SlideShare a Scribd company logo

Statutul functionarilor publici. traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie

Statutul functionarilor publici. Traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie.doc

1 of 16
Download to read offline
REFERAT
Statutul functionarilor publici. Traditie si
valori in istoria moderna romanesca in
materie
1
1. Repere generale privind funcţia publică şi funcţionarul public
În funcţie de sistemul juridic naţional de referinţă, termenul „funcţie publică” are mai
multe accepţiuni, care determină, în consecinţă, mai multe arii de cuprindere a persoanelor ce o
exercită. În majoritatea cazurilor, nu există o definiţie legală riguroasă a acestei noţiuni. În aceste
condiţii, pentru a identifica sensul său, este nevoie să se recurgă, în principal, la circumstanţierile
realizate de practica judiciară şi de doctrina de drept administrativ, în principal, dar şi de cea de
drept al muncii.1
Noţiunea de „funcţie publică” poate îngloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de
drept public, dar şi o parte din cele supuse unui statut de drept privat. Astfel, însăşi noţiunea de
„funcţionar” este departe de a avea un înţeles uniform, ea cuprinzând persoane aflate în ipostaze
diferite, în funcţie de soluţia reţinută în legislaţia fiecărui stat, şi care realizează activitatea fie cu
titlu permanent, fie cu titlu temporar.
În literatura de specialitate din România, din perioada interbelică, funcţia publică a fost
definită ca reprezentând „complexul de puteri şi competenţe, conferite de lege, în mod temporar,
uneia ori mai multor persoane fizice, în vederea satisfacerii unui interes general, scop în care a
fost creată funcţiunea”2
.
Este interesant de remarcat că, pornindu-se de la reglementările în vigoare3
anterioare
adoptării Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici4
, în doctrina românească
funcţia publică a fost definită drept „situaţia juridică a persoanei fizice învestită legal cu atribuţii
în realizarea competenţei unei autorităţi publice, ce constă în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor
1
I.T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.33.
2
P. Negulescu, Drept administrativ, Bucureşti, 1934, vol.I, p. 52.
3
Art. 145 Cod penal: „Prin termenul public se înţelege tot ceea ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice
sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică,
serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public”. Art. 147 Cod
penal: „Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu,
indiferent cum a fost investit, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu în serviciul unei unităţi dintre cele la
care se referă art.145”.
4
Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici - publicată în “Monitorul Oficial al României”, nr. 600
din 8 decembrie 1999, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea
transparenţei în exercitarea demnităţile publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi
sancţionarea corupţiei, publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003,
republicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificată şi completată prin
Legea nr. 251/2006, publicată în “Monitorul Oficial al României” nr. 573 din 6 iulie 2006.
2
ce formează conţinutul juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi organul care l-a
investit”5
.
Într-o altă abordare, funcţia publică este definită ca acea grupare de atribuţii, puteri,
competenţe, stabilite conform legii, în cadrul unui serviciu public înfiinţat în scopul satisfacerii
în mod continuu şi permanent, de către funcţionarii publici numiţi sau aleşi în aceste funcţii, a
intereselor generale ale societăţii.6
În acelaşi context, funcţia publică a mai fost definită şi drept complexul drepturilor şi al
obligaţiilor de interes general stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei
autorităţi publice, instituţii publice sau regii autonome, de către persoane legal învestite7
.
Într-o abordare similară, funcţia publică este definită, avându-se în vedere o accepţiune
largă a noţiunii, drept o situaţie juridică predeterminată normativ, constituită dintr-un complex
unitar de drepturi şi obligaţii prin a căror realizare se înfăptuieşte în mod specific competenţa
unui organ de stat, exercitându-se puterea publică în conformitate cu atribuţiile ce revin
autorităţilor respective8
ori drept situaţia juridică legal determinată a persoanei fizice învestită cu
prerogative în realizarea competenţei unei autorităţi publice, în regim de putere publică, având ca
scop realizarea în mod continuu a unui interes public9
.
În ceea ce ne priveşte, considerăm, alături de alţi autori10
, că sintagma de „funcţie
publică” se impune a fi analizată, având ca obiectiv definirea sa, din mai multe perspective:
a) Autorităţile şi instituţiile publice sunt învestite cu atribuţii necesare îndeplinirii
funcţiilor şi sarcinilor ce le revin, în conformitate cu care exercită competenţe determinate,
participând, în baza capacităţii juridice pe care o au, la raporturi juridice de autoritate în nume
propriu. În acest sens, într-o primă accepţiune, funcţia publică se identifică prin raportare la
conceptul de autoritate publică, ca incluzând, sub aspect subiectiv, pe toţi cei care sunt învestiţi
cu prerogative de funcţie publică în cadrul autorităţilor din sfera celor trei puteri în stat
5
A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediţia a IV-a,Editura Actami, Bucureşti, 1994, p. 313.
6
V. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român, Editura All Beck, Bucureşti, 1996, p. 140 –158; I. Alexandru,
A. Negoiţă, D. Brezoianu, I. Vida, S. Ivan, I. Popescu-Slăniceanu, Drept administrativ, Editura Omnia UNI-SAST,
Braşov, 1999, p. 334-335.
7
R. N. Petrescu, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca,
1997, p. 99.
8
I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998, p. 85.
9
V. Vedinaş, Statutul funcţionarilor publici, Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 31.
10
V. Vedinaş, ,op. cit, p. 30-31; V. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 33-34; A.
Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ediţia a IV-a, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 584-589.
3
(parlamentari, miniştri, magistraţi etc.), dar şi în cadrul altor autorităţi publice (cum ar fi, spre
exemplu, judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului ş.a.).
b) Într-o a doua accepţiune, funcţia publică se defineşte prin raportare la autorităţile şi
instituţiile publice din sfera puterii executive. Din această perspectivă, o funcţie publică poate fi
exercitată de persoane cărora le revin prerogativele de putere publică, indiferent de tipul
învestiturii, de tipul autorităţii publice sau de nivelul la care se exercită.
c) Funcţia publică este definită de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor
publici ca „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia
publică locală şi autorităţile administrative autonome”11
.
Subsecvent acestor dezvoltări, definiţia pe care o propunem este următoarea: funcţia
publică reprezintă situaţia juridică, constând dintr-un complex de drepturi şi obligaţii legal
determinate – prevăzute sau permise – prin care se realizează, de regulă, competenţa unei
autorităţi publice, în regim de putere publică şi în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţii
în cauză.
Legiuitorul defineşte funcţionarul public ca fiind „persoana numită, în condiţiile legii,
într-o funcţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de
rezervă al funcţionarilor publici, îşi păstrează calitatea de funcţionar public”12
.
În acest sens, titularul unei funcţii publice se numeşte funcţionar public. Apreciem că
noţiunea de funcţionar public desemnează persoana fizică legal învestită prin numire într-o
funcţie publică din structura unei autorităţi publice în scopul îndeplinirii competenţelor acesteia.
Statutul funcţionarilor publici a fost legiferat recurgându-se la procedura asumării
răspunderii de către Guvern. Dincolo de modalitatea de adoptare a Statutului, trebuie subliniat că
o dată cu intrarea în vigoare a legii amintite, România a făcut un pas decisiv pe calea
democratizării funcţiei publice.
Obiectul de reglementare al Legii nr. 188/1999 îl reprezintă regimul general al
raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin
autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei
publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu1.
11
Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici
12
Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici.
4
Noua modificare a art. 1 alin. (1) nu acoperă ceea ce este, de fapt, obiectul de
reglementare al acestei legi. Legea nu poate să-şi propună reglementarea exclusivă a raporturilor
dintre funcţionarii publici şi stat sau colectivităţile locale. De aceea, aşa cum se susţine şi în
literatura de specialitate13
, obiectul de reglementare al legii îl constituie determinarea statutului
juridic al funcţionarului public, organizarea funcţiei publice şi raporturile juridice dintre
funcţionarii publici şi stat sau colectivităţile locale prin autorităţile administrative autonome ori
prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale.
2. Evoluţia reglementărilor în materia funcţiei publice în România
Reglementările de după 1989, premergătoare adoptării Statutului funcţionarilor
publici.
Transformările radicale intervenite în România de după decembrie 1989,în planul politic,
economic şi social, au determinat în mod firesc schimbări de substanţă şi în domeniul concret al
organizării şi funcţionării administraţiei publice, atât la nivel central, cât şi la nivel local.
Este evident că, pentru construirea şi consolidarea democraţiei, apare necesară o reformă
administrativă la toate nivelurile şi, deci, implicit, o reformare şi o modernizare a serviciului
public.14
Viabilitatea unei democraţii depinde atât de respectarea valorilor democratice, cât şi, în
special, de eficienţa celor care ocupă funcţii publice, indiferent de poziţia lor în ierarhia
administrativă.
În noua viziune asupra funcţiei publice se prefigurează, pe lângă cerinţele privind
profesionalismul, responsabilitatea, onestitatea, dinamismul, care sunt de o deosebită importanţă,
în cadrul respectării stricte a reglementărilor constituţionale şi legale, şi o reală aplecare către
cerinţele şi nevoile fiecărui cetăţean cu care cei desemnaţi să îndeplinească funcţii în
administraţie intră în contact. Din această perspectivă, democraţia apare nu numai ca un
principiu de organizare politică, dar şi ca un principiu care guvernează relaţiile interumane.
După adoptarea Constituţiei României în 1991, în noua ordine constituţională,
imperativul devenirii ţării noastre ca stat de drept şi democratic a generat şi necesită regândirea şi
reconsiderarea vechiului sistem al administraţiei de stat (construit în baza modelului weberian,
13
V. Vedinaş, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2004, p. 10.
14
I. Alexandru, Criza administraţiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 173-196.
5
bazat pe principii de natură centralistă15
), în sensul edificării unei administraţii publice moderne,
eficiente şi mobile, apropiată de cetăţeni, care să răspundă, la un nivel ridicat, cerinţelor şi
necesităţilor colectivităţilor umane pe care le deserveşte.
Ca o cerinţă fundamentală, se impunea racordarea sistemului de administraţie la
principiile şi normele europene în materie, răspunzând efectiv exigenţelor acestora. În acest sens,
elaborarea şi adoptarea Statutului funcţionarilor publici a reprezentat o etapă necesară pentru
realizarea reformei funcţiei publice, funcţionarii fiind chemaţi să asigure materializarea
reformelor administrative şi economice, fiind implicaţi totodată în organizarea şi funcţionarea
întregului sistem social.
Din modul de redactare a textului constituţional16
rezultă, în mod indubitabil, consacrarea
regimului statutar pentru funcţionarii publici. Cu ajutorul acestui text constituţional şi al alin. (3)
lit. p) al aceluiaşi articol („Prin lege organică se reglementează … p) regimul general privind
raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială”), legiuitorul constituant face
distincţia între salariaţi şi funcţionarii publici, stabilind că acestora din urmă li se aplică Statutul,
ceea ce înseamnă un regim juridic, în principal, de drept public, iar celorlalte categorii de
persoane li se aplică un regim de drept privat, de drept al muncii.
În pofida reglementărilor constituţionale din 1991, un act normativ care să reprezinte
legea cadru pentru toate categoriile de funcţionari publici nu s-a adoptat decât printr-o procedură
excepţională, în anul 1999. În schimb, au fost adoptate diverse legi, statute profesionale pentru
diferite domenii. Amintim, în acest sens, Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală17
(în prezent abrogată), care prevedea organizarea şi funcţionarea administraţiei la nivel local. În
cuprinsul acestei legi erau menţionate diferite funcţii publice. Secretarii comunelor, oraşelor şi
judeţelor erau denumiţi ca fiind funcţionari publici, având creionat şi un anumit statut specific
acestei funcţii.
Hotărârea Guvernului nr. 667/1991 privind unele măsuri pentru asigurarea prestigiului
social al funcţionarilor publici18
stabilea cine are calitatea de funcţionar public: „Persoana numită
într-o funcţie publică cu caracter de permanenţă, în serviciile autorităţilor administraţiei publice
15
M. Weber, Caracteristiques de la bureaucratie, în La bureaucratie, 1976, p. 46-47. Autorul arată că organizarea
birocratică este mai întâi o organizare monocratică, respectiv într-un sistem bine ordonat de relaţii de dominaţie şi de
subordonare, în care se exercită un control al cadrelor inferioare de către superiori.
16
Art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia României.
17
Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală - publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr.
238 din 28 noiembrie 1991, abrogată prin Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, publicată în
“Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001.
6
Ad

