CHIPUL MESIANIC                     AL LUI YEŞUA NOŢRI                   (IISUS NAZARINEANUL)                             ...
B. Teologia creaţiei:       i. Teologia creaţiei în Tanakh;     ii. Teologia creaţiei în literatura extra-canonică:       ...
a) Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: motivele Înomeniriib) Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: despre relaţia Tată-Fiu (Iposta...
MULŢUMIRI        La începutul acestei lucrări, aş dori să aduc mulţumirile mele Celui care esteYHWH, „Cel ce sunt”, care, ...
PRECUVÂNTARE         Autorul acestei lucrări e un om simplu, un îndrăgostit de Sfintele Scripturi; mi-afost dat să cred cu...
atenţie la gesturile Sale, am fost uluit de minunile săvârşite de El, m-am străduit să extragînvăţămintele trebuincioase. ...
stabilite între diferite cuvinte, propoziţii, fraze şi structuri, paralelisme sinonimice,antitetice sau sintetice, persona...
„legilor lui Murphy”, că am evitat greşelile făcute de alţii! Greşelile mele sunt originale!Iar pe oponenţii mei îi invit ...
De Jesus cel musculos şi tatuat, ce să mai spunem?11...         Totuşi, El nu era Iisus, românul, nici Jesus, americanul, ...
GENERALITĂŢI                           DESPRE TEXTELE SACRE        În iudaism, Sfânta Scriptură este alcătuită dintr-un se...
EVANGHELIA DUPĂ LUCA, 1:1-41 Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au p...
PARTEA A III-A                                             Capitolul I                    IOAN:CREDINCIOS MESIANIC, APOSTO...
Capitolul al II-lea                      DISCURSUL IOANIN:              TEXTUL EVANGHELIEI DUPĂ IOAN, 1:1-181 La început e...
12 D Dar tuturor            celor ce      L-au primit,adică                        celor ce     cred în Numele Lui,       ...
Capitolul al III-lea                    DESTINATARII DISCURSULUI IOANIN                     ŞI MEDIUL LOR DE PROVENIENŢĂ  ...
În plus, existau cel puţin 24 de „secte” religioase, dintre care fariseii, saducheii şiesenienii erau cei mai cunoscuţi. F...
Comunitatea interpretativă nr. 3: barbarii.        În al treilea rând, îi amintim pe barbari, cei care nu fuseseră eleniza...
Capitolul al IV-lea               PREDICAREA PROLOGULUI/PETIKHTA                    ŞI REVERBERAŢIILE SALE        Scriam m...
De dragul preciziei, vom fragmenta acest verset în patru părţi:       1a: La început...       1b: ...era Cuvântul...      ...
Capitolul al V-lea              EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1a:                „LA ÎNCEPUT...”/ Ἐ ν ἀ ρχῇ:        REVERBERAŢII...
Evreii care refuzaseră elenizarea şi citeau Biblia în ebraică îl auzeau şi ei pe Ioanzicând „La început”, dar traduceau în...
neschimbabilă, comună tuturor lucrurilor existente... Care să fie substanţa ce persistă încadrul schimbării?”39        Aşa...
4. Începutul în gândirea (iudeo-)creştinilor.   Autori şi texte:   (Acest subcapitol este în curs de elaborare.)         S...
EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1b:                     „...era Cuvântul...”/ ἦ ν ὁ λόγος       „... era Cuvântul...” în gândirea ...
•   Profeţii: Isaia 48:13;       •   Scrierile: Psalmul 33:6,9; 148:1-5.        MOISE afirmă:        Genesa, 1:3,6,14„Să f...
3 Toate lucrurile44 prin El (Cuvântul) au fost făcute45şi                  fără El           n-a fost făcut   nimic din ce...
singurul născut, Dumnezeu,       Cel fiind în sânul Tatălui,      Acela                 L-a făcut cunoscut.       CUVÂNTUL...
12   De aceea, proroceşte, şi spune-le: "Aşa vorbeşte/cuvântează DOMNUL Dumnezeu:‚Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi...
Targum-urile despre care am vorbit mai sus erau traduceri ale Tanakh-ului(Vechiul Testament) în limba aramaică, traduceri ...
Termenul logos era încărcat de sensuri, pe care grecii i le atribuiseră în timp.Grecii ştiau cam tot ce se poate şti despr...
concluzii:        Logos este facultatea de a raţiona, de a rosti şi da definiţii, precum şiprincipiul de organizare a univ...
„...CUVÂNTUL ERA CU DUMNEZEU...”/                          ὁ λόγος ἦ ν πρὸ ς τὸ ν θεόν„...Cuvântul era cu Dumnezeu...” în ...
„...Cuvântul era cu Dumnezeu...” în gândirea elenistă        Pentru a analiza fragmentul al treilea din versetul inaugural...
„...CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU”/ θεὸ ς ἦ ν ὁ λόγος„...Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea maselor evreieşti        Cuvântul pre-...
„Cuvântul era un dumnezeu”, aşa cum încearcă să-l traducă nişte nou-veniţi – ne referimla russeliţi (mileniştii) şi la Mar...
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Chipul  mesianic al lui Iesua
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Chipul mesianic al lui Iesua

881 views

Published on

Published in: Spiritual
0 Comments
1 Like
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
881
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
15
Actions
Shares
0
Downloads
33
Comments
0
Likes
1
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Chipul mesianic al lui Iesua

  1. 1. CHIPUL MESIANIC AL LUI YEŞUA NOŢRI (IISUS NAZARINEANUL) CUPRINSMULŢUMIRIPRECUVÂNTAREPARTEA I: Generalităţi despre textele sacre ale „Vechiului Testament” şi „NouluiTestament”PARTEA A II-A: EVANGHELIA DUPĂ LUCA, 1:1-4PARTEA A III-A: EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1-18Capitolul I: Ioan: credincios mesianic, apostol, teolog, literatCapitolul al II-lea: Discursul ioanin: textul Evangheliei după Ioan, 1:1-18Capitolul al III-lea: Destinatarii discursului ioanin şi mediul lor de provenienţăCapitolul al IV-lea: Predicarea Prologului (Petikhta) şi reverberaţiile saleCapitolul al V-lea: Ioan, 1:1: „La început...” (Ἐν ἀρχῇ): reverberaţii în sufleteleauditorilor1. „Începutul” (‫ )ראשית‬în gândirea ebraică: Genesa, 1:1,2;2. „Începutul” (ἀρχῇ: „principiu; început”) în gândirea elenistă;3. „Începuturile” în gândirea barbară;4. „Începutul” în gândirea iudeo-creştină.Capitolul al VI-lea: „...era Cuvântul...” (ἦν ὁ λόγος)1. Cuvântul DOMNULUI (‫ )דבר יהוה‬în gândirea ebraică A. Cuvântul DOMNULUI, principiu al creaţiei în Tanakh: Genesa, 1; Psalmii, 33:6,9; 148:1-5; B. Cuvântul DOMNULUI, principiu al revelaţiei în Tanakh: Genesa, 15:1; Ieremia, 1:2,4; Ezechiel, 1:3; C. Cuvântul DOMNULUI, principiu al învierii în Tanakh: Ezechiel, 37:1-14; D. „La început, era Memra...” - excurs2. Cuvântul - Logos (ὁ λόγος) în gândirea elenistă.Capitolul al VII-lea: „Cuvântul era cu Dumnezeu” (ὁ λόγος ἦν πρὸς τὸν θεόν) A. „Cuvântul era cu Dumnezeu” în gândirea ebraică; B. „Cuvântul era cu Dumnezeu” în gândirea elenistă.Capitolul al VIII-lea: „Cuvântul era Dumnezeu” (θεὸς ἦν ὁ λόγος) A. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea ebraică; B. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea elenistă; C. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea barbară; D. „Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea iudeo-creştină.Capitolul al IX-lea: Ioan, 1:2.Capitolul al X-lea: Ioan, 1:3: Cuvântul, Dumnezeu şi teologia creaţiei A. Analiza literară: paralelismul versetului 3. 1
  2. 2. B. Teologia creaţiei: i. Teologia creaţiei în Tanakh; ii. Teologia creaţiei în literatura extra-canonică: a) Teologia creaţiei în literatura apocrifă; b) Teologia creaţiei în literatura de la Qumran; c) Teologia creaţiei în literatura pseudoepigrafă. iii. Teologia creaţiei în operele ioanine: a)Pasaje biblice; b)Comentariu teologic. iv. Teologia creaţiei în cărţile Legământului Înnoit; v. Scurt interludiu: distanţarea teologiei creaţiei din cărţile Legământului Înnoit de alte opere literare evreieşti (Talmud, Maase Bereşith); vi. Comentariu teologic.Capitolul al XI-lea: Ioan, 1:4a: Cuvântul, principiu al vieţii în discursul ioanin A. Ioan, 3:16,36; 5:21,24-26; 6:35,40; 11:25; 14:6; 17:3; I Ioan, 1:1-3; 5:10-13,20; Apocalipsa, 2:7,10b,11; 3:5a; 7:17a; 21:27.Capitolul al XII-lea: Ioan, 1:4b: Conceptul de lumină în iudaismul biblic A. Lumina în Tanakh: Genesa, 1:3-5; Isaia, 42:6; 49:6; 60:1-3; Psalmii, 36:9; 119:105; B. Lumina în perioada inter-testamentară: „S-a stins o lumină în Yisra’el...”; C. Lumina în discursul ioanin: Ioan, 1:4b, 5, 7-9; 8:12 (II Cor. 4:6); D. Lumina în mentalul românesc.Capitolul al XIII-lea: Ioan, 1:12-14,18: Despre paternitatea împătrită a lui Dumnezeu A. Paternitatea creatoare: Dumnezeu, Tatăl creaţiei; B. Paternitatea etnică: Dumnezeu, Tatăl poporului Yisra’el; C. Paternitatea generatoare: Dumnezeu, Tatăl singurului-născut din El; D. Paternitatea adoptivă: Dumnezeu, Tatăl celor care cred în Logos.Capitolul al XIV-lea: Ioan, 1:14: „Înomenirea” Cuvântului: A. Înomenirea Logos-ului în gândirea barbară şi elenistă; B. Înomenirea Logos-ului în gândirea evreilor mozaici şi a iudeo-creştinilor.Capitolul al XV: Ioan, 1:14: „Cortuluirea” CuvântuluiCapitolul al XVI: Ioan, 1:14: Slava CuvântuluiCapitolul al XVII: Ioan, 1:14: Filiaţia CuvântuluiCapitolul al XVIII-lea: Ioan, 1:16-18: Relaţia dintre Torah şi MesiaCapitolul al XIX-lea: Ioan, 1:18: „Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu”: Revelaţiadumnezeiască: A. Despre Revelaţia dumnezeiască generală: i. revelaţia prin creaţie; ii. revelaţia prin istorie; iii. revelaţia prin conştiinţă, vestigiu deteriorat al chipului lui Dumnezeu în om. B. Despre Revelaţia dumnezeiască specială: i. revelaţia prin miracole; ii. revelaţia prin profeţi şi profeţii; iii. revelaţia prin Sfânta Scriptură; iv. revelaţia lui Dumnezeu prin Yeşua ha-Maşiyach; v. revelaţia prin experierea personală directă. 2
  3. 3. a) Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: motivele Înomeniriib) Cuvântul Îl explica pe Dumnezeu: despre relaţia Tată-Fiu (Ipostasuri). 3
  4. 4. MULŢUMIRI La începutul acestei lucrări, aş dori să aduc mulţumirile mele Celui care esteYHWH, „Cel ce sunt”, care, în bunătatea şi providenţa Sa, mi-a asigurat tot ce am avutnevoie pentru a scrie acest material. Lucrarea de faţă mai are încă subcapitole nefinalizatesau concepte exprimate neclar, dar nedesăvârşirile respective mi se datorează întru totul.Cu toate acestea, unul dintre aspectele pozitive pe care le furnizează Internetul şiblogurile sau site-urile este posibilitatea de a reveni şi completa articole. Apoi aş dori să aduc mulţumirile mele prietenilor care m-au susţinutduhovniceşte, moral şi practic, în special doamnei profesoare gr. I Mirela Ianc, M.A.,care a editat materialul din punct de vedere literar şi gramatical. Am apreciat foarte multsugestiile pertinente pe care mi le-a făcut. SOLI DEO GLORIA! 4
