EURYD ICE            Educaţia artistică şi culturală            în şcoala europeană                               Comisia ...
Educaţia artistică şi culturală înşcoala europeană
Acest document este publicat de Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizual şi Cultură(EACEA P9 Eurydice).Disponibilă în en...
PREFAŢĂRolul educaţiei artistice în formarea competenţelor tinerilor pentru viaţă în secolul 21 a fost recunoscutpe larg l...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăCred că acest studiu Eurydice oferă tuturor acelora interesaţi de subie...
CONŢINUTURIPREFAŢĂ      3CONŢINUTURI                                                                                      ...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăCapitolul 5: profesorii de arte: educaţie şi formare                   ...
INTRODUCEREEducaţia în ţările europene este supusă multor cerinţe competitive, care au influenţă asupraorganizării şi conţ...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăavând potenţial de a sprijini schimbul intercultural, învăţarea şi dial...
Introducereprofesorului organizată de Ministerul Flamand al Educaţiei şi de Ministerul Olandez al Educaţiei,Culturii şi Şt...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăparte a disciplinei obligatorii, în toate cele 21 ţări prezente în cerc...
IntroducereRobinson (1999) a subliniat un aspect structural inhibitor pentru dezvoltarea educaţiei artisticecoerente în şc...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană   Sunt implicaţi artiştii profesionişti în educaţia artistică, şi dac...
IntroducereUrmătoarele definiţii au fost folosite pentru a îndruma colectarea de informaţii pentru studiu:         Arta v...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăAl doilea capitol se centrează pe organizarea curriculum-ului artelor î...
CONSTATĂRI CHEIEPrincipalele scopuri ale educaţiei artistice sunt aproape similare în toate ţările studiate. Aproapetoate ...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăUnele ţări încep nişte reforme curriculare (vezi anexa). În multe cazur...
CAPITOLUL 1: PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ARTISTIC ŞI CULTURAL:RESPONSABILITATE FAŢĂ DE OBIECTIVE ŞI DEZVOLTAREAcest capitol prezi...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană       Figura 1.1: Nivelele de responsabilitate în crearea curriculum-u...
Capitolul 1: Planul de învăţământ artistic şi cultural: Responsabilitate pentru obiective şi dezvoltare                   ...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăPrimele şase scopuri/rezultate ale învăţării la care se referă Figura 1...
Capitolul 1: Planul de învăţământ artistic şi cultural: Responsabilitate pentru obiective şi dezvoltareîn special teatru. ...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanătrebui privită creativitatea ca un aspect al mediului de educare şi înv...
CAPITOLUL 2: ORGANIZAREA CURRICULUM-ULUI ARTISTICLocul disciplinelor artistice în cadrul planurilor de învăţământ naţional...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăExistă două modele principale evidente pentru gruparea artelor în curri...
Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic         “Educaţia estetică” (Grecia)         “Muzică, artă şi imagine”...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăDisciplinele artistice sau ariile formei artistice includ arte vizuale,...
Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic               Figura 2.2: Statutul diverselor discipline artistice în cu...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăNotă explicativăReformele din 2007-2008: Reformele curriculum-ului, car...
Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic2.3. Timpul alocat predării arteiÎn unele ţări, autorităţile regionale, l...
Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană Figura 2.3: Cantitatea anuală minimă de timp de predare în educaţia ar...
Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artisticNote adiţionaleBelgia (BE de): În ciuda unei anumite flexibilităţi în org...
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Educatie artistica si culturala
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Educatie artistica si culturala

1,635 views

Published on

Agentia executiva pentru educatie, audiovizula si cultura.

Published in: Education
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Educatie artistica si culturala

  1. 1. EURYD ICE Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană Comisia Europeană
  2. 2. Educaţia artistică şi culturală înşcoala europeană
  3. 3. Acest document este publicat de Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizual şi Cultură(EACEA P9 Eurydice).Disponibilă în engleză (Arts and Cultural Education at School in Europe), franceză(Léducation artistique et culturelle à lécole en Europe) şi germană (Kunst- undKulturerziehung an den Schulen in Europa).ISBN 978-92-9201-075-1DOI 10.2797/33682Acest document este disponibil de asemenea pe Internet (http://www.eurydice.org).Text finalizat în Septembrie 2009.© Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură 2009.Conţinuturile acestei publicaţii pot fi reproduse în parte, cu excepţia scopurilor comerciale;furnizarea extrasului este precedată de referirea la “reţeaua Eurydice”, urmată de publicareadocumentului.Cererile de permisie a reproducerii întregului document trebuie făcute către EACEA P9Eurydice.Traducerea a fost realizată de Adina Florentina PESCARUAgenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi CulturăP9 EurydiceAvenue du Bourget 1 (BOU2)B-1140 BrusselsTel. +32 2 299 50 58Fax +32 2 292 19 71E-mail: eacea-eurydice@ec.europa.euWebsite: http://www.eurydice.org
  4. 4. PREFAŢĂRolul educaţiei artistice în formarea competenţelor tinerilor pentru viaţă în secolul 21 a fost recunoscutpe larg la nivel european. Comisia Europeană a propus o Agendă Europeană pentru Cultură, care afost aprobată de Consiliul Uniunii Europene în 2007. Această Agendă este conştientă de valoareaeducaţiei artistice în dezvoltarea creativităţii. Mai mult decât atât, cadrul strategic al UE pentrucooperare în educaţie şi perfecţionare în următoarea decadă accentuează clar importanţacompetenţelor cheie transversale, incluzând conştientizarea culturală şi creativitatea.2009 este Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei şi este o recunoaştere a legăturilor dintreconştientizarea culturală şi creativitate. Anul se referă la teme, cum ar fi cultivarea artistică şi a altorforme de creativitate, la toate nivelele şi formele de educaţie. În acelaşi timp, Rezoluţia ParlamentuluiEuropean din 2009 asupra Studiilor Artistice din Uniunea Europeană are în vedere recomandări cheiepentru dezvoltarea educaţiei artistice şi cere o mai mare coordonare a educaţiei artistice la niveleuropean.Cercetarea anterioară a potenţialului educaţiei artistice pentru a spori creativitatea tinerilor a subliniatnevoia de îmbunătăţire continuă a calităţii sale. Pentru a ajuta la împlinirea acestei nevoi şi laidentificarea celor mai bune practici, Eurydice a produs această prezentare a stării educaţiei artisticeşi culturale în Europa. Studiul conţine informaţii comparative referitoare la existenţa educaţiei artisticeşi culturale în cadrul planurilor de învăţământ a 30 ţări europene. Acoperă scopurile şi obiectivele uneiasemenea educaţii, organizarea sa, furnizarea activităţilor extracurriculare, precum şi iniţiative dedezvoltare a educaţiei artistice şi culturale. Mai mult de-atât, include informaţii importante legate deevaluarea elevului şi instruirea profesorului în domeniul artistic. De exemplu, arată clar că muzica şiartele vizuale sunt cele mai răspândite discipline predate în şcoli, la nivel primar şi secundar şi căparticiparea artiştilor profesionişti în educaţie este destul de limitată. Studiul atrage atenţia asupraimportanţei colaborării între actori diferiţi în educaţie. 3
  5. 5. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăCred că acest studiu Eurydice oferă tuturor acelora interesaţi de subiect o imagine valoroasă amodului în care educaţia artistică şi culturală se realizează în ţările europene; cred că va fi de uninteres major pentru profesori şi cei ce elaborează politici. Ján Figel’ Comisar responsabil pentru Educaţie, Instruire, Cultură şi Tineret 29 Septembrie 2009 4
  6. 6. CONŢINUTURIPREFAŢĂ 3CONŢINUTURI 5INTRODUCere 7constatări cheie 15CAPITOLUL 1: PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ARTISTIC ŞI CULTURAL: RESPONSABILITATE FAŢĂ DE OBIECTIVE ŞI DEZVOLTARE 17 1.1. Nivelele de responsabilitate în crearea planului de învăţământ artistic şi cultural 17 1.2. Scopurile educaţiei artistice 18CAPITOLUL 2: ORGANIZAREA CURRICULUM-ULUI ARTISTIC 23 2.1. Planul de învăţământ artistic integrat şi separat 23 2.2. Discipline artistice obligatorii şi opţionale 26 2.3. Timpul alocat predării artei 29 2.4. Legături cross-curriculare între arte şi alte discipline 31 2.5. Folosirea TIC ca parte a curriculum-ului artistic 32CAPITOLUL 3: INIŢIATIVE ŞI RECOMANDĂRI PENTRU DEZVOLTAREA EDUCAŢIEI ARTISTICE ŞI CULTURALE 35 3.1. Organizaţii şi reţele naţionale înfiinţate special pentru a promova educaţia artistică şi culturală 35 3.2. Colaborări între şcoli şi lumea artistică şi culturală 37 3.3. Folosirea TIC în educaţia artistică şi culturală 40 3.4. Organizarea activităţilor artistice şi culturale extracurriculare 43 3.5. Festivaluri, serbări şi competiţii artistice 47 3.6. Alte iniţiative de sprijinire şi dezvoltare a educaţiei artistice 49CAPITOLUL 4: EVALUAREA ELEVULUI ŞI MONITORIZAREA CALITĂŢII PREDĂRII 51 4.1. Evaluarea elevului 51 4.2. Monitorizarea calităţii predării 61 Concluzii 64 5
  7. 7. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăCapitolul 5: profesorii de arte: educaţie şi formare 65 5.1. Profesorii de arte în învăţământul general obligatoriu 65 5.2. Abilităţi şi calificări ale profesorilor de arte 68 5.3. Implicarea artiştilor profesionişti în educaţia şi formarea profesorilor 75concluzii 77Glosar 83Tabelul figurilor 85BIBLIOGRAFIE 87AnexĂ 89 Schimbări în educaţia artistică planificate sau implementate după 2007 89MULŢUMIRI 99 6
