Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
1
Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA
Citiri ºi tâlcuiri di...
Preot IOSIF TRIFA
2
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
Str. Ch. Darwin, nr. 11
ISBN 978-973-7...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
3
Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA
Citiri ºi tâlcuiri
di...
Preot IOSIF TRIFA
4
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
5
CARTEA I
Preot IOSIF TRIFA
6
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
7
Cuvânt înainte
Căr ile acestea au început a ieşi întâia dată la 1
decembrie 1924. Prima ca...
Preot IOSIF TRIFA
8
stau în fruntea tuturor popoarelor din lume tocmai
pentru că nici o altă na ie nu citeşte Biblia cu at...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
9
„CERCETA I SCRIPTURILE,
CĂCI ACELEA MĂRTURISESC
DESPRE MINE”
maginea aceasta ni-L arată pe...
Preot IOSIF TRIFA
10
Şi cu alte prilejuri ne spun Evangheliile că intra
Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia S...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
11
rului: „Cerceta i Scripturile”... Cerceta i Scripturile,
căci în ele a spus şi a pus Dumn...
Preot IOSIF TRIFA
12
Pe vremea Mântuitorului, Evangheliile ne spun că
oamenii umblau zile întregi după Iisus să-I poată as...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
13
că şi palme a căpătat (Biblia e şi azi o carte persecuta-
tă). Un om din popor îmi spunea...
Preot IOSIF TRIFA
14
„ŞI ÎNVĂ A EZDRA ŞI LE TÂL-
CUIA ÎNVĂ ĂTURA DOMNULUI”
„Şi s-a adunat tot poporul la pia a cea dinaint...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
15
ă place, nu-i aşa, cum Ezdra tâlcuia Scripturile
şi învă a poporul? Dar atâta încă nu-i d...
Preot IOSIF TRIFA
16
şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere,
cu tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea ...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
17
acum v-aş întreba care ave i o Biblie sau care a citit
cândva Biblia? Cei mai mul i la ac...
Preot IOSIF TRIFA
18
Toate căr ile se învechesc…
Toate căr ile se învechesc şi ies din folosire. Lua i,
spre pildă, o cart...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
19
zan de fiert rachiu). Nici în satele vecine n-am aflat o
Biblie. Într-un inut întreg n-am...
Preot IOSIF TRIFA
20
ZIUA DOMNULUI… ZIUA SU-
FLETULUI…
„Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile
Sale care a făcut ...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
21
15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului
tău: să nu faci întru aceea nici un lu...
Preot IOSIF TRIFA
22
Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şi
mărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de mai sus....
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
23
Cerşetorul ce fură al şaptelea leu
Cine nu cinsteşte ziua Domnului e la fel cu un cer-
şe...
Preot IOSIF TRIFA
24
O statistică despre când se întâmplă
cele mai multe bătăi şi omoruri
Cârmuitorii ărilor au făcut stat...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
25
ÎNTOARCEREA LUI SAUL PE
DRUMUL DAMASCULUI...
hipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere ...
Preot IOSIF TRIFA
26
din Ierusalim), să merg la Damasc, ca şi pe cei ce erau
acolo să-i aduc lega i la Ierusalim. Şi a fos...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
27
tă înfă işare Saul se ridică schimbat cu totul pentru
Evanghelia Domnului.
Această minuna...
Preot IOSIF TRIFA
28
Hristos în calea vie ii noastre! Fiecare om are în via a
lui o minune oarecare, o întâmplare grea cân...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
29
aşa: „Pe mine, vecine dragă, nu m-a oprit «Lumina Sa-
telor», ci mi s-au deschis ochii ca...
Preot IOSIF TRIFA
30
„Rotarii să păşească înainte”
Un căpitan mi-a spus zilele trecute următoarea în-
tâmplare:
„Eram la u...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
31
UN ALT SAUL PE DRUMUL
DAMASCULUI...
maginea de mai sus arată o întâmplare luată
din via a...
Preot IOSIF TRIFA
32
junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce-L
tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gu...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
33
tea. Sunt destui oameni evlavioşi la vedere, dar în via a
lor şi în faptele lor nu este n...
Preot IOSIF TRIFA
34
Peştii cei vii şi cei mor i
Prin apele râurilor a i văzut cum peştii cei vii înoa-
tă totdeauna împot...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
35
„SCULA I-VĂ ŞI IEŞI I DIN
LOCUL ACESTA!”...
abloul de mai sus ne arată scăparea lui Lot d...
Preot IOSIF TRIFA
36
ginerilor lui Lot li se părură o glumă aceste vorbe. Iar
dacă s-a făcut de diminea ă, grăbeau bărba i...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
37
sufletul!” Dar ne spune Biblia că „Lot zăbovea să ple-
ce”. Auzea de groaza pustiirii şi ...
Preot IOSIF TRIFA
38
şi ieşi i din locul acesta... Scula i-vă şi ieşi i din rău-
tă i... Mântui i-vă sufletul!”?
O întâmpl...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
39
Dar Adam n-a ascultat de poruncă. Văzând el îna-
intea lui atâta pământ, s-a apucat să ar...
Preot IOSIF TRIFA
40
PÂINE (MANĂ) DIN CER ŞI
APĂ DIN STÂNCĂ…
maginea de mai sus ne arată întâmplarea israe-
li ilor în pus...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
41
voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară,
iar diminea a s-a aşezat un strat g...
Preot IOSIF TRIFA
42
rească. Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus,
din cer. „Mana cerească” e şi azi hrana ce...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
43
pentru o zi, dar pe unii lăcomia i-a îndemnat să strângă
mai multă. N-au avut însă folos ...
Preot IOSIF TRIFA
44
O, de am în elege şi noi cuvintele Mântuitorului, că
„omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu orice...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
45
cătosul nu poate suferi Cuvântul lui Dumnezeu. Are
grea ă de orice hrană sufletească. Nu-...
Preot IOSIF TRIFA
46
„ŞI A BĂUT NOE DIN VIN ŞI
S-A ÎMBĂTAT”…
maginea de alături arată o întâmplare pe care o
cunoaştem înc...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
47
descărca în capul bietului Ham, iar despre be ia lui Noe
nimic rău nu se pomenea. Greşeal...
Preot IOSIF TRIFA
48
ieşit din corabia mântuirii, s-a apucat să blesteme? Da,
da! Noe blestemă; şi blestemul a ieşit din b...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
49
O poveste despre Noe
După ce a scăpat Noe din potop şi a ieşit din cora-
bie, a început a...
Preot IOSIF TRIFA
50
„Ce să fac? îşi zise omul. Să-l omor pe tatăl meu
care m-a făcut e cu neputin ă. Să o bat pe soră-mea...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
51
O poveste de la Ierusalim
Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ara
arabilor, am auz...
Preot IOSIF TRIFA
52
„NOE! FĂ- I CORABIE DIN
LEMNE CE NU PUTREZESC”…
n imaginea de mai sus se vede cum îi arată
Dumnezeu l...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
53
de treizeci de co i înăl imea; şi o fereastră să faci
corăbiei…» Şi a făcut Noe toate cât...
Preot IOSIF TRIFA
54
an, tot mai mare, mai frumoasă şi mai gata să i se facă
corabia mântuirii. O, ce bucurie mare este ac...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
55
folosi material ce putrezeşte după ce vei muri: pofte,
patimi, bani, haine…
Eu te întreb,...
Preot IOSIF TRIFA
56
Cititorule! Eu te întreb, eşti tu în corabie sau afară
din corabie? Trăieşti în fărădelegi sau ai ieş...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
57
Cuvântul cel mai lung şi cel mai scurt
Într-o societate de intelectuali s-au pus odată di...
Preot IOSIF TRIFA
58
Optzeci la sută dintre cei întreba i au răspuns că
în acele clipe s-au gândit cât de rău şi-au cheltu...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
59
TRĂIM VREMURI BIBLICE
maginea de mai sus arată una din vedeniile Evan-
ghelistului Ioan i...
Preot IOSIF TRIFA
60
Vedenia aceasta înseamnă biruin a Evangheliei lui
Iisus Hristos pe pământ, adică binele, pacea şi iub...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
61
Da, da, iubi ilor cititori, trăim vremuri biblice. Tră-
im vremuri grele, pe care ni le a...
Preot IOSIF TRIFA
62
„MERGE I, VĂRSA I PE PĂ-
MÂNT CELE ŞAPTE CUPE ALE
MÂNIEI LUI DUMNEZEU”…
u adevărat, trăim vremuri bib...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
63
Iată cu adevărat o proorocie pe care o trăim în zilele
noastre. De ani de zile se descarc...
Preot IOSIF TRIFA
64
O scrisoare din război
Din focul războiului celui mare, un soldat îmi
scria: „Pe aici e mare răutate ...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
65
PROOROCUL IONA ÎN PÂN-
TECELE CHITULUI
abloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona
din...
Preot IOSIF TRIFA
66
iscat furtună; şi aruncându-se sor i despre cine ar fi pă-
cătos, sor ii l-au arătat pe Iona, care a ...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
67
DESPRE PUTEREA
RUGĂCIUNII
maginea de mai sus arată lupta israeli ilor cu
Amalec, pe care ...
Preot IOSIF TRIFA
68
iar când lăsa jos mâinile, biruia Amalec. Şi mâinile lui
Moise s-au îngreunat şi, luând piatră, au pu...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
69
vorbele i se fac răspicate şi ochi i se umezesc, atunci
să ştii, dragă cititorule, că dar...
Preot IOSIF TRIFA
70
O, ce dar mare este nouă rugăciunea! Prin ea putem
vorbi oricând şi oriunde cu Dumnezeu. Ea ridică şi...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
71
rul Tău, ca păcatul să nu poată rupe niciodată legătu-
ra dintre mine şi Tine”…
Atât a fo...
Preot IOSIF TRIFA
72
DOI PRIETENI ADEVĂRA I:
DAVID ŞI IONATAN
hipul de mai sus arată doi prieteni adevăra i
din Vechiul Te...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
73
care căuta să-l omoare. Ionatan l-a scăpat de la moar-
te, înştiin ându-l pe neştiute de ...
Preot IOSIF TRIFA
74
precum şi Eu v-am iubit (Ioan 15, 1-2). „Poruncă
nouă vă dau vouă, ca să vă iubi i unul pe altul pre-...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
75
Apostolul Pavel, despre dragostea creştină
„De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngeri...
Preot IOSIF TRIFA
76
te răspândită şi printre popoarele păgâne şi cele sălba-
tice, în limba lor.)
În vremea din urmă, răs...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
77
ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE
maginea de mai sus ne arată o întâmplare din
Biblie pe care o ...
Preot IOSIF TRIFA
78
rul cel întâi născut moştenea toată averea şi ceilal i erau
slugi.) Isav şi-a vândut toată averea pen...
CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE
79
şi eu cu Apostolul Pavel: istoria lui Isav se întâmplă
şi azi. Prin jertfa Crucii, Iisus ...
