Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Traian dorz dreptarul invataturii sanatoase - ed iii - sibiu - 2008

312 views

Published on

Traian dorz dreptarul invataturii sanatoase - ed iii - sibiu - 2008 Oastea Domnului

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

Traian dorz dreptarul invataturii sanatoase - ed iii - sibiu - 2008

  1. 1. Despre muncă şi lene 1 Traian Dorz • Dreptarul învă ăturii sănătoase Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului
  2. 2. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 2 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale DORZ, TRAIAN Dreptarul învă ăturii sănătoase / Traian Dorz. Ed. a 3-a, rev. - Sibiu: Oastea Domnului, 2008 ISBN 978-973-710-114-3 289(498) Oastea Domnului 248.1 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 0269 21 66 77 ISBN 978-973-710-114-3
  3. 3. Despre muncă şi lene 3 DREPTARUL ÎNVÃÞÃTURII SÃNÃTOASE Edi ia a III-a Scurte culegeri de temelie despre adevărurile dreptei credin e: – din Sfânta Scriptură – din Sfin ii Părin i – şi din Îndrumările Părintelui Iosif Trifa, profetul vremilor noastre, om trimis de Dumnezeu neamului şi Bisericii noastre, ini iatorul Lucrării profetice Oastea Domnului. Culegere şi îngrijire de Traian DORZ Editura «Oastea Domnului» – Sibiu, 2008
  4. 4. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 4 Dreptarul învă ăturii sănătoase ne arată: I – ce este Oastea Domnului; II – cum trebuie să înve e, III – cum trebuie să creadă, IV – cum trebuie să trăiască to i cei care fac parte din Oastea Domnului.
  5. 5. Despre muncă şi lene 5 „Dreptarul învă ăturilor să- nătoase, pe care le-ai auzit de la mine, ine-l cu credin a şi dragostea care este în Hristos Iisus ” (II Tim. 1, 13).
  6. 6. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 6 Ioan 7, 16 „Deci le-a răspuns Iisus şi a zis: «Învă ătura Mea nu este a Mea, ci a Celui ce M-a trimis».” Fapte 2, 42 „Şi stăruiau în învă ătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.” Rom. 6, 17 „Mul umim însă lui Dumnezeu că, (deşi) era i robi ai păcatului, v-a i supus din toată inima dreptarului învă ăturii căreia a i fost încredin a i.” Rom. 12, 7 „…dacă unul înva ă, să se sârguiască în învă ătură!” I Cor. 11, 2 „Fra ilor, vă laud că în toate vă aduce i aminte de mine şi ine i predaniile cum vi le-am dat.” II Tes. 2, 15 „Deci dar, fra ilor, sta i neclinti i şi ine i predaniile pe care le-a i învă at fie prin cuvânt, fie prin epistola noastră.” I Tim. 6, 3-5 „Iar de înva ă cineva altă învă ătură şi nu se ine de cu- vintele cele sănătoase ale Domnului nostru Iisus Hristos şi de învă ătura cea după dreapta credin ă, acela e un îngâmfat ca- re nu ştie nimic (...). Depărtează-te de unii ca aceştia.”
  7. 7. Despre muncă şi lene 7 I Tim. 6, 12 „Luptă-te lupta cea bună a credin ei, cucereşte via a veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună măr- turie înaintea multor martori.” I Tim. 6, 20 „O, Timotei, păzeşte comoara ce i s-a încredin at, depărtându-te de vorbirile deşarte şi lumeşti şi de împotrivi- rile ştiin ei mincinoase.” II Tim. 1, 13 „ ine dreptarul cuvintelor sănătoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credin a şi cu iubirea ce este în Hristos Iisus.” II Tim. 2, 1-4 „Tu deci, fiul meu, întăreşte-te în harul care e în Hristos Iisus. Şi cele ce ai auzit de la mine cu mul i martori de fa ă, acestea le încredin ează la oameni credincioşi care vor fi destoinici să înve e şi pe al ii. Sufere împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă cu treburile vie ii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste.” Tit 1, 9 „ inându-se de cuvântul cel credincios al învă ăturii, ca să fie destoinic şi să îndemne la învă ătura cea sănătoasă şi să mustre pe cei potrivnici.”
  8. 8. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 8 Tit 2, 7-8 „Întru toate arată-te pe tine pildă de fapte bune, dove- dind în învă ătură neschimbare, cuviin ă, cuvânt sănătos şi fără prihană, pentru ca cel potrivnic să se ruşineze, neavând de zis nimic rău despre noi.” Evrei 13, 9 „Nu vă lăsa i fura i de învă ăturile străine, cele de multe feluri…” II Ioan 10-11 „Dacă vine cineva la voi şi nu aduce învă ătura aceasta, să nu-l primi i în casă şi să nu-i zice i: Bun venit! Căci cel ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele.”
  9. 9. Despre muncă şi lene 9 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Slavă veşnică ie Pentru că Tu eşti Adevăratul Cuvânt al lui Dumnezeu, Desă- vârşita Lui În elepciune, Nemărginita Lui Dragoste şi deplina împlinire a acestora, şi pentru că Tu ai venit în lume să ne descoperi Voia Tatălui nostru Ceresc şi, trăind-o în primul rând Tu Însu i în cea mai desăvârşită ascultare, ne-ai dat nu numai Modelul acestei trăiri, ci şi puterea ei, şi pentru că prin via a Ta şi prin moartea Ta Tu ne-ai ară- tat că Taina Voii lui Dumnezeu este ascultarea, că rodul ascultării este sfin irea şi că răsplata sfin irii este via a veşnică... Te rugăm, ajută-ne ca şi noi to i să devenim robi şi fii ai lui Dumnezeu, ca să ne faci vrednici de moş- tenirea şi cununa Ta. Slavă veşnică ie, Marele nostru Mântuitor şi Dumnezeu, Iisus Hristos!
  10. 10. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 10 Dreptaru-nvă ăturii sănătoase Dreptaru-nvă ăturii sănătoase, Iisus iubit, ni-e Sfântul Tău Cuvânt, şi-n lupta împlinirii-i credincioase stă fericirea sufletului sfânt. Puterea lui veghindu-ne cărarea, iubirea lui fiindu-ne îndemn, sfin irea lui ne va-nso i lucrarea şi harul lui, al frun ii noastre semn. Credin a lui, crescându-ne curată în rodul ei ajuns desăvârşit, va fi-mplinirea noastră-adevărată şi slava noastră fără de sfârşit. Hristos e-a noastră Veşnică Avere, Hristos, rodirea noastră-n Duhul Sfânt, Hristos e-a noastră Via ă şi-Nviere, Hristos, cerescul nostru Legământ. Dreptaru-nvă ăturii sănătoase, ajută-ne, Iisuse, să-l inem, ca la sfârşitul luptei credincioase Cununa răsplătirii s-o avem!...
  11. 11. Despre muncă şi lene 11 capitolul 1 DREPTARUL ÎNVÃÞÃTURII SÃNÃTOASE Slăvit să fie Domnul nostru Iisus Hristos, Care ne-a adus în lume vestea cea luminoasă a mântuirii şi ne-a arătat calea cea dreaptă spre ea. Această cale dreaptă este învă ătura să- nătoasă care ne-a fost dată ca un dreptar după care, umblând şi lucrând, să putem ajunge cu bine la cer, inta alergării şi călătoriei noastre. Învă ătura sănătoasă ne este nouă de cea mai mare trebuin ă pentru mântuirea sufletului, precum îi este albia dreaptă şi adâncă unei ape ce curge spre oceanul unde trebuie să ajungă: căci, dacă „cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se mărturiseşte spre mântuire” – după cum scrie la Romani 10, 10 – apoi, desigur, este de cel mai mare pre ca mărturisirea, adică învă ătura, să fie dreaptă, pentru ca şi credin a propovăduită de ea să fie adevărată. Nimeni nu poate avea o credin ă adevărată şi dreaptă da- că nu are mai întâi o învă ătură dreaptă şi adevărată. Căci mai întâi vine învă ătura – şi apoi vine credin a, după cum iarăşi este scris: „...credin a este din auzire, iar auzirea, prin Cu- vântul lui Hristos” (Rom. 10, 17). De ce sunt atâtea credin e greşite azi în lume? Pentru că sunt tot atâtea învă ături greşite şi atâ ia învă ători greşi i! De ce sunt atâtea neîn elegeri între fra i? Pentru că cei mai mul i nu cunosc şi nu in dreapta în- vă ătură, cea sănătoasă, lăsată nouă de Domnul şi Mântuito- rul nostru Iisus Hristos, apoi transmisă prin Sfin ii Săi
  12. 12. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 12 Apostoli şi prin urmaşii acestora – părin ii şi înaintaşii noştri în dreapta credin ă... Şi, dacă nu cunosc dreptarul acestei în- vă ături bune, fie că se lasă amăgi i de învă ături străine, care îi ispitesc şi îi atrag, fie că din neştiin ă răstălmăcesc Scriptu- rile învă ând apoi rău, spre pierzarea lor şi a celor ce-i ascul- tă. Iată, aşadar, de ce mare pre este ca fiecare dintre noi să cunoaştem adevărata învă ătură a Sfintei Evanghelii, nu nu- mai pentru a ne îndruma bine pe noi şi pe al ii potrivit ei, ci şi pentru a ne feri de cei care vin spre noi cu o învă ătură deo- sebită, care atrage după ea şi credin ele pierzătoare. O lucrare sufletească, chiar evanghelică1 fiind, oricât de frumoasă şi clară a fost ea la început, dacă nu va fi bine îndrumată printr-o sănătoasă învă ătură şi printr-o cumpă- tată ascultare, în curând se va fărâmi a în partide, se va dez- bina în interpretări, se va ruina prin neascultare şi se va ni- mici prin păcat. Întocmai ca o apă care, deşi âşneşte din- tr-un izvor limpede şi puternic, dacă nu are o albie dreaptă şi adâncă, în curând se va împrăştia şi se va lă i, devenind o mlaştină urât-mirositoare şi plină de tot felul de urâciuni. De aceea, dacă nu vrem să pierim în păcatele neascultării şi în pustiirea dezbinărilor, ci să ajungem la minunata mântui- re a sufletului nostru, a familiei noastre, a poporului nostru şi a tuturor semenilor noştri, aducând un rod sănătos şi vrednic pentru Hristos, atunci trebuie neapărat să ne pă- trundem cu to ii până în adâncul sufletului nostru de aceste două mari adevăruri: Întâi, că trebuie să cunoaştem dreapta şi sănătoasa în- vă ătură pe care ne-a lăsat-o nouă Domnul şi Mântuitorul 1 Autorul se referă la sensul larg al cuvântului, care semnifică încadra- rea şi trăirea în învă ăturile Evangheliei, nu la sensul restrâns care se referă la denomina iunile apărute după reforma lui Luther (protestan ii şi neoprotes- tan ii) (N. Ed.).
