În 1963, un locuitor din Derinkuyu (în
regiunea Capodocia, Anatolia centrală,
Turcia), dărâma un perete la el acasa şi,
a descoperit, uimit, ca după acela se
afla o cameră misterioasă care nu mai
vazuseră; camera ăsta l-a condus la
alta, si aceea la alta si la alta…
Descoperiseră intâmplator oraşul
subteran de la Derinkuyu, al cărui
primul nivel poate că a fost săpat de
hitiţi în jurul anului 1400 î.e.n.

• Arheologii au inceput sa studieze acest
oraş subteran fascinant parasit. Au reuşit
să ajungă la patruzeci de metri de
adîncime, deşi se considera că ajunge la
85 de metri.
• În actualitate s-au descoperit 20 de nivele
subterane. Se pot vizita doar primele opt
nivele superioare; celelalte sunt parţial
dărîmate sau sunt studiate de catre
arheologii şi antropologii.

• Oraşul era folosit ca un adapost de mii de
persoane care trăiau la subsol ca să se
apere de frecventele invazii suferite de
Capodocia, în diversele epoci de ocupaţie,
şi tot aşa de către primii creştini.
• Înamicii, constienţi de pericolul care
reprezinta intrarea în interiorul oraşului,
încercau de obicei să scoată populaţia la
suprafaţă otravind fântânile.

• Interiorul este uluitor: galeriile subterane
din Derinkuyu (în care este loc pentru, cel
puţin, 10.000 de persoane) puteau fi
blocate în trei puncte strategice
obturându-le cu nişte uşi circulare din
piatră. Erau roci foarte grele care
închideau coridorul si împiedicau trecerea
înamicilor. Aveau intre 1 şi 1,5 metri de
înalţime, cam 50 de centimetri de grosime
şi o greutate până la 500 de Kile.

• În imaginea de sus se poate aprecia cum
bloca coridorul, uşa principală din
piatră, izolând locuitorii din subsol.

• În plus, Derinkuyu, are un tunel de
aproape 8 kilometri de lungime care
conduce la un alt oraş subteran din
Capodocia,
• Kaymakl.

• Despre oraşele subterane
din aceasta regiune ne
vorbea istoricul grec
Jenofonte. În opera sa
Anabasis, povestea despre
persoanele care locuiau
în Anatolia şi îşi săpaseră
casele sub pământ şi
trăiau în camere suficient
de mari cât să încapă o
familie, cu animalele sale
domestice şi alimente
înmagazinate.

• În nivelele recuperate s-au localizat
grajduri, cantine, o biserică (cu bază în
forma de cruce de 20 pe 9 metri, cu un
tavan de peste trei metri de înalţime),
bucătării (încă înnegrite de fum), prese
pentru vin si ulei, magazii, magazin
alimentar, o şcoală, numeroase camere
şi, inclusiv, un bar.

• Oraşul beneficia
de existenţă
unui râu
subteran; avea
fântâni de apă
şi un magnific
sistem de
ventilaţie (s-au
descoperit 52
de puţuri de
ventilaţie) care
îi uimesc pe
inginerii de azi.