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Pr iosif trifa   citiri si talcuiri din biblie
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Pr iosif trifa citiri si talcuiri din biblie

546 views

Published on

Pr iosif trifa citiri si talcuiri din biblie

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

Pr iosif trifa citiri si talcuiri din biblie

  1. 1. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 1 Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA Citiri ºi tâlcuiri din Biblie
  2. 2. Preot IOSIF TRIFA 2 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu Str. Ch. Darwin, nr. 11 ISBN 978-973-710-168-6
  3. 3. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 3 Preot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFAPreot Iosif TRIFA Citiri ºi tâlcuiri din Biblie – Adânciri sufleteşti în Sfintele Scripturi – Edi ia a III-a Apare cu binecuvântarea Î.P.S. Sale Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2010
  4. 4. Preot IOSIF TRIFA 4
  5. 5. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 5 CARTEA I
  6. 6. Preot IOSIF TRIFA 6
  7. 7. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 7 Cuvânt înainte Căr ile acestea au început a ieşi întâia dată la 1 decembrie 1924. Prima carte a trecut în câteva luni. Semn bun. O sete şi însetoşare a cuprins parcă sufletul poporului după Cuvântul lui Dumnezeu din Scripturi, după învă ături de mântuire sufletească. Parcă s-a îm- plinit în zilele noastre prorocia de la Amos proorocul, ce zice că va fi foamete pe pământ, dar nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame de a auzi cuvântul lui Dumnezeu (Amos 8, 11). De cinci ani de zile, «Lumina Satelor» împarte şi ea – după ajutorul ce-l are de la Dumnezeu – pâine şi apă sufletească poporului flă- mând şi însetat. Această foame şi sete sufletească o astâmpără şi căr ile de fa ă. Dar mai ales am scos aceste citiri şi tâlcuiri ca să trezesc cu ele dragostea şi dorin a oamenilor după Bi- blie, după cunoaşterea şi citirea Bibliei, după căutarea şi aflarea comorilor sufleteşti ce sunt în ea. Biblia este Cartea lui Dumnezeu lăsată oamenilor pe pământ, să afle din ea planul mântuirii lor sufleteşti; şi eu mă înfi- orez când mă gândesc că sunt atâ ia „creştini” care trăiesc şi mor fără ca să deschidă această carte. Eu mă înfiorez şi ochii mi se umplu de lacrimi când mă gân- desc că sunt atâ ia creştini care nu doresc să aibă şi să citească măcar Noul Testament, adică învă ăturile Mân- tuitorului şi ale apostolilor. Un creştin fără Biblie e cu adevărat ca o cătană fără puşcă, ca un plugar fără plug şi ca un călător fără cale. Englezii şi americanii
  8. 8. Preot IOSIF TRIFA 8 stau în fruntea tuturor popoarelor din lume tocmai pentru că nici o altă na ie nu citeşte Biblia cu atâta dragoste ca englezul din Anglia sau din America. Un veac nou se va deschide şi în istoria neamului nostru când şi românul nostru, în duminici şi sărbători, nu va deschide numai uşa crâşmelor, ca să bea rachiu şi să înjure, ci va deschide Cartea Vie ii, Biblia, ca să bea din ea ca dintr-un izvor al vie ii învă ăturile mântuirii sufleteşti. Când va fi gata împăr irea moşiilor şi împroprietă- rirea sătenilor, poporul nostru, negreşit, va ieşi mai întărit şi înstărit economiceşte, dar eu zic că deplin ta- re şi puternic va fi numai atunci când va fi gata şi îm- proprietărirea cea sufletească în Cuvântul lui Dumne- zeu din Sfintele Scripturi. Această împroprietărire o ajută şi căr ile de fa ă. Mul umesc bunului Dumnezeu că mi-a ajutat să fac şi lucrul acesta într-o vreme când slova tipărită costă averi întregi – şi eu n-am avut de nicăieri nici un aju- tor. Am cerut însă ajutor de la Domnul şi de câte ori am cerut de la El ceva, niciodată „n-am ieşit ruşinat”. Pe El Îl rog să mă ajute să pot duce mai departe lucrul Lui şi Îl rog să-i binecuvânteze cu folos de mântuire sufletească pe cei ce vor citi aceste căr i. Sibiu, la 1 decembrie 1926 Iosif Trifa, preot, redactorul gazetei «Lumina Satelor»
  9. 9. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 9 „CERCETA I SCRIPTURILE, CĂCI ACELEA MĂRTURISESC DESPRE MINE” maginea aceasta ni-L arată pe Iisus la vârsta de 12 ani, când „L-au aflat părin ii Lui în templul din Ierusalim, şezând în mijlocul dascălilor, ascultându-i şi întrebându-i pe ei. Şi se minunau to i de priceperea şi de răspunsurile Lui” (Luca 2, 46-48). I
  10. 10. Preot IOSIF TRIFA 10 Şi cu alte prilejuri ne spun Evangheliile că intra Iisus în sinagogă (biserica iudeilor) şi tâlcuia Scripturi- le. Aşa Evanghelia de la Luca ne spune într-alt loc (4, 16-17) că, „intrând, după datina Sa, în sinagogă, S-a sculat să citească şi I S-a dat Lui cartea lui Isaia proo- rocul”. „Şi se minunau to i de învă ătura Lui, că era învă ându-i pe ei ca unul ce are putere, şi nu ca fariseii şi cărturarii” (Marcu 1, 22). „Au nu era inima noastră întru noi arzând când El (Iisus) ne tâlcuia Scripturile?” (Luca 24, 32), au zis cei doi învă ăcei după ce Iisus le tâlcuise Scripturile pe drumul Emausului. Cu toate prilejurile, Mântuitorul îi îndemna pe iu- dei, zicându-le: „Cerceta i Scripturile, căci acelea mărturisesc despre Mine şi întru dânsele socoti i a avea via ă veşnică” (Ioan 5, 39). Prin aceste cuvinte, Mântuitorul îi îndemna pe iudei să citească Biblia Ve- chiului Testament: căr ile lui Moise, prorocii şi psal- mii care Îl profe eau şi Îl arătau pe Mântuitorul (însă iudeii n-aveau ochii sufleteşti să-L vadă). Această Bi- blie a Vechiului Testament, pe urmă, s-a sporit cu No- ul Testament, care cuprinde Evangheliile (învă ăturile) Mântuitorului şi ale apostolilor. Dacă Mântuitorul îi îndemna cu stăruin ă pe iudei să cerceteze Scripturile Vechiului Testament, care cuprindeau încă numai um- bra harului, cu atât mai vârtos trebuie să cercetăm şi noi aceste Scripturi şi mai ales pe cele ale Noului Testament, care cuprind lumina cea mare: învă ăturile Mântuitorului. De la cititorii foii «Lumina Satelor» primesc neîn- cetat întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. La toate întrebările cititorilor eu răspund cu cuvintele Mântuito-
  11. 11. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 11 rului: „Cerceta i Scripturile”... Cerceta i Scripturile, căci în ele a spus şi a pus Dumnezeu planul cel mare al mântuirii sufleteşti. Cerceta i Scripturile, căci această carte este Cartea lui Dumnezeu lăsată oamenilor pe pământ. Cerceta i Scripturile, căci Însuşi Dumnezeu a scris această carte, insuflându-i cu puterea şi darul Du- hului Sfânt pe scriitorii ei. „Toată Scriptura de Dum- nezeu este insuflată şi de folos spre învă ătură, spre mustrare, spre îndreptare, ca să fie omul deplin lui Dumnezeu” (II Tim. 3, 16). Dar Biblia nu este numai o carte plină de învă ături bune şi sfaturi în elepte, ci, mai presus de aceasta, Biblia este o carte plină de putere, de dar şi har. Cerceta i Scripturile, căci în cuvintele ei este ceva ce nu se poate spune, ci numai se simte. În cuvin- tele Scripturii este o putere, este un dar, este ceva din Duhul lui Dumnezeu, este Dumnezeu Însuşi. Prorocul Ieremia spunea că simte Cuvântul lui Dumnezeu ca pe „un foc închis în oasele lui” (Ier. 20, 9). „«Au nu sunt cuvintele Mele ca focul?», zice Domnul” (Ier. 23, 29). Cuvintele Scripturilor sunt cu adevărat ca un foc ce „aprinde inima şi rărunchii” (Ps. 26). Cuvântul Scriptu- rilor e ca ploaia ce se pogoară din cer şi nu se întoarce până nu adapă pământul şi-l face de rodeşte” (Isaia 55, 10). Când citeşti Scripturile cu credin ă şi cu dor de mântuire sufletească, stai sub ploaia darului de sus, stai sub o revărsare de dar, stai sub o putere ce lucrează în tine. „Viu este Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrător, mai ascu it decât orice sabie cu două tăişuri; pătrunde pâ- nă acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă sim irile şi gândirile inimii” (Evrei 4, 12). Acest cuvânt „viu şi lucrător” se află în Scriptură şi cine se hrăneşte cu el capătă dar şi putere.
  12. 12. Preot IOSIF TRIFA 12 Pe vremea Mântuitorului, Evangheliile ne spun că oamenii umblau zile întregi după Iisus să-I poată as- culta cuvântul. „Gloata era uimită de învă ătura Lui, căci cuvântul Lui era cu putere” (Luca 4, 32). „Nici- odată om n-a grăit ca omul acesta” (Ioan 7, 46), ziceau cei ce-L ascultau. Dar acest cuvânt nu numai plăcea, ci şi lucra în sufletul oamenilor. Scotea păcătoşi din pier- zare, tămăduia bolnavi, îi învia pe cei mor i etc. Acest cuvânt după care alerga gloata şi care făcea minuni se află şi azi, tot acelaşi şi tot cu acea putere, în Noul Testament. Nu este pe suprafa a pământului o carte mai „cu putere” decât Noul Testament, învă ăturile Mântu- itorului şi ale apostolilor. Şi totuşi sunt atât de pu ini acei creştini care au această carte şi se adapă cu sufletul însetat din puterea ei. Eu zic că nu este sub soare un lu- cru mai dureros decât un creştin care ştie citi, dar nu are în casa lui măcar Noul Testament şi nu citeşte regulat în el, ca să ia din el dar şi putere. Despre creştinii cei dintâi, spune Biblia că „în fie- care zi erau cercetând Scripturile” (Fapte 1, 11), de aceea era atâta putere în via a lor. Biblia e o hrană zil- nică a sufletului. Eu citesc în fiecare zi în Biblie, pentru că ea este o lipsă a vie ii mele întocmai ca apa ce o beau, aerul ce-l răsuflu şi pâinea ce o mănânc. Câ i însă dintre creştinii de azi au Biblia în casa lor şi citesc re- gulat în ea? Biblia e o carte cu mare putere de mântuire sufle- tească şi tocmai de aceea şi diavolul în fel şi chip în- cearcă să-i ină pe oameni departe de ea. Diavolul a scornit şi minciuna că Biblia e „o carte pocăită”. Un ci- titor îmi spunea astă-vară că, de când citeşte în Noul Testament, oamenii îi zic „pocăit”; iar altul îmi spunea
  13. 13. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 13 că şi palme a căpătat (Biblia e şi azi o carte persecuta- tă). Un om din popor îmi spunea că „Biblia-i plugul popii” şi îi treaba lui să citească în ea. O, ce amăgire di- avolească! Căci Biblia trebuie să fie plugul fiecărui creştin. Ceea ce este plugul pentru plugar, acul pentru croitor, ciocanul pentru fierar, puşca pentru militar tre- buie să fie şi Biblia pentru un creştin care-şi ine „meseria” de creştin adevărat. Înfiorat de gândul cât de pu ini creştini plugăresc în Biblie, eu strig de aici din această carte cuvintele Mântuitorului: „Cerceta i Scripturile”! Eu cred că n-am de la Domnul o altă poruncă mai mare decât cuvintele Lui: „Cerceta i Scripturile”. Eu simt cum mă apasă ca un munte de piatră datoria să strig neîncetat porunca Mântuitorului: „Cerceta i Scripturile”!...
  14. 14. Preot IOSIF TRIFA 14 „ŞI ÎNVĂ A EZDRA ŞI LE TÂL- CUIA ÎNVĂ ĂTURA DOMNULUI” „Şi s-a adunat tot poporul la pia a cea dinaintea por ii apei şi a citit Ezdra în cartea legii de diminea ă până la amiazi în fa a bărba ilor şi femeilor şi în fa a celor ce erau în stare să în eleagă şi tot poporul asculta cu luare-aminte cartea legii... Şi învă a Ezdra şi le tâl- cuia învă ătura Domnului şi în elegea poporul cele ce se citea... şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele le- gii” (Citi i pe larg în cartea lui Neemia, cap. 8.)
  15. 15. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 15 ă place, nu-i aşa, cum Ezdra tâlcuia Scripturile şi învă a poporul? Dar atâta încă nu-i destul, că ne place. Trebuie să facem şi noi aşa. „Cartea legii” din care învă a şi tâlcuia Ezdra se află şi azi (Vechiul Testament), cu deosebirea că i s-a mai adăugat şi lumi- na cea mare, soarele cel sufletesc, adică învă ăturile Mântuitorului şi ale apostolilor (Testamentul Nou). Această Biblie e lăsată să citim şi noi în ea şi să sorbim putere şi via ă din ea. Câ i însă fac acest lucru? Uita i-vă bine în imaginea de alături. În fundalul acesteia se vede cum, în vreme ce Ezdra citeşte şi tâlcuieşte Scriptura, o grămadă de oameni trec nepă- sători în drumul lor şi cu negustoriile lor. Aşa e şi azi. Lângă Cuvântul lui Dumnezeu se strânge şi azi numai o mică ceată de creştini. Cei mai mul i trec nepăsători, cufunda i în vârtejul afacerilor şi darave- relor lumeşti. Tu dintre care eşti? „Şi tot poporul plângea când a auzit cuvintele le- gii”... aşa ne spune mai departe Biblia. O minunată în- suşire a Bibliei este aceasta că fiecare îşi vede în ea ca într-o oglindă starea sa cea păcătoasă şi vrednică de plâns. Şi eu plâng de câte ori citesc în Biblie. Plâng de durere când mă gândesc câ i creştini trăiesc şi mor fă- ră să fi gustat niciodată din izvoarele cele de via ă dă- tătoare ale Bibliei. Ai tu, dragă cititorule, Biblia în ca- sa ta şi citeşti regulat în ea? Biblia cuprinde comori nebănuite. Mie, de câte ori citesc Biblia, mi se pare că am intrat într-o mină de metale scumpe. Din ce intru şi sap mai adânc în citirea şi adâncirea ei, dau peste noi şi noi comori. Biblia este legătura mea zilnică cu Mântuitorul. De câte ori o deschid şi citesc în ea, simt ceva ce trece din ea în mine V
  16. 16. Preot IOSIF TRIFA 16 şi îmi umple casa sufletului meu cu lumină, cu putere, cu tărie şi bucurie sufletească. Prin citirea Bibliei, în toată ziua mă întâlnesc cu Mântuitorul meu Iisus Hris- tos şi stau de vorbă cu El şi El cu mine. Tot ce sunt şi tot ce am este al Bibliei. Lua i-mi Biblia – mi-a i luat totul. Lua i-mi totul şi îmi lăsa i Bi- blia – n-am pierdut nimic. Biblia e cea mai răspândită carte Peste 780 de societă i creştine se ocupă cu tipări- rea şi răspândirea Bibliei. Cea mai mare dintre aceste societă i este aşa-numita „Societate Britanică din Lon- dra”. Această societate tipăreşte şi răspândeşte Biblia la pre uri ieftine, între toate popoarele lumii. Până acum a ajuns să tipărească Biblia în 570 de limbi şi să o răspândească într-un miliard de exemplare. Mul u- mită acestei societă i, şi cele mai sălbatice popoare din Africa îşi au Biblia tipărită în limba lor. Chiar şi aceas- tă minunată răspândire a Bibliei arată că această carte nu este ca oricare alta, ci ea este Cartea lui Dumnezeu şi ea se răspândeşte spre împlinirea scripturii ce zice: „şi se va predica această evanghelie a împără iei în toa- tă lumea, spre mărturie la toate neamurile”... Care ave i o igară? Este atât de cunoscută această întrebare, încât chiar şi copiii de 14-15 ani, când aud aceste vorbe, îşi bagă mâinile în buzunare să scoată tabac. Dar dacă
  17. 17. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 17 acum v-aş întreba care ave i o Biblie sau care a citit cândva Biblia? Cei mai mul i la această întrebare a i râde. Nu-i aşa? Şi e rău că-i aşa, pentru că Biblia ar trebui să fie pentru oameni ceea ce este astăzi tabacul şi băutura. Plăcerea ce o au oamenii de azi pentru ta- bac şi băutură ar trebui să o aibă pentru Biblie, pentru frumuse ile, pentru comorile, plăcerile şi foloasele su- fleteşti ce le dă Biblia aceluia care citeşte în ea cu regu- laritate, cu credin ă şi stăruin ă. Un creştin fără Biblie este ca un soldat fără puşcă şi ca un călător fără cale. Ai tu, cititorule, Biblia în casa ta? Şi dacă o ai, citeşti regulat în ea? Cum e alcătuită Biblia Biblia este alcătuită dintr-un mănunchi de căr i care s-au scris nu toate deodată, ci într-un răstimp de şaisprezece veacuri. Cei cari au scris Biblia au fost oameni feluri i: prooroci, păstori, pescari, învă a i, preo i, împăra i, meşteşugari şi al ii. Dar, cu toate acestea, căr ile Bibliei alcătuiesc un întreg bine înche- gat, pentru că ele cuprind planul lui Dumnezeu des- pre mântuirea oamenilor. Biblia întreagă este alcătuită din 79 de căr i şi este împăr ită în două păr i mari: în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Vechiul Testament cuprinde, în 52 de căr i, pregătirile pentru primirea lui Hristos; iar Noul Testament cuprinde învă ăturile Mântuitorului Hristos cuprinse în cele 4 Evanghelii şi în cele 21 de Epistole ale apostolilor.
  18. 18. Preot IOSIF TRIFA 18 Toate căr ile se învechesc… Toate căr ile se învechesc şi ies din folosire. Lua i, spre pildă, o carte de medicină de acum o sută de ani. Nu mai face două parale. Căr i care au făcut odinioară răsunet mare în toată lumea azi nu le mai citeşte ni- meni; nu mai valorează nimic. Numai Biblia nu s-a în- vechit. Ea îşi păstrează valoarea peste toate veacurile şi timpurile. Ea va rămâne până la sfârşitul veacurilor, spre plinirea cuvintelor Mântuitorului: „Cerul şi pămân- tul vor trece, dar cuvintele Mele nu”. „Dă-mi cartea!…” Un învă at, zăcând bolnav în pat, îi strigă fiului său: – Fiule, dă-mi cartea! – Ce carte să- i dau, tată dragă? răspunse fiul, des- chizând biblioteca. – Fiule, grăi tatăl, nu este decât o singură carte: Biblia. Într-un sat cu 5000 de suflete Astă-vară m-am odihnit într-un sat de frunte, cu peste 5000 de suflete. Voind să fac o tâlcuire pentru «Lumina Satelor», am căutat în sat o Biblie. Dar în tot satul n-am aflat nici una (era însă tot în a treia casă ca-
  19. 19. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 19 zan de fiert rachiu). Nici în satele vecine n-am aflat o Biblie. Într-un inut întreg n-am aflat nici o Biblie. Cu la- crimi în ochi am suspinat, întrebându-mă: Oare, Doamne, în Africa mă aflu aici, ori într-o ară de creş- tini? Biblia este cartea lui Dumnezeu Dumnezeu are o carte în care vorbeşte despre El şi despre planurile Sale. Această carte este Sfânta Scrip- tură. E adevărat că oamenii au scris această carte, dar au scris-o insufla i de Dumnezeu. Când însă cineva ia în mână Biblia, trebuie să o ia ca pe o carte, ca pe o scrisoare a lui Dumnezeu. Când vă ve i înfă işa la judecată înaintea lui Dumnezeu, eu socotesc că una din întrebări va fi şi aceasta: „Ţi-am trimis o scrisoare în care te înştiin am despre starea păcatului şi despre iertarea ce i se dă prin sângele Fiu- lui Meu. Î i arătam în acea carte cum să trăieşti ca un fiu al Meu. Ai citit tu această scrisoare?” „Doamne, vei răspunde tu, am auzit că Tu ai avut o carte pe pământ, dar eu n-am deschis-o niciodată.” Vai va fi ie, cititorule, de nu vei putea da un alt răspuns.