Recommended

Funcționarul public și statutul lui juridic
Funcționarul public și statutul lui juridicFuncționarul public și statutul lui juridic
Funcționarul public și statutul lui juridicFisticanMariana
 
Ghid de participare publică
Ghid de participare publicăGhid de participare publică
Ghid de participare publicăCIVICA
 
Biro weber iv-8 dalil-lv
Biro weber iv-8 dalil-lvBiro weber iv-8 dalil-lv
Biro weber iv-8 dalil-lvMuhammad Salim
 
Etika dan Hukum Administrasi Publik
Etika dan Hukum Administrasi PublikEtika dan Hukum Administrasi Publik
Etika dan Hukum Administrasi PublikTri Widodo W. UTOMO
 
Etica profesionala
Etica profesionalaEtica profesionala
Etica profesionalaRodica B
 
Hukum sebagai sarana pembaharuan masyarakat
Hukum sebagai sarana pembaharuan masyarakatHukum sebagai sarana pembaharuan masyarakat
Hukum sebagai sarana pembaharuan masyarakatAmulilikawa
 

More Related Content

What's hot

E-BERPADU PRESENTASI.pptx
E-BERPADU PRESENTASI.pptxE-BERPADU PRESENTASI.pptx
E-BERPADU PRESENTASI.pptxGanjarPrima
 
PPT Demokrasi di Indonesia.pptx
PPT Demokrasi di Indonesia.pptxPPT Demokrasi di Indonesia.pptx
PPT Demokrasi di Indonesia.pptxOkiRusmayadi1
 
Natal kristiono mata kuliah hukum adat pengantar teori hukum adat
Natal kristiono mata kuliah hukum adat  pengantar teori hukum   adatNatal kristiono mata kuliah hukum adat  pengantar teori hukum   adat
Natal kristiono mata kuliah hukum adat pengantar teori hukum adatnatal kristiono
 
4 asas negara kesatuan
4 asas negara kesatuan4 asas negara kesatuan
4 asas negara kesatuanNuelnuel11
 
Perkembangan teori hukum revisi
Perkembangan teori hukum revisiPerkembangan teori hukum revisi
Perkembangan teori hukum revisijuniska efendi
 
Upaya administratif upload version
Upaya administratif upload versionUpaya administratif upload version
Upaya administratif upload versionbozhox
 
Manajemen publik
Manajemen publikManajemen publik
Manajemen publikAlfajar A
 
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan Pemerintah
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan PemerintahBab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan Pemerintah
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan PemerintahIsaka Yoga
 
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1Abid Zamzami
 
Mtcs 8 Chestionarul
Mtcs 8 ChestionarulMtcs 8 Chestionarul
Mtcs 8 Chestionarulzalexandru
 
Public domain &ombudsman
Public domain &ombudsmanPublic domain &ombudsman
Public domain &ombudsmanIsaka Yoga
 
Sistem Politik Indonesia
Sistem Politik IndonesiaSistem Politik Indonesia
Sistem Politik IndonesiaMuhamad Yogi
 
Pertemuan 8 macam macam tindak pidana
Pertemuan 8 macam macam tindak pidanaPertemuan 8 macam macam tindak pidana
Pertemuan 8 macam macam tindak pidanayudikrismen1
 

What's hot (19)

E-BERPADU PRESENTASI.pptx
E-BERPADU PRESENTASI.pptxE-BERPADU PRESENTASI.pptx
E-BERPADU PRESENTASI.pptx
 
PPT Demokrasi di Indonesia.pptx
PPT Demokrasi di Indonesia.pptxPPT Demokrasi di Indonesia.pptx
PPT Demokrasi di Indonesia.pptx
 
