Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 1
Preot Iosif TRIFA
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului
2 Preot Iosif TRIFA
Coperta I: Reproducere după o litografie apar inând
Părintelui Iosif Trifa
© Copyright 2010
Toate drep...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 3
Preot Iosif TRIFA
Adânciri în
Evanghelia Mântuitorului
Edi ia a III-a
Apare cu bine...
4 Preot Iosif TRIFA
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 5
Cuvânt înainte
Noi, românii, trăim o via ă neadâncită destul în
Evanghelia Mântuito...
6 Preot Iosif TRIFA
Taina unei plugării luminate este arătura adâncă.
Numai când plugul pătrunde la o adâncime de anumi i
...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 7
„Rămâneţi în Mine şi Eu în voi...
căci fără Mine nu puteţi face
nimic”
Eu sunt vi a...
8 Preot Iosif TRIFA
ceea”... Însă în scurtă vreme am băgat de seamă că o
astfel de predică era fără putere. Era o predică ...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 9
„Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca
mlădi a şi se usucă”, zice Mântu...
10 Preot Iosif TRIFA
rul, îşi pierde şi puterea sufletească şi se ofileşte, se
usucă în păcate. Satul nostru şi via a noas...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 11
gătură, te po i hotărî în toată ziua contra păcatelor, po i
pune şi jurământ contr...
12 Preot Iosif TRIFA
La picioarele Crucii se poate
afla taina mântuirii sufleteşti
Din toate păr ile primesc întrebări des...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 13
nezeu Însuşi te atrage în diferite chipuri la picioarele
Crucii. „Şi pe to i vă vo...
14 Preot Iosif TRIFA
o lacrimă de durere pentru ticăloşia ta, când atare necaz
soseşte şi poposeşte la tine, atunci să şti...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 15
pele; cât a suferit Mântuitorul pentru mine şi eu am să-
rit în capul vecinului pe...
16 Preot Iosif TRIFA
Dar la picioarele Crucii nu i se deschid numai ochii
în elegerii, ci cape i de sus şi un dar, o puter...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 17
Cele patru stări ale mântuirii
sufleteşti
Şi I-a răspuns Lui unul din mul ime: Înv...
18 Preot Iosif TRIFA
Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ie-
şit; iar copilul a rămas ca mort, încât mul i zicea...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 19
El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu
poate ieşi, decât numai cu rugăciune...
20 Preot Iosif TRIFA
„De la început diavolul păcătuieşte” (I In 3, 8) şi,
de câte ori păcătuim sau apucăm patimi rele (ca ...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 21
Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de
Mântuitorul şi mântuirea ta sufletea...
22 Preot Iosif TRIFA
stai drept, ca un bun ostaş al lui Hristos, în fa a meşte-
şugirilor lui, mai înaintează câ iva paşi ...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 23
„Veniţi la Mine toţi cei oste-
niţi... şi Eu vă voi odihni pe voi”
Veni i la Mine ...
24 Preot Iosif TRIFA
minte de un tânăr care, la stăruin ele mele să înceapă o
via ă nouă, după Evanghelie, mi-a răspuns aş...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 25
Iisus Hristos. „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lu-
mea”, zicea Mântuitorul (In 1...
26 Preot Iosif TRIFA
nespus de dulce pace şi uşurare sufletească. Din toată
inima încrede-te, dragă cititorule, în acest M...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 27
Văzând cetatea Ierusalimului,
Iisus a plâns pentru ea
Şi, când S-a apropiat, văzân...
28 Preot Iosif TRIFA
niseră cu ea, încât S-a tulburat întru Sine „şi a lăcrimat”
(In 11, 35).
Altădată a plâns asupra Ieru...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 29
Mântuitorul, „ca să vindec pe cei zdrobi i cu inima, să
propovăduiesc robilor dezr...
30 Preot Iosif TRIFA
torule, nu-L ascultă pe Domnul şi nu primeşte mântui-
rea. Cetatea sufletului tău nu L-a primit pe Do...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 31
Stã în voia ta...
Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor cu numele
Apolon, care...
32 Preot Iosif TRIFA
Fericiţi veţi fi când...
Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte şi, aşe-
zându-Se, ucenicii Lui au...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 33
că Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină. Din
această predică sunt luate Fe...
34 Preot Iosif TRIFA
aceasta şi în cealaltă. Dar ce băgăm de seamă? Nici una
din cele nouă fericiri nu vorbeşte de bogă ie...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 35
ce mă tulburi?” (Ps 42, 6). În zadar zici sufletului ca
bogatul din evanghelie: „S...
36 Preot Iosif TRIFA
cei milostivi; dimpotrivă, vedem ura, nedreptatea, pri-
goana etc. Cerceta i cu luare-aminte cele nou...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 37
Pilda cu aluatul
Şi iarăşi a zis (Iisus): Cu ce voi asemăna împără ia
lui Dumnezeu...
38 Preot Iosif TRIFA
lucrările tale. Când a apucat acest aluat în făina vie ii
tale, atunci începi altcum să sim i, altcum...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 39
Ştiu bine că şi în Oastea Domnului este destul aluat
nedospit.
To i cei care dezer...
40 Preot Iosif TRIFA
avea în el numai cel ce are via a lui şi toată inima lui
dospită de aluatul Evangheliei. Un astfel de...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 41
Care este porunca cea mai mare?
Şi, auzind fariseii că a închis gura saducheilor, ...
42 Preot Iosif TRIFA
cuvintele: „În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am
iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit ...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 43
întru rugăciuni. Şi era una sufletul şi inima celor ce s-au
botezat (cf. Fapte 2, ...
44 Preot Iosif TRIFA
trufeşte, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu
gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 45
Dragă cititorule! Pe vreme de iarnă, frigul te apro-
pie de foc. Bagă de seamă că ...
46 Preot Iosif TRIFA
ura atâtor războaie şi răzbunări. Evanghelia iubirii şi
împără ia lui Dumnezeu va veni în viitor.
Împ...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 47
Maria la picioarele Domnului
Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu
el....
48 Preot Iosif TRIFA
Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat
n-a încetat să-Mi sărute picioarele.
Cu untdelemn ca...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 49
când s-a sim it doborâtă de greutatea păcatelor şi a că-
zut la picioarele Domnulu...
50 Preot Iosif TRIFA
cititorule, de acest lucru? Dar eu te întreb: î i dai seama
că de multe ori şi tu eşti cuprins de ace...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 51
dovada cea mai bună că cineva s-a apropiat cu adevărat
de Mântuitorul şi „s-a atin...
52 Preot Iosif TRIFA
„Asemenea este împărăţia
lui Dumnezeu cu o comoară
ascunsă...”
Asemenea este împără ia cerurilor cu o...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 53
iertare ta. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să
afli cât de mult te-a iubit Ii...
54 Preot Iosif TRIFA
Lui cea Sfântă şi când trăieşti o via ă cu El. Numai
când ai aflat această comoară, faci totul să o p...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 55
Şi apoi ce ne spune mai departe asemănarea Mân-
tuitorului? O mare schimbare s-a f...
56 Preot Iosif TRIFA
pentru ajutorarea săracilor şi pentru lipsurile sufletului
tău. Când ai aflat această comoară, atunci...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 57
Pomul vieţii noastre
În lunea din Săptămâna Paştilor, ne spun evanghe-
liile că, f...
58 Preot Iosif TRIFA
De când eram preot la ară, mi-aduc aminte de unii
poporeni că erau foarte evlavioşi şi bisericoşi, da...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 59
via ă şi de putere creştinească dătător. Trăim o via ă de
suprafa ă, o via ă neadâ...