  20. 20. Preot IOSIF TRIFA 20 ZIUA DOMNULUI… ZIUA SU- FLETULUI… „Şi a sfârşit Dumnezeu în ziua a şasea lucrurile Sale care a făcut (facerea lumii) şi S-a odihnit în ziua a şaptea de toate lucrurile Sale câte a făcut şi a binecu- vântat Dumnezeu ziua a şaptea şi a sfin it-o pe ea”... (Facere 2, 1-3). Despre această zi i-a poruncit Dumne- zeu lui Moise, zicându-i: „În şase zile ve i lucra, iar a şaptea zi este zi de odihnă, închinată Domnului; tot cel care va lucra în ziua odihnei va fi omorât” (Ieşire 31,
  21. 21. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 21 15). „Ziua a şaptea este ziua Domnului Dumnezeului tău: să nu faci întru aceea nici un lucru, nici tu, nici fe- ciorul tău, nici fata ta, nici slujnica ta, nici boul tău, nici asinul tău”... (Ieşire 20, 10). Această poruncă a Domnului a pus-o şi Biserica în a patra poruncă biseri- cească: „Adă- i aminte de ziua duminicii şi o sfin eşte pe ea”. e multe din poruncile şi învă ăturile Domnului Dumnezeu le-a stricat vremea şi diavolul, dar parcă pe nici una n-a stricat-o aşa de mult ca pe aceasta. Duminicile şi sărbătorile, aşa cum se in astăzi, stau mai mult de jumătate în slujba diavolului decât în slujba măririi lui Dumnezeu. Biblia şi Biserica ne spun că ziua a şaptea – duminica – este ziua Domnului; dar diavolul sare astăzi şi răspunde că a lui e această zi. „A mea este ziua a şaptea – zice diavolul – pentru că în această zi aleargă oamenii să-şi isprăvească daraverele şi fac ne- gustorii şi târguri de unde nu lipseşte fiica mea Înşelă- ciunea. În această zi se strâng oamenii să facă clevete, minciuni, fălii şi mai ales în această zi intră în casa şi biserica mea, în crâşmă, unde mă preamăresc cu su- dălmi, be ii, jocuri şi destrăbălări. Ziua a şaptea e ziua mea – zice satana – pentru că în această zi îmi slujesc mie omenii mai mult ca oricând”... Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun că ziua Domnului o „petreceau întru învă ătura apostoli- lor şi în rugăciuni, şi fapte bune” (Fapte 2, 42). Dar satana a tot stricat mereu sărbătorile până am ajuns la cele de azi despre care zice Domnul prin Amos prooro- cul: „urăsc sărbătorile voastre”. P
  22. 22. Preot IOSIF TRIFA 22 Ziua Domnului ar trebui să fie ziua de laudă şi mărire lui Dumnezeu, aşa cum arată chipul de mai sus. În această zi ar trebui să cânte cerul şi pământul (sau, mai bine zis, şi pământul cu cerul): „Lăuda i-L pe El to i îngerii Lui, lăuda i-L pe El soarele şi luna, stelele şi lumina. Lăuda i-L pe El împăra ii pământului şi popoarele... că El a zis şi s-au făcut, El a poruncit şi s-au zidit”... (Ps. 148). Dar, în loc de această cântare de mărire lui Dumnezeu, duminica răsună crâşmele, jocurile, clăcile, balurile, ospe ele şi toate tămbălăurile şi păcatele. O, ce nărav urât şi păgân am apucat noi creştinii de azi, că toate desfătările cele lumeşti şi de suflet stricătoare le facem duminica, în ziua Domnu- lui, în ziua sufletului. Biblia ne spune că odinioară Antioh, împăratul pă- gân, l-a trimis pe căpitanul Apolonie să-i măcelărească pe locuitorii Ierusalimului. Şi sosind Apolonie cu oaste la Ierusalim, s-a fă ărnicit a fi de pace şi a aşteptat săr- bătoarea Sâmbetei, când tot poporul era la plimbare pe uli e şi la petreceri. Atunci ieşi Apolonie fără veste cu ostaşii pe uli ă şi umplu de sânge şi ucidere uli ele Ieru- salimului (II Macabei, cap. 5). Această istorie este cu mare în eles şi pentru noi, creştinii de azi. Şi diavolul, ca Apolonie, aşteaptă cu vicleşug sărbătorile Domnului şi atunci se sloboade cu oastea lui asupra creştinilor şi face grozavă ucidere şi vărsare de sânge în sufletul lor. Crâşmele, uli ele, locurile de joc şi petreceri, în toată duminica şi sărbătoarea se stropesc cu sângele sufletesc al celor pe care Satana cu oastea lui i-a rănit şi omorât. Cititorule! Cum prăznuieşti tu şi cu ce folos sufle- tesc prăznuieşti tu ziua Domnului, ziua sufletului?
  23. 23. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 23 Cerşetorul ce fură al şaptelea leu Cine nu cinsteşte ziua Domnului e la fel cu un cer- şetor care, mergând în calea sa de cerşire, întâlneşte un om milostiv ce are 7 lei în punga sa. Omul cel milostiv îi dă cerşetorului 6 lei şi îşi lasă numai unul, dar cerşe- torul se face obraznic, sare la om şi îi fură şi leul al şap- telea. Aşa şi Dumnezeu cel milostiv dă omului şase zile pentru grijile şi lucrurile sale, dar omul sare să fure şi ziua a şaptea, care este ziua Domnului. Cel ce nu-şi închide oile noaptea Ioan întrebă pe Domnul, zicând: – Spune-mi despre sfânta duminică. Şi Domnul zise: – Ascultă, Ioane drepte: duminica este Domnul şi Domnul este duminica. Cel ce cinsteşte duminica cins- tit va fi de Domnul înaintea îngerilor şi a oamenilor. Dumnezeu binecuvântează casa şi lucrurile celui ce cu to i ai săi cinsteşte duminica. Şi Ioan zise: – Dacă un om posteşte şi se roagă în cele şase zile, dar nu cinsteşte sfânta duminică, ce va pătimi? – Ascultă, Ioane drepte: dacă un om paşte oile sa- le toată ziua, dar noaptea nu le închide, ce i-a folosit? Aşa-i şi cu omul care se roagă şi posteşte, dar sfânta duminică nu o păzeşte. Şi tot cel ce zice că-L iubeşte pe Dumnezeu, şi nu păzeşte sfatul duminicii, mincinos este... (Dintr-o carte veche)
  24. 24. Preot IOSIF TRIFA 24 O statistică despre când se întâmplă cele mai multe bătăi şi omoruri Cârmuitorii ărilor au făcut statistică, să afle când se întâmplă între oameni cele mai multe bătăi şi omo- ruri. Statistica a ieşit aşa cum o arată scara din chipul de mai jos. Cu itul cel mai mare şi mai plin de sânge e în ziua duminicii. Adică în ziua Domnului, în ziua su- fletului – şi în sărbători – se fac cele mai multe bătăi şi omoruri. Asta pentru că atunci merg oamenii pe la crâşme şi, după ce se îmbată, s-apucă de bătăi şi scot cu itele. Iată cum a stricat diavolul, cu ajutorul băuturilor, ziua Domnului şi a făcut din ea ziua mor ii trupeşti şi sufleteşti.
  25. 25. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 25 ÎNTOARCEREA LUI SAUL PE DRUMUL DAMASCULUI... hipul de mai sus arată cunoscuta întoarcere a lui Saul pe drumul Damascului, când din Saul s-a făcut Pavel şi din prigonitor al Evangheliei un apostol al lui Hristos. Iată cum istoriseşte Apostolul Pavel această întoarcere şi chemare la a sa apostolie: „Eu am prigonit învă ătura cea nouă (a lui Hris- tos), legând şi ducând în temni ă bărba i şi femei. Am luat chiar şi scrisori de la soborul bătrânilor (iudeilor C
  26. 26. Preot IOSIF TRIFA 26 din Ierusalim), să merg la Damasc, ca şi pe cei ce erau acolo să-i aduc lega i la Ierusalim. Şi a fost când mer- geam eu şi mă apropiam de Damasc, deodată pe la amiază a strălucit împrejurul meu o lumină mare care venea din cer. Şi am căzut la pământ şi am auzit glas zicându-mi: «Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?» Iar eu am răspuns: «Cine eşti, Doamne?» Şi a zis către mine: «Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigo- neşti». Şi cei ce erau cu mine lumina au văzut-o şi s-au înfricoşat, dar glasul nu l-au auzit”... Şi aşa mai departe ne spun Scripturile cum s-a în- tors Saul la Domnul din calea pieirii sufleteşti. (Citi i mai pe larg întoarcerea lui Saul în Faptele Apostolilor, cap. 9, 22, 26 şi în Galateni, cap. 1). O, ce învă ătură adâncă este în această întoarcere a lui Saul! Tuturor celor care vor să se hotărască contra păcatelor, tuturor ostaşilor din Oastea Domnului, tutu- ror care doresc să apuce pe calea mântuirii sufleteşti le recomand să citească în Sfânta Scriptură cu luare-amin- te întoarcerea lui Saul şi să judece adânc asupra ei. Saul alerga înainte pe calea pieirii sufleteşti. Alerga grăbit pe această cale, pentru că nu-L cunoştea pe Iisus Mântui- torul. „Cine eşti, Doamne?” a întrebat Saul când lumina l-a doborât la pământ… Cine eşti, căci eu nu Te cu- nosc. „Eu sunt Iisus Nazarineanul pe Care Îl prigo- neşti”, a răspuns Mântuitorul… „Eu sunt Iisus, Care atâta bine în lume am adus, însă voi oamenii, drept răs- plătire, pe cruce între tâlhari M-a i pus… Eu sunt Iisus, în contra Căruia şi tu, Saule, alergi aşa grăbit, să-L legi în lan uri… Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” Iată-l pe Saul fa ă în fa ă cu Mântuitorul. O lumină l-a pus în fa a Crucii, în fa a Mântuitorului şi din aceas-
  27. 27. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 27 tă înfă işare Saul se ridică schimbat cu totul pentru Evanghelia Domnului. Această minunată schimbare trebuie să se petreacă tot aşa şi în via a noastră cea sufletească. Minunea de pe drumul Damascului o po i şi tu, iubite cititorule, avea şi sim i atunci când stai în fa a Domnului, când stai în fa a Crucii, când stai fa ă-n fa ă cu Domnul, când cunoşti ci- ne este pentru tine Mântuitorul şi ce a făcut Mântuitorul pentru tine şi pentru iertarea ta. Pune- i în fa a Domnului, în fa a Crucii Lui via a ta şi, dacă ai urechi sufleteşti, în- dată vei auzi glasul Lui: „Eu sunt Iisus Nazarineanul, Care M-am răstignit pentru tine… Eu sunt Iisus, Care atâtea chinuri am răbdat şi atâta sânge am vărsat pentru tine… Eu sunt Iisus pe Care tu Îl loveşti acum cu sudăl- mile, be iile, desfrânările, strâmbătă ile şi răută ile tale… Omule, omule, de ce Mă prigoneşti?”… Când astfel stai în fa a Mântuitorului şi în fa a Cru- cii, atunci, ca şi Saul, deodată cazi la pământ doborât de groaza pieirii sufleteşti. Atunci deodată te ridici cuprins de hotărârea să trăieşti o via ă schimbată, o via ă nouă cu Domnul, să trăieşti o via ă de mântuire sufletească. O, ce via ă minunată ar trăi oamenii când şi-ar pu- ne mereu via a în fa a Mântuitorului – însă cei mai mul i nici habar n-au de aşa ceva, ci aleargă în galop pe drumul răută ilor. În calea acestora, Iisus Mântuitorul – în a Sa iubire de oameni – iese şi în alt chip, aşa cum a ieşit în calea lui Saul. Când o boală soseşte şi te doboa- ră la pat, să ştii, dragă cititorule, că această boală este chemarea Domnului să te opreşti din drumul Damas- cului celui rău. Când atare necaz mare poposeşte la ti- ne, ia seama că şi acesta strigă să te întorci înapoi. În atâtea chipuri şi feluri ne iese lumina şi chemarea lui
  28. 28. Preot IOSIF TRIFA 28 Hristos în calea vie ii noastre! Fiecare om are în via a lui o minune oarecare, o întâmplare grea când Domnul a vorbit cu el şi l-a chemat să se întoarcă din drumul răută ilor. Un om din popor îmi spunea că el Îl cunoaşte pe Mântuitorul numai de când a fost odată greu bolnav. De atunci se ine de El şi trăieşte o via ă nouă cu El. Sunt însă destui pe care nici astfel de chemări cereşti nu-i pot opri din calea răută ilor. Aceştia sunt pierdu i pe vecie. Dragă cititorule! Bagă de seamă. Şi tu eşti un Saul dacă por i numai un nume de creştin, dar în faptele tale eşti păgân. Be ivii, suduitorii, desfrâna ii, ho ii, trufaşii etc., sunt tot atâ ia Sauli ce aleargă pe drumul cel rău al Damascului. Din această cale a pieirii trebuie să te în- torci la via ă aşa cum s-a întors Saul: mai întâi să te în- tâlneşti cu Domnul, să stai fa ă-n fa ă cu El, să ascul i chemarea Lui şi să primeşti lumina Lui. Despre Saul ne spun Scripturile că s-a schimbat cu totul după ce s-a în- tâlnit cu Iisus pe drumul Damascului. Şi-a schimbat Saul nu numai numele, ci şi purtările, vorbele şi toată via a lui. Întâlnirea cu Mântuitorul pe drumul Damascului i-a dat al i ochi şi altă vedere, altă inimă şi alte cugete, altă gură şi alte vorbe, alte picioare şi alte umblări. I-a schimbat cu desăvârşire toată via a. Această minunată schimbare o po i avea şi tu când cu adevărat te întâlneşti cu Mântuitorul şi stai în fa a Lui şi în lumina Lui. Când via a ta stă în lumina Evangheliei, atunci ochii tăi deo- dată se deschid ca să vezi altcum, să sim i altcum, să ju- deci altcum şi să trăieşti altcum. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că un vecin al lui îl tot cheamă la crâşmă, zicându-i: „Da’ ce? Te-a oprit «Lumina Satelor» să bei?” Ostaşul nostru însă i-a răspuns foarte cuminte
  29. 29. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 29 aşa: „Pe mine, vecine dragă, nu m-a oprit «Lumina Sa- telor», ci mi s-au deschis ochii ca lui Saul pe drumul Damascului, să văd via a în lumina lui Hristos…” O, ce minunată schimbare se petrece şi azi în via a celor care se întâlnesc într-adevăr cu Mântuitorul şi cu lumina Lui! Oameni prăpădi i, pătimaşi, păcătoşi îşi schimbă cu totul via a când au ajuns să-L cunoască cu adevărat pe Mântuitorul şi lumina Lui. Urechi mântuite... În ările răsăritului este o poveste veche care spune că un sfânt profet, ajungând în rai, a văzut pe acolo, între altele, şi o grămadă de urechi strânse la un loc. – Ce înseamnă această grămadă de urechi? a în- trebat profetul pe păzitorul raiului. – Acestea sunt urechile oamenilor care au ascultat cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu, dar nu l-au făcut. Urechile cari au ascultat, iată, s-au mântuit şi au ajuns în rai, dar stăpânii urechilor se chinuiesc acolo jos în focul iadului, a răspuns păzitorul raiului. Această povestire este plină de adevăr şi învă ătură pentru noi creştinii. Ea ne înva ă ceea ce ne poruncesc toate Scripturile: să fim creştini nu numai cu numele şi cu urechile, ci şi cu faptele cele bune, pentru că scris este: „cei ce ascultă cuvântul şi îl fac, aceia se vor mân- tui”. „Fi i făcătorii cuvântului şi nu numai ascultătorii lui”, zice Apostolul Iacob (1, 22). Cititorule! Eşti tu un creştin numai cu urechile sau şi cu faptele tale? Fă- i tu singur socoata!
