NATO; intelligence

1. Autor: NIŢU IONEL

2. DELIMITĂRI CONCEPTUALE
În sens larg, analiza reprezintă unul dintre mecanismele constitutive ale cunoaşterii,
desemnând totalitatea activităţilor raţionale care fac posibil orice demers gnoseologic.
ANALIZA
Din perspectivă psihologică, analiza poate fi definită drept procesul complex de activităţi
intelectuale al cărui rezultat se reflectă într-un conţinut cognitiv nou şi, prin aceasta,
relevant (succesiune de operaţii logice de descompunere a întregului în elementele sale,
proces care se continuă prin sinteză).
Din perspectivă funcţională, analiza desemnează un demers specializat de cunoaştere,
autonom în ansamblul preocupărilor de factură epistemică, recognoscibil în cele mai
diverse domenii de activitate (economic, financiar, socio-politic, militar etc.).
Din perspectivă metodologică, analiza include un ansamblu de tehnici şi metode ştiinţifice
(„analitice”), prin intermediul cărora sunt produse şi evaluate secvenţe/elemente de
cunoaştere dintr-un domeniu determinat.
ANALIZA
INFORMAŢIILOR
INTELLIGENC E
demers specializat de cunoaştere (în cea de-a doua accepţiune a termenului) asupra unei
problematici determinate - cea de securitate naţională - în cadrul căruia sunt utilizate, în
forme şi modalităţi specifice, metode şi tehnici consacrate, inclusiv de natură „analitică”, în
scopul formulării de explicaţii, estimări şi prognoze argumentate, utile în fundamentarea
deciziei politice.
(1) procesul prin care informaţiile importante pentru securitatea naţională sunt solicitate,
colectate, analizate şi diseminate factorilor de decizie din stat;
(2) produsul rezultat în urma acestui proces, utilizat pentru susţinerea intereselor şi
obiectivelor naţionale;
(3) forma de organizare pentru desfăşurarea acestui proces, din punct de vedere
structural şi al operaţiunilor derulate;
(4) protejarea acestui proces şi a informaţiilor obţinute prin activităţi de contrainformaţii.

3. COORDONATE ISTORICE ALE DEVENIRII NATO
Obiectivul
primordial al
NATO
garantarea libertăţii şi securităţii tuturor membrilor prin mijloace politice şi militare
Sarcini
fundamentale
– asigurarea unui mediu de securitate euro-atlantic stabil, bazat pe instituţii
democratice şi soluţionarea paşnică a diferendelor;
– constituirea sa ca forum de consultări între aliaţi pe orice problemă care ar afecta
interesele vitale ale acestora;
– descurajarea eventualelor agresiuni şi aplicarea măsurilor cele mai oportune şi
eficiente pentru apărarea împotriva oricărei ameninţări de agresiune din partea
oricărui stat membru NATO
PROVOCĂRI ACTUALE
Diminuarea factorilor de risc clasici, de tip militar şi,
îndeosebi după 2001, amplificarea celor de tip
neconvenţional
Principalele ameninţări la adresa mediului de
securitate: tensiunile etnice, traficul de droguri,
substanţe radioactive şi fiinţe umane, criminalitatea
organizată transfrontalieră, instabilitatea politică a
unor zone, proliferarea entităţilor statale slabe
(“failed states”), terorismul politic transnaţional şi
internaţional etc.
adoptarea, la Roma, în anul
1991, a Conceptului Strategic
al Alianţei şi actualizarea lui
în 1999, la Washington

4. INIŢIEREA PROCESULUI DE ELABORARE A NOULUI CONCEPT STRATEGIC
MOTIVAŢIE
Schimbările intervenite în materia riscurilor şi ameninţărilor la adresa spaţiului euro-atlantic, precum şi evoluţia
obiectivelor militare şi politice ale NATO.

