Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Pr iosif-trifa - sa-crestem-in-domnul - sibiu 2010

181 views

Published on

Pr iosif-trifa - sa-crestem-in-domnul - sibiu 2010 Oastea Domnului

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Pr iosif-trifa - sa-crestem-in-domnul - sibiu 2010

  1. 1. Să creştem în Domnul! 1 Preot Iosif TRIFA Să creştem în Domnul!
  2. 2. Preot IOSIF TRIFA 2 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 0269 216677; fax 0269 216914 ISBN 978-973-710-165-5
  3. 3. Să creştem în Domnul! 3 Preot Iosif TRIFA Să creştem în Domnul! Edi ia a VII-a Apare cu binecuvântarea IPS Sale Dr. Lauren iu Streza, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2010
  4. 4. Preot IOSIF TRIFA 4 Părintele Iosif TRIFA (1888 – 1938)
  5. 5. Să creştem în Domnul! 5 Cuvânt înainte Cărticica de fa ă cuprinde o vorbire ce s-a rostit în adunarea Oastei Dom- nului din Sibiu. Prin Tipografia Oastei o trimitem acum şi în lumea ostaşilor de prin ară. Ostaşii Domnului şi to i creştinii care aşteaptă împără ia lui Dumnezeu vor afla în cărticica aceasta învă ături de mare pre despre cum trebuie să creştem în Domnul. Un semn al recunoaşterii noastre ca ostaşi trebuie să fie creşterea noastră cea duhovnicească. An de an şi zi de zi să creştem în Domnul pentru ca, văzân- du-ne al ii cum creştem în cele bune, să
  6. 6. Preot IOSIF TRIFA 6 capete şi ei îndemn de a intra în fronturile mântuirii sufleteşti. Domnul să binecuvânteze cu folos de mântuire sufletească pe cei ce vor citi şi răspândi şi această mică solie. Sibiu, la 15 martie 1932 Preot I. Trifa
  7. 7. Să creştem în Domnul! 7 Să creştem în Domnul! Să creştem în toate privin ele, „până vom ajunge to i la unirea cre- din ei şi a cunoştin ei Fiului lui Dum- nezeu, la starea de om mare, la înăl- imea staturii plinătă ii lui Hristos. Ca să nu mai fim copii, plutind încoace şi încolo, purta i de orice vânt de învă ătură… ci, credincioşi adevă- rului, în dragoste… să creştem în toa- te privin ele, ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos.” (Ef 4, 13-15) Ce cuvinte scumpe sunt acestea pentru noi şi mântuirea scump-sufle- tului nostru! O asemănare minunată se află aici. Hristos este pus în mijlocul nos-
  8. 8. Preot IOSIF TRIFA 8 tru ca un „om mare”, cu „statură depli- nă”, iar noi stăm în jurul Lui ca nişte copii ce trebuie să creştem până vom ajunge la „înăl imea” Lui. Un pictor a pus această asemănare în preafrumoasa icoană de alături. Iisus se vede în icoana aceasta ca un „om mare”, iar cei din jurul Lui, în creştere. Unii sunt prunci mici. Al ii, mai mari, al ii şi mai mari; cu to ii tinzând să ajungă la „înăl- imea staturii” lui Iisus Hristos. O, ce taină mare este taina mântuirii sufleteşti! Şi, o, cum îşi închipuie cei mai mul i oameni că pot dobândi mân- tuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un creştin adevărat şi a dobândi mântuirea sufletului înseamnă, preaiubi ii mei fra i, să creştem neîncetat în cele duhov- niceşti. Întocmai precum am crescut cu corpul, aşa trebuie să creştem şi cu
  9. 9. Să creştem în Domnul! 9