  30. 30. Preot IOSIF TRIFA 30 „Rotarii să păşească înainte” Un căpitan mi-a spus zilele trecute următoarea în- tâmplare: „Eram la un regiment de recru i încorpora i nu- mai de câteva zile. Într-o diminea ă, am pus regimen- tul la rând, ca să-i aleg pe cei care cunosc ceva mese- rie. Am socotit să încep cu meşterii pricepu i la rotărit şi am strigat: «Rotarii să păşească înainte!» Vreo zece, cincisprezece feciori au păşit înainte. L-am întrebat pe cel dintâi: «De unde ai învă at rotăritul?» Mi-a răs- puns îndată speriat: «Io, domnule, nu-s rotar, mă cheamă numai Ioan Rotaru, dar de cându-s n-am lu- crat pe ro i...»” Căpitanul râdea de această întâmplare, dar eu am văzut în ea un în eles adânc pentru noi creştinii. Şi din- tre oamenii de azi, pe mul i îi cheamă numai „creş- tini”, dar pentru Hristos şi Evanghelia Lui lucrează tot atât de mult cât a lucrat „rotarul” din armată la ro i. Tu, cititorule, ce fel de creştin eşti? * „Intra i prin poarta cea strâmtă, că largă este poarta şi lată calea care duce la pieire şi mul i sunt cei care o află. Şi strâmtă este poarta şi îngustă este calea care duce la via ă şi pu ini sunt care o află” (Matei 7, 13-14).
  31. 31. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 31 UN ALT SAUL PE DRUMUL DAMASCULUI... maginea de mai sus arată o întâmplare luată din via a Apostolului Filip. În drumul Ierusa- limului, Apostolul Filip l-a întâlnit pe un dregător (sfetnic) mare al împărătesei etiopienilor. Acest dre- gător era un evreu prozelit şi se întorcea cu suita lui de la templul din Ierusalim unde fusese să se închine. Pe drum, dregătorul deschisese Biblia şi citea cu glas tare la proorocul Isaia, unde zice: „Ca o oaie spre I
  32. 32. Preot IOSIF TRIFA 32 junghiere S-a adus şi ca un miel înaintea celui ce-L tunde pe El, fără de glas, aşa nu-Şi deschide gura Sa”... (Isaia 53). Atunci Filip apostolul, apropiindu- se de trăsură şi auzindu-l, îl întrebă: „Oare în elegi cele ce citeşti?” „Cum aş putea în elege de nu-mi va arăta cineva?” – răspunse dregătorul (asta înseamnă că Scripturile trebuie tâlcuite oamenilor) şi „îl rugă pe Filip să şadă cu dânsul în trăsură”. Şi suindu-se, Filip începu a-i „binevesti pe Iisus”, arătând că proo- rocul Isaia vorbeşte despre Iisus Hristos Care ne-a mântuit prin patimile şi Jertfa Lui. Dregătorul a pri- mit învă ătura şi, poruncind slugilor să oprească în loc trăsura, s-a încreştinat, primind credin a în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu (Fapte 8, 26-40). În această istorie este multă învă ătură. Dregătorul citea în Biblie despre Jertfa Domnului, dar citea în za- dar, căci, citind, alerga înainte cu căru a pe calea sa de posibil hulitor al lui Iisus Hristos. În chipul acesta sun- tem şi noi când învă ătura cea mare şi sfântă despre pa- timile, moartea şi învierea lui Iisus, Fiul lui Dumnezeu, nu face nici o schimbare sufletească în noi şi în purtă- rile noastre, ci alergăm înainte pe căile păcatelor şi fă- rădelegilor. O, de câte ori suntem şi noi ca dregătorul din căru ă! Un morar îmi spunea odată despre o femeie care-şi aştepta măcinişul citind în Acatistier lângă coşul morii. Frumos lucru, dar, vai, când citea mai tare îşi împlânta mâinile în măcinişul altora. Şi eu am cunoscut o femeie care se scula dis-de- diminea ă şi citea în căr ile de rugăciuni de numai ce răsuna; dar, vai, citind din carte, punea mâna pe ce pu-
  33. 33. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 33 tea. Sunt destui oameni evlavioşi la vedere, dar în via a lor şi în faptele lor nu este nici o putere creştinească. Asta vine de acolo că n-au aflat şi nu cunosc oa- menii cu adevărat Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Mi- nunea cea mare a schimbării unei vie i păcătoase, mi- nunea cea mare a schimbării păcătoşilor pe drumul Damascului, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii. Stând cu adevărat sub bra ele Crucii, o putere de sus î i umple via a cu dar şi putere. O pute- re de sus î i schimbă urechile, ochii, vorbele şi purtă- rile. Numai darurile ce izvorăsc din Jertfa Crucii pot face din Sauli Paveli. Dregătorul, când a auzit vestea cea bună despre Iisus Care S-a jertfit pentru mântuirea lui, s-a oprit nu- maidecât în loc din goana cailor şi, după ce s-a încreştinat, s-a întors acasă ca un om schimbat şi mân- tuit. Întocmai ca Saul pe drumul Damascului, aşa şi dregătorul pe drumul Ierusalimului a înviat la o via ă nouă, s-a schimbat din „Saul” în „Pavel”, din necreştin în creştin, din necredincios în credincios, dintr-un om pierdut într-un om „aflat” şi mântuit. Aşa trebuie să ne schimbe şi pe noi în elegerea adevărată a Jertfei Mântuitorului. Nu-i destul că citim în Biblie, citim în Acatistier, mergem la biserică (aşa, din când în când!), ci trebuie să ne oprim şi din calea răută ilor. În zadar purtăm nume frumoase de creştini, dar facem fapte urâte de păgâni. Dragă cititorule! Această carte de citiri şi tâlcuiri biblice se suie acum lângă tine ca un mic Filip şi î i zi- ce: „Omule! N-ajunge nimic citirea ta dacă nu L-ai primit cu adevărat pe Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui şi nu te-ai oprit cu ajutorul Lui din drumul răută ilor”.
  34. 34. Preot IOSIF TRIFA 34 Peştii cei vii şi cei mor i Prin apele râurilor a i văzut cum peştii cei vii înoa- tă totdeauna împotriva apei şi a valurilor ei. Numai peştii cei mor i se duc cu apa în jos, adică îi duce apa cu ea în jos. Aşa, iubite cititorule, sunt şi creştinii. Creştinul cel viu trebuie să înainteze totdeauna împotriva valurilor lumii acesteia. Numai creştinul cel mort se lasă dus şi târât de apele şi păcatele lumii. Tu, cititorule, ce fel de creştin eşti? Eşti tu un creş- tin viu sau un creştin mort? „Cornuri calde!” Ieri pe stradă, un băiat vindea cornuri şi striga cât îl inea gura: – Cornuri calde! Haide i la cornuri calde! M-am dus şi eu să-mi cumpăr un corn cald, dar, când colo, de cornuri nici vorbă nu era să fie calde. – De ce strigi aşa? îl întreb pe băiat, că, iată, cornurile sunt reci de tot. – Aşa li se zice... cornuri calde, răspunse băiatul. Numai li se zice aşa, dar ele au fost făcute de aseară şi s-au răcit de mult. Aşa şi cu cei mai mul i oameni, li se zice numai „creştini”, dar dragostea, duhul şi căldura unei vie i cu adevărat creştineşti s-a stins şi s-a răcit de mult în ei.
  35. 35. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 35 „SCULA I-VĂ ŞI IEŞI I DIN LOCUL ACESTA!”... abloul de mai sus ne arată scăparea lui Lot din Sodoma şi Gomora. Doi îngeri se arătară lui Lot în chip de bărba i şi îi ziseră: „«Scoate pe ginerii tăi şi pe fetele tale din acest loc, că noi voim să stricăm locul acesta, pentru că mare este strigarea pă- catului înaintea Domnului... scula i-vă şi ieşi i din locul acesta, pentru că Domnul vrea să piardă cetatea.» Şi T
  36. 36. Preot IOSIF TRIFA 36 ginerilor lui Lot li se părură o glumă aceste vorbe. Iar dacă s-a făcut de diminea ă, grăbeau bărba ii (îngerii) pe Lot, zicând: «Scoală-te, ia- i femeia şi pe cele două fete ale tale…» Dar Lot zăbovea şi cei doi bărba i l-au apucat de mână pe el şi pe so ia lui şi pe cele două fete (ginerii au rămas în foc) şi sco ându-i afară, au zis: «Mântuieşte- i sufletul! Să nu te ui i înapoi şi nici să nu stai în loc...» Şi Domnul a plouat peste Sodoma şi Gomora pucioasă şi foc din cer… Şi s-a uitat femeia lui Lot, Sara, înapoi şi s-a făcut stâlp de sare” (Citi i pe larg această istorisire la Facere, cap. 19). Când eram prunc la şcoală, mă îngrozeam de focul care a ars Sodoma şi Gomora. Parcă auzeam casele troznind şi parcă-i vedeam pe oameni fugind şi alergând să scape de pieire. Azi însă am o altă spaimă şi groază când mă uit la chipul de mai sus. În chipul de mai sus şi în istoria lui parcă văd o Sodomă şi Gomoră din zilele noas- tre. Când mă uit în lume, parcă văd o Sodomă şi o Gomoră sufletească mai grozave ca acelea din Biblie. Parcă văd cum troznesc în toate păr ile casele (clădirile) sufleteşti ale oamenilor de azi şi văd focul pieirii sufleteşti cum se întinde dus de vânturile răută ilor... văd suflete pie- rind în foc şi mă îngrozesc... mă înfiorez. Da, da, mă în- grozesc, dar nu de foc, ci de nepăsarea ce o văd cum stau oamenii linişti i, iar sufletul lor arde în focul răută ilor. Da, da, lumea de azi e o Sodomă şi o Gomoră su- fletească. Parcă niciodată n-au fost atâtea răută i în lu- me ca azi. În mijlocul acestor răută i, se aude un glas chemător. Auzi tu, dragă cititorule, acest glas? E glasul Domnului, care te strigă pe tine şi pe mine ca odinioară pe Lot şi ne zice: „Scula i-vă şi ieşi i din locul aces- ta!”... „Scula i-vă şi ieşi i din răută i!”... „Mântui i-vă
  37. 37. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 37 sufletul!” Dar ne spune Biblia că „Lot zăbovea să ple- ce”. Auzea de groaza pustiirii şi tot întârzia; vedea fo- cul aprins şi tot nu pleca. Aşa-i omul şi azi. Aude că trebuie să-şi scape sufletul, vede focul ispitelor aprins şi tot întârzie a pleca pe calea mântuirii. Lot, cu zăbava lui, ar fi pierit în foc, de nu-l luau îngerii de mână să-l por- nească pe calea mântuirii. Iată, vede i, Dumnezeu nu numai că l-a chemat pe Lot la mântuire, ci i-a dat şi un ajutor. Aşa-i, dragă cititorule, şi cu noi. Dumnezeu ne dă şi nouă ajutor care să ne scoată din focul pieirii sufleteşti. Ştii tu care este acest ajutor? E Iisus Mântuitorul, trimi- sul Tatălui Ceresc. El singur ne poate ajuta să scăpăm din pieire sufletească. O, ce bun este acest Mântuitor! El stă gata să te scoată din Sodoma şi Gomora. Tu, dragă suflete, nimic altceva nu trebuie să faci decât să- i întinzi mâna spre El, să-I dai Lui mâna ta şi încrederea ta, stri- gând: „Scapă-mă, Doamne, mântuieşte-mă, Doamne!” Biblia ne spune că ginerilor lui Lot li se părea că glumeşte trimisul lui Dumnezeu care-i chema să iasă din cetate. Aşa şi celor mai mul i oameni de azi li se pa- re o glumă chemarea la mântuire sufletească. Ba unii încă şi râd şi batjocoresc când îi îndemni să iasă din Gomora, din răută i. Un ostaş din Oastea Domnului îmi spunea că, de câte ori îl văd oamenii cu medalia crucii pe piept şi cu Testamentul în buzunar, aceştia râd şi fac glume de „mântuirea” lui. Aşa-s oamenii: când te hotă- răşti şi ieşi din Sodoma şi Gomora răută ilor, râd de tine şi când îi chemi şi pe ei să iasă din răută i, iarăşi râd. Li se pare o glumă această chemare, ca şi ginerilor lui Lot. Dragă cititorule şi scumpă cititoare! O Sodomă şi Gomoră sufletească e lumea de azi. Auzi tu glasul Domnului, care te strigă pe tine şi pe mine: „Scula i-vă
  38. 38. Preot IOSIF TRIFA 38 şi ieşi i din locul acesta... Scula i-vă şi ieşi i din rău- tă i... Mântui i-vă sufletul!”? O întâmplare ca pe vremea Sodomei În asemănarea ginerilor lui Lot s-a petrecut anul tre- cut o întâmplare într-un teatru din Germania. Se juca o piesă de teatru de râs şi de petrecere şi teatrul era căptuşit de lume. Dar afară, într-o parte teatrul luase foc. Atunci unul din actori a început a striga: „Foc! Foc!”. Dar lumea credea că aceste vorbe se in şi ele de glumele reprezenta- iei şi actorul vrea să facă o glumă şi mai mare, ca să râdă apoi de spaima publicului. A strigat şi directorul că „arde teatrul”, dar lumea râdea înainte. Abia când s-au ivit flă- cările, lumea a început a fugi îngrozită. Dar atunci era prea târziu. Aproape to i s-au prăpădit în foc. Cam aşa se întâmplă şi în via a oamenilor. Pentru cei mai mul i, via a aceasta e un teatru de râs şi de pe- treceri şi când le spui să iasă din focul răută ilor, din focul pieirii sufleteşti, râd de tine şi te batjocoresc. Abia pe patul mor ii văd focul pieirii sufleteşti, dar atunci e prea târziu, e prea târziu... Lăcomia lui Adam După ce i-a scos Dumnezeu pe Adam şi pe Eva afară din rai, a zis aşa: – Adame, să ari atâta cât îi duce într-o zi o brazdă înainte şi înapoi şi vei avea pâine destulă pe un an de zile.
