54672614 comunicarea-nonverbala-atestat

25,303 views

Published on

54672614 comunicarea-nonverbala-atestat

  1. 1. Comunicarea nonverbala 1
  2. 2. Comunicarea nonverbala ARGUMENT Comunicarea este primul instrument spiritual al omului în procesul socializăriisale. Comunicarea a fost definită ca o formă particulară a relaţiei de schimb între douăsau mai multe persoane, între două sau mai multe grupuri care are ca elemente esenţialerelaţia dintre indivizi sau dintre grupuri, schimbul, transmiterea şi receptarea desemnificaţii, modificarea voită sau nu a comportamentului celor angajaţi. Comunicarea umana se ocupa de sensul informaţiei verbale, prezentata în formaorala sau scrisa şi de cel al informaţiei non verbale, reprezentata de paralimbaj, mişcărilecorpului şi folosirea spaţiului. Noţiunile de limbaj, limbă, comunicare au mai multe sensuri, fiind consideratepolisemantice. Aceasta se datorează faptului că fiecare noţiune prezentă este foartecomplexă, dar şi faptului că fiecare din aceste noţiuni- comunicare, limbă, limbaj - suntstudiate de mai multe discipline ştiinţifice (lingvistica, psihologia, sociologia,semiotica), care aduc propriile lor perspective de abordare, nu întotdeauna identice saumăcar complementare. Principala problemă pe care o presupune studiul noţiunii de comunicare este aceeaa stabilirii conţinutului şi a mijloacelor prin intermediul cărora acesta este transmis. - comunicarea are rolul de a-i pune pe oameni în legatură unii cu ceilalţi, în me-diul în care evoluează; - în procesul de comunicare, prin conţinutul mesajului se urmăreşte realizareaanumitor scopuri şi transmiterea anumitor semnificaţii; - orice proces de comunicare are o triplă dimensiune: comunicarea exteriorizată(acţiunile verbale şi nonverbale observabile de către interlocutori), metacomunicarea(ceea ce se înţelege dincolo de cuvinte) şi intracomunicarea (comunicarea realizată defiecare individ în forul său interior, la nivelul sinelui - orice proces de comunicare se desfăşoară într-un context, adică are loc într-unanume spaţiu psihologic, social, cultural, fizic sau temporal, cu care se află într-o re-laţiede strânsă interdependenţă; - procesul de comunicare are un caracter dinamic, datorită faptului că orice co-municare, o dată iniţiată, are o anumită evoluţie, se schimbă şi schimbă persoaneleimplicate în proces; - procesul de comunicare are un caracter ireversibil, în sensul că, o dată transmisun mesaj, el nu mai poate fi „oprit“ în „drumul“ lui către destinatar. La cele enumerate mai putem adăuga: - în situaţii de criză, procesul de comunicare are un ritm mai rapid şi o sferă maimare de cuprindere; - semnificaţia dată unui mesaj poate fi diferită atât între partenerii actului de co-municare, cât şi între receptorii aceluiaşi mesaj; 2
  3. 3. Comunicarea nonverbala - orice mesaj are un conţinut manifest şi unul latent, adeseori acesta din urmă fiindmai semnificativ. In lucrarea de fata am prezentat principalele elemente componente ale comunicariinonverbale, punând accent pe semnificatia interpretarii fiecarui element astfel: 3
  4. 4. Comunicarea nonverbala CAPITOLUL 1 COMUNICAREA – GENERALITATI 1.1 Notiuni introductive Într-un sens foarte larg, comunicarea desemnează orice proces prin care oinformaţie este transmisă de la un element la altul, aceste elemente fiind de natură: - biologică(comunicaţiile în sistemul nervos), - tehnologică (procedeele de telecomunicaţii) - socială. Teoria generală a comunicării studiază caracteristicile şi relaţiile dintre factorii deordin general care facilitează transferul unei cantităţi de informaţii de la un obiect laaltul şi, pe baza utilizării unor metode operaţionale, recomandă căi de stabilire a unorregimuri optime de circulaţie a informaţiei în cadrul diferitelor tipuri de sisteme. „Comunicarea interumană se bazează pe un ansamblu de procese psihomotoriispecific umane, limbajul, în care un loc deosebit revine componentei conştiente,gândirii. Această formă de comunicare se poate realiza şi prin utilizarea unor mijloacenonverbale cu funcţie de semnalizare, atitudini posturale, mimico-gestică, sunetenonverbale, etc… Conform modelului comunicaţional al psihicului uman, sugerat deteoria comunicării, întreaga activitate psihică este concepută ca o reţea de comunicareinformaţională, în ordine interspecifică (cu alţii, cu lumea) şi infraspecifică (cu sine,între subsistemele sistemului psihic individual).” Dacă ne referim la comunicarea specific umană, ea reprezintă „liantul indivizilordintr-o colectivitate, ce oferă posibilitatea cunoaşterii opiniilor acestora, a omogenizăriisub aspectul psiho-social, asigurând funcţionarea normală a colectivului, indiferent denatura şi mărimea sa.” În accepţiunea sa generală, comunicarea reprezintă un mod de manifestare agândurilor şi sentimentelor cu ajutorul vorbirii, scrierii, gesturilor, mimicii, în scopul dea te face inţeles. În accepţiuni speciale, comunicarea poate însemna o intervenţie orală în faţa unuiauditoriu; un mesaj care este transmis pe linie ierarhică într-o organizaţie; o relaţiebidirecţională între subiect şi agent într-o situaţie pedagogică; un mijloc prin careindivizii scapă de singurătate printr-un schimb cu semenii lor; un schimb de informaţiiîntre doi corespondenţi prin intermediul unui canal de transmisie, etc. Etimologia cuvântului vine din cuvântul latin communicare având sensul „a puneîn comun”. Cea mai simplă schemă a procesului de comunicare a fost propusa încă din anul1934 de Karl Buhler în lucrarea ,,Die Sprachtheorie” . 4