  8. 8. INTRODUCEREEducaţia în ţările europene este supusă multor cerinţe competitive, care au influenţă asupraorganizării şi conţinutului educaţiei artistice. Globalizarea în creştere a adus atât beneficii, cât şiprovocări, incluzându-le pe acelea apărute din competiţia internaţională, migraţie şi multiculturalism,progresele în tehnologie şi dezvoltarea economiei cunoaşterii. Sistemul educaţional poate fi privit caun mijloc de pregătire a copiilor pentru rolul lor într-o lume în continuu nesigură. Şcolile au un rol dejucat în ajutorul oferit tinerilor, de a le dezvolta un sentiment de siguranţă, atât ca indivizi, cât şi camembri ai diverselor grupuri în societate. Există de asemenea o nevoie recunoscută de a încurajatinerii de a dezvolta o gamă largă de abilităţi şi interese, de a-şi identifica şi hrăni potenţialul şi de aîncuraja creativitatea.Aceste dezvoltări supun educaţia artistică unui număr de provocări, aşa cum au fost evidenţiate dedezbateri prin politică şi cercetare.Argumentare pentru studiu: contextul politic şi de cercetareOrganizaţiile internaţionale au arătat un interes crescut în educaţia artistică în ultimii ani, de aicirezultând dezvoltări de politici cheie, care formează baza acestui studiu. UNESCO a fost o forţăconducătoare în dezvoltarea iniţiativelor de politică în educaţie şi cultură în ultima decadă. În 1999,Directorul General al UNESCO a făcut un apel la toţi acţionarii din domeniul educaţiei artistice şiculturale, pentru a face ceea ce este necesar să se asigure că predarea artelor câştigă un loc specialîn educaţia fiecărui copil, de la creşă până în ultimul an de şcoală secundară (UNESCO 1999). Acestaa fost urmat de o conferinţă mondială la Lisabona, pentru a marca punctul culminant al unei colaborăriinternaţionale de 5 ani între UNESCO şi partenerii săi din domeniul educaţiei artistice. Conferinţa aafirmat nevoia de a stabili importanţa educaţiei artistice în toate societăţile şi aceasta a reprezentat unimbold pentru factorul “oau”: rezumatul cercetării globale asupra impactului artelor în educaţie(Bamford 2006) şi Harta Ghid pentru educaţia artistică a UNESCO (UNESCO 2006). Harta Ghid aavut drept scop furnizarea susţinerii şi a îndrumării pentru întărirea educaţiei artistice. Documentulafirmă faptul că educaţia artistică ajută la: aprobarea dreptului omului la educaţie şi participareculturală; dezvoltarea capacităţilor individuale; îmbunătăţirea calităţii educaţiei şi promovareaexprimării diversităţii culturale.Dezvoltări de politici similare au avut loc în Europa. În 1995 Consiliul Europei a lansat un proiect majorce se centrează pe Cultură, Creativitate şi Tineret. Acesta a examinat pregătirea existentă pentrueducaţia artistică în şcolile statelor membre, precum şi implicarea artiştilor profesionişti şidisponibilitatea activităţilor extracurriculare. A dus la o cercetare a educaţiei artistice în Europa (veziNACCCE 1999) şi un colocviu internaţional. În 2005, Consiliul Europei a lansat o Convenţie Cadruasupra valorii moştenirii culturale pentru societate (Consiliul Europei 2005), care a identificat nevoiaţărilor europene de a păstra resursele culturale, de a promova identitatea culturală, de a respectadiversitatea şi de a încuraja dialogul intercultural. Articolul 13 din Cadru a atras atenţia asupra loculuiimportant al moştenirii culturale în educaţia artistică, dar a şi recomandat dezvoltarea legăturilor dintrecursurile diverselor domenii de studiu. În 2008 Consiliul a publicat Carta Albă a Dialogului Intercultural(Consiliul Europei 2008), care a oferit o abordare interculturală de conducere a diversităţii culturale.Carta a identificat organizaţiile educaţionale (incluzând muzee, site-uri culturale, grădiniţe şi şcoli) ca 7
  9. 9. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăavând potenţial de a sprijini schimbul intercultural, învăţarea şi dialogul prin activităţi artistice şiculturale.Câteva dezvoltări au avut loc de asemenea în contextul Uniunii Europene. În 2006, în timpulPreşedinţiei Austriei a Consiliului Uniunii Europene a fost organizată o conferinţă internaţională petema Promovarea Educaţiei Culturale (Preşedinţia Austriei a Consiliului Uniunii Europene, 2006).Conferinţa a fost precedată de o întâlnire a Reţelei Europene de Asistenţi Civili, Lucrători în DomeniulEducaţiei Artistice şi Culturale, care a fost informată despre un glosar realizat, pentru a stabili un câmpcomun pentru definirea “educaţiei culturale” şi a altor termeni legaţi de aceasta (1).În mai 2007, Comisia a produs un Comunicat al Agendei Europene pentru Cultură într-o LumeGlobalizată (Comisia Europeană 2007). Comunicatului i s-a dat un răspuns în noiembrie 2007, printr-orezoluţie a Consiliului pe Agenda Europeană pentru Cultură (Consiliul Uniunii Europene 2007a).Aceasta a recomandat “încurajarea educaţiei artistice şi participarea activă în activităţi culturale, cu operspectivă spre dezvoltarea creativităţii şi inovaţiei”. Rezoluţia a fost urmată de un Plan de Activitatepentru Cultură 2008-10 (Consiliul Uniunii Europene 2008). Comisia a recunoscut importanţa culturii şicreativităţii prin crearea în 2008 a Anului European al Dialogului Intercultural şi în 2009 a AnuluiCreativităţii şi Inovaţiei.Rezoluţia Consiliului din 2007 a introdus o nouă metodă deschisă de coordonare (OMC) în domeniulculturii. În cadrul acestui OMC, a fost format un grup de lucru, centrat pe sinergiile dintre cultură şieducaţie, pentru a promova competenţa cheie “conştientizare şi exprimare” (2). Grupul de lucru a fostînsărcinat cu validarea celei mai bune practici şi cu elaborarea de recomandări pentru noi iniţiative depromovare a cooperării între cultură şi educaţie (inclusiv educaţia artistică) în Statele Membre.ÎÎn martie 2009, Parlamentul European a introdus o rezoluţie pe Studii Artistice în Uniunea Europeană(Parlamentul European 2009). Recomandările cheie au inclus: educaţia artistică ar trebui să fieobligatorie la toate nivelele şcolii; predarea artelor ar trebui să folosească cele mai noi tehnologii deinformare şi comunicare; predarea istoriei artei trebuie să implice întâlnirile cu artiştii şi vizitele lalăcaşurile de cultură. Pentru a progresa în ceea ce priveşte aceste aspecte, rezoluţia a chemat la omai mare supraveghere şi la coordonarea educaţiei artistice la nivel european, incluzândmonitorizarea impactului predării artelor asupra competenţelor elevilor în Uniunea Europeană.Pe lângă aceste dezvoltări majore în cooperarea internaţională şi europeană a existat un număr deconferinţe şi iniţiative mai mici, unele dintre ele ducând la schimbări în politica educaţiei culturale şiartistice. Asemenea conferinţe o includ pe cea organizată de Ministerul Educaţiei, Culturii şi Ştiinţei dinOlanda, în 2001, centrată pe conţinutul şi poziţia educaţiei culturale şi artistice în şcolile secundareeuropene (Cultuurnetwerk Olanda 2002), un simpozion european şi internaţional pe tema educaţieiartistice (3), şi o conferinţă internaţională pe tema culturii tinerilor, a educaţiei, cetăţeniei şi educaţiei(1) Vezi glosarul: http://www.cultuurnetwerk.nl/glossary/(2) Vezi site-ul grupului de lucru: http://ec.europa.eu/culture/our-policy-development/doc1573_en.htm(3) Vezi site-ul simpozionului: http://www.centrepompidou.fr/Pompidou/Pedagogie.nsf/0/D9E5FC50EAF95536C12570D7004A1A24?OpenDocu ment&L=2 8
  10. 10. Introducereprofesorului organizată de Ministerul Flamand al Educaţiei şi de Ministerul Olandez al Educaţiei,Culturii şi Ştiinţei, pentru a coincide cu Anul European al Creativităţii şi Inovaţiei (4).În acelaşi timp, trei organisme internaţionale, reprezentând educatorii de arte în dramă/teatru, artevizuale şi muzică s-au unit pentru a forma o alianţă mondială (Societatea Internaţională pentruEducaţia prin Artă 2006). Ei au solicitat UNESCO să facă din educaţia artistică un aspect determinantpentru agenda mondială de dezvoltare umană sustenabilă şi transformare socială.O altă iniţiativă a fost luată de The Association Européenne des Conservatoires, Académies deMusique et Musikhochschulen (AEC). De ceva vreme, AEC colectează informaţii din sistemelenaţionale, pentru formarea muzicii profesionale. Site-ul lor (5) este în principal rezultatul proiectelor‘Polifonia’ şi ‘Mundus Musicalis’.Întrebări apărute: care dintre cercetări ne-a fost/nu ne-a fostpredatăExistă doar un număr mic de studii internaţionale şi pan-europene de cercetare, centrate pe educaţiaartistică, pe baza cărora pot fi formulate întrebările apărute în acest studiu. Temele lor principale şirezultatele sunt subliniate mai jos. Au toate zonele din curriculum o greutate egală? Care e locul artelor în planurile de învăţământ naţionale?Cercetarea existentă confirmă faptul că există o ierarhie în cadrul acestui curriculum, în care cititul,scrisul şi numeraţia constituie priorităţi. Mai mult de-atât, în cadrul artelor, formele de artă particulară(în special arta vizuală şi muzica) tind să devină prioritare în comparaţie cu altele (cum ar fi teatrul şidansul). O cercetare asupra educaţiei artistice în Europa (Robinson 1999) a avut loc, ca parte ainiţiativei Consiliului Europei centrată pe Cultură, Creativitate şi Tineret. Studiul a descoperit că toatepoliticile naţionale subliniază, în mod obişnuit, importanţa dimensiunii culturale şi nevoia de a promovaabilităţile artistice şi creative ale tinerilor. În practică, statutul şi furnizarea artei în educaţie au fost maipuţin evidente. Principalele discipline predate au fost arta şi muzica. În majoritatea sistemelornaţionale, artele au fost obligatorii în învăţământul primar şi în primii doi sau trei ani de învăţământsecundar. Dincolo de acest punct, aproape universal, artele au fost opţionale. În toate cazurileexaminate, artele au avut un statut mai scăzut decât matematica şi ştiinţele. În unele ţări au fost făcuteîncercări pentru a reduce furnizarea prezentă a artelor în curriculum, în favoarea subiectelor, desprecare s-a crezut a fi mai direct relevante pentru succesul economic sau academic.Rezultate similare au fost raportate ulterior în studii internaţionale (Sharp şi Le Métais 2000; Taggartet al. 2004). Au fost identificate două abordări principale de încadrare a artelor în documentelenaţionale de conducere: un domeniu generic al artelor (denumit “zonă integrată”) sau disciplineseparate. Una dintre grijile legate de abordarea bazată pe disciplină a fost locul teatrului şi al dansului,care au fost adesea subsumate altor arii disciplinare. În special, a fost recunoscut faptul că poate fidificil să promovăm calităţile interpretative ale dansului în cadrul unei arii disciplinare centrată peexerciţiu fizic şi sport. Taggart et al. (2004) a considerat că artele vizuale şi muzica au fost studiate ca(4) Vezi site-ul conferinţei CICY: http://www.cicy.eu/(5) Vezi: http://www.bologna-and-music.org/countryoverviews 9