  5. 5. PRECUVÂNTARE Autorul acestei lucrări e un om simplu, un îndrăgostit de Sfintele Scripturi; mi-afost dat să cred cu simplitate în versetul care spune: „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Tecunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos, pe care L-ai trimisTu.”1 Chibzuind la acest verset, am înţeles că viaţa, atât cea care ne-a fost dăruită peacest Pământ cât şi cea care urmează după aceasta, ne-a fost dăruită tocmai pentru a-Lcunoaşte pe Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat. Or noi putem să-L cunoaştem peDumnezeul invizibil uitându-ne la Chipul Său vizibil, care este Mesia.2 Mânat de Duhul, am decis să-L cunosc şi eu pe Acest Isus Hristos despre carescria acolo, ca fiind trimis de Tatăl, ştiind că în această cunoaştere stă viaţa veşnică; dupăce am cumpănit bine, am decis că nu vreau o cunoaştere superficială, abstractă,fantomatică, cunoaştere care mi-ar da un surogat de viaţă, ci am vrut să-L cunosc pe IsusHristos în profunzime, să-I văd trăsăturile chipului, să-I aud cuvintele, să-I văd gesturileşi miracolele, să înţeleg semnificaţiile pe care le aveau în cadrul lor cultural şicivilizaţional3 toate aceste întâmplări de o importanţă cosmică. Aşa că m-am dus şi euacolo unde au avut loc toate acestea: mai întâi, în timp ce aşteptam cuminte să Se nascăCel Nenăscut, m-am uitat în jur, la ambientul geografic în care urma să întrupeze Cel caredesfăşurase cerurile ca pe un sul şi întinsese stelele pe firmament. La naşterea Sa,păşteam oile pe câmp, împreună cu ceilalţi păstori, şi ne-am dus să ne minunăm despusele îngerului. Pe când Pruncul era circumcis, aveam şi eu o treabă în Templu, aşa că vă potspune cum s-au întâmplat lucrurile. În timp ce Pruncul creştea şi se întărea, vedeam bine că El era plin deînţelepciune, şi harul lui Dumnezeu era peste El. Pe când învăţa dulgherie, mă uitam cubăgare de seamă la contextul religios, social şi economic în care mă aflam. Cu ocazia Praznicelor lui YHWH, urcam la Yeruşalayim, împreună cumişpachah, adică cu familia Sa extinsă, clanul Său. Pe când a avut cam 30 de ani, am văzut cum, fără a face pase mistico-magice,Yochanan ben Zechariyahu, supranumit ha-Maţvil, Ioan „Botezătorul”, a asistat laafundarea simbolică a lui Yeşua în râul Yarden4. Apoi El a început să predice şi am drumeţit cu El: când am ostenit, am poposit săne întremăm şi ne-am bucurat de o petală găsită într-un verset şi de o floare desprinsădintr-un capitol, de nişte crini pe câmp; când am trecut prin văi întunecate, câţiva stropide lumină aruncaţi de o străveche profeţie mesianică au risipit întunecimea din cale; cândam înfometat, ne-am hrănit cu merindele Cuvântului; când am deznădăjuit, lectura uneicărţi sfinte ne-a insuflat curaj. Am sorbit cuvintele dulgherului din Nazaret, m-am uitat cu1 Evanghelia după Ioan, 17:3.2 Epistola către coloseni, 1:15.3 Şcoli germane de teologie au denumit acest concept printr-o sintagmă: Neutestamentliche Zeitgeschichte.4 Când vom ajunge la Evanghelia după Matei, cap. 3, vom vedea ce semnifica actul afundării în apă, care,în creştinism, a ajuns să semnifice „botezul”. 5
  6. 6. atenţie la gesturile Sale, am fost uluit de minunile săvârşite de El, m-am străduit să extragînvăţămintele trebuincioase. Am fost îngrozit când a fost arestat, disperat când a fost crucificat, mâhnit pânăpeste poate până-n a treia zi de la răstignire şi mi s-a umflat pieptul de bucurie când L-amvăzut înviat. Şi, în tot acest timp în care mă uitam la Înomenitul Fiu al lui Dumnezeu, YeşuaMesia, Chipul vizibil al Dumnezeului invizibil, mi-am dat seama că şi chipul meu setransforma după Chipul lui Dumnezeu. Astăzi sunt un chip al Chipului mult mai multdecât atunci când am început drumeţia mea duhovnicească şi nădăjduiesc că mâine voi fichiar mai asemănător Lui. Prin paginile care urmează, pun la dispoziţia celor interesaţi o „tâlcuire” achipului mesianic al lui Yeşua Noţri, adică voi descrie faptele din punct de vedere istoric,cultural şi literar şi voi glosa despre semnificaţiile lor cristologice şi teologice. Trebuiereţinut că această tâlcuire nu este una definitivă, categorică, dogmatică şi dogmatizantă. Aici trebuie să fac trei precizări. Prima precizare este aceea că cel mai mult m-amuitat la chipul lui Yeşua în Evanghelia după Matei, dar atunci când am simţit că existăbreşe cronologice sau că alte pasaje aduc un plus de lămurire, nu am ezitat să inserezpasaje din alte cărţi. Din cele mai vechi vremuri au existat personaje care s-au trudit săelaboreze „Armonii ale Evangheliilor” sau „Sinopse”, lucrări care fie urmăreaudesfăşurate cronologic viaţa şi slujirea lui Iisus Nazarineanul, fie încercau să punăpasajele „paralele” ale Evangheliilor unul lângă celelalte (eventual în formă tabelară).Asemenea juxtapuneri erau făcute în vederea analizei şi a identificării similarităţilorprecum şi a particularităţilor pericopelor Evangheliilor, mai ales a sinopticilor Matei,Marcu şi Luca. Personajele care au făcut aceste încercări au fost oameni de genul lui Tatian,Augustin, John Broadus, John William McGarvey, John A.T. Robinson, Ken Palmer. Eu,însă, nu am respectat schemele propuse de ei, întrucât infrastructura acestui studiu estereprezentată de Evanghelia după Matei şi la ea sunt adăugate pasaje scrise de ceilalţievanghelişti, dar numai acolo unde Matei tace iar ceilalţi vin cu completări sau nuanţări. Sinopsele elaborate de cărturarii amintiţi mai sus îşi au, însă, slăbiciuni intrinseci,sesizate de critici pertinenţi. De exemplu, specialiştii în teologia exegetică ne amintescfaptul că Dumnezeu ne-a dăruit Sfânta Scriptură compartimentată pe cărţi, nu pe teme saucronologii; ca atare, ei studiază cărţile inductiv, pe paragrafe, capitole şi, la final, potprezenta o vedere de ansamblu asupra unei cărţi studiate. Aceştia ar spune că demersulmeu strică specificul fiecărei Evanghelii... şi nu ar greşi prea tare. O altă categorie criticipertinenţi aparţine tagmei dogmaticienilor: ei preiau textul sacru ca sursă primară, darvalorizează şi descoperirile exegeţilor, identifică doctrinele sau dogmele dintr-o cartebiblică, le relaţionează la ceea ce spune Scriptura despre aceleaşi doctrine în cele douăTestamente şi le prezintă în ansamblul lor logic-coerent. Uitându-se la lucrarea mea,aceşti erudiţi îmi spun că risc să „descopăr” (a se citi: „inventez”) doctrine care nu sepotrivesc în ansamblul teologiei sistematice. Dacă au dreptate sau nu, rămâne de văzut. A doua precizare este aceea că eu nu m-am mulţumit să apelez la diferite traduceriale Sfintelor Scripturi ci, pe-alocuri, am inserat propria mea traducere a textului sacru.făcută din perspectivă mesianică, traducere pe care mi-o asum.5 Pe alocuri voi insera otranscriere structurală sau mecanică a traducerii, pentru a ajuta cititorul să vadă relaţiile5 Ce semnifică această perspectivă mesianică voi explica o dată viitoare. 6
  7. 7. stabilite între diferite cuvinte, propoziţii, fraze şi structuri, paralelisme sinonimice,antitetice sau sintetice, personaje, relaţii cauză-efect, efect-cauză, conective etc.. Oare am reuşit să traduc fidel şi temeinic respectivele pasaje?... Iată care esterăspunsul meu: pe vremuri, rabini de binecuvântată memorie spuneau: „Orice traducătoreste un trădător”. Sigur, în primul rând ei se refereau la trădarea care apare atunci când untraducător trebuie să traducă textele sacre din original într-o limbă receptoare, darprincipiul rămâne valabil, pentru că în cazul unei traduceri temeinice trebuie să existe uncolectiv format din specialişti în ebraică, aramaică, greacă, Vechiul Testament, NoulTestament, teologie biblică, sistematică şi pastorală, specialişti care să-şi aminteascăpermanent că nu tălmăcesc dintr-o limbă în alta, şi nici măcar dintr-o cultură în alta, ciaduc la lumină cuvintele vieţii, care pot pune cititorii lor pe un făgaş veşnic. Şi, dupătoate acestea, este clar că oricum colectivul de traducători va fi supus tendinţelor de aobserva şi interpreta textele sacre în acord cu teologia confesiunii în care s-au format. Merită să înfăţişez aici un singur exemplu de traducere „trădătoare”: numeleMântuitorului. Dacă nu ai o filologie corectă, nu ai cum să obţii o teologie corectă şi tevei trezi trădat pe ambele planuri! Iată, aşadar, trădarea pe care o săvârşeşte limba greacătraducând un nume propriu: Numele ebraic al Fiului înomenit al lui Dumnezeu era Yeşua,care e forma prescurtată a numelui Yehoşua şi care înseamnă „Yah mântuie”. În numele„Yeşua”, accentul cade pe verb, deci el trebuie înţele ca fiind „Yah mântuie cucertitudine”. Numele „Yeşua”, deci, are o semnificaţie bogată. Extrapolând, cândoamenii se uitau la El, vedeau în El pe Acela care le garanta că „Yah mântuie cucertitudine”. În Noul Testament (acest „titlu” este alt exemplu de trădare, filologic-teologică,despre care vom mai vorbi) numele Mântuitorului este elenizat în Iesous, nume care nusemnifică nimic. Cum s-a putut traduce în acest fel?... Când Numele lui Yeşua a trebuittradus, traducătorii s-au lovit de o primă problemă: limba greacă nu avea litera „ş”, decinumele Yeşua ar fi putut fi tradus numai ca „Yesua”. Apoi, o a doua problemă: numelemasculine greceşti nu se puteau termina în „-a”, ci numai în „-s”. Prin urmare, „Yeşua”, adevenit „Iesus”. Cel care prin numele Său de „Yah mântuie cu certitudine” Îl scotea înlumină pe Suveranul care va mântui cu siguranţă, elenizat fiind, n-a mai transmis acelaşilucru. Poate că aici unii se vor întreba: „De ce ar fi îngăduit Dumnezeu ca numele FiuluiSău să fie tradus greşit şi să-şi piardă semnificaţia?” Replica mea constă în existenţa unui principiu biblic care este încă valabil: „Slavalui Dumnezeu stă în ascunderea lucrurilor, dar slava împăraţilor stă în cercetarealucrurilor”.6 Mărgăritarele adevărului nu se găsesc pe uliţă, ca să dea toţi cu piciorul înele, poţi avea acces la bogăţiile lui Dumnezeu numai dacă trudeşti şi sapi după ele. Vreisă ai parte de mană proaspătă? Trebuie să te ridici, să pleci, s-o cauţi, s-o aduni, să depuiefort pentru ea, iar Dumnezeu te va binecuvânta. A trei precizare vizează un aspect deosebit de gingaş, cel al cadrului. Pentru a-Ldescoperi pe Yeşua ha-Maşiyach în cadrul Său cultural şi civilizaţional, nu am apelatnumai filologie, ci şi la disciplinele ştiinţifice ale antropologiei culturale şi istoriei.Întemeindu-mă pe ele, îmi voi găsi oponenţi şi printre rândurile specialiştilor acestorştiinţe care, în plus de cele două tabere, cea a exegeţilor şi cea a dogmaticienilor, vor ficapabili să-mi găsească acuze noi. Când vor face aceasta, voi conştientiza, în cheia6 Proverbele, 25:2. 7