  5. 5. Comunicarea nonverbala Ulterior Roman Yakobson urmărind schema lui Karl Buhler, dezvoltă structuraprocesului de comunicare adăugându-i încă trei componente: cod, canal, referent. Componentele de bază ale comunicarii pot fi prezentate ca răspunsuri la o serie deîntrebări: • Cine? (emiţătorul): cine este cu precizie emiţătorul mesajului (o persoană, ungrup, o structură organizaţională). • Ce? (mesajul): ce doreşte emiţătorul să comunice, conţinutul mesajului, ceinformaţii trebuie introduse pentru ca mesajul să fie clar, concis, amabil, constructiv,corect şi complect. • Cum? (codul şi canalul): mesajul va fi comunicat verbal sau în scris, în cuvintesau imagini, prin întrevedere sau convorbire telefonică – proxemic sau telematic. • Cui (receptorul). • Unde şi când? va fi transmis mesajul astfel încât să fie receptat şi utilizat. 5
  6. 6. Comunicarea nonverbala • De ce? Care este scopul urmărit în comunicare şi ce efect doreşte emiţătorul săobţină? (informare, influenţare, convingere). De notat că, oricare ar fi sensul dat mesajului de către emiţător, receptorul este celcare în ultimă instanţă îi atribuie acestuia semnificaţia pe care o percepe. Pentru a exista comunicare, se impun câteva condiţii sine qua non: o intenţie, uninterlocutor, o situaţie (spaţio – temporală), un context (lingvistic), un cod (o limbă), unmesaj şi o interacţiune verbală explicită sau implicită. Comunicarea implică interacţiunea unor categorii de factori ce nu ţin numai decapacitatea de exprimare, ci cumulează elemente psihologice, sociale şi situaţionale. Principalii factori sunt: A. Factorii psihologici - Cognitivi: cunoştinţe generale, cunoştinţe specifice despre subiect, interlocutor,situaţie*, context*; aptitudini generale, inteligenţă, memorie; nivel de dezvoltareintelectuală, grad de instruire; nivel de stăpânire a codului lingvistic, a codului cultural;intenţii conştiente şi inconştiente. - Afectivi: atitudini generale, atitudini specifice în faţa subiectului,interlocutorului, situaţiei sau contextului; sentimente personale faţă de subiect,interlocutor, situaţie, context; motivaţie* faţă de subiect, interlocutor, situaţie, context;gusturi personale, interese. - Comportamentali: personalitate, caracter, experienţă generală, experienţă verbală,orală, scrisă, audiovizuală; caracteristici personale (ţinută, voce, vârstă, apartenenţăsocială, etc) B. Factori interpersonali - Lingvistici: cod (limbă), registre, norme, contexte - Sociali: statut social, rol general, distanţă actuală, cod cultural, bagaj comun C. Factori obiectivi: - Situaţionali: loc fizic, timp, epocă, spaţiu, distanţă, număr de interlocutori,dispoziţia interlocutorilor, comportamente personale, zgomote materiale, durată, ritm,canal (reţea) - Contextuali: subiectul comunicării, conţinutul comunicării (informaţia), distanţaformală în cod (registre), formă de prezentare (stil), zgomote în comunicare (redundanţă,inteligibilitate), înlănţuirea enunţurilor. *situaţie: mediul fizic şi spaţio – temporal *context: mediul lingvistic *motivaţie: motive personale care duc la apariţia intenţiei şi acţiunii de acomunica. O condiţie esenţială a comunicării o reprezintă adecvarea. Emiţătorul trebuie săaibă un limbaj adecvat, pentru a-şi putea transmite eficient mesajul în funcţie deobiectivele urmărite şi de identitatea destinatarului. 6
  7. 7. Comunicarea nonverbala Obiectivul vizat Natura mesajului Alegerea Destinatar vocabularului Identitatea emiţătorului Pentru eficienţa comunicării, trebuie îndeplinite anumite condiţii specifice: • Elaborarea mesajului şi căutarea condiţiilor favorabile pentru transmiterea lui. • Exprimarea clară, logică, operaţională a mesajului. • Conturarea precisă a obiectivului comunicării mesajului. • Definirea condiţiilor optime pentru a realiza o bună comunicare. • Transmiterea efectivă a mesajului către un receptor, prin anumite canale, • Receptarea mesajului, înţelegerea, prelucrarea lui. • Formularea răspunsului, integrarea lui în comunicarea semnificaţiei mesajului. În ceea ce priveşte comunicarea, canalul reprezinta mijlocul fizic de transmitere amesajului, numit şi "drumul" ipotetic sau "calea" urmata de mesaj. 