  39. 39. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 39 Dar Adam n-a ascultat de poruncă. Văzând el îna- intea lui atâta pământ, s-a apucat să are mai mult şi să înconjure locul cât ai brăzda într-o zi. Văzând Tatăl Ceresc una ca asta, i-a zis cu bunătate: – Apoi Adame, dacă nu m-ai ascultat, ară tu cât îi putea, că Eu i-oi da cât voi vrea. Şi chiar aşa a rămas până astăzi. Marea Moartă şi „stânca femeii lui Lot!” Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, am văzut şi Marea Moartă. O, ce fioroasă este această mare! E cea mai joasă dintre toate apele din lume; cea mai sărată şi cea mai plină de otravă. De departe miroase a catran şi pieire. Nici un fel de vietate nu trăieşte în ea. Nici un fel de verdea ă nu creşte în jurul ei. Din toate păr ile o încon- jură o pustietate ce împrăştie fior de moarte. În partea sudică se vede în apele mării o stâncă de sare petrificată. Arabii îi zic „stânca lui Lot”. Aici s-a prefăcut în stâlp de sare so ia lui Lot. O, ce înfiorător e acest inut! Doar nică- ieri în lume nu se văd urmele păcatului aşa de înfiorător ca la Marea Moartă. (Acest loc se află pe larg istorisit în cartea „Însemnări din călătoria la Ierusalim”.)
  40. 40. Preot IOSIF TRIFA 40 PÂINE (MANĂ) DIN CER ŞI APĂ DIN STÂNCĂ… maginea de mai sus ne arată întâmplarea israe- li ilor în pustie, când Dumnezeu le-a dat mană din cer şi apă din stâncă. „Şi a cârtit toată adunarea fiilor lui Israel împotri- va lui Moise, zicând: «Mai bine am fi murit bătu i de Domnul în pământul Egiptului, când şedeam lângă oa- lele cu carne şi mâncam de ne săturam, decât să murim în pustia asta». Şi a zis Domnul către Moise: «Iată, Eu I
  41. 41. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 41 voi face să plouă pâine din cer…» Şi s-a făcut seară, iar diminea a s-a aşezat un strat gros de rouă în jurul taberei. Când s-a luat roua, iată, pe fa a pustiei era ce- va mărunt ca nişte grăun e… Şi fiii lui Israel întrebară: «Ce este aceasta?» Şi Moise zise: «Aceasta este pâinea pe care v-a dat-o Dumnezeu spre mâncare…»” Moise a poruncit să strângă mană fiecare câtă îi tre- buie pe o zi. Unii însă au strâns mai multă, dar aceasta „a făcut viermi şi s-a împu it. Şi a zis Moise: «Şase zile ve i aduna mană, dar a şaptea zi nu ve i afla». Şi au ieşit unii din popor să adune – în ziua Domnului – şi n-au aflat”. Pe urmă, poporul murmura, căci n-avea apă. Şi Dumnezeu îi zise lui Moise: „Loveşte cu toiagul piatra Horeb şi Eu voi sta acolo şi vei lovi piatra şi va ieşi dintr-însa apă. Şi Moise a făcut aşa”… (Citi i pe larg la Ieşire, cap. 16 şi 17.) E plină de învă ătură sufletească această istorie. Spre Canaan, spre ara făgăduin ei, mergeau israeli ii şi în această călătorie s-au hrănit cu pâine din cer şi cu apă din stâncă. De nu le venea această mâncare cereas- că, ar fi pierit cu to ii, căci de jur-împrejurul lor era pustia goală. Canaanul era încă departe, undeva înainte, iar înapoia lor era Egiptul cu jugul iobăgiei din care abia scăpaseră. Singura lor nădejde era cerul de sus şi de acolo le-a venit, la vreme, mâncare şi băutură ce- rească şi cu acest ajutor au putut merge înspre Canaanul cel ceresc. Şi călătoria noastră trece prin pustie. Toată lumea aceasta e o pustie mare pentru sufletul nostru, căci hrană sufletească nu este în ea. Pentru hrana su- fletului, pentru foamea şi setea sufletului nostru, trebuie să cerem şi să primim şi noi ca israeli ii pâine şi apă ce-
  42. 42. Preot IOSIF TRIFA 42 rească. Pâinea şi apa sufletului nostru vin şi azi de sus, din cer. „Mana cerească” e şi azi hrana celor care îna- intează spre mântuire. Ştii tu care este această mană? Iată, i-o spune aşa de frumos Iisus Hristos. „Eu sunt pâinea vie ii – a zis Iisus – Eu sunt pâinea cea vie care S-a pogorât din cer. Dacă mănâncă cineva din această pâine, în veac va fi viu” (Ioan 6, 35, 51). „De însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui” (Ioan 7, 37-38). Aceasta este şi azi „mana” celor care înaintează spre patria cerească. Fără de această mană „ce vine de sus” nu putem înainta spre mântuire. Mana ce cădea din cer ca un fel de rouă închipuie darul şi harul Duhului Sfânt, care se pogoară din cer peste cei care L-au primit cu adevărat pe Mântuitorul şi trăiesc o via ă cu El. Mi- nunată este această mană: ea e şi azi o minune mare, o taină mare, o putere nespusă pentru cine o cunoaşte şi mănâncă din ea. Păcătoşii nu o în eleg, pentru că n-au gustat din ea şi de aceea ei râd de cei care se hrănesc cu ea şi se laudă cu mântuirea sufletului. O, dragă cititorule! Î i hrăneşti tu sufletul cu mană cerească sau, ca nebunul cel din evanghelie, î i îmbii sufletul cu mâncări şi băuturi, zicându-i: „Suflete, ai de toate… Bea, mănâncă şi te veseleşte”. Biblia ne spune că israeli ii îl mustrau pe Moise că i-a scos din iobăgia Egiptului „unde şedeau lângă oalele cu carne şi mâncau de se săturau”. Aşa sunt şi cei ce nu se doresc după Canaanul făgăduin ei, după ara cerească, ci mai bucu- ros rămân în iobăgia păcatelor, lângă oalele pline cu carnea patimilor şi plăcerilor acestei lumi. Şi încă ceva să învă ăm din istoria de mai sus. Moise le-a dat ordin israeli ilor să strângă mană numai
  43. 43. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 43 pentru o zi, dar pe unii lăcomia i-a îndemnat să strângă mai multă. N-au avut însă folos de ea, căci „a făcut viermi şi s-a împu it”. Când Domnul î i dă cele de lipsă, de ce ascul i de acea lăcomie care te îndeamnă să nu mai fi niciodată mul umit şi îndestulat cu soarta şi cu starea ta? Şi încă o poruncă le-a dat Moise israeli ilor: să nu strângă mană în ziua Domnului. Dar păcatul lăcomiei i-a scos pe unii să strângă mană şi în ziua Domnului. N-au aflat însă nimic. Dumnezeu trăsese darul din calea lacomilor. Lăcomia îi îndeamnă şi azi pe unii să nu cru e nici ziua Domnului de lucruri şi alergări, iar al ii se bagă pe la crâşme (după mana cea ame itoare de cap, a diavolului). Dar precum israeli ii cei lacomi n-au aflat mană în ziua Domnului, aşa şi alergările şi lucrările din sărbători nu dau nici un câştig, ci numai păcat. Iată, dragă cititorule, câte învă ături frumoase ne dă citirea biblică de mai sus. Pune-le pe sufletul tău! „Mâncarea” unei femei evlavioase Un vestit predicator din Anglia istorisea următoa- rea întâmplare: Într-o zi m-am abătut pe la casa unei femei sărace, să-i dau ceva ajutor dintr-o colectă. Am aflat-o tocmai mâncând de amiază. Avea o masă de tot sub ire: o bu- cată de pâine, o zeamă goală şi un ulcior cu apă. – Numai atât? am întrebat-o eu. – Ba, mai am ceva, a răspuns văduva. Şi, întinzân- du-şi mâinile într-un dulap, a scos o Psaltire. Mâncarea mea cea mai aleasă e aceasta, a zis femeia.
  44. 44. Preot IOSIF TRIFA 44 O, de am în elege şi noi cuvintele Mântuitorului, că „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci şi cu orice cuvânt ce iese din gura lui Dumnezeu”. Câ i cunosc însă această mâncare? „Mana” din ziua de azi Şi via a noastră e o pustie plină de necazuri, lip- suri şi greută i. Ca să putem înainta prin ea, ne trebuie şi nouă, ca oarecând israeli ilor, mană de sus din cer: ajutor de la Dumnezeu, dar şi har de la Duhul Sfânt. Însă creştinii de azi au aflat o altfel de „mană”: alcoo- lul – „mana” pe care a scornit-o diavolul. Cu această „mană” umblă omul să se „întărească” atunci când e necăjit, când e obosit, când e bolnav, când e păgubit, când e sănătos şi voios, adică totdeauna. Dar vai de „tăria” ce o dă această „mană”! Roadele ei sunt groza- ve. Cei care se hrănesc cu această „mană” înaintează mereu spre „canaanul” diavolului, spre pieire trupeas- că şi sufletească… spre iad. Semnul bolii e grea a de mâncare Semnul cel mai bun al bolii e pierderea poftei de mâncare, e grea a de mâncare. Iar semnul tămăduirii e recăpătarea poftei de mâncare. Aşa e şi cu sănătatea cea sufletească. Credinciosul are poftă de mâncare su- fletească. Nu poate trăi fără hrana sufletească. Dar pă-
  45. 45. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 45 cătosul nu poate suferi Cuvântul lui Dumnezeu. Are grea ă de orice hrană sufletească. Nu-i trebuie, nu-i place, o respinge, în semn că sufere de o grea boală su- fletească. Cei mai mul i păcătoşi mor în această boală. Şcoala lăcomiei Lăcomia de bani şi avu ii are o şcoală deschisă aşa de mare şi largă pe cât e de mare pământul şi lumea şi atâ ia şcolari are, aproape câ i oameni sunt pe pământ. Această şcoală n-are zi de sărbătoare sau încetare de la învă ătură şi totuşi oamenii se îmbulzesc la didahia ei, ca să înve e pricopseli de a face câştiguri şi dobândă. În şcoala lăcomiei, şi cei cu capul slab şi nătângi sunt plini de minte şi iscusi i a prinde învă ăturile ce le dă dăscă- li a cea rea a iubirii de bani şi avu ie. (Dintr-o cazanie bătrână)
  46. 46. Preot IOSIF TRIFA 46 „ŞI A BĂUT NOE DIN VIN ŞI S-A ÎMBĂTAT”… maginea de alături arată o întâmplare pe care o cunoaştem încă din pruncie, de când umblam la şcoală. E întâmplarea cu Noe când s-a îmbătat. Despre Noe ne spune Biblia că, după ce a scăpat de potop şi a ieşit din corabie, „s-a făcut lucrător de pământ şi a să- dit vie”. Scăpat din potop şi împăcat cu Dumnezeu, Noe şi feciorii lui trăiau în pace şi fericire. Dar într-o zi ce s-a întâmplat? „Şi a băut Noe din vin şi s-a îmbă- tat”, ne spune Biblia. Şi din această be ie ce a ieşit? Ham a râs de goliciunea tatălui său şi pentru asta Noe l-a blestemat, zicând: „Blestemat să fie Ham, pruncul meu1 , şi să fie slugă fra ilor săi”. (Citi i pe larg în Bi- blie, la Facere 9, 20-28.) Când eram la şcoală, dascălul stăruia asupra greşelii lui Ham care a râs de tatăl său. Toată lec ia dascălului se 1 Atât în edi iile Bibliei traduse cu aprobarea Sf. Sinod al B.O.R., cât şi în cele britanice, acest verset este tradus astfel: „Blestemat să fie Canaan! Să fie robul robilor fra ilor lui”. În traducerea folosită de Părin- tele Iosif, probabil, versetul era tradus „blestemat să fie Ham…”. În fond, contradic ia e aparentă, căci blestemul pentru păcatul lui Ham se transmite asupra lui Canaan, fiul lui acestuia, şi a urmaşilor săi. Părintele Iosif mai afirmă că „Ham a râs de goliciunea tatălui său şi pentru asta Noe l-a blestemat”. În nici o traducere cunoscută de noi nu se specifică un asemenea fapt. Considerăm însă că aceasta e o interpretare în sensul lărgirii semnifica iilor păcatului lui Ham. (N. ed.) I
  47. 47. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 47 descărca în capul bietului Ham, iar despre be ia lui Noe nimic rău nu se pomenea. Greşeala lui Ham a fost mare, aceasta e adevărat. Dar nici greşeala lui Noe n-a fost mai mică. Izvorul greşelii lui Ham e a se căuta tocmai în vor- bele: „şi s-a îmbătat Noe”; pentru că, de nu se îmbăta Noe, nici Ham nu păcătuia. Îndată ce s-a îmbătat Noe, ca dintr-un izvor au început a curge greşelile şi păcatele. Ham a început a râde, iar Noe a început a… blestema. Auzi tu, dragă cititorule… Noe blestemă. Blestemă Noe? De necrezut. Noe, alesul Domnului, s-a apucat să blesteme. Noe, pe care Dumnezeu l-a făcut un al doilea Adam al omenirii, a ajuns să blesteme. Noe, cel scăpat din potop, Noe, cel care s-a rugat atât de frumos când a
  48. 48. Preot IOSIF TRIFA 48 ieşit din corabia mântuirii, s-a apucat să blesteme? Da, da! Noe blestemă; şi blestemul a ieşit din be ia lui. Dar urmările be iei lui Noe nu se opresc numai aici. Căci ce ne spune Biblia mai departe? Blestemul lui Noe l-a făcut pe Ham „slugă fra ilor săi” şi cu asta s-a spart iubirea şi dragostea dintre fra i. S-a spart pa- cea şi buna în elegere din casa şi familia lui Noe. S-a iscat duşmănie între „slugă” şi „stăpân”; şi această duşmănie a trecut apoi în toată omenirea, pentru că Biblia spune că urmaşii lui Noe „s-au împăr it peste tot pământul” şi „din neamurile feciorilor lui Noe s-au împăr it hotarele neamurilor pe pământ” (Facere 9, 15 şi 10, 5). Blestemul izvorât din be ia lui Noe a rămas până azi: pofta popoarelor de a se stăpâni şi asupri unele pe altele. Iată, vede i, Noe s-a îmbătat o singură dată şi urmările cele rele ale be iei lui au ră- mas până azi. Din be ie izvorăsc şi azi, ca dintr-un izvor spurcat, tot felul de fărădelegi şi păcate: desfrânări, bătăi, omo- ruri, sudălmi, mânii etc. Câte blesteme nu se fac şi azi din pricina be iei: blestemă prunc pe tată şi tată pe prunc, so pe so ie etc. Be ia sparge şi azi pacea şi bu- na în elegere din casele oamenilor. N-are dracul nici o altă slugă atât de harnică şi credincioasă ca băutura şi be ia, cu ajutorul cărora bogată roadă culege pentru împără ia iadului. Mântuitorul Iisus Hristos a zis: „Nu vă teme i de cei ce omoară trupul, iar sufletul nu-l pot ucide, ci mai ales vă teme i de cel ce poate să omoare şi sufletul şi să-l arunce în iad” (Matei 10, 28). Un astfel de duş- man, care omoară şi trupul, şi sufletul omului, e alcoo- lul, băutura, be ia.