Natal kristiono mata kuliah hukum adat pengantar teori hukum adat
Natal kristiono mata kuliah hukum adat  pengantar teori hukum   adatNatal kristiono mata kuliah hukum adat  pengantar teori hukum   adat
Natal kristiono mata kuliah hukum adat pengantar teori hukum adat
 
4 asas negara kesatuan
4 asas negara kesatuan4 asas negara kesatuan
4 asas negara kesatuan
 
Perkembangan teori hukum revisi
Perkembangan teori hukum revisiPerkembangan teori hukum revisi
Perkembangan teori hukum revisi
 
Asistenta sociala in romania
Asistenta sociala in romaniaAsistenta sociala in romania
Asistenta sociala in romania
 
Upaya administratif upload version
Upaya administratif upload versionUpaya administratif upload version
Upaya administratif upload version
 
CHUYÊN ĐỀ THỰC TẬP TỐT NGHIỆP NGÀNH LUẬT KINH TẾ.doc
CHUYÊN ĐỀ THỰC TẬP TỐT NGHIỆP NGÀNH LUẬT KINH TẾ.docCHUYÊN ĐỀ THỰC TẬP TỐT NGHIỆP NGÀNH LUẬT KINH TẾ.doc
CHUYÊN ĐỀ THỰC TẬP TỐT NGHIỆP NGÀNH LUẬT KINH TẾ.doc
 
Manajemen publik
Manajemen publikManajemen publik
Manajemen publik
 
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan Pemerintah
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan PemerintahBab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan Pemerintah
Bab 2 Hukum Administrasi Negara Kedudukan, Kewenangan dan Tindakan Pemerintah
 
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1
(2) hubungan htn dengan han dan sumber hukum 1
 
Mtcs 8 Chestionarul
Mtcs 8 ChestionarulMtcs 8 Chestionarul
Mtcs 8 Chestionarul
 
Public domain &ombudsman
Public domain &ombudsmanPublic domain &ombudsman
Public domain &ombudsman
 
Luận văn: Sự độc lập của hoạt động xét xử, HOT
Luận văn: Sự độc lập của hoạt động xét xử, HOTLuận văn: Sự độc lập của hoạt động xét xử, HOT
Luận văn: Sự độc lập của hoạt động xét xử, HOT
 
Luận văn: Chế định giải quyết việc dân sự trong pháp luật, HAY
Luận văn: Chế định giải quyết việc dân sự trong pháp luật, HAYLuận văn: Chế định giải quyết việc dân sự trong pháp luật, HAY
Luận văn: Chế định giải quyết việc dân sự trong pháp luật, HAY
 
Đề tài: Giáo dục pháp luật về quyền con người cho học sinh, HAY
Đề tài: Giáo dục pháp luật về quyền con người cho học sinh, HAYĐề tài: Giáo dục pháp luật về quyền con người cho học sinh, HAY
Đề tài: Giáo dục pháp luật về quyền con người cho học sinh, HAY
 
Kepemimpinan 121213
Kepemimpinan 121213Kepemimpinan 121213
Kepemimpinan 121213
 
Sistem Politik Indonesia
Sistem Politik IndonesiaSistem Politik Indonesia
Sistem Politik Indonesia
 
Pertemuan 8 macam macam tindak pidana
Pertemuan 8 macam macam tindak pidanaPertemuan 8 macam macam tindak pidana
Pertemuan 8 macam macam tindak pidana
 

Viewers also liked (10)

ITIL® Expert
ITIL® ExpertITIL® Expert
ITIL® Expert
 
Tugas....
Tugas....Tugas....
Tugas....
 
Tapete pista de dança
Tapete pista de dançaTapete pista de dança
Tapete pista de dança
 
Soa. soa en automatizacion industrial
Soa. soa en automatizacion industrialSoa. soa en automatizacion industrial
Soa. soa en automatizacion industrial
 
Sirma Caraman, "Măsuri strategice în domeniul administrației publice"
Sirma Caraman, "Măsuri strategice în domeniul administrației publice"Sirma Caraman, "Măsuri strategice în domeniul administrației publice"
Sirma Caraman, "Măsuri strategice în domeniul administrației publice"
 
U4 t7 Actuadores mecánicos ici
U4 t7 Actuadores mecánicos iciU4 t7 Actuadores mecánicos ici
U4 t7 Actuadores mecánicos ici
 
Elementos finales de control
Elementos finales de controlElementos finales de control
Elementos finales de control
 
Tuberculoza...
Tuberculoza...Tuberculoza...
Tuberculoza...
 
Kann Egoismus gesund sein?
Kann Egoismus gesund sein?Kann Egoismus gesund sein?
Kann Egoismus gesund sein?
 
Fa2 activity poem
Fa2 activity poemFa2 activity poem
Fa2 activity poem
 

Similar to Statutul functionarilor publici. traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie

Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdf
Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdfDrept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdf
Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdfMafteiElvira1
 
Drept administrativ suport de curs
Drept administrativ suport de cursDrept administrativ suport de curs
Drept administrativ suport de cursCatalina Pager
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivDrept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivbc82gad
 
Drept Administrativ 1.pptx
Drept Administrativ 1.pptxDrept Administrativ 1.pptx
Drept Administrativ 1.pptxVancicaIoana
 
095 -dreptul_politienesc
095  -dreptul_politienesc 095  -dreptul_politienesc
095 -dreptul_politienesc exodumuser
 
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturi
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturiDrept administrativ – obiect, definitie, trasaturi
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturiFisticanMariana
 
Drept constitutional
Drept constitutional Drept constitutional
Drept constitutional exodumuser
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iiDrept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iibc82gad
 
Teoria generala a dreptului unitatea iv
Teoria generala a dreptului unitatea ivTeoria generala a dreptului unitatea iv
Teoria generala a dreptului unitatea ivbc82gad
 
Tras 27-2010-2 chirila
Tras 27-2010-2 chirilaTras 27-2010-2 chirila
Tras 27-2010-2 chirilacosty72
 
controlul administrativ
controlul administrativcontrolul administrativ
controlul administrativThmota18
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
44 - drept - drept civil idd
   44 - drept - drept civil idd   44 - drept - drept civil idd
44 - drept - drept civil iddSebicc TumTum
 
Drept civil. unitatea ii
Drept civil.  unitatea iiDrept civil.  unitatea ii
Drept civil. unitatea iibc82gad
 
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela Hanelore
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela HaneloreControlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela Hanelore
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela HaneloreMarketing Communication Health &Medicine
 
Diploma www.tocilar.ro
Diploma   www.tocilar.roDiploma   www.tocilar.ro
Diploma www.tocilar.roMirela Tiganus
 
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...Cutesi Oana
 
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publici
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publiciLegea nr 7din2004 codul de conduita functionari publici
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publiciandreisirghi
 

Similar to Statutul functionarilor publici. traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie (20)

Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdf
Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdfDrept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdf
Drept_administrativ_material_suport_pentru_licenta_iunie_2021.pdf
 
Drept administrativ suport de curs
Drept administrativ suport de cursDrept administrativ suport de curs
Drept administrativ suport de curs
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivDrept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
 
Drept Administrativ 1.pptx
Drept Administrativ 1.pptxDrept Administrativ 1.pptx
Drept Administrativ 1.pptx
 
095 -dreptul_politienesc
095  -dreptul_politienesc 095  -dreptul_politienesc
095 -dreptul_politienesc
 
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturi
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturiDrept administrativ – obiect, definitie, trasaturi
Drept administrativ – obiect, definitie, trasaturi
 
Drept constitutional
Drept constitutional Drept constitutional
Drept constitutional
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iiDrept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
 
Teoria generala a dreptului unitatea iv
Teoria generala a dreptului unitatea ivTeoria generala a dreptului unitatea iv
Teoria generala a dreptului unitatea iv
 
Tras 27-2010-2 chirila
Tras 27-2010-2 chirilaTras 27-2010-2 chirila
Tras 27-2010-2 chirila
 
controlul administrativ
controlul administrativcontrolul administrativ
controlul administrativ
 
Tgd gclement
Tgd gclementTgd gclement
Tgd gclement
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Dreptul administrativ
Dreptul administrativDreptul administrativ
Dreptul administrativ
 
44 - drept - drept civil idd
   44 - drept - drept civil idd   44 - drept - drept civil idd
44 - drept - drept civil idd
 
Drept civil. unitatea ii
Drept civil.  unitatea iiDrept civil.  unitatea ii
Drept civil. unitatea ii
 
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela Hanelore
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela HaneloreControlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela Hanelore
Controlul exercitat in Administratia Publica Patrascu Frincu Mihaela Hanelore
 
Diploma www.tocilar.ro
Diploma   www.tocilar.roDiploma   www.tocilar.ro
Diploma www.tocilar.ro
 
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...
Organizarea si funcţionarea statului totalitar român în timpul constituţiei d...
 