1.2 Niveluri în comunicare În comunicare se găsesc 5 niveluri, şi anume: comunicarea intrapersonala,comunicarea interpersonala, comunicarea de grup, comunicarea de masa, comunicareapublica sau mediatica. Comunicarea intrapersonala este comunicarea în şi către sine. Acestăcomunicare este un real proces de comunicare, chiar dacă emiţătorul şi receptorul esteacelaşi, iar codificarea şi decodificarea mesajelor nu este absolut necesara. Comunicarea interpersonala este cea mai importanta forma de comunicare şi celmai des folosita. Ea este baza existenţei sociale a omului, şi nu poate fi evitată- Viatade familie, relaţiile cu prietenii, activitatea profesionala, toate depind de aceasta calitate. Comunicarea interpersonala se refera la comunicarea fata în fata. Este un tip decomunicare important în relaţiile inter-personale, în stabilirea de relaţii, legături,etc. Comunicarea de grup este tot un tip de comunicare, dar care se derulează încolectivităţi umane restrânse şi permite schimburi de idei şi emoţii, discuţii, rezolvări deprobleme, aplanari de conflicte, etc. Valenţa în comunicare reprezinta numărul de persoane cu care un individ poatecomunica (la receptare sau la emitere). Dintr-o perspectiva informaţională, grupurilesunt de doua tipuri: grup egalitar şi grup ierarhizat. Intr-un grup, ierarhia se stabileşte pebaza bilanţului informaţional al fiecărui individ, bilanţul fiind diferenţa dintre influentelepe care le primeşte individul şi cele pe care le exercita acesta. Când bilanţul este egalpentru toţi membrii grupului, grupul este egalitar, iar daca bilantul este diferit, grupul 7
  8. 8. Comunicarea nonverbalaeste ierarhizat. Comunicarea de masa presupune un producător instituţionalizat de mesajescrise, vorbite, vizuale sau audiovizuale, care se adresează unui public variat şi numeros.Acest tip de comunicare nu beneficiază de un feedback eficient. Comunicarea publica sau mediatica este o forma specializata a comunicăriiinterumane care are rădăcinile în retorica antica. Trăsătura esenţială a comunicăriipublice este aceea de a acţiona la nivelul reprezentărilor sociale şi de a permite o rapidamodificare a discursurilor publice; ea diferă în mod esenţial de alte tipuri de comunicareprin finalitatea sa. Forme ale comunicării - comunicarea se poate manifesta sub mai multe forme,dintre care amintim: comunicare verbală, comunicare scrisă, comunicare orală,comunicare non-verbală, paralimbaj. Comunicarea verbală se realizează prin limbaj, care reprezintă un ritual care sepetrece atunci când ne aflăm într-un anumit mediu în care un răspuns convenţional esteaşteptat de la noi. Spre exemplu, cineva care merge la o nuntă va ura "casă de piatră", iarcineva care merge la o înmormântare va spune "Dumnezeu să-1 odihnească", şi nuinvers. Aceste ritualuri ale limbajului sunt învăţate din copilărie, deoarece ele depind deanumite obiceiuri direct raportate la o anumită cultură şi comunitate; totodată, suntînvăţate obiceiurile de limbaj corecte şi incorecte (spre exemplu, cuvintele indecente pecare copilul le foloseşte pentru prima dată sunt reprimate sever de către părinţi). Ulterior,individul învaţă să folosească cuvintele în funcţie de mediul în care se află. Este un primpas în direcţia specializării limbajului. În timp, în funcţie de diferitele cunoştinţeasimilate, persoana poate utiliza tipuri diferite de limbaj, mai redus sau mai înaltspecializate. Gândirea şi limbajul se dezvoltă împreună. Aşa cum modul de a gândi al fiecăreipersoane este unic, şi modul de a vorbi este unic. Această unicitate a limbajului legată defiecare persoană în parte poate fi înglobată sub denumirea de stil.verbal. De altfel, stilul este un indicator al persoanei în integralitatea sa. Comunicarea scrisă poate avea o dominantă intra-personală, dar şi una inter-personală. Într-o comunicare scrisă se folosesc de obicei câteva elemente precum:folosirea frazelor cu o lungime medie (15-20 de cuvinte), a paragrafelor centrate asupraunei singure idei, a cuvintelor înţelese cu siguranţă de receptor ; evitarea exprimăriicomune, tipică limbajului oral, a cuvintelor inutile, redundante; alegerea cuvintelorîncărcate de afectivitate optimă în contextul pedagogic creat, a expresiilor afirmative,toate acestea fiind elemente utile intr-o integrare eficace între suportul scris şi cel oral încadrul comunicării didactice. Comunicarea scrisă are câteva avantaje. Printre careamintim: -durabilitatea în raport cu forma orală a comunicării; -textul poate fi văzut/citit de mai multe persoane; -poate fi citit la un moment potrivit şi poate fi recitit etc. Paşii în comunicarea scrisă sunt similari celor din structurarea unui discurs:exista o fază de pregătire (stabilirea obiectivelor, a rolului şi a audienţei - cei care vor 8