  11. 11. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăparte a disciplinei obligatorii, în toate cele 21 ţări prezente în cercetare. Aproape jumătate dinţările/statele supuse cercetării au cerut elevilor să studieze una sau mai multe discipline artistice pânăla vârsta de 16 ani. Restul ţărilor/statelor au cerut elevilor să studieze artele până la vârsta de 14 anisau au prezentat disciplinele artistice ca opţiuni voluntare pentru elevii mai mari din învăţământulsecundar.Statutul relativ scăzut al disciplinele artistice este reflectat în relativa lipsă de atenţie oferită evaluării şimonotorizării standardelor în predarea artelor (Bamford 2006; Taggart et al. 2004). Cercetarea asubliniat de asemenea faptul că timpul oficial alocat educaţiei artistice şi cel furnizat de fapt în şcolieste insuficient pentru a oferi un curriculum extins şi echilibrat (Robinson 1999; Sharp şi Le Métais2000; Taggart et al. 2004). Lipsa timpului şi a resurselor a fost identificată ca factor cheie, ce inhibăsuccesul educaţiei artistice (Bamford 2006). Care sunt scopurile educaţiei artistice? Cântăresc toate scopurile la fel de mult?Există presiuni crescute asupra educaţiei artistice pentru a împlini o varietate de scopuri, în legăturăcu predarea artelor. Sistemele educaţionale recunosc din ce în ce mai mult importanţa dezvoltăriicreativităţii copiilor şi contribuie la educaţia culturală, dar nu este neapărat clar cum se aşteaptă caartele să contribuie fie ca discipline individuale, fie funcţionând cu alte arii curriculare. Taggart et al.(2004) a descoperit că aproape toate cele 21 ţări/state au avut scopuri similare pentru curriculum-ulartelor, în studiul lor internaţional. Acestea au inclus: dezvoltarea abilităţilor artistice, cunoaştere şiînţelegere, implicarea într-o varietate de forme de artă; înţelegere culturală crescută; împărtăşireaexperienţelor artistice, devenind şi consumatori artistici şi contribuabili. Dar, în plus de aceasta, în celemai multe dintre ţări se aşteaptă rezultate artistice personale şi sociale/culturale – de la educaţiaartistică (cum ar fi încrederea şi stima de sine, exprimarea individuală, munca în echipă, înţelegereainterculturală şi participarea culturală). În special- printre scopurile educaţiei artistice- este prezentă onouă centrare pe creativitate (adesea în relaţie cu importanţa sa în inovaţie) şi pe educaţia culturală(în relaţie atât cu identitatea individuală, cât şi cu promovarea înţelegerii interculturale). Aceasta ridicăîntrebări legate de abilitatea curriculum-ului artistic de a împlini scopuri atât de diverse şi pe o gamălargă. Cum sunt pregătiţi profesorii pentru predarea artelor şi ce oportunităţi există pentru ei să îşi dezvolte capacităţile? Cum monitorizează sistemele educaţionale standardele de predare a artelor?Aşa cum arată Bamford (2006), multe sisteme educaţionale se bazează pe profesori cu pregătiregenerală să predea disciplinele artistice, în special la cei mici. Predarea artelor la un nivel ridicatprovoacă, aşa că nu e surprinzător să aflăm că învăţătorilor- mai ales- le lipseşte încrederea în acestsens (Taggart et al. 2004). Pare că există o nevoie de a lua în considerare atât pregătirea iniţială aprofesorilor de a preda disciplinele artistice, cât şi aspectele legate de dezvoltarea profesionalăcontinuă; să le permită profesorilor de arte să se pună la curent cu cunoştinţele şi să-şi dezvoltedeprinderile.Aspectele legate de monitorizarea calităţii predării în arte au primit puţină atenţie în studiile decercetare recente, deşi există referiri frecvente la preocupările legate de variabilitatea standardelor şide nevoia de a oferi experienţe de învăţare de calitate ridicată, în şcoală (Bamford 2006;Robinson 1999; Sharp şi Le Métais 2000; Taggart et al. 2004). 10
  12. 12. IntroducereRobinson (1999) a subliniat un aspect structural inhibitor pentru dezvoltarea educaţiei artisticecoerente în şcoli. Responsabilităţile guvernamentale pentru arte şi educaţie sunt adesea împărţiteîntre două sau mai multe ministere separate ale educaţiei şi culturii şi uneori ale tineretului şi sportului,fapt ce poate face dificilă realizarea unei înţelegeri comune a nevoilor şi priorităţilor. El a continuat săargumenteze că există beneficii reciproce, în termenii înţelegerii crescute, eficienţei şi eficacităţiiîmbunătăţite, acolo unde ministere separate anterior au fost reunite. Evaluează profesorii progresul elevilor în arte, şi dacă da, cum?Există o nevoie de a monitoriza progresul copiilor la nivelul întregului curriculum, dar evaluarea în artee văzută mai ales ca fiind provocatoare. Un studiu recent al lui Bamford (2009) ia în considerareevaluarea educaţiei artistice şi culturale în context european. Ea afirmă că scopul principal al evaluăriiîn arte ar trebui să concentreze, să clarifice şi să facă mult mai concrete scopurile celor ce învaţă încadrul unui program. Evaluarea poate fi folosită atât formativ (în timpul învăţării), cât şi sumativ (lasfârşitul unei secvenţe de învăţare) pentru a oferi o dovadă a învăţării elevilor. Provocările evaluăriiartelor includ tendinţa către abordări mai integrate ale educaţiei artistice şi culturale, precum şi faptulcă responsabilitatea evaluării artelor e adesea împărţită între un număr de agenţii, care trebuie săcolaboreze şi să planifice împreună. Bamford atrage de asemenea atenţia asupra nevoii de evaluareîn sine, pentru a fi un act creativ, afirmând că metodele de evaluare trebuie să surprindă tipurilediferite de învăţare, pe care le experimentează copilul, ca actor sau ca evaluator, dar şi ca cel ce faceceva anume.Cercetarea anterioară a observat că evaluarea în disciplinele artistice, acolo unde este cerută, este înmod obişnuit responsabilitatea profesorilor, care pot sau nu să primească formare şi îndrumareadecvată pentru această sarcină (Taggart et al. 2004). Taggart et al. (2004) a descoperit căprincipalele metode de evaluare folosite de profesori au constat în a cere elevilor să interpreteze cevasau să realizeze o operă de artă, ca răspuns la o temă dată şi să ia în considerare procesul de creaţieal elevilor, înregistrat în portofoliile lor. Au fost identificate trei abordări de bază. Prima a cerutprofesorilor să realizeze o judecată profesională individuală, legată de scopurile şi conţinutulcurriculum-ului. A doua a constat în implicarea profesorului în notarea performanţei elevilor, contrarunui standard obişnuit, aşteptat la o anumită clasă sau grup de vârstă. A treia a cerut profesorului săatribuie un nivel de progres fiecărui elev, folosind o scală de absolvire, indiferent de vârstă sau clasăşcolară. Cele mai multe dintre ţări au folosit primele două abordări pentru evaluare. Aceste sisteme aupotenţialul de a identifica elevii, care înregistrează un progres consistent sau nu, însă întrebărilereferitoare la validitate, încredere şi consecinţele diverselor sisteme de predare şi învăţare nu au fostexplorate în totalitate. Acestea par să reprezinte o aşteptare conform căreia şcolile vor oferi oportunităţi extracurriculare în arte şi cultură, dar au toţi tinerii acces egal la aceste activităţi – indiferent de mediile din care provin?Accesul copiilor la experienţe artistice şi culturale (cum ar fi vizite la muzee) au constituit o problemăde interes în studiile de cercetare, în special pentru că şcolile au un potenţial de redresare ainechităţii, în sensul că oferă acces la resursele culturale copiilor din medii defavorizate (veziRobinson 1999; Sharp şi Le Métais 2000). 11
  13. 13. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană Sunt implicaţi artiştii profesionişti în educaţia artistică, şi dacă da, cum?Implicarea artiştilor profesionişti în educaţia artistică a fost recomandată în câteva studii (Bamford2006; Robinson 1999; Sharp şi Le Métais 2000). Principalele motive oferite pentru aceasta sunt:creşterea calităţii predării şi învăţării artelor, încurajarea unei creativităţi deosebite, îmbunătăţireadeprinderilor şi încrederii profesorului, precum şi oferirea de acces la o gamă mai extinsă de resurseculturale. Bamford (2006) a identificat o legătură între calitatea educaţiei artistice şi implicarea artiştilorprofesionişti: “Calitatea educaţiei artistice tinde să fie caracterizată de un parteneriat puternic întreşcoli şi organizaţiile comunitare şi artistice din exterior”. Pentru conformitate, noi ştim relativ puţinedespre natura şi extinderea sistemelor naţionale, care să permită parteneriate de acest tip. Cum ar putea răspunde curriculum-ul artelor la dezvoltarea noii tehnologii, noilor media şi recomandării pentru mai multă activitate cross-curriculară? Studiile de cercetare (Bamford 2006; Sharp şi Le Métais 2000; Taggart et al. 2004) au subliniat presiunea pentru dezvoltarea curriculum-ului în arte în secolul 21, pentru a include studiul noii media (inclusiv film, fotografie şi arte digitale) şi pentru a permite elevilor să le folosească ca parte a procesului de creaţie. Pare a fi şi o tendinţă pentru o mai multă activitate cross-curriculară, implicând faptul ca alte arii disciplinare (non-arte) şi cele de arte să lucreze împreună pe teme culturale şi/creative. Toate aceste dezvoltări presupun noi cerinţe pentru profesori şi şcoli, care cer conducere şi sprijin la nivel politic.Focalizare şi scopul studiuluiTemele şi aspectele identificate în cercetarea anterioară sunt reflectate în studiul acesta, care prezintăinformaţiile actualizate, cuprinzătoare şi comparabile- referitoare la politica educaţiei artistice înEuropa. Studiul acoperă scopurile şi obiectivele educaţiei artistice, organizarea sa, iniţiativele şirecomandările pentru dezvoltare şi reforme planificate. Include informaţii despre evaluarea elevului şieducaţia profesorului în domeniul artelor. Procedând astfel, autorii şi contribuabilii ţintesc să furnizezeinformaţii utile pentru cei ce iau decizii şi pentru acţionari.Principala ţintă a acestui studiu o constituie educaţia artistică, deşi pot fi găsite în capitolul 1 şi uneleinformaţii despre educaţia culturală şi creativă, legate de educaţia artistică. Când studiul ia înconsiderare educaţia culturală şi creativitatea, se întâmplă în principal în cadrul curriculum-ului artelor:acoperirea e limitată în relaţie cu conţinutul mai extins, crosscurricular, centrându-se pe dezvoltareacreativităţii sau predarea moştenirii culturale în afara artelor. Definiţiile pentru termenul de “educaţieculturală şi creativă” s-au bazat pe activitatea Comitetului Naţional Consultativ pentru EducaţieCulturală şi Creativă (NACCCE) din Anglia (NACCCE 1999) (6).Studiul s-a centrat pe artele vizuale, muzică, teatru, dans, artele media şi artizanatul. Literatura (ex.ficţiunea şi poezia) nu a fost inclusă, pentru că în mod normal constituie parte a studiului limbii“materne” în ţările europene.(6) În acest raport, cultura din cadrul educaţiei a fost definită ca un ansamblu de valori împărtăşite şi modele de comportament, ce caracterizează diferite grupuri sociale şi comunităţi, incluzând transmiterea identităţii naţionale, regionale sau locale şi/sau promovarea înţelegerii interculturale. Creativitatea a fost definită ca activitate imaginativă, la modă astfel, pentru a produce rezultate, care sunt atât originale, cât şi valoroase. 12
