi vom examina modurile în care,
după dezastrul căderii în păcat din Genesa, capitolul 3, gândirea omenească stricată a păstrat
categoriile, dar le-a golit de conţinuturile vechi şi le-a umplut cu alte conţinuturi şi sensuri.
Temele selectate sunt alese în funcţie de apariţia lor în cartea Genesa şi sunt următoarele:
A.
B.
C.
Cosmo-teogonia;
Antropogonia;
Cultivare-cultură;
10
11. D.
E.
F.
G.
H.
I.
J.
K.
L.
Ispitirea şi ratarea dobândirii nemuririi;
Închinarea la şarpe (ofiolatria) şi spiritele demonice;
Născătoarea: cultul fertilităţii şi sexualităţii;
Eliberatorul mesianic şi cultul eroilor;
Eliberatorul mesianic şi „vindecătorul rănit”: preoţii, vracii, terapeuţii, consilierii;
Cain şi Abel: religia faptelor versus relaţia mântuitoare; (pattern-ul studierii
religiei + purificări, liturghii, rugăciuni din „Biblia şi Babilonia II”)
Eshatologie:
1.
viaţa după moarte;
2.
infernul sau Tărâmul Subpământean;
3.
ritualuri tanatologice: moartea şi tratamentul aplicat cadavrului;
4.
cultul morţilor.
Potopul;
Civilizaţia: cetatea omului, cetatea lui Dumnezeu;
Personajul Nimrod, un erou civilizator, un vrăjitor şi un fals Mesia, va constitui obiectul
de studiu al altei lucrări.
Una dintre temele deosebit de importante din Genesa, 1-11, este aceea care examinează
timpul ca funcţie şi aştrii ca funcţionari: calendarul şi liturghia cosmică5. Această temă, însă, a
fost tratată într-un alt studiul intitulat Timpul sacru în Biblie6.
După cum scriam mai sus, aceste teme sunt urmărite în orizontul cronologic al preistoriei
şi perioadei simbiozei sumero-akkadiene (3.500 – 2.000 î.e.n.), dar uneori glisarea spre reperarea
lor şi în alte perioade istorice a fost inevitabilă.
IV.
BENEFICIILE OFERITE CITITORULUI
Lucrarea de faţă asigură cititorului trei beneficii care se pot întreţese: beneficiul
doxologic sau devoţional; beneficiul cultural, respectiv cel academic.
Primul beneficiu pe care cititorul-închinător îl poate obţine la finalul lecturării acestui
studiu este acela că va ajunge să cunoască închinăciunea primordială atât în forma sa corectă,
poruncită de Dumnezeu – pentru a o practica – precum şi manifestările păgâne ale închinării –
pentru a le evita. De asemenea, el va înţelege concepte de genul „zeu personal”, „legământ
personal”, „jertfă”, „spaţiu sacru”, „preoţie” etc. Sau iată un alt exemplu: atunci când va citi
Sfintele Scripturi, acest cititor îl va putea înţelege mai bine pe Avraham, patriarhul. El este
deosebit de important întrucât în timpul călătoriei lui fizice din cetatea-stat sumeriană Ur spre
Haran, apoi spre Canaan, Egipt şi iarăşi Canaan, el face şi un pelerinaj spiritual: trece de la
politeism la monoteism, de la sincretism la adevărata şi unica „religie”, de la întuneric la lumină,
de la păgân la evreu. Înainte de a fi chemat de YHWH, Avraham trăise în tiparele culturii şi
civilizaţiei vremii sale, într-un anumit Sitz im Leben. Or, renunţarea categorică – chiar dacă nu
neapărat şi bruscă – la politeism, la tot panteonul şi pandemoniul sumero-akkadian, la o parte
majoră din Weltanschauung-ul mesopotamian, şi îmbrăţişarea monoteismului până acolo încât
patriarhul nu numai că nu se mai închină împreună cu politeiştii, în mod „ecumenic”, dar chiar
5
Această temă se află la obârşia unei grupe de elemente, unele pozitive (astronomia), altele pervertite (astrologia,
astromanţia şi astrolatria).
6
Mai precis, în capitolele II-IV din volumul I al lucrării respective.
11
12. are o conduită care arată o „religie” unică, trebuie să fi fost efectul unei revelaţii acceptate
totalmente şi însuşite prin credinţă.
Poate că lucrul acest ar fi complet lipsit de valoare dacă în timpul drumeţiei sale fizice şi
a pelerinajului său spiritual nu ar fi trecut şi de la infertilitate la o paternitate triplă: el devine tată
al lui Ismael, strămoşul unor popoare semitice7; prin Isaac devine strămoşul naţiunii evreieşti8,
iar scrierile Noului Testament ne dezvăluie că tot Avraam este şi tatăl9 credincioşilor creştini10.
Al doilea beneficiu este oferit cititorului care doreşte să obţină o rotunjire a culturii sale
generale: lecturarea acestui studiu îl va ajuta să obţină o cunoaştere mai bună a istoriei, culturii şi
religiozităţii Mesopotamiei: pe de o parte, deţinerea acestor cunoştinţe este un fapt sine qua non
pentru o cultură generală solidă; iar pe de altă parte, această comprehensiune a rădăcinilor
religiozităţii omenirii şi a istoriei civilizaţiei se va constitui într-o cheie de lectură a prezentului,
întrucât, după cum vom vedea mai târziu, seva rădăcinilor s-a perpetuat şi a ajuns să hrănească şi
să influenţeze decisiv contemporaneitatea.
Al treilea beneficiu este de natură academică: întrucât studiul de faţă este transdisciplinar,
el poate fi utilizat cu folos de studenţi şi cercetători angrenaţi în studierea mai multor domenii.
Persoanele interesate de studiul teologiei vor cunoaşte mai bine contextul din care a provenit
Avraham, etnarhul şi patriarhul, precum şi moştenirea spirituală pe care el a lăsat-o posterităţii,
înţelegând mai bine fundamentele monoteismului şi chiar a monolatriei avrahamice care, în timp,
a dus la apariţia celor trei religii monoteiste mondiale, iudaismul, creştinismul, respectiv
islamismul.
Şi, în egală măsură, desluşind câteva dintre formele culturale şi religioase ale civilizaţiilor
edificate în „Semiluna Fertilă”, această lucrare este utilă şi pentru cei care studiază ştiinţele
istorice (îndeosebi istorie antică şi arheologie); sociologie şi antropologie religioasă, mitologie,
orientalism, literatură, studii clasice şi/ sau biblice.
Un ultim cuvânt: traducerea capitolelor 1-11 din cartea Genesa ne aparţine. Este o
traducere literală, neşlefuită, dar fidelă textului original. Alte pasaje scripturale vor fi redate
potrivit diferitelor versiuni specificate prin note de subsol.
7
Genesa, 17:5,20; 25:1-18.
Genesa, 17:15-19,21; 21:1-7.
9
„Tată” în sensul de „sursă a binecuvântărilor”.
10
Evanghelia după Matei, 3:9; Epistola către romani, 4:11-16; 9:6-8; Epistola către galateni, 3:6-9,29; 4:28.
8
12