  10. 10. Preot IOSIF TRIFA 10 duhul, cu cele duhovniceşti. Când ne uităm peste fotografiile noastre perso- nale, ne vedem cum am crescut an de an. Întrebarea este însă: oare am cres- cut noi şi în cele sufleteşti? Ori în cele sufleteşti am rămas tot nişte copii slabi şi neajutora i? O, câ i oameni au crescut mari cu trupul, dar au rămas prunci răi cu du- hul! E plină creştinătatea de astfel de oameni. Sărmanii! Îi vezi cum se clatină ca pruncii, în cele sufleteşti. Îi vezi cum cad la fiecare pas, doborâ i de vântul is- pitelor. Mântuirea sufletului e înso ită, iu- bi ii mei, de porunca: Să creştem în cele duhovniceşti! Şi e înso ită de întrebarea: Cum să creştem în cele duhovniceşti? Răspunsul e simplu: ca să creştem în cele duhovniceşti, ne trebuie mâncare duhovnicească. Nimeni nu poate creşte
  11. 11. Să creştem în Domnul! 11 fără să mănânce. Aşa e şi cu creşterea cea duhovnicească. Iar mâncare duhov- nicească, slavă Domnului, este destulă şi se poate afla fără nici o greutate şi cheltuială. Mâncare duhovnicească ne îmbie, în primul rând, Biserica prin Tainele şi în- vă ăturile ei. Aici ni se dă şi mâncarea mâncărurilor duhovniceşti: preacurat Trupul şi preasfânt Sângele Domnului. O altă mâncare, neapărat de lipsă pentru creşterea noastră cea duhovni- cească, este apoi rugăciunea cea ade- vărată. Cine nu se ştie ruga cu putere… cine nu trăieşte o via ă de rugăciune nu poate creşte în cele duhovniceşti. Biblia este, mai departe, o minu- nată şi neîncetată mâncare duhovni- cească. Biblia este o minunată cămară cerească, plină cu hrană sufletească din care poate lua oricine. Aşa a voit Dum-
  12. 12. Preot IOSIF TRIFA 12 nezeu ca Biblia să aibă mâncare duhov- nicească pentru to i. Să aibă mâncare şi mai uşoară, şi mai grea. Pentru cei în- cepători, pentru copiii care încep a creşte în cele duhovniceşti, Biblia are lapte şi mâncare uşoară. Iar pentru cei mai mari, ea are şi mâncare mai grea. Pe oricine se hrăneşte mereu cu mânca- rea cea minunată din Biblie, îl vezi cu ochii cum creşte în Domnul. Dacă Oastea Domnului a făcut vreo izbândă în ara aceasta, apoi izbânda e tocmai aceea că a pus Biblia în mâna poporului şi că prin Biblie a împăr it prin ară pâinea vie ii printre cei flămânzi du- pă Cuvântul lui Dumnezeu. Eu am văzut cu ochii mei oameni care au intrat în Oastea Domnului abia silabisind şi, peste pu ină vreme, citeau şi grăiau din Biblie de parcă ar fi umblat la Teologie. Cartea aceasta este Cartea lui Dumnezeu
  13. 13. Să creştem în Domnul! 13 şi ea face şi azi minuni mari în via a celor care o citesc cu credin ă şi se hrănesc cu regularitate din cuvintele ei. Căr ile şi foile religioase, şi ele sunt o hrană duhovnicească de mare însemnătate. De zece ani, eu îmi topesc mereu vi- a a în truda şi munca de a-i alimenta, de a-i hrăni, prin căr i şi prin foaia „Oastea Domnului”, pe cei apuca i în calea mântuirii. Pierd foarte mult acei care se lipsesc de această hrană făcută cu mari jertfe. Mai sunt ele şi alte mâncări duhov- niceşti, dar să şti i, iubi i mei, un lucru: creşterea cea duhovnicească este condi- ionată de o cerin ă care se ridică mai presus de toate. E legată de „creşterea noastră în cunoştin a Domnului şi Mân- tuitorului nostru Iisus Hristos” – cum îi zice Ap. Petru (II Ptr 3, 18).