  14. 14. IntroducereUrmătoarele definiţii au fost folosite pentru a îndruma colectarea de informaţii pentru studiu:  Arta vizuală: arta bidimensională, cum ar fi pictura şi desenul şi arta tridimensională, cum ar fi sculptura.  Muzica: performanţa muzicală, compoziţia şi aprecierea muzicii (în sens critic).  Teatrul: interpretarea dramatică, scrierea de scenariu şi aprecierea piesei de teatru.  Dansul: interpretarea dansului, coregrafia şi aprecierea dansului.  Artele media: elemente artistice şi de expresie ale media, cum ar fi: fotografia, filmul, animaţia video şi pe computer.  Artizanat: elemente artistice şi culturale ale artizanatului, cum ar fi: artele textile, producerea de ţesături şi bijuterii.  Arhitectura: arta creării de clădiri; observarea, planificarea şi construirea spaţiului.Studiul acoperă 30 ţări membre ale Reţelei Eurydice Network (7). Anul de referinţă pentru datele dinacest studiu comparativ este 2007-2008, dar ţările/statele au fost invitate să se refere la reforme îndesfăşurare sau planificate din 2008-2009, care pot afecta curriculum-ul artelor.Acest studiu oferă informaţii despre educaţia artistică şi cultural în învăţământul general obligatoriu.Nivelele de educaţie la care ne referim sunt învăţământul primar (ISCED 1) şi secundar inferior(ISCED 2) (referitor la copiii cu vârste cuprinse între 5-6 până la 15 ani). Şcolile de artă specializate,care sunt importante în special în Bulgaria, Grecia, România şi Slovacia nu intră în obiectivele acestuiraport. Mai mult de-atât, sunt prezente doar şcolile conduse şi finanţate de autorităţile publice. Oricum,Belgia, Irlanda şi Olanda sunt excepţii de la aceasta. Şcolile particulare ajutate prin grant în aceste treiţări sunt luate în considerare, pentru că sunt frecventate de majoritatea elevilor. Mai mult de-atât, înOlanda finanţarea egală şi tratamentul aplicat învăţământului privat şi public sunt păstrate cu sfinţenieîn constituţie.Raportul conţine informaţii comparative din toate ţările europene, împreună cu scurte exempleilustrative de abordări ale organizării şi conţinutului curriculum-ului, ale evaluării elevului şi aleeducaţiei profesorului în arte, în anumite ţări. Mai multe detalii despre educaţia artistică din fiecare ţarăsunt disponibile pe site-ul Eurydice (www.eurydice.org).Conţinutul şi structura raportuluiRaportul este organizat în cinci capitole principale.Primul capitol examinează scopurile şi obiectivele planurilor de învăţământ artistice şi culturale. Primuldescrie diferitele nivele de responsabilitate pentru dezvoltarea planurilor de învăţământ (central,regional, local şi şcolar). Al doilea prezintă principalele scopuri şi obiective de învăţare, definite îndiferite ţări europene. În legătură cu aceasta, capitolul ia în considerare scopuri mai generale, legatede educaţia culturală şi creativitatea, ce traversează curriculum-ul.(7) Turcia, membru al Reţelei Eurydice nu a contribuit la acest studiu. 13
  15. 15. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăAl doilea capitol se centrează pe organizarea curriculum-ului artelor în ţările europene. Examineazădacă artele sunt organizate ca arie curriculară integrată sau ca discipline separate. În legătură cuaceasta, se discută dacă artele (ca o arie curriculară întreagă sau ca discipline separate) suntobligatorii sau opţionale şi la ce nivel ISCED. Timpul predat pentru disciplinele artistice estedocumentat, împreună cu informaţiile despre legăturile cross-curriculare dintre arte şi alte discipline şifolosirea ICT în cadrul curriculum-ului artelor.Al treilea capitol descrie iniţiativele variate şi recomandările pentru dezvoltarea educaţiei artistice şiculturale în ţările europene. Acesta include informaţii despre stabilirea organizaţiilor şi reţelelornaţionale, care să promoveze educaţia artistică şi culturală şi dezvoltarea parteneriatelor dintre şcoli,organizaţii artistice/culturale şi artişti. În legătură cu aceasta, capitolul prezintă informaţii despreproiectele de dezvoltare a folosirii TIC în educaţia artistică şi culturală, despre activităţileextracurriculare legate de arte şi despre festivalurile, serbările şi competiţiile legate de artă.Al patrulea capitol se centrează pe evaluarea elevului la disciplinele artistice şi monitorizarea calităţiiîn predarea artelor. Conţine informaţii despre evaluarea internă (a profesorului), inclusiv criteriile şiscalele folosite. Notează şi strategii pentru sprijinirea elevilor, ale căror rezultate la evaluare indică înspecial nivele scăzute sau ridicate de realizare la disciplinele artistice. Capitolul identifică sistemeleeducaţionale cu sisteme externe de evaluare pentru disciplinele artistice. Ultima secţiune se centreazăpe datele naţionale, colectate prin teste, inspecţii şi cercetări, care au fost folosite pentru a monitorizacalitatea predării la disciplinele artistice.Al cincilea capitol ia în considerare angajarea şi formarea profesorilor de arte, inclusiv dacă profesoriigeneralişti sau specialişti sunt angajaţi la diferite nivele (ISCED 1 şi 2) şi dacă artiştii profesionişti suntimplicaţi în predare. Capitolul continuă să identifice regulamentul şi elementele obligatorii ale formăriiiniţiale pentru profesorii de arte. Prezintă informaţii despre aspectele legate de dezvoltareaprofesională continuă pentru profesorii de arte şi despre implicarea artiştilor profesionişti în formareaprofesorilor de arte practicanţi şi potenţiali.Constatările cheie şi concluziile sunt prezentate, la începutul şi la sfârşitul raportului. Schimbările încurriculum-ul artelor sau educaţia culturală/creativă pot fi găsite în anexă.MulţumiriInformaţiile stabilite în această cercetare comparativă au fost adunate de la Unităţile NaţionaleEurydice în 2008 cu ajutorul unor serii de întrebări, însoţite de o listă de termeni specifici şi definiţii,aşa cum a fost notat mai sus. Unităţile Naţionale Eurydice au fost invitate să participe la două întâlniripregătitoare, pentru a ajunge la o înţelegere referitoare la scopul propus şi definiţiile adoptate înstudiu. Unitatea Europeană Eurydice – Agenţia Executivă pentru Educaţie, Audiovizual şi Cultură(EACEA) e responsabilă pentru analiza comparativă. Aceasta a fost schiţată de Unitatea Europeană şide experţii externi în educaţie artistică şi culturală, elaborată de Fundaţia Naţională pentru CercetareEducaţională (NFER) din Anglia şi Ţara Galilor. Schiţa a fost trimisă tuturor Unităţilor NaţionaleEurydice, pentru verificare şi amendare. Toţi contributorii şi autorii naţionali sunt menţionaţi la sfârşitulraportului. 14
  16. 16. CONSTATĂRI CHEIEPrincipalele scopuri ale educaţiei artistice sunt aproape similare în toate ţările studiate. Aproapetoate ţările menţionează drept obiective “deprinderile, cunoştinţele şi înţelegerea artistică”, “apreciereacritică”. “moştenirea culturală”, “exprimarea/identitatea individuală”, “diversitatea culturală” şi“creativitatea”. Oricum. “artele şi învăţarea/interesul permanent” sunt menţionate doar în 15 planuri deînvăţământ (secţiunea 1.2).Există legături crosscurriculare importante între arte şi alte arii ale curriculum-ului. Pe de o parte,multe planuri de învăţământ artistice includ scopuri pentru dezvoltarea deprinderilor cheie, cum ar fi“dezvoltarea abilităţilor sociale şi a celor de comunicare” (secţiunea 1.2) şi câteva au un scop specificde a încuraja legăturile dintre disciplinele artistice şi altele (nonartistice). Pe de altă parte, achiziţia decompetenţe culturale şi artistice este indicată în câteva ţări ca obiectiv educaţional complet alşcolarizării obligatorii (secţiunea 2.4).Conceptul de plan de învăţământ artistic variază mult în ţările europene: în aproape jumătate dintreele, fiecare disciplină artistică e luată în considerare separat în curriculum (ex. arte vizuale, muzică), învreme ce în cealaltă jumătate ele sunt concepute împreună ca o arie integrată de studiu (ex. “artele”).Lărgimea planurilor de învăţământ artistice variază şi ea, deşi în toate ţările planurile de învăţământinclud arte muzicale şi vizuale şi în multe dintre ele şi teatru, dans şi artizanat. Artele media suntoferite într-o mulţime de ţări. Arhitectura e parte a curriculum-ului artistic obligatoriu în cinci ţări(secţiunea 2.2).Toţi elevii de la nivelul învăţământului primar au un anumit învăţământ artistic obligatoriu. Estecazul pentru aproape toţi în învăţământul secundar inferior. La acest nivel, când disciplinele artisticenu sunt obligatorii pot fi alese ca discipline opţionale (secţiunea 2.2).Timpul minim de predare obligatoriu alocat învăţământului artistic se ridică la aproximativ 50 până la100 ore pe an la nivelul învăţământului primar în aproape jumătate din ţările studiate. Aceste numeresunt uşor mai scăzute la nivelul învăţământului secundar, unde aproape jumătate din ţări dedică în jurde 25 până la 75 ore pe an învăţământului artistic (secţiunea 2.3). În plus de aceasta, aproape toateţările încurajează şcolile să ofere activităţi extracurriculare în domeniul artistic. Deşi pot fi oferiteîntr-un număr de forme de artă, muzica pare să fie reprezentată relativ bine (secţiunea 3.4).Folosirea Tehnologiei Informaţiei şi Comunicării (TIC) este în mod explicit considerată a fi parte acurriculum-ului artelor în 12 ţări (secţiunea 2.5). Mai mult de-atât, în multe altele- iniţiativele saurecomandările existente sunt create în mod special să încurajeze folosirea TIC (secţiunea 3.3).Şcolile din Europa dezvoltă iniţiativele de a conecta elevii mai aproape de lumea artelor şi aculturii. În majoritatea ţărilor sunt luate iniţiative pentru a organiza vizite la locurile de interes artistic şicultural sau pentru a stabili parteneriat cu artiştii (secţiunea 3.2).Mai mult de-atât, există câtevaexemple de festivaluri, serbări şi competiţii artistice, la care elevii sunt încurajaţi să participe(secţiunea 3.5). În unele ţări acest efort particular de dezvoltare şi de aducere împreună a artelor,culturii şi educaţiei a fost instituţionalizat prin crearea organizaţiilor şi reţelelor de promovare aeducaţiei artistice şi culturale (secţiunea 3.1). 15
  17. 17. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăUnele ţări încep nişte reforme curriculare (vezi anexa). În multe cazuri, aceasta va afecta curriculum-uleducaţiei artistice.Criteriile de evaluare în educaţia artistică sunt definite de obicei la nivelul şcolii, de către profesoriiînşişi. Ele sunt stabilite pe baza obiectivelor de învăţare din curriculum sau a îndrumărilor realizate deautorităţile educative. Aceste criterii permit profesorilor să identifice nivelele diferite de performanţă aelevului. Doar în şapte ţări sunt definite criteriile de evaluare de către autorităţile educaţionale centrale(secţiunea 4.1).Majoritatea ţărilor recomandă folosirea unuia sau a mai multor tipuri de scale de evaluare, în principalla nivelul învăţământului secundar, unde scalele de notare numerică sunt cele mai comune. La nivelulînvăţământului primar, practica cea mai frecvent menţionată, care există într-o duzină de ţări estefolosirea comentariilor verbale. Acesta e în special cazul primilor ani ai nivelului de învăţământrespectiv. În cele mai multe dintre ţări o notă inadecvată la disciplina artistică nu are- în mod practic-nici o consecinţă directă pentru progresul unui elev la învăţătură (secţiunea 4.1).La nivelul învăţământului primar, educaţia artistică este oferită- în cele mai multe cazuri- de profesoriigeneralişti, adică de cei care predau toate sau cele mai multe dintre disciplinele din curriculum. Înmajoritatea ţărilor, profesorii generalişti primesc instruire în pedagogia artistică, precum şi la mai multde o disciplină artistică. Acestea sunt cel mai adesea artele vizuale şi muzica, ce sunt disciplineobligatorii în toate planurile de învăţământ europene, la nivel primar. La nivelul învăţământuluisecundar, educaţia artistică este predată de profesorii specialişti, pentru care, de obicei, o cerinţă oconstituie demonstrarea deprinderilor artistice la una sau mai multe discipline artistice, înainte dedeveni profesor de arte (secţiunea 5.1).Artiştilor profesionişti le este rareori permis să predea artele în şcoli, dacă nu posedă calificări depredare corespunzătoare. Când procedează astfel, fără o instruire profesională de cadru didactic,acest fapt are loc, de obicei, pe termen scurt (secţiunea 5.3). Mai mult de-atât, participarea lor laprograme de formare şi educare a profesorilor e rar încurajată de proiectele guvernamentale.Stabilirea unei abordări de colaborare între diferiţii actori la nivel de elaborare de politici, ca şi lanivelul şcolilor – este probabil o cale avansată de a îmbunătăţi educaţia artistică. La nivel de politicăaceasta se întâmplă déjà în unele ţări, unde ministere diferite încearcă să colaboreze pentru a sprijiniunele proiecte sau unde reţele sau organisme specifice sunt stabilite să promoveze educaţia artistică(secţiunea 3.1). La nivelul şcolii, educaţia artistică poate beneficia doar de expertiza artiştilorprofesionişti şi de instituţiile artistice – în general- în a face din artă nu doar o disciplină fascinantă deînvăţat, dar şi o experienţă de viaţă puternică şi reală. 16