  13. 13. Despre muncă şi lene 13 nostru Iisus Hristos, iar după El, marii noştri înaintaşi pe care trebuie să-i urmăm şi noi întocmai. Apoi, că trebuie să inem această învă ătură întocmai aşa cum ei ne-au lăsat-o, neadăugând şi nescăzând nimic din ea, ci ajutând şi pe al ii să o ină la fel şi ei. Nimeni dintre noi nu va putea avea, nici acum şi nici în Ziua Judecă ii, nici o dezvinovă ire în fa a lui Dumnezeu pen- tru nici un fel de nepăsare şi de nesupunere fa ă de întreagă în- vă ătura aceasta. Ci fiecare dintre noi avem deplina şi veşnica datorie să o cunoaştem şi să o inem în totul şi întocmai, cu toată cură ia şi dragostea inimii noastre, mântuirea noastră veşnică fiind legată în totul de împlinirea acesteia. Pentru a fi cunoscute şi pentru a-i îndrepta pe cei care, cu o inimă dornică de mântuire şi curată în ascultare, voiesc să-I slujească în chip vrednic lui Dumnezeu, am cules şi am strâns la un loc o parte din cele mai de seamă şi mai temeini- ce dintre aceste mântuitoare învă ături. Aceste mărgăritare de mare pre sunt scoase din marea comoară a În elepciunii Dumnezeieşti. Şi, deşi sunt numai atât de pu ine, credem că ele vor fi îndeajuns pentru orice suflet sincer şi smerit care doreşte şi se luptă cu adevărat – călăuzindu-se după ele – să ajungă la un sfârşit biruitor. Aceste învă ături nu sunt nişte legi aspre şi nişte porunci împovărătoare – ca în Legea Veche – greu de inut şi chinu- itoare la împlinit, ci sunt ca nişte lumini minunate şi ca nişte stâlpi cereşti aşeza i de-a lungul drumului nostru întunecos şi primejduit din cauza ispititorului, pentru a putea vedea bine calea şi pentru a ne putea îndruma sănătos spre inta cereas- că. Oricine se va călăuzi ascultător şi statornic după ele va ajunge să vadă, cu bucurie, fa a şi mântuirea lui Hristos. Cine nu vrea să le cunoască şi să le primească de bunăvoie şi din
  14. 14. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 14 dragoste, acela este liber să facă ce vrea. Nici Dumnezeu, nici Biserica Lui nu obligă pe nimeni cu de-a sila să-şi ia crucea şi să-L urmeze pe Hristos. Numai cine vine de bunăvoia lui şi din dragoste pentru Dumnezeu, acela este binecuvântat şi primit. Cum aceste învă ături sunt alese şi aşezate aici, în chip deosebit, pentru cei care s-au înrolat şi se vor mai înrola de bunăvoie în fră ietatea duhovnicească a Oastei Domnului, do- rim ca ele să fie adânc cercetate şi însuşite, cu toată dragostea şi stăruin a, de către to i fra ii şi surorile noastre, cunoscând că acesta este un sprijin în dobândirea mântuirii pentru care ei s- au predat Domnului şi au pus un legământ veşnic cu Dumne- zeu. Aceste învă ături, fiind în totul întemeiate pe Cuvântul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi, apoi pe Tradi ia Bisericii noastre, adică pe cuvintele Sfin ilor Părin i, şi de asemenea pe cuvintele părintelui nostru duhovnicesc, preotul Iosif Trifa, prin care Duhul Sfânt a întemeiat Lucrarea Sa, Oastea Dom- nului, – spunem cu toată tăria că ele sunt înalt obligatorii pentru fiecare suflet care se înscrie de bunăvoie în Oastea Domnului Iisus Hristos. De aceea, toate aceste învă ături, punct cu punct, trebuie să fie cunoscute şi studiate, cu stăru- in ă şi rugăciune, nu numai de către fiecare ostaş în parte, ci şi în familiile fra ilor şi în şcolile biblice fră eşti. Însuşirea lor de către to i fra ii şi vegherea cu stăruin ă a fiecăruia pentru trăi- rea acestora este necesară nu numai pentru împlinirea datoriei mântuirii noastre, ci şi pentru a şti să deosebim învă ăturile străine şi a ne feri de ele, spre a nu ne pierde mântuirea pe care am câştigat-o prin Crucea lui Hristos. Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Iisuse Hristoase, Te rugăm, trimite-ne de la Tatăl pe Duhul Sfânt, după cum ne-ai promis, ca El să ne înve e în toate aceste adevăruri, să
  15. 15. Despre muncă şi lene 15 ne ajute în împlinirea lor şi să ne dea putere de biruin ă îm- potriva tuturor ispitelor şi a împotrivitorilor care se vor lupta cu noi ca să ne abată sau să ne prăbuşească de pe ca- lea sfântă a mântuirii Tale pe care am pornit. Te rugăm din tot sufletul nostru să binecuvântezi aceste sfinte învă ături şi îndemnuri lăsate de Tine spre mântuirea tuturor acelora care le vor citi şi le vor urma, făcând mintea noastră să le în eleagă limpede, inima noastră să le iubească fierbinte şi via a noastră să le împlinească cu bucurie. Te rugăm, Doamne Duhule Sfinte, fă-ne pe to i ostaşii Tăi să în elegem că Oastea Domnului este lucrarea Ta şi că învă ăturile acestea sunt poruncile şi condi iile Tale pentru mântuirea fiecăruia dintre noi. Te rugăm, fă-ne pe to i şi în orice vreme să nu uităm niciodată că Lucrarea Oastei este a Ta, ca să umblăm în ea fiecare cu frică şi cutremur, spre a ajunge odată la răsplata şi cununa cerească ce le-ai promis Tu acelora care vor avea şi vor împlini aceste învă ături cu credincioşie până la sfâr- şitul vie ii lor. Amin. Traian Dorz Scurtele, dar însemnatele învă ături cuprinse în această lucrare sunt culese din Tradi ia Bisericii noastre, respectiv din scrierile Sf. Părin i şi, mai ales, din cartea «Învă ătura de Credin ă Creştină Ortodoxă». Îndemnăm pe to i fra ii şi îndeosebi pe cei lucrători care doresc să cunoască şi mai adânc aceste învă ături, să-şi pro- cure această carte2 şi s-o cerceteze temeinic. 2 Recomandăm Învă ătura de Credin ă Creştină Ortodoxă, Ed. Institutu- lui Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1992, precum şi lucrările Viu este Dumnezeu, catehism pentru familie, Ed. Harisma, Bucureşti, 1992 şi Credin a ortodoxă, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, Iaşi, 1996. (N. Ed.)
  16. 16. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 16 Hristos steagul Său Şi-l ridică Hristos Steagul Său Şi-l ridică, solie cerească purtând, tăriile toate despică, Slăvita-I chemare strigând: Hristos porunceşte: Porni i la munca credin ei uni i, s-ajungă pe-ntregul pământ un Domn, şi un Crez, şi-un Cuvânt. Un steag se ridică spre soare, mai sus, mai frumos strălucind, e Crucea mereu salvatoare, cereasca poruncă vestind: O goarnă cerească răsună, în larg şi-n adânc străbătând, în lume-aducând Vestea Bună, pe to i pentru ea-nflăcărând. O sabie sfântă străluce şi-ndeamnă viteaz: Îndrăzni i, Hristos, şi Credin ă, şi Cruce iubindu-le-n veci, birui i. Credin a străbună ne-aşteaptă uni i să-i slujim credincios, o singură cale: cea dreaptă, şi-o singură intă: Hristos.
  17. 17. Despre muncă şi lene 17 capitolul 2 ÎNVÃÞÃTURA OASTEI DOMNULUI Oastea Domnului, fiind o fră ietate de luptă duhovni- cească născută în Biserica noastră drept-credincioasă şi având ca scop o mai puternică şi vie trăire pentru dobândirea mântuirii sufleteşti, n-a avut şi nu are o altă învă ătură decât cea a Bisericii noastre strămoşeşti. Dreptarul sfânt al dreptei învă ături după Sfânta Scriptură şi Sfânta Tradi ie a Bisericii noastre a fost de la început şi trebuie să fie până la sfârşit în- drumătorul şi călăuzitorul Oastei Domnului. Părintele Iosif Trifa, acest mare om al lui Dumnezeu şi al Bisericii, a mărturisit atât cu graiul, cât şi cu scrisul său, de nenumărate ori, ca ini iator şi îndrumător al Oastei Domnu- lui, că aceasta nu are şi nici nu va avea vreodată o altă învă- ătură, deosebită de a Bisericii; că Oastea Domnului va păstra neschimbată, pe totdeau- na, învă ătura lăsată nouă de Hristos şi de marii noştri înain- taşi în Biserica noastră strămoşească; că el a primit întru totul de la Duhul Sfânt toată lumina şi călăuzirea după care să îndrume această uriaşă Lucrare evanghelică a lui Hristos, Mântuitorul nostru. Toate învă ăturile din căr ile şi din foile scrise de el timp de 15 ani de zile – de la înfiin area Oastei Domnului, la Anul Nou 1923, şi până la 12 februarie 1938, data când el a trecut la Domnul – sunt întemeiate numai şi numai pe Cuvântul
  18. 18. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 18 Sfintelor Scripturi şi pe îndrumările Sfin ilor Părin i biseri- ceşti. Aceasta pentru a-şi împlini cu toată credincioşia sfânta lui datorie fa ă de dreapta învă ătură de care era con- vins. Şi pentru a lega şi sufletele noastre, ale tuturor copii- lor lui sufleteşti, de această neclintită Stâncă mântuitoare – singurul adevăr mântuitor pentru noi şi pentru câ i vor mai veni în urmă. În tot ce a învă at şi a trăit, Părintele Iosif a urmat îndea- proape învă ătura şi pilda marilor săi înaintaşi – profe ii şi pă- rin ii noştri în Hristos – mai ales pe cele ale Sfântului Apostol Pavel şi ale Sfântului Ioan Gură de Aur. Aceşti doi mari şi vi- teji ostaşi ai lui Iisus Biruitorul şi Mântuitorul i-au fost Părin- telui Iosif model de luptă şi de apostolie, de la începutul preo- iei lui din 1911 şi până la sfârşitul vie ii sale în 1938. Toată uriaşa sa luptă şi operă, cu minunatul rod al Oastei Domnului, care numără sute de mii de suflete întoarse la Dumnezeu şi născute din nou prin Evanghelie şi puterea Du- hului Sfânt – în ara noastră şi mult peste hotarele ei – sunt o minunată dovadă a asemănării lui cu marii săi înaintaşi; o puternică mărturie că roadele vii şi sfinte ale muncii şi jertfei lui au fost şi sunt binecuvântate de către Duhul lui Hristos, Mântuitorul nostru. Via a Părintelui Iosif, care s-a asemănat atât de mult cu via a acestor mari profe i ai lui Dumnezeu, după cum s-a asemănat şi moartea lui cu moartea lor, îl aşază pe totdeauna, prin adevărul şi roadele aduse de acestea, în rândul marilor trimişi ai lui Hristos, Domnul nostru, făcându-l vrednic de o pre uire deosebită şi de o ascultare deplină din partea fiecă- ruia dintre noi. De aceea, pentru noi, ostaşii Domnului – care prin el am fost chema i şi aleşi să ne aflăm şi să ne lucrăm până la capăt mântuirea noastră (cf. Filip. 2, 12) potrivit învă ăturilor pro-
  19. 19. Despre muncă şi lene 19 povăduite de el, în Oastea Domnului, în care de bunăvoia noastră am intrat, – cunoaşterea şi urmarea întocmai a acestor învă ături este de cea mai mare însemnătate. Pe ur- mele Mântuitorului nostru Iisus Hristos noi mergem păşind după Sfântul Apostol Pavel, după Sfântul Ioan Gură de Aur şi după părintele nostru Iosif Trifa, care, pentru noi, rămâne ascultat şi pre uit îndată după aceştia. Aceasta precum ne po- runceşte şi Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu: „Aduce i-vă aminte de mai-marii voştri care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu; privi i cu luare-aminte cum şi-au încheiat via a şi urma i-le credin a” (Evrei 13, 7). Pentru noi, cei din Oastea Domnului, pe care Lucrarea aceasta ini iată de el ne-a adus la Hristos, el rămâne pe tot- deauna părintele nostru sufletesc (cf. I Cor. 4, 15) şi marele binefăcător prin care Dumnezeu ne-a scos din întunericul pă- catelor la lumina Evangheliei Sale vii şi minunate şi de sub robia Satanei la slobozenia Harului Său ceresc. De aceea ni- meni şi nimic nu-l va putea scoate din inima şi din dragostea noastră. După cum nu ni-i va putea scoate nici pe tatăl şi pe mama noastră care ne-au născut. De învă ăturile şi de dra- gostea lui nu ne va putea despăr i (şi nu trebuie să ne poată despăr i) nimeni niciodată. În fa a ochilor sufletului nostru, aceşti trei mari sfin i ai lui Dumnezeu şi viteji ostaşi ai lui Hristos – bineîn eles, păs- trând sfânta ordine de timp şi de importan ă a lor, potrivit ha- rului şi chemării dăruite fiecăruia din cer – sunt şi vor rămâ- nea pe veci nedespăr i i. Ei sunt ca un lan de aur ce ne leagă de Hristos şi prin care noi ne inem strânşi pe totdeauna de Crucea şi Lucrarea Lui. Nimeni nu va putea rupe acest lan sfânt niciodată, fiindcă el a fost făurit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Nimeni nu va putea despăr i Oastea Domnului, ca lucrare a Harului lui Dumnezeu, de pilda şi urmarea acestor
  20. 20. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 20 trei mari părin i şi învă ători ai noştri în Iisus Hristos Domnul nostru. Cuvintele lor au fost şi vor fi pe totdeauna cele mai luminoase îndemnuri şi îndrumări după care ne vom călăuzi totdeauna gândurile şi paşii noştri trupeşti şi sufleteşti. Tot ce fac şi tot ce vor face ostaşii Domnului trebuie să fie potrivit întru totul după dreptarul învă ăturilor şi pildei vie ii acestor sfin i, după cum ne scrie şi ne porunceşte Sfânta Scriptură (I Tim. 4, 16; II Tim. 1, 13; Tit 1, 9; II Ioan 10). Toate problemele noastre de via ă personală, ori famili- ală, ori de adunare, noi dorim şi suntem datori să le rezolvăm numai ascultând de aceste învă ături. De aceea, în fruntea fiecărei probleme am aşezat mai întâi porunca Sfintelor Scripturi, apoi a Sfin ilor Părin i bi- sericeşti, mai ales a Sfântului Ioan Gură de Aur, iar apoi a Părintelui Iosif Trifa – şi numai potrivit unită ii depline a acestora am tras învă ămintele şi am fixat practic felul în care noi credem şi urmăm. Astfel că tot ce se aşază ca o po- runcă fră ească este numai o urmare de la sine a ascultării de Cuvântul lui Hristos şi de acela al aleşilor Săi sfin i. Pentru ca acei care doresc să asculte, să vadă că nu ascultă de oameni, ci de Dumnezeu (Matei 10, 40; Luca 10, 16; Ioan 13, 20; Gal. 4, 14; I Tes. 2, 13). Iar acei care nu vor vrea să se supună, să vadă de asemenea că nu oamenilor, ci lui Dumnezeu nu se supun. Toate îndatoririle noastre reies clar din poruncile ară- tate. Însuşi Dumnezeu ni le cere şi, deci, în fa a Lui va avea de dat răspuns cutremurător fiecare dintre noi pentru neas- cultarea sa. Şi tot aşa, de la Însuşi Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos îşi va primi lauda şi răsplata fiecare dintre noi care din dragoste se supune şi ascultă de aceste îndrumări mântuitoare.