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publici
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publiciLegea nr 7din2004 codul de conduita functionari publici
Legea nr 7din2004 codul de conduita functionari publici
 

More from The Facultatieve Group

Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaFac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaThe Facultatieve Group
 
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac  lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaFac  lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaThe Facultatieve Group
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleThe Facultatieve Group
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleThe Facultatieve Group
 
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatie
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatieLucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatie
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatieThe Facultatieve Group
 
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licenta
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licentaLucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licenta
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licentaThe Facultatieve Group
 
Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!The Facultatieve Group
 
Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!The Facultatieve Group
 
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...The Facultatieve Group
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleThe Facultatieve Group
 

More from The Facultatieve Group (20)

Pret lucrare de licenta management
Pret lucrare de licenta managementPret lucrare de licenta management
Pret lucrare de licenta management
 
Lucrari de licenta drept
Lucrari de licenta dreptLucrari de licenta drept
Lucrari de licenta drept
 
Lucrari de licenta originale!
Lucrari de licenta  originale!Lucrari de licenta  originale!
Lucrari de licenta originale!
 
Lucrare de licenta la comanda
Lucrare de licenta la comandaLucrare de licenta la comanda
Lucrare de licenta la comanda
 
Lucrare de licenta geografie
Lucrare de licenta geografieLucrare de licenta geografie
Lucrare de licenta geografie
 
Lucrare de disertatie marketing
Lucrare de  disertatie marketingLucrare de  disertatie marketing
Lucrare de disertatie marketing
 
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaFac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
 
Lucrari de licenta, disertatie drept
Lucrari de licenta, disertatie dreptLucrari de licenta, disertatie drept
Lucrari de licenta, disertatie drept
 
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac  lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licentaFac  lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
Fac lucrari de disertatii licente, redactam lucrari licenta
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
 
Pret lucrare de licenta la comanda
Pret lucrare de licenta la comandaPret lucrare de licenta la comanda
Pret lucrare de licenta la comanda
 
Pret lucrare de disertatie la comanda
Pret lucrare de disertatie la comandaPret lucrare de disertatie la comanda
Pret lucrare de disertatie la comanda
 
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatie
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatieLucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatie
Lucrari de licenta, lucrare de licenta,.lucrari de disertatie
 
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licenta
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licentaLucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licenta
Lucrari de licenta, disertatii, referate,, lucrari de licenta
 
Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!
 
Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!Lucrare de licenta disertatie originale!
Lucrare de licenta disertatie originale!
 
Lucrare de disertatie la comanda pret
Lucrare de  disertatie la comanda pretLucrare de  disertatie la comanda pret
Lucrare de disertatie la comanda pret
 
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...
Realizez execut fac relizam lucrari de disertatii licente, redactam lucrari l...
 
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originaleRealizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
Realizam la comanda lucrari de licenta disertatie originale
 

Statutul functionarilor publici. traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie

  • 1. REFERAT Statutul functionarilor publici. Traditie si valori in istoria moderna romanesca in materie 1
  • 2. 1. Repere generale privind funcţia publică şi funcţionarul public În funcţie de sistemul juridic naţional de referinţă, termenul „funcţie publică” are mai multe accepţiuni, care determină, în consecinţă, mai multe arii de cuprindere a persoanelor ce o exercită. În majoritatea cazurilor, nu există o definiţie legală riguroasă a acestei noţiuni. În aceste condiţii, pentru a identifica sensul său, este nevoie să se recurgă, în principal, la circumstanţierile realizate de practica judiciară şi de doctrina de drept administrativ, în principal, dar şi de cea de drept al muncii.1 Noţiunea de „funcţie publică” poate îngloba totalitatea persoanelor supuse unui statut de drept public, dar şi o parte din cele supuse unui statut de drept privat. Astfel, însăşi noţiunea de „funcţionar” este departe de a avea un înţeles uniform, ea cuprinzând persoane aflate în ipostaze diferite, în funcţie de soluţia reţinută în legislaţia fiecărui stat, şi care realizează activitatea fie cu titlu permanent, fie cu titlu temporar. În literatura de specialitate din România, din perioada interbelică, funcţia publică a fost definită ca reprezentând „complexul de puteri şi competenţe, conferite de lege, în mod temporar, uneia ori mai multor persoane fizice, în vederea satisfacerii unui interes general, scop în care a fost creată funcţiunea”2 . Este interesant de remarcat că, pornindu-se de la reglementările în vigoare3 anterioare adoptării Legii nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici4 , în doctrina românească funcţia publică a fost definită drept „situaţia juridică a persoanei fizice învestită legal cu atribuţii în realizarea competenţei unei autorităţi publice, ce constă în ansamblul drepturilor şi obligaţiilor 1 I.T. Ştefănescu, Tratat de dreptul muncii, vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2003, p.33. 2 P. Negulescu, Drept administrativ, Bucureşti, 1934, vol.I, p. 52. 3 Art. 145 Cod penal: „Prin termenul public se înţelege tot ceea ce priveşte autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publică, serviciile de interes public, precum şi bunurile de orice fel, care potrivit legii sunt de interes public”. Art. 147 Cod penal: „Prin funcţionar public se înţelege orice persoană care exercită permanent sau temporar, cu orice titlu, indiferent cum a fost investit, o însărcinare de orice natură, retribuită sau nu în serviciul unei unităţi dintre cele la care se referă art.145”. 4 Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici - publicată în “Monitorul Oficial al României”, nr. 600 din 8 decembrie 1999, modificată şi completată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţile publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003, republicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 251 din 22 martie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 251/2006, publicată în “Monitorul Oficial al României” nr. 573 din 6 iulie 2006. 2
  • 3. ce formează conţinutul juridic complex dintre persoana fizică respectivă şi organul care l-a investit”5 . Într-o altă abordare, funcţia publică este definită ca acea grupare de atribuţii, puteri, competenţe, stabilite conform legii, în cadrul unui serviciu public înfiinţat în scopul satisfacerii în mod continuu şi permanent, de către funcţionarii publici numiţi sau aleşi în aceste funcţii, a intereselor generale ale societăţii.6 În acelaşi context, funcţia publică a mai fost definită şi drept complexul drepturilor şi al obligaţiilor de interes general stabilite potrivit legii în scopul realizării competenţei unei autorităţi publice, instituţii publice sau regii autonome, de către persoane legal învestite7 . Într-o abordare similară, funcţia publică este definită, avându-se în vedere o accepţiune largă a noţiunii, drept o situaţie juridică predeterminată normativ, constituită dintr-un complex unitar de drepturi şi obligaţii prin a căror realizare se înfăptuieşte în mod specific competenţa unui organ de stat, exercitându-se puterea publică în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţilor respective8 ori drept situaţia juridică legal determinată a persoanei fizice învestită cu prerogative în realizarea competenţei unei autorităţi publice, în regim de putere publică, având ca scop realizarea în mod continuu a unui interes public9 . În ceea ce ne priveşte, considerăm, alături de alţi autori10 , că sintagma de „funcţie publică” se impune a fi analizată, având ca obiectiv definirea sa, din mai multe perspective: a) Autorităţile şi instituţiile publice sunt învestite cu atribuţii necesare îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce le revin, în conformitate cu care exercită competenţe determinate, participând, în baza capacităţii juridice pe care o au, la raporturi juridice de autoritate în nume propriu. În acest sens, într-o primă accepţiune, funcţia publică se identifică prin raportare la conceptul de autoritate publică, ca incluzând, sub aspect subiectiv, pe toţi cei care sunt învestiţi cu prerogative de funcţie publică în cadrul autorităţilor din sfera celor trei puteri în stat 5 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediţia a IV-a,Editura Actami, Bucureşti, 1994, p. 313. 6 V. Prisăcaru, Tratat de drept administrativ român, Editura All Beck, Bucureşti, 1996, p. 140 –158; I. Alexandru, A. Negoiţă, D. Brezoianu, I. Vida, S. Ivan, I. Popescu-Slăniceanu, Drept administrativ, Editura Omnia UNI-SAST, Braşov, 1999, p. 334-335. 7 R. N. Petrescu, Drept administrativ şi elemente de ştiinţa administraţiei, vol. II, Editura Cordial Lex, Cluj-Napoca, 1997, p. 99. 8 I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 1998, p. 85. 9 V. Vedinaş, Statutul funcţionarilor publici, Editura Nemira, Bucureşti, 1998, p. 31. 10 V. Vedinaş, ,op. cit, p. 30-31; V. Prisăcaru, Funcţionarii publici, Editura All Beck, Bucureşti, 2004, p. 33-34; A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Ediţia a IV-a, vol. I, Editura All Beck, Bucureşti, 2005, p. 584-589. 3
  • 4. (parlamentari, miniştri, magistraţi etc.), dar şi în cadrul altor autorităţi publice (cum ar fi, spre exemplu, judecătorii Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului ş.a.). b) Într-o a doua accepţiune, funcţia publică se defineşte prin raportare la autorităţile şi instituţiile publice din sfera puterii executive. Din această perspectivă, o funcţie publică poate fi exercitată de persoane cărora le revin prerogativele de putere publică, indiferent de tipul învestiturii, de tipul autorităţii publice sau de nivelul la care se exercită. c) Funcţia publică este definită de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici ca „ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către administraţia publică centrală, administraţia publică locală şi autorităţile administrative autonome”11 . Subsecvent acestor dezvoltări, definiţia pe care o propunem este următoarea: funcţia publică reprezintă situaţia juridică, constând dintr-un complex de drepturi şi obligaţii legal determinate – prevăzute sau permise – prin care se realizează, de regulă, competenţa unei autorităţi publice, în regim de putere publică şi în conformitate cu atribuţiile ce revin autorităţii în cauză. Legiuitorul defineşte funcţionarul public ca fiind „persoana numită, în condiţiile legii, într-o funcţie publică. Persoana care a fost eliberată din funcţia publică şi se află în corpul de rezervă al funcţionarilor publici, îşi păstrează calitatea de funcţionar public”12 . În acest sens, titularul unei funcţii publice se numeşte funcţionar public. Apreciem că noţiunea de funcţionar public desemnează persoana fizică legal învestită prin numire într-o funcţie publică din structura unei autorităţi publice în scopul îndeplinirii competenţelor acesteia. Statutul funcţionarilor publici a fost legiferat recurgându-se la procedura asumării răspunderii de către Guvern. Dincolo de modalitatea de adoptare a Statutului, trebuie subliniat că o dată cu intrarea în vigoare a legii amintite, România a făcut un pas decisiv pe calea democratizării funcţiei publice. Obiectul de reglementare al Legii nr. 188/1999 îl reprezintă regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu1. 11 Art. 2 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici 12 Art. 2 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. 4