  8. 8. „legilor lui Murphy”, că am evitat greşelile făcute de alţii! Greşelile mele sunt originale!Iar pe oponenţii mei îi invit cordial să scrie mai fundamentat decât am făcut-o eu, poatechiar exhaustiv. Însă ce am am realizat studiind Persoana lui Iisus Hristos în cadrul Său cultural şicivilizaţional? Voi puncta câteva descoperiri. Iisus Mesia S-a născut, omeneşte vorbind, în urmă cu peste 2000 de ani în Asia,un continent străin nouă, fiind iudeu pogorâtor din patriarhul Avraham şi din regeleDavid, era vorbitor de aramaică şi ebraică şi, foarte probabil şi de greacă. O dată ce era(şi este) iudeu, corect va fi să vorbim despre El ca despre Yeşua Noţri, nu Iisusnazarineanul, sau despre Yeşua ha-Maşiyach, Yeşua Mesia. Părinţii Lui au cerut azilpolitic pe alt continent, iar Pruncul, crescând, a fost ascultător de Lege/Torah. Fiind Ompe deplin integrat în cadrul Său cultural şi civilizaţional, ceea ce făcea sau spunea El aveaun înţeles deosebit de bogat pentru ceilalţi copii ai lui Avraham, înţeles care esteestompat pentru cei care nu cunosc gândirea evreiască. Cum acţiona El într-o situaţie datăşi de ce acţiona aşa? Să ne amintim că Cel Preaînalt a revelat „lucrările Sale”, deciacţiunile Lui, copiilor lui Yisra’el, dar lui Moise i-a revelat motivele pentru care Elacţionează într-un fel sau altul, „i-a arătat căile Sale”7 sau modus operandi. Dacă vomavea o atitudine de închinători în duh şi adevăr, atitudine sine qua non pentru orice omcare se apropie de Sfânta Scriptură, dacă vom pune întrebări corecte şi pe măsură ce vomcunoaşte tot mai bine gândirea ebraică a veacului Său, vom descoperi răspunsuri tot maicorecte. În timpă ce studiam cadrul cultural şi civilizaţional al lui Yeşua Mesia, am începutsă văd tot mai bine erorile altor cadre culturale: de exemplu, icoanele religiei ortodoxe Îlzugrăvesc binecuvântând cu degetele încârligate, având odăjdii ortodoxe şi, eventual,făcând semnul crucii. Naţionalişti români i-au arborat şi o panglică tricoloră. În Europa, Yeşua Mesia a fost popularizat ca un bărbat blondin, cu ochii albaştrişi păr lung, slăbit de atâta post, deşi e clar că nu avea cum să aibă păr lung, care pentruevrei este o urâciune8, şi este extrem de improbabil că El, un semit, era blond şi aveaochii albaştri. Este clar că postea des, pentru a posti 40 de zile9 trebuie antrenament şi,oricum, nu putea fi inferior fariseului care postea de două ori pe săptămână10, dareuropenii portretizează slăbiciunea Lui pentru a induce sentimentul de milă faţă de El...Se uită, totuşi, amănuntul că El era dulgher, or profesia respectivă, şi mai ales în aceletimpuri, presupunea o forţă şi o rezistenţă fizică peste medie. În Africa, Yeşua Mesia a fost înfăţişat ca fiind un bărbat cu piele întunecată,probabil un hamit. Americanii n-o duc mai bine: pentru unii reprezentanţi ai sub-culturii diseminatede uzina de iluzii denumită Hollywood, El este super-star... Mormonii sunt siguri căSionul va fi construit în SUA, iar unele biserici care ţin de o mare confesiune baptistă auscris în manualele de şcoală duminicală pentru copii că „atunci când Isus era mic, El eraun copil cuminte care mergea la Biserică în fiecare duminică...”7 Psalmii, 103:7.8 Desigur, cu excepţia cazului în care un bărbat făcea un legământ de nazireat temporar, dar la Yeşua nu eracazul.9 Evanghelia după Matei, 4:2, fapt real, chiar dacă reprezintă şi o paralelă cu postul lui Moise, Exodul,24:18, Deuteronomul, 9:9.10 Vezi Psalmul 69, cu accente mesianice pronunţate, Evanghelia după Matei, 9:14, Marcu, 2:18, Luca,5:33, 18:12. 8
  9. 9. De Jesus cel musculos şi tatuat, ce să mai spunem?11... Totuşi, El nu era Iisus, românul, nici Jesus, americanul, ci Yeşua, evreul, iarmodurile în care El este reprezentat nu sunt numai simple acomodări culturale, pe care unconnaisseur, eventual un sociolog sau antropolog al religiei le identifică drept false, ci eleau în esenţa lor şi un antisemitism care a caracterizat Biserica foarte curând de laîntemeierea sa şi răspândirea la Neamuri... Cum zicea Sigmund Freud: „Evreii nu sunturâţi atât de mult pentru că L-au ucis pe Isus, ci pentru că L-au dat lumii.”12 O greutate suplimentară a studiului provine şi din faptul că El este nu numai unOm plasat în diferite cadre, ci şi Dumnezeu înomenit. Or, fiind Dumnezeu devenit Om,putem face cunoştinţă cu El, dar nu-L putem cunoaşte în întregime, nu ni-L putemasimila. Cum spun unele „Mărturisiri de credinţă”, El este cognoscibil, darincomprehensibil. Finalmente, mai trebuie să ştii, dragul meu cititor, că această lucrare nu estefinalizată, pentru că nu am înţeles totdeauna imaginea de ansamblu şi, în consecinţă, amaşteptat să cunosc mai mult, mai profund, şi să mă dumiresc. Mărginitul nu are cum săcuprindă în sine Nelimitatul.13 Eu nădăjduiesc, totuşi, că, lecturând această lucrare, vei fibinecuvântat spiritualiceşte şi îmbogăţit intelectualiceşte, vei identifica ceea ce este biblicşi vei încorpora în practica ta, în timp ce te lepezei de ceea ce este pur omenesc şi nuedifică. Şi, cine ştie, poate vei fi chiar tu acela care vei accepta îndemnul de a pune mânape peniţa de scris şi a continua truda duhovnicească. Y Y Y PARTEA I11 http://www.realitatea.net/schimbare-de-brand-pentru-isus-mantuitorul-are-muschi-si-tatuaje-in-america_865742.html12 A se vedea www.yashanet.com/anti-semitism13 Finitum non capax infinitum (lat.): Ceea ce este finit, mărginit, nu are cum să cuprindă infinitul. 9
  10. 10. GENERALITĂŢI DESPRE TEXTELE SACRE În iudaism, Sfânta Scriptură este alcătuită dintr-un set de cinci cărţi scrise deMoşe, denumite Chamişah chumşe Torah, adică „Cele cinci cincimi ale Torei”, undeTorah semnifică Legea, „Instrucţiunile, Învăţătura revelată (normativă)”; din Neviim,cărţile Profeţilor şi din Ketuvim (celelalte scrieri, Hagiografele). Împreună, acesteaformează Tanakh-ul, termen provenit din acronimele evreieşti Torah, Neviim, Ketuvim.Cu excepţia a foarte puţine pasaje, aceste cărţi au fost scrise în limba ebraică, limbă încare a avut loc Revelaţia şi care, datorită acestui fapt, este leşon qodeş, limba sacră.Scrierea acestui corpus de opere literare s-a încheiat prin anii 415 î.e.n. La Sfintele Scripturi ebraice, creştinismul şi mesianismul mai adaugă un corpussuplimentar de 27 de cărţi, care redau deosebit de fidel iudaismul secolului I e.n., şi maiales „evenimentul cristic”, adică naşterea, viaţa, slujba, moartea, învierea şi înălţarea luiYeşua Noţri, Iisus din Naţereth-ul provinciei evreieşti ha-Galil (latinizată în „Galileea”).Corpus-ul acesta poate fi considerat pe drept cuvânt a fi o prelungire organică a Tanakh-ului nu pentru că ar fi scris de evrei contemporani acelor întâmplări, ci din mai multemotive, dintre care enumerăm doar două, unul de factură profetică şi tipologică, iarcelălalt de factură teologică şi soteriologică: primul motiv se bazează pe faptul că înYeşua au fost împlinite zeci de profeţii mesianice consemnate în Tanakh14, iar al doilea,prin punerea în scenă a ultimei Cine, ne revelează înnoirea Legământului mântuitor pecare, în suveranitatea Sa, în Tanakh, YHWH îl oferise YYisra’elului şi care, acum, sedeschide soteriologic şi ne-evreilor, goyim-ilor. Acest corpus de scrieri este denumit„Noul Testament” sau, mai corect, cărţile Legământului Înnoit (gr., He Kaine Diatheke,ebr., Ha-Beriyt ha-Chadaşah). Scripturile Legământului Înnoit sunt alcătuite din Evangheliile sinopticilor Matei,Marcu şi Luca, Evanghelia după Ioan, o carte istorico-teologică (cartea Fapteleapostolilor), Epistole ale apostolilor sau ale celor care au făcut parte din anturajulapostolic, iar cartea finală este una de natură profetico-apocaliptică, Apocalipsa. Acestcorpus de 27 de cărţi au fost scrise în limba greacă; această limbă nu a fost aleasă pentrucă ar fi fost revelată, aşa cum este limba ebraică, leşon qodeş, ci a fost aleasă pentrufuncţionalitatea sa, în timpurile respective ea fiind folosită ca lingua franca în bazinulMării Mediterane. Astfel, mesajul Legământului Înnoit a fost înscris în circuituluniversalităţii. Y Y Y PARTEA A II-A14 Din acest punct de vedere, suntem de acord cu maxima Fericitului Augustin: „Noul Testament în Vechiule ascuns, Vechiul Testament în cel Nou e revelat.” 10
  11. 11. EVANGHELIA DUPĂ LUCA, 1:1-41 Fiindcă mulţi s-au apucat să alcătuiască o istorisire amănunţită despre lucrurile care s-au petrecut printre noi,2 după cum ni le-au încredinţat cei ce le-au văzut cu ochii lor de la început şi au ajunsslujitori ai Cuvântului,3 am găsit şi eu cu cale, prea-alesule Teofile, după ce am făcut cercetări cu de-amănuntulasupra tuturor acestor lucruri de la obârşia lor, să ţi le scriu în şir unele după altele,4 ca " să poţi cunoaşte astfel temeinicia învăţăturilor pe care le-ai primit prin viu grai.15 Y Y Y Acest pasaj scurt este un fel de introducere în textul sacru, dar şi un suport aldemersului nostru. Vom vedea următoarele: 1. Există istorisiri amănunţite alcătuite de martori oculari: Evanghelia după Matei şi Evanghelia după Ioan (ei erau şeliachim, adică trimişi, emisari, „apostoli”); 2. Există istorisiri amănunţite alcătuite de persoane din anturajul apostolic, cărora martorii oculari le povestiseră evenimentele: Evanghelia după Luca şi Evanghelia după Marcu (talmidim, adică ucenici, discipoli); 3. Există istorisiri rostite de oameni care primiseră revelaţii directe: „Evanghelia” lui Pavel şi Apocalipsa lui Ioan; 4. Iubitorii Evangheliei pot studia una sau mai multe Evanghelii, şi pot studia şi o Armonie (Sinopsă) a Evangheliilor, aşa cum încearcă această lucrare să se constituie. Toate acestea au fost scrise şi sistematizate în vederea înţelegerii vieţii lui Mesia şi a trăirii unei vieţi mesianice. Y Y Y15 Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, versiunea Dumitru Cornilescu, 1923,disponibilă pe http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu 11
  12. 12. PARTEA A III-A Capitolul I IOAN:CREDINCIOS MESIANIC, APOSTOL, TEOLOG, LITERAT Yochanan ben-Zavdai, adică Ioan, fiul lui Zebedei (Mat. 4:21; Mc. 1.19,20; Lc.5:10), auzise Cuvântul vieţii, Îl văzuse cu ochii lui, Îl privise şi-L pipăise cu mâinilesale16, văzuse Viaţa care era la Tatăl, şi care-i fusese arătată. Apoi, după învierea Saslăvită, Yeşua Mesia, Învăţătorul, Viaţa dumnezeiască înomenită, i-a trimis pe discipoliiSăi credincioşi să ducă lumii Vestea Bună, adică Evanghelia. Printre trimişii sau emisariiSăi, adică şeliachim, era Yochanan, care şi-a trăit viaţa vestindu-L pe Mesia. Însă peste evenimentele despre care vorbea Yochanan se aşternea praful timpuluişi, se ştie, timpul ajută oamenii să se distanţeze de fierbinţeala evenimentelor, scurgereavremurilor îl ajutase pe apostol să se „dumirească” (ca să folosim cuvântul pe careProfesorul Nae Ionescu i l-a spus odată lui Petre Ţuţea), să vadă lucrurile distinct şi deceilalţi Evanghelişti. Sau, parafrazându-l pe Sorin Alexandrescu17, am zice: „Timpul seretrăsese şi apăruse memoria. O memorie prin care faptele existenţei se revelaseră caetape ale destinului eliberate de greutatea prezentului. Acum apostolul vedea viaţa caîntreg.” În timp, apostolul ajunsese nu numai să vadă viaţa ca întreg, dar şi să înţeleagăcoerenţa acesteia şi adevărata sa semnificaţie, şi era capabil să o expună şi altora prinpredică şi în scris: era, prin urmare, un teolog, şi chiar un teolog inspirat dumnezeieşte. Spre apusul vieţii, la peste şase decenii de trăire a credinţei, Yochanan a fostsomat să se închine împăratului Domiţian şi să-l recunoască drept Dominus et Deus, adicăDomn şi zeu, sau Dumnezeu; când a refuzat, a fost condamnat la muncă silnică în mineledin Asia Mică. După eliberarea sa, s-a gândit să aştearnă în scris ceea ce văzuse şi auzise de laMesia pentru care trăise o viaţă întreagă: voia să vestească acestea şi cu ajutorul peniţei,ca şi cititorii scrierii sale să aibă părtăşie cu el, cel care avea părtăşie cu Tatăl şi cu FiulSău, Iisus Hristos şi scria aceste lucruri pentru ca bucuria cititorilor săi să fie deplină (IIoan, 1:1-3). Aşa au fost scrise Evanghelia după Ioan, Epistolele ioanine şi Apocalipsa. Aceste scrieri ale sale ne descoperă nu numai un credincios mesianic şi unapostol, nu numai un teolog inspirat dumnezeieşte, ci şi un literat, după cum vom vedeaanalizând prologul Evangheliei după Ioan şi pasaje din alte lucrări ale sale.16 Expresia „a pipăi (cu mâinile)” este, de fapt, un ebraism care ascunde un joc de cuvinte: yad (plural,yadaim) înseamnă „mână, mâini”, iar „a cunoaşte” este yodeah. Astfel, ajungi să cunoşti pipăind, atingând,palpând. În acest sens, apostolul scria „L-am cunoscut pipăindu-L, atingându-L”.17 Sorin Alexandrescu, „Dialectica fantasticului”, în „La Ţigănci” de Mircea Eliade în cinci interpretări,coord. Ion Simuţ, Dacia, Cluj-Napoca, 2008, p. 21. 12