  21. 21. Despre muncă şi lene 21 Preabunul şi Iubitul nostru Mântuitor, Iisuse Doamne, Te rugăm fierbinte să-i binecuvântezi cu harul Tău cel ceresc şi cu roadele Sfântului Duh de via ă dătător pe to i acei care cu frică de Dumnezeu, cu credin ă şi cu dragoste se vor apropia de Tine şi cu legământ statornic de ascultare se vor nevoi să împlinească întocmai aceste bune şi adevărate în- vă ături pe care Tu ni le-ai lăsat nouă prin Cuvântul Tău Sfânt şi prin marii noştri înaintaşi sfin i, spre iertarea păca- telor şi mântuirea sufletului lor, prin Lucrarea Oastei Tale. Binecuvântează hotărârea şi legământul lor pus cu Tine în această Fră ietate sfântă şi ajută-i să împlinească întoc- mai toate aceste învă ături pe care Tu ni le-ai lăsat, spre mântuirea noastră, în Oastea Ta. Binecuvântează-i cu o răsplată veşnică pe to i acei care, cu un cuget curat şi cu o smerenie neprefăcută, Te vor as- culta şi urma pe Tine în dragostea şi unitatea fră ească, as- cultători şi statornici până la moarte. Iar pe acei dintre noi care nu se vor mai supune acestor sfinte îndemnuri şi învă ături, ci vor căuta să tulbure şi să dezbine Lucrarea Ta cea sfântă, mustră-i, Doamne, în bu- nătatea Ta, ca să-şi vină în fire şi să se cutremure de marele lor păcat şi, întorcându-se, să se mântuiască şi ei. Iar dacă unii nu vor vrea şi până la urmă se vor tot îm- potrivi, făcând răul, îndepărtează-i Tu, Doamne, din Lucra- rea Ta, spre a nu zădărnici Cuvântul Tău şi spre a nu pierde şi mântuirea altora. Amin.
  22. 22. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 22 O, Adevăr... o, Dragoste O, Adevăr, ce greu eşti astăzi pentru atât de multe frun i, că mul i nu pot să te ridice nici pân’ la perii cei cărun i şi pier prin mlaştina minciunii întuneca i şi răzvrăti i, ei, care-ar fi putut prin Tine să fie-atât de ferici i... O, Dragoste, – şi tu, ce grea eşti, că multe inimi – până mor, nu izbutesc să te ridice nici pân’ la jumătatea lor şi pier în viermăria urii şi-n cel mai fioros ghe ar, ei, care-ar fi putut prin tine să guste-al cerului nectar. O, Adevăr, oriunde te-aflu îmi eşti ca soarele cel drag, mereu spre tine-ntorc privirea ca după cel mai dulce steag; de tine mi-am legat via a pe veci de-aici şi până-n cer, învă ătura ta s-o caut şi-n elepciunea ta s-o cer... O, Dragoste, oricând mă afli îmi vindeci câte-o rană grea şi-n cea mai dulce-mbră işare cuprinzi însingurarea mea; tu te-ai legat de-a mea via ă pe veci de-aici şi până-n cer, înlăcrimarea mea să- i dărui şi sărutarea ta s-o cer...
  23. 23. Despre muncă şi lene 23 capitolul 3 DESPRE OASTEA DOMNULUI Ce spune Sfânta Scriptură „Încinge-te cu sabia ta peste coapsa ta, puternice” (Ps. 44, 4). „Binecuvântat este Domnul Dumnezeu meu, Cel ce în- va ă mâinile mele la luptă şi degetele mele la război” (Ps. 143, 1). „Pe zidurile tale, Ierusalime, Eu pun străjeri care nici zi, nici noapte nu vor tăcea!” (Isaia 62, 6). „Să nu te temi de dânşii, căci Eu sunt cu tine ca să te iz- băvesc, zice Domnul” (Ier. 1, 8). „Şi dacă trâmbi a va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?” (I Cor. 14, 8). „Din afară lupte, dinlăuntru temeri” (II Cor. 7, 5). „Îmbrăca i-vă cu toate armele lui Dumnezeu, ca să pute i sta împotriva uneltirilor diavolului. Pentru aceea lua i toate armele lui Dumnezeu, ca să pu- te i sta împotrivă în ziua cea rea şi, toate biruindu-le, să ră- mâne i în picioare” (Efes. 6, 11; 13). „Ducând aceeaşi luptă pe care a i văzut-o la mine” (Filip. 1, 30). „Căci voiesc ca voi să şti i cât de mare luptă am pentru voi” (Col. 2, 1).
  24. 24. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 24 „Să grăim în fa a voastră, cu multă luptă, Evanghelia lui Dumnezeu” (I Tes. 2, 2). „Această poruncă î i încredin ez, …să te lup i lupta cea bună” (I Tim. 1, 18). „Luptă-te lupta cea bună a credin ei, cucereşte via a veşnică la care ai fost chemat şi pentru care ai dat bună măr- turie înaintea multor martori” (I Tim. 6, 12). „Suferă împreună cu mine ca un bun ostaş al lui Hristos Iisus. Nici un ostaş nu se încurcă în treburile vie ii, ca să fie pe plac celui care strânge oaste” (II Tim. 2, 3-4). „Tu fii treaz în toate, suferă răul, fă lucru de evanghelist, slujba ta fă-o deplin!” (II Tim. 4, 5). „Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, cre- din a am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptă ii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui” (II Tim 4, 7). „În lupta voastră cu păcatului nu v-a i împotrivit încă până la sânge” (Evrei 12, 4); „Fi i treji, priveghea i. Potrivnicul vostru, diavolul, um- blă răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, căruia sta i împotrivă tari în credin ă, ştiind că aceleaşi suferin e îndură şi fra ii voştri în lume” (I Petru 5, 8-9). Ce spun Sfin ii Părin i „Deci să şti i, fra ilor, că tot timpul vie ii noastre pe pă- mânt este timp de luptă. Mii de patimi ne atacă, pe care tre- buie să le biruim, ca să nu cădem în cursa lor... astfel noi suntem ostaşi şi luptători.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni
  25. 25. Despre muncă şi lene 25 „Noi trebuie să fim pururea înarma i pentru luptă, căci mare este în contra noastră, spre pildă, războiul cel purtat de limbă, cel purtat de ochi, cel purtat de felurite pofte. Acest război trebuie să-l cucerim. Ca un ostaş viteaz deci, pururea să stai gata de luptă. Cum te va chema trâmbi a privegherii, iute pregăteşte-te de luptă şi biruieşte. Noi trebuie să ne vărsăm sângele pentru Hristos cu atâta bunăvoin ă cum ar vărsa cineva apă. Şi cu atâta uşurin ă să ne dezbrăcăm de trup cu câtă ne dezbrăcăm de haine... Noi, care suntem ostaşii lui Hristos. Toată via a noastră să o socotim timp de luptă şi nicio- dată să nu căutăm odihnă. Niciodată pătimind să nu ne supă- răm... Va veni şi timpul odihnei. Trebuie acum prin scârbe şi necazuri să dobândim această odihnă.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Evrei „Ostaşul atunci se arată strălucit înaintea împăratului său, când poartă răni pe trupul lui. Tot aşa şi noi înaintea lui Hristos.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia Tesaloniceni „Căuta i să plăce i Celui în a Cărui Oaste sunte i, de la Care şi plata o primi i. Să nu fie găsit careva dezertor...” Sf. Ignatie Teoforul „Tu, pe care Oştirea Cerească te-a înrolat în tabăra ei spirituală, prin virtu i păstrează nestricată şi întreagă învă ă- tura primită. Roagă-te şi citeşte în mod regulat. În felul acesta tu vorbeşti cu Dumnezeu şi El cu tine. El să te forme- ze, El să te înve e în duhul învă ăturilor Sale...” Sf. Ciprian
  26. 26. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 26 Ce spune Părintele Iosif Numirea noastră de ostaşi ai Domnului este pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradi ii. Atât Sfânta Scriptură, cât şi Sfin ii Părin i îi numesc pe credincioşii adevăra i ai lui Hristos ostaşi ai Domnului. Noi vom rămânea până la sfâr- şitul vie ii noastre cu acest preafrumos şi mult-spunător nume de ostaşi ai Domnului. Foaia «Oastea Domnului», nr. 18/1930 Oastea Domnului este aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit. Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufleteas- că... pentru a în ărca răul de la izvor şi a porni binele şi în- dreptarea tot de la Izvorul puterii şi al îndreptării Care este Iisus Mântuitorul. Oastea Domnului este o inspira ie şi o crea ie spirituală care vine de-a dreptul şi pe de-a-ntregul de la Domnul de Sus. Domnul Singur este Conducătorul acestei oştiri. Toată conducerea Oastei Domnului este a Lui. El Singur o poate duce la biruin ă. Oastea Domnului pune tot apăsul pe renaşterea cea su- fletească, pe trăirea unei vie i noi cu Hristos, pe adâncirea trăirii sufleteşti în Evanghelia Mântuitorului. Fără acestea, toate regulile, regulamentele şi poruncile sunt numai nişte „sarcini grele de purtat”. Am tras şi am conturat singur cadrele voluntariatului Oastei Domnului, accentuând însă în toate prilejurile că stau sub controlul Bisericii, sub controlul spiritual al conducerii întregii Biserici, al Sfântului Sinod, pentru că Oastea Dom- nului a cuprins întreagă întinderea ării noastre. Oastea Domnului este un voluntariat duhovnicesc din rândul preo ilor şi laicilor, care s-au înrolat de bunăvoie să-L
  27. 27. Despre muncă şi lene 27 slujească cu o credin ă vie şi cu o dragoste fierbinte pe Dum- nezeu, după învă ătura Bisericii noastre drept-credincioase. Şi aceasta trebuie să rămână pe totdeauna Oastea Domnului: un voluntariat duhovnicesc ce lucrează în cadrul învă ăturilor din Biblie şi din Biserică. «Ce este Oastea Domnului?», Ed. «Oastea Domnului», Sibiu, ed. a VI-a, p. 238 De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: Să vină nesilit de nimeni, de bunăvoie şi din dragoste pentru Dumnezeu, spre mântuirea sa sufletească şi trupească. Noi trebuie să-i chemăm cu dragoste pe to i – dar să nu silim cu for a pe nimeni să facă acest lucru, dacă nu vrea. Orice suflet care doreşte să intre în Oastea Domnului trebuie să se nască din nou – din Cuvântul şi Duhul Sfânt – ca să devină o făptură nouă în Domnul. Fără naşterea din nou, nimeni nu poate face parte din Oastea Domnului. Cei nenăscu i din nou sunt fireşti, lumeşti, trupeşti – şi astfel de suflete vor face numai tulburări, sminteli şi stricăciune în Lu- crarea Domnului, spre pierzarea lor şi a celor care i-au băgat în staulul Său! Un adevărat ostaş al Domnului se va supune, din dra- goste şi smerenie, tuturor învă ăturilor sănătoase din Biserică şi din Adunarea Fră ească, purtând cu cinste numele de ostaş al Domnului şi fiu al Bisericii vii, apărând cu fapta şi cuvân- tul numele şi unitatea acestora. Îşi va da toate silin ele să ină întocmai toate învă ăturile din cartea aceasta, potrivit Sfintei Scripturi şi Sfintei Tradi ii, cinstind memoria Părintelui Iosif şi însuşindu-şi învă ăturile şi
  28. 28. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 28 îndemnurile din căr ile şi din pildele sale, fiind deplin încre- din at că numai aşa va împlini cu adevărat voia lui Dumnezeu. Pentru că Oastea Domnului este o mişcare de renaştere sufletească activă în Biserica noastră, oricine face parte din ea trebuie să ducă o via ă de luptă şi lucrare vie pentru Hris- tos, trăind în chip evanghelic şi curat, atât înăuntru, cât şi în afară, voia Domnului şi învă ând neîncetat şi pe al ii să tră- iască astfel, fiind mai întâi un exemplu el însuşi în împlinirea tuturor datoriilor creştineşti. Oricine se abate de la învă ăturile Oastei şi ale Bisericii, părăsindu-şi Fră ietatea sa şi alipindu-se de alte adunări şi crezuri, acela îşi pierde calitatea de ostaş al Domnului. Iar dacă, la chemarea şi îndemnul fra ilor, nu ascultă nici de fra i şi nici de Biserică – se va rupe orice legătură cu el, pentru a nu mai rătăci şi pe al ii, fiindcă acesta face păcatul împotriva Duhului Sfânt, părăsind adunarea sa (cf. Tit 3, 10; Evrei 10, 25-27). Şi îşi calcă credin a dintâi (cf. I Tim. 5, 12). Oricine doreşte cu adevărat să-şi mântuiască sufletul lui şi pe al altora în mijlocul Fră ietă ii Oastei Domnului, acela trebuie să fie totdeauna smerit şi sincer cu Domnul şi cu fra- ii. Harnic şi ostenitor în lucrul Domnului. Curajos şi hotărât în apărarea învă ăturii şi credin ei, statornic şi credincios pâ- nă la moarte în legământul şi credin a dintâi. Numai credin- cioşia până la moarte îl va dovedi că a fost cu adevărat un vrednic şi bun ostaş al Domnului. Doamne Iisuse, Te rugăm, ajută-ne pe fiecare să fim ostaşi ai Tăi cu adevărat, până la moarte, ca să putem primi cununa vie ii. Amin.