60 Preot Iosif TRIFA
când Îl chemăm şi Îl pri-
mim cu adevărat pe Mân-
tuitorul! Roadă numai cu
darul şi ajutorul lui Dum-...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 61
sufleteşti şi m-ai altoit în grădina vie ii. Dar Te rog, bu-
nule Doamne, rămâi lâ...
62 Preot Iosif TRIFA
CUPRINS
Cuvânt înainte ......................................................... 5
Rămâne i în Mine ş...
Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 63
Tehnoredactare computerizată şi tipar:
Editura şi Tipografia «Oastea Domnului» – S...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Pr iosif trifa adanciri in evanghelia mantuitorului

259 views

Published on

Pr iosif trifa adanciri in evanghelia mantuitorului

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Pr iosif trifa adanciri in evanghelia mantuitorului

  1. 1. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 1 Preot Iosif TRIFA Adânciri în Evanghelia Mântuitorului
  2. 2. 2 Preot Iosif TRIFA Coperta I: Reproducere după o litografie apar inând Părintelui Iosif Trifa © Copyright 2010 Toate drepturile sunt rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 0269 216677; fax 0269 216914 ISBN 978-973-710-167-9
  3. 3. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 3 Preot Iosif TRIFA Adânciri în Evanghelia Mântuitorului Edi ia a III-a Apare cu binecuvântarea IPS Sale Dr. Lauren iu Streza, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2010
  4. 4. 4 Preot Iosif TRIFA
  5. 5. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 5 Cuvânt înainte Noi, românii, trăim o via ă neadâncită destul în Evanghelia Mântuitorului. Trăim un creştinism de su- prafa ă, căci via a noastră încă nu s-a pogorât în adâncimea Evangheliei, de unde iese puterea unei vie i adevărat creştineşti. Trăim un creştinism ce a rămas numai cu litera legii, nu însă şi cu duhul Evangheliei, care îl face pe om viu şi îi dă putere să iasă din păcate. Din creştinismul nostru lipseşte parcă miezul şi răsună numai găocile goale. Aici e pricina atâtor rele şi scă- deri care bântuie via a noastră. Mântuitorul predica o înnoire lăuntrică a omului, mustrând pe cei ce spală blidele numai pe dinafară (Matei 23, 25). Aşa trebuie să fie şi predica. În spiri- tul Vechiului Testament e acea predică ce întruna tot spune să nu faci ceea şi ceea şi să faci ceea şi ceea. Este aceasta o predică fără putere, pentru că aproape to i oamenii cunosc binele şi răul, dar n-au putere să facă binele, ci fac răul. Păcătoşii trebuie aduşi la Mântuitorul, trebuie apropia i de Mântuitorul, trebuie ajuta i să-L afle pe Mântuitorul, căci, atunci când L-au aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea sfântă, deodată capătă dar şi putere de sus ca să iasă din răută i.
  6. 6. 6 Preot Iosif TRIFA Taina unei plugării luminate este arătura adâncă. Numai când plugul pătrunde la o adâncime de anumi i centimetri se spune că dă de aşa-numitul „pământ viu” şi răscolirea acestui pământ aduce roadă bogată. „Să arăm mai adânc”, aceasta e parola, deviza, lozinca plugăriei şi tot aceasta e şi parola îndreptării vie ii omului. Pentru ca să putem trăi o via ă după Evanghe- lie, pentru ca via a noastră să poată rodi roade de fapte bune, trebuie să arăm cu plugul Evangheliei mai adânc în pământul inimii noastre şi al altora. Pentru aducerea sufletelor la Mântuitorul, noi, preo ii, trebuie să arăm mai adânc. În acest în eles a ieşit cartea de fa ă, ca o încercare de arătură mai adâncă în pământul inimii oamenilor şi în ogorul păstoririi sufleteşti. Sibiu, la 30 ianuarie 1926 Preot Iosif Trifa
  7. 7. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 7 „Rămâneţi în Mine şi Eu în voi... căci fără Mine nu puteţi face nimic” Eu sunt vi a cea adevărată şi Tatăl Meu este lu- crătorul. Orice mlădi ă care nu aduce roadă întru Mine, El o taie; şi orice mlădi ă care aduce roadă, El o cură- eşte, ca mai multă roadă să aducă. Acum voi sunte i cura i, pentru cuvântul pe care vi l-am spus. Rămâne i în Mine şi Eu în voi. Precum mlădi a nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâne în vi- ă, tot aşa nici voi, dacă nu rămâne i în Mine. Eu sunt vi a, voi sunte i mlădi ele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu pute i face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădi a şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard (In 15, 1-6). De când eram preot tânăr la sate, mi-aduc aminte că în toată duminica predicam oamenilor zicându-le: „Face i, oameni buni, asta şi asta, şi nu face i ceea şi
  8. 8. 8 Preot Iosif TRIFA ceea”... Însă în scurtă vreme am băgat de seamă că o astfel de predică era fără putere. Era o predică fără Hristos, pentru că nu puteam aduce cu ea sufletele la Mântuitorul şi nu vedeam răsărind pe urmele ei roade de fapte bune. Oamenii ascultau cu plăcere sfaturile, dar făceau tot aceleaşi urâciuni. Atunci am început să cercetez Scripturile şi, adâncindu-mă în Noul Testa- ment, am aflat că pentru aducerea sufletelor la Mântui- torul trebuie săpat mai adânc. Oamenii – îmi ziceam eu – destul de bine cunosc şi ei ce-i bine să faci şi ce nu-i bine să faci, însă răul stă în aceea că omul n-are putere să facă binele, şi face răul. Predica şi Evanghelia trebuie să pătrundă mai adânc. Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă mai adânc. Puterea Evangheliei trebuie să pătrundă până la izvorul de unde pleacă binele şi răul, faptele cele bune şi cele rele. Predica şi Evanghelia trebuie să sape în suflet cu putere şi cu dar de sus... După această adâncire în mine însumi şi în Evan- ghelie, am stat în fa a poporului cu o predică nouă. În- tr-o duminică le-am citit evanghelia de mai sus şi la sfârşit le-am zis cam aşa: Fra ilor! Eu tot mereu v-am sfătuit să face i fapte bune şi să vă feri i de cele rele. Acum însă văd că predica şi sfaturile mele au fost în zadar şi în zadar aş mai predica mereu să face i fapte bune, căci voi n-ave i putere să face i fapte bune. Auzi- ră i cum zise Iisus în evanghelie: „Eu sunt vi a, voi mlădi ele (ramurile); cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu pute i face nimic”. Voi nu pute i face roade de fapte bune pentru că n-ave i legătură cu Mântuitorul. Ramurile vie ii noastre au ieşit din butucul vie ii care este Iisus Hristos şi de aceea n-ave i putere să vă schimba i via a şi purtările.