  13. 13. Capitolul al II-lea DISCURSUL IOANIN: TEXTUL EVANGHELIEI DUPĂ IOAN, 1:1-181 La început era Cuvântul,şi Cuvântul era cu Dumnezeu,şi Cuvântul era Dumnezeu.2 Acesta era la început cu Dumnezeu.3 Toate lucrurile18 prin El au fost făcute19şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut.4 În El era viaţa, şi viaţa era lumina oamenilor.5 Lumina luminează în întunecime20, şi întunecimea n-a biruit-o21.6 A apărut un om fiind trimis de Dumnezeu: numele îi era Yochanan.7 Acesta a venit spre mărturie, " pentru a mărturisi despre Lumină, " pentru ca toţi să creadă prin el.8 Nu era acela Lumina,D ci el a venit "pentru a mărturisi despre Lumină.9 Lumina aceasta era adevărata Lumină care, venind în lume, luminează pe orice om22.10 El era în lume,iar lumea prin El a fost făcută,D dar lumea nu L-a cunoscut.11 A venit la ale Sale, şi ai Săi nu L-au primit.2318 Termenii care apar în text cu caractere italice nu apar în textul original, ci se subînţeleg; aici, termenulsubînţeles este „lucrurile”.19 Ginomai: a deveni, a se face, a lua fiinţă. După cum vom demonstra, atunci când scrie că „toate lucrurile(toată Creaţia) prin El au fost făcute” înseamnă că Logos-ul nu era numai instrumentul (gr., organon) princare se crea, şi nu era numai principiul (gr., arche) prin care subzista şi co-exista ceea ce era creat, ci era şiCo-creator, participant activ la creaţie. Altfel spus, Logos-ul este principiul care stă la baza tuturorlucrurilor, care în-temeiază toate, lucrurile subzistând şi co-existând prin El.20 Termenul grecesc skotia este de genul feminin, deci am preferat să-l traducem tot printr-un feminin,„întunecime”, mai degrabă decât prin „întuneric”, termenul consacrat.21 Katalambano: a birui; a înţelege, a avea comprehensiune; a asimila; a-şi însuşi.22 Credem că această variantă de traducere este mai corectă decât cea folosită de Dumitru Cornilescu.Lumina venind în lume luminează, nu omul este luminat venind în lume. În sprijinul ideii, vezi şiEvanghelia după Ioan, 3:19.23 Nu a venit la „ai Săi”, ci la „ale Sale”, care în greacă este neutru plural. 13
  14. 14. 12 D Dar tuturor celor ce L-au primit,adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat autoritatea să se facă 24 25copii ai lui Dumnezeu; 13 care nu din sânge26, nici din voia firii27 lor, nici din voia vreunui om,D ci din Dumnezeu au fost născuţi. 2814 Şi Cuvântul S-a făcut trup de carne şi a locuit printre noi.Şi noi am privit slava Lui, o slavă ca a singurului-născut29 din Tatăl, plin de har şi de adevăr.15 Yochanan mărturiseşte despre El şi a strigat, zicând: „Acesta era Acela despre Care ziceam eu: Cel venind după mine are întâietate30,pentru că era înainte de mine!”16 Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui, şi har peste har; 3117 căci Legea a fost dată prin Moşe, dar harul şi adevărul a venit prin Yeşua ha-Maşiyach.18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată; Singurul-născut, Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui32, Acela L-a făcut cunoscut33.24 Ginomai: a deveni, a se face, a lua fiinţă.25 Teknon: copil, cu accentul pe faptul naşterii, fiind diferit de huios, care accentuează demnitatea şicaracterul relaţiei.26 În original, termenul apare la plural, deci ar trebui tradus „sângiuri”, însă această variantă, deşi corectă,este incomodă.27 Sarx: literal, acest termen trebuie tradus „carne”, unde „carne” este o sinecdocă, ea redând ca parteomenitatea, adică totalitatea lucrurilor care alcătuiesc esenţa tuturor oamenilor, duhul, sufletul şi trupul.Versiunea Dumitru Cornilescu îl redă prin „fire (pământească)”. Vezi mai jos.28 Skenoo: a înălţa cortul, „a cortului”.29 Termenul monogenes se traduce „singur-născut”, nu „unic-născut”, cum redau unele traduceri. El reapareîn discursul ioanin în Ioan, 1:18, 3:16, 3:18 şi I Ioan, 4:9, însă, regretabil, în acele ocurenţe, DumitruCornilescu a uitat să-l traducă. Pentru a fi consecvenţi în traducerea textului, noi l-am inserat şi în versetul18.30 Emprosthen: a avea întâietate, poziţie de demnitate, de superioritate.31 Lege: Torah (ebr.). De fapt, Torah înseamnă „Instrucţiunile, Învăţătura dumnezeiască revelată(normativă)”.32 În original apare ὁ μονογενὴς υἱός, ὁ ὢν εἰς τὸν κόλπον τοῦ πατρὸς, o expresie şocantă şi destul de greude tradus. S-ar putea traduce fie „Singurul-născut Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui”, fie „Singurul-născut, Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui”. Totuşi, se pare că aici theos este în apoziţie, şi deci otraducere curgătoare ar spune „Singurul-născut, care este Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui”. A sevedea şi David H. Stern, The Jewish New Testament Commentary sauhttp://noultestament.orthoblog.ro/index.php?pid=47&mid&lg=ro33 Exegeomai: a relata, a explica. Din acest termen provin cuvintele „a exegeta, exegeză”. 14
  15. 15. Capitolul al III-lea DESTINATARII DISCURSULUI IOANIN ŞI MEDIUL LOR DE PROVENIENŢĂ Destinatarii. Cine ar putea fi auditorii predicilor ioanine şi destinatarii lucrărilor saleliterare? ...Vom vedea că fostul pescar are un singur discurs, dar care se adreseazăsimultan la patru categorii de oameni. Altfel spus, există un singur discurs, dar audiat detrei , ba chiar patru34 comunităţi interpretative, compuse din evrei, greci sau elenizaţi,barbari şi cei care-L urmau pe Yeşua Mesia, adică iudeo-creştinii. Fiecare dintre acestecomunităţi era condiţionată de mediul său de provenienţă (background) şi avea oconcepţie proprie despre lume şi viaţă (Weltanschauung), fiecare dintre ele era divizată înşcoli de gândire şi curente colaterale şi, în plus, fiecare auditor înţelegea mesajul ioaninpotrivit posibilităţilor proprii de comprehensiune. Prin intermediul acestor repereteologice încercăm nu numai să contextualizăm (analizând ceea ce spune autorul sfânt,identificând destinatarii, înţelegând ceea ce-ar fi putut înţelege ei, fie auditori, fie cititori,atunci şi acolo), ci şi să actualizăm, să vedem cum trebuie să trăim noi, acum şi aici. Prin cuvinte simple, dar pline de o încărcătură formidabilă, Yochanan, pescarul-teolog purcede la modelarea gândirii acestor patru categorii de oameni. Să vedem acum cine forma aceste comunităţi interpretative. Comunitatea interpretativă nr. 1: evreii. Mentalitatea evreilor fusese impregnată de evenimentele istorice prin care trecusepoporul lor: Avraham, patriarhul întemeietor de etnie, fusese chemat de YHWH cu douămilenii înainte de Mesia, Legea (Torah) fusese dată înainte cu cincisprezece secole, eitrecuseră prin două exilări naţionale ca pedeapsă pentru idolatriile lor şi se întorseserăpentru a reconstrui o ţară din cenuşă... doar pentru a vedea cum romanii distrug Templuldin nou. Frustrarea de căpetenie era aceea de a vedea cum tot mai mulţi dintre ei ajung săcreadă într-un tâmplar obscur, care copilărise în regiunea ha-Galil, Galileea ne-evreilorcontaminaţi de păcate şi cum, astfel, societatea lor se fărâmiţează o dată în plus. Cei mai mulţi dintre evreii care ascultau predicile apostolului Yochananproveneau din rândurile păturii denumite am ha-areţ, „norodul”, „poporul ţării”, şi aicitrebuie să reţinem un fapt: aceşti oameni nu erau fini cunoscători ai Sfintelor Scripturi,dar aceasta nu înseamnă că atunci când auzeau Scripturile citite sau expuse nu-şiaminteau de cele învăţate acasă sau de alte predici auzite, şi nu făceau corelaţii şi asocieride idei şi de doctrine. Mai trebuie reţinut şi faptul că evreii nu aveau o gândire evreiască pură, unitară şimonolitică, ci fiecare dintre ei interacţionase cu elenismul şi fusese mai mult sau maipuţin influenţat de ceea ce terminologia culturii a denumit ca fiind „miracolul grec”, maiales evreii care trăiau în Diaspora. Despre ei Biblia vorbeşte ca fiind elenişti (Io. 7:35;Iac. 1:1; I Pet. 1:1; Fap. 2:5,8-11; 6:1).34 Pentru a face apel la cuvintele din Proverbele, 29:15. 15
  16. 16. În plus, existau cel puţin 24 de „secte” religioase, dintre care fariseii, saducheii şiesenienii erau cei mai cunoscuţi. Fiecare dintre aceste şcoli de gândire aveacaracteristicile sale şi unicitatea sa. Atunci, se ridică întrebarea: dacă evreii care făceau parte din auditoriul ioaninerau atât de diferiţi şi, mai mult, dacă existau „iudaisme” diferite, ce aveau în comunreprezentanţii lor?... Un răspuns scurt ar spune că elementele comune ale diferitelor „iudaisme” sunttrei: credinţa în existenţa lui YHWH, credinţa că El Se revelase patriarhilor şi că dăduserevelaţia (cel puţin cea scrisă) prin Moise, Învăţătorul nostru (Moşe Rabeinu). În rest,aveam de-a face cu şcoli distincte şi problematizări similare. În această lucrare ne focalizăm pe gândirea maselor largi de evrei, pe gândireamainline. Cum au auzit şi cum au receptat ei discursul lui Yochanan, unul de-ai lor? Vomîncerca să descoperim aceasta împreună. Comunitatea interpretativă nr. 2: eleniştii. În auditoriul lui Yochanan mai erau şi eleniştii. Cine erau aceştia? Făcând o incursiune în istorie, ne amintim de sintagma pe care o foloseşteterminologia culturii, aceea de „miracolul grec.” La ce se referă ea? În antichitate, civilizaţiile care au produs imperii, Imperiul Babilonian, ImperiulAsirian, Imperiul Neo-babilonian, Imperiul mezo-persan, au fost situate pe continent(Asia), însă treptat au apărut civilizaţii mediteraneene, continentale sau insulare. Marilecapitale continentale de genul Memphis-ului, al Thebei, Babilonului, al Ninivei sau alSusei au decăzut, şi s-au ridicat cetăţi-porturi (Corint, Alexandria, Antiohia, Cartagina,Atena). Civilizaţiile mediteraneene veneau cu alte concepţii despre lume şi viaţă, desprezei şi oameni, despre civilizaţie şi cultură, despre comerţ, despre război. Grecii, de pildă,au reprezentat o mare civilizaţie: au avut aezi (poeţi) formidabili, de genul lui Homer,care alcătuise Iliada şi Odiseea, sau al lui Hesiod, care cântase despre Munci şi zile saudespre teogonie, genesa zeilor. Au avut filosofi remarcabili, au avut oameni politici, auavut artişti, au avut parte de dezvoltări absolut remarcabile pe mai multe planuri:moştenim de la ei conceptul de polis, civilizaţia urbană cu anumite forme politice,tinzând spre democraţie etc. În secolul al IV-lea î.e.n. îl descoperim pe primul mare om care a dispersatelenismul, fără a fi grec el însuşi: macedoneanul Alexandru cel Mare. El a fost uninstrument de difuziune absolut deosebit, prin cultura sa, formată de Aristotel, prin rangulde rege, prin cuceririle sale care au dus la întemeierea celui mai mare imperiu al lumiiantice, prin îndemnul adresat soldaţilor săi de a se căsători cu femei din teritoriileocupate, etc. Diadohii, generalii care i-au urmat lui Alexandru, au împărţit Imperiul şi aucontinuat elenizarea, la fel ca şi succesorii lor.35 În timpurile lui Yochanan, macedoneni,greci, romani, imensa majoritate a lumii cunoscute fusese modelată din punctul de vederecultural, artistic, filosofic de elenism, fusese crescută în spiritul „miracolului grec”. (Să amintim o rostire care, pentru filosofia culturii, este o banalitate: „Roma acucerit Elada din punctul de vedere militar dar, la rândul lor, grecii au cucerit Roma dinpunctul de vedere cultural…” Or, prin intermediul Imperiului Roman, lumeamediteraneeană a marcat cultura noastră occidentală într-un mod definitiv.)35 Vezi excelenta carte de Merrill C. Tenney, New Testament Survey, pag. 1-128, sau traducerea sa în limbaromână, Privire de ansamblu asupra Vechiului Testament, pag. 1-110. 16