  49. 49. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 49 O poveste despre Noe După ce a scăpat Noe din potop şi a ieşit din cora- bie, a început a lucra pământul. Umblând şi lucrând încoace şi încolo, îi veni în minte să sădească şi vie. Dar via nu se prindea şi lui Noe îi era necaz. Atunci, iacă vine dracul şi îl îmbie pe Noe să-l bage şi pe el ortac la lucru, că el ştie ceva de care via se prinde. Noe se învoi şi rămase ca agoniseala s-o împartă în două, după dreptate. Atunci necuratul luă sânge de leu, de porc şi de maimu ă şi stropi butucii viei şi via îndată se prinse şi aduse rod. La cules, necuratul şi-a luat partea sa cu prisosin ă. Şi cu toate că Noe a murit de mult, dracul îşi ine şi acum partea sa întreagă (ba, parcă, a mai luat şi din a lui Noe). Şi de când a uns necuratul butucii viei cu cele trei feluri de sânge, aşa a rămas până azi, că băutura îl fa- ce mai întâi pe om curajos ca un leu, mai apoi porc ce se tăvăleşte în noroi şi pe urmă maimu ă de care râd şi pruncii şi râde uli a satului când beatul iese din crâşmă şi începe a „măsura” calea spre casă. Ce a cerut diavolul Dracul se întâlni odată într-o pădure cu un om şi îi zise: – Am să te omor. Numai aşa î i mai las via a, dacă-l omori pe tatăl tău sau o ba i pe soră-ta, sau te îmbe i.
  50. 50. Preot IOSIF TRIFA 50 „Ce să fac? îşi zise omul. Să-l omor pe tatăl meu care m-a făcut e cu neputin ă. Să o bat pe soră-mea e ceva groaznic. Iacă mă voi îmbăta o dată şi îmi voi scăpa via a.” Şi s-a coborât omul în sat, a tras la o crâşmă şi s-a îmbătat una bună. Dar, mergând acasă şi îngroşându-se cearta, a bătut-o pe soră-sa şi l-a omorât pe tatăl său. Într-o carte veche am citit această istorioară; şi cine a scris-o a pus mult adevăr în ea, deoarece, cu adevă- rat, be ia este un izvor de rele şi fărădelegi. Noe, plânge- i fiii! Tulpina unor popoare a răsărit din cei trei fii ai lui Noe. Din Sem se trag popoarele din Asia. Din Ham se trag popoarele negre de prin Africa, iar din Iafet ne tragem noi, popoarele din Europa. Cum o duc urmaşii fiilor lui Noe? Vai de traiul lor. Priveşte, Noe, şi vezi ce au ajuns urmaşii fiilor tăi! Un blestem parcă-i urmăreşte. Se ceartă, se bat, se urăsc şi, mai ales, se îmbată pe întrecute. Blestemată a fost clipa în care te-ai îmbătat, căci din acea clipă par- că un blestem îi urmăreşte şi pe urmaşii fiilor tăi. Ui- tă-te, Noe, ce roade bogate culege satana pe urma be ii- lor! Noe! Plânge- i fiii şi, mai ales, plânge- i clipa în care te-ai îmbătat.
  51. 51. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 51 O poveste de la Ierusalim Când am fost în pelerinaj la Ierusalim, în ara arabilor, am auzit o poveste de-a lor. Se zice că, vă- zând credincioşii lui Mohamed-profetul cât de repede se lă eşte Evanghelia lui Hristos, au mers la un mare vrăjitor de-al lor care se pricepea la făcutul a fel de fel de vrăji şi otrăvuri şi l-au rugat să facă ceva pentru slă- birea creştinătă ii, căci altcum semiluna (legea lor) e pierdută. Vrăjitorul deschise atunci o ladă şi scoase o călda- re mare ce avea nişte evi încârligate, de credeai că un şarpe şade deasupra ei. – Da i acest vas, în dar, creştinilor, zise vrăjitorul, şi nu vă mai teme i de ei. Aşa s-a şi întâmplat. Creştinii au apucat a fierbe şi a bea alcool. Lupta lor pentru răspândirea Evangheliei a încetat. Evanghelia lui Hristos n-a putut cuceri păgâ- nătatea… O, ce urmări grozave a avut alcoolul asupra creşti- nătă ii!
  52. 52. Preot IOSIF TRIFA 52 „NOE! FĂ- I CORABIE DIN LEMNE CE NU PUTREZESC”… n imaginea de mai sus se vede cum îi arată Dumnezeu lui Noe să-şi facă corabie de mântui- re şi de scăpare din potop. „Şi a zis Domnul Dumnezeu lui Noe: «Umplutu-s-a pământul de nedreptate şi, iată, voi pierde pe oameni şi pământul. Iar tu fă- i corabie din lemne neputrezitoare, în patru muchii… Şi aşa vei face corabia: de trei sute de co i va fi lungimea şi de cincizeci de co i lă imea şi Î
  53. 53. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 53 de treizeci de co i înăl imea; şi o fereastră să faci corăbiei…» Şi a făcut Noe toate câte i-a poruncit lui Domnul Dumnezeu şi scăpă din potop… (Citi i pe larg această istorie la Facere, cap. 6.) Să luăm aminte că istoria lui Noe cu clădirea coră- biei este plină de învă ătură sufletească pentru noi. Şi tu, dragă cititorule, trebuie să fii un Noe clăditor de co- rabie. Întocmai cum a clădit Noe corabie să scape de potop, aşa trebuie să lucrezi şi tu la corabia mântuirii tale sufleteşti, ca să fii gata pe când vine potopul mor ii şi să po i scăpa de pieire sufletească. Lui Noe îi arăta Dumnezeu în amănunt cum să-şi lucreze corabia mân- tuirii. Tot aşa şi ie, şi mie, iubite cititorule, Dumnezeu ne arată amănun it cum să ne lucrăm corabia mântuirii sufleteşti. Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie, din Evan- ghelie, din biserică ne spune şi nouă şi ne arată lămurit cum să clădim bârnă de bârnă şi cui de cui corabia mântuirii sufleteşti. Planul mântuirii noastre sufleteşti se află spus aşa de frumos, de limpede şi de amănun it în Biblie, în cartea pe care a lăsat-o Dumnezeu pe pă- mânt; şi tu, cititorule, nu citeşti acest plan, nu vrei să-l afli şi nu vrei să te apuci de lucru? Noe a lucrat o via ă întreagă la corabia mântuirii lui din potop. Aşa şi tu, zi de zi, an de an, o via ă întreagă trebuie să lucrezi mereu la corabia mântuirii tale sufle- teşti printr-o via ă pusă şi trăită în slujba Domnului. În fiecare seară din zilele vie ii tale trebuie să- i faci un examen şi să te întrebi: Oare ce am mai lucrat azi la corabia mântuirii mele sufleteşti? Taina cea mare a mântuirii sufleteşti tocmai în aceasta stă: să nu stai pe loc, ci să înaintezi în lucrul Domnului. Zi de zi şi an de
  54. 54. Preot IOSIF TRIFA 54 an, tot mai mare, mai frumoasă şi mai gata să i se facă corabia mântuirii. O, ce bucurie mare este aceasta, să- i vezi isprăvindu-se corabia mântuirii tale sufleteşti, să te ştii scăpat pe când vine moartea. Dar vai, sunt aşa de pu ini cei care simt această bucurie şi care umblă după această bucurie! Cei mai mul i se înşeală cu diavoleas- ca înşelăciune că „mai au vreme” şi numai când încep ploile potopului, adică beteşugul mor ii, atunci aleargă în toate păr ile; şi s-ar ine şi de un pai, numai să scape, dar e prea târziu… Sunt, iarăşi, al ii care ascultă chema- rea lui Dumnezeu şi se apucă de lucrul mântuirii, dar lucrul lor nu merge înainte tocmai din pricină că lasă ca păcatul să strice ce au lucrat, întocmai cum muncitorul be iv bea duminica tot ce a câştigat într-o săptămână. Să ştii, dragă cititorule, că orice păcat înseamnă o lovi- tură de topor în corabia mântuirii tale sufleteşti. Orice păcat face o spărtură în corabie şi, dacă n-o astupi în grabă cu căin ă şi rugăciuni, mântuirea ta este pierdută. În tabloul de mai sus se văd şi fel de fel de unelte cu care lucra Noe şi familia lui. La orice meşteşug tre- buie unelte şi deprindere. Asta o ştie tot omul, dar aşa de pu ini în eleg că şi pentru lucrul mântuirii sufleteşti trebuie unelte şi deprindere. O astfel de unealtă este, spre pildă, Cuvântul lui Dumnezeu, care „taie ca sabia cea ascu ită” (Evrei 4, 12) şi „sfarmă ca ciocanul” (Ier. 23, 29). Şi câte alte unelte nu mai sunt pentru lucrul mântuirii sufleteşti! Dumnezeu î i arată nu numai cum să lucrezi, ci î i dă şi uneltele de lipsă. Şi tu tot nu vrei să te apuci de lucru? „Fă- i corabie din lemne ce nu putrezesc”, i-a zis Domnul lui Noe. Fă- i şi tu, cititorule, corabia din lem- ne ce nu putrezesc: credin ă, dragoste, fapte bune. Nu
  55. 55. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 55 folosi material ce putrezeşte după ce vei muri: pofte, patimi, bani, haine… Eu te întreb, iubite cititorule, unde ai ajuns tu cu lucrul mântuirii sufleteşti? Ori poate nu te-ai apucat încă de lucru?… Ce mai aştep i? Potopul, moartea? Ia seama, Domnul î i strigă să te apuci de lucru. N-auzi tu glasul Domnului Iisus cum te strigă: „Lucra i până este ziuă, căci vine noaptea când nimeni nu mai poate lucra” (Ioan 9, 4)? „Intră în corabie tu şi toată casa ta!” E veche istoria lui Noe cu corabia şi totuşi e nouă. Când o citeşti în Biblie i se pare că e vorba despre noi şi vremurile noastre. „Şi se stricase pământul înaintea lui Dumnezeu – zice Biblia – şi se umpluse de fărădelege. Şi a văzut Domnul Dumnezeu că pământul era stricat şi tot omul s-a abătut de la calea Sa”… (Facere 6, 11-12). Dar învă ătura despre potop şi corabia lui Noe mai are şi o altă însemnătate – aceea că Domnul ne cheamă şi pe noi, ca odinioară pe Noe, să ieşim din răută i şi să intrăm în cora- bia mântuirii noastre sufleteşti. „Intră în corabie tu şi toată casa ta” a zis Domnul către Noe; şi tot aşa î i zice şi ie: „Intră în corabie şi tu, omule! Ieşi din păcate şi intră în co- rabia îndreptării şi mântuirii tale sufleteşti.” „Eu sunt uşa, prin Mine de va intra cineva se va mântui” (Ioan 10, 9), a zis Iisus. Şi prin această uşă e chemat fiecare om să intre în corabie. „Intră tu şi toată casa ta!”… asta înseamnă să te îndrep i pe tine însu i, pe copiii tăi, pe so ia ta, pe slugile tale. Scoate certurile şi răută ile, şi năravurile cele rele din casa ta, din sufletul tău şi din al celor din casa ta.
  56. 56. Preot IOSIF TRIFA 56 Cititorule! Eu te întreb, eşti tu în corabie sau afară din corabie? Trăieşti în fărădelegi sau ai ieşit din ele? Poate că eşti departe, undeva în apele fărădelegilor. Pleacă, omule, îndată, să intri în corabie. Nu vezi cum cresc apele răută ilor? Nu vezi că te îneci în potopul fă- rădelegilor şi nu te înspăimân i? Bagă de seamă că moartea va închide fără de veste uşa corăbiei şi tu vei rămâne afară, spre pieire. Cititorule! Să ştii ce bine-i după ce ai intrat în co- rabie, după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi, ie- şind din ele, ai început o via ă nouă cu Domnul! Numai atunci vezi primejdia în care ai fost, numai atunci vezi apele şi valurile ispitelor din care ai scăpat. La orice fel de meşteşug trebuie deprindere Spune-mi, te rog, de meşteşuguri, oare dacă voim a le cunoaşte n-avem lipsă să ne apucăm de lucru ca să le de- prindem? De pildă, dacă voieşte cineva să fie căpitanul unei corăbii: se apucă de treabă. Voieşte să fie negustor, se apucă de treabă. La orice fel de meşteşug trebuie omul a se deprinde şi a se apuca de lucru. Tot aşa, şi cel ce vo- ieşte să fie un creştin adevărat trebuie a se apuca de lu- cru. Nu e destul numai că voieşte omul a se face creştin, ci alături cu voin a trebuie să se şi apuce de lucru. Dacă vom dormita, dacă sforăind vom aştepta să intrăm în ceruri, cum vom putea să moştenim împără- ia cerurilor?… (Sf. Ioan Gură de Aur – Omilia 16, Evrei)
  57. 57. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 57 Cuvântul cel mai lung şi cel mai scurt Într-o societate de intelectuali s-au pus odată dife- rite întrebări. Întrebările erau mai mult de glume şi păcăleli. Un om credincios, aflându-se între ei, a pus întrebarea: Care e cuvântul cel mai lung? Nimeni n-a putut da răspuns corect. Atunci cel ca- re întreba a răspuns tot el, zicând: Cuvântul cel mai lung e „veşnicia”, pentru că nu se mai gată niciodată. A pus apoi iar o întrebare: Care e cuvântul cel mai scurt? Răspunsul l-a dat tot el, zicând: Cuvântul cel mai scurt e „acum”, pentru că îndată ce ai rostit-o nu mai este, s-a dus. Am pus aceste întrebări – zise mai departe întrebătorul – să vă gândi i şi D-voastră că acum e timpul să câştigăm veşnicia. Via a noastră e să câştigăm acest acum care ine cât o scânteie, dar veşni- cia rămâne pentru totdeauna. Să ne gândim şi noi asupra acestui adevăr. Acum e timpul să ne dobândim veşnicia, via a veşnică. „As- tăzi, de ve i auzi glasul Meu, nu vă învârtoşa i inimile voastre” (Evrei 3, 7-18). Însă diavolul îi şopteşte mereu omului: Mâine… mâine… Vai celor ce ascultă de şoapta satanei. La ce se gândeşte omul în clipele mor ii Un învă at din Anglia a strâns răspunsuri de la to i cei care, prin atare minune, au săpat, aşa-zicând, din gura mor ii şi pe care i-a întrebat la ce s-au gândit în clipele când s-au văzut în fa a mor ii.