  9. 9. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 9 „Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădi a şi se usucă”, zice Mântuitorul. Aşa şi orice om: îndată ce-şi pierde legătura cea vie cu Iisus Mântuito-
  10. 10. 10 Preot Iosif TRIFA rul, îşi pierde şi puterea sufletească şi se ofileşte, se usucă în păcate. Satul nostru şi via a noastră sunt pline de uscăturile faptelor rele tocmai din pricină că noi am pierdut legătura cea vie cu Iisus Mântuitorul, suntem nişte odrasle rupte din butucul vie ii. Fiecare dintre noi să se întrebe ce fel de legătură are cu Iisus Mântuitorul, cu butucul vie ii. Ce fel de legătură ai tu cu Mântuito- rul? Eşti tu o ramură altoită şi odrăslită în butucul Lui? Aici este izvorul şi taina puterii de via ă creştină. De la cine n-are această legătură, în zadar am aştepta să facă fapte bune. Până nu vă face i această legătură, zadarni- că este predica şi sfatul meu să face i asta şi asta şi să nu face i ceea şi ceea. Ar însemna că predic la nişte meri pădure i să facă mere bune. Face i-vă legătură cu butucul vie ii: cu Iisus Mântuitorul şi atunci via a voastră va înflori şi va rodi neîncetat roade de fapte bune... Astfel mă în elegeam în predică cu păstori ii mei şi această frântură de predică am pus-o şi aici, ca to i creştinii să în eleagă că izvorul îndreptării omului tre- buie căutat în legătura ce şi-o face omul cu Iisus Mân- tuitorul. Tăria şi puterea unui creştin adevărat al lui Hristos este legătura ce şi-a făcut-o şi pe care o are şi o ine cu Iisus Mântuitorul. Fără această legătură, hotărârea noastră contra păcatelor n-ajunge nimic. Hotărârea noas- tră de a sluji lui Hristos trebuie altoită în butucul vie ii, care este Iisus Hristos, căci altcum n-are nici o putere. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scria mai anul trecut: „Am cercat, părinte, să mă las de be ie, dar n-am putut; m-am hotărât că nu mai beau, dar n-am putut ine hotărârea”. I-am scris înapoi: „Fă- i, dragă suflete, mai întâi o legătură vie cu Mântuitorul... Altoieşte- i ramura vie ii în butucul Lui... Predă-te Lui şi începe o via ă no- uă cu El şi prin El. Fără să- i faci mai întâi această le-
  11. 11. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 11 gătură, te po i hotărî în toată ziua contra păcatelor, po i pune şi jurământ contra lor, că tot la nimica ajungi”... Lumea de azi e plină de uscăturile şi poamele săl- batice ale fărădelegilor tocmai din pricină că oamenii au pierdut legătura cea de putere şi de via ă dătătoare cu Iisus Mântuitorul. Trăiesc creştinii de azi un creştinism de spoială, fără rădăcină şi fără altoire în butucul vie ii, care este Iisus Hristos. O, cum se scurg în deşertăciune anii celui ce trăieşte o astfel de via ă! Când trăieşti o via ă fără Hristos, eşti „o ramură uscată pe care o aşteaptă focul pieirii sufleteşti”. Dar, o, ce frumoasă şi plină de putere şi de bucurie sufletească este via a celui ce trăieşte o legătură vie şi ne- încetată cu Dumnezeu prin Iisus Hristos! Când via a ta e o ramură din butucul vi ei lui Iisus Hristos, atunci faptele cele bu- ne vin de la sine. A- tunci pomul, via vie ii tale înfloreşte şi ro- deşte neîncetat. Când ai această legătură, a- tunci Domnul cură ă mereu via vie ii tale şi îi dă putere ca tot mai multă roadă să aducă. Atunci când ai a- ceastă legătură, şi ho- tărârea ta contra pă- catelor are putere şi î i dă putere să birui patimile şi ispitele acestei lumi şi să-i atragi şi pe al ii în calea mântuirii sufleteşti.
  12. 12. 12 Preot Iosif TRIFA La picioarele Crucii se poate afla taina mântuirii sufleteşti Din toate păr ile primesc întrebări despre tainele mântuirii sufleteşti. Taina cea mare a mântuirii sufle- teşti se poate afla numai la picioarele Crucii. În elesul şi taina mântuirii sufleteşti nu stă în aceea că î i pui în gând să ieşi mai întâi din răută i ca să te faci un creştin bun, ci taina cea mare a mântuirii sufleteşti stă tocmai în aceea ca păcatele şi răută ile să te doboare la picioa- rele Crucii... Să cazi la picioarele Crucii doborât de greutatea păcatelor... Să cazi plângând la picioarele Crucii, aşa cum eşti, plin de răută i. Carul mântuirii tale sufleteşti atunci începe a porni la drum, când sim i că te înăbuşă răută ile şi cau i o scăpare, când sim i o pieire şi cau i o mântuire, când te sim i într-o prăpastie şi ca- u i o ieşire, când te sim i în întuneric şi doreşti o lumi- nă, când sim i că te-a schilodit păcatul, când sim i că te- a orbit patima, când sim i că nu mai po i sta şi umbla pe picioarele tale şi strigi cu lacrimi din adâncul sufletului: „Iisuse Mântuitorule, mântuieşte-mă şi mă tămăduieş- te!” Să cau i mai întâi să te faci bun şi apoi să pleci la Domnul ar însemna să înjugi boii înapoia carului. Începutul mântuirii tale se face atunci când păca- tele tale te pleacă şi te apleacă la picioarele Crucii. Dum-
  13. 13. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 13 nezeu Însuşi te atrage în diferite chipuri la picioarele Crucii. „Şi pe to i vă voi trage la Mine”, zicea Mântui- torul către apostoli (In 12, 32). Când în tine se trezeşte o dorin ă de a ieşi din ticăloşie, când în tine se trezeşte un suspin sufletesc, când din ochii tăi iese pe furiş câte
  14. 14. 14 Preot Iosif TRIFA o lacrimă de durere pentru ticăloşia ta, când atare necaz soseşte şi poposeşte la tine, atunci să ştii, dragă citito- rule, că Duhul lui Dumnezeu lucrează în tine şi vrea să te aducă la picioarele Crucii. Însă când Duhul lui Dum- nezeu începe a lucra în om, atunci începe şi satana a lu- cra cu toate meşteşugurile lui, pentru că se vede în pri- mejdia de a-şi pierde un credincios. Vocea diavolului e aceea care şopteşte unora: „Eşti prea păcătos, omule, ca să ai iertare... că doară n-ai omorât pe nimeni să te faci «pocăit»”... N-asculta, dragă cititorule, n-asculta de şoaptele şi amăgirile diavolului, ci lasă-L pe Duhul lui Dumnezeu să te atragă tot mai mult la picioarele Crucii. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la picioarele Crucii, căci numai acolo i se arată taina cea mare a vie ii şi a mântuirii sufleteşti. Minunea cea mare a schimbării unei vie ii păcătoase, minunea cea mare a învierii pă- cătoşilor la o via ă nouă, se petrece şi se poate petrece numai la picioarele Crucii. Căzut la picioarele Crucii, i se deschid ochii ca să vezi lumea şi să te vezi pe tine însu i în lumina Evangheliei. La picioarele Crucii te afli pe tine însu i şi rosturile vie ii tale. La picioarele Crucii afli cât de grozav a fost păcatul tău, că a trebuit ca În- suşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru tine şi iertarea ta. La picioarele Crucii afli cu ce fel de dra- goste te-a iubit Dumnezeu Tatăl, că pe Însuşi Fiul Său L-a jertfit pentru tine. La picioarele Crucii afli că Iisus este un Mântuitor al tău, Care a murit pentru tine, pen- tru păcatele tale, pentru iubirea ta şi pentru scăparea ta. La picioarele Crucii i se deschide mintea şi gura ca să strigi îngrozit: „O, nebunul de mine, cu câtă dragoste m-a iubit Tatăl şi cu câtă ură l-am urât eu pe de-aproa-
  15. 15. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 15 pele; cât a suferit Mântuitorul pentru mine şi eu am să- rit în capul vecinului pentru toate nimicurile; cu ce dar m-a îmbiat Crucea şi eu l-am respins!”... La picioarele Crucii afli că tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpărat cu un pre mare; eşti averea Celui răstignit (I Cor 6, 19-20).