  • 5. Noua modificare a art. 1 alin. (1) nu acoperă ceea ce este, de fapt, obiectul de reglementare al acestei legi. Legea nu poate să-şi propună reglementarea exclusivă a raporturilor dintre funcţionarii publici şi stat sau colectivităţile locale. De aceea, aşa cum se susţine şi în literatura de specialitate13 , obiectul de reglementare al legii îl constituie determinarea statutului juridic al funcţionarului public, organizarea funcţiei publice şi raporturile juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau colectivităţile locale prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale. 2. Evoluţia reglementărilor în materia funcţiei publice în România Reglementările de după 1989, premergătoare adoptării Statutului funcţionarilor publici. Transformările radicale intervenite în România de după decembrie 1989,în planul politic, economic şi social, au determinat în mod firesc schimbări de substanţă şi în domeniul concret al organizării şi funcţionării administraţiei publice, atât la nivel central, cât şi la nivel local. Este evident că, pentru construirea şi consolidarea democraţiei, apare necesară o reformă administrativă la toate nivelurile şi, deci, implicit, o reformare şi o modernizare a serviciului public.14 Viabilitatea unei democraţii depinde atât de respectarea valorilor democratice, cât şi, în special, de eficienţa celor care ocupă funcţii publice, indiferent de poziţia lor în ierarhia administrativă. În noua viziune asupra funcţiei publice se prefigurează, pe lângă cerinţele privind profesionalismul, responsabilitatea, onestitatea, dinamismul, care sunt de o deosebită importanţă, în cadrul respectării stricte a reglementărilor constituţionale şi legale, şi o reală aplecare către cerinţele şi nevoile fiecărui cetăţean cu care cei desemnaţi să îndeplinească funcţii în administraţie intră în contact. Din această perspectivă, democraţia apare nu numai ca un principiu de organizare politică, dar şi ca un principiu care guvernează relaţiile interumane. După adoptarea Constituţiei României în 1991, în noua ordine constituţională, imperativul devenirii ţării noastre ca stat de drept şi democratic a generat şi necesită regândirea şi reconsiderarea vechiului sistem al administraţiei de stat (construit în baza modelului weberian, 13 V. Vedinaş, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Ediţia a III-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2004, p. 10. 14 I. Alexandru, Criza administraţiei, Editura All Beck, Bucureşti, 2001, p. 173-196. 5
  • 6. bazat pe principii de natură centralistă15 ), în sensul edificării unei administraţii publice moderne, eficiente şi mobile, apropiată de cetăţeni, care să răspundă, la un nivel ridicat, cerinţelor şi necesităţilor colectivităţilor umane pe care le deserveşte. Ca o cerinţă fundamentală, se impunea racordarea sistemului de administraţie la principiile şi normele europene în materie, răspunzând efectiv exigenţelor acestora. În acest sens, elaborarea şi adoptarea Statutului funcţionarilor publici a reprezentat o etapă necesară pentru realizarea reformei funcţiei publice, funcţionarii fiind chemaţi să asigure materializarea reformelor administrative şi economice, fiind implicaţi totodată în organizarea şi funcţionarea întregului sistem social. Din modul de redactare a textului constituţional16 rezultă, în mod indubitabil, consacrarea regimului statutar pentru funcţionarii publici. Cu ajutorul acestui text constituţional şi al alin. (3) lit. p) al aceluiaşi articol („Prin lege organică se reglementează … p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială”), legiuitorul constituant face distincţia între salariaţi şi funcţionarii publici, stabilind că acestora din urmă li se aplică Statutul, ceea ce înseamnă un regim juridic, în principal, de drept public, iar celorlalte categorii de persoane li se aplică un regim de drept privat, de drept al muncii. În pofida reglementărilor constituţionale din 1991, un act normativ care să reprezinte legea cadru pentru toate categoriile de funcţionari publici nu s-a adoptat decât printr-o procedură excepţională, în anul 1999. În schimb, au fost adoptate diverse legi, statute profesionale pentru diferite domenii. Amintim, în acest sens, Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală17 (în prezent abrogată), care prevedea organizarea şi funcţionarea administraţiei la nivel local. În cuprinsul acestei legi erau menţionate diferite funcţii publice. Secretarii comunelor, oraşelor şi judeţelor erau denumiţi ca fiind funcţionari publici, având creionat şi un anumit statut specific acestei funcţii. Hotărârea Guvernului nr. 667/1991 privind unele măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţionarilor publici18 stabilea cine are calitatea de funcţionar public: „Persoana numită într-o funcţie publică cu caracter de permanenţă, în serviciile autorităţilor administraţiei publice 15 M. Weber, Caracteristiques de la bureaucratie, în La bureaucratie, 1976, p. 46-47. Autorul arată că organizarea birocratică este mai întâi o organizare monocratică, respectiv într-un sistem bine ordonat de relaţii de dominaţie şi de subordonare, în care se exercită un control al cadrelor inferioare de către superiori. 16 Art. 73 alin. (3) lit. j) din Constituţia României. 17 Legea nr. 69/1991 privind administraţia publică locală - publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 238 din 28 noiembrie 1991, abrogată prin Legea nr. 215/2001 a administraţiei publice locale, publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 204 din 23 aprilie 2001. 6
  • 7. centrale sau locale”. Prin acelaşi act normativ se stabileau şi autorităţile administraţiei publice: ministere, agenţii guvernamentale, departamente, secretariate şi subsecretariate, alte structuri, prefecturi şi primării, toate acestea fiind în serviciul cetăţenilor, pentru realizarea cerinţelor vieţii sociale, prin aplicarea corectă a legilor şi a celorlalte dispoziţii legale, după caz, prin organizarea aplicării lor, în scopul realizării politicii stabilite de Guvern potrivit Programului de guvernare. În ceea ce priveşte statutul juridic al funcţionarului public, Hotărârea Guvernului nr. 667 din 1991 stabilea anumite îndatoriri în sarcina acestor persoane. Astfel, ei aveau obligaţia să-şi îndeplinească cu fidelitate şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abţină de la orice faptă care ar putea să aducă un prejudiciu instituţiei în care îşi desfăşoară activitatea. De asemenea, funcţionarii publici erau datori să-şi consacre activitatea profesională pentru exercitarea atribuţiilor funcţiei în care au fost numiţi, în vederea realizării obiectivelor instituţiei şi serviciului public. Începerea negocierilor de aderare a României la Uniunea Europeană, în 15 februarie 2000, a reprezentat un moment de referinţă pentru ţara noastră, care a marcat debutul unui proces ce a solicitat eforturi mari în următoarele direcţii: modificarea legislaţiei, modernizarea funcţiei publice şi realizarea unui corp al funcţionarilor publici care să susţină cu competenţă şi profesionalism marile transformări ce se conturează. Modernizarea funcţiei publice a reprezentat un criteriu important pentru Comisia Europeană în evaluarea performanţelor ţarii noastre în vederea integrării în structurile europene. Comisia Europeană nu numai că a examinat legislaţia elaborată de ţara noastră, compatibilitatea acesteia cu normele comunitare,19 dar a examinat şi capacitatea statului român de a pune în aplicare politicile comune şi de a respecta principiile şi normele dreptului comunitar european. Pe un alt plan, al Consiliului Europei, organizaţie interguvernamentală, România a hotărât să respecte Recomandarea Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr. 1322 din 1997 şi Recomandarea 1617 din 2003 privitoare la reformele funcţiei publice în Europa. Astfel, aceasta din urmă prevede: • „având în vedere rolul deosebit al Consiliului Europei în noua arhitectură instituţională a Europei, ca şi Declaraţia de la Laeken din decembrie 2001, care invită instituţiile europene să 18 Hotărârea Guvernului nr. 667/1991 privind unele măsuri pentru asigurarea prestigiului social al funcţionarilor publici - publicată în “Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 205 din 8 octombrie 1991. 19 I. Alexandru, Administraţia publică. Teorii, realităţi, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 601- 642. 7
  • 8. fie mai democratice, mai transparente şi mai eficiente, Adunarea Parlamentară cere Convenţiei Uniunii Europene să includă pe viitor un articol care să impună principiile fundamentale pentru agenţii publici naţionali şi europeni, ca echitate şi universalitate în accesul la aceste funcţii, egalitate de şanse pentru femei, integritate, loialitate, obiectivitate şi probitate – dat fiind că o funcţie publică performantă este o condiţie prealabilă esenţială pentru o democraţie puternică şi pentru preeminenţa dreptului. • Adunarea invită statele membre ale Consiliului Europei să consolideze reformele pentru a moderniza şi raţionaliza administraţiile publice, în special prin introducerea administraţiei electronice cu scopul de a uşura accesul cetăţenilor la informaţie, de a elimina serviciile ineficiente şi de a pune în practică proceduri eficace şi clare, care definesc limitele între comportamentele licite şi cele care nu sunt licite, şi garantează respectul principiilor etice. Astfel, un asemenea demers va permite administraţiilor publice europene, care au nevoie să fie reformate, să devină mai transparente, mai eficiente, mai reactive, în acelaşi timp în ceea ce priveşte evoluţia preocupărilor utilizatorilor şi în raport cu un mediu internaţional în mişcare caracterizat prin rapiditatea progreselor tehnologice şi o interdependenţă economică crescândă. • Adunarea, având în vedere spiritul Consiliului Europei de promovare a democraţiei pluraliste, respectul drepturilor omului şi preeminenţa drepturilor omului, invită statele membre să pună interesele cetăţenilor şi valorile comune europene în centrul reformei administrative evocate mai sus. O astfel de orientare, departe de a aduce o ştirbire a calităţilor esenţiale ale instituţiei publice, ea le întăreşte. Aceste reforme, conduse de interesul public general, ar trebui să fie fondate pe principii etice şi metode suple de gestionare a resurselor umane. • în materie de coeziune socială şi angajare, rolul şi atribuţia administraţiilor publice sunt fără echivalent, de aceea Adunarea încurajează statele membre ale Consiliului Europei să studieze cu grijă toate consecinţele pe care le-ar pute antrena introducerea noilor metode de gestionare a sectorului privat înainte de a le pune în practică. • statele membre ale Consiliului Europei ar trebui, atunci când ar fi posibil, să descentralizeze competenţele administrative ale puterilor locale cu scopul de a apropia instituţiile publice de cetăţeni şi de a raţionaliza structurile organizaţionale. • Adunarea consideră că trebuie să se stabilească o demarcaţie mai clară între sfera politică şi administraţia publică, astfel încât să fie garantată independenţa agenţilor naţionali ai funcţiei publice şi de a defini mai bine misiunea şi competenţa lor. 8