  9. 9. Comunicarea nonverbalaciti textul - a punctelor-cheie pe care dorim să le reţină aceştia din urmă) şi o fază deredactare (ideile principale sunt dezvoltate urmărind o serie de indicatori precum :claritate, credibilitate, concizie, folosind cele trei părţi ale unei redactări: introducere,cuprins şi încheiere. Comunicarea orală Cea mai întâlnită modalitate de comunicare este comunicarea orală. Comunicareanon verbală o însoţeşte pe cea verbală, definindu-se în relaţie cu aceasta într-un modaparte, în sensul sprijinului pe care ea îl furnizează prin elementele de întărire, nuanţareşi motivare a mesajului. Comunicarea orală reprezintă un instrument prin care avem acces la studiul altorforme şi procese de comunicare: "Principalul mijloc al comunicării umane este limbavorbită, atât în sensul priorităţii istorice, cât şi pentru că este forma de comunicare ceamai frecvent utilizată şi care oferă modelul pentru alte forme de comunicare". Limba areun caracter convenţional, se sprijină integral pe acordul implicit şi informal alutilizatorilor de a respecta regulile interne ale acesteia privind atât utilizarea, cât şisemnificaţia. 9
  10. 10. Comunicarea nonverbala CAPITOLUL II COMUNICAREA NONVERBALA - INTERFERENTE 2.1 Ce este comunicarea nonverbala In literatura de specialitate sunt menţionate nu o singura definiţie a comunicăriinon verbale ci mai multe şi toate sunt acceptate. Totul depinde din ce perspectiva esteabordat procesul de transmitere a semnelor non ligvistice. Comunicarea nonverbala este cumulul de mesaje, care nu sunt exprimate princuvinte şi care pot fi decodificate, creând înţelesuri Aceste semnale pot repeta,contrazice, înlocui, completa sau accentua mesajul transmis prin cuvinte. Importantacomunicării non verbale a fost demonstrata în 1967 de către Albert Mehrabian. In urmaunui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis princomunicare verbala în timp ce 38% este transmis pe cale vocala şi 55% prin limbajulcorpului. Comunicarea nonverbala opusa comunicării verbale este conceputa de multavreme ca limbaj în sens strict. In aceasta viziune toate celelalte forme de comunicaresunt considerate ca secundare (scrisul). Teoriile contemporane ale comunicăriiinfluenţate de discipline atât de diverse ca lingvistica enunţării, psihologie, sociologie,antropologie, asigura astăzi locul cuvenit comunicării non verbale, bazandu-se peipoteze ale canalelor multiple ale comunicării umane. Comunicarea umana esteconceputa ca o enunţare eterogena rezultând din combinarea de elemente vocal acusticeşi visual. În literatura de specialitate comunicarea nonverbală a primit de-a lungultimpului o multitudine de definiţii, majoritatea fiind acceptate. Majoritatea definiţiilorcomunicării non verbale vorbesc despre această comunicare nonverbală ca despre uncumul de mesaje, mesaje ce nu sunt exprimate prin ajutorul cuvintelor, dar care totuşipot fi decodificate, putând crea înţelesuri. Cât de importantă este comunicarea non-verbală a demonstrat-o AlbertMehrabian, în anul 1967. În urma unui studiu despre comunicarea nonverbală acesta aajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala în timpce 38% este transmis pe cale vocala şi 55% prin limbajul corpului. 2.2 Caracteristici ale comunicării nonverbal Comunicarea nonverbală este neintenţionată, ea ne trădează emoţiile sauatitudinea chiar dacă nu dorim acest lucru, deci trebuie sa fim conştienţi ca mesajele nonverbale uneori pot contrazice ceea ce afirmam; - comunicarea nonverbala este alcătuită dintr-un număr de coduri separate pe care 10
  11. 11. Comunicarea nonverbalatrebuie sa învăţăm sa le folosim. Anumite coduri non verbale sunt universale, fiindînţelese la fel în culturi diferite; - abilitatea de comunicare nonverbala creste odată cu vârsta, cu experienţa Ceicare comunica bine non verbal, stăpânesc în aceeaşi măsură şi codurile non verbale şi deobicei sunt acei care reuşesc mai bine în societate, construiesc relaţii bune cu semenii lorşi au un statut social mai bun ; - mesajele transmise prin comunicarea non verbale ne furnizează informaţii despreproblemele personale sau de relaţionarea la alţi indivizi, despre care am fi jenaţi sadiscutam. Tipuri de comunicare nonverbală: Există un tip de comunicare nonverbală numit sezonier, care se bazează lamesajele recepţionate cu ajutorul simţurilor văzului, auzului, mirosului, tactil şi gustativ;un alt tip de comunicare nonverbală este şi ceea ce se numeşte comunicarea nonverbalăestetica (pictura, muzica, dans, imagine, etc) care are loc prin intermediul diferitelorforme de exprimare artistica şi comunica diferite emoţii artistice; Comunicarea nonverbala bazata pe folosirea însemnelor (steaguri, insigne,uniforme, etc) şi a simbolurilor specifice, ca de exemplu, cele legate de religie (cruce,altar, icoane, etc) sau statut social (gradele la ofiţeri, titulatura, decoraţiile, etc). 