  16. 16. 16 Preot Iosif TRIFA Dar la picioarele Crucii nu i se deschid numai ochii în elegerii, ci cape i de sus şi un dar, o putere, un ajutor să- i schimbi via a. Stând la picioarele Crucii, o putere de sus î i schimbă inima, î i schimbă ochii, î i schimbă ure- chile, mâinile, vorbele şi purtările. Când ai aflat cu ade- vărat Crucea Mântuitorului, nimeni nu te mai poate ridi- ca de la picioarele ei. O via ă întreagă o petreci lângă Crucea Mântuitorului şi sub darurile ce se revarsă din ea. Dragă cititorule! Hotărârea ta împotriva păcatelor n-ajunge nimic dacă n-ai îngenuncheat cu ea mai întâi la picioarele Crucii; dacă nu stai mereu cu ea sub daru- rile ce izvorăsc din Jertfa cea sfântă a Crucii. Diavolul încă nu se sperie când te hotărăşti contra păcatelor, căci ştie el că de la hotărâre până la faptă este mult; diavolul nu se sperie nici chiar când pui jurământ să ieşi din rele (şi pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte satana şi tremură când te ridici ca fiul cel pierdut, din evanghelie, şi, plângând cu amar ca şi în fa a Crucii Mântuitorului, cazi în bra ele Tatălui Ceresc şi începi o via ă nouă ca unul ce mort ai fost şi ai înviat, pierdut ai fost şi te-ai aflat. În imaginea de la pagina 15 se vede calea cea strâmtă a vie ii. Această cale are la intrare numai o uşă îngustă. To i cei ce vor să apuce pe calea vie ii trebuie să intre prin această uşă îngustă, iar această uşă este Crucea şi Jertfa lui Iisus. „Eu sunt uşa; de va intra cineva prin Mine se va mântui” (In 10, 9), a zis Iisus. Această uşă e Crucea şi Jertfa Lui cea sfântă. Numai cine intră prin această uşă capătă dar şi putere de sus să înainteze tot mai sus, mai sus, spre culmile Ierusalimului sufletesc, spre culmile vie ii şi fericirii veşnice.
  17. 17. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 17 Cele patru stări ale mântuirii sufleteşti Şi I-a răspuns Lui unul din mul ime: Învă ătorule, am adus la Tine pe fiul meu care are duh mut. Şi oriunde l-apucă, îl aruncă la pământ şi face spume la gură şi scrâşneşte din din i şi în epeneşte. Şi am zis ucenicilor Tăi să-l alunge, dar ei n-au putut. Iar El, răspunzând lor, a zis: O, neam necredinci- os, până când voi fi cu voi? Până când vă voi răbda pe voi? Aduce i-l la Mine. Şi l-au adus la El. Şi, văzându-L pe Iisus, duhul în- dată a zguduit pe copil şi, căzând la pământ, se zvâr- colea spumegând. Şi l-a întrebat pe Tatăl lui: Câtă vreme este de când i-a venit aceasta? Iar el a răspuns: Din pruncie. Şi de multe ori l-a aruncat şi în foc şi în apă, ca să-l piardă. Dar, de po i ceva, ajută-ne, fiindu- i milă de noi. Iar Iisus i-a zis: De po i crede, toate sunt cu pu- tin ă celui ce crede. Şi îndată, strigând, tatăl copilului a zis cu lacrimi: Cred, Doamne! Ajută necredin ei mele. Iar Iisus, văzând că mul imea dă năvală, a certat duhul cel necurat, zicându-i: Duh mut şi surd, Eu î i poruncesc: ieşi din el şi să nu mai intri în el!
  18. 18. 18 Preot Iosif TRIFA Şi, răcnind şi zguduindu-l cu putere, duhul a ie- şit; iar copilul a rămas ca mort, încât mul i ziceau că a murit. Dar Iisus, apucându-l de mână, l-a ridicat şi el s-a sculat în picioare. Iar după ce a intrat în casă, ucenicii Lui L-au între- bat deoparte: Pentru ce noi n-am putut să-l izgonim?
  19. 19. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 19 El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post. Şi, ieşind ei de acolo, străbăteau Galileea, dar El nu voia să ştie cineva (Mc 9, 17-30). Un bolnav s-a apropiat de mine astă vară întru-un sat. Nu tuşea acest bolnav, nu şchiopa şi nici un altfel de beteşug n-avea în oasele lui. Purta însă în sufletul lui o boală grea: be ia. „Am cercat să mă las de be ie, domnule părinte, şi nu pot, mi se plângea omul. Am is- călit hotărârea din «Lumina Satelor», am inut-o până la un loc, dar după o vreme şi mai cumplit m-am îmbătat. Ce să fac ca să mă pot scăpa de acest rău?...” Ca răspuns, eu am deschis Testamentul Nou şi am citit împreună cu el evanghelia fiului îndrăcit, pe care o dăm aici. I-am arătat că patru lucruri ne spune această evanghelie. Întâia dată ne spune că un copil avea „duh mut” ca- re îl chinuia şi îl „arunca în foc şi în apă”. A doua oară, că părin ii lui l-au adus la Iisus. A treia oară, că i-a fost mai rău când s-a apropiat Iisus de el şi a patra oară, că s-a tămăduit deplin. „Vezi, omule, i-am zis bolnavului, şi tu trebuie să treci prin aceste patru stări ca să te po i mântui. Întâia dată trebuie să ne dăm seama că „duhul mut” din evan- ghelie sunt păcatele şi patimile cele rele cu ajutorul că- rora diavolul se face stăpân peste voin a omului ce le primeşte. Şi tu eşti stăpânit de puterea «duhului mut» care, atunci când te cuprinde, te aruncă în focul be iilor şi în noroiul... păcatelor”.
  20. 20. 20 Preot Iosif TRIFA „De la început diavolul păcătuieşte” (I In 3, 8) şi, de câte ori păcătuim sau apucăm patimi rele (ca be ia, sudalma, mânia, desfrânarea etc.), diavolul prinde putere asupra noastră. Aceasta e starea cea dintâi şi din această stare trebuie să fugim, trebuie să scăpăm; şi altă scăpare n-avem decât la Iisus, Mântuitorul nos- tru, Care a venit să nimicească lucrurile şi puterea di- avolului (I In 3, 8). Ca şi copilul din evanghelie, aşa trebuie să ne apropiem şi noi, cu bolile sufleteşti, de Iisus Mântuitorul şi Tămăduitorul bolilor noastre su- fleteşti şi trupeşti. Doctorul şi Izvorul tămăduirii bolilor noastre su- fleteşti este Iisus Mântuitorul. Fără de El noi nu putem face nimic. Însă cei mai mul i nu se ştiu apropia aşa cum trebuie de acest Izvor şi de aceea îi auzi plângân- du-se: „Am cercat, dar nu pot”... „Mi-am pus în gând să mă las de ceea şi ceea, dar n-am putut”... N-au putut pentru că au încercat să facă acest lucru prin puterile lor, iar Domnul Iisus a spus răspicat că fără de El nu putem face nimic (In 15, 5). Cei ce spun că „nu pot” au luat o hotărâre fără Hristos, iar o astfel de hotărâre n- are putere. Să scapi de chinurile patimilor şi păcatelor înseam- nă mai întâi să- i faci o legătură vie cu Mântuitorul şi să alergi în bra ele Lui mântuitoare. Să scapi de patimi şi de năravuri urâte înseamnă să te hotărăşti la o via ă no- uă şi să primeşti un Stăpân nou: pe Mântuitorul Iisus Hristos; şi să începi o via ă nouă cu El. Peste această hotărâre se coboară apoi de sus darul, harul şi puterea Duhului Sfânt, care face din tine o „făptură nouă”, un „om nou”, un „om duhovnicesc” care biruie firea cea păcătoasă şi patimile rele.