  29. 29. Despre muncă şi lene 29 Un steag ceresc Un steag ceresc se-nal ă peste zare desfăşurat măre şi glorios, divin îndemn arzând cu-nflăcărare spre Numele şi Cauza lui Hristos. Aşa este Lucrarea Sa şi Adevărul nalt din ea, via a ei este Hristos, El, elul ei cel luminos. Ard peste ea Cuvântul şi lumina descoperite unic pentru noi spre cel din urmă har pentru deplina mărturisire-n vremea de apoi. În numele vie ii viitoare – a voastre şi-a urmaşilor – privi i cerescul steag şi inta-năl ătoare şi-nflăcăra i, sub umbra lui veni i! Simbol al biruin ei şi al luptei se-nal ă steagul Lui victorios spre-avântul sfânt şi jertfa ne-ntreruptei trăiri cereşti în slujba lui Hristos.
  30. 30. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 30 capitolul 4 DESPRE RÂNDUIELI ªI NEORÂNDUIELI Ce spune Sfânta Scriptură „Acestea sunt aşezămintele, hotărârile şi legile pe care le- a aşezat Domnul... prin Moise pe Muntele Sinai” (Lev. 26, 46). „Iată poruncile, hotărârile şi legile pe care mi-a poruncit Domnul Dumnezeul vostru să vă învă ” (Deut. 6, 1). „Fereşte-te… de a nu păzi poruncile Lui, legile Lui şi ho- tărârile Lui pe care i le spun eu astăzi” (Deut. 8, 11). „Întoarce i-vă… şi păzi i poruncile Mele, aşezămintele Mele şi toată învă ătura pe care Eu am dat-o părin ilor voştri şi pe care v-am dat-o şi vouă prin prooroci, robii Mei” (IV Regi 17, 13). „Şi voi întări domnia lui pe veci dacă va fi tare în împli- nirea poruncilor Mele şi a aşezămintelor Mele ca până as- tăzi” (I Paralip. 28, 7). „ ara de întuneric şi neorânduială unde lumina e tot una cu bezna” (Iov 10, 22). „Pentru aceea, cel ce se împotriveşte stăpânirii se împo- triveşte rânduielii lui Dumnezeu. Iar cei ce se împotrivesc îşi vor lua osânda” (Rom. 13, 2). „Aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate bisericile” (I Cor. 7, 17). „Şi oricine se luptă se înfrânează de la toate. Şi aceia, ca să ia o cunună stricăcioasă, iar noi, nestricăcioasă. Eu deci
  31. 31. Despre muncă şi lene 31 aşa alerg, dar nu ca la întâmplare. Aşa mă lupt, nu ca lovind în aer” (I Cor. 9, 25-26). „Pentru că Dumnezeu nu este al neorânduielii, ci al pă- cii” (I Cor. 14, 33). „Dar toate să se facă cu cuviin ă şi după rânduială” (I Cor. 14, 40). „…bucurându-mă şi văzând buna voastră rânduială şi tă- ria credin ei voastre în Hristos” (Col. 2, 5). „Fra ilor, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos să vă feri i de orice frate care umblă fără de rânduială şi nu după predania pe care a i primit-o de la noi” (II Tes. 3, 6). „Iar când se luptă cineva la jocuri nu ia cununa, dacă nu s-a luptat după legile jocului” (II Tim. 2, 5). Ce spun Sfin ii Părin i „Cine sunt cei fără rânduială? Oare nu to i acei care să- vârşesc fapte contrarii voii lui Dumnezeu?” Sf. Ioan Gură de Aur „Un duh dezordonat îşi devine lui însuşi pedeapsă.” Fericitul Augustin „Rânduiala şi ordinea în Biserica lui Hristos sunt mai presus şi mai însemnate decât orice pe pământ.” Sf. Ioan Gură de Aur „Vreau să vă feri i de fiarele cele cu chip de om pe care nu numai că nu trebuie să-i primi i, dar nici să vă întâlni i cu ei, ci numai să vă ruga i pentru ei ca să se pocăiască – lucru greu însă, căci cei dezordona i se pierd pe ei înşişi...” Sf. Ignatie Teoforul
  32. 32. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 32 „Aşadar, copii ai luminii şi ai adevărului, fugi i de dez- binători, de cei nesupuşi şi de învă ătorii răi. Unde este Păs- torul vostru şi păstorii Lui, acolo urma i-i, ca oile. Căci mul i lupi care se prefac neprihăni i îndeamnă la dezordini pe cei care merg pe calea lui Dumnezeu. Dar, datorită unirii voas- tre, aceştia nu vor avea loc între voi...” Sf. Ignatie – Către Filadelfieni „Strădui i-vă să păzi i cu tărie rânduielile Domnului şi ale apostolilor Săi, ca să spori i în toate cele bune, cu trupul şi cu duhul în credin ă şi în dragoste.” Din Scrierile Părin ilor Apostolici „Trei sunt învă ăturile Domnului: nădejdea vie ii, înce- put şi sfârşit al credin ei noastre! Dreptatea, neprihănirea, în- ceput şi sfârşit al judecă ii. Şi dragostea, mărturie a credin ei, a neprihănirii şi a ascultării smerite... Toate acestea sunt rân- duieli pentru cei ce-L ascultă pe Domnul.” Epistola lui Barnaba „Dă-ne în elegere şi pace nouă şi tuturor celor ce locu- iesc pământul, precum ai dat părin ilor noştri evlavioşi care au inut credin a şi adevărul învă ăturilor Tale, ca să ne supu- nem rânduielilor Tale, precum şi conducătorilor şi îndrumă- torilor noştri de pe pământ”. Sf. Clement Romanul „După cum lumina când este aprinsă şi arde în mijlo- cul celorlalte lumini răspândeşte mai multă lumină şi are mai multă frumuse e, tot aşa şi via a noastră, dacă este aprinsă pentru Hristos şi arde frumos în mijlocul celorlal i fra i, în ascultare şi rânduială, va fi mai frumoasă şi mai strălucitoare...
  33. 33. Despre muncă şi lene 33 Atunci ne vom putea face mii de învă ăcei, căci noi vom fi pildă vie de fapte bune.” Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia la Tesaloniceni Ce spune Părintele Iosif Oastea Domnului nu este o înşiruire de legi şi de regu- lamente, ci este hotărârea unei vie i noi. Noi punem tot apăsul pe naşterea din nou şi pe adâncirea vie ii duhovniceşti în Evanghelie, în Jertfa Crucii Mântuitorului, în legământul Sângelui Său. Rânduiala Oastei Domnului este luarea hotărârii, întări- rea legământului, trăirea vie ii şi creşterea neîncetată în harul lui Dumnezeu şi în darurile date nouă prin Harul acesta. Avem şi noi, în Oastea Domnului, anumite reguli şi ce- rin e, dar ne vom sili ca aceste cerin e să fie înso ite şi de du- hul care să le dea putere. Cea dintâi regulă şi cerin ă pentru cei care intră în Oas- tea Domnului este ruperea dintr-o dată cu duhul lumii, cu ne- credin a şi cu păcatele ei. Aceasta este naşterea din nou. O intrare în Oastea Domnului fără o adevărată schimbare a vie- ii, fără naşterea din nou, n-ajunge nimic. Trebuie neapărat schimbarea cea mare şi definitivă care să dea celor intra i în Oastea Domnului o altă inimă, o altă sim ire, al i ochi, altă minte, altă vorbire, alte gânduri, alte umblări, alte reguli şi rânduieli de via ă. Oricine nu are această schimbare nu şi-a schimbat firea, ci numai numele. Felul acesta este o minciună şi o amăgire, întâi chiar pentru acela care se preface, dar nu se schimbă. Naşterea din nou este schimbarea cea mare şi supunerea la rânduiala Evangheliei, pe care o cerea Mântuitorul lui Ni-
  34. 34. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 34 codim (cf. Ioan 3, 3-5). Fără aceasta, mai bine să nu vină ni- meni în Oastea Domnului, căci acela va fi un nesupus, un tulburător şi un dezordonat, care mai mult rău va face. Toate regulile Oastei şi toate rânduielile ei izvorăsc din lucrarea naşterii din nou. Şi rodesc numai prin aceasta. Căci toate sunt împlinirea binelui şi lupta contra răului. Toate sunt supunerea şi ascultarea smereniei – şi lupta contra neascultă- rii şi trufiei, care duc totdeauna la rău. «Ce este Oastea Domnului?», p. 163-168 De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: Să urmeze rânduiala biblică şi bisericească a naşterii din nou şi a supunerii depline fa ă de toate învă ăturile fră eşti. Aceasta este de la început şi până la sfârşit o datorie de cuget pentru fiecare suflet care intră în Oastea Domnului. Dacă nu vrea să facă astfel, mai bine să nu-şi facă intrarea în Oaste. Toate bunele rânduieli aşezate pentru cei care vor să fa- că parte din Oastea Domnului sunt luate din Sfânta Scriptură şi din Sfânta Tradi ie, adică cele statornicite de la început în Evanghelia şi Biserica Domnului nostru Iisus Hristos. Oastea Domnului nu aduce nimic nou în acestea decât voin a şi lupta sfântă de a le trăi. Fără trăirea acestor rânduieli în via a noastră zilnică, nu are nici un rost să ne numim ostaşi ai Domnului. Prin chiar faptul că ne numim Oastea Domnului Iisus se în elege că trebuie să avem o rânduială şi o disciplină fa ă de Domnul nostru, mai presus de cele pe care le are oricare oaste lumească fa ă de împăratul ei. Pentru că oricare oaste lumească are rânduieli omeneşti, dar Oastea Domnului are şi rânduieli cereşti. Şi dacă un ostaş lumesc, nesupus rânduie-
  35. 35. Despre muncă şi lene 35 lilor, este pedepsit fără cru are, cu atât mai mult va fi osândit un nesupus din Oastea Domnului Iisus. A trăi în orânduială este datoria oricărui om în mijlocul alor săi. Cu atât mai mult are datoria aceasta un ostaş al Domnului. Nici un suflet care intră în Oastea Domnului nu trebuie să-şi îngăduie nici pe fa ă, nici în ascuns încălcarea nici a celei mai mici rânduieli fră eşti, fiindcă aceasta este o nesocotire a poruncii Domnului, Care a spus: Fi i supuşi unii altora în dragoste (cf. Gal. 5, 13). În toate actele sale, un ostaş al Domnului, fie tânăr, fie bătrân, va întreba şi va asculta pe fra i cum este mai bine să facă. Acela care nu se sfătuieşte cu nimeni şi nu ascultă de nimeni, mai ales în treburile adunării fră eşti, este un răzvrătit şi un stricător al rânduielii Domnului. De aceea, fra ii trebuie să sfătuiască şi să mustre cu dra- goste şi bunătate, cu iubire şi rugăciune, cu lacrimi şi răbda- re, potrivit Cuvântului Sfânt (Matei 18, 15; Fapte 20, 31; Iacov 5, 20), pe oricine vor vedea că încalcă aceste bune rân- duieli. Când nimic din acestea nu-l va îndrepta, el va fi soco- tit ca un străin şi lăsat în seama Judecă ii lui Dumnezeu, fără a mai avea cu el nici o legătură ca de frate, – căci acela nu mai este un ostaş al Domnului. De asemenea, când ei înşişi le vor călca, să-şi mărturi- sească vina, să-şi ceară iertare fra ilor şi să intre în rânduială. Adunarea Oastei Domnului nu este proprietatea nici unui lucrător, oricât de bătrân şi de harnic ar fi sau ar fi fost el. Ea este numai a Domnului Iisus, Care singur a răscumpă- rat-o cu Sângele Său. Deci face un mare păcat de mândrie acela care se face el stăpân peste adunarea Domnului pe ca- re numai Duhul Sfânt trebuie să o stăpânească. Unde nu este rânduială, acolo este neorânduială şi unde nu este ordine, acolo este dezordine. În orice oaste este ordi-
  36. 36. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 36 ne. Cu atât mai mult în Oastea Domnului trebuie să fie as- cultare şi unitate. Cine umblă în neascultare şi în dezbinare, acela este un dezertor, un tulburător, şi nu un ostaş al Dom- nului. Împotriva acestuia va lua măsuri atât Domnul, cât şi Lucrarea fră ească. O, Doamne Duhule Sfinte, Care ai născut şi ai condus această Lucrare a Ta, care este Oastea Domnului, aju- tă-ne pe fiecare să fim nişte robi ai Tăi supuşi şi smeri i, ca să ne po i recunoaşte vrednici de Împără ia cerească şi de cununa vie ii. Amin.
  37. 37. Despre muncă şi lene 37 Conştiin a ascultării Conştiin a ascultării i-e puterea de-a purta cea mai strălucită cruce de pe lume: crucea ta! i-e puterea de-a rămâne pân’ la moarte credincios în învă ătura-n care te-a chemat întâi Hristos. Conştiin a ascultării î i dă harul ca să po i în iubire să fii una, gând şi duh, cu-ai tăi, cu to i, căci smerenia e harul cel mai nalt şi mai frumos ce- i păstrează părtăşia cu-ai tăi fra i şi cu Hristos. Conştiin a ascultării fie- i trează necurmat, ardă-n candela vie ii ca oleiul cel curat, îndreptându- i pururi drumul şi trăirea-ntre cei mul i. Fericit eşti doar atâta cât iubeşti şi cât ascul i.