  14. 14. Preot IOSIF TRIFA 14 „Cunoştin a lui Iisus Hristos” este măsura creşterii noastre, „pentru că Dumnezeu a voit ca toată plinătatea să locuiască în El” (Col 2, 9). În El locuieşte toată plinătatea lui Dumnezeu. În El sunt ascunse toate comorile în elepciu- nii şi ale ştiin ei (Col 2, 3). Iisus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi: în elep- ciune, dreptate, sfin enie şi răscumpă- rare (I Cor 1, 30). Numai cine a intrat în „cunoştin a Domnului Hristos” poate creşte în cele duhovniceşti. Numai cine a intrat în această „cunoştin ă” poate ajunge la taina tainelor: la taina răscumpărării noastre prin scump sângele Lui. Cine n-a intrat în „cunoştin a Dom- nului” şi cine n-a ajuns prin această „cunoştin ă” la picioarele Crucii nu poa- te creşte în cele duhovniceşti. De aceea zice Ap. Ioan: „Cine are pe
  15. 15. Să creştem în Domnul! 15 Fiul are via a; cine nu are pe Fiul nu are via a” (I In 5, 12). Cine cunoaşte pe Fiul cunoaşte pe Tatăl; cine nu cunoaşte pe Fiul nu cunoaşte pe Tatăl. De aceea îi îndeamnă Ap. Pavel pe „fra ii” lui atât de stăruitor: „Mă rog lui Dumnezeu să vă dea duh de în elepciu- ne şi descoperire în cunoaşterea lui Ii- sus Hristos” (Ef 1, 17). „Să creştem în toate privin ele, până vom ajunge to i la unirea credin ei şi a cunoştin ei Fiului lui Dumnezeu… ca să ajungem la Cel ce este Capul, Hristos” (Ef 4, 13-15). „Să ne inem strâns de Capul (Iisus Hristos), din Care tot trupul hrănit şi bine înche- gat cu ajutorul încheieturilor şi legătu- rilor îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu” (Col 2, 19). Acest îndemn îl repetă şi Ap. Petru: „Şi, ca nişte prunci născu i de curând, să dori i laptele duhovnicesc şi curat,
  16. 16. Preot IOSIF TRIFA 16 pentru ca să creşte i spre mântuire” (I Ptr 2, 2). „Voi deci, preaiubi ilor, ... creş- te i în harul şi cunoştin a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” (II Ptr 3, 18). Tu, fratele meu, po i face multe, multe, pentru sufletul tău, dar toate acestea n-ajută la mântuire şi nu- i aduc mântuirea până nu intri în „cunoş- tin a lui Iisus Hristos” şi n-ajungi la pi- cioarele Crucii Sale. Nu se poate tăgădui adevărul: creş- tinismul de azi a dat un fel de faliment, iar falimentul a venit pentru că creşti- nismul de azi a ajuns un creştinism fără Hristos; lipseşte din el „cunoştin a lui Hristos”. Cuvintele cu care Evanghelia din ziua de Paşti vesteşte venirea lui Iisus în lume: „Între ai Săi a venit (Iisus), dar ai Săi nu L-au cunoscut pe El, dar celor ce L-au cunoscut le-a dat
  17. 17. Să creştem în Domnul! 17 lor putere să se facă fiii lui Dumnezeu” (In 1, 11-12), stau şi azi în picioare. Mie mi se aduce vina că vorbesc prea pu in despre Sf. Biserică şi Sf. Tai- ne. Da! E adevărat. De zece ani de zile, eu vorbesc mai mult despre „cunoştin a Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos”; şi până voi închide ochii şi mi se va închide graiul tot despre ea voi vorbi mereu, pentru că fără această „cunoştin ă” nici Biserica în care slu- jesc, nici Tainele pe care le administrez n-au puterea pe care trebuie să o aibă. Cunoştin a şi cunoaşterea cea adevă- rată a lui Iisus Hristos sunt temeiul mântuirii noastre. Fără această cu- noaştere, omul nu poate cunoaşte cu adevărat nici Biserica şi nu poate folosi cu folos nici Tainele ei. Falimentul creştinismului este o Biserică fără Hristos, iar culmea falimentului este