  21. 21. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 21 Semnul şi dovada că te apropii cu adevărat de Mântuitorul şi mântuirea ta sufletească trebuie să fie starea a treia prin care a trecut copilul din evanghelie, adică aceea când i s-a făcut mult mai rău, când l-a scu- turat pe el diavolul, după ce s-a apropiat de Iisus. Când te apropii şi tu cu adevărat de Mântuitorul, i se face şi ie „mai rău”, adică diavolul se vede în primejdia de a- şi pierde un credincios şi de aceea umblă cu toate meş- teşugurile să nu te scape din prinsoarea lui. Până când petreci în fărădelegi, diavolul şade li- niştit şi mul umit de felul traiului tău, dar îndată ce vrei să o rupi cu păcatul şi să te apropii cu adevărat de Iisus, i se face şi ie „mai rău”, adică diavolul începe şi el a lucra. Unul dintre cei ce s-au hotărât împotriva păcatelor şi a intrat în Oastea Domnului îmi scrie: „Am inut ho- tărârea până la un loc, dar de la o vreme şi mai tare s-a aprins pofta băuturii în mine şi m-am îmbătat şi mai rău”. Altul, de altă parte, mi se plânge: „De când m-am hotărât, nu mai am pace cu oamenii ăştia, că tot strigă după mine că-s pocăit, pentru că după biserică nu mă bag cu ei la crâşmă să beau”. Iată, aceasta e starea a treia: când omul se hotărăşte pentru Domnul şi se apro- pie de Dumnezeu, diavolul, pe de altă parte, pune foc mai mult în patimile omului şi scoate în calea lui fel de fel de batjocuri şi de „prieteni” care îl trag de mânecă să se dea iarăşi la roată cu lumea, adică să se întoarcă iarăşi în mocirla din care a ieşit. Dragă cititorule! Când satana te chinuie după ce te-ai hotărât împotriva păcatelor şi te-ai apropiat de Mântuitorul şi de mântuirea ta cea sufletească, să nu te sperii: este cea din urmă zvârcolire a lui. Tu nu te teme,
  22. 22. 22 Preot Iosif TRIFA stai drept, ca un bun ostaş al lui Hristos, în fa a meşte- şugirilor lui, mai înaintează câ iva paşi în credin ă, în încredere, în alipire fa ă de El şi ai câştigat lupta, tre- când în starea a patra a fiului din evanghelie: tămădui- rea şi mântuirea ta cea sufletească. Acestea sunt cele patru stări şi trepte ale mântuirii noastre sufleteşti şi to i care vor să intre cu adevărat în Oastea Domnului vor trece prin ele. Rugăciune Iisuse Mântuitorule, iată, ies şi eu în calea Ta ca fiul din evanghelie. Diavolul mă chinuie şi pe mine şi mă aruncă în focul şi în apele ispitelor şi patimilor. Fie- i milă de mine, Doamne, căci rănile din suflet mă dor. Din pustiurile păcatelor vin acum la Tine şi ca un copil scăpat de moarte vreau să mă in de Tine şi să trăiesc cu Tine. ie Î i dau aceste mâini şi picioare pe care le-ai dezlegat din lan urile satanei. ie Î i dau ochii, urechile, gura, gândurile, vorbele mele. Toată averea mea trupească şi sufletească o pun de acum în slujba Ta, Doamne, şi în ascultare de Tine, Doamne...
  23. 23. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 23 „Veniţi la Mine toţi cei oste- niţi... şi Eu vă voi odihni pe voi” Veni i la Mine to i cei osteni i şi împovăra i şi Eu vă voi odihni pe voi. Lua i jugul Meu asupra voastră şi învă a i-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi ve i găsi odih- nă sufletelor voastre. Că jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară (Mt 11, 28-30). Şi toată mul imea căuta să se atingă de El, că pu- tere ieşea din El şi-i vindeca pe to i (Lc 6, 19). O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, cititorule, această chemare? Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. Pe vremea Mântuitorului, gloatele se atingeau de Dânsul pentru că „putere ieşea de El”. Această „putere” iese şi azi de la El şi intră în via a ta, în sufletul tău, în casa ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o via ă cu El. Eu socot că greşeala cea mai mare a creştinilor de azi e tocmai aceea că nu cunosc dulcea a, şi odihna, şi pacea pe care le dă Mântuitorul. Celor mai mul i oameni li se pare un jug greu via a după Evanghelie. De când eram preot la ară mi-aduc a-
  24. 24. 24 Preot Iosif TRIFA minte de un tânăr care, la stăruin ele mele să înceapă o via ă nouă, după Evanghelie, mi-a răspuns aşa: „Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de acum în jug”. Via a după Evanghelie li se pare oamenilor un jug greu care te scoate din lume, din plăceri, din baluri, din crâşmă, din fel de fel de înşelăciuni şi minciuni mai mari şi mai mărunte etc., etc. Oamenii nu cunosc latura cealaltă a vie ii, aceea de creştin adevărat: odihna, liniştea, pacea, bucuria, dulcea a ce le dă Mântuitorul; şi o via ă trăită cu El. E o mare greşeală în vorba ce se spune că lumea asta-i o vale a plângerii, o lume de chin şi de întristare. Cine a spus aceste vorbe n-a cunoscut pe Mântuitorul. Din Vechiul Testament au trecut aceste vorbe, din vre- mea când oamenii încă nu-L cunoşteau pe Mântuitorul. Iisus Mântuitorul a făcut şi via a din această lume o vi- a ă plină de pace, de odihnă şi de bucurie pentru cine o trăieşte cu El şi s-a apropiat de El. Lumea de azi e plină de frământări, de oameni nervoşi, nemul umi i, zavistu- itori, îndărătnici, tocmai din pricină că n-au aflat pe Mântuitorul şi liniştea, pacea şi odihna ce le dă El. Când te-ai apropiat de Mântuitorul şi „te-ai atins” de El, atunci cape i o linişte, o pace şi o bucurie sufleteas- că pe care nimeni şi nimica n-o poate lua de la tine: nici sărăcia, nici boala, nici întristarea, nici suferin a, nici asuprirea, precum zicea Apostolul Pavel: Cine ne va despăr i de iubirea lui Hristos? Suferin a, sau strâmtora- rea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau spa- da?... (Rom 8, 35). „Dacă El dă linişte, cine o poate tul- bura?” (Iov 34, 29). Un creştin adevărat are linişte şi bucurie şi în necazuri, cum zice Apostolul Pavel: „Mă bucur în necazuri” (II Cor 12, 10). Cei mai mul i creştini n-au pacea şi bucuria evan- ghelică pentru că n-au gustat din izvorul ei, Care este
  25. 25. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 25 Iisus Hristos. „Pacea Mea dau vouă, nu precum dă lu- mea”, zicea Mântuitorul (In 14, 27). Toate bogă iile şi toate plăcerile din această lume nu pot să dea pacea şi bucuria pe care le dă Mântuitorul. „Eu sunt pâinea vie- ii, cel ce vine la Mine nu va flămânzi şi cel ce crede în Mine nu va înseta niciodată” (In 6, 35). Mântuitorul dă şi ceea ce trebuie sufletului, de aceea El este pacea şi fericirea deplină. Această pace şi această odihnă evan- ghelică se pot câştiga printr-o credin ă vie şi tare într-un Mântuitor bun Care a luat asupra Sa toate sarcinile noastre şi mai ales sarcina şi greutatea păcatelor noas- tre. O încredere nemărginită în acest Mântuitor ne dă o