  • 9. • statele membre ar trebui să sporească resursele financiare consacrate formării profesionale a agenţilor funcţiei publice la nivel naţional, european şi internaţional pentru ca aceştia să posede cunoştinţele necesare pentru a-şi îndeplini misiunile. Funcţiile publice naţionale ar trebui să fie cunoscute în instituţiile de învăţământ superior pentru a atrage şi recruta persoane cu potenţial ridicat. • în sfârşit, Adunarea recomandă Comitetului de Miniştri să ceară statelor membre ale Consiliului Europei să dea legislaţiei lor privind funcţia publică o formă proprie, care să faciliteze schimbările între public şi privat, în special în ceea ce ţine de personalul cu un potenţial mare şi cu experienţă internaţională”. Modernizarea funcţiei publice reprezintă un pilon important al reformei administraţiei publice din România, de reuşita acestei reforme fiind legate şi performanţele ţării noastre în înfăptuirea şi întărirea realităţii integrării europeane. Un moment important al reformei funcţiei publice din ţara noastră, l-a reprezentat adoptarea Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, lege adoptată prin angajarea răspunderii Guvernului. Legea a fost atacată la Curtea Constituţională, iar aceasta s-a pronunţat în sensul respingerii excepţiei. Instanţa Constituţională a reţinut că „legiuitorul poate să reglementeze printr-o lege un grup complex de relaţii sociale, în vederea obţinerii unui rezultat dezirabil la nivelul întregii societăţi”. Curtea mai invocă şi faptul că o asemenea metodă a mai fost utilizată şi la adoptarea Legii nr. 95/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice prin care au fost aduse modificări şi reglementări în domeniul a cinci acte normative. Ne alăturăm punctului de vedere exprimat în doctrină20 , potrivit căruia „existenţa unor precedente de neconstituţionalitate şi nelegalitate nu legitimează perpetuarea lor. Pot fi avute în vedere alte argumente care să justifice o anumită situaţie juridică, nu neapărat faptul că şi înainte s-a procedat la fel, dacă modul în care s-a făcut acest lucru nu a fost unul corect”. Modificările aduse de Legea nr. 161/2003 au fost substanţiale şi ele au urmărit compatibilizarea legislaţiei funcţiei publice şi funcţionarului public din România cu principiile şi practicile din spaţiul Uniunii Europene. 20 V. Vedinaş, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, Ediţia a III-a, p. 9. 9
  • 10. 3. Elemente esenţiale de drept comparat privind funcţia publică şi funcţionarul public Tradiţional, aşa cum am arătat, conceptul de funcţie publică constituie o instituţie fundamentală a dreptului administrativ, ea fiind strâns legată de noţiunea de activitate, autoritate, organ. Autorităţile publice, inclusiv cele administrative, sunt înzestrate cu atribuţii necesare îndeplinirii sarcinilor ce le revin în conformitate cu care exercită competenţe determinate, participând în baza capacităţii juridice pe care o au la raporturi juridice de autoritate în nume propriu21 . Dar, nu toate atribuţiile unei autorităţi publice implică şi exerciţiul puterii publice22 , întrucât există şi atribuţii necesare doar asigurării bunei funcţionări a instituţiei respective, reprezentând structuri funcţionale cum ar fi secretariat, relaţii cu publicul, contabilitate, arhivă. Capacitatea juridică a unei autorităţi publice se materializează şi se concretizează în serviciul public prestat efectiv prin intermediul funcţiei concrete exercitate de o persoană fizică în mod individual. Altfel spus, puterea publică este reglementată şi organizată sub aspectul exercitării ei de lege, în scopul satisfacerii intereselor generale, formând serviciile publice. În acest sens, serviciul public23 , ca şi statul, este o instituţie ce are la bază ideea de interes general, pe care caută să o realizeze, însă nu poate să acţioneze decât prin persoanele fizice care-l compun. Funcţia publică face parte dintr-un serviciu public, iar acesta, ca organ de stat sau autoritate publică, structural, cuprinde, în general, trei elemente: 1. competenţa; 2. mijloacele materiale; 3. personalul. Funcţia publică apare ca o grupare de atribuţii şi de competenţe în scopul de a satisface interese generale, întrucât orice putere socială se legitimează numai prin finalitatea sa de interes public, neputându-se admite ca ea să fie utilizată în scopuri personale. Există – din perspectivă teoretică – şi a planului dreptului comparat, la fel ca în România, două accepţiuni ale conceptului de funcţie publică: 21 I. Santai, Drept administrativ şi ştiinţa administraţiei, vol. I, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2005, p. 121. 22 A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, vol. I, Ediţia a IV-a., p. 585. 23 I. Alexandru, L. Matei, Serviciile publice, Editura Economică, Bucureşti, 2000, p. 37. 10
  • 11. - într-o primă accepţiune, funcţia publică se identifică prin raportare la conceptul de autoritate publică, incluzându-i pe toţi aceia care sunt învestiţi cu prerogative de putere publică, în cadrul autorităţilor din sfera celor trei clasice puteri în stat (parlamentari, magistraţi, miniştri), dar şi din cadrul unor autorităţi publice care exced celor trei funcţii fundamentale ale statului; - în cea de-a doua accepţiune, funcţia publică se defineşte prin raportare la instituţiile publice din sfera puterii executive, ea evocând statutul oricărei persoane care exercită prerogativele unei funcţii sau demnităţi în stat, indiferent de tipul învestiturii, de categoria organului executiv în care îşi exercită activitatea sau de nivelul la care se exercită.24 Analiza comparativă a funcţiei publice şi a funcţionarului public din administraţiile publice ale statelor din Uniunea Europeană, inclusiv din ţările de curând integrate sau în curs de aderare, permite conturarea a două mari categorii de sisteme25 , şi anume: - Sistemul de tip „post”26 , construit dintr-un ansamblu de funcţii sau profesii, definite prin nivelul şi caracteristicile lor, sistem în care funcţionarii publici sunt numiţi în una dintre funcţii putând fi apoi, în funcţie de necesităţile instituţiei, numiţi în altă (alte) funcţie (funcţii), fără a fi, deci, consideraţi învestiţi cu un drept în sensul exercitării continue a primei funcţii în care au fost numiţi. Avantajul acestui sistem este dat de mobilitatea funcţionarilor publici de la o autoritate publică la alta sau chiar între sistemul public şi sistemul privat. În ţările în care prevalează, ca tendinţă generală, funcţia publică ce are la bază postul, a fost promovată o funcţie publică orientată spre rezultate şi spre management cu scopuri specifice. Cele mai ilustrative exemple în acest sens sunt: Marea Britanie, Olanda, Suedia, Danemarca. - Sistemul de tip „carieră”27 , ce este bazat pe conceptul de stabilitate şi de continuitate în carieră, fie în interiorul aceluiaşi corp, ceea ce permite accesul la un anumit număr de funcţii, fie trecând de la un corp la altul. 24 V. Vedinaş, op. cit. p. 30-31. 25 I. Alexandru, Administraţia publică: teorii, realităţi, perspective, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 467- 468; I. Alexandru, M. Cărăuşan, S. Bucur, Drept administrativ, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 308-309. 26 A. Iorgovan, op. cit., p. 629-630. 27 A. Iorgovan, op. cit., p. 630. Autorul apreciază că în acest sistem „funcţia publică nu apare ca o meserie oarecare, izolată, ea este prinsă într-un tablou, într-un sistem ierarhizat pe orizontală sau verticală”, iar în cadrul său „funcţionarul public face o carieră din funcţia publică, aceasta devine raţiunea profesională a carierei sale”. 11