  18. 18. CAPITOLUL 1: PLANUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT ARTISTIC ŞI CULTURAL:RESPONSABILITATE FAŢĂ DE OBIECTIVE ŞI DEZVOLTAREAcest capitol prezintă informaţii referitoare la două aspecte ale planurilor de învăţământ ale educaţieiartistice şi culturale. Mai întâi arată cine e responsabil pentru crearea lor: fie că sunt adoptate la nivelcentral, regional, local sau şcolar. Apoi stabileşte scopurile de învăţare şi/sau rezultatele definite deaceste planuri de învăţământ.Se pot distinge două tipuri de scopuri de învăţare: acelea care sunt definite în mod specific prinplanurile de învăţământ artistice şi culturale şi cele identificate prin curriculum general, dar care pot filegate de educaţia artistică şi culturală şi de creativitate. Obiectivul primar al acestui capitol este de aînfăţişa ce scopuri sunt identificate ca părţi inerente ale curriculum-ului artistic şi cultural în ţărileeuropene. Cu toate acestea, unele dintre aceste obiective de învăţare relevante ale curriculum-uluigeneral sunt prezentate- de asemenea- pe scurt, la sfârşitul acestui capitol.1.1. Nivelele de responsabilitate în crearea planului de învăţământ artistic şi culturalÎn toate ţările – cu excepţia Olandei – deciziile referitoare la crearea planurilor de învăţământ artisticeşi culturale sunt luate doar/în parte de autorităţile învăţământului central. În Olanda, doar şcolile şi/sauautorităţile organizatoare sunt responsabile de crearea unor asemenea planuri de învăţământ.În majoritatea ţărilor transmiterea acestuia de către ministerul responsabil pentru educaţie presupuneputeri în toate ariile (de exemplu- cultură, cercetare, tineret, sport şi ştiinţe). În Cipru, Ungaria, Malta,Olanda, Austria, Finlanda şi Islanda, responsabilităţile faţă de educaţie şi cultură sunt alocate aceluiaşiminister. Mai mult de-atât, unele ţări au stabilit organisme create pentru a dezvolta educaţia culturalăşi artistică, în interiorul cărora cooperează departamente din ministere diferite (vezi secţiunea 3.1 acapitolului 3).În majoritatea ţărilor sunt luate decizii la nivele diferite. În Norvegia toate cele patru nivele (central,regional, local, şcolar) sunt implicate în procesul de creare a planurilor de învăţământ. În Bulgaria,Lituania, Slovenia şi Finlanda sunt implicate trei din patru. Se poate observa că nivelul şcolar apare înacest proces într-un mare număr de ţări.Deciziile sunt luate, în mod exclusiv la nivel central în 14 ţări. În Letonia şi Austria, deşi deciziile suntluate doar la acel nivel, ele se iau în strânsă cooperare cu autorităţile regionale/locale şi cu şcolile. ÎnLuxemburg, doar planurile de învăţământ de la nivelul învăţământului primar sunt determinate numaila nivel central.Implementarea planurilor de învăţământ, un proces apărut din crearea planurilor de învăţământ, implică,în părţile sale, angajarea unui grup separat de participanţi, care nu sunt luaţi în considerare aici. 17
  19. 19. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană Figura 1.1: Nivelele de responsabilitate în crearea curriculum-ului artistic şi cultural, ISCED 1 şi 2, 2007-2008 Nivel central Nivel regional Nivel local Nivel şcolarSursa: Eurydice.Notă explicativăPentru informaţii despre reformele în desfăşurare şi cele vitoare vă rugăm consultaţi anexa1.2. Scopurile educaţiei artisticeToate ţările europene care au planuri de învăţământ ale educaţiei artistice şi culturale au stabilitscopurile/rezultatele învăţării pentru a fi realizate. Unele dintre scopurile/rezultatele învăţării pot fidefinite mai atent pentru artele vizuale, muzică, teatru, dans, arte media şi artizanat, dacă aceleplanuri de învăţământ sunt structurate fie ca un întreg integrat, fie ca o colecţie de discipline separate(Capitolul 2).Formularea scopurilor/rezultatelor învăţării diferă de la o ţară la alta: în unele cazuri sunt exprimateglobal şi în altele particular. Scopurile ce trebuie atinse sau deprinderile ce trebuie obţinute pot fidefinite pentru fiecare an de studiu sau pentru fiecare nivel ISCED. În unele ţări, deşiscopurile/rezultatele învăţării diferă de la un nivel ISCED la altul, tipurile de scopuri la care ne referimsunt în întregime foarte similare pentru cele două nivele în discuţie.Analiza scopurilor curriculum-ului educaţiei artistice şi culturale e bazată pe un studiu internaţionalanterior, referitor la acestea (Sharp şi Le Métais 2000). Cu toate acestea, au fost adăugate noicategorii în acest caz, pentru a reflecta mai bine conţinutul planurilor de învăţământ ale educaţieiartistice şi culturale, în ţările europene în discuţie (8). Scopurile stabilite în Figura 1.2 au fost grupate întrei tabele, conform numărului de situaţii în care apar în toate planurile de învăţământ din toate ţările:primul tabel le conţine pe cele găsite în cel mai mare număr în planurile de învăţământ şi ultimul tabelle conţine pe cele aflate în cel mai mic număr în planurile de învăţământ.(8) Categoriile suplimentare, definite de prezentul studiu sunt după cum urmează: abilităţi sociale, de comunicare, interpretare/ prezentare, expresie individuală, conştientizare a mediului şi identificarea potenţialului artistic. O categorie generală referitoare la “înţelegerea culturală”, identificată în contextul studiului precedent, a fost împărţită în două elemente: moştenirea cultural şi diversitatea culturală. 18
  20. 20. Capitolul 1: Planul de învăţământ artistic şi cultural: Responsabilitate pentru obiective şi dezvoltare Figure 1.2: Scopuri şi obiective ale planului de învăţământ artistic şi cultural, ISCED 1 şi 2, 2007-2008 Deprinderi, cunoştinţe şi înţelegere artistică Apreciere critică (judecată estetică) Moştenire culturală (identitate naţională) Exprimare/identitate/dezvoltare individuală Diversitate culturală (identitate europeană/conştientizare mondială) Creativitate (imaginaţie, rezolvare de probleme,asumarea riscului) Deprinderi sociale /lucru în grup/ socializare/ lucru cooperativ Abilităţi de comunicare Încântare/plăcere/satisfacţie/bucurie Varietate şi diversitate a artelor; implicarea într-o varietate de forme de artă/ media Interpretare /prezentare (împărtăşi- rea propriei opere artistice a elevilor) Conştientizarea ambientală / conservare/sustenabilitate/ecologie Încredere/stimă de sine Artă şi învăţare/ interes permanent Identificarea potenţialului artistic l (aptitudine/talent)Sursa: Eurydice.Notă adiţionalăSpania: aptitudinea de a interpreta sau prezenta o lucrare doar la nivel ISCED 2. Încrederea de sine sau stima de sine doar lanivel 1 ISCED.Notă explicativăScoprile sunt grupate conform numărului de situaţii în care apar în întregul plan de învăţământ din toate ţările: primul tabel leconţine pe cele găsite în număr foarte mare în planurile de învăţământ şi ultimul tabel- pe cele aflate în cel mai mic număr înplanurile de învăţământ.Pentru informaţii despre reformele în desfăşurare şi cele viitoare, vă rugăm consultaţi anexa. 19
  21. 21. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăPrimele şase scopuri/rezultate ale învăţării la care se referă Figura 1.2 se găsesc în aproape toateplanurile de învăţământ ale educaţiei artistice şi culturale. Ele sunt chiar scopuri generale şi suntconectate în mod expres la educaţia artistică. Toate planuriloe de învăţământ se referă la “deprinderiartistice, cunoştinţe şi înţelegere”. Dintre cele şase scopuri “creativitatea” este cea la care se referă celmai puţin: cinci ţări nu o includ în curriculum-ul lor de educaţie artistică şi culturală.Abilităţile artistice, cunoştinţele şi înţelegerea sunt în general abilităţile care formează baza“limbajului artistic” (cum ar fi înţelegerea culorilor, liniilor şi formelor în artele vizuale sau a abilităţimuzicale, de ascultare şi de performanţă instrumentală). Dezvoltarea deprinderilor artistice tinde săincludă învăţarea diverselor stiluri şi genuri artistice. În această privinţă, unele ţări se referă la unrepertoar de lucrări specifice, în special pentru muzică şi teatru. Înţelegerea artistică tinde să secentreze pe conceptele artistice, cum ar fi înţelegerea caracteristicilor diverselor mijloace de exprimareartistică sau relaţia dintre artist, mediul său cultural şi fizic şi operele sale.Aprecierea critică (judecata estetică) se află printre cele şase scopuri la care ne referim adesea celmai mult. Se referă în special la creşterea conştientizării de către elevi a trăsăturilor esenţiale aleoperei sau a performanţei, precum şi la dezvoltarea capacităţii acestora de a judeca critic, înevaluarea propriei lor opere sau a altora.Un al treilea scop comun aproape tuturor ţărilor este înţelegerea unei moşteniri culturale. În unelecazuri, acest scop e legat de crearea unei identităţi culturale; învăţarea formelor culturale caută sădezvolte într-un elev autoînţelegerea faptului că este cetăţean al unei ţări sau membru al unui grup.Înţelegerea moştenirii culturale e promovată prin contactul cu operele de artă, precum şi prin învăţareacaracteristicilor operelor de artă produse în perioade istorice diferite şi a operelor unor anumiţi artişti(uneori dintr-un repertoar predeterminat sau din “canoanele” artistice).Înţelegerea diversităţii culturale este un alt scop comun celor mai multe planuri de învăţământartistice şi culturale. Promovarea diversităţii culturale prin arte caută de asemenea să ducă la oconştientizare ridicată a moştenirii culturale şi a genurilor moderne specifice diverselor diverselor ţărişi grupuri culturale (uneori cu o anumită referire la culturile europene).Dezvoltarea exprimării individuale şi a creativităţii reprezintă alte două scopuri larg răspândite,deşi ultimul se regăseşte doar la puţine ţări. Dezvoltarea exprimării individuale a copiilor prinmijloacele artistice este strâns legată de bunăstarea lor emoţională. Acest tip de scop e conectat latoate formele de artă, dar în special la cele vizuale. Dezvoltarea creativităţii poate fi definită ca odezvoltare a capacităţii individului de a participa la activitatea imaginativă, al cărei produs va fi marcatde originalitate şi valoare (Raportul Robinson 1999). Deşi legăturile sale cu dezvoltarea expresieiindividuale sunt evidente, dezvoltarea creativităţii e suficient de diferită, astfel încât să fie privită ca untip separat de scop artistic.Scopurile/rezultatele de învăţare ce rămân pot fi grupate în două mari categorii: scopuri generale (deşinu neapărat specifice artelor) ale curriculum-ului cultural şi artistic- pe de o parte şi scopuri specifice,conectate în mod explicit la învăţământul artistic- pe de altă parte.Scopul general la care se referă cel mai adesea e “dezvoltarea abilităţilor sociale”; e identificat defapt de 26 planuri de învăţământ. În general, scopul acela e mai puternic legat de artele interpretative, 20