  26. 26. 26 Preot Iosif TRIFA nespus de dulce pace şi uşurare sufletească. Din toată inima încrede-te, dragă cititorule, în acest Mântuitor. Predă-i Lui grijile tale, inima ta, sănătatea ta, banii tăi, şi toate afacerile şi frământările tale. Ca un copil mic te încrede în El şi te alipeşte de El. De ai un necaz, spu- ne-I Lui şi te alipeşte mai tare de El; de te batjocoreşte cineva sau î i face o supărare, tu taci, fii liniştit, încre- de-te în El şi te odihneşte în El. Înva ă-te să nu te odih- neşti decât în El. O, ce linişte şi pace şi bucurie dă încrederea desă- vârşită în Mântuitorul! Dar cei mai mul i nu se ştiu în- crede, de aceea trăiesc o via ă plină de păcate şi de fră- mântări. Cei păcătoşi n-au pace (Isaia 48, 22). Când te- ai apropiat de Mântuitorul şi trăieşti o via ă cu El, nu- mai atunci în elegi că şi necazurile şi greută ile acestei lumi sunt un mare ajutor sufletesc care te ine mereu lângă Mântuitorul şi te înva ă să te alipeşti şi mai mult de El. Englezii au o minunată poezie religioasă intitu- lată: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El” şi zice aşa: Mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Cu toate că e greu necazul meu, cântarea mea va fi: mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Orice întristare e o înşti- in are ca noi să ne apropiem de Dumnezeu. Necazurile spun: mai lângă Domnul meu, mai lângă El. Sus inima, voi, to i cei întrista i: căci Domnul este plin de îndura- re. Cânta i cu noi şi voi: mai lângă Dumnezeu, mai lângă El... Apropie-te, dragă cititorule, apropie-te de Domnul. Din ce te vei apropia mai mult de El şi te vei alipi mai tare de El, via a ta se va face mai uşoară, mai liniştită, mai plină de pacea şi de bucuria cea adevărată. Încearcă şi vezi!
  27. 27. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 27 Văzând cetatea Ierusalimului, Iisus a plâns pentru ea Şi, când S-a apropiat, văzând cetatea (Ierusali- mul), a plâns pentru ea, zicând: Dacă ai fi cunoscut şi tu, în ziua aceasta, cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi. Căci vor veni zile peste tine când duşmanii tăi vor săpa şan în jurul tău şi te vor împresura, şi te vor strâmtora din toate păr ile. Şi te vor face una cu pământul, şi pe fiii tăi care sunt în tine, şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pen- tru că nu ai cunoscut vremea cercetării tale... (Lc 19, 41-44) Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu a i voit. Iată, casa voastră vi se lasă pustie. (Mt 23, 37-38) De două ori ne spun evangheliile că a plâns Mân- tuitorul. O dată când a mers să învie pe Lazăr cel mort şi când a văzut pe Maria plângând şi pe iudeii care ve-
  28. 28. 28 Preot Iosif TRIFA niseră cu ea, încât S-a tulburat întru Sine „şi a lăcrimat” (In 11, 35). Altădată a plâns asupra Ierusalimului, precum spune evanghelia de mai sus. De ce a plâns Iisus ce- tatea Ierusalimului? Pentru că aceasta n-a voit să pri- mească învă ăturile Lui, n-a voit să primească lumina, pacea, via a şi mântuirea pe care le adusese Mântuito- rul în lume. Eu spre aceasta am venit în lume, zicea
  29. 29. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 29 Mântuitorul, „ca să vindec pe cei zdrobi i cu inima, să propovăduiesc robilor dezrobirea, şi celor orbilor ve- derea; să slobozesc pe cei apăsa i” (Lc 4, 18), ca să dau „poporului cunoştin a mântuirii” şi să luminez „pe cei care şed în întuneric şi în umbra mor ii” (Lc 1, 77 şi 79). Dar Ierusalimul n-a vrut să primească aceste lucruri ca să aibă „pace” şi mântuire. Mântuitorul a stăruit neîncetat să aducă la mântuire poporul evreu din Ierusalim, dar el n-a vrut să primească mântuirea, iar Dumnezeu nu pune şi nu impune mântuire cu pute- rea. De aceea zicea Iisus: „Ierusalime, Ierusalime, de câte ori am vrut să vă aduc la mântuire, dar voi n-a i vrut”. Dumnezeu pune înaintea omului mântuirea şi îl îmbie cu ea; mai mult nu poate face, căci atunci mân- tuirea ar fi un lucru impus, pentru care omul n-ar avea nici merit, nici răspundere. Mântuitorul Şi-a făcut toată datoria fa ă de Ierusa- lim şi fa ă de mântuirea poporului din cetate. Atunci de ce plânge Mântuitorul? Plânge pentru că mare şi ne- mărginită este durerea Lui pentru sufletele pierdute. Mântuitorul n-a plâns pentru dărâmarea zidurilor de pi- atră ale Ierusalimului, ci a plâns pentru dărâmarea şi pieirea sufletelor din cetate. O, câtă dragoste şi câtă du- rere este în lacrimile ce le-a vărsat Mântuitorul pentru cetatea Ierusalimului! Dar nu numai dragoste şi durere, ci şi învă ătură este în aceste lacrimi. Să luăm aminte că şi noi avem o cetate sufletească. Şi noi avem un Ierusalim sufletesc căruia Mântuitorul îi tot predică şi pe care îl tot cheamă la mântuire. Dar, de cele mai multe ori, cetatea sufletului nostru nu-L as- cultă pe Mântuitorul şi nu primeşte predica Lui. Ca şi oarecând Ierusalimul, cetatea sufletului tău, iubite citi-
  30. 30. 30 Preot Iosif TRIFA torule, nu-L ascultă pe Domnul şi nu primeşte mântui- rea. Cetatea sufletului tău nu L-a primit pe Domnul şi de aceea n-are pace. Cetatea sufletului tău merge spre dărâmare. Vrăjmaşul diavol a împresurat-o, a făcut şan împrejurul ei, a dat atac cu ispitele şi a străbătut înăun- tru. N-ai primit pe Mântuitorul şi de aceea pietrele cre- din ii se huluie, cetatea trosneşte din temelie şi Mântu- itorul plânge. Da, da, iubite frate, Mântuitorul plânge, pentru că mare şi nemărginită este dragostea Lui fa ă de noi. Mântuitorul plânge pentru sufletul tău şi al meu, pentru pieirea ta şi a mea, pentru nepăsarea mea şi a ta. O, ce lucru măre şi înfiorător este acesta: Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, plânge pentru tine şi pentru mine, pentru sufletul meu şi al tău. Mântuitorul n-a plâns în vremea înfricoşatelor patimi, n-a plâns când L- au pălmuit şi L-au batjocorit, n-a plâns când L-au bătut, n-a plâns când cuiele au pătruns sfintele Sale mâini şi picioare, n-a plâns când sângele curgea şiroaie din ră- nile Sale şi sudori de sânge picurau de pe fruntea Lui, dar, iată, a plâns pentru pieirea sufletească a Ierusali- mului şi plânge azi pentru sufletele pierdute. O, ce lu- cru scump şi nepre uit poate fi un suflet şi mântuirea lui când Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dumne- zeu, plânge pentru pierderea lui! Auzi tu, dragă citito- rule? Mântuitorul plânge pentru un suflet pierdut, şi tu cu atâta uşurin ă î i prăpădeşti sufletul. Mântuitorul plânge pentru pieirea sufletului tău, şi tu stai liniştit în păcate? Şi tu î i omori sufletul cu toată liniştea? Fie ca măcar lacrimile Domnului să te înfioreze şi să te înve e ce lucru scump este sufletul tău şi mântui- rea lui.