  17. 17. Comunitatea interpretativă nr. 3: barbarii. În al treilea rând, îi amintim pe barbari, cei care nu fuseseră elenizaţi până înstrăfundurile fiinţelor lor. Aceştia erau perşi, celţi, gali, sciţi, proveneau din triburigermanice etc. Weltanschauung-urile lor erau atât de diferite încât nu ne putem opriasupra lor, ci doar le semnalăm prezenţa în oceanul greco-latin al secolului I. Comunitatea interpretativă nr. 4: iudeo-creştinii. În al patrulea rând, să încercăm să definim comunitatea hermeneutică a iudeo-creştinilor: cine erau aceştia? Din nou, vom face o incursiune în istorie, de data aceasta în istoria contemporanălui Yochanan. În primii 10 ani de la pogorârea Duhului Sfânt în Ziua Cincizecimii (Chag ha-Şavuot), comunitatea celor care credeau că Yeşua este Mesia cel profeţit în Tanakh fusesealcătuită numai din evrei, vezi Faptele apostolilor, 1-7. Apoi, încet-încet, mesajul centralal comunităţii, adică Evanghelia, viaţa fără păcat, moartea ispăşitoare şi învierea slăvită alui Yeşua, a început să se răspândească şi în alte regiuni şi la alte populaţii: la samariteni(Fapte 8), iar apoi la ne-evrei, Neamurile (Faptele apostolilor, 10 etc). Conciliul de laYeruşalayim (Ierusalim) din Fapte 15 a avut de dat răspunsuri vizavi de relaţia trilateralădintre mântuirea dăruită de Mesia, sistemul soteriologic în care credeau evreii„iudaizatori” şi posibilitatea mântuirii ne-evreilor. (Desigur, la destul de scurt timp dupăelaborarea deciziilor conciliare şi răspândirea lor sub formă de scrisoare circularăadresată ne-evreilor, ele au fost răstălmăcite de ne-evreii care nu înţelegeau esenţa lor,dar această afirmaţie va face obiectul unei discuţii ulterioare.) Până în anul 135 e.n., anul dărâmării Ierusalimului, comunitatea de credincioşimesianici din cetatea sfântă a avut un număr de 15 episcopi evrei, ne spune Eusebius,istoricul Bisericii, episcopi care, e clar, nu duceau turma în derută spirituală. Eiproclamau Cuvântul şi aveau grijă de turmă dar, pe măsură ce mesajul Evangheliei luiMesia se răspândea, din diferite motive, de sorginte dumnezeiască, socială, religioasă,istorică, pe care nu le vom prezenta aici, tot mai puţini evrei răspundeau, dar ajungeau săcreadă tot mai mulţi ne-evrei, astfel încât se poate spune că de prin anul 150 e.n. nu maiexistau comunităţi de credinţă mesianică evreiască observabile istoric36 – ele fuseserăînlocuite de ekklesii creştine care, provenind dintr-o anumită sferă culturală şi filosofică,teologhiseau într-un mod total diferit. Oricum, în timpul apostolului Yochanan,comunităţile de credinţă în Yeşua, deşi felurite şi neuniforme în elementele secundare alecredinţei, aveau deja convingeri solide privitoare la mesianismul lui Yeşua, precum şi lafiliaţia Sa dumnezeiască.36 Desigur, comunităţi de credinţă mesianică evreiască ar fi putut exista în mod clandestin. 17
  18. 18. Capitolul al IV-lea PREDICAREA PROLOGULUI/PETIKHTA ŞI REVERBERAŢIILE SALE Scriam mai sus faptul că Yochanan ben-Zavdai, adică apostolul Ioan, evreu dinevrei, deşi era un om simplu, demonstra din abundenţă faptul că era un literat. El foloseacuvinte simple: cuvânt, viaţă, lumină, lume... Însă, deşi aceste cuvinte sunt simple, elesunt încărcate de sensuri multiple, sunt îngreunate de slavă dumnezeiască, se prezintăjocuri de cuvinte, se zămislesc relaţii conceptuale care întrec puterea de înţelegere a unuiom... Oare numai prin folosirea jocurilor de cuvinte şi a unor relaţii conceptualeprofunde se vede că apostolul era un literat? Nu, ci chiar prin literaritatea textelor sale: deexemplu, primele 18 versete din Evanghelia vestită de apostol arată atât o formă literarăasemănătoare cu cea poetică37 – şi asta, în limba greacă, care nu era limba maternă aapostolului! – precum şi o tehnică literară ebraică denumită petikhta. În straieleelenismului se înveşmântaseră o gândire semitică şi expresii ebraice! Dar să vedem mai concret ce înseamnă petikhta: aceasta este o tehnică literarăsemitică absolut deosebită, care introduce şi condensează o întreagă lucrare literară: altfelspus, în doar 18 versete, cel care constituie Prologul Evangheliei, literatul Yochananintroducere şi condensează întreaga sa Evanghelie. Adevărurile ample din Evanghelie,conceptele esenţiale (Cuvânt, viaţă, lumină, lume, singur-născut, slavă, har, adevăr) cucare pescarul-teolog va opera pe parcursului operei sale, sunt înmănuncheate în Prolog. Poate că aici unii cititori mă vor întreba dacă pot furniza şi alte exemple depetikhta sau este doar o părere de-a mea, de care se pot dispensa. Desigur că petikhta,introducerea şi condensarea unei întregi opere literare, de o întindere mai mică sau maimare se găsesc şi în alte cărţi ale Sfintelor Scripturi: puteţi lectura Genesa, 1:1;Evanghelia după Matei, 1:1; Epistola către galateni, 1:4,5; Epistola către romani, 1:1-5;Epistola către efeseni, 1:3-14; Epistola către evrei, 1:1-4. În altă ordine de idei, Yochanan se recunoaşte ca fiind un literat inspirat în moddumnezeiesc: peste veacuri, el dă un răspuns lui Moise (Moşe), scriitorul uman al Torei,cartea în cinci volume ce care se deschide Biblia. Prin scrierea sa, Ioan arată că înainte deGenesa, 1:1, exista un fel de Genesa, 1:0a, 1:0b şi 1:0c? Să analizăm modurile în care primul verset din Prologul-Petikhta reverbera însufletele auditorilor:1 La început era Cuvântul,şi Cuvântul era cu Dumnezeu,şi Cuvântul era Dumnezeu.37 Aici ne vine în minte o observaţie făcută de Eugen Simion: „Cultura fără Logos este o spiritualitate abarbariei. Poezia este o soteriologie.” A se vedea Eugen Simion, Mircea Eliade. Nodurile şi semneleprozei, Junimea, Iaşi, 2006, p. 276. 18
  19. 19. De dragul preciziei, vom fragmenta acest verset în patru părţi: 1a: La început... 1b: ...era Cuvântul... 1c: ...şi Cuvântul era cu Dumnezeu... 1d: ...şi Cuvântul era Dumnezeu. În continuare, vom identifica modurile în care rostirea fiecăreia dintre acestepropoziţii reverbera în sufletele auditorilor săi. Şi aici trebuie să reţinem faptul că oimportanţă majoră o are nu numai reverberaţia propoziţiilor, ci şi constructele teologicepe care le edifică fiecare dintre ele, constructe variate şi solide, după cum vom vedea. Y Y Y 19
  20. 20. Capitolul al V-lea EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1a: „LA ÎNCEPUT...”/ Ἐ ν ἀ ρχῇ: REVERBERAŢII ÎN SUFLETELE AUDITORILOR1. „Începutul” (‫ )ראשית‬în gândirea maselor evreieşti;2. „Începutul” (ἀ ρχῇ: „principiu; început”) în gândirea elenistă;3. „Începuturile” în gândirea barbară;4. „Începutul”în gândirea iudeo-creştinilor. După cum am spus, atunci când şaliach Yochanan, apostolul Ioan, a vorbit, el s-aadresat unor categorii diferite de audienţă: evreilor, grecilor, barbarilor şi mesianicilorsau iudeo-creştinilor. În continuare, vom vedea modurile în care aceste categoriiînţelegeau vorbirea lui Ioan şi modurile în care pescarul-teolog le modifica gândirea.1. „Începutul” în gândirea maselor evreieşti:‫( ראשית‬Reşit, Strong H 7225): primul ca loc, timp, ordine sau rang; în mod specific, opârgă, o primă roadă; început, de căpetenie, prim (prime roade, prima parte sau primadată); lucrul principal. Autori şi texte: • Moise, Genesa 1:1; • Talmud, bYom 9b; • Isaia 43:10-13. În primul rând, să vedem ce înţelegeau evreii atunci când Ioan spunea „Laînceput”... Aici trebuie să facem o oprire, ca atunci când în Psalmi scrie „oprire” (Selah,„ecoul tăcerii”), şi să schiţăm un orizont discursiv. Mai întâi, ne amintim de faptul că autorul era evreu şi avea o gândire modelată deSfânta Scriptură, dar nu numai de ea, ci şi de Rabinul la picioarele Căruia studiase, desprecare credea că este Mesia, Cel profeţit de mult, şi chiar Fiul lui Dumnezeu. Apoi, Yochanan, pescarul-teolog, vorbea unei mase de evrei care forma o parte aauditoriului său. Cum au auzit şi cum au receptat ei discursul lui Yochanan, unul de-ailor? ...De exemplu, apostolul Ioan zice în greacă En arche, „La început”, şi evreii aud„En arche”, dar pentru ei această sintagmă face o referire directă la expresia „La început”pe care o citeau ei în Sfânta Scriptură (versiunea Septuaginta, întrucât mulţi evrei seelenizaseră). Cartea Genesa, şi chiar a întregii Biblii, se deschide cu expresia „Laînceput”. 20
  21. 21. Evreii care refuzaseră elenizarea şi citeau Biblia în ebraică îl auzeau şi ei pe Ioanzicând „La început”, dar traduceau în ei înşişi ca fiind expresia Bereşit (ebr., ‫„ :)בראשית‬Laînceput, Dumnezeu a creat Cerurile şi Pământul.” Mesajul din spatele lui „La început” este acesta: Ioan zice „Voi, evreilor, ştiţi căSfânta Scriptură începe cu ‚La început...’ Ei bine, şi eu am îndrăzneala de a vorbi despreînceput şi chiar de a scrie despre început... şi una dintre implicaţiile vorbirii mele despreînceput este că, dacă am dreptate când vorbesc despre început, atunci scrierea mea nu seînscrie în lunga tradiţie literară pe care o avem noi, evreii, nu este o carte apocrifă şi,evident, nici pseudoepigrafă, ci este chiar Scriptură, iar eu sunt la fel de inspirat caprofetul Moise, autorul cărţii Genesa (şi al restului Torei)... Noi, evreii, am spus că după moartea lui Hagai, Zaharia şi Maleachi, Duhul SfântS-a îndepărtat de Yisra’el (Talmud, bYom 9b). Dar ne-am înşelat! Căci Duhul Sfânt afăcut să aibă loc evenimentele pe care vi le relatez şi m-a mânat să scriu această carte,Evanghelia, care va ocupa un loc în canonul Sfintei Scripturi.” Ce mai înţelegeau evreii prin această expresie, „la început”? Foarte posibil,expresia „la început” declanşa în ei amintirea unui şir de versete care ţin de aşa-numita„teologie a creaţiei”, pentru care le vom examina în discuţia din versetul 3.2. „Începutul” în gândirea elenistă:ἀρχῇ (arche, Strong G 746): (în mod propriu abstract) un început, sau (concret) şef, prim(aplicat variat la ordine, timp, loc sau rang); început, colţ, primul, magistrat, putere,principalitate, principiu, regulă. Autori şi texte: • Thales din Milet, Teologia Orphică; • Heraclit din Efes, Despre natură; • Anaximenes din Milet, citat de Diogenes Laertios, Aristotel, Simplicius, Hippolytos şi Cicero; • Empedocles din Agrigentum, Despre natură. Să vedem ce înţelegeau grecii prin cuvintele „La început”: cu toate că era evreu,şaliach Yochanan, apostolul Ioan, scria în limba greacă38, şi lucrul acesta este importantde reţinut, pentru că Ioan cunoştea nu numai limba, ci şi gândirea greacă. Cu 700 de aniînainte ca Ioan să fi scris Evanghelia, grecii începuseră să treacă de la gândirea mitică lacea filosofică şi ridicaseră tot felul de întrebări cu privire la începuturi, spunând: „Toatelucrurile astea, Cosmosul, zeii, omul, trebuie să fi avut un început... Acel început seregăseşte, cumva, în toate aceste lucruri... Există ceva comun în toate aceste lucruri, cevace nu se schimbă, deşi aparenţele sub care există acel ceva e diferit şi variat şi seschimbă... Există un izvor comun din care încep şi îşi primesc temeiul lumea, Cosmosul,zeii, omul... Există un arche (ἀρχῇ), un principiu sau un substrat, o esenţă eternă şi38 În Mişcarea Mesianică sunt persoane care susţin că şeliachim, apostolii, şi-au scris operele în ebraică şile-au tradus ulterior în greacă. Autorul acestor notiţe ar crede şi el lucrul acesta, dacă ar fi fundamentat dedescoperirea a măcar câteva zeci de asemenea exemplare în ebraică, versus miile de exemplare (deşi nuautografe) în greacă. Cum descoperirea cu pricina nu ştim să fi avut loc încă, continuăm să credem dovezileexistente actualmente. 21