2.3 Principalele funcţii în comunicarea non-verbală - comunicarea nonverbală are menirea de a o accentua pe cea verbală ; astfel,profesorul poate întări prin anumite elemente de mimică sau de gestică importanţa uneianumite părţi din mesaj din ceea ce transmite, în timpul orelor, elevilor ; - comunicarea nonverbală poate să completeze mesajul transmis pe cale verbală ;în acest mod, să ne închipuim acelaşi material înregistrat şi audiat apoi de elevi şi, în aldoilea caz, prezentat de cadrul didactic la propriu; anumite părţi ale mesajului verbal potfi nu doar accentuate, ci, ele pot fi completate fericit cu un impact considerabil asuprasporirii motivaţiei învăţării ; cineva care spune o glumă zâmbeşte în timp ce face acestlucru, cineva care anunţă o veste tristă are o mimică în concordanţă cu aceasta;- comunicarea nonverbală poate, în mod deliberat, să contrazică anumite aspecte alecomunicării verbale ; atunci când, spre exemplu, trebuie să efectuăm o critică, un zâmbetcare contravine aspectului negativ al mesajului verbalizat poate să instaureze oatmosferă pozitivă şi relaxantă, care să facă - aparent paradoxal - critica mai eficientă înurmărirea scopurilor acesteia privind schimbări comportamentale la nivelul persoaneimustrate; - o altă funcţie a comunicării non verbale este aceea de a regulariza fluxulcomunicaţional şi de a pondera dinamica proprie comunicării verbalizate ; - comunicarea nonverbală repetă sau reactualizează înţelesul comunicării verbale,dând posibilitatea receptorului comunicării să identifice în timp real un îndemn aflat înspatele unei afirmaţii. 11
  12. 12. Comunicarea nonverbala CAPITOLUL III ELEMENTE COMPONENTE IN CONUNICAREA NONVERBALA 3.1 Limbajul corpului Mişcările corpului, numite şi "limbajul corpului", pot avea uneori sens simbolicşi în acest caz participa la comunicarea nonverbala. Postura corpului este definitorie pentru anumite mesaje. Umerii lăsaţi sau capulplecat indica timiditate, deprimare, amărăciune, sentiment negativ sau un sentiment deinferioritate, capul sus şi umerii drepţi transmit mulţumirea şi chiar superioritatea. Într-odiscuţie aplecarea spre interlocutor poate însemna interes, atenţie. Retragerea corpului,dimpotriva sugerează respingere. Încrucişarea bratelor la piept semnifica închidere însine fata de interlocutor sau subiectul discutat. Mişcările capului au anumite semnificaţii în comunicarea nonverbală; datul dincap înseamna aprobare sau descurajare. Expresiile fetei sunt cele mai uşor de controlat.Fiecare parte a fetei noastre comunica. Fata exprima reacţia persoanei în cauza la tot cese spune: surpriza, dezacord, neînţelegere, dezamăgire, supărare, durere, interes,dezinteres, etc. Expresiile fetei trebuiesc corelate cu celelalte mişcări ale corpului sau cumesajele verbale. Expresia fetei poate fi sincera sau simulata şi de aceea uneori estechiar greu de descifrat. Zâmbetul este un gest foarte complex, capabil sa exprime o gama larga de stări,de la plăcere, bucurie, satisfacţie, la promisiune, cinism, jena. Interpretarea sensuluizâmbetului variază însa de la o cultura la alta fiind în strânsa corelaţie cu presupunerilespecifice care se fac în legătură cu relaţiile interumane în cadrul acelei culturi. Mişcările ochilor au un rol important în cadrul interacţiunii sociale. De exempluîn cadrul unui dialog persoanele se privesc în ochi 25-75 % din timpul conversaţieiScopul privirii în ochi este de a recepţiona mesajele vizuale suplimentare, care sacompleteze cuvintele sau sa găsească în ochii celuilalt un feedback, o reacţie la celeafirmate. Modul în care privim şi suntem priviţi are legătură cu nevoile noastre de aprobare,încredere, acceptare şi prietenie. Chiar şi a privi sau nu privi pe cineva are un înţelesInterlocutorii care te privesc în ochi în timpul conversaţiei sunt consideraţi mai credibilidecât cei care evita contactul vizual sugerând intenţia de a ascunde ceva.Personalitatea se evidenţiază şi prin alte mişcări ca : rosul unghiilor, jucatul cu obijuterie, frecatul nasului, etc. Este greu sa înţelegem sensul acestor mişcări deoareceunele se fac inconştient şi ele pot ilustra doar o stare interioara (frica, jena, nerăbdare).În acest sens nu vorbim de comunicare nonverbala. Dacă aceste semne se folosescintenţionat, pentru a spune ceva despre noi, atunci ele constituie comunicare nonverbala. 12