  31. 31. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 31 Stã în voia ta... Grecii cei vechi aveau un fel de vrăjitor cu numele Apolon, care stătea la Delfis, într-o ascunzătoare, de unde răspundea la diferite întrebări. Odată a mers la acest Apolon un om oarecare, viclean şi amăgitor. În mâinile lui avea o pasăre pe care o acoperise cu haina lui şi, ajungând în fa a locului de unde grăia Apolon, l-a întrebat pe acesta să-i răspundă de este pasărea aceea vie sau moartă. Omul acesta era viclean şi avea gând, de-i va răspunde că este moartă, să o arate aşa cum era: vie; iar de-i va răspunde că este vie, să o sugrume şi să o arate moartă şi într-acest chip să-l amăgească pe Apolon. Dar Apolon, cunoscând vicleşugul lui, i-a răs- puns aşa: „Stă în voia ta, omule, să ară i pasărea cum vei vrea: sau moartă, sau vie”. O pasăruică purtăm şi noi, iubite cititorule, ascunsă sub hainele şi lutul nostru. E sufletul, şi stă în voia ta şi a mea să avem această pasăruică cerească vie sau moartă, să avem un suflet viu sau unul mort. Dumnezeu ne-a dat ajutor şi dar să putem ine vie această păsărui- că, dar, pe de altă parte, omul are voie slobodă să o şi omoare. Însă cel ce şi-a omorât sufletul cu patimi şi fă- rădelegi, acela va trebui să dea seamă despre el în Ziua cea mare şi înfricoşată a Judecă ii.
  32. 32. 32 Preot Iosif TRIFA Fericiţi veţi fi când... Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte şi, aşe- zându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Şi, deschizându-Şi gura, îi învă a, zicând: Ferici i cei săraci cu duhul, că a lor este împără ia cerurilor. Ferici i cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Ferici i cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Ferici i cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura. Ferici i cei milostivi, că aceia se vor milui. Ferici i cei cura i cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Ferici i făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumne- zeu se vor chema. Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, că a lor este împără ia cerurilor. Feri i ve i fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, min ind din pricina Mea. Bucura i-vă şi vă veseli i, că plata voastră multă este în ceruri... (Mt 5, 1-12). Evanghelia aceasta e cunoscută în Biblia Noului Testament sub denumirea „Predica de pe Munte”, pentru
  33. 33. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 33 că Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină. Din această predică sunt luate Fericirile care se cântă în strană în fiecare duminică şi sărbătoare. Minunată este această evanghelie şi minunate sunt învă ăturile din cele nouă fericiri. Un mare învă at spune că nu s-a rostit şi nu se va rosti niciodată în această lume o altă predică ce ar putea să o întreacă în adâncime pe aceasta. Ce ne spune Mântuitorul în predica celor nouă fericiri? Ni-i înşiră pe cei ce vor fi cu adevărat ferici i în lumea
  34. 34. 34 Preot Iosif TRIFA aceasta şi în cealaltă. Dar ce băgăm de seamă? Nici una din cele nouă fericiri nu vorbeşte de bogă ie lumească, nici de mărire omenească, nici despre bani, averi şi plă- ceri. Fericirea pe care a făgăduit-o Mântuitorul este înlăuntrul omului şi pleacă dinlăuntru în afară. Mântu- itorul face ferici i pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei cura i la inimă, dar toate acestea pleacă din lăuntrul omului; acolo e mila, pacea, dreptatea şi acolo e şi ini- ma curată. Spre deosebire de această fericire adevărată, noi căutăm o fericire ce pleacă din afară înlăuntru. Noi aşteptăm şi ne trudim să ne facem mai întâi boga i, să ne umplem mai întâi de bani, de plăceri şi de mărire omenească, pentru ca apoi să fim ferici i. Însă fericire adevărată, lumea aceasta nu poate da măcar de l-ar încărca pe om cu toate bogă iile şi plăce- rile şi măririle ei. Asta e un lucru dovedit. Oare sunt fe- rici i to i boga ii, to i milionarii şi to i cei ce şed în pa- late? Nici vorbă. Dimpotrivă, se constată că traiurile cele mai nefericite sunt tocmai în palatele celor boga i. Este pus un mare adevăr în istorioara cu împăratul ce căuta cămaşa fericitului (să se lecuiască de boală cu ea), dar pe urmă s-a aflat că fericitul nici cămaşă pe el n- avea (era un cioban de la oi). Fericirea cea adevărată şade şi azi mai mult în coliba săracului credincios decât în palatul necredincioşilor. O statistică din America arată că 60% din cei ce îşi fac moartea sunt milionari şi oameni boga i. Oare de ce nu poate da lumea, cu bogă- iile şi cu plăcerile ei, fericirea adevărată? Pentru că este cineva şi ceva ce tulbură fericirea cea lumească. E graiul sufletului, e mustrarea şi întrebarea sufletului, pe care a prins-o aşa de frumos psalmistul David în cu- vintele: „Pentru ce eşti mâhnit, suflete al meu, şi pentru
  35. 35. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 35 ce mă tulburi?” (Ps 42, 6). În zadar zici sufletului ca bogatul din evanghelie: „Suflete, ai de toate, mănâncă, bea şi te veseleşte”... căci sufletul cere altceva: sufletul se doreşte spre Domnul şi însetoşează după Domnul şi, dacă nu-i dai această întâlnire cu Domnul, el este mâh- nit, el este tulburat şi tulbură şi fericirea omului. Ferici- rea cea adevărată este un lucru după care trebuie să ca- u i mai adânc, tot mai adânc în inima ta, înlăuntrul tău; să cau i până dai peste un Doctor pentru suspinele su- fletului tău, să cau i până dai de Mântuitorul şi până L- ai aflat pe Mântuitorul. Când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă, atunci El dintr-o dată î i ia sarcina păcatului de pe sufletul tău, dintr-o dată sufletul tău şi inima ta scapă de mâhnire şi te sim i nespus de uşurat şi fericit. „Ferici i cărora s-au iertat fă- rădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele” (Ps 31, 1). „Fericit este bărbatul a cărui nădejde este numele Dom- nului” (Ps 39, 5), şi care se bucură sub acoperământul aripilor Lui şi sufletul său se lipeşte de El (Ps 62, 8). Când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi tră- ieşti o via ă nouă cu El, atunci ai o fericire pe care nu i- o poate lua, nici tulbura suferin a, sărăcia, prigoana, boala etc. Mântuitorul dă omului o fericire care nu slă- beşte, ci, dimpotrivă, se întăreşte în suferin e, în la- crimi, în prigoane. Lumea şi creştinii de azi nu în eleg însă acest fel de fericiri (unii chiar şi râd de ele). Nu ne în eleg pentru că n-au gustat şi nu cunosc bucuria şi fe- ricirea cea adevărată ce o dă Mântuitorul şi o via ă tră- ită cu El. Oamenii caută fericirea în afară de inima lor şi în afară de Mântuitorul şi de aceea fericirile ce se cântă în strană nu le vedem şi în lume şi în via a oame- nilor. Nu-i vedem pe făcătorii de pace, pe cei blânzi, pe
  36. 36. 36 Preot Iosif TRIFA cei milostivi; dimpotrivă, vedem ura, nedreptatea, pri- goana etc. Cerceta i cu luare-aminte cele nouă fericiri şi ve i afla că fiecare din ele e legată cu cerul de sus, fie- care pleacă de la inima omului şi se gată cu cerul de sus, fiecare leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dum- nezeu. Când fiecare om ar căuta şi ar umbla după o ast- fel de fericire ce-l leagă cu cerul şi cu Dumnezeu, atunci ar avea omul şi omenirea fericire adevărată. Atunci s-ar împlini şi psalmul ce zice: „Mila şi adevărul s-au întâmpinat, dreptatea şi pacea s-au sărutat, adevă- rul din pământ a răsărit şi dreptatea din cer a privit, că Domnul va da bunătate şi pământul îşi va da rodul său” (Ps 84, 11-13). Însetezi tu, cititorule, după o astfel de fericire?