  22. 22. Capitolul 1: Planul de învăţământ artistic şi cultural: Responsabilitate pentru obiective şi dezvoltareîn special teatru. Ultimul citat e dezvoltarea “încrederii în sine sau a stimei de sine” prin mijloaceleparticipării la activităţile artistice: doar 15 planuri de învăţământ se referă la acesta.Dezvoltarea “plăcerii/satisfacţiei” şi a “abilităţilor de comunicare” sunt scopuri conţinute în aproapeacelaşi număr de planuri de învăţământ (respectiv 23 şi 24). Primul e comun tuturor formelor de artă,acolo unde dezvoltarea celui de-al doilea prin arte este asociat în mod special cu artele interpretative(muzică, teatru şi dans) şi cu artele media.“Ridicarea gradului de conştientizare a mediului de către elevi” e un scop găsit în 20 planuri deînvăţământ artistic. Realizarea acelui scop conţine o apreciere a mediului fizic, o înţelegere a originilormaterialelor folosite în artă, precum şi responsabilitatea pentru conservarea ecologică.Printre scopurile/rezultatele conectate în mod expres la arte, care sunt chiar specifice – expunerea laexperienţe variate şi la mijloace diverse de expresie artistică, precum şi abilitatea îninterpretarea sau prezentarea unei lucrări reprezintă scopurile la care se referă cel mai adesea înplanurile de învăţământ (22) şi sunt comune tuturor formelor de artă. În aceeaşi categorie, cele douăscopuri la care se face referire cel mai puţin sunt “dezvoltarea unui interes permanent faţă de arte”,cu alte cuvinte- încurajarea elevilor de a participa la activităţi artistice extracurriculare şi păstrareaacelui interes de-a lungul întregii lor vieţi (15 se referă la el), şi în special “identificareapotenţialului/talentelor artistice”, definit doar de 6 planuri de învăţământ.Pe lângă scopurile de învăţare, care sunt identificate ca părţi ale curriculum-ului artistic şi cultural,există şi obiective de învăţare în curriculum-ul general, ce pot fi legate de educaţia artistică şiculturală. Pe de o parte, câteva planuri de învăţământ se referă la scopul specific de a încurajalegăturile cros-curriculare dintre disciplinele artistice şi alte materii. Acele legături cross-curricularesunt examinate în detaliu în capitolul 2 (secţiunea 2.4).Pe de altă parte, deşi fără a menţiona în mod necesar legăturile cross-curriculare, într-un număr deţări există elemente ale curriculum-ului general, care sunt relaţionate cu creativitatea, precum şi cueducaţia artistică şi culturală. Asemenea elemente ale curriculum-ului general includ referiri lacreativitate, moştenire culturală, diversitate culturală, dezvoltarea exprimării individuale şi a identităţii,varietatea experienţelor artistice şi a mijloacelor de expresie, abilităţile sociale, lucrul în grup şiinteresul în participarea la activităţi culturale.În Franţa, conform Loi d’orientation et de programme pour l’avenir de l’école (Legea îndrumării şi aplanificării viitorului şcolarizării) (aprilie 2005), învăţământul obligatoriu trebuie “să garanteze fiecăruielev mijloacele necesare pentru a achiziţiona o bază comună, care să cuprindă un set de cunoştinţe şideprinderi”. Această bază e alcătuită din 7 componente, ultimele două fiind legate de asigurareaachiziţionării disciplinelor artistice: deprinderi sociale şi civice şi independenţă şi iniţiativă.În Spania, Slovenia, Regatul Unit (Anglia) şi Norvegia planurile de învăţământ stabilesc o legăturăîntre dezvoltarea creativităţii şi inovaţiei la elevi- pe de o parte şi importanţa încurajării “spirituluiantreprenorial” – pe de altă parte. În Regatul Unit (Scoţia), această încurajare e dată de scopulpromovării lucrului în grup şi a cooperării prin mijloacele artei. La nivel mai general, încurajareacreativităţii printre tineri e una dintre priorităţile naţionale din domeniul educaţiei în Scoţia. Documentulîn discuţie Creativitatea în educaţie (Grupul de Consiliere pentru Creativitatea în Educaţie 2001) adevenit un document de bază pe această temă. Unul dintre punctele cheie apărute este acela că ar 21
  23. 23. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanătrebui privită creativitatea ca un aspect al mediului de educare şi învăţare al copilului ca un tot şiaceasta nu ar trebui să fie limitată la artele interpretative. A existat o luare în considerare mai profundăa creativităţii în şcolile scoţiene în raportul Creativitatea contează (Învăţare şi predare Scoţia 2004).În şapte ţări scopurile generale ale planurilor de învăţământ joacă un rol important în dezvoltarea“capabilităţilor, deprinderilor, intereselor şi aptitudinilor” personale ale elevilor. În Germania, Cipru,Austria şi Slovacia, acele scopuri sunt exprimate în termeni generali, în vreme ce în Polonia şiPortugalia se face referinţă la ele în legătură cu factorii culturali, în conexiune cu creativitatea. ÎnOlanda, se referă la acei factori atât în termeni generali, cât şi specifici. 22
  24. 24. CAPITOLUL 2: ORGANIZAREA CURRICULUM-ULUI ARTISTICLocul disciplinelor artistice în cadrul planurilor de învăţământ naţionale oglindeşte prioritatea datăeducaţiei artistice la nivelul învăţământului primar şi secundar inferior. Aşa cum a fost descris înIntroducere, mulţi pretind că educaţia artistică poate contribui în mod potenţial la un mediu de învăţarecreativ în şcoli, în special dacă disciplinele artistice sunt “în prim-plan” de-a lungul întregului curriculumşi dacă un număr suficient de ore este dedicat educaţiei artistice (Afaceri Europene KEA 2009). Sediscută încă faptul că slaba calitate a educaţiei artistice poate împiedica dezvoltarea creativităţii(Bamford 2006, 144).Acest capitol ia în considerare aspectele organizaţionale ale planurilor de învăţământ artistice şiacoperă diversele discipline artistice în 2007-2008, inclusiv dacă formele de artă sunt conceputeîmpreună ca o arie “integrată” sau apar ca discipline separate (şi/sau în cadrul altor arii disciplinare) încurriculum-ul naţional. Se are în vedere şi următoarea problemă: dacă disciplinele artistice suntobligatorii sau opţionale în ţările europene. Ca o adăugare la aceasta, capitolul prezintă informaţiidespre timpul de predare pentru disciplinele artistice şi existenţa legăturilor formale dintre arte şi altearii disciplinare. Capitolul se finalizează cu o examinare a folosirii TIC în cadrul curriculum-ului artelor(dar nu iniţiativele şi proiectele legate de TIC, care sunt luate în considerare în Capitolul 3).Atunci când se face referire la arte ca o disciplină obligatorie se consideră că educaţia artistică epredată ca una dintre disciplinele obligatorii în curriculum-ul stabilit de autorităţile educative centrale(de nivel de top) şi toţi elevii trebuie să-l studieze. Acolo unde educaţia artistică e descrisă caopţională, şcolile (conform curriculum-ului determinat la nivel central) trebuie să ofere disciplina încadrul unui set de discipline opţionale şi fiecare elev trebuie să aleagă cel puţin o disciplină (nuneapărat educaţia artistică) din acest set de discipline.În câteva ţări au loc în mod curent reformele curriculum-ului. Acestea nu sunt discutate în detaliu înacest capitol, dar ele pot avea un impact asupra curriculum-ului artistic. În Franţa şi Slovenia (doar lanivel secundar superior) acest nou curriculum ar trebui să fie implementat din 2008-2009, în Italia şiPolonia din 2009-2010 şi în Estonia din 2010-2011. În Republica Cehă şi în Regatul Unit (Anglia lanivel secundar şi Ţara Galilor) ar trebui implementat în totalitate un nou curriculum, începând cu 2011-2012. În Regatul Unit (Scoţia), a fost lansat în aprilie 2009 un nou Curriculum de Excelenţă. Ca ocompletare la aceasta, au loc în mod curent discuţii în Bulgaria, iar în Irlanda, Spania şi Portugaliasunt implementate reforme. Pentru mai multe detalii, vezi anexa despre reformele naţionale şischimbările planificate ale planurilor de învăţământ artistice.2.1. Planul de învăţământ artistic integrat şi separatCurriculum-ul şcolar poate fi conceput ca incluzând multe discipline separate (de exemplu- chimia,istoria şi muzica) sau arii de studiu mai extinse, mai puţine (cum ar fi ştiinţe, discipline umaniste şiarte). În legătură cu aceasta, ariile formelor artistice (cum ar fi artele, muzica, teatrul şi dansul) pot ficonsiderate ca aparţinând aceleiaşi “familii” de discipline artistice. Acest fapt e reflectat în modul încare curriculum şcolar e conceptualizat la nivel naţional (de exemplu- modul în care documenteleoficiale descriu curriculum-ul). 23
  25. 25. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăExistă două modele principale evidente pentru gruparea artelor în curriculum (vezi şi Sharp şi LeMétais 2000):  Două sau mai multe forme de artă sunt concepute împreună ca o arie distinctă în cadrul curriculum-ului (ex. intitulate “artele”) şi separate de alte arii curriculare (ex. ştiinţe sau discipline umaniste). Acest tip de conceptualizare, care concepe disciplinele formelor artei ca legate una de cealaltă poate fi descrisă ca “integrată”.  Fiecare disciplină artistică e luată în considerare separat în curriculum (ex. artele vizuale sau muzica pe lângă alte subiecte, cum ar fi chimia, istoria sau matematica), fără a face nici o legătură conceptuală între ele.Anumite forme de artă pot fi de asemenea incluse în cadrul altor arii disciplinare (non-artistice),indiferent dacă curriculum-ul e conceptualizat, ca incluzând arii integrate sau discipline separate. Deexemplu, teatrul e adesea inclus în cadrul predării limbajului instruirii şi dansul e adesea integrat îneducaţia fizică. Sau – în mod diferit – în Liechtenstein, “Creaţie, Muzică şi Sport” integrează artele îneducaţia fizică. În Letonia, “Artele” (Māksla) includ artele vizuale, muzica şi literatura.Cu toate acestea, chiar dacă formele artistice sunt conceptualizate ca fiind împreună şi sunt integrateîn aceeaşi arie curriculară, aceasta nu înseamnă că ele sunt predate în mod necesar împreună sau căurmăresc teme comune. De pildă, în Letonia aria curriculară “Arte” e organizată şi predată obligatoriusub forma a trei discipline separate. În câteva ţări, şcolile pot decide singure cum vor preda artele. Deexemplu, în Republica Cehă în timp ce formele de artă sunt grupate împreună în curriculum-ulnaţional, fiecare şcoală poate decide dacă să organizeze educaţia artistică ca arie integrată sau subforma unor discipline separate. Sau în Ungaria, Curriculum Nucleu Naţional prescrie mai degrabă “ariide învăţare” decât discipline, dintre care una este “Arte”, dar aceasta e tradusă în discipline separatela nivel local. Invers, faptul că disciplinele artistice sunt prezentate separat nu înseamnă că acestea nusunt niciodată predate împreună, folosind teme cross-curriculare.Aşa cum e indicat în Figura 2.1, aproape jumătate dintre ţări au adoptat o abordare integrată înprezentarea educaţiei artistice în curriculum şi invers, jumătate consideră formele de artă careprezentând discipline separate.Dintre ţările care au o abordare integrată în conceptualizarea ariilor formei artistice, aproape jumătatefolosesc titlul de educaţia “artelor” sau “artistică”. Alte titluri pentru curriculum artistic integrat cuprind:  “Artele expresive”‘ sau “Educaţia expresivă” (Comunitatea Flamandă a Belgiei şi respectiv Malta)  “Acreţia Culturală” (Malta ISCED nivel 2)  “Arte şi cultură” sau “”Educaţia culturală şi artistică” (Republica Cehia, Olanda la nivel 2 ISCED şi Slovacia)  “Orientare artistică” (Olanda la nivel 1 ISCED)  “Arte plastice şi vizuale” (Spania ISCED nivel 2)  “Discipline practice/muzicale” (Danemarca) 24