  13. 13. Comunicarea nonverbala Gestica în comunicarea nonverbală- alte mişcări ale parţilor corpului (mâini,brate, picioare), grupate sub denumirea de "gestica", reprezinta mijloace frecventfolosite în comunicarea nonverbală. Interpretarea unor gesturi: Strângerea pumnilor denota ostilitate şi mânie sau, solidaritate, stres, iar brateledeschise - sinceritate, acceptare. Capul sprijinit în palma-plictiseala, dar palma(degetele) pe obraz, dimpotriva denota interes extrem. Mâinile ţinute la spate-superioritate sau încercare de autocontrol. Atenţie însa şi la diferenţele culturale. De exemplu, prin mişcarea capului de susîn jos spunem "da", în timp ce oamenii din Sri Lanka redau acelaşi lucru prin mişcareacapului de la dreapta la stânga. Gestul de arătare cu degetul este considerat nepoliticos lanoi, insulta în Thailanda şi absolut neutru, de indicare, în SUA. Utilizarea gesticulaţieiexcesive este considerata nepoliticoasa în multe tari, chiar şi la noi, dar gesturilemâinilor au creeat faima de popor pasionat a italienilor. Modul în care americanii îşiîncrucişează picioarele (relaxat, mişcări largi, fără nici o reţinere) diferă de cel aleuropenilor (controlat, atent la poziţia finala); cel al bărbaţilor diferă de cel al femeilor. Un american va pune picioarele pe masa dacă aceasta înseamna o poziţie comodasau dacă vrea sa demonstreze un control total asupra situaţiei. Bâţâitul picioarelor denotaplictiseala, nerăbdare, stres. Atingerea în comunicarea nonverbală Atingerea sau contactul fizic este unul dintre cele mai vechi coduri alecomunicării non verbale. Ea exprima emoţii sau sentimente diferite, de la sentimentecalde: iubire, simpatie, încurajare, până la agresiune fizica. Unii oameni evita oriceatingere. Forţa şi tipul de atingere depinde în mare măsură de vârsta, statut, relaţie şicultura. Gradul de atingere diferă de la o cultura la alta. La japonezi, înclinarea capuluiînlocuieşte datul mâinii ca salut, în timp ce la eschimoşi acest salut se exprima cu olovitura uşoara pe umăr 3.2 Limbajul spatiului Spaţiul personal şi teritoriul în comunicarea nonverbală- în general oamenilor leplace sa aibă un spaţiu propriu, cât de mic, pe care sa-l aranjeze conform dorinţelorproprii. Spaţiul împrumuta ceva din personalitatea omului şi transmite mesaje nonverbale despre ocupant. Spaţiul personal poate fi definit ca fiind distanta de la careexista disponibilitatea contactului cu ceilalţi. În domeniul comunicării non verbale exista distantele diferite de comunicarefuncţie de context şi de caracterul mesajului transmis. • zona intima (personala), între 0,5-1,2 m este pentru discuţii cu caracter personal,fiind însa total inacceptabila în alte cazuri; • zona sociala (normala), între 1,2-2 m este folosita mai ales la comunicarea interpersonala (colegi de serviciu aflaţi pe aceiaşi treapta ierarhica, prieteni, etc) • zona consultativa, între 2-3,5 m este folosita în situaţii oficiale (superior, 13
  14. 14. Comunicarea nonverbala subordonat, consultant-client, angajat - persoana care solicita angajarea) • zona publica, 3,5 m şi mai mult în care comunicarea este formala (cursuri, şedinţe, discursurile politicienilor, etc) . Dacă o persoana se apropie mai mult decât este potrivit, poate apărea tensiune şichiar ostilitate, stări care vor afecta comunicarea. Atunci când se produce invadarea(violarea) spaţiului personal, persoana în cauza se retrage pentru a restabili distanta iar încazul în care acest lucru nu mai este posibil, se va face tot posibilul ca "invadatorul" sase retragă la distanta cuvenita. Nu stânjeniţi pe cei cu care discutaţi apropiindu-va de eimai mult decât trebuie. De obicei când sunteţi în picioare, distanta necesara este aceea astrângerii mâinii. 3.3 Limbajul timpului Limbajul timpului este perceput diferit, în funcţie de societate sau cultura. Chiar şiîn interiorul aceleiaşi culturi, modul cum este perceput timpul poate fi diferit. Exemplu:30 minute petrecute cu cineva care nu-ţi este pe plac poate fi considerat ca "pierdere devreme" iar cu cineva drag poate fi considerat "o veşnicie". Timpul biologic - este un concept care poate transmite informaţii referitoare laperformanta indivizilor. Astfel funcţie de acesta unii indivizi sunt "privighetori" iar alţi"pasări de noapte". În prima categorie intra cei care sunt matinali, care se şcoaladevreme, sunt plini de energie şi obţin cele mai bune rezultate în cursul dimineţii Ceilalţireprezinta opusul acestora şi intra în cea de a doua categorie. Aceste caracteristiciindividuale, legate de timpul biologic, ne pot transmite informaţii legate de performantaindivizilor. Timpul informaţional - este interpretat diferit în diverse culturi. Timpul este văzutca parte a contextului în care interacţionează oamenii. El poate fi folosit şi simbolic, caîn expresia" Timpul înseamna bani", expresie care invita la întrebuinţarea raţională atimpului. 3.4 Prezenta personala Aspectul fizic în comunicarea nonverbală- mesaje non verbale sunt transmise şiprin intermediul îmbrăcămintei şi accesoriilor pe care le purtam (bijuterii, cravate,ochelari), prin machiaj, coafura/ freza, etc. Se afirma ca haina face pe om" şi într-adevăr ştim ca oamenii bine îmbrăcaţi dauimpresia de succes, putere, educaţie, bani, etc. Îmbrăcămintea poate accentua frumuseţeafizica, naturala, reprezinta un simbol cultural (bărbaţii întotdeauna poarta pantaloni) sausubliniază o tradiţie (kilt-ul scoţian sau sari-ul indian). Felul în care ne îmbrăcam ofera şi informaţii personale. O femeie îmbrăcataprovocator poate exprima disponibilitate, sfidarea regulilor sociale pe când o femeieîmbrăcata decent conferă seriozitate, încredere şi are posibilităţi mai mari de promovareîn piaţa muncii sau în funcţii de răspundere Nu trebuie sa fiţi eleganţi în orice situaţie, 14