  38. 38. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 38 capitolul 5 DESPRE NAªTEREA DIN NOU Ce spune Sfânta Scriptură „Şi celor câ i L-au primit, care cred în Numele Lui, le-a dat putere ca să se facă copii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut” (Ioan 1, 12-13). „Adevărat, adevărat zic ie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă Împără ia lui Dumnezeu… De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împără ia lui Dumnezeu. Ce este născut din trup, trup este; şi ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că i-am zis: trebuie să vă naşte i de sus” (Ioan 3, 3-7). „Deci dacă este cineva în Hristos, este făptură nouă; cele vechi au trecut, iată, toate s-au făcut noi” (II Cor. 5, 17). „Că în Hristos Iisus nici tăierea împrejur nu este ceva, nici netăierea împrejur, ci a fi o făptură nouă” (Gal. 6, 15). „El ne-a mântuit nu din faptele cele întru dreptate să- vârşite de noi, ci după a Lui îndurare, prin baia naşterii ce- lei de a doua şi prin înnoirea Duhului Sfânt, pe Care L-a vărsat peste noi din belşug, prin Iisus Hristos, Mântuitorul nostru” (Tit 3, 5-6).
  39. 39. Despre muncă şi lene 39 „După voia Sa ne-a născut prin Cuvântul Adevărului, ca să fim începătură făpturilor Lui” (Iacov 1, 18). „Fiind născu i din nou, nu din sămân ă stricăcioasă, ci din nestricăcioasă, prin Cuvântul lui Dumnezeu, cel viu şi ca- re rămâne în veac” (I Petru 1, 23). „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nos- tru Iisus Hristos, Care, după mare mila Sa, prin învierea lui Iisus Hristos din mor i, ne-a născut din nou spre nădejde vie, spre moştenire nestricăcioasă şi neîntinată şi neveştejită, păstrată în ceruri pentru voi” (I Petru 1, 3-4). „Oricine este născut din Dumnezeu nu săvârşeşte păcat, pentru că sămân a lui Dumnezeu rămâne în acesta; şi nu poate să păcătuiască, fiindcă este născut din Dumnezeu” (I Ioan 3, 9). „Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu păcătu- ieşte; ci cel ce s-a născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine şi cel rău nu se atinge de el” (I Ioan 5, 18). Ce spun Sfin ii Părin i „De trei ori în via ă trebuie să ne naştem. O naştere este ieşirea afară din sânurile de maică, când adică din pământ la pământ ne aducem, iar celelalte două ne sunt de la pământ către ceruri, din care una este mul umitoare, adică aceea pe care o avem prin dumnezeiasca baie a Botezului, iar alta – a treia – este din pocăin ă şi din ostenelile cele bune. Şi într-a- ceasta – adică în a treia – suntem noi acum.” Sf. Atanasie cel Mare „Nu este de-ajuns să te naşti creştin, ci trebuie să te faci creştin [printr-o naştere din nou].” Sf. Ioan Gură de Aur
  40. 40. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 40 „Cei născu i din Duhul se cunosc după roadele Duhului, căci cel născut din cineva seamănă cu acela care l-a născut.” Sf. Maxim Mărturisitorul „Naşterea din nou este o făptură nouă, o a doua făptură în noi, căci din ceea ce nu eram am fost aduşi la ceea ce suntem. Ceea ce eram mai înainte am murit, adică omul nos- tru cel vechi. Şi ceea ce devenim nu eram mai înainte.” Sf. Ioan Gură de Aur „Naşterea voastră a avut loc odată cu moartea voastră.” Sf. Chiril al Ierusalimului „Cel născut din nou se depărtează pe dată de întuneric, căci chiar din acest fapt primeşte lumina.” Sf. Clement Alexandrinul „Ca orice via ă, aşa şi via a în Hristos, are o naştere, o pruncie, o creştere şi o stare de bărbă ie.” Învă ătura de Credin ă Creştină Ortodoxă „Precum noaptea toate se înnegresc împreună cu întune- ricul în care sunt, chiar dacă ele sunt luminoase din fire, – când vine lumina piere asemănarea întunecată din ele. Tot aşa sufletul, strămutându-se de la rătăcire la adevăr, se prefa- ce în chipul vie ii, după Harul luminos”. Sf. Grigorie de Nyssa „Pocăin a adevărată [fiind naştere din nou], descoperită şi dată nouă prin Harul lui Dumnezeu, ne aduce din nou în Harul lui Dumnezeu [din care căzusem]. De îndată ce am cu- noscut-o şi am primit-o, niciodată după aceea nu trebuie s-o mai întinăm cu repetarea greşelii. Nu te mai apără în nici un caz dacă spui că n-ai ştiut, fiindcă după ce ai cunoscut pe
  41. 41. Despre muncă şi lene 41 Dumnezeu şi I-ai primit poruncile, pocăindu-te pentru gre- şeli, – nu ai dreptul să mai greşeşti din nou...” Tertulian – Despre Pocăin ă Ce spune Părintele Iosif Naşterea de sus este o putere cerească ce se pogoară în sufletul omului şi face o schimbare radicală, o schimbare din temelii în via a lui. Mă tem că mul i nu mă vor în elege. Voi preciza – pe scurt – această învă ătură. Naşterea din nou, despre care vor- bea Mântuitorul cu Nicodim, este Taina cea mare a Botezu- lui, prin care ne naştem din nou prin apă şi prin Duh... ...Taina Botezului este altoirea cea duhovnicească a omului. Botezul „taie”, omoară „pomul” (omul) cel vechi şi îl altoieşte pe cel nou. Însă cine nu-şi îngrijeşte mai departe sufletul şi via a poate pierde această altoire... ...Aici vine lucrarea naşterii din nou. Ea cură ă cârceiele, ea cură ă vlăstarele cele vechi, pentru ca altoiul să se poată dezvolta, să poată creşte şi să poată da roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 20). Aceasta este naşterea, aceasta este renaşterea cea sufle- tească pe care o predicăm şi noi, cu toată stăruin a, prin Oastea Domnului.” «Vântul cel ceresc», edi ia a II-a, Sibiu, 1997, p. 11-12 „Prin Taina cea mare a naşterii din nou trebuie să trecem şi noi. Am şi trecut, căci Taina Botezului închipuie această naştere din nou. Botezul ne trece prin „apă şi prin Duh”, dintr-un „om vechi face un om nou”. Însă, mai târziu, păcatul strică iarăşi acest „om nou” şi îl face iarăşi „vechi”. De ace-
  42. 42. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 42 ea, trebuie să trecem iarăşi printr-o nouă naştere din nou, su- fletească. Această naştere din nou o facem în duh, în Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos.” «Corabia lui Noe», ed. a IV-a , Sibiu, 1998, p. 82 Naşterea din nou este primul pas de intrare în Oastea Domnului. Nimeni nu poate face parte cu adevărat din Oas- tea Domnului fără naşterea din nou. A te naşte din nou înseamnă a în elege şi a primi Harul Crucii de pe Golgota. Şi prin acest har, omul tău cel vechi să se răstignească (prin durere şi pocăin ă) împreună cu Iisus. Iar în tine să se nască un om nou, prin Cuvântul şi prin Duhul lui Dumnezeu. Naşterea din nou este schimbarea cea mare care trebuie să dea celor ce intră în Oastea Domnului o altă inimă şi o altă sim ire. O altă minte cu alte vederi şi alte umblări. Să moară omul nostru cel dinlăuntru pentru păcat şi să învieze lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos (Rom. 6, 11). A te naşte din nou înseamnă a pune un aluat nou în făina vie ii tale, din care să iasă apoi o frământătură nouă, o via ă nouă, o făptură nouă, un om nou. O trăire cu totul nouă fa ă de cea care fusese înainte, o via ă cu totul predată lui Dumnezeu din cea care fusese mai înainte predată cu totul păcatului şi lumii, – aceasta este ceea ce se cheamă o naştere sufletească, aceasta este lupta şi via a Oastei Domnului. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: noi trebuie să ne naştem din nou prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt ne zămisleşte o făptură nouă, iar această naştere nu este din natură, ci din făgăduin a dumnezeiască. Aceasta este taina naşterii din nou, taina pocăin ei, care trebuie să se petreacă în fiecare dintre noi, dacă vrem cu adevărat să vedem şi să moş-
  43. 43. Despre muncă şi lene 43 tenim Împără ia lui Dumnezeu. Fără aceasta nimeni nu poate să fie un adevărat creştin, un adevărat ostaş al lui Hristos. Cine nu are naşterea de Sus, transformarea şi înnoirea vie ii sale printr-o schimbare totală fa ă de felul cum era mai înainte de a intra în Oaste, acela nu poate fi un bun ostaş al Domnului. Un adevărat ostaş al Domnului este şi poate fi numai acela care trăieşte şi lucrează potrivit cu învă ătura şi rându- ielile din Biserica şi din Fră ietatea Oastei. Cine cade din acestea, acela cade şi din numele şi din calitatea de ostaş. De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: În clipa intrării în Oastea Domnului să stăm în fa a Cu- vântului lui Dumnezeu cu adâncă pocăin ă şi cu lacrimi de durere pentru păcatele trecutului, cerând iertare pentru ele şi părăsindu-le total şi pe totdeauna. Apoi, punând gând şi legământ pentru o via ă nouă cu Hristos. Aceasta este naşte- rea din nou pentru Împără ia lui Dumnezeu. Nimeni nu tre- buie să încerce a intra în Oastea Domnului fără această naştere din nou, fiindcă aceasta ar fi o înşelare a Duhului Sfânt – şi va fi pedepsită ca păcatul lui Anania şi al Safirei (Fapte 5, 9-11). Nimeni nu trebuie să fie silit să intre în Oastea Domnu- lui, dacă nu vine acest îndemn dinlăuntrul său, din inima sa. Un astfel de ostaş silit va face numai rău şi necaz în Lucrarea Domnului. Toate relele care sunt între fra i vin numai din partea acelora care au intrat în Oastea Domnului fără naşte- rea din nou, căci aceştia nu şi-au răstignit firea lor pămân- tească din care izvorăsc numai rele.
  44. 44. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 44 Copiii fra ilor ostaşi, când ajung la vârsta cunoaşterii, trebuie să fie îndruma i şi ei să se nască din nou. Căci nu-i de-ajuns să se nască numai din părin ii lor credincioşi, ci tre- buie să se nască şi duhovniceşte, din Cuvântul lui Dumnezeu (Apa cea vie) şi din Duhul Sfânt, ca să fie o făptură nouă, duhovnicească. Cei ce spun că s-au născut din nou trebuie să arate asta în via a lor prin roadele Duhului Sfânt (Gal. 5, 22). Cine nu are aceste roade în via a lui, văzute de to i, acela este un min- cinos şi un amăgitor, iar nu un ostaş al Domnului. Naşterea din nou este o taină, este convertirea şi schim- barea vie ii, ca a lui Saul pe drumul Damascului... este învie- rea pe care o face Apa cea vie a Cuvântului dumnezeiesc în mintea omului şi este înnoirea inimii pe care o face Duhul lui Dumnezeu prin puterea şi harul Lui. O minte nouă şi o inimă nouă sunt omul cel nou cu via a cea nouă. Naşterea din nou este o taină. Ea este Taina Pocăin ei în Biserica noastră şi taina aceasta este mare şi unică în felul ei. Oricine nu trece prin această taină nu poate nici vedea şi nici moşteni Împără ia lui Dumnezeu. O, Cuvântule Sfânt, Apa cea vie şi Duhule Sfânt, Pute- rea cea mare a lui Dumnezeu, da i-ne şi nouă fiecăruia ade- vărata naştere din nou, ca să putem vedea cu bucurie şi să putem moşteni veşnic Împără ia lui Dumnezeu. Amin.
  45. 45. Despre muncă şi lene 45 Dacă nu vre i să vă naşte i Dacă nu vre i să vă naşte i cu adevărat de Sus şi nu vre i să vă întoarce i cum a poruncit Iisus, nu veni i, nu veni i în Lucrarea lui Iisus! Dacă vre i mărirea lumii şi căuta i al ei folos, dacă-ave i în voi trufie şi vi-e gândul păcătos, nu veni i, nu veni i în Lucrarea lui Hristos! Dacă vă-nspăimântă crucea şi fugi i de jugul greu, dacă nu vre i sfinte sarcini, ci vre i desfătări mereu, nu veni i, nu veni i să-L sluji i pe Dumnezeu! Că-n a Domnului Lucrare, fără naşterea de Sus, face i numai tulburare şi din Mâna lui Iisus ve i lua, ve i lua plata focului nespus!...
  46. 46. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 46 capitolul 6 DESPRE HOTÃRÂRE ªI LEGÃMÂNT Ce spune Sfânta Scriptură „Iar dacă nu vă place să sluji i Domnului, atunci alege i- vă acum cui ve i sluji!... Eu însă şi casa mea vom sluji Dom- nului, că Sfânt este” (Iosua 24, 15). „Şi a încheiat… legământ între Domnul şi între rege şi popor, că acesta să fie poporul Domnului” (II Împ. 11, 17). „Aduna i-I Lui pe cuvioşii Lui, pe cei ce au făcut legă- mânt cu El pentru jertfe” (Ps. 49, 6). „Împlineşte Celui Prea Înalt făgăduin ele tale” (Ps. 49, 15). „Pe călcătorii de lege am urât şi legea Ta am iubit” (Ps. 118, 113). „Dă-Mi, fiule, inima ta şi ochii tăi să simtă plăcere pen- tru căile Mele” (Pilde 23, 26). „Lua i aminte cu urechile voastre şi merge i pe căile Mele. Asculta i-Mă pe Mine şi viu va fi sufletul vostru. Voi face cu voi legământ veşnic, dându-vă îndurările Mele cele făgăduite lui David” (Isaia 55, 3). „Dar iată legământul pe care-l voi încheia cu casa lui Is- rael după zilele acelea, zice Domnul. Voi pune Legea Mea înăuntrul lor şi pe inimile lor voi scrie şi Eu le voi fi Dumne- zeu, iar ei Îmi vor fi popor” (Ier. 31, 33). „Veni i şi vă uni i cu Domnul prin legământ veşnic care nu se va uita” (Ier. 50, 5).