  26. 26. Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic  “Educaţia estetică” (Grecia)  “Muzică, artă şi imagine” (Italia)Există două ţări care conceptualizează artele diferit, pentru grupe diferite de vârstă. În Irlandacurriculum artistic e integrat la nivel 1 ISCED, dar e organizat în discipline separate la nivel 2 ISCED.În Polonia disciplinele artistice sunt predate separat la nivel 1 şi 2 ISCED, cu excepţia primilor 3 ani ainivelului 1 ISCED, care are o abordare de tip arie integrată. În plus de aceasta, în Spania, în timp cecea mai mare parte a educaţiei artistice este parte a curriculum-ului integrat, muzica este o disciplinăseparată la nivel 2 ISCED. Figura 2.1: Formele de artă concepute ca grupate împreună într-o arie integrată sau ca discipline separate în curriculum-ul naţional, ISCED 1 şi 2, 2007-2008 ISCED 2 Formele de artă sunt privite ca discipline separate Formele de artă sunt grupate împreună într-o arie integrată a curriculum-ului Sursa: Eurydice.Notă adiţionalăÎn Bulgaria, educaţia artistică şi culturală există ca arie şcolară integrată în şcolile special aflate sub administrarea MinisteruluiCulturii. Informaţie neverificată la nivel naţional.Notă explicativăO ţară e identificată ca având o abordare integrată acolo unde două sau mai multe forme de artă (de exemplu, artele vizuale,muzica şi/sau dansul) sunt concepute ca aparţinând unei arii “artistice” mai extinse. În unele ţări, unele forme de artă pot fi deasemenea incluse în planurile de învăţământ a altor discipline nonartistice (aceasta e indicată în Figura 2.2). 25
  27. 27. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăDisciplinele artistice sau ariile formei artistice includ arte vizuale, muzică, teatru, dans, artizanat şi artele media, dar nu literatura:  Artele vizuale: arta bidimensională, cum ar fi pictura şi desenul şi arta tridimensională, cum ar fi sculptura.  Muzica: interpretare muzicală, compoziţia şi evaluare muzicală (în sens critic).  Teatru: interpretare dramatică, scriere de scenariu şi evaluare teatrală.  Dans: interpretare a dansului, coregrafie şi evaluarea dansului.  Artele media: elemente artistice şi expresive ale media, cum ar fi fotografia, filmul, animaţia video şi pe computer.  Artizanat: elemente artistice şi culturale ale artizanatului, cum ar fi artele textile, ţesutul şi producerea de bijuterii.  Arhitectura: arta creării clădirilor; observarea, planificarea şi construirea spaţiului.Reformele curriculum-ului, care au loc în mod curent în câteva ţări ar putea avea un impact asupra faptului că artele suntconcepute fie integrat, fie separat.2.2. Discipline artistice obligatorii şi opţionaleÎn toate ţările, “artele” ca arie curriculară (care include unele, dar nu neapărat toate, dintre următoarelediscipline: arte vizuale, muzică, artizanat, teatru, dans, artele media şi arhitectura) sunt obligatorii laîntregul nivel 1 ISCED. Mai mult de-atât, în aproape toate ţările “artele” sunt obligatorii şi la nivel 2ISCED. În acest caz există câteva excepţii. În Spania, Luxemburg, Malta şi Portugalia artele suntobligatorii, doar parţial prin nivel 2 ISCED. În Danemarca, Irlanda şi Islanda toate disciplinele artisticesunt opţionale la nivel 2 ISCED.Aşa cum e indicat în Figura 2.2, toate disciplinele din cadrul curriculum-ului artistic central suntobligatorii în majoritatea ţărilor. În trei ţări (Comunitatea Flamandă din Belgia, Finlanda şi Norvegia),toate ariile artistice listate sunt parte a curriculum-lui şi sunt obligatorii într-o anumită formă. ÎnRepublica Cehă, Grecia şi Letonia doar o disciplină e obligatorie. În Bulgaria, deşi toate ariile suntparte din curriculum, nu toate sunt obligatorii. În Olanda artele sunt predate în cadrul curriculum-uluiintegrat, iar şcolile sunt libere să aleagă toate disciplinele oferite. De aceea, e posibil ca unele şcoli săofere toate ariile educaţiei artistice. În majoritatea ţărilor rămase, aproape jumătate dintre disciplineleartistice sunt obligatorii, iar restul sunt opţionale (ex. depinde de şcolile în sine- dacă oferă disciplinaşi/sau de anumiţi elevi – dacă studiază obiectul).În România doar două discipline artistice (artele vizuale şi muzica) sunt parte ale curriculum-uluiobligatoriu şi nici o altă disciplină artistică nu e inclusă ca studiu opţional. În Slovacia toate disciplineleartistice din curriculum sunt recomandate ca discipline opţionale.Toate ţările includ artele vizuale şi muzica drept parte obligatorie a curriculum-ului lor artistic laambele nivele ISCED 1 şi 2, cu excepţia Danemarcei, Irlandei şi Islandei, unde aceste discipline suntopţionale la nivel 2 ISCED, precum şi a Portugaliei, unde muzica e opţională la nivel 2 ISCED. ÎnFranţa, artele vizuale şi plastice, ca şi educaţia muzicală, sunt obligatorii, dar în domeniul educaţieiartistice şcolile au o libertate considerabilă, când se discută despre selectarea ariilor complementarede studiu. Aceste arii adiţionale pot fi punctul de interes pentru activitatea de proiect/activitatea pesubiect, care are loc adesea ca o activitate extracurriculară. Aproape două treimi dintre ţări includartizanatul ca disciplină obligatorie în curriculum-ul lor artistic. Aceasta e opţională în Comunitateafranceză a Belgiei, în Irlanda la nivel 1 ISCED şi la nivel 2 ISCED- în Danemarca şi Islanda. ÎnLuxemburg, artizanatul e inclus doar în curriculum, la nivel 1 ISCED. În Spania, e inclus doar cadisciplină opţională, la nivel 2 ISCED. 26
  28. 28. Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic Figura 2.2: Statutul diverselor discipline artistice în curriculum-ul naţional, ISCED 1 şi 2, 2007-2008 Arte vizuale Muzică Artizanat Teatru Dans Arte media Arhitectura Disciplină artistică obligatorie sau Disciplină Parte a unei alte discipline parte a curriculum-ului artistic obligatoriu artistică opţională non-artistice obligatorii O Autonomie instituţională ISCED 1 ISCED 2Sursa: Eurydice.Note adiţionaleBelgia (BE de): Dansul e o disciplină obligatorie integrată în muzică şi educaţie fizică.Bulgaria: Toate disciplinele artistice listate mai sus devin opţionale, dacă un anumit număr de elevi îşi exprimă dorinţa de aavea ore la una sau mai multe dintre ele. Datele prezentate reflectă poziţia din şcolile aflate sub administrarea MinisteruluiEducaţiei şi Ştiinţei. Informaţii neverificate la nivel naţional.Republica Cehă: Programul Cadru Educaţional pentru Învăţământul de Bază include domeniul educaţional complementar alEducaţiei Teatrale.Danemarca şi Estonia: Artizanatul include economia casnică.Estonia: Textele media sunt studiate ca parte a limbii de instruire şi toate celelalte programe ale disciplinelor (alcătuite de şcolipe baza Curriculum-ului Naţional trebuie să includă câteva aspecte ale media, cum ar fi “Tehnologia Informaţiei şi Media”, devreme ce media e o temă în Curriculum-ul Naţional, care e exprimată sub forma scopurilor cross-curriculare realizate. Mai mult,unele şcoli au ales educaţia media ca una dintre direcţiile de studiu ale şcolii. Elementele de media vizuală sunt şi ele incluse înnoua programă de arte vizuale.Germania: În unele Landuri, artele la nivelul 2 ISCED sunt obligatorii într-o manieră alternativă; de exemplu: artele vizuale laclasa a-VII-a, muzica la clasa a-VIII-a, artele vizuale la clasa a-IX-a. Artele la nivelul 2 ISCED sunt doar opţionale în unele şcoli.Teatrul la nivelul 2 ISCED e oferit doar în Landul Mecklenburg-Pomerania de Vest, dansul la nivel 1 ISCED e oferit la 62 şcoli(la nivel primar) în Landul Nordul Rinului-Westphalia.Grecia: În vreme ce Educaţia Estetică e obligatorie în general pentru toate clasele la nivel 1 ISCED, în toate şcolile primareobişnuite (Oloimero Demotiko Scholeio) artele vizuale, educaţia teatrală şi muzica sunt oferite ca discipline opţionale.Spania: La nivel 2 ISCED disciplinale “educaţie plastică şi vizuală” şi “muzică” sunt obligatorii în primele trei clase şi opţionale înclasa a-IV-a.Ungaria: Educaţia artistică e organizată la nivelul şcolii; totuşi cele mai multe şcoli au artele vizuale şi muzica drept disciplineseparate; artele media sunt valabile doar la nivel 2 ISCED.Malta: Artele vizuale reprezintă o disciplină opţională în ultimii ani de nivel 2 ISCED.Olanda: Educaţia artistică e obligatorie, iar şcolile sunt libere să aleagă ce discipline artistice oferă.Austria: La Gymnasium subtipul şcolilor academice secundare de la clasa a-III-a (vârsta 13-14 ani) mai departe, curriculum nuoferă arte textile sau măiestrie tehnică. Mai mult, dansul este atât parte a unei discipline non-artistice obligatorii (educaţia fizică),cât şi o disciplină opţională atât la nivelul 1, cât şi la nivelul 2 ISCED.Portugalia: Educaţia vizuală e opţională în ultimul an al nivelului 2 ISCED şi există o alegere a uneia din cele patru disciplineartistice (educaţia muzicală, teatru, dans sau altă disciplină artistică).Norvegia: Dansul are scopuri de competenţă stabilite în cadrul curriculum-ului obligatoriu pentru educaţia fizică. 27