  58. 58. Preot IOSIF TRIFA 58 Optzeci la sută dintre cei întreba i au răspuns că în acele clipe s-au gândit cât de rău şi-au cheltuit via a şi cât de pu in au lucrat pentru sufletul lor. „În fa a mea – spunea unul – nu vedeam decât faptele mele ce- le rele. Sim eam că mă topesc sub groaznica mustrare că nu mi-am îngrijit sufletul.” Măcar din aceste răspunsuri să luăm şi noi învă ă- tură despre grija şi îngrijirea sufletului.
  59. 59. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 59 TRĂIM VREMURI BIBLICE maginea de mai sus arată una din vedeniile Evan- ghelistului Ioan istorisite în Apocalipsa, la cap. 6. Când citeşti în Biblie această vedenie, parcă vezi în ea istoria vremurilor noastre. Iată mai jos această vedenie: „Şi am văzut – scrie Evanghelistul Ioan – când a deschis Mielul (Iisus) una din cele şapte pece i… şi mi-a zis: «Vino şi vezi». Şi am văzut şi iată un cal alb; şi cel ce şedea pe el avea arc; şi s-a dat lui cunună şi a ieşit biruind şi ca să biruiască.” I
  60. 60. Preot IOSIF TRIFA 60 Vedenia aceasta înseamnă biruin a Evangheliei lui Iisus Hristos pe pământ, adică binele, pacea şi iubirea între oameni. „Şi când a deschis a doua pecete, am văzut şi iată alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el s-a dat lui să ia pa- cea de pe pământ şi ca unul pe altul să se junghie; şi s-a dat lui sabie mare”… Oare acest cal roşu ca focul n-a fost marele război care a luat pacea de pe pământ? Oare acest cal nu sunt vremurile noastre pline de praf de puşcă şi de pregătiri de războaie noi? Oare nu este acest cal roşu diavolul care a luat pacea şi dragostea din sufletul şi din traiul oame- nilor şi a făcut şi face cumplită moarte sufletească? „Şi când a deschis pecetea a treia, am văzut, şi iată un cal negru; şi cel ce şedea pe el avea cumpăna în mâna sa. Şi am auzit glas în mijlocul celor patru vie uitoare, zicând: «O măsură de grâu pentru un dinar şi trei măsuri de orz pentru un dinar”… Oare acest cal nu este scumpetea ce ne-a venit du- pă război, pe care o sim im şi noi din belşug şi care ne strigă şi nouă pre uri grozave şi mai mari ca acelea din Biblie, când era măsura de grâu cu un dinar? „Şi când a deschis pecetea a patra, am văzut, şi iată un cal galben; şi celui ce şedea pe el îi era numele Moartea şi iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor putere ca să omoare a patra parte a pământului, cu sabie, cu foa- mete şi cu moarte”… Oare acest cal nu sunt plăgile, necazurile ce le trăim azi: secete, furtuni, muscă columbacă, beteşuguri în oameni şi vite etc.? În toate păr ile parcă tropoteşte azi acest cal şi încă nu ştim ce necazuri şi pedepse ne mai poate aduce…
  61. 61. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 61 Da, da, iubi ilor cititori, trăim vremuri biblice. Tră- im vremuri grele, pe care ni le arată anumit Biblia şi ne cheamă să ne întoarcem către Dumnezeu. De ani de zi- le, Dumnezeu parcă vorbeşte cu noi prin semne şi mi- nuni, prin tot felul de pedepse şi plăgi, aşa cum le vor- bea odinioară egiptenilor prin Moise şi Aron. Noi însă trăim în chipul şi asemănarea lui Faraon. Vedem arăta- rea şi pedeapsa cerului, ne înspăimântăm de ea, dar nu ne îndreptăm. Cu adevărat trăim vremuri biblice. Vremurile noas- tre sunt o Biblie deschisă în care şi cel orb de carte poate vedea şi citi chemarea Domnului, să ne întoarcem la El. Vai celor ce nici acum nu aud şi nu în eleg această chemare. Cu adevărat aceştia sunt cei despre care a zis Psalmistul: „Ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud”. Cu adevărat, aceştia sunt pierdu i.
  62. 62. Preot IOSIF TRIFA 62 „MERGE I, VĂRSA I PE PĂ- MÂNT CELE ŞAPTE CUPE ALE MÂNIEI LUI DUMNEZEU”… u adevărat, trăim vremuri biblice. De ani de zile, Dumnezeu a început a grăi cu oamenii prin semne şi arătări cereşti. Şi războiul a fost un astfel de semn, şi răută ile şi greută ile de după război sunt un astfel de semn, şi vremile grele: potopurile, furtunile, seceta, greută ile etc., sunt un astfel de semn… prin care Dumne- zeu îi cheamă pe oameni la întoarcere din căile cele rele. Dar oamenii nu se întorc, ci tot mai răi şi mai răi se fac. Cu adevărat, se împlineşte în zilele noastre proorocia din Apocalipsa, pe care o arată chipul de alături. „Şi am auzit glas mare zicând celor şapte îngeri: «Merge i şi vărsa i pe pământ cele şapte cupe ale mâ- niei lui Dumnezeu». Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa sa pe pământ şi s-a făcut rană rea şi mare între oameni, dar oamenii nu s-au îndreptat. Al doilea înger a vărsat cupa sa în râuri şi în izvoarele apelor şi s-au făcut sânge (războiul), dar oamenii nu s-au întors. Al treilea înger a vărsat cupa lui pe soare şi i s-a dat lui să-i dogorească pe oameni cu foc (secetă), dat oameni au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste aceste răni, şi nu s-au îndreptat. Un alt înger a vărsat cupa lui în aer şi s-au făcut fulgere, vuiete şi tunete şi cutremur mare s-a făcut… şi au hulit oamenii mai departe pe Dumnezeu” (Apoc. 16). C
  63. 63. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 63 Iată cu adevărat o proorocie pe care o trăim în zilele noastre. De ani de zile se descarcă peste noi cupele mâ- niei lui Dumnezeu, dar oamenii nu se întorc. A venit peste noi cupa cea cu sânge – războiul – dar n-am ascul- tat-o; suntem mai răi ca înainte de război. Au venit apoi, rând pe rând, cupele cu foc (secetă), grindini, potopuri, uragane, boli, greută i şi alte fel de fel de plăgi. Cupele mâniei lui Dumnezeu se descarcă mereu peste noi, dar, în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cine ştie câte cupe mai sunt până când trâmbi a judecă ii va che- ma pe tot omul înaintea Dreptului Judecător! Glasul Domnului peste noi strigă astăzi, grăind: „Întoarce i-vă, oamenilor!” Cel care nici acum n-aude şi n-ascultă chemarea Domnului este un pierdut.
  64. 64. Preot IOSIF TRIFA 64 O scrisoare din război Din focul războiului celui mare, un soldat îmi scria: „Pe aici e mare răutate şi osândă, iubite d-le pă- rinte. Coasa mor ii coseşte din greu. Cad oamenii po- log. Eu am făcut făgăduin ă lui Dumnezeu că, dacă voi scăpa din acest prăpăd, apoi trei păr i din via a mea le voi petrece tot în coate şi în genunchi, cu rugăciune şi mul ămită lui Dumnezeu”… După război, l-am văzut pe autorul acestei episto- le. L-am văzut la un praznic al Sf. Paşti… într-o cârciu- mă. Izbea cu pumnul în masă şi înjura de cele sfinte, de te luau fiorii. Făgăduim întoarcere la Dumnezeu numai până ce ne îmblăteşte pedeapsa cerului de sus. * „Ascultă, pământule, iată, Eu aduc peste aceşti oameni rele din care nu vor mai putea scăpa” (Ier. 11, 11), „căci M-au părăsit pe Mine şi au jertfit dumneze- ilor străini şi s-au închinat idolilor” (Ier. 5, 19). „Veni i să ne întoarcem către Dumnezeu, căci El ne-a rănit şi tot El ne va vindeca. El ne-a lovit şi tot El ne va lega şi tămădui” (Osea 6, 1). „«Întoarce i-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi», zice Domnul” (Maleahi 3, 7).
  65. 65. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 65 PROOROCUL IONA ÎN PÂN- TECELE CHITULUI abloul de mai sus ne arată întâmplarea cu Iona din Biblie. Dumnezeu îl trimisese la Ninive, dar el, „voind să fugă dinaintea lui Dumnezeu”, s-a suit într-o corabie şi a plecat în altă parte. Pe drum însă, s-a T
  66. 66. Preot IOSIF TRIFA 66 iscat furtună; şi aruncându-se sor i despre cine ar fi pă- cătos, sor ii l-au arătat pe Iona, care a fost aruncat în mare. Dumnezeu însă i-a cru at via a, trimi ând un chit (o balenă) care l-a înghi it şi după trei zile l-a aruncat la uscat. Această pedeapsă l-a îndreptat pe Iona şi a plecat la Ninive, să predice Cuvântul lui Dumnezeu. (Citi i pe larg în Biblie cartea Iona.) Întâmplarea lui Iona este plină de învă ătură pen- tru noi. Ca şi cu Iona, Dumnezeu nu vrea moartea pă- cătoşilor, ci în multe feluri îi cheamă la întoarcere. Ca şi în calea lui Iona care fugea de porunca lui Dumne- zeu, Domnul scoate şi în calea noastră furtuni de ne- cazuri, de rele, de întristări, ca să ne oprim din calea răută ilor. În aceste vremuri de cumplite păcate, Dum- nezeu a lăsat să ne înghită şi pe noi valuri de scumpe- te, diferite boli în oameni şi în vite. Minunea ce s-a întâmplat cu Iona se întâmplă şi cu noi, dar noi nu o în elegem şi nu ne îndreptăm. Minunea cu Iona se întâmplă şi atunci când Dum- nezeu ne scapă, aşa-zicând, din gura mor ii. Din război, au venit unii cu hainele ciuruite de gloan e. Au scăpat prin minune, ca Iona. Dar – durere! – nu s-au îndreptat ca Iona, ci azi Îl înjură pe bunul Dumnezeu. (…) Cititorule! Nu uita că necazurile sunt trimise să ne apropie de Dumnezeu. Când nici necazul nu te poate opri din calea răută ilor, cu adevărat eşti pierdut.
  67. 67. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 67 DESPRE PUTEREA RUGĂCIUNII maginea de mai sus arată lupta israeli ilor cu Amalec, pe care Biblia o istoriseşte astfel: „Şi a zis Moise lui Iosua (Iisus Navi): «Alege ie bărba i tari şi ieşi de te luptă cu Amalec şi iată, eu voi sta pe vârful muntelui şi toiagul lui Dumnezeu în mâna mea.» Şi ieşind Iosua, a stătut împotriva lui Amalec, iar Moise şi Aron, şi Or s-au suit pe vârful dealului. Şi a fost când îşi ridica Moise mâinile sale, biruia Israel; I
  68. 68. Preot IOSIF TRIFA 68 iar când lăsa jos mâinile, biruia Amalec. Şi mâinile lui Moise s-au îngreunat şi, luând piatră, au pus sub el şi şedea pe ea şi Aron şi Or îi sprijineau mâinile unul de-o parte, altul de alta şi au fost mâinile lui Moise ri- dicate până la apusul soarelui şi Iosua a biruit pe Amalec”… (Citi i pe larg la Ieşire 17, 9-13.) Această istorie din Biblie este plină de învă ătură sufletească pentru noi. Armata israeli ilor biruia până când Moise îşi inea mâinile ridicate spre cer în semn de rugăciune. Dar îndată ce Moise „îşi lăsa mâinile în jos”, biruiau vrăjmaşii. Aşa e, dragă cititorule, şi în via- a noastră. Că şi noi suntem într-o luptă, într-o luptă mare şi neîncetată cu vrăjmaşul diavol, cu ispitele, pa- timile, înşelăciunile şi păcatele acestei lumi. Până când stai şi tu „cu mâinile în sus”, birui păcatul, dar îndată ce „laşi mâinile în jos”, te biruie patimile şi păcatele. Ştii tu ce înseamnă „a ine mâinile în sus”? Înseamnă a- i face prin rugăciune o legătură cu cerul, cu Dumnezeu, şi, prin această legătură, să primeşti dar şi putere de sus; înseamnă să stai ca un pământ însetoşat sub ploaia darului şi harului de sus. Când astfel ii mâinile în sus, să ştii că steagul biruin ei tale fâlfâie asupra păcatelor. Nu este, dragă cititorule, în lumea aceasta un lucru mai măre şi mai frumos decât a cădea în genunchi şi a- i ridica mâinile în semn de rugăciune. Eu, de câte ori mă aplec în genunchi şi mă rog, simt o mărire şi o pute- re sufletească pe care nici toate bogă iile lumii nu mi le pot da. Când stau în genunchi şi mă rog, mi se pare că sunt un fiu de împărat, sunt fiul Împăratului ceresc şi, prin rugăciune, vorbesc cu El şi El cu mine. Când stai în genunchi şi mâinile i se strâng cu căldură laolaltă,
  69. 69. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 69 vorbele i se fac răspicate şi ochi i se umezesc, atunci să ştii, dragă cititorule, că darul şi harul Duhului Sfânt s-a pogorât peste tine. Când astfel „ ii mâinile în sus”, steagurile tale fâlfâie pline de biruin ă asupra păcatelor. O, ce dar şi ce putere mare este în rugăciune! Eu, care scriu aceste rânduri, nu-mi cru genunchii şi nu mă ru- şinez a spune că multe dintre aceste tâlcuiri le-am scris stând în genunchi. Lua i-mi Biblia şi rugăciunea şi mi-a i luat pâinea şi apa sufletului meu. Lua i-mi Biblia şi rugăciunea şi mi-a i luat şi pana care scrie aceste căr i. Dar mul i creştini nu cunosc darul rugăciunii pentru că nu ştiu să se roage „cu putere”. Unii se roa- gă numai din buze, fără nici o căldură şi vlagă sufle- tească, iar al ii cer lucruri slabe prin rugăciune, pre- cum zice Apostolul Iacob: „Cere i, dar nu primi i pentru că cere i rău” (Iacob 4, 3). Când eram preot la sate, veneau unii oameni să le fac slujbă de ajutor în clipa când plecau la judecătorie să se pârască. Adică oamenii cereau biruin ă unii asupra altora, şi nu asupra păcatului care-i mânase la drum. Cere i în rugăciune dar şi putere de sus, ca să biru- i i păcatul, nu pe semenii voştri. Dragă cititorule! Din toate păr ile se ridică împo- triva noastră oştile ispitelor şi păcatelor. Nu lăsa i mâinile în jos, nu slăbi i cu râvna şi cu rugăciunea. Despre Moise ne spune Biblia că a inut mâinile ridicate toată ziua, de diminea a „până la apusul soarelui”. Toată ziua acestei vie i să o petrecem şi noi „cu mâinile ridicate”, adică în rugăciune. Din „diminea- a copilăriei” până la „apusul soarelui” să inem mâinile în sus. „Priveghea i şi vă ruga i, că trupul este neputin- cios, iar duhul osârduitor”, a zis Iisus (Marcu 14, 38).