  47. 47. Despre muncă şi lene 47 „Acesta este Sângele Meu al Legii celei noi care pentru mul i se varsă spre iertarea păcatelor” (Matei 26, 28). „Şi au făcut nu după cum au nădăjduit, ci s-au dat pe ei înşişi întâi Domnului şi apoi nouă, prin voia lui Dumnezeu” (II Cor. 8, 5). „Dumnezeu hotărăşte din nou o zi, astăzi… Dacă ve i auzi i astăzi glasul Lui, nu învârtoşa i inimile voastre” (Evrei 4, 7). „Şi pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testa- ment, ca, prin moartea suferită spre răscumpărarea greşelilor de sub întâiul testament, cei chema i să ia făgăduin a moşte- nirii veşnice” (Evrei 9, 15). „Acesta este sângele testamentului pe care l-a poruncit vouă Dumnezeu” (Evrei 9, 20). „Căci v-a i apropiat... de Iisus, Mijlocitorul noului tes- tament” (Evrei 12, 22-24). „Iar Dumnezeul Păcii, Cel ce prin sângele unui testa- ment veşnic a sculat din mor i pe Păstorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus, să vă întărească în orice lucru bun” (Evrei 13, 20). Ce spun Sfin ii Părin i „Nimic nu mul umeşte pe Dumnezeu ca o via ă bună şi curată, predată în slujba Lui.” Sf. Ioan Gură de Aur „Când omul se predă în totul lui Dumnezeu şi nu mai umblă fără de El, atunci Dumnezeu îi descoperă tainele voii Lui în sfin enie.” Sf. Macarie cel Mare
  48. 48. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 48 „Este lucru mare şi frumos să vorbeşti despre Dumne- zeu, dar este şi mai mare şi mai frumos să te predai Lui şi să trăieşti pentru El.” Sf. Grigore de Nazianz „Să ne predăm pe noi înşine lui Dumnezeu în întregime, ca să-L primim şi noi pe El Întreg.” Sf. Maxim Mărturisitorul „Atunci vei fi şi Tu, Doamne, cu totul al meu, când şi eu voi fi predat ie, cu totul al Tău.” Fericitul Augustin „Cel ce s-a hotărât pentru Domnul, acela trebuie să nu mai trăiască pentru sine, ci să trăiască cu totul pentru Dum- nezeu. Numai acela se va umple de toată plinătatea dumne- zeiască şi va vie ui după voia Sa cea sfântă.” Sf. Maxim Mărturisitorul „Unde nu este nici o temere de Dumnezeu, acolo nu este nici hotărâre de îndreptare. Şi unde nu este o hotărâre de în- dreptare, acolo căin a este deşartă, fiindcă ea nu aduce nici o roadă. Şi unde nu este roadă adusă lui Dumnezeu, acolo nu este nici mântuire.” Tertulian – Despre Pocăin ă „Adu- i aminte de greşelile grele ale celor ce-au căzut odinioară, dar s-au întors de la ele printr-o hotărâre sfântă şi s-au pocăit, iar după aceea, de cinstea de care s-au învredni- cit ei. Fă şi tu aşa ca şi ei, ia curaj în pocăin a ta – şi vei avea şi tu cinste ca ei.” Sf. Isaac Sirul
  49. 49. Despre muncă şi lene 49 Ce spune Părintele Iosif Hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic dacă n-am îngenuncheat la picioarele Crucii şi nu stăm mereu cu ea sub darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii. «Ce este Oastea Domnului?», p. 72 Oastea Domnului este o mişcare de renaştere duhovni- cească, în credin a şi învă ătura cea dreaptă, în care orice su- flet care vine trebuie să pună o hotărâre şi un legământ că o rupe cu via a lumească dinainte şi cu trecutul său cel păcătos. Şi să înceapă o via ă nouă cu Hristos şi pentru El. Hotărârea şi legământul de predare în slujba Domnului nostru Iisus Hristos constituie hotarul cel mare de la care su- fletul se desparte definitiv de Satana şi se uneşte definitiv cu Hristos. Acesta este hotarul de la care omul lasă calea cea lar- gă şi o ia pe calea cea strâmtă ce duce la mântuire. Acesta este hotarul de la care omul moare pentru lume şi pentru păcat şi începe să învieze şi să trăiască cu adevărat pentru Dumnezeu. Nimeni nu poate apuca cu adevărat pe Calea Crucii lui Hristos până ce nu se hotărăşte mai întâi să o rupă deplin şi pe totdeauna cu căile păcatului. Cine face legământ de ascultare şi vie uire cu Hristos şi îşi ine acest legământ până la moarte, numai acela va primi cununa vie ii din mâna cea străpunsă de cuie a dulcelui nos- tru Mântuitor şi Răscumpărător, Iisus Hristos. Dar cine se leapădă şi îşi calcă hotărârea şi legământul său, acela va avea parte de lepădare şi de la Hristos. La picioarele Crucii lui Iisus cel Răstignit să punem şi noi, fiecare, gând de hotărâre şi legământ de a-L urma pe El până la sfârşit. Atunci vom primi din Mâna cea Răsplătitoare cununa vie ii veşnice.
  50. 50. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 50 Veni i să facem o hotărâre şi să punem un legământ de luptă împotriva tuturor relelor din via a noastră – şi de slujire cu ascultare de voia lui Dumnezeu până la moartea noastră. Să scoatem toate păcatele din via a noastră, din casa noastră şi din ara noastră. Şi să înstăpânim în locul lor toate virtu ile şi roadele Duhului Sfânt. Aceasta va fi mântuirea noastră, a familiei noastre şi a ării noastre. De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: Să ia în fa a Domnului şi a fra ilor din Oastea Domnului o hotărâre şi să facă un legământ că se leapădă cu totul de felul păcătos şi rău de via ă de dinainte – şi că se predă cu totul din acea clipă înainte Domnului Iisus Hristos, ca să tră- iască pentru El. Să se hotărască a fi gata totdeauna să asculte şi să urmeze cu supunere şi smerenie Cuvântul Domnului şi al fra ilor, fără a arăta niciodată nici un fel de împotrivire fa ă de ceea ce i se cere după voia Domnului şi după învă ătura Oastei Domnului. După timpul hotărârii, să-şi întărească predarea în sluj- ba Domnului cu legământul unei şi mai depline ascultări. Legământul sincer cu Hristos îi va zidi şi mai tare cură ia şi statornicia în credin ă. Hotărârea de predare în slujba Domnului trebuie întărită prin legământul sfânt şi veşnic pus în genunchi şi cu lacrimi la picioarele Domnului, cu toată inima şi credin a de a-L ur- ma pe El. În zilele de la începutul Oastei Domnului se punea le- gământul numai la câtva timp după hotărârea intrării în Oas-
  51. 51. Despre muncă şi lene 51 te, timp în care se dovedea că cei care s-au predat Domnului s-au născut din nou cu adevărat şi că ei luptă şi muncesc pentru a trăi în adevăr o via ă nouă cu Hristos – şi sunt vred- nici a fi socoti i fra i şi părtaşi la via a cu Domnul. Fie că legământul se face deodată cu hotărârea de preda- re, fie că se face mai târziu, actul legământului este sfânt şi trebuie privit cu toată seriozitatea şi temerea în fa a lui Dum- nezeu, după cum este scris: „Cu frică de Dumnezeu, cu cre- din ă şi cu dragoste să vă apropia i...” Există numai un singur legământ. El nu poate fi nici schimbat, nici înlocuit, cum nu este schimbat legământul lui Dumnezeu, ci rămâne pe totdeauna acelaşi. Noi putem să ni-l reînnoim, din când în când, dar să-l schimbăm nu putem ni- ciodată. Cine şi-l schimbă – şi-l calcă. Şi vai de cel ce-şi cal- că legământul său cel unic! Neascultarea şi netrăirea după voia Domnului sau pără- sirea Fră ietă ii Oastei înseamnă călcarea hotărârii şi ruperea legământului făcut cu Domnul. Înseamnă lepădarea de adu- nare şi căderea din credin ă (Evrei 10, 25-27). Oricine săvâr- şeşte aceste lucruri este un om de nimic, este un suflet pier- dut şi nu mai poate fi un ostaş al Domnului, ci un dezertor din oştirea Lui. * Intrarea în Oastea Domnului, adică predarea noastră în slujba lui Hristos Mântuitorul, este clipa naşterii noastre din nou, hotarul de la care o rupem dintr-o dată şi pe totdeauna cu păcatul. Spre a trăi până la moarte pentru Dumnezeu. Acesta este momentul şi hotarul când, din durerea pocăin ei pentru păcatele mele din trecut, se naşte omul meu cel nou,
  52. 52. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 52 cu un viitor nou. Îngrozit de pierzarea care mă aşteaptă pen- tru păcatele trecutului meu, cad la Crucea lui Iisus, Cel răs- tignit pentru aceste păcate ale mele, şi, crezând în Jertfa Lui, Sângele Său mă spală de toate acestea şi mă cură ă în fa a Tatălui Ceresc, făcându-mă un iertat şi înfiat al Său. Din momentul acesta eu mă ridic de la picioarele lui Iisus ca un iertat şi eliberat al Lui. Din clipa când s-a petrecut cu mine această taină sfântă care m-a transformat total în alt om, un om nou, eu am devenit cu adevărat un salvat din lan urile pă- catului, cu care mă inea rob Satana, vrăjmaşul lui Hristos şi vrăjmaşul mântuirii mele. De acum şi până în vecii vecilor eu sunt al lui Hristos, răscumpăratul şi ostaşul Lui. Prin aceasta eu intru voluntar în Oastea Domnului Iisus, spre a lupta con- tra lui Satan, care va încerca mereu să mă robească din nou. Şi pentru a ajuta şi la dezrobirea altora. În clipa hotărârii, eu trebuie să spun această hotărâre a mea cu glas tare, cu mul- umire şi recunoştin ă, în rugăciune, în fa a Domnului şi în fa a tuturor fra ilor, dacă aceasta se petrece în adunare. După trecerea unui timp suficient spre a se vedea după felul meu de trăire dacă sunt cu adevărat un om nou şi că am roadele Duhului Sfânt în via a mea şi că ascult de Dreptarul Învă ăturii Sănătoase – eu mă voi pregăti pentru legământ. La începutul Oastei aşa era. Legământul fră esc se punea în mijlocul unei adunări sărbătoreşti, anume pregătită pentru acest scop. La o astfel de adunare pot pune legământul to i fra ii şi surorile începătoare, care sunt pregăti i pentru aceas- ta. E bine ca astfel de adunări de legământ să se ină pe cât este cu putin ă în biserică. Acolo este locul şi cadrul cel mai înalt şi potrivit pentru actul acesta sfânt care pecetluieşte pentru totdeauna unirea noastră cu Hristos în fa a multor
  53. 53. Despre muncă şi lene 53 martori, îngeri şi fra i, după cum este scris: Luptă-te lupta cea bună a credin ei... pentru care ai făcut acea frumoasă mărturi- sire înaintea multor martori (I Tim. 6, 12). Este şi mai bine dacă, în ziua legământului, fra ii şi su- rorile se vor pregăti şi se vor împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului. Numai de la această dată sufletul se va socoti ostaş de- plin şi membru adevărat al Lucrării Domnului... Un ostaş fă- ră legământ nu poate fi socotit un ostaş deplin. Nici el nu se ştie legat în totul de Domnul decât după depunerea acestui legământ sfânt, după cum un soldat nu se poate socoti de în- credere şi devotat ării decât în clipa când depune jurământul, care este legământul său unic şi definitiv. Un soldat fără ju- rământ nu este soldat deplin şi ara nu se poate bizui nicio- dată pe el. Nici comandantul lui. Tot aşa, un ostaş fără legă- mânt nu este vrednic de încredere în fa a Domnului. Cine se fereşte de legământ nu este cinstit în fa a lui Dumnezeu. Şi Domnul nu Se poate încrede în el (Ioan 2, 24). Adunarea pentru legământ trebuie pregătită din timp, cât mai cu grijă. Momentul legământului trebuie să fie bine ales, la mijlocul adunării. Atât vorbirile de dinainte, cât şi cele de după legământul fră esc trebuie să cuprindă adevărurile feri- cite ale Cuvântului Sfânt, pline de făgăduin e despre răsplata şi slava ce-i aşteaptă pe cei care vor lupta şi vor birui în Oastea Domnului Iisus. La fel şi cântările, poeziile şi rugăci- unile, care vor înfrumuse a programul acestei adunări. Astfel sărbătorirea legământului fră esc va rămânea pe totdeauna neuitată, aşa cum şi trebuie să rămână pentru cei care au avut bucuria de a se uni atunci pe deplin cu Domnul şi Mântuitorul lor Iisus. Iar pentru ceilal i va fi un prilej de mare şi luminată bucurie duhovnicească.