  29. 29. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeanăNotă explicativăReformele din 2007-2008: Reformele curriculum-ului, care au loc în mod curent în câteva ţări ar putea avea impact aspraaspectului legat de statutul opţional sau obligatoriu al disciplinelor artistice. În Finlanda, de exemplu Ministerul Educaţiei a numitîn aprilie 2009 un grup de lucru pentru a pregăti propuneri pentru scopuri naţionale generale şi pentru distribuirea orelor de cursîn educaţia de bază. Unul dintre scopurile menţionate în reformă este acela de a întări statutul disciplinelor artistice încurriculum. În Franţa, din 2008-urmărind introducerea noului plan de învăţământ- lista opţiunilor artistice include mai degrabăartele plastice, arhitectura, artele aplicate, artele gustului, cinematografia, artele circului, cultura ştiinţifică şi tehnică, dansul,muzica, moştenirea, peisagistica, fotografia şi teatrul decât opţiunile artistice listate în Figura 2.2. În Estonia, istoria artei şiactivitatea artistică practică vor fi mai bine integrate în curriculum revizuit din 2010-2011.Jumătate dintre ţări includ teatrul ca disciplină obligatorie, fiind parte a curriculum-ului artelor sau caparte a altor arii disciplinare obligatorii (cel mai obişnuit limba de instruire/literatura). Teatrul este înîntregime o disciplină opţională în şapte ţări. În Austria, funcţie de şcolile în sine, teatrul e fie o disciplinăopţională (cu evaluare) – deşi aceasta e foarte rar- fie un curs voluntar (fără evaluare). În acest caz,participarea e menţionată în raportul şcolii. În Liechtenstein teatrul e o disciplină opţională în majoritateaşcolilor, dar Liechtensteinisches Gymnasium are grupuri de teatru pentru elevi la nivel 2 ISCED.Dansul şi artele media sunt mai puţin incluse în mod obişnuit ca discipline obligatorii şi acolo undesunt incluse sunt în mod frecvent parte a altei arii curriculare. De exemplu, dansul este parte acurriculum-ului obligatoriu în 24 ţări şi e o disciplină artistică separată doar în cinci cazuri (dansul esteîn mod obişnuit parte a educaţiei fizice). În Franţa, dansul e considerat mai mult o disciplină artistico-atletică cu cerinţe tehnice – decât o disciplină culturală sau estetică. În Irlanda educaţia fizică eobligatorie la nivel 1 ISCED şi e o disciplină la care elevii nu sunt examinaţi – la nivel 2 ISCED. ÎnBulgaria (doar la nivel 2 ISCED), Germania, Portugalia şi Slovacia, dansul e o disciplină opţională.Artele media sunt incluse ca o arie de studiu obligatorie în treisprezece ţări şi sunt considerate partea curriculum-ului artistic în opt ţări: Belgia (Comunitatea Flamandă), Bulgaria (unde media e parte aartelor vizuale la nivel 2 ISCED), Republica Cehă (unde media e parte a curriculum-ului pentru artelefrumoase), Spania (unde media e parte a “Educaţiei Artistice” la nivel 1 ISCED şi parte a “EducaţieiPlastice şi Vizuale” şi “Muzicii” la nivel 2 ISCED), Franţa (la nivel 2 ISCED), Italia (unde media e partea curriculum-ului pentru “Muzică, Artă şi Imagine”), Ungaria (doar nivel 2 ISCED) şi Finlanda (unde eparte a artelor vizuale). În Norvegia, artele media reprezintă parte a curriculum-ului obligatoriu pentrudisciplina Limba Norvegiană şi sunt valabile la “citire şi educaţia media” în Polonia. Este o disciplinăopţională în Austria şi Slovenia.Cinci ţări includ studiul arhitecturii ca o arie de studiu obligatorie, dintre care două (Comunitatea Flamandăa Belgiei şi Norvegia) o includ ca disciplină separată în curriculum-ul lor artistic obligatoriu. În Belgia(Comunitatea Flamandă), arhitectura e inclusă doar la nivel 2 ISCED, ca parte a “educaţiei expresiv-creative”, iar în Norvegia această disciplină e inclusă în curriculum-ul artistic obligatoriu atât pentru nivelul1, cât şi pentru 2 ISCED. Arhitectura e parte a unei alte discipline obligatorii (de obicei arte vizuale) înEstonia, Grecia şi Finlanda la ambele nivele. În cele din urmă, e o disciplină opţională în Bulgaria. 28
  30. 30. Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artistic2.3. Timpul alocat predării arteiÎn unele ţări, autorităţile regionale, locale sau şcolile sunt relativ autonome în determinarea modului încare ar trebui alocat timpul predării. Nouă ţări îşi construiesc flexibil curriculum-ul lor artistic. Potapărea două tipuri de flexibilitate: Instrucţiunile sau recomandările indică doar o cantitate minimă de timp de predare pentru fiecare an şcolar, pe care apoi şcoala îl alocă anumitor discipline, aşa cum îşi doreşte. Aceasta ar putea fi denumită “flexibilitate orizontală” şi apare în cele trei comunităţi ale Belgiei, Italiei şi Olandei, precum şi în Regatul Unit. Instrucţiunile sau recomandările se referă la un număr de ore, care să fie alocat fiecărei discipline pentru un anumit număr de ani sau chiar în întregime învăţământului obligatoriu. Şcolile pot aloca apoi aceste ore anumitor ani, aşa cum doresc. Aceasta poate fi denumită “flexibilitate verticală” şi apare în Republica Cehă, Estonia, Finlanda, Suedia, Norvegia şi Irlanda la nivel 2 ISCED.Belgia (Comunitatea Flamandă), Republica Cehă, Estonia, Olanda, Polonia, Suedia, Regatul Unit şiNorvegia au flexibilitate verticală şi/sau orizontală atât la nivel 1 ISCED, cât şi la nivel 2 ISCED, învreme ce Belgia (Comunitatea Franceză) şi Italia au flexibilitate orizontală doar la nivel 1 ISCED.Din cele 20 ţări în care cantitatea minimă de timp de predare în educaţia artistică obligatorie especificată pentru fiecare an de studiu, în jur de jumătate scad cantitatea de timp dedicată artelor înstadiile mai târzii ale învăţământului obligatoriu. În trei ţări (Cipru, România şi Islanda) numărul de orededicate artelor rămâne aproximativ acelaşi pe perioada întregului învăţământ obligatoriu. Doar treiţări au arătat o creştere remarcabilă în numărul orelor dedicate artelor pe perioada întreguluiînvăţământ obligatoriu: Spania, Luxemburg şi Austria.La nivel 1 ISCED în jur de jumătate dintre ţări dedică aproximativ 50 până la 100 ore pe an educaţieiartistice. Ţările care alocă în mod semnificativ un asemenea tip de ore de educaţie artistică pe an suntpe de o parte- Luxemburg, care are până la 36 ore şi- pe de altă parte- Portugalia, care furnizeazăpână la 165 ore şi Liechtenstein – până la 318 ore (deşi ar trebui observat că acesta este timpul alocatpentru aria integrată “Creaţie, Muzică şi Sport”, care include timp alocat educaţiei fizice).Numărul orelor alocate artelor la nivel 2 ISCED este uşor mai scăzut decât la nivel 1 ISCED, cuaproape jumătate dintre ţări dedicându-şi artelor aproximativ 25 până la 75 ore pe an. Ţările carededică în mod semnificativ un asemenea tip de ore de educaţie artistică pe an sunt Franţa (108 înprimii doi ani ai nivelului 2 ISCED, după care sunt furnizate 72 ore), Italia (132), Austria (190) şiLiechtenstein (292 în primul an al nivelului 2 ISCED, după care numărul de ore scade, dar din noufigura include şi timpul pentru educaţia fizică). 29
  31. 31. Educaţia artistică şi culturală în şcoala europeană Figura 2.3: Cantitatea anuală minimă de timp de predare în educaţia artistică obligatorie, cu număr de ore, an şcolar şi ţară, în învăţământul obligatoriu general complet, nivel 1 şi 2 ISCED, 2007-2008 Educaţia artistică drept disciplină obligatorie Disciplină obligatorie cu timp Număr de ore alocate pentru un Număr de ore pe an de  flexibil anumit număr de ani studiu Axa verticală: Anii de studiu prezentaţi cu litere îngroşate reprezintă anii nivelului 1şi 2 ISCED, care acoperă învăţământul obligatoriu complet în majoritatea ţărilor. Anii de studiu ai nivelului 3 ISCED, chiar dacă obligatorii, apar în afara scopului studiului.Sursa: Eurydice. 30
  32. 32. Capitolul 2: Organizarea curriculum-ului artisticNote adiţionaleBelgia (BE de): În ciuda unei anumite flexibilităţi în organizare, în doi ani, “activităţile adiţionale” care sunt obligatorii încurriculum-ul pentru clasele a-VII-a şi a-VIII-a includ întotdeauna educaţia artistică cu o medie de 30 ore pe an.Bulgaria: Informaţii neverificate la nivel naţional.Germania: Hauptschule, Realschule şi Gymnasium oferă acelaşi număr de ore ale timpului de predare.Spania: Figurile furnizate corespund curriculum-ului nucleu naţional minim, care are între 45 % şi 55 % din timpul de predare.Unora dintre Comunicatile Autonome le poate creşte numărul de ore dedicate Educaţiei Artistice în zona lor.Letonia: Figura reprezintă timpul de predare doar pentru Arte Vizuale şi Muzică. Literatura aparţine şi sferei educaţionale aArtelor în curriculum naţional şi e predată din clasa a-V-a până în clasa a-IX-a, două lecţii pe săptămână în fiecare an.Luxemburg: În liceele clasice (lycée général) 33.8 ore sunt predate în clasa a-IX-a.Ungaria: Curiculum Nucleu Naţional recomandă cât de mult timp ar trebui să li se aloce disciplinelor artistice din tot timpul depredare: clasele I-IV: 10-18 %;clasele V-VI: 12-16 % şi clasele VII-VIII: 8-15 %.Finlanda: Distribuţia naţională a orelorde clasă oferă timpul de predare total pentru grupul disciplinar “muzică, arte vizuale,artizanat şi educaţie fizică” în plus de minima separată pentru fiecare disciplină. Alocarea naţională a timpului rezervă şase orede curs pe an pentru aşa numita “instruire nucleu în arte şi educaţie fizică în clasele I-IV şi de asemenea în clasele V-IX.Aceasta lasă flexibilitate la nivel local de a sublinia fie artele, fie educaţia fizică. Prin urmare, nu e posibil să oferim un timp depredare mediu – din punct de vedere teoretic pentru arte, împărţind în mod egal timpul de instruire nucleu între toate cele patrudiscipline.Suedia: Acesta e numărul minim de ore, pe care şcoala le poate oferi pentru educaţia artistică.Liechtenstein: Numerele prezentate includ educaţia fizică. Figura reprezintă situaţia Gymnasium-ului pentru clasa a-VIII- şi a-IX-a.Oberschule şi Realschule au amândouă alocate 117 ore creaţiei, artelor şi sportului în clasa a-VIII-a şi 58 ore în clasa a-IX-a.Notă explicativăInformaţiile sunt bazate pe recomandările naţionale minime.Educaţia artistică e considerată doar disciplină obligatorie.Timpulflexibil indică faptul că timpul alocat Educaţiei artistice nu e fixat. Figura nu ia în considerare contribuţiile la educaţia artistică aledisciplinelor nonspecifie şi ale predării complementare (cross-curriculare).În grafic e indicat un maximum de 10 ani pentru nivelele 1 şi 2 ISCED, deşi constă în 11 ani în unele ţări (Malta şi Regatul Unit(Scoţia)).Reformele din 2007-2008: Reformele curriculare care au loc în mod curent în câteva ţări ar putea avea impact asupra timpuluialocat artelor. În Finlanda,de exemplu, Ministerul Educaţiei a numit în aprilie 2009 un grup de lucru pentru a pregăti propuneripentru scopuri naţionale generale şi distribuirea orelor de curs în învăţământul de bază. Unul dintre scopurile menţionate înreform e acela de a întări statutul disciplinelor artistice în curriculum.2.4. Legături cross-curriculare între arte şi alte disciplineAbia peste o treime dintre ţări stabileşte legături cros-curriculare între arte şi alte discipline la nivelulcurriculum-ului, fie prin obectivele educaţionale, fie prin legături specifice disciplinei. Nouă ţări (Belgia(Comunitatea Flamandă), Republica Cehă, Grecia, Spania, Irlanda, Letonia, Austria, Slovenia şiFinlanda) încurajează legăturile cross-curriculare dintre arte şi toate celelalte discipline, ca parte ascopurilor întregului curriculum. De exemplu, în Spania legislaţia referitoare la curriculum nucleunaţional minim stabileşte – pe lângă obiectivele pentru studiu- şi competenţele de bază, pe care eleviitrebuie să le achiziţioneze prin toate ariile şi disciplinele învăţământului obligatoriu. Aceste competenţeinclud “Competenţa Culturală şi Artistică”. În Irlanda, Curriculum pentru Învăţământul Primar pune unputernic accent pe “integrare”, ca unul dintre principiile sale cheie. Acesta e reflectat în documentelecuriculare pentru Muzică, Arte Vizuale şi Teatru, care oferă sfaturi asupra importanţei şi potenţialuluide integrare a disciplinelor artistice în alte arii curriculare. În Austria, un decret administrativ –Grundsatzerlass zum Projektunterricht (1992-2001) – listează principiile didactice relevante pentrutoate disciplinele şi argumentează dezvoltarea condiţiilor la şcolile care furnizează baza pentru opredare mult interdisciplinară şi bazată pe proiect. Mai mult, “Creativitate şi Design” e una dintre celecinci arii educaţionale cross-curriculare (Bildungsbereiche), relevantă pentru toate disciplinele. 31

×