  22. 22. neschimbabilă, comună tuturor lucrurilor existente... Care să fie substanţa ce persistă încadrul schimbării?”39 Aşadar, când Ioan zice „En arche”, grecii nu înţeleg „La început”, ci mai degrabă„Întru început” sau „Întru principiu”. Cristian Bădiliţă40 propune traducerea sintagmei„En arche” drept „Întru început” şi zice: „La” redă numai o dimensiune temporală destul de vagă. „Întru” redă şi dimensiunea spaţial-metafizică...adică cea de principiu metafizic, teologic. Thales din Milet: începutul/ principiul, provenienţa lucrurilor: din apă. Teologia Orphică: „apa există de la începuturi şi ea este materia din care s-asolidificat pământul.” Dacă Thales din Milet ar fi încercat să scrie o Evanghelie, nefiind inspirat deDuhul Sfânt, el ar fi scris: „La început, era apa...” Heraclit din Efes: începutul/ principiul, provenienţa lucrurilor: din focul eternviu. Despre natură, fragmentul 30: „Această lume, aceeaşi pentru toţi, n-a făurit-o niciunul din zei, nici vreunul din oameni. Ea a fost întotdeauna, este şi va fi un foc veşnicviu, care după măsură se aprinde şi după măsură se stinge.” Dacă Heraclit din Efes ar fi încercat să scrie o Evanghelie, nefiind inspirat deDuhul Sfânt, el ar fi scris: „La început, era focul...” Anaximenes din Milet: începutul/ principiul, provenienţa lucrurilor: din aer. Dacă Anaximenes din Milet ar fi încercat să scrie o Evanghelie, nefiind inspiratde Duhul Sfânt, el ar fi scris: „La început, era aerul...” Empedocles din Agrigentum: începutul/ principiul, provenienţa lucrurilor: dinfoc, apă, aer, pământ (Elementele clasice.) Dacă Empedocles din Agrigentum ar fi încercat să scrie o Evanghelie, nefiindinspirat de Duhul Sfânt, el ar fi scris: „La început, era focul, apa, aerul, pământul...”413. „Începuturile” în gândirea barbară; Autori şi texte: • Miturile. (Creaţiile asiro-babiloniene Enuma eliş; Epopeea lui Ghilgameş.) • Theogonie, cosmogonie, antropogonie. Vezi Miturile esenţiale şi Enigmele miturilor astrale, de Victor Kernbach, sau www.sacred-texts.com (Acest subcapitol este în curs de elaborare.)39 Fiind îndrăgostiţi de frumuseţea relaţiilor care se pot decela între culturi aflate la mare timp şi distanţăunele de altele, nu ne putem abţine să nu părăsim puţin spaţiul şi timpul ioanin, pentru a aminti că, la uniifilosofi ulteriori, de limbă germană, fundamentul ultim al lucrurilor era Grund-ul.40 http://mariuscruceru.files.wordpress.com/2009/10/extras-badilita.pdf41 Mai târziu, în Evul Mediu, se căuta al cincilea element, chintesenţa. 22
  23. 23. 4. Începutul în gândirea (iudeo-)creştinilor. Autori şi texte: (Acest subcapitol este în curs de elaborare.) Spuneam că în timpul apostolului Yochanan, comunităţile de credinţă în YeşuaMesia erau felurite şi neuniforme în elementele secundare ale credinţei. Cu toate acestea,ele toate, având Scripturile evreieşti (Tanakh-ul sau Septuaginta), credeau că„începuturile” sunt aşa cum Dumnezeu le revelase în Genesa 1-2, etc. Dar pentru că eletrăiau într-un mediu unde filosofii problematizaseră şi frământaseră „începutul” sau„principiul”, Yochanan, pescarul teolog, vine să facă ordine în gândirea universală legatăde începuturi, zicând La început (Be-reşit; En arche) era Cuvântul. Iniţial, el rostea42 Evanghelia şi doar mai apoi a şi aşternut-o în scris, folosindu-sede vellum-uri, care erau scumpe, mult mai scumpe ca papirusurile sau pergamentele,întrucât acestea erau, de fapt, piei de viţel, obţinute prin sacrificarea unei vaci gestante. Şiînainte de a scrie ceva ce urma să rămână posterităţii, şi să te asiguri că nu te faci de râs,tu, ca maestru, ca gânditor, împărtăşeai altora concepţiile tale despre lume şi viaţă maiîntâi în mod oral, te verificai. Desigur, vacile nu erau chiar ieftine, dar acest motiv esteabsolut insignifiant, prima, dorinţa de a te verifica prin interacţiune orală, prin dezbatericu alţii43... Să ne imaginăm un cadru, o secvenţă de film... Îl vedem pe Yochanan în mijloculmulţimii că se aşează, aşa cum făcea un rabin când urma să rostească învăţătura saoficială, şi zice: „La început era...” Şi aici face o pauză, se uită în zare şi-şi ţine auditoriulîn suspans, cu respiraţia întretăiată... „Hai, spune-ne odată, ce era la început? Apa, focul,aerul, pământul?” sclipesc ochii publicului nerăbdător. Şi el repetă: „La început era...Cuvântul... La început era...Logos-ul...” Şi din nou audienţa se împarte, în funcţie de ceea ce fusese învăţat fiecare săgândească despre Cuvânt... Din nou avem un cuvânt simplu: „cuvântul”, sau, aşa cum i sespunea în greacă, logos, dar el era purtător de bogate semnificaţii, după cum vom vedeaîn capitolul următor. Y Y Y Capitolul al VI-lea42 Era ceea ce se numeşte kerugma apostolică, predată oral („predania”, cum ar denumi-o ortodocşii),tradiţia orală, cum ar denumi-o catolicii (tra-ditio, lat.).43 Numai în şcolile (aşa-zis) teologice româneşti îţi poţi permite să publici o carte fără a fi prezentat ideilesale studenţilor şi cadrelor universitare din ţară şi fără a o fi dezbătut anterior. 23
  24. 24. EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1b: „...era Cuvântul...”/ ἦ ν ὁ λόγος „... era Cuvântul...” în gândirea maselor evreieşti Înainte de a continua, trebuie să observăm un fapt important revelat de apostolulIoan: „La început era Cuvântul...” înseamnă că Cuvântul era dinainte de începutul creaţieispaţio-temporale, adică Logos-ul pre-exista creaţiei, nu şi-a început existenţa simultan cuînceputul ei, El era din veşnicia trecută. La aceasta se referă contextul imediat, carevorbeşte despre creaţie prin Cuvântul deja existent. Deci, o lectură de genul „Înainte de început, era Cuvântul” nu este greşită. Însă,dacă totuşi cineva ar mai crede că Logos-ul a început să existe deodată cu începutul, îlinvităm să citească următorul pasaj: 10 „Voi sunteţi martorii Mei” - zice YHWH - „voi şi Robul Meu pe care L-am ales, ca să ştiţi, ca să Mă credeţi şi să înţelegeţi că Eu sunt: înainte de Mine n-a fost format nici un Dumnezeu, şi după Mine nu va fi, 11 Eu, Eu sunt YHWH, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor! 12 Eu am vestit, am mântuit, am profeţit, nu sunt străin între voi; voi Îmi sunteţi martori“ - zice YHWH – „că Eu sunt Dumnezeu. 13 Eu sunt de la început, şi nimeni nu izbăveşte din mâna Mea; când lucrez Eu, cine se poate împotrivi?” Isaia, 43:10-13. Făcând apel la contextul Bibliei, care-L arată pe YHWH fiinţând din veşnicie înveşnicie, înţelegem că El nu este „de la început”, ci dinainte de început... La fel staulucrurile şi în situaţia Logos-ului. Revenind la tema noastră, trebuie să dăm o definiţie termenului „Cuvânt” dinebraică: Cuvântul (‫ ,דבר‬dabar, Strong H 1697): cuvânt, lucru, eveniment. Ne amintim faptul că, în general, evreii gândeau holistic şi nu fragmentar sau încategorii, aşa cum tindeau să gândească grecii, care cugetau disjunctiv. În consecinţă,când ei rosteau termenul „cuvânt”, dabar, ei înţelegeau simultan „cuvânt, lucru,eveniment.” Altfel spus, atunci când Dumnezeu cuvântează, cuvântul Lui creează lucrurişi declanşează evenimente! Iar în gândirea evreiască, Cuvântul lui Dumnezeu (‫,דבר יהוה‬dabar YHWH) are rol cel puţin în următoarele domenii: în creaţie; în revelaţie; în infuzarea vieţii. ROLUL CUVÂNTULUI ÎN CREAŢIE: Autori şi texte: • Legea: Moise, Genesa 1:3,6,7b,14, 15b; 24
  25. 25. • Profeţii: Isaia 48:13; • Scrierile: Psalmul 33:6,9; 148:1-5. MOISE afirmă: Genesa, 1:3,6,14„Să fie lumină!... Şi a fost lumină (v. 3).”„Să fie o întindere între ape…” (v. 6) şi a fost o întindere între ape.„Să fie nişte luminători” (v. 14) şi au fost nişte luminători…Să fie, să fie, să fie…şi a fost, a fost, a fost!...DUMNEZEU CREA PRIN CUVÂNT!...EVENIMENTE COSMICE SE ÎNFĂPTUIAU PRIN CUVÂNT!...UNIVERSUL ÎNSUŞI ERA CHEMAT LA EXISTENŢĂ PRIN CUVÂNT!... PROFEŢII confirmă: Isaia, 48:13:„Mâna Mea a întemeiat Pământul,Şi dreapta Mea a întins cerurile:Cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată.” SCRIERILE (HAGIOGRAFII) subliniază ceea ce Moise a afirmat şi profeţii auconfirmat: Psalmii, 33:6,9:Cerurile au fost făcute prin CUVÂNTUL DOMNULUI,Şi toată oştirea lor prin suflarea (ruach = Duh, suflare) gurii Lui....Căci El zice, şi se face;Porunceşte, şi ce porunceşte ia fiinţă. Psalmii, 148:1-5 confirmă:1 Lăudaţi pe DOMNUL! Lăudaţi pe DOMNUL din înălţimea cerurilor, Lăudaţi-L în locurile cele înalte!2 Lăudaţi-L toţi îngerii Lui! Lăudaţi-L, toate oştirile Lui!3 Lăudaţi-L, soare şi lună, Lăudaţi-L, toate stelele luminoase!4 Lăudaţi-L, cerurile cerurilor,Şi voi, ape, care sunteţi mai presus de ceruri!5 Să laude Numele DOMNULUI,căci El a poruncit şi au fost făcute… Deci, în gândirea evreiască, Cuvântul lui Dumnezeu crease Universul... iar Ioan1:3 revelează acest lucru în mod suplimentar: 25
  26. 26. 3 Toate lucrurile44 prin El (Cuvântul) au fost făcute45şi fără El n-a fost făcut nimic din ce a fost făcut. ROLUL CUVÂNTULUI ÎN REVELAŢIE: Autori şi texte: • Legea: Moise, Genesa 15:1; • Profeţii: Ieremia 1:1-5; Ezechiel 1:3; • Scrierile: Psalmul 105:42. În gândirea evreiască Cuvântul lui Dumnezeu nu avea rol numai în creaţie, ci şiîn revelaţie! Când evreii auzeau de „Cuvântul lui Dumnezeu” sau de „CuvântulDOMNULUI (YHWH)”, ei se gândeau la „Cuvântul lui Dumnezeu” care vorbise învechime! Şi când „Cuvântul lui Dumnezeu” vorbise, însemna că Însuşi Dumnezeuvorbise, pentru că nu se poate separa „Cuvântul lui Dumnezeu” de Dumnezeu! Nu sepoate face o distincţie între Dumnezeu şi Cuvântul Său! Cuvântul lui Dumnezeu era,deci, Însuşi Dumnezeu!!! (Întrebare pastorală: oamenii care nu se ţin de cuvânt, păcătuiesc, după cum spuneRomani 1:31, cu privire la „călcătorii de cuvânt”... Dar noi: cum stăm noi cu respectareacuvântului dat?...) MOISE afirmă: Genesa, 15:1:„Cuvântul DOMNULUI (YHWH) a vorbit lui Avram...” Înseamnă că DOMNUL a vorbit lui Avram! PROFEŢII confirmă: Ieremia, 1:1-5:„Cuvântul DOMNULUI (YHWH) a vorbit lui Ieremia...” Înseamnă că DOMNUL i-a vorbit lui Ieremia. Ezechiel 1:3:„Cuvântul DOMNULUI (YHWH) a vorbit lui Ezechiel...” Înseamnă că DOMNUL i-a vorbit lui Ezechiel!... SCRIERILE subliniază: Psalmii, 105:42:Căci Şi-a adus aminte de Cuvântul Lui cel sfânt,Şi de robul Său Avraam.(Vezi şi Psalmul 119, etc) Deci, în gândirea evreiască, Cuvântul lui Dumnezeu Îl revela pe Dumnezeu...iar Evanghelia după Ioan, 1:18 confirmă acest lucru, spunând:18 Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată;44 Termenii care apar în text cu caractere italice nu apar în textul original, ci se subînţeleg; aici, sesubînţelege termenul „lucrurile”.45 Ginomai: a deveni, a se face, a lua fiinţă. 26