  54. 54. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 54 Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm, pecetluieşte cu Harul Tău şi cu puterea Ta legământul nostru hotărât cu Tatăl nostru Cel ceresc, pus prin Jertfa Crucii Mântuitorului nos- tru Iisus Hristos şi întărit de pecetea darului Tău cel veşnic şi sfânt. Umple-ne, Duhule Sfinte, de lumină şi putere şi con- du-ne cu biruin ă prin toate luptele până la cea din urmă, când vom primi cununa vie ii, la intrarea pe por ile Ierusa- limului ceresc. Amin.
  55. 55. Despre muncă şi lene 55 Am cu Hristos un legământ Am cu Hristos un legământ şi nimeni nu mi-l poate frânge, născut din plâns, crescut în cânt, pecetluit în foc şi-n sânge. Am cu Hristos un legământ chiar decât sufletul mai sfânt, un legământ am cu Iisus chiar decât via a mai presus. Pe nume-l port, pe chip mi-e scris, în trup îl ard, în duh m-apasă, el mi-e cuvânt, şi gând, şi vis, şi-avut, şi dragoste, şi casă. Nu-i prieten pe pământ să-mi ia povara lui de peste mine, cât m-ar iubi şi cât mi-ar vrea, ea-ncătuşat şi rob mă ine. Şi nu-i vrăjmaş, oricât de-avar, să-mi ia lumina lui din zare, ea-mi este dor, şi cer, şi far, şi cinstea mea nemuritoare. Nimic nu-l poate-ntuneca, nimic nu-i poate da lumină, nici chinui, nici mângâia decât o vină sau ne-vină. Am cu Hristos un legământ mai lung decât o veşnicie, nu-i chin ori har, nici plâns ori cânt mai greu ori mai uşor să-mi fie.
  56. 56. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 56 Ce sfânt e-un legământ Ce sfânt e-un legământ, că Însuşi Hristos, cu Sânge, l-a-ntărit şi l-a pecetluit cu pre ul de Jertfă care l-a sfin it! Când omul, lui Hristos jertfeşte fiin a şi voin a sa, se leagă el de bunăvoie că-L va sluji şi asculta. Când omul vine şi-şi supune fiin a sa lui Dumnezeu, ce poate fi mai sfânt ca asta, mai cutremurător şi greu! Când pasu-acesta-i sfânt şi unic cum unică-i fiin a sa, ce-ar mai putea să-l facă-n stare să-l uite sau a şi-l călca? ...Să nu- i priveşti cu uşurin ă cuvântu-n care te-ai legat. inându-l, eşti prin el un înger, călcându-l, eşti un blestemat. O, Dumnezeu Atotputernic al Veşnicului Legământ, ajută-ne pe fiecare să ni-l păstrăm pân’ la mormânt.
  57. 57. Despre muncă şi lene 57 capitolul 7 DESPRE BISERICÃ Ce spune Sfânta Scriptură „Şi mila Ta mă va urma în toate zilele vie ii mele ca să locuiesc în Casa Domnului întru lungime de zile” (Ps. 22, 7). „Cât de iubite sunt lăcaşurile Tale, Doamne al puterilor! Ferici i sunt cei ce locuiesc în Casa Ta” (Ps. 83, 1; 5). „Răsădi i fiind în Casa Domnului, în cur ile Dumnezeu- lui nostru vor înflori” (Ps. 91, 13). „Veselitu-m-am de cei ce mi-au zis mie: în Casa Dom- nului vom merge!” (Ps. 121, 1). „Deci dacă î i vei aduce darul tău la altar şi acolo î i vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo înaintea altarului şi mergi întâi şi împacă-te cu fra- tele tău şi apoi venind adu darul tău” (Matei 5, 23-24). „Şi Eu î i zic ie că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi por ile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18). „De- i va greşi ie fratele tău, mergi, mustră-l pe el în- tre tine şi el singur. Şi de te va asculta ai câştigat pe fratele tău. Iar de nu te va asculta, ia cu tine încă unul sau doi... Şi de nu-i va asculta pe ei, spune-l Bisericii; iar de nu va as- culta nici de Biserică, să- i fie ie ca un păgân şi vameş” (Matei 18, 15-17). „Casa Mea casă de rugăciune se va chema, iar voi o fa- ce i peşteră de tâlhari” (Matei 21, 13).
  58. 58. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 58 „Oare nu ştia i că în cele ale Tatălui meu trebuie să fiu?” (Luca 2, 49). „Drept aceea, lua i aminte de voi înşivă şi de toată turma întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi ca să păstra i Biserica lui Dumnezeu pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său” (Fapte 20, 28). Biserica este a lui Hristos (cf. I Cor. 1, 2). „Nu fi i piatră de poticnire... nici Bisericii lui Dumne- zeu” (I Cor. 10, 32). „Şi toate le-a supus sub picioarele Lui şi, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii, care este trupul Lui, plină- tatea Celui ce plineşte toate întru to i” (Efes. 1, 22-23). „Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui mântuitor şi este” (Efes. 5, 23). „Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum să petreci în casa lui Dumnezeu care este Biserica Dumnezeului Celui Viu, stâlp şi temele a adevărului” (I Tim. 3, 15). „Cine are urechi să audă ceea ce Duhul zice Bisericilor” (Apoc. 2: 7, 11, 17, 29). Hristos este Mirele Bisericii (cf. Apoc. 21, 2). Ce spun Sfin ii Părin i „Biserica este mai înaltă decât cerurile şi mai desfătată decât pământul. Ea niciodată nu îmbătrâneşte, ci totdeauna va înflori în Hristos.” Sf. Ioan Gură de Aur „Biserica lui Dumnezeu, fiind întemeiată pe Stâncă, nu se poate clătina prin nici o vijelie. Ea poate fi ispitită, dar nu învinsă.” Fericitul Ieronim
  59. 59. Despre muncă şi lene 59 „Biserica este acel lăcaş sfânt ridicat de spiritele noastre.” Sf. Ioan Gură de Aur „Biserica este plinătatea Harului, neavând nici pată, nici zbârcitură. Ea este curată şi neîntinată, indestructibilă şi eternă.” Tertulian „Este un singur Dumnezeu, un singur Hristos şi o singu- ră Biserică.” Sf. Ciprian „Unde este Biserica, acolo este şi Sfântul Duh – şi unde este Sfântul Duh, acolo este şi Biserica.” Sf. Irineu „Biserica este prelungirea tainică a Întrupării Mântuito- rului. Ea con ine via a lui Hristos.” Învă ătura de Credin ă Creştină Ortodoxă „În afară de Biserică nu este mântuire.” Sf. Ciprian de Cartagina „Nimeni nu poate avea ca Tată pe Dumnezeu, dacă nu are ca mamă Biserica. Dacă putea să existe salvare în afară de corabia lui Noe, ar putea să existe şi în afară de Biserică.” Sf. Ciprian de Cartagina „Biserica este Trupul organic al lui Hristos... ai cărei membri, care sunt credincioşii, trebuie să stea într-o armonie perfectă.” Sf. Ioan Gură de Aur „Biserica lui Hristos este vie şi puternică în măsura în care ea se hrăneşte cu Trupul şi Sângele dumnezeiescului ei
  60. 60. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 60 Întemeietor, căci fără comunicare între Hristos şi creştini nu poate fi vorba de o Biserică vie.” Sf. Ioan Gură de Aur „Noi devenim cu adevărat fiii lui Dumnezeu numai prin unirea cu Hristos în Biserica Sa.” Sf. Ioan Gură de Aur Ce spune Părintele Iosif Ceea ce este sufletul pentru trup, aceea este Duhul Sfânt pentru Trupul lui Hristos care este Biserica. Oastea Domnului s-a născut în Biserică, iar noi vrem să rămânem în ea, după cum am fost chema i. Biserica are dreptul să se îngrijească de sufletele credin- cioşilor săi, iar noi ne socotim fii credincioşi ai Bisericii. „Oastea Domnului este un copil al Bisericii. Ea s-a năs- cut şi trăieşte sub aripa Bisericii. Oastea Domnului nu este ceva mai mult decât Ortodo- xia, ci e o familie restrânsă, o comuniune de fră ietate evan- ghelică, cu gândul precis de a trăi mai intens învă ăturile Bi- bliei şi ale Bisericii. Oastea nici nu a vrut şi nici nu vrea să facă reguli peste sau în contra Bisericii. Dar Oastea Domnului vrea să trăiască, cu toată fiin a, regulile existente ale Bisericii.” (Fragment din Mo iunea din 12 sept. 1937) Sf. Ioan Gură de Aur spune că precum Eva a ieşit din coasta lui Adam, aşa şi Biserica a ieşit din coasta lui Hris- tos... Şi precum în timp ce Adam dormea s-a făcut femeia, tot astfel pe când murea Hristos s-a născut Biserica din Sângele
  61. 61. Despre muncă şi lene 61 şi Apa din coasta Lui, care închipuie Cuvântul şi Duhul Său... Noi credem şi mărturisim întocmai. Acolo unde se află doi sau trei aduna i în numele lui Hristos, acolo este şi Biserica, iar Biserica este Hristos – după cum spune tot Sfântul Ioan Gură de Aur... Deci când tu î i în- tinzi mâinile către ceruri şi- i pleci genunchii, rugându-te pen- tru tine sau fratele tău, le întinzi către Hristos şi te rogi către Hristos. La fel şi când fratele tău varsă lacrimi din pricina ta, Hristos suferă. Când Biserica se roagă, atunci se roagă Hristos. Iar ceea ce cere Fiul se dobândeşte totdeauna cu uşurin ă de la Tatăl. Aceasta este Biserica – şi noi aşa credem şi mărturisim. De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: Să se socotească cu evlavie un fiu al Bisericii şi să-şi îm- plinească cu toată temerea de Dumnezeu toate îndatoririle fa ă de Biserică, încredin at de Harul lui Dumnezeu care este în ea. Să ia parte la slujbele şi sarcinile Bisericii. Să se mărturisească şi să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, după cum ne porun- ceşte El, supunându-se rânduielilor aşezate în Biserică şi la fel să-şi împlinească şi celelalte îndatoriri sufleteşti şi trupeşti fa ă de ea. Să înconjoare pe slujitorii Bisericii cu tot respectul şi dragostea, ca pe nişte mai-mari ai poporului, rândui i prin voia lui Dumnezeu la o slujbă sfântă – şi să nu-i vorbească niciodată de rău, după cum este scris, căci pe fiecare îl va ju- deca Cel care Singurul are acest drept (cf. Fapte 23, 5). Să ia parte cu fapta la orice lucru bun ce urmăreşte în- zestrarea şi înfrumuse area casei Domnului.
  62. 62. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 62 Să respecte tot timpul slujbei şi rugăciunii în Biserică. Să asculte cu evlavie, să cânte cu dragoste, să se roage cu la- crimi, îmbrăcat cuviincios, fiindcă stă necurmat în fa a lui Dumnezeu Care urăşte orice necuviin ă. Cine este un neas- cultător şi un necuviincios fa ă de Biserică nu poate fi un os- taş al Domnului. Deoarece Biserica este Trupul duhovnicesc al lui Hris- tos, Domnul nostru, fiecare dintre noi socotindu-ne un mă- dular viu al Bisericii, trebuie să ne comportăm în orice îm- prejurare într-un chip vrednic de Hristos, Care este Capul Bi- sericii. Cine nu are Duhul lui Hristos şi via a Lui evlavioasă, acela nu este un mădular viu, ci unul mort. Şi nu este spre cinste, ci spre ocară. Trupul lui Hristos, Biserica, are ochi, iar ochii sunt lu- minătorii acestui trup, cei aşeza i în fruntea lui. Şi după cum ochiul viu şi sănătos este curat, aşa de curat trebuie să fie şi să vadă şi luminătorul Bisericii. Un ochi mort nu poate lumi- na pe nimeni. Un îndrumător în Hristos trebuie să fie viu în Hristos, sănătos în umblare, curat în purtări. Biserica de pe pământ este Biserica luptătoare, iar Bise- rica din cer este Biserica triumfătoare şi Hristos este Capul amândurora. Deci după cum cei din ceruri Îi slujesc şi Îl lau- dă cu toată sfin enia pe Dumnezeu acolo în cer, tot aşa tre- buie să fim şi noi, Biserica de pe pământ, după cum este scris: „Precum în ceruri, aşa şi pe pământ...”. Cine vrea să fa- că parte în ceruri din Biserica triumfătoare trebuie mai întâi să facă parte din Biserica luptătoare de pe pământ. Oastea Domnului aşa voieşte să facă. Doamne Duhule Sfinte, Care ai întemeiat Biserica în zi- ua Pogorârii Tale, Te rog, fă-mă şi pe mine un fiu şi un mă- dular viu şi lucrător al ei. Amin.