  70. 70. Preot IOSIF TRIFA 70 O, ce dar mare este nouă rugăciunea! Prin ea putem vorbi oricând şi oriunde cu Dumnezeu. Ea ridică şi du- ce neîncetat la cer rugările şi plângerile noastre, iar de acolo ne aduce dar, putere şi ajutor sufletesc şi trupesc. Grecii cei vechi aveau o legendă despre un uriaş cu numele Anteu, pe care nimeni nu-l putea birui, pentru că Anteu avea un dar: în decursul luptei, de câte ori atingea pământul, el căpăta putere nouă şi-l biruia pe cel ce se măsura cu el. Un astfel de dar ne dă şi nouă rugăciunea şi noi suntem într-o luptă neîncetată cu is- pitele şi patimile acestei lumi. În această luptă, ca oare- când lui Anteu, ni s-a dat şi nouă darul să atingem mereu cerul prin rugăciunile noastre şi, din această atingere, să primim putere nouă şi biruin ă asupra ispitelor şi pati- milor. Câ i însă folosesc acest dar? Câ i? Cea mai scurtă rugăciune În Anglia trăia un vestit profesor şi vestitor al Evangheliei. Într-o seară, studen ii lui ascultaseră la uşă să afle cum se roagă un astfel de om ce şi-a pus toată ştiin a şi via a în slujba Domnului. Când s-a ridicat învă atul, noaptea târziu, de la masa de scris să se culce, a îngenuncheat şi a zis numai atât: „Iisuse, Mântuitorul meu, Tu ştii că legătura din- tre mine şi Tine a fost şi azi tot aşa ca ieri. Eu mă rog ca această legătură să fie şi mâine tot aşa, şi poimâine tot aşa… şi până la sfârşitul vie ii mele să rămână tot aşa… Eu n-am în această lume altă dorin ă şi nu cer de la Tine, Doamne, altceva decât să mă întăreşti cu da-
  71. 71. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 71 rul Tău, ca păcatul să nu poată rupe niciodată legătu- ra dintre mine şi Tine”… Atât a fost rugăciunea profesorului, iar studen ii de la uşă s-au îndreptat spre casă în elegând că cea mai frumoasă şi cea mai bună rugăciune este legătura ce şi- o face omul cu Iisus Mântuitorul. Cea mai frumoasă şi cea mai bună rugăciune e aceea pe care toată ziua, de diminea a până seara, şi toată via a, din leagăn până la mormânt, o trăieşti în legătură cu izvorul cel de via ă dătător: cu Iisus Mântuitorul. Mâinile cele mai lungi Într-o revistă ştiin ifică, un învă at a pus odată în- trebarea: care oamenii şi din care popoare ar avea mâinile cele mai lungi? Întrebarea a strâns multe răs- punsuri. Unii spuneau că negrii au mâinile cele mai lungi, al ii că popoarele de la răsărit, al ii că ho ii de buzunare. Între răspunsuri a fost însă şi unul ciudat care grăia aşa: Eu cred că mâinile cele mai lungi le au oamenii care se roagă din toată inima lui Dumnezeu, pentru că mâinile acestor oameni ajung până la cer şi, prin rugăciune, iau de acolo tot ce le trebuie. Astfel de mâini a avut şi Ilie, proorocul care şi-a întins mâi- nile în semn de rugăciune şi a încuiat cerul şi apoi ia- răşi l-a descuiat… Minunat răspuns! Să ne fie şi nouă de învă ătură.
  72. 72. Preot IOSIF TRIFA 72 DOI PRIETENI ADEVĂRA I: DAVID ŞI IONATAN hipul de mai sus arată doi prieteni adevăra i din Vechiul Testament: proorocul David şi Ionatan, fiul regelui Saul. Aşa de frumos istoriseşte Biblia această prietenie: „sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui David şi Ionatan îl iubea ca pe sufletul său. Şi a făcut Ionatan cu David legământ, căci îl iu- bea ca pe sufletul său”… David era prigonit de Saul, C
  73. 73. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 73 care căuta să-l omoare. Ionatan l-a scăpat de la moar- te, înştiin ându-l pe neştiute de mânia tatălui său. Da- vid atunci a fugit din casa lui Saul şi, la despăr ire, cei doi prieteni „se sărutară unul cu altul şi plânseră amândoi unul pentru altul şi David plânse mai mult”. (Citi i pe larg această istorie în cartea I Regi sau I Sam., cap. 18, 19, 20.) Minunată a fost prietenia şi iubirea dintre David şi Ionatan. În Biblia Vechiului Testament mai sunt şi alte pilde frumoase de acest fel, dar totuşi iubirea de oameni din Vechiul Testament era numai umbra iubi- rii pe care a adus-o în lume Iisus Mântuitorul. O dată cu Iisus Mântuitorul a răsărit în lume iubirea cea adevărată de care trebuie să fie cuprins fiecare suflet de om. Aceasta este iubirea creştină pe care Evan- ghelistul Ioan a prins-o atât de bine în cuvintele: „Întru aceasta este dragostea, nu că noi L-am iubit pe Dumnezeu, ci pentru că El ne-a iubit pe noi şi L-a trimis pe Fiul Său ca ispăşire pentru păcatele noas- tre. Dacă Dumnezeu ne-a iubit aşa, şi noi datori suntem să ne iubim unii pe al ii (I Ioan 4, 10-11). „Cine nu iubeşte pe fratele său n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16). „Dacă zice cineva că-L iubeşte pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său, mincinos este, pentru că cine iubeşte pe Dumnezeu cu adevărat, acela iubeşte şi pe fratele său” (I Ioan 4, 20-21). „Cine nu-l iu- beşte pe fratele său rămâne în moarte” (I Ioan 3, 14). În temeiul creştinismului stă iubirea de oameni, de aceea ne-a lăsat Iisus ca un testament porunca: „Acestea poruncesc vouă, ca să vă iubi i unii pe al ii
  74. 74. Preot IOSIF TRIFA 74 precum şi Eu v-am iubit (Ioan 15, 1-2). „Poruncă nouă vă dau vouă, ca să vă iubi i unul pe altul pre- cum şi Eu v-am iubit. Întru aceasta vor cunoaşte to i că ai Mei ucenici sunte i, dacă ve i avea dragoste între voi” (Ioan 13, 34-35). Creştinii cei dintâi au în eles acest testament; ei trăiau în iubire şi dragoste. Scriptura ne spune că ei „erau în legătură fră ească, întru frângerea pâinii şi întru rugăciuni. Şi era una su- fletul şi inima celor ce s-au botezat” (Fapte 2, 42 şi 4, 32). „Îmbră işa i-vă unii pe al ii în sărutare sfântă”, scria Apostolul Pavel (Rom. 16, 16). „Mângâia i-vă unii pe al ii şi vă clădi i unii pe al ii” (I Tes. 5, 11). Dar, o, cât de mult a scăzut dragostea creştină din- tre creştinii de azi! În vremile noastre se urăsc popoa- rele, se urăsc fiii aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă. S-au împlinit parcă profe iile Scriptu- rilor: „Tatăl va fi împotriva feciorului şi feciorul împo- triva tatălui; mama împotriva fetei şi fata împotriva mamei (Luca 12, 53). „Frate pe frate înşeală” (Ier. 9, 4). „Nu vor căuta (oamenii) decât să-şi facă rău unul altuia şi, stând la aceeaşi masă, vor grăi vicleşuguri” (Dan. 11, 27). Acestea sunt dovezi grăitoare că cei mai mul i oa- meni de azi trăiesc un creştinism (o via ă) fără Hristos şi fără Evanghelia iubirii. Creştinii cei adevăra i trăiesc ca fra i în Domnul Iisus şi se alipesc cu sufletul lor unul de altul aşa cum s-a alipit David de Ionatan. Oriunde s-ar întâlni două suflete cuprinse şi aprinse de iubirea creştină, aprind şi ele un foc de iubire lângă care îi trag şi pe al ii. Aşa făceau creştinii cei dintâi şi aşa fac şi azi creştinii cei adevăra i.
  75. 75. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 75 Apostolul Pavel, despre dragostea creştină „De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. Şi de aş avea proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiin ă, şi de aş avea atâta credin ă, încât să mut şi mun ii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. Şi de aş împăr i toată avu ia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. Dra- goste îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dra- gostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dra- gostea nu se poartă cu necuviin ă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de ne- dreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă”… (I Cor. 13). Biblia este cea mai răspândită carte de pe pământ Peste 780 de societă i creştine se ocupă cu tipări- rea şi răspândirea Bibliei. Cea mai mare dintre aceste societă i este aşa-numita „Societate Britanică din Lon- dra” care, de la începutul ei şi până astăzi2 a cheltuit mii de milioane de lei pentru tipărirea şi răspândirea Bibliei. Această societate, până în anul 1912 a vândut 500 milioane Biblii, traduse în peste 600 de limbi, pentru toate neamurile de oameni din lume. (Biblia es- 2 Data apari iei primei edi ii a căr ii „Citiri şi tâlcuiri din Biblie”, anul 1925.
  76. 76. Preot IOSIF TRIFA 76 te răspândită şi printre popoarele păgâne şi cele sălba- tice, în limba lor.) În vremea din urmă, răspândirea Bibliei este în tot mai mare creştere. În decursul războiului s-au desfăcut atâtea milioane de Biblii, încât Societatea din Londra nu mai putea răzbi cu tipărirea de Biblii noi. Chiar şi această minunată răspândire a Bibliei arată că această carte nu este ca oricare alta, ci ea este cartea lui Dum- nezeu şi ea se răspândeşte spre împlinirea scripturii ce zice: „şi se va predica această Evanghelie a împără iei în toată lumea, spre mărturie la toate neamurile”… * „Căci cuvântul lui Dumnezeu e viu şi lucrător şi mai ascu it decât orice sabie cu două tăişuri, şi pătrun- de până la despăr itura sufletului şi duhului, dintre în- cheieturi şi măduvă, şi destoinic este să judece sim irile şi cugetările inimii” (Evrei 4, 12).
  77. 77. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 77 ISTORIA CU BLIDUL DE LINTE maginea de mai sus ne arată o întâmplare din Biblie pe care o cunoaştem din pruncie, de când umblam la şcoală. E chipul lui Isav din Biblie, care şi-a vândut moştenirea şi pe urmă a pierdut şi binecuvânta- rea, pentru… un blid de linte. „Şi şi-a vândut Isav cu jurământ naşterea cea dintâi lui Iacov şi Iacov a dat lui Isav pâine şi friptură de linte şi a mâncat Isav şi a băut şi pe urmă s-a dus şi astfel şi-a nesocotit dreptul de întâi născut.” (Întâia naştere, la evrei, era dreptul de moştenire, adică fecio- I
  78. 78. Preot IOSIF TRIFA 78 rul cel întâi născut moştenea toată averea şi ceilal i erau slugi.) Isav şi-a vândut toată averea pentru un blid de linte. După moştenire, a pierdut apoi şi binecuvântarea. În vreme ce Isav se dusese la vânat, Iacov, ajutat de mama sa, s-a îmbrăcat în hainele fratelui său şi – prin înşelare – a luat şi binecuvântarea de la tatăl lor Isac. Pe urmă a văzut şi Isav ce a pierdut şi, „ridicându-şi gla- sul, plânse cu amar, zicând: «Binecuvântează-mă şi pe mine, părintele meu!»”. Dar era prea târziu. Moştenirea şi-o vânduse, iar binecuvântarea o căpătase Iacov. (Citi i pe larg această istorie în Biblie la Facere 25, 29- 34 şi cap. 27.) Altcum în elegeam această istorioară în pruncie, la şcoală, şi altfel o în eleg acum. Atunci mă gân- deam numai la blidul de linte, mă gândeam câte oi şi câ i berbeci a pierdut Isav pentru un blid de linte. Dar istoria are un în eles mai adânc, e plină de o adâncă învă ătură sufletească şi pentru noi. În epistolele Apostolului Pavel am aflat eu tâlcul acestei istorioa- re. „Băga i de seamă – scria Apostolul Pavel evreilor – ca nimenea să nu se lipsească de darul lui Dumne- zeu… să nu fie cineva curvar sau spurcat ca Isav ca- re, pentru o mâncare, şi-a vândut naşterea sa cea dintâi. Şti i că mai pe urmă, când a vrut să capete binecuvântarea de la tatăl său, n-a fost primit şi, măcar că o cerea cu lacrimi, n-a putut face ca tatăl să-şi schimbe hotărârea” (Evrei 12, 15-17). Adică Pavel zicea: băga i de seamă să nu fie şi între voi din aceia care îşi vând moştenirea şi binecuvântarea ce- rească pentru blidul de linte al patimilor şi păcatelor din această lume. Băga i de seamă, creştinilor, vă zic
  79. 79. CITIRI ŞI TÂLCUIRI DIN BIBLIE 79 şi eu cu Apostolul Pavel: istoria lui Isav se întâmplă şi azi. Prin jertfa Crucii, Iisus Hristos ne-a făcut fiii lui Dumnezeu şi moştenitori ai împără iei cerurilor (Ioan 1, 12). Dar cei mai mul i creştini – ca şi Isav din Biblie – îşi vând moştenirea vie ii de veci pentru un blid de linte, adică pentru poftele şi plăcerile, pentru patimile şi păcatele acestei lumi. „Şi a mâncat şi a băut Isav”… o dată numai. Atât a fost pre ul moştenirii, cu atât şi-a vândut toată averea. E plină şi azi lumea de Isavi care îşi mănâncă şi îşi vând moş- tenirea vie ii de veci pentru fel de fel de pofte şi plă- ceri lumeşti. Aceştia sunt cei despre care a zis Apostolul Pavel că „Dumnezeul lor este pântecele” şi pentru acest pântece şi-au vândut moştenirea vie ii de veci. „Iată, eu tot merg spre moarte, ce-mi mai folo- seşte oare dreptul de întâia naştere?”… Aşa îşi zicea Isav înainte de a mânca din linte şi a-şi vinde moşte- nirea (Facere 25, 32). Aşa zic şi creştinii de azi: „Hai să bem şi să ne trăim (!) via a, căci ca mâine vom muri”. Bagă de seamă, cititorule, că şi tu eşti un Isav de câte ori pentru vreo plăcere, patimă sau lăcomie lu- mească te lepezi de Iisus Hristos şi î i vinzi moştenirea cea cerească. Eu, când eram şcolar, mă miram de Isav că şi-a vândut oile şi berbecii pentru un blid de linte, dar azi nu mă mai mir de Isav, ci mă mir de creştinii de acum, ca- re îşi vând sufletul şi moştenirea vie ii de veci pentru un blid de plăcere – sau, mai bine zis, de otravă. E mai mare nesocotin a noastră decât a lui Isav din Biblie. Dragă cititorule! Înaintea ta stă veşnic, de-o parte moştenirea vie ii de veci, iar de altă parte blidul de lin-

×