  27. 27. singurul născut, Dumnezeu, Cel fiind în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut. CUVÂNTUL DOMNULUI INFUZEAZĂ VIAŢĂ: Autori şi texte: • Legea: Moise, Genesa 15:6; • Profeţii: Ezechiel 37:1-14; • Scrierile: Psalmul 107:20. MOISE afirmă: Genesa, 15:6: „Cuvântul DOMNULUI (YHWH) i-a vorbit astfel (unui cuplu sterp): "...cel ce vaieşi din tine, acela va fi moştenitorul tău."” PROFEŢII confirmă: Ezechiel, 37:1-14:1 Mâna DOMNULUI a venit peste mine, şi m-a luat în Duhul DOMNULUI, şi m-a pus înmijlocul unei văi pline de oase.2 M-a făcut să trec pe lângă ele, de jur împrejur, şi iată că erau foarte multe pe faţa văii, şierau uscate de tot.3 El mi-a zis:„Fiul omului, vor putea oare oasele acestea să învie?” Eu am răspuns:„DOAMNE, Dumnezeule, tu ştii lucrul acesta!”4 El mi-a zis:„Proroceşte despre oasele acestea, şi spune-le: "Oase uscate, ascultaţi CuvântulDOMNULUI!5 Aşa vorbeşte/cuvântează DOMNUL Dumnezeu către oasele acestea: "Iată că voi face săintre în voi un duh, şi veţi învia!6 Vă voi da vine, voi face să crească pe voi carne, vă voi acoperi cu piele, voi pune duh învoi, şi veţi învia. Şi veţi şti că Eu sunt DOMNUL."”7 Am prorocit cum mi se poruncise. Şi pe când proroceam, s-a făcut un vuiet, şi iată că s-afăcut o mişcare, şi oasele s-au apropiat unele de altele!8 M-am uitat, şi iată că le-au venit vine, carnea a crescut, şi le-a acoperit pielea pedeasupra; dar nu era încă duh în ele.9 El mi-a zis:„Proroceşte, şi vorbeşte duhului! Proroceşte, fiul omului, şi zi duhului: "Aşa vorbeşteDOMNUL Dumnezeu: ‚Duhule, vino din cele patru vânturi, suflă peste morţii aceştia, casă învie!’"”10 Am prorocit, cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat, şi au stat pepicioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.11 El mi-a zis:„Fiul omului, oasele acestea sunt toată casa lui Yisra’el. Iată că ei zic: "Ni s-au uscatoasele, ni s-a dus nădejdea; suntem pierduţi!" 27
  28. 28. 12 De aceea, proroceşte, şi spune-le: "Aşa vorbeşte/cuvântează DOMNUL Dumnezeu:‚Iată, vă voi deschide mormintele, vă voi scoate din mormintele voastre, poporul Meu, şivă voi aduce iarăşi în ţara lui Yisra’el.13 Şi veţi şti că Eu sunt DOMNUL, când vă voi deschide mormintele, şi vă voi scoate dinmormintele voastre, poporul Meu!14 Voi pune Duhul Meu în voi, şi veţi trăi; vă voi aşeza iarăşi în ţara voastră, şi veţi şti căEu, DOMNUL, am vorbit/cuvântat şi am făcut’, zice DOMNUL."”„Prooroceşte, spune, vorbeşte/cuvântează, zi, Eu, DOMNUL, am vorbit şi am făcut“ →forţa învierii prin Cuvântul DOMNULUI şi prin Duhul DOMNULUI.SCRIERILE subliniază ceea ce Moise a afirmat şi Profeţii au confirmat:Psalmii, 107:19,20:19 Atunci, în strâmtorarea lor, au strigat către DOMNUL,Şi El i-a izbăvit din necazurile lor;20 A trimis cuvântul Său şi i-a tămăduit,Şi i-a scăpat de groapă. Deci, în gândirea evreiască, Cuvântul DOMNULUI avea rol şi în infuzareavieţii...iar Ioan 1:4 confirmă acest lucru, spunând:„În El era viaţă, şi viaţa era lumina oamenilor.” Aşadar, despre acest Cuvânt cu autoritate în creaţie, în revelaţie şi în viaţăvorbeşte apostolul Ioan. Merită să ridicăm întrebarea: „în ce limbă a vestit Ioan, Yochanan, Evanghelia?”Ţinând cont de mediul în care trăia apostolul, răspunsul este nuanţat, conţinând atâtbănuieli, cât şi certitudini. Oare evangheliza el în ebraică? Extrem de improbabil, învremea sa ebraica era utilizată doar ca limbă liturgică. Evangheliza el în greacă? Cucertitudine, pentru că aceasta este limba în care a scris şi operele sale, Evanghelia,Epistolele şi Apocalipsa. A evanghelizat el şi în aramaică? Foarte probabil că da, întrucâtaceasta era limba pe care evreii o vorbeau în primul veac. Însă, dacă apostolul Yochanan a predicat Evanghelia şi în aramaică, atunci pentru„Cuvânt” el trebuie să fi folosit termenul Memra, după cum apare el în Targum-uri. Aicimerită să facem un excurs cu privire la literatura Targum-urilor. „LA ÎNCEPUT, ERA MEMRA...” EXCURS 28
  29. 29. Targum-urile despre care am vorbit mai sus erau traduceri ale Tanakh-ului(Vechiul Testament) în limba aramaică, traduceri care aveau şi interpretări midraşice,note explicative. Dacă am adapta la conceptul la cultura neo-protestantă a Românieianului 2012, am putea spune că ele erau un fel de „Biblia cu explicaţii”, sau, mai corect,„Biblia de studiu pentru o viaţă deplină”. În limba aramaică, termenul „Cuvânt” esteMEMRA şi apare de 596 ori. În aceste Targum-uri, Memra este Cuvântul creator al lui Dumnezeu şi chiar esteidentificat cu Dumnezeu!46 De exemplu, la Deuteronomul, 33:27 apare o explicaţie: Dumnezeul cel veşnic este un loc de adăpost, Şi sub braţele Lui cele veşnice este un loc de scăpare. El a izgonit pe vrăjmaş dinaintea ta, Şi a zis: „Nimiceşte-l.” Targum-ul Onqelos oferă o notă explicativă: „Aceste braţe veşnice sunt Memra, Cuvântul prin care a fost creată lumea.” În Targum-uri, omul este creat prin Memra, Cuvântul creator al lui Dumnezeu,Avraham este socotit neprihănit/îndreptăţit prin Memra, Yaakov promite că Memra va fiDumnezeul lui, dacă-l protejează în călătoria lui, Moise se roagă lui Memra şi Sămânţalui YYisra’el este socotită neprihănită/îndreptăţită prin Memra. Un element de noutate – şi de teologie reacţionară – este acela că atunci cândcreştinii au început să spună: „Cuvântul/Memra este Iisus/Yeşua, Hristos/Mesia”, rabiniiau încetat să mai folosească termenul Memra în scrierile lor. „... era Cuvântul...” în gândirea audienţei elenisteCuvântul (ὁ λόγος, ho logos, Strong G 3056): ceva spus (incluzând gândul); prinimplicaţie, o temă (subiect al discursului), de asemenea raţiune, raţionament (facultateamentală sau motivul; prin extensie, un calcul, o evaluare; în special (cu art. hotărât laIoan) Expresia dumnezeiască (adică, Hristos). Autori şi texte: Francis E. Peters, Termenii filozofiei greceşti. • Heraclit: Despre natură (Peri phuseon); • Platon: Phaidon 76b; Theaitetos 201c-d; • Aristotel: Politica, 1332a, Etica Nicomahică II, 1103b; 1144b; V, 1134a; • Şcoala stoică: (acest subcapitol este în curs de elaborare); • Philon alexandrinul: (acest subcapitol este în curs de elaborare).46 A se vedea şi Apocalipsa, 19:13, unde regăsim Cuvântul lui Dumnezeu, fie el Dabar,Memra sau Logos. 29
  30. 30. Termenul logos era încărcat de sensuri, pe care grecii i le atribuiseră în timp.Grecii ştiau cam tot ce se poate şti despre termenul logos, ei filosofau asupra acestuitermen şi-l frământau de 600 de ani deja. Primul care problematizase conceptul de Logos fusese Heraclit, „obscurul”, dinEfes, chiar din cetatea unde locuia acum Ioan!!! Providenţa lui Dumnezeu orchestraselucrurile astfel încât Ioan dădea un răspuns peste timp lui Heraclit... Heraclit47 spunea că logos-ul este un principiu subiacent de organizare auniversului... dar şi proporţie... Apoi apăruse Platon, care îmbogăţea conceptul de Logos, spunând că acesta esteo explicaţie veritabilă, analitică: „...O caracteristică a adevăratei cunoştinţe (episteme)este capacitatea de a oferi raţiune (logos) a ceea ce cunoaştem.” Pentru Aristotel, discipol al lui Platon, logos-ul era raţiune, raţionalitate, mai cuseamă în context etic (Pol. 1332a, Eth. Nich. V, 1134a) şi frecvent în sintagma „raţiunedreaptă” (Eth. Nich., II, 1103b; 1144b). Şcoala de gândire stoică dădea logos-ului alte definiţii; una era că logos-ul este oformulă divină şi universală de organizare. Logos-ul era forţa activă şi creatoare dinunivers, logos-ul era Dumnezeu! Teoria lingvistică a stoicilor distingea între: logos-ul interior /gândirea, şi logos-ulexterior/ vorbirea (SVF, II, 135; Sextus Empiricus, Adv. Math. VIII, 275), dar logos-ul,luat integral, era „discurs”, or grecii erau mari amatori de a asculta discursuri, întrucâtdiscursul oratoric arăta valoarea şi calitatea unui om. Exprimat altfel, discursul eraextensia personalităţii omului, discursul era omul în sine! Grecii analizau discursurile oamenilor:• Erau atenţi la vocabular: era oratorul un om citit şi informat, sau avea un orizont mai redus?• Erau atenţi la gramatica oratorului: respecta acesta regulile gramaticale sau le încălca?• Erau atenţi la gândirea oratorului: îşi prezenta el ideile într-un mod logic-coerent, avea el un sistem filosofic închegat sau bătea câmpii?... Discursul, deci, revela înţelepciunea interioară şi personalitatea oratorului... Un alt personaj important în definirea conceptului de logos a fost Philon evreul(sau alexandrinul). Acest personaj a încercat o sinteză între Sfânta Scriptură şi filosofia grecească.Pentru el, Logos-ul era Raţiunea Divină (care cuprinde complexul arhetipal al ideilor cevor servi ca modele creaţiei...), intelectul divinităţii, care se exteriorizează sub formaUniversului accesibil numai inteligenţei. El este transcendent şi este divinitate, dar Philoneste foarte atent să nu spună că logos-ul ar fi Dumnezeu, ci zice că este „fiul mai mare allui Dumnezeu”. O dată cu crearea lumii vizibile, logos-ul începe să joace un rol imanentca „pecete” a creaţiei, despre care stoicii spuneau că este „liantul Universului”. Philon mai înţelege că logos-ul are un rol distinct în creaţie, fiind cauzainstrumentală: adică, Dumnezeu a creat prin el toate lucrurile... Acum, după ce am trecut în revistă concepţii despre logos, putem trage nişte47 Pentru că la o notă de subsol anterioară vorbeam despre dragostea faţă de frumuseţea relaţiilor care se potdecela între culturi aflate la mare timp şi distanţă unele de altele, aici adăugăm că, aproximativ în aceeaşiperioadă, în China, Lao Tze scria că tao este principiul generator al Universului (comparabil în parte culogos-ul heraclitic), sau esenţa naturală a lucrurilor. 30
  31. 31. concluzii: Logos este facultatea de a raţiona, de a rosti şi da definiţii, precum şiprincipiul de organizare a universului în mod raţional şi proporţionat... Logos-ul, Cuvântul, Îl arată pe Dumnezeu: fie este „fiul mai mare al luiDumnezeu”, fie este chiar Dumnezeu. Prin Logos au fost făcute toate lucrurile, el este lumina arhetipală, din careizvorăsc toate lucrurile. Pescarul teolog spune în versetul 1: „La început era Logos-ul, adică la început era Raţiunea divină, rostită prinCuvântul divin, arătate în lume prin organizarea raţională – şi nu haotică – a Universului.Înainte să fi existat orice lume, spaţiu sau timp, Cuvântul, Logos-ul, exista şi Îl arăta peDumnezeu, întrucât Logos-ul era cu Dumnezeu ...şi Logos-ul era chiar Dumnezeu!” Y Y Y Capitolul al VII-lea EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1c: 31