  15. 15. Comunicarea nonverbalatrebuie însa sa aveţi o ţinuta adecvata oricărei situaţii 3.5 Limbajul tăcerii În comunicarea nonverbală. prin tăcere (ascultare pasiva) se poate exprimaintenţia de continuare a unei expuneri, dezvăluirea unor idei, sentimente sau atitudinicare ar putea fi blocate prin intervenţie verbala. O soluţie pentru situaţia în care nu seştie cum sa se interpreteze tăcerea poate fi feedback-ul. 3.6 Limbajul lucrurilor Temperatura, lumina şi culoarea - aceste elemente ale mediului, naturalsau ambiant influenţează modul în care oamenii comunica fără a constitui însa codurinon-verbale. Iluminarea corespunzătoare a unui spaţiu contribuie la o buna ascultare iaranumite culori au efect stimulativ asupra atenţiei Lumina şi culoarea pot determinaanumite stări şi dispoziţii fizice. De asemenea, temperatura poate influenta pozitiv saunegativ buna comunicare. Culorile afectează comunicarea sub următorul aspect: culorilecalde (galben, portocaliu, roşu) stimulează comunicarea, în timp ce culorile reci(albastru, verde, gri) inhiba comunicarea; monotonia , precum şi varietatea excesiva deculoare, inhiba şi distrag atenţia şi comunicarea. 3.7 Limbajul culorilor Culoarea, dincolo de percepţia şi trăirea ei afectivă, este şi o oglindă apersonalităţii noastre şi deci influenţează comunicarea. Gândirea creatoare are loc optimîntr-o încăpere cu mult roşu, iar cea de reflectare a ideilor într-o cameră cu mult verde.Culorile strălucitoare sunt alese de oamenii de acţiune comunicativi, extravertiţi, iar celepale de timizi, intravertiţi. Semnificaţia culorilor poate fi diferită în diverse culturi. De exemplu, roşu esteasociat în China cu bucurie şi festivitate, în Japonia cu luptă şi mânie; în culturaindienilor americani semnifică masculinitate; în Europa, dragoste, iar în SUA,comunism. În ţările cu populaţie africană, negru sugerează binele, iar albul, răul. Pentrueuropeni, negru este culoarea tristeţii, în timp ce aceste stări sunt exprimate la japonezişi chinezi prin alb. Verdele semnifică la europeni invidie, la asiatici bucurie, iar înanumite ţări speranţă în timp ce galbenul comunică la europeni laşitate, gelozie, laamericani este culoarea intelectualităţii, iar la asiatici semnifică puritate. Culoarea afectează comunicarea sub următorul aspect: culorile calde stimuleazăcomunicarea, în timp ce culorile reci inhibă comunicarea; monotonia, precum şivarietatea excesivă de culoare, inhibă şi-i distrag pe comunicatori. 3.8 Limbajul paraverbal – este o formă vocală reprezentată de tonalitatea şiinflexiunile vocii, ritmul de vorbire, pauzele dintre cuvinte, ticurile verbale. 15
  16. 16. Comunicarea nonverbala 3.8.1 Calitatile vocii Vocea în comunicarea nonverbală- modul în care ne folosim vocea şi calităţilevocale are importanta în procesul de comunicarea nonverbal.Volumul vocii oferaindicaţii privind personalitatea, atitudinea, sentimentele vorbitorului. Dicţia şi accentulvocii exprima gradul de educaţie şi statutul social. Accentele regionale ne ofera indicaţii despre zona geografica de provenienţa(moldovean, oltean, ardelean, etc). Gradul de încredere, autoaprecierea, siguranţa de sinese pot transmite prin intermediul vocii; toate aceste informaţii despre noi înşine la putemoferi prin comportamentul nostru de comunicare. 3.8.2 Caracteristicile vocale Înălţimea şi intensitatea vocii exprima atitudinea dorita. O voce stridenta,ţipătoare, ascuţita indica mânie, ameninţare în timp ce una joasa arata emoţie, frica,disperare, tensiune. Modul în care ne folosim vocea si calitatile vocale are importanta în procesulde comunicare. Inaltimea si intensitatea vocii exprima atitudinea dorita. O voce stridenta, tipatoare, ascutita indica mânie, amenintare în timp ce unajoasa arata emotie, frica, disperare, tensiune. Volumul vocii ofera indicatii privind personalitatea, atitudinea, sentimentelevorbitorului. Dictia si accentul vocii exprima gradul de educatie si statutul social. Accenteleregionale ne ofera indicatii despre zona geografica de provenienta (moldovean,oltean, ardelean, etc). Gradul de încredere, autoaprecierea, siguranta de sine se pot transmite prinintermediul vocii; toate aceste informatii despre noi însine la putem oferi princomportamentul nostru de comunicare. 16