  37. 37. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 37 Pilda cu aluatul Şi iarăşi a zis (Iisus): Cu ce voi asemăna împără ia lui Dumnezeu? Asemenea este aluatului pe care, luându-l, femeia l-a ascuns în trei măsuri de făină, până ce s-a dospit totul (Lc 13, 20-21). O femeie pune de seara aluat în trei măsuri de făi- nă. Diminea a când se scoală, o minune... Află dospită toată plămădeala şi pe urmă se dospeşte toată făina. Ce mare putere are aluatul! Un astfel de aluat dospitor de lucruri minunate este şi în lumea cea sufletească. Acest aluat este credin a cea vie în Dumnezeu şi în Iisus, Fiul lui Dumnezeu. Este acesta un aluat plămădit cu sângele Domnului care „ne cură eşte pe noi de orice păcat” (I In 1, 7). O, ce lucruri minunate face şi dospeşte acest aluat în lumea cea sufletească! Precum aluatul dospeşte toată făina în care e pus, aşa şi acest aluat dospeşte toată fiin- a omului când omul îl pune în făina vie ii sale. Când în făina vie ii tale ai pus aluatul Evangheliei, aluatul cre- din ei în Dumnezeu şi în Jertfa Mântuitorului, atunci acest aluat deodată, ca prin minune, începe să- i dos- pească toată fiin a ta, toate sim irile tale, toate gândirile tale, toată judecata, toată vederea, toate umblările, toate
  38. 38. 38 Preot Iosif TRIFA lucrările tale. Când a apucat acest aluat în făina vie ii tale, atunci începi altcum să sim i, altcum să vezi, alt- cum să vorbeşti şi altcum să trăieşti. Când a apucat acest aluat în făina vie ii tale, atunci el lucrează cu pu- tere şi î i dă şi ie putere ca să fii şi să te faci „frământă- tura nouă” (I Cor 5, 7) „făptură nouă” (II Cor 5, 17). Fără acest aluat şi fără această dospire nu este şi nu poate fi mântuire sufletească. Taina mântuirii sufleteşti începe din clipa când în făina vie ii tale, în plămădeala vie ii tale, ai pus aluatul Evangheliei, ai pus un aluat nou care să dospească o via ă nouă cu Domnul. Orice hotărâre contra păcatelor, fără acest aluat şi fără această dospire, n-ajunge nimic. Sunt destui care predică foarte frumos despre Hristos, dar nu trăiesc o via ă cu Hristos, pentru că via a lor nu e dospită de aluatul Evangheliei.
  39. 39. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 39 Ştiu bine că şi în Oastea Domnului este destul aluat nedospit. To i cei care dezertează dintre noi şi se întorc iarăşi în mocirla păcatelor din care au ieşit sunt un astfel de aluat nedospit. Cei mai mul i dintre creştinii de azi sunt un aluat nedospit pentru Evanghelie, de aceea sunt atâtea răută i în lume. Taina mântuirii nu stă în aceea să nu faci ceea şi ceea şi să faci ceea şi ceea, ci stă în întrebarea: ai pus tu aluat nou în făina vie ii tale? Eşti tu un creştin dospit de Evanghelia Mântuitorului? Un ostaş din Oastea Domnului îmi spunea că de multe lucruri s-a lăsat, însă de unele năravuri rele nici- cum nu se poate dezbăra. Eu i-am zis: dragă ostaşule! Bagă de seamă că n-ai pus aluat nou în toată făina vie ii tale. O parte din făină ai mai lăsat-o şi pentru aluatul răută ilor şi plăcerilor lumeşti... Îl ghicisem, căci, pe urmă ostaşul mi-a mărturisit că satana îi şoptise să-şi mai ină câteva răută i şi patimi. Despre femeia din evanghelie, Mântuitorul a zis că avea trei măsuri de făină şi în toate trei a pus aluat bun. Însă creştinii de azi se pare că au împăr it această făină aşa: într-o măsură bagă aluat bun, iar în celelalte două bagă aluat rău. Numai aşa se poate explica via a celor care cred că pot sluji şi lui Dumnezeu şi lui Mamona. Din gura lor iese şi rugăciune, şi blestem. Duminica merg şi la biserică, dar şi la joc, la crâşmă şi be ie. O, ce minunată via ă trăieşte un creştin dospit de aluatul Evangheliei Mântuitorului! Un astfel de creştin poartă în el Împără ia lui Dumnezeu, căci aşa a zis odată Iisus: „Iată, Împără ia lui Dumnezeu este înăun- trul vostru” (Lc 17, 21), dar această Împără ie o poate
  40. 40. 40 Preot Iosif TRIFA avea în el numai cel ce are via a lui şi toată inima lui dospită de aluatul Evangheliei. Un astfel de creştin se face apoi el însuşi un aluat bun, care-i dospeşte pe al ii pentru Împără ia lui Dumnezeu. Un astfel de suflet e copleşit şi biruit de Evanghelie şi oriunde ajunge începe să-i dospească şi pe al ii. Eu îl cunosc de pe vorbă pe cel dospit. Vorbeşte cu căldură şi dragoste, pentru că gura lui grăieşte „din prisosul inimii” (Mt 12, 34). Dar să luăm aminte. Mai este încă un fel de aluat. „Feri i-vă de aluatul fariseilor”, zicea Mântuitorul către apostoli (Lc 12, 1). Este în această lume şi destul aluat de răutate, de vicleşug etc. (I Cor 5, 8). Să ferim făina vie ii noastre de acest aluat care dospeşte pieire sufle- tească (şi, o, ce bine şi ce repede dospeşte acest aluat!). Sunt destui oameni dospi i de acest aluat rău şi aceşti oameni caută neîncetat să-i dospească şi pe al ii cu răută ile lor. Adică, vede i, aluatul vie ii e de două fe- luri: unul e cel bun, al Domnului, şi cei dospi i de el lucrează pentru Domnul; celălalt e cel rău, al diavo- lului, şi cei dospi i de el lucrează cu el pentru diavolul. Tu, cititorule, pe care aluat îl