  32. 32. „...CUVÂNTUL ERA CU DUMNEZEU...”/ ὁ λόγος ἦ ν πρὸ ς τὸ ν θεόν„...Cuvântul era cu Dumnezeu...” în gândirea maselor evreieşti Înainte de început, înainte de începutul Universului creat de Dumnezeu, înainte deînceputul timpului şi al istoriei, Cuvântul era cu Dumnezeu! Cuvântul este pre-existentcreaţiei spaţio-temporale. Cuvântul era cu Dumnezeu din veşnicie! Lucrul acesta nu-i nedumerea pe evrei. Ei afirmau că înainte de Creaţiune, existaudeja câteva „entităţi” – dacă pot fi desemnate în acest fel. Dăm un citat din Talmud: Există şapte lucruri care au fost create înainte ca Universul să fi dobândit existenţă. Acestea sunt: Torah, pocăinţa, Paradisul, Ghe-Hinom, tronul slavei, templul ceresc şi Numele lui Mesia. Talmudul, Pesachim 54a. Desigur, despre această pre-existenţă se vorbea sub raport ideatic, întrucât toateaceste elemente enumerate au existat dintotdeauna „în Dumnezeu”. Se poate oareconcepe că în veşnicia trecută a existat „un timp” în care El să nu se fi gândit la ele?Torah, de exemplu, este expresia caracterului perfect neprihănit şi sfânt al lui Dumnezeu.Să fi existat oare „un moment” în veşnicia trecută în care Torah să nu fi existat şi El să ofi creat?... Este limpede, aşadar, că evreii se înşelau atunci când ziceau că acestea au fostcreate. Aici, însă, altceva vrem să reliefăm: evreii credeau că înainte să fi fost făcutăCreaţiunea existaseră unele „entităţi” (Numele lui Mesia, adică Însuşi Mesia, fiind unuldintre ele) care erau „cu Dumnezeu”. Or, dacă acestea existau înainte de Creaţiuneaspaţio-temporală, atunci acestea pot fi numai veşnice. Un alt exemplu despre entitate eternă: Numele lui Mesia. Sfânta Scriptură afirmăeternalitatea acestui Nume, a acestei persoane: Şi tu, Betleeme Efrata, Măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, Totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Yisra’el, Şi a Cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, Până în zilele veşniciei.48 Mica, 5:2. Revenind la fragmentul de verset analizat: gândirea evreiască folosea o sintagmăpentru a desemna această dulce comuniune, iar Ioan nu ezită s-o întrebuinţeze în versetul18, când spune despre Cuvânt că Acesta „este în sânul Tatălui” (v. 18). În iudaism, sânul/pieptul semnifică o părtăşie apropiată, o relaţie sufletească intimă: vezi Evanghelia dupăLuca, 16:22,23, unde Lazăr era „în sânul lui Avraham”, sau chiar Ioan care, înEvanghelia după Ioan, 13:23,25, stătea la masă culcat pe sânul lui Yeşua, sau Ioan,21:20.4948 Versiunea Dumitru Cornilescu, 1923. 32
  33. 33. „...Cuvântul era cu Dumnezeu...” în gândirea elenistă Pentru a analiza fragmentul al treilea din versetul inaugural al Prologului-Petikhtaapostolului Yochanan, trebuie să conştientizăm semnificaţiile unei prepoziţii micuţe,grecescul πρὸς, tradus în limba română prin cuvântul „cu”. În limba greacă termenul nusemnifica doar „cu”, ci sugera mai mult decât atât: intimitate, apropiere, părtăşie,comuniune, faţă către faţă. Altfel spus, „Cuvântul era cu (faţa spre) Dumnezeu”,„Cuvântul avea o caldă părtăşie sau o comuniune intimă cu Dumnezeu!” ATENŢIE: nu poţi avea părtăşie apropiată, o relaţie sufletească intimă cu uncuvânt sau cu un lucru, ci numai cu o persoană!...50 Aşadar, Cuvântul şi Dumnezeu suntdouă entităţi distincte, între care exista o relaţie foarte apropiată, intimă. Vom vedea maijos ce anume voia să spună apostolul.„...Cuvântul era cu Dumnezeu...” în gândirea iudeo-creştinilor Folosind prepoziţia „cu”, Yochanan spune în mod voalat cel puţin două lucruri:primul este acela că Logos-ul, Cuvântul, este o individualitate în sine însăşi, o entitatedistinctă de Dumnezeu, care nu poate fi confundată cu Dumnezeu. Al doilea lucru esteacela că Logos-ul, distinct de Dumnezeu, avea totuşi o relaţie cu Dumnezeu, şi nu unaoarecare, şi nu una oarecare, ci o relaţie dialogică. Luând în consideraţie şi afirmaţiile 1aşi 1b, legate de „începuturi”, conchidem că între Logos şi Dumnezeu exista o comuniuneintimă încă înainte de Creaţiune, de începuturile eonilor, ale veacurilor şi ale lumilor. Y Y Y Capitolul al VIII-lea EVANGHELIA DUPĂ IOAN, 1:1d:49 Şi alte limbi mai păstrează acest concept. În limba engleză, de pildă, există o sintagmă care numai recenta căzut în desuetudine, bosom friend, care, ad-litteram, s-ar traduce „prieten de sân”. Desigur, ar fi eronatsă fie tradus altfel decât „prieten intim”.50 În Întâia epistolă a apostolului Ioan, 1:2, apostolul va repeta ideea, ca şi cum ar fi un leitmotiv: „pentrucă viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o, şi mărturisim despre ea, şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care erala Tatăl, şi care ne-a fost arătată.” Această prepoziţie, „la”, este, de fapt, pros, „cu faţa spre, aflat într-odulce părtăşie cu.” 33
  34. 34. „...CUVÂNTUL ERA DUMNEZEU”/ θεὸ ς ἦ ν ὁ λόγος„...Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea maselor evreieşti Cuvântul pre-existent creaţiei, Cuvântul care era în prezenţa lui Dumnezeu şi aveao comuniune intimă cu El, Cuvântul, deci... era Dumnezeu! Pentru evrei, afirmaţia nu era din cale-afară de uluitoare, întrucât am văzut înaintecă atunci când apărea Cuvântul lui Dumnezeu, Dabar, Memra, era vorba despreDumnezeu Însuşi. Când vom ajunge să analizăm versetul 14, care spune că Logos-ul, Cuvântul, careera Dumnezeu, S-a făcut om, vom vedea oroarea pe care o resimţeau mulţi evrei (deatunci şi de acum) vizavi de această consecinţele teologice ale acestei afirmaţii tranşante.„...Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea elenistă Nici pentru greci afirmaţia nu era foarte şocantă, întrucât am văzut înainte cămulţi asociau şi identificau Logos-ul cu Dumnezeu. Am spus că pentru stoici logos-ul,Cuvântul, era o formulă divină şi universală de organizare, logos-ul era forţa activă şicreatoare din Univers, logos-ul era Dumnezeu!„...Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea barbară Nu insistăm asupra modului în care barbarii, adică ne-evreii care nu erau niciromani, nici greci sau elenizaţi, interpretau afirmaţia „Cuvântul era Dumnezeu”. Probabilcă afirmaţia Apostolului nu-i mira foarte tare, întrucât barbarii (nu mai mult decât greco-romanii), considerau că omenirea luase fiinţă în urma unei naraţiuni a zeilor, sau a uneinaraţiuni dedublate de gesturi, de fapte, alcătuind povestiri dramatizate. Ca atare,expresia „Cuvântul era Dumnezeu”, sau „Zeii au întemeiat lumea prin intermediulpovestirilor”, „Zeii au dat fiinţă lumii povestind-o” era cam totuna. Eugen Simion, care-ltâlcuieşte pe Mircea Eliade în Încercarea labirintului, se exprimă admirabil: „A povestiînseamnă a prelungi într-o existenţă profană întâmplările mari narate de mituri...”51„...Cuvântul era Dumnezeu” în gândirea iudeo-creştinilor 52 Aserţiunea de la care pornim în acest subpunct este aceea că traducereapropoziţiei θεὸς ἦν ὁ λόγος este „Cuvântul era Dumnezeu”. De ce nu se poate traduce51 Eugen Simion, în „Postfaţă” la volumul Mircea Eliade, Proză fantastică, V, „La umbra unui crin”, Edit.Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1992, p. 210.52 Apocalipsa, 19:13: „El („Cel credincios” şi „Cel adevărat” din v. 11) era îmbrăcat cu o haină muiată însânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. 34
  35. 35. „Cuvântul era un dumnezeu”, aşa cum încearcă să-l traducă nişte nou-veniţi – ne referimla russeliţi (mileniştii) şi la Martorii lui Iehova? Postăm aici trei răspunsuri pertinenteprivitoare la această chestiune. Primul răspuns este preluat din cartea Teologie sistematică, de Wayne Grudem, întraducerea lui Dinu Moga (care, pe alocuri, este doar aproximativă, după cum se va vedeamai jos): Articolul hotărât grecesc ho nu apare în faţa termenului grecesc Theos, Dumnezeu, dar propoziţia respectă o regulă obişnuită a gramaticii limbii eline, iar absenţa articolului hotărât indică faptul că Dumnezeu este predicatul53 şi nu subiectul propoziţiei. Aceasta este regula lui Colwell, care spune că în propoziţii legate prin verbul a fi (eimi), un substantiv predicativ hotărât54 în mod obişnuit pierde articolul hotărât când precedă verbul, dar subiectul propoziţiei, dacă este hotărât, va reţine articolul hotărât. Prin urmare, dacă Ioan a vrut să afirme: „Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1) exact acesta era modul în care trebuia s-o spună. (Studii gramaticale recente au confirmat şi chiar întărit regula originală a lui Colwell: vezi Lane C. McGaughy, Toward a Descriptive Analysis of EINAI as a Linking Verb in the New Testament [SBLDS 6; Missoula, Mont.; SBL, 1972], esp. pp. 49-53, 73-77; şi recenzia de mare importanţă a acestei cărţi de E.V.N. Goetchius în JBL 95 [1976]: 147-149.) Sigur că dacă Ioan ar fi dorit să zică „Cuvântul era un dumnezeu” (folosind un predicat nehotărât, „un dumnezeu”), ar fi putut scrie şi în felul acesta, deoarece de la început n-ar fi existat articol hotărât care să fie eliminat. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, atunci în context ar fi trebuit să existe anumite indicii care să arate că Ioan s-a folosit de cuvântul theos ca să vorbească despre o fiinţă cerească, dar care să nu fie pe deplin divină. Aşa că se naşte întrebarea: despre ce fel de Dumnezeu (sau „dumnezeu”) vorbeşte Ioan în acest context? Oare vorbeşte el despre singurul şi adevăratul Dumnezeu care a creat Cerurile şi Pământul? În acest caz, theos a fost hotărât, dar a eliminat articolul hotărât ca să arate că este un substantiv predicativ55. Sau Ioan vorbeşte despre un alt fel de fiinţă cerească („un dumnezeu”) care nu este singurul Dumnezeu adevărat? În acest caz theos a fost nehotărât şi n-a avut niciodată un articol hotărât. Contextul răspunde clar acestei întrebări. Pe baza celorlalte întrebuinţări ale cuvântului theos unde are înţeles de „Dumnezeu” în versetele 1,2,6,12,13 şi altele, şi pe baza cuvintelor introductive care amintesc de Genesa 1:1 („La început”), putem deduce clar că Ioan vorbeşte despre singurul şi adevăratul Dumnezeu care a creat Cerurile şi pământul. Ca urmare, înseamnă că şi cuvântul theos din v. 2 trebuie înţeles tot ca o referire la acelaşi Dumnezeu.56 Pe site-ul http://noultestament.orthoblog.ro/index.php?pid=47&mid&lg=ro,Marian Buşoi aduce şi el argumente demne de luat în seamă. Rugăm doar cititorii ca,acolo unde Marian Buşoi scrie despre „predicat nominativ”, să înlocuiască cu sintagmacorectă „predicat nominal”. Unii traduc construcţia S-PN θεὸς ἦν ὁ λόγος prin „Cuvântul era un dumnezeu”, însă împotriva traducerii lor ar fi câteva argumente:53 Aici Dinu Moga ar fi trebuit să traducă „nume predicativ”. N. ns.54 Aici Dinu Moga ar fi trebuit să traducă „nume predicativ exprimat prin substantiv cu articol hotărât”. N.ns.55 Aici Dinu Moga ar fi trebuit să traducă „nume predicativ”. N. ns.56 Wayne Grudem, Teologie sistematică, Edit. Făclia, Oradea şi Edit. Universităţii Emanuel, Oradea, trad.D. Moga, 2004, nota p. 248. 35

×