a
crescut
gravitatea
ameninţărilor
transfrontaliere
(terorismul,
proliferarea,
atacurile
cibernetice, insecuritatea energetică şi a rutelor internaţionale de transport, pirateria, schimbările climatice).
 îşi menţin valabilitatea provocări majore identificate în Conceptul din 1999: instabilitatea generată de
“state eşuate”; crize şi conflicte regionale; deficite democratice şi dificultăţi economice, politice şi sociale în state
din vecinătatea Alianţei
ETAPE
1. faza de reflecţie – a debutat la 4 septembrie 2009, când Grupul de experţi şi-a început oficial activitatea, printr-o
reuniune informală cu Reprezentanţii Permanenţi ai statelor Aliate la Cartierul General al NATO (reuniuni periodice,
prezentarea de rapoarte intermediare la reuniunile miniştrilor de externe NATO din 3-4 decembrie 2009 şi din aprilie
2010, precum şi organizarea mai multor seminarii: Luxemburg, 16.10.2009; Brdo, Slovenia, 13.11.2009; Oslo,
Norvegia, 13-14 ianuarie 2010, Washington, februarie 2010);
2. faza de consultare (februarie - mai 2010) – include vizite ale Grupului în capitalele statelor Aliate pentru discuţii cu
cercurile politice (guvernamentale şi parlamentare) şi academice. Până la 1 mai 2010, Grupul de experţi urmează să
prezinte analiza şi evaluările sale Secretarului General, care, în baza acestora, va elabora propriul raport privind
elementele de inclus în viitorul Concept Strategic. Raportul va fi înaintat statelor Aliate care, până în iulie 2010, vor
transmite reacţii şi opinii naţionale;
3. faza de negociere efectivă – va debuta la începutul lunii septembrie 2010. Secretarul General va elabora proiectul
Conceptului, care va fi supus procesului de negociere cu reprezentanţii permanenţi Aliaţi, urmând ca documentul
final să fie prezentat şi supus aprobării şefilor de stat şi de guvern la Summit-ul prevăzut în toamna anului 2010.

5. DATE GENERALE PRIVIND PROCESUL DECIZIONAL ÎN CADRUL NATO
Cei patru piloni de politică şi decizie
Consiliul NordAtlantic
Comitetul pentru
Planificarea
Apărării
Comitetul
Militar
Comandamentul
Aliat pentru
Operaţii
Comandantul Suprem al Forţelor
Aliate din Europa (SACEUR)
SACEUR este unicul comandant strategic pentru toate
operaţiunile NATO şi comandantul Comandamentului
forţelor americane din Europa (USEUCOM)
Grupul pentru
Planificare Nucleară
Consiliul NordAtlantic
Comandamentul
Aliat pentru
Transformare
Comandantul Suprem pentru
Transformare (SACT)

6. INTRODUCERE ÎN DOMENIUL INFORMAŢIILOR LA NATO
NATO nu dispune de
structuri proprii de
culegere a informaţiilor
la NATO există o serie de
organisme specializate în
domeniul informaţiilor
care gestionează integrat
datele împărtăşite de
naţiuni
toate datele necesare susţinerii deciziilor politice, militare sau de altă
natură fiind furnizate de serviciile de informaţii ale statelor membre, în
baza unor mecanisme şi proceduri bine stabilite
cu excepţia situaţiilor în care există forţe desfăşurate
împărtăşirea informaţiilor a fost identificată drept unul dintre aspectele
cheie ale cooperării dintre aliaţi;
informaţiilor împărtăşite li se adaugă plus-valoare în cadrul proceselor de
analiză-sinteză, înainte de a le valorifica la factorii de decizie relevanţi ai
Alianţei (în special de la nivelul Cartierului General al Alianţei – NATO HQ).
PROVOCARE
dezvoltarea unor capabilităţi proprii de analiză, inclusiv pe segmentul de avertizare informativă, astfel
încât să existe posibilitatea semnalării din timp a acelor evoluţii care ar putea fi contrare intereselor
Alianţei (o avertizare oportună şi pertinentă trebuie să fie realizată cu mult timp înainte ca riscul să se
transforme în ameninţare).

7. PRINCIPALELE ENTITĂŢI INFORMATIVE DE LA NATO
Divizia pentru
Informaţii a IMS
─ acţionează ca organism central de coordonare pentru integrarea, evaluarea şi
diseminarea informaţiilor la NATO
─ gestionează şi coordonează producerea şi diseminarea estimărilor
informative strategice ale Alianţei (NSIE), precum şi documentele privind
politica de informaţii şi pe cele privind informaţiile de bază/primare
─ asigură întreţinerea bazelor de date, având atribuţii pe linia avertizării
strategice, precum şi în materia gestionării crizelor
Comitetul Special
─ este un organism consultativ pentru NAC în materia contraspionajului şi
antiterorismului sau a ameninţărilor conexe ce pot afecta Alianţa
─ nu este o entitate permanentă (reprezentanţi ai serviciilor partenere
reunindu-se la nivel de experţi superiori sau de şefi de servicii)
─ elaborează evaluări agreate destinate NAC / factorilor de decizie de la
Cartierul General al NATO
Comisia de Informaţii
a NATO
─ este o structură de informaţii asemănătoare cu SC, cu deosebirea că este
dedicată informaţiilor militare
Oficiul de Securitate
al NATO
─ coordonează, monitorizează şi implementează politica de securitate a
Alianţei. Directorul NOS este principalul consilier al secretarului general al
NATO pe probleme de securitate
─ dirijează forţele care răspund de securitatea Cartierului General şi este
responsabil de coordonarea întregului aparat de securitate al NATO

8. PRINCIPALELE ENTITĂŢI INFORMATIVE DE LA NATO
Unitatea pentru
Informaţii privind
Ameninţarea
Teroristă
─ reprezintă o entitate permanentă, formată din experţi militari şi civili în
materie de informaţii care analizează ameninţările teroriste, în general, precum
şi pe cele la adresa Alianţei, în special
─ asigură şi conexiunea cu ţările partenere, devenind centrul de expertiză pe
terorism al NATO
─ realizează evaluări de risc comune (militare şi civile) pe baza datelor
recepţionate de la serviciile de informaţii ale statelor membre NATO
Unitatea de Legătură
pentru Informaţii
─ reprezintă o structură comună IMS/IS-EAPC/PfP de la Cartierul General al
NATO, similară TTIU
─ a fost creată tot în contextul Summit-ului NATO de la Istanbul, fiind destinată
schimburilor de informaţii cu statele partenere şi organizaţiile
internaţionale, privind – în special – ameninţarea teroristă, dar nu numai
Comitetul Economic
─ este singurul forum (civil) aliat focalizat exclusiv pe consultări privind
evoluţiile economice, cu impact direct asupra politicilor de securitate
─ este nepermanentă şi se reuneşte în diferite formate
─ asigură analize şi evaluări pentru agenda politică şi de securitate a NATO
─ menţine o cooperare strânsă cu o reţea de experţi din Capitalele statelor
membre

9. CENTRUL PENTRU SINTEZA INFORMAŢIILOR
Sarcina principală a
IFC
de a asigura un mecanism prin care cele 28 de state membre NATO să împărtăşească
informaţii, cu scopul comun de a câştiga războiul împotriva terorismului, precum şi al
promovării păcii şi stabilităţii globale
Misiuni
─ asigurarea sprijinului informativ al ISAF din Afganistan (permite tuturor
comandanţilor care acţionează în Afganistan să aibă acces la comunicaţii
interceptate de Agenţia Naţională de Informaţii sau la imaginile din satelit culese de
Biroul Naţional de Cercetare – ambele SUA)
─ furnizează SACEUR şi comandanţilor subordonaţi informaţii oportune,
eficiente şi privind întreg spectrul de subiecte relevante, în susţinerea
planificării şi derulării misiunilor Forţei de Răspuns a NATO (NRF) şi Forţei
Operative Combinate şi Întrunite (CJTF)
Sprijin
informaţional şi
logistic
─ Centrul Naţional Antiterorist al SUA (NCTC) ocupă o poziţie de lider printre
furnizorii de date primare din cadrul comunităţii americane de informaţii
─ relaţia specială dintre IFC şi organismele de informaţii ale SUA este
reflectată şi de faptul că IFC şi Centrul Comun de Analiză funcţionează în
aceeaşi locaţie
─ partea americană a asigurat peste 90% din suma necesară pentru
operaţionalizarea IFC (bugetul anual - aproximativ 11 milioane dolari SUA)
Platforme
informatice
─ comunicaţiile se desfăşoară prin intermediul Battlefield Information and
Collection Exploitation System (BICES)
─ sistemul NATO de Gestionare a Cererilor de Informaţii (RFIMS) asigură
coordonare în domeniul informaţiilor şi sprijin pe linia managementului
solicitărilor adresate de responsabilii pentru colectarea informaţiilor din cadrul
IFC, precum şi personalul NATO

10. LIMITELE ÎMPĂRTĂŞIRII INFORMAŢIILOR
FACTORI INHIBATORI
nu toţi aliaţii asigură protecţia necesară în cazul informaţiilor pe care le primesc
NATO HQ nu a articulat corespunzător cerinţele sale precise în materie de informaţii şi nici nu a
asigurat o justificare clară pentru necesităţile sale informative (sprijin pentru procesul de
decizie, operaţiuni, asigurarea securităţii, planificarea apărării etc.)
anumite organisme de la Cartierul General al NATO sunt astfel structurate încât nu permit un
schimb eficient de date şi informaţii
diferenţele existente din perspectiva focalizării pe domeniul informaţiilor în cazul părţii civile a
NATO HQ, prin comparaţie cu abordarea IMS
Alianţa se bazează prea mult pe capabilităţile specifice ale agenţiilor militare de informaţii, care
nu sunt sincronizate întotdeauna cu priorităţile curente strategice şi de securitate
abordarea informaţiilor la NATO HQ este, în general, prea disparată, ad hoc, necoordonată
şi, într-o anumită măsură, necoordonată

11. NATO EARLY WARNING
Scopul unui sistem
de early warning
─ de a asigura un interval de timp mai mare pentru analiză, pregătirea unui
răspuns şi, în eventualitatea unei intervenţii, permite creşterea probabilităţii de
succes
─ de a contribui la stabilirea unor obiective, dezvoltarea unor modalităţi de
acţiune, ce pot fi comparate, ducând – eventual – la implementarea opţiunii
alese, precum şi la analiza reacţiilor părţilor implicate şi posibilele scenarii.
─ procedurile de management al crizelor şi de prevenire a conflictelor se
focalizează, în etapele primare, pe obţinerea informaţiilor şi evaluarea acestora
Sistemul NATO de
gestionare a
crizelor
Sistemul NATO de Răspuns la Crize (NCRS), Sistemul de Informaţii şi Avertizare
al NATO (NIWS), Sistemul Operaţional şi de Planificare al NATO, precum şi
Aranjamentele NATO de Gestionare a Crizelor şi de Planificare în caz de
Urgenţe Civile sunt astfel create pentru a consolida - de o manieră
complementară - rolul şi capabilităţile Alianţei în gestionarea crizelor ca parte a
Procesului cuprinzător al NATO de Gestionare a Crizelor
Rolul Centrului de
Situaţii (SITCEN)
─ asistă Consiliul Nord-Atlantic, Comitetul pentru Planificarea Apărării şi
Comitetul Militar în îndeplinirea funcţiilor lor pe linia consultării.
─ serveşte ca punct focal în cadrul Alianţei, pentru recepţionarea, schimbul şi
diseminarea datelor de natură politică, militară şi economică.
─ monitorizează permanent aspectele de natură politică, militară şi
economică ce prezintă interes din perspectiva NATO şi a statelor aliate.
─ asigură facilităţi de natură să permită extinderea rapidă a consultărilor pe
timpul unor perioade de tensiuni şi crize, deţinând şi actualizând datele
relevante de context în astfel de situaţii

12. CONCLUZII
procesul de intelligence - implicit analiza informaţiilor - este unul extrem de complicat la
nivelul NATO
procesul de reformare a intelligence-ului la nivelul Alianţei se află în strânsă legătură
cu cel de revizuire a Conceptului Strategic, fiind dificil de estimat în prezent în ce va consta
finalizarea celor două activităţi
este tot mai evident că schimbul de informaţii reprezintă acea componentă a
intelligence-ului care trebuie să fie consolidată la nivelul NATO, cu impact atât asupra
operaţiilor, cât şi pentru dialogul politic menit să prevină şi să anticipeze ameninţările de
securitate (mecanism de alertă timpurie)
pentru a fi credibilă, Alianţa trebuie să-şi stabilească un nivel de ambiţie pentru secolul
XXI, suficient de îndrăzneţ, dar corelat cu resursele disponibile
NATO trebuie să identifice echilibrul între capacităţile dedicate “hard power” şi “soft
power”. Capacitatea NATO de a proiecta “soft power” depinde în mod esenţial de aceea de
“hard power”. În materie de “soft power”, cooperarea cu UE şi ONU este esenţială
trebuie să fie identificat echilibrul necesar între rolul Alianţei ca organizaţie de apărare
colectivă şi cel în domeniul securităţii prin cooperare
consolidarea democraţiei şi asigurarea stabilităţii în vecinătatea NATO este importantă
pentru securitatea aliată. Politicile de parteneriate şi de extindere sunt instrumente importante
pentru NATO în acest sens, ca şi consolidarea rolului NATO în domeniul promovării
reformei sectorului de securitate în statele din vecinătate