  18. 18. Preot IOSIF TRIFA 18 o Taină fără Hristos. În cartea „Mai lângă Domnul meu” am arătat câteva pilde grozave despre ce înseamnă, spre exemplu, Sf. Împărtăşanie fără cunoaş- terea lui Hristos (în predica: „Eu sunt Pâinea vie ii”). Dar, dacă fiii Bisericii în care slujesc Îl cunosc cu adevărat pe Iisus cel Răs- tignit, – atunci şi Biserica e vie şi lu- crează, şi face adevărate minuni. Cunoştin a lui Hristos ne duce apoi şi la o altă condi ie a creşterii şi mântui- rii noastre sufleteşti. Ne duce la smere- nie, la umilin ă. Cunoaşterea cea adevărată a lui Iisus Hristos trebuie să facă din tine cel mai smerit şi umilit om din lume. Ca să creşti în Domnul, trebuie mai întâi să te micşorezi pe tine însu i, după pilda Ce- lui ce S-a smerit până la moartea crucii. Să ne aducem aici neîncetat aminte de
  19. 19. Să creştem în Domnul! 19 pilda Sf. Ioan Botezătorul care, în clipa când L-a aflat pe Domnul, a rostit mult grăitoarele cuvinte: „El trebuie să creas- că, iar eu să mă micşorez” (In 3, 30). Din ce te vei smeri mai mult, vei creşte mai tare. Dar creşterea duhovnicească mai are o condi ie pe care trebuie să o spun de la început. Ca să po i creşte, trebuie mai întâi să te naşti. Tot aşa şi în cele duhovni- ceşti. Ca să po i creşte în Domnul, tre- buie mai întâi să te naşti din nou. Iar această naştere este, preaiubi ii mei fra i, ruperea totală cu lumea, cu duhul aces- tei lumi; predarea vie ii noastre în între- gime Domnului şi începerea unei vie i noi cu El. Această naştere este schimbarea din temelii ce s-a făcut în casa lui Zaheu şi în casele şi în sufletele tuturor pierdu- ilor care L-au primit cu adevărat pe
  20. 20. Preot IOSIF TRIFA 20 Domnul. Fără acest început, fără acest hotar de via ă nouă, toate sfor ările mân- tuirii noastre sunt zadarnice. De când eram copil mi-aduc aminte de nişte ouă la care se plinise vremea să dea pui. Ouăle erau în casă şi vedeam cum ies, rând pe rând, puii din ele. Dar dintr-un ou, puiul nu putea ieşi. Se zbătea să iasă şi nu putea. Oul se mişca cu puiul prin casă şi noi, copiii, râdeam. Puiul din ou era viu. Dădea semne de via ă, dar îi lipsea via a cea adevăra- tă, fiind închis în găoacea oului. Aşa e şi cu creştinul care vrea să se mântuiască fără să iasă din lume. Nă- zuin ele lui sunt bune. Dă semne de via- ă duhovnicească, dar, până nu iese din găoacea lumii, totul e încă în zadar. Nu are via a cea adevărată şi nu poate creşte în Domnul. Iar când iese din găocile lumii, abia
  21. 21. Să creştem în Domnul! 21 atunci vede strălucirea Dumnezeirii. Abia atunci vede nebunia şi pierzarea în care a trăit. Abia atunci devine un „om nou” şi începe a creşte în Domnul. Eu mă gândesc chiar la mine şi la via a mea. Mul i, mul i ani am fost şi eu un om complet lumesc. Chiar ca preot la ară, eram, într-o bună parte, un om lumesc. Duminica diminea a slujeam la altarul Domnului, iar după-amiaza „mă distram” pe la cârciumă. Trăiam şi eu în judecata nebună că sunt preot numai cât stau „îmbrăcat în hainele de slujbă”; încolo sunt şi eu un om ce trebuie „să-şi trăiască via a”. Această cumplită judecată, care – durere! – se mai men ine şi azi, mă îm- păr ise în două: în omul cel de la altar şi în celălalt, de prin sat şi de la petreceri. Ce nebunie! Lumina era pusă să locu- iască împreună cu întunericul.