  • 12. Serviciul public este astfel împărţit într-un anumit număr de corpuri care sunt accesate, în general, prin concurs şi în care funcţionarul public poate rămâne pe toată durata vieţii sale active28 . În ţările care au adoptat sistemul de tip carieră, majoritatea categoriilor de personal sunt protejate împotriva efectelor generate de programe ce au ca scop identificarea surplusului de personal. În aceste state, cheltuielile publice au fost reduse mai ales prin „îngheţarea” numărului de funcţii şi menţinerea aceluiaşi nivel al salariilor. Astfel s-a procedat spre exemplu în Austria, Belgia, Germania, Grecia, Franţa, Spania şi Portugalia. Reducerea de personal s-a manifestat, în termeni obiectivi, numai ca efect al pensionărilor şi demisiilor. În practică, cele două sisteme nu sunt implementate în nici un stat în forma lor „pură”, de aceea se impune, atunci când se analizează funcţia publică dintr-un anumit stat, să se marcheze exact nivelul de convieţuire a celor două sisteme29 . Necesitatea de a identifica şi a menţine ca atare principalele funcţii publice indispensabile funcţionării înseşi a administraţiei publice s-a manifestat în general în contextul nevoii reducerii cheltuielilor publice. Principalul scop al acestui efort nu a fost să se identifice un nou rol pentru stat sau să se redefinească, cel puţin, dimensiunea funcţiei publice în consecinţă, ci de a reduce mărimea şi costurile acesteia. Se poate de asemenea explica de ce definiţiile legale ale funcţiei publice au rămas neschimbate, în general, în majoritatea ţărilor membre ale Uniunii Europene. În Uniunea Europeană, Tratatul privind Constituţia Europeană30 , art. III-427 dispune: „Legea europeană stabileşte statutul funcţionarilor Uniunii şi regimul aplicabil celorlalţi agenţi ai Uniunii”. Statutul funcţionarilor Comunităţilor Europene defineşte, în art. 1,funcţionarul public astfel: „este funcţionar al Comunităţilor în sensul prezentului statut orice persoană care a fost numită în condiţiile prevăzute în acest statut într-o funcţie permanentă într-una din instituţiile Comunităţilor printr-un act scris al autorităţii investită cu putere de numire din această instituţie”. 28 I. Alexandru, op. cit., p. 467. 29 A. Iorgovan, op. cit., p. 630. 30 Tratatul privind Constituţia Europeană - publicat în „Jurnalul Oficial al Uniunii Europene”, C310 din 16 decembrie 2004. 12
  • 13. Reglementare funcţiei publice şi a funcţionarului public în România în contextul integrării României în Uniunea Europeană În toate statele membre ale Uniunii Europene, funcţia publică este sectorul cel mai marcat de tradiţie şi istorie naţională din cadrul sistemului politico-administrativ şi cel mai puţin afectat direct de integrarea europeană. Uniunea Europeană nu are competenţa de a reglementa funcţia publică sau de a reforma şi reorganiza structurile administrative ale statelor membre, deoarece nici unul din tratatele europene iniţiale sau ulterioare nu a prevăzut competenţe comunitare pentru organizarea funcţiei publice. Civilizaţia europeană este caracterizată de câteva trăsături care o disting net de toate celelalte – dreptate, legalitate, spaţiu public şi libertate31 . Spaţiul public european este în construcţie sub aspectul descoperirii legitimităţilor şi resorturilor interne care sa-l guverneze. În literatura de specialitate se apreciază că „spaţiul public european, încă neconturat teoretic în terminologia specifică integrării europene, va îngloba şi descrie într-o manieră sistematică, mecanismele, procesele şi fenomenele complexe ce guvernează dezvoltarea sectoarelor publice şi ale administraţiilor europene, evidenţiind conexiunile şi determinările de natură administrativă, economică, socială sau politică”32 . Ultimele evoluţii ale Uniunii Europene subliniază dorinţa creării unui spaţiu public transnaţional, care să permită legitimarea instituţiilor europene şi fondarea unei identităţi colective europene. În acest sens, serviciile publice naţionale sunt din ce în ce mai mult influenţate de procesul de unificare prin europenizarea administraţiilor publice. Europenizarea administraţiilor publice se efectuează prin transferul de dosare politice în sfera competenţelor Uniunii şi Comunităţii Europene. Grupurile şi Comitetele de la Bruxelles au drept consecinţă europenizarea progresivă indirectă a administraţiilor naţionale33 . La rândul lor, structurile statale au un impact considerabil asupra organizării serviciilor publice, iar marea varietate a structurilor statale este unul din aspectele caracteristice ale administraţiei publice europene. 31 F. Guizat, Istoria civilizaţiei în Europa. De la căderea Imperiului roman până la Revoluţia franceză, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, p. 38. 32 I. Alexandru, I. Gorjan, I.V. Ivanoff, C.C. Manda, A.L. Nicu, C.S. Săraru, Drept administrativ european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2005, p. 96. 33 D.Bossaert, C.Demmke, K.Nomden, R. Polet, Funcţia publică în Europa celor Cincisprezece, Institutul European de Administraţie Publică, p. 3. 13
  • 14. Sistemele juridice şi administrative ale statelor membre sunt supuse unui proces de adaptare constantă pentru a putea răspunde exigenţelor transparenţei şi aplicării dreptului comunitar. Deschiderea serviciilor publice faţă de funcţionarii publici şi angajaţii serviciului public ai altor state membre antrenează efecte în lanţ, şi anume: • obligaţia de a clasifica locurile de muncă şi profesiile pentru a stabili dacă acestea trebuie să fie sau nu accesibile cetăţenilor străini; • luarea măsurilor pentru asigurarea recunoaşterii reciproce a calificărilor şi experienţelor profesionale în serviciile publice, cu consecinţe asupra sistemelor existente de formare şi mobilitate; • asigurarea posibilităţilor de mobilitate internaţională a funcţionarilor publici pe cuprinsul Uniunii Europene, cu impact asupra organizării sistemelor de detaşări, de securitate socială şi de pensionări34 . Deşi au structuri administrative marcate de tradiţii, administraţiile publice din statele membre ale Uniunii Europene, s-au adaptat continuu la condiţiile moderne, inclusiv aderarea la Uniunea Europeană. Necesitatea de a dezvolta şi pune în aplicare aquis-ul comunitar la niveluri de fiabilitate echivalente în toată Uniunea Europeană, valorile şi principiile fundamentale comune administraţiei publice sunt factori care reliefează o tendinţă spre convergenţă între administraţiile naţionale, ducând astfel la apariţia unui „spaţiu administrativ european”. Spaţiul administrativ european poate fi înţeles ca spaţiu al administraţiei publice europene şi poate forma obiectul ştiinţei administraţiei. Unii autori apreciază că „noţiunea de spaţiu administrativ european poate fi gândită după modelul spaţiului economic şi social european35 , fiind în legătură cu vastul sistem al cooperării juridice”. Observăm că sistemele legislative ale statelor membre ale Uniunii Europene se află într- un proces constant de apropiere, în multe domenii diferite, sub îndrumarea legislaţiei Uniunii, prin activitatea legislativă a instituţiilor acesteia şi prin jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie 34 J. Ziller, La relation entre intégration européenne et reforme administrative, Documente SIGMA (OCDE) Préparation des administrations publiques à l’espace administratif européene, nr.23, 1998, p.141. 35 A. Popescu, N. Voiculescu, Dreptul social european, Editura Fundaţiei România de Mâine,Bucureşti, 2003, p. 209-213. 14
  • 15. a Comunităţii Economice Europene şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului. Reglementările Consiliului Europei şi ale Uniunii Europene sunt introduse în sistemele naţionale prin regulamente direct aplicabile sau prin directive care determină compatibilizarea legislaţiei naţionale la specificul Uniunii Europene. Pornind de la aceste realităţi, în doctrina europeană, un autor apreciază că „deşi, nu există un aquis comunitar care să reglementeze administraţia publică europeană (tratatele nu prescriu un model administrativ european), a apărut un aquis neformalizat”36 . Astfel, statele membre, în ciuda faptului că au diferite tradiţii legale şi diferite sisteme de guvernare, au dezvoltat un corp comun de doctrină şi împărtăşesc aceleaşi principii de drept administrativ şi standarde de bună practică, precum şi nevoia de implementare unitară şi eficientă a dreptului Uniunii Europene. România, în procesul aderării sale la Uniunea Europeană, a făcut eforturi de compatibilizare a legislaţiei naţionale, inclusiv cea privitoare la funcţia publică şi funcţionarul public, la normele juridice, principiile şi valorile proprii Uniunii Europene. Pe lângă tendinţele prezentate care pot fi reperate la nivel european, dezvoltarea sistemelor de administraţie publică este influenţată şi de alţi factori, naţionali sau internaţionali, câteodată contradictorii, care le afectează organizarea viitoare: - restrângerile bugetare tot mai mari care afectează administraţiile publice determină implementarea unor măsuri economice în domeniul pensiilor, costurilor de infrastructură; - aşteptările tot mai ridicate ale beneficiarilor (cetăţeni şi oameni de afaceri) care stimulează tendinţele de orientare spre public şi de impunere a unor standarde de calitate; - în perioadele de descreştere a ratei şomajului, competiţia pe piaţa muncii pentru recrutarea şi păstrarea personalului se intensifică. În acest context, în domeniul funcţiei publice pot fi remarcate câteva tendinţe: - evoluţia spre un sistem de salarizare mai flexibil şi mai descentralizat şi introducerea unor criterii de performanţă; - modernizarea sistemului de recrutare şi introducerea unor măsuri pentru a face faţă mai bine competiţiei cu sectorul privat; - descentralizarea managementului; - intensificarea pregătirii profesionale în domeniul european internaţional; 36 J.P. Olsen, Twoards a european administrative space? On line ARENA working papers, wp02/26; Centre for European Studies; University of Oslo; www.arena.uio.no/. 15
  • 16. - îmbunătăţirea metodelor de evaluare, care se concentrează spre criterii cum ar fi motivarea profesională şi performanţa individuală; - creşterea importanţei contractelor colective şi/sau a dialogului social în stabilirea salariilor; - evoluţia spre un program de lucru zilnic, săptămânal sau chiar anual mai flexibil; - reducerea numărului celor angajaţi în cadrul serviciului public (nu în toate statele membre ale Uniunii Europene); - egalitate între femei şi bărbaţi; - reforma sistemului de pensii, cuantumul contribuţiei funcţionarilor publici, introducerea fondurilor de pensii. 16