  63. 63. Despre muncă şi lene 63 Eu, Doamne, nu ştiu Eu, Doamne, nu ştiu dacă şi-alte cărări mai duc la Cer vreodată, dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e calea Ta adevărată. Eu nu ştiu dacă şi-alte case sunt de-ale Tale, cum le spune, dar ştiu pe-aceea ce de veacuri e Casa Ta de rugăciune. Eu nu ştiu dacă cei ce altfel mărturisesc, şi cred, şi-nva ă vor mai ajunge şi în ce fel să vadă veşnica via ă, Dar ştiu că cei ce-nvă ătura de la-nceput o in întruna, făgăduin a mântuirii deplin o au pe totdeauna. Şi dacă nu ştiu celelalte cărări ce duc la Cer vreodată, eu vreau mereu să merg pe-aceea ce-o ştiu că este-adevărată. Şi dacă nu ştiu alte case de-a-Tale, chiar dacă le spune, eu nu mă las de-aceea care e Casa Ta de rugăciune.
  64. 64. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 64 capitolul 8 DESPRE DUMNEZEU — SFÂNTA TREIME Ce spune Sfânta Scriptură „Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor” (Facere 1, 2). „Iar botezându-Se Iisus, când ieşea din apă, îndată ceru- rile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu S-a văzut pogo- rându-Se ca un porumbel şi venind peste El” (Matei 3, 16). „Drept aceea, mergând, învă a i toate neamurile, bote- zându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiu Său Cel Unul născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă via ă veşnică” (Ioan 3, 16). „Ca to i să cinstească pe Fiul, precum cinstesc pe Ta- tăl… Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a tri- mis are via ă veşnică şi la Judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la via ă” (Ioan 5, 23-24). „Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 10, 30). „…Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26). „Şi aceasta este via a veşnică: să Te cunoască pe Tine, Singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis” (Ioan 17, 3). „Totuşi pentru noi este un singur Dumnezeu, Tatăl, din
  65. 65. Despre muncă şi lene 65 Care sunt toate şi noi întru El; şi un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate şi noi prin El” (I Cor. 8, 6). „Şi pentru că sunte i fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Său în inimile voastre, Care strigă: Avva, Părinte!” (Gal. 4, 6). „Un Dumnezeu şi Tată tuturor, Care este peste toate şi prin toate şi întru to i” (Efes. 4, 6). „...fericitul şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăra ilor şi Domnul domnilor, Cel ce singurul are nemurire şi locu- ieşte întru lumină neapropiată; pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă; a Căruia este cinstea şi puterea veşnică! Amin” (I Tim. 6, 15-16). „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duhul, şi Aceşti trei Una sunt. Şi trei sunt care mărtu- risesc pe pământ: Duhul şi apa şi sângele, şi aceşti trei mărtu- risesc la fel” (I Ioan 5, 7-8). Ce spun Sfin ii Părin i Învă ătura credin ei noastre despre Sfânta Treime se cu- prinde, pe scurt, în Simbolul Credin ei, care a fost alcătuit de Sfin ii Părin i la întâiul Sinod ecumenic, de la Niceea, în anul 325 şi la al doilea Sinod ecumenic, de la Constantinopol, în anul 381. Crezul acesta nu este o rugăciune, ci o expunere clară şi dreaptă a credin ei noastre creştine. Crezul acesta tre- buie învă at adânc şi mărturisit cu hotărâre de către noi to i: 1. Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atot iitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor văzute şi nevăzute. 2. Şi întru unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de to i vecii. Lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut; Cel de o fiin ă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
  66. 66. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 66 3. Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. 4. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pon iu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat. 5. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. 6. Şi S-a suit la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. 7. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi mor ii, a Cărui Împără ie nu va avea sfârşit. 8. Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de via ă făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci. 9. Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică. 10. Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor. 11. Aştept învierea mor ilor. 12. Şi via a veacului ce va să fie. Amin. (preluat din Ceaslov, Ed. Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 1993, p. 24-25) Dumnezeu este Unul şi Întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Aceste Trei Persoane Una şi Unul sunt. Taina aceasta nepătrunsă de mintea omenească o putem în elege numai prin credin ă şi prin descoperirea dumnezeiască... Cele Trei Persoane sunt egale şi veşnice. Tatăl este Dumnezeu adevărat. Fiul este Dumnezeu adevărat şi Sfântul Duh este Dumnezeu adevărat. Tatăl este Cel ce naşte mai înainte de veci pe Fiul şi purcede pe Sfântul Duh. Fiul este Cel ce S-a născut din Tatăl, iar Duhul Sfânt este Cel purces din Tatăl. Cele Trei Persoane Se întrepătrund reciproc, locuind Una în Alta în chip neamestecat, prin Fiin a Cea Una: Tatăl este în
  67. 67. Despre muncă şi lene 67 Fiul şi în Sfântul Duh. Fiul este în Tatăl şi în Sfântul Duh. Şi Sfântul Duh este în Tatăl şi în Fiul. Acest adevăr ni l-a descoperit Dumnezeu Însuşi prin Cuvântul Său. El nu poate fi asemănat cu nimic din ceea ce este creat. Îl în elegem numai prin credin ă. În credin a tainei acesteia şi în mărturisirea ei cu credin a şi cu fapta stă mân- tuirea sufletelor noastre. Ce spune Părintele Iosif Toată lucrarea de zidire şi mântuire a lumii şi a omenirii, din Ziua întâi şi până în Ziua din urmă, a fost făcută de toate Cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi. Toate le săvârşeşte Tatăl, prin Fiul, în Duhul Sfânt. Înainte de Întruparea Fiului şi de Pogorârea Duhului Sfânt, Fiul şi Duhul lucrau prin Tatăl. La naşterea pe pământ a Fiului, Tatăl şi Duhul lucrau prin Fiul. De la Pogorârea Duhului Sfânt şi în vremea aceasta a Duhului Sfânt, Tatăl şi Fiul lucrează prin Duhul. Astfel toată lucrarea de pregătire a mântuirii prin Jertfa Răscumpărătoare a Fiului lui Dumnezeu a fost făcută de Ta- tăl, Care S-a făcut cunoscut în tot Vechiul Testament, ascun- zând în Sine pe Fiul şi pe Duhul. Fiul lui Dumnezeu, venind pentru împlinirea lucrării de mântuire pregătită de Tatăl, a avut în Sine şi pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt, după cum El Însuşi a spus: Eu şi Tatăl Una suntem. Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl... El era în- tipărirea fiin ei lui Dumnezeu, fiind plin de Duhul Sfânt. Acum, în vremea Harului – după înăl area Mântuitorului Iisus Hristos la cer şi la dreapta Tatălui, trimi ând pe Duhul
  68. 68. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 68 Sfânt, după cum a promis apostolilor Săi – de la Pogorârea Duhului Sfânt, se desăvârşeşte ultima parte a lucrării mântui- rii, lucrarea Sfântului Duh. Acum Tatăl şi Fiul lucrează prin Sfântul Duh. El face acum cunoscută dragostea Tatălui şi Jert- fa Fiului, prin care s-a adus iertarea păcatelor şi făgăduin a sfin irii. Duhul Sfânt este Împăratul Ceresc, Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care este pretutindeni şi le împlineşte pe toate în to i. El este Vistierul bunătă ilor şi Dătătorul de via ă... „Şi El a dat pe unii apostoli, pe al ii prooroci, pe al ii evanghelişti, pe al ii păstori şi învă ători” (Efes. 4, 11). „Da- ruri sunt felurite, dar acelaşi Duh. Şi felurite slujiri sunt, dar acelaşi Domn. Şi lucrările sunt felurite, dar este acelaşi Dumnezeu, Care lucrează toate în to i” (I Cor. 12, 4-6). Ce limpede se vede aici lucrarea Sfintei Treimi: în ver- setul 4 de la I Corinteni 12 este vorba de Duhul Sfânt. În ver- setul 5 este vorba de Domnul Iisus. Iar în versetul 6 este vor- ba despre Tatăl. Adică Dumnezeul Întreit şi Unic, Care lu- crează totul în to i. Aceasta este Taina cea inută ascunsă din veşnicie, dar descoperită acum sfin ilor Lui, cărora Dumnezeu a binevoit să le facă cunoscută care este bogă ia slavei Tainei acesteia între neamuri. Şi anume: Hristos în voi (prin Tatăl şi prin Duhul) nădejdea slavei. De aceea, oricine intră în Oastea Domnului trebuie: Să creadă şi să mărturisească, prin cuvintele sale şi prin faptele sale, întocmai după învă ăturile de mai înainte, făcute nouă cunoscute prin Sfintele Scripturi, prin Sfin ii Părin i bi- sericeşti şi prin părintele nostru sufletesc prin care ne-am
  69. 69. Despre muncă şi lene 69 născut la o via ă nouă, după cum este scris: „Căci de a i avea zeci de mii de învă ători în Hristos, totuşi nu ave i mul i pă- rin i. Căci eu v-am născut prin Evanghelie în Iisus Hristos” (I Cor. 4, 15). Un adevărat ostaş al Domnului va fi dator totdeauna să unească cu credin a sa fapta, iar cu fapta cunoştin a... adică să mediteze şi să adâncească învă ăturile sfinte începând cu cele mai de seamă, adică acestea despre Sfânta Treime şi despre marea şi însemnata lucrare a mântuirii noastre care se face prin dragostea Tatălui, prin Jertfa Fiului şi prin inspira ia Duhului Sfânt. Cunoaşterea limpede a adevărului despre Sfânta Treime este de cea mai mare însemnătate pentru fiecare creştin, dar mai cu seamă pentru noi, ostaşii Domnului. Fiindcă în lume sunt acum mai mul i ca oricând prooroci mincinoşi şi crezuri mincinoase care răspândesc multe învă ături înşelătoare îm- potriva Sfintei Treimi, tăgăduind că Fiul ar fi Dumnezeu şi că Duhul Sfânt ar fi o Persoană. Acela este Antihristul care tăgăduieşte pe Tatăl şi pe Fi- ul. Oricine tăgăduieşte pe Fiul nu are nici pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl. Ce a i auzit de la început, aceea să rămână în voi. Dacă rămâne în voi ce a i auzit de la început, ve i rămâne în Fiul şi în Tatăl. Iar făgăduin a pe care ne-a făcut-o El este via a veşnică... După aceste adevăruri care ne-au fost scrise de Sfântul Apostol Ioan la I Ioan 2, 22-25, trebuie să fim hotărâ i în a respinge pe oricine va veni la noi să ne clatine de pe temelia acestor încredin ări şi să ne depărtăm de el şi de învă ăturile lui ca de Satana şi de Antihristul. Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva ori- cui înăbuşe adevărul sau îl strică, răstălmăcind cuvintele lui
  70. 70. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 70 Dumnezeu pentru a învă a pe al ii împotriva acestor adevă- ruri atât de clare. Aceasta este o necinstire a lui Dumnezeu, o tăgăduire a lui Hristos şi un păcat contra Duhului Sfânt. Ori- cine ar fi acela care face aceste păcate este vinovat de osânda veşnică. Dar şi cine îl va primi şi-l va asculta pe acela se va face şi el vinovat de osânda lui. Doamne Duhule Sfinte, Duhul Adevărului şi al Luminii, Te rugăm, călăuzeşte-ne în toată învă ătura sănătoasă. Şi păzeşte-ne de orice învă ătură ispititoare şi satanică. Amin.
  71. 71. Despre muncă şi lene 71 Cred Cred într-Unul Dumnezeu: Tatăl Creatorul cum cred ziua şi cred noaptea, stelele şi norul, cred Dreptă ii,-N elepciunii, Milei şi Puterii cum cred Vie ii şi cred Mor ii, Zorilor şi Serii. Cred în Dumnezeul-Fiul, Unicului Una, cum cred Crucea şi Răsplata, Soarele şi Luna, cred în Adevărul Veşnic, Taina şi Cuvântul cum cred sufletul şi trupul, Tunetul şi Vântul. Cred în Dumnezeul-Duhul, de-Aceeaşi Fiin ă, cred în Dragostea Eternă, cred în Biruin ă, cred Vie ii Viitoare, Slavei şi-Nvierii, cred puternic ca Luminii şi ca Primăverii. Cred în Dumnezeul Unic cu-ntreită Fa ă, Ne-n eleasă, Necuprinsă, Veşnică Via ă, cred mai mult ca-n tot ce poate lumea să-mi arate şi mă-nchin ca-n fa a celor mai adevărate.
  72. 72. Traian DORZ DREPTARUL ÎNVĂ ĂTURII SĂNĂTOASE 72 capitolul 9 DESPRE SFINTELE TAINE Ce spune Sfânta Scriptură „Drept aceea, mergând, învă a i toate neamurile, bote- zându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Matei 28, 19). „Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui; iar cel ce nu va crede se va osândi” (Marcu 16, 15-16). „Iisus a răspuns: «Adevărat, adevărat zic ie: de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împă- ră ia lui Dumnezeu»” (Ioan 3, 5). „Şi zicând acestea, a suflat asupra lor şi le-a zis: «Lua i Duh Sfânt; cărora ve i ierta păcatele, le vor fi iertate şi cărora le ve i ine, vor fi inute»” (Ioan 20, 22-23). „Iar Petru a zis către ei: «Pocăi i-vă şi să se boteze fieca- re dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcate- lor voastre” (Fapte 2, 38). „Pe care i-au pus înaintea apostolilor, şi ei, rugându-se, şi-au pus mâinile peste ei” (Fapte 6, 6). „Drept aceea, lua i aminte de voi înşivă şi de toată tur- ma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstra i Biserica lui Dumnezeu...” (Fapte 20, 28). „Au nu şti i că to i câ i în Hristos Iisus ne-am botezat, întru moartea Lui ne-am botezat? Deci ne-am îngropat cu El, în moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a înviat din

×