  22. 22. Preot IOSIF TRIFA 22 Slăvit să fie Domnul că nu m-a lăsat să pier în această nebunie de suflet pier- zătoare. Am început să mă trezesc la o via ă nouă. Eram numai în „găoace”. Dădeam semne de via ă, dar eram încă „din lume” (In 15, 19). Eu simt că am început a creşte de când am fost la Ierusalim. Bunul Dum- nezeu m-a învrednicit să cercetez locu- rile sfinte pe unde a umblat şi a învă at scumpul nostru Mântuitor. Am plâns pe locul unde Domnul S-a răstignit pentru mine şi pentru păcatele mele. Cu lacrimi fierbin i am făcut în acest loc făgăduin a să-mi pun toată via a în slujba Lui, să mă jertfesc pentru El şi pentru lucrul Lui, să trăiesc numai pentru El şi pen- tru lucrul Lui. Pe locul unde a stat înfiptă crucea răstignirii, am făcut un fel de hotărâ-
  23. 23. Să creştem în Domnul! 23 re, un fel de legământ pentru o via ă nouă. Am făcut acest legământ, ru- gându-mă: Iisuse, preadulcele meu Mântuitor! Tu ştii că am adus aici o hotărâre. Am adus hotărârea să trăiesc o via ă cu Ti- ne. Să trăiesc o via ă numai pentru Ti- ne, să mă jertfesc pentru Tine şi pentru lucrul Tău. Am adus aici această hotă- râre, să o întăresc cu sângele Tău, căci fără acest sigiliu, hotărârea mea nu are nici o putere. Eu depun aici, în fa a Crucii Tale, hotărârea mea şi mă rog cu lacrimi fierbin i pentru pecetea sângelui Tău. Eu sunt sub bra ele Crucii Tale, Doamne. Să picuri peste mine neîncetat sângele iertării şi împăcării mele cu Dumnezeu. Spală cu sângele Tău tre- cutul meu cel păcătos şi dă-mi dar şi putere să încep o via ă nouă. Dă-mi la- crimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pe
  24. 24. Preot IOSIF TRIFA 24 mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere, o, Hristoase al meu, să mă răstignesc împreună cu Tine, ca, de acum înainte, să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăieşti în mine (Gal 2, 20)… Să nu mai fiu al meu, ci să fiu al Tău, să fiu cu totul al Tău, să fiu numai al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un pre atât de mare (I Cor 6, 20). Începând cu acest legământ, cu această predare Domnului, eu simt că am început a „creşte”. Departe de mine gândul că aş avea „înăl imea” cerută. Stărui însă în legământul de la Ierusa- lim. De câte ori satana şi lumea îmi pun în fa ă ispita şi păcatul, Duhul Sfânt îmi aduce aminte de legământul de la Ieru- salim. Am făcut această mărturisire perso- nală, iubi ii mei, ca să vă atrag aten ia asupra legământului Oastei. Oastea
  25. 25. Să creştem în Domnul! 25 Domnului este un legământ de cea mai mare însemnătate pentru creşterea noas- tră în Domnul. Clipa cea mai hotărâtoa- re din via a unui suflet care intră în Oastea Domnului trebuie să fie acest le- gământ. Legământul nostru trebuie să fie un hotar de via ă nouă, un început de via ă nouă, un început de creştere în Domnul. Legământul cu care intră cineva în Oastea Domnului este, trebuie să fie, zi- ua naşterii lui celei duhovniceşti – cum foarte nimerit a spus fratele Oprişan de la Bucureşti. Începând cu această zi a naşterii, ostaşul trebuie să crească me- reu în Domnul. Aşadar vede i, creşterea cea duhov- nicească cere multe, multe lucruri de seamă. Ce lucru dureros este să vezi creştini care îşi închipuie că pot creşte în cele duhovniceşti cu câteva cruci arun-
  26. 26. Preot IOSIF TRIFA 26 cate cu grabă seară şi diminea a şi cu câte un „Tatăl nostru” spus la repezeală. Apostolul Pavel spune că „omul nos- tru cel dintâi e din pământ, iar omul al doilea e din cer” (I Cor 15, 47). Ce dure- ros e să vezi cum oamenii dau tot pen- tru „omul cel din pământ”, iar pentru cel din cer dau „bucatele cele mai slabe”, ca oarecând Cain din Biblie. Dar, de altă parte, ce bucurie e să-i vezi pe cei ce cresc în Domnul! Să-i vezi cu ochii cum cresc în cele duhovniceşti. Eu mă bucur nespus, iubi ii mei, că şi voi a i crescut, văzând cu ochii. Pe mul i dintre voi v-am văzut crescând sub ochii mei. Era i nişte „prunci slabi”, şi azi umbla i ca nişte „oameni mari” în căile Domnului. Fratele meu! Mântuirea sufletului î i pune întrebarea: Cât eşti tu de mare în Domnul? Tu poate eşti încă un copil slab
  27. 27. Să creştem în Domnul! 27 şi neajutorat. Dar nu dispera. Apropie-te de Domnul, predă-te Lui neîncetat şi El î i va ajuta să umbli şi să creşti. A i văzut cum îşi înva ă mama co- pilul să umble. Îl pune în picioare la o anumită distan ă şi apoi îl cheamă în bra ele sale. Îi întinde bra ele, pentru ca el să capete îndrăzneală a păşi. Aşa face şi Domnul cu cei „născu i din nou”, cu cei ce o rup cu lumea şi cu păcatele. Îi înva ă „să păşească”. Îi în- va ă să umble pe picioarele cele sufle- teşti. Iar când cad, Domnul îi ridică în bra ele Sale. Oh! A cădea, a greşi este lucru ome- nesc, dar este o mare deosebire între a „cădea” plângând în bra ele Domnului şi a cădea râzând în bra ele diavolului. Un ostaş al Domnului „cade” în bra ele Lui şi, cu ajutorul Lui, iarăşi se ridică şi ia- răşi păşeşte înainte, până ce „a crescut”
  28. 28. Preot IOSIF TRIFA 28 peste vârsta căderilor şi a învă at a um- bla în căile Domnului. Şi apoi, iubi ii mei fra i, să nu uităm o datorie. Dacă Domnul Dumnezeu ne-a ajutat să creştem în El – apoi să-i aju- tăm şi noi pe al ii să crească. Aici vă rog însă să griji i asupra unui lucru. Cei mai mul i oameni n-au poftă de mâncare duhovnicească. Atunci când omul e bolnav, n-are poftă de mân- care, îi e grea ă de mâncare. Aşa e şi cu cel bolnav cu sufletul. Aşa e şi cu cel ce boleşte în patimi şi în păcate. El n-are poftă de mâncare duhovnicească. Nu poate suferi mâncare cea duhovnicească. Şi atunci ce e de făcut? Ceea ce ne înva ă Ap. Pavel: să ne apropiem de astfel de „bolnavi” cu mâncare uşoară, cu lapte (I Cor 3, 2). A te apropia de ei cu „carne”, cu mâncare prea grea, e o greşeală. Să ne apropiem de ei cu mân-
  29. 29. Să creştem în Domnul! 29 care uşoară şi să ne rugăm neîncetat Domnului, Doctorul nostru cel ceresc, să le redea „sănătatea” pierdută. Iubi ii mei fra i! Sunt aproape zece ani de când fac mereu osteneli şi jertfe, ca să dau hrană duhovnicească celor intra i în Oastea Domnului. Mă topesc mereu în râvna de a vă da „mâncare” fie cu cuvântul, fie cu foaia, fie cu căr ile Oastei. Şi mă bucur, iubi ii mei, văzând că „n-am alergat şi nu m-am ostenit în zadar” (Flp 2, 16). Pentru ostenelile şi jertfele mele, creşterea voastră cea du- hovnicească este mângâierea mea şi bu- curia mea. Mă uit peste voi, fra ii de aici, şi mă uit cu ochii cei duhovniceşti peste fra ii din toată ara – şi mă bucur văzând cum a i crescut şi creşte i mereu în Domnul. Mă bucur că nu a i stat pe loc şi vă rog să nu sta i, căci doar, mai mult ca ori-
  30. 30. Preot IOSIF TRIFA 30 unde, aici stă în picioare regula: cine stă pe loc dă înapoi, cine nu creşte se mi- ceşte. Să creştem în Domnul! Doamne Iisuse, ajută-ne să putem creşte în toate privin ele, ca să nu mai fim nişte copii slabi, purta i încoace şi încolo de vânturile ispitelor. Ajută-ne, Doamne, să putem creşte mereu, până vom ajunge to i la unirea credin ei şi la bogă ia cunoştin ei Tale. Iar când că- dem, fie- i milă, Iisuse Bunule, şi, ca pe nişte copii ai Tăi, ridică-ne iar în bra ele Tale. Întăreşte-ne mereu, să creştem în toate privin ele, până vom ajunge to i la statura de om mare, la înăl imea staturii plinătă ii Tale. Amin.
  31. 31. Să creştem în Domnul! 31
  32. 32. Preot IOSIF TRIFA 32 Tehnoredactată şi tipărită la Editura «Oastea Domnului» – Sibiu

×