  17. 17. Comunicarea nonverbala CAPITOLUL IV STUDIU DE CAZ PRIVIND COMUNICAREA NONVERBALĂ ÎN TRAINING - LIMBAJUL BRAŢELOR A ne ascunde dupa o bariera sau obstacol este un raspuns normal, pe care l-aminvatat inca din frageda copilarie, pentru a ne asigura un plus de protectie. Copii fiind,ne ascundeam dupa obiecte mai mari decat noi precum mese, scaune si alte piese demobilier ori de cate ori ne aflam intr-o situatie ‘periculoasa’ sau dificila. Pe masura cecrestem, acest raspuns normal de protectie devine din ce in ce mai sofisticat, forma sadesavarsita fiind incrucisarea bratelor. Mesajul bratelor incrucisate isi pastreaza sensul si semnificatia indiferent demomentul si de contextul in care acest gest apare. Cu atat mai mult in training, undelimbajul bratelor poate indica atat pentru trainer cat si pentru cursanti gradul dedeschidere si de confort fata de subiectul dezbatut sau fata de grup. Bratele – bariera trainerului fata de grup Atunci cand trebuie sa tii un training la o grupa noua de cursanti sau sa abordezi otematica noua, in mod total inconstient vei observa ca printre primele gesturi folosite detine se va afla si cel al ‘bratelor incrucisate’. Un motiv ar fi acela ca, aparent, incrucisarea bratelor iti da un plus de confort fatade contextul nou in care te afli. Sincer vorbind, orice gest iti va parea confortabil daca aisi atitudinea congruenta cu acesta. Astfel daca ai o atitudine negativa, defensiva sauagresiva, incrucisarea bratelor va fi, intr-adevar, un gest confortabil; daca iesi sa tedistrezi cu prietenii acelasi gest nu ti se va mai parea deloc necesar si deloc confortabil.Aminteste-ti de fiecare data ca semnificatia mesajelor nonverbale tine atat de ‘emitator’cat, mai ales, de ‘receptor’. Te poti simti confortabil cu bratele incrucisate insa reactiagrupului fata de tine folosind acest gest va fi una negativa. Ideea este cat se poate de clara – evita cat poti de mult si cu orice pret sa teprezinti in fata grupului cu bratele incrucisate … exceptand situatiile in care intentia taeste de a arata ca nu vrei sa participi la ceea ce se intampla. Studiu de caz Pentru a observa in timp real care este impactul asupra grupului atunci candtrainerul foloseste gesturi din ‘familia’ bratelor incrucisate iti propun sa faci urmatorulexercitiu cu grupul tau. Primul pas este sa imparti cursantii in doua grupe: Grupa A si Grupa B. Alege unsubiect de discutie care sa fie relativ nou si cu un continut nu foarte usor de retinut (spreexemplu, eu am folosit ca subiect ‘Invatarea la adulti’). Invita ‘in scena’ doar Grupa A si dezbate cu ei tema aleasa, tu tinand brateleincrucisate pe toata perioada dezbaterii. La final foloseste un chestionar prin care saevaluezi rata de retentie a informatiilor de catre cursanti si atitudinea lor fata de trainer. 17
  18. 18. Comunicarea nonverbalaGrupa B va urma exact acelasi proces (dezbatere si evaluare) insa pe tot parcursuldezbaterii fii cat se poate de natural (nu folosi gesturi in exces). Anticipezi rezultatele?Concluziile de pana acum ale acestui exercitiu arata ca participantii grupelor A auinvatat si au retinut cu pana la 38% mai putin decat participantii grupelor B, lucrudatorat atitudinii inchise si inabordabile pe care trainerul o exprima prim incrucisareabratelor. Mai mult, participantii din grupele A au avut o opinie foarte critica asupra temeialese si trainerului. Motivul este simplu: atunci cand vorbesti in public si bratele tale sunt incrucisate,credibilitatea ta scade dramatic. Exercitiul demonstreaza ca un cursant al grupei A nu doar ca este mai putinreceptiv si mai mult critic, insa acorda si mai putina atentie la ceea ce se discuta. Acestaeste si motivul pentru care in multe sali de conferinta participantii sunt intampinati de …scaune cu manere pe care acestia sa isi relaxeze bratele. 18
  19. 19. Comunicarea nonverbala CONCLUZII În concluzie putem afirma că comunicarea se află peste tot în jurul nostru .Câteodată nici nu ne dăm seama de ea, alteori suntem mulţumiţi sau nemulţumişi derezultatele pe care le obţinem în comunicare. Toate definiţiile date comunicării umane, indiferent de şcolile de gândire cărora leaparţin sau de orientările în care se înscriu, au cel puţin următoarele elemente comune:comunicarea este procesul de transmitere de informaţii, idei, opinii, păreri, fie de la unindivid la altul, fie de la un grup la altul; nici un fel de activitate, de la banalele activităţiale rutinei cotidiene pe care le trăim fiecare dintre noi zilnic şi până la activităţilecomplexe desfăşurate la nivelul organizaţiilor, societăţilor, culturilor, nu poate ficonceput în afara procesului de comunicare. Comunicarea nonverbală este comunicarea care se petrece în afara limbajuluiverbalizat, ea este continuă (comunicăm în orice moment) şi include un evantai larg deforme de la contactul vizual, expresiile feţei şi limbajul trupului. 19
  20. 20. Comunicarea nonverbala BIBLIOGRAFIEPâinişoară, Ion-Ovidiu, Comunicarea eficientă, Ed. Polirom, Iaşi, 2004.Jinga, I. ; Istrate, E., Manual de pedagogie, Ed. All, Bucureşti, 1999.Dinu, M., Comunicarea: repere fundamentale, Ed. Ştiinţifică, Bucureşti, 1997.Prutianu, Şt., Comunicare şi negociere în afaceri, Ed. Polirom, Iaşi, 1998.www. manuale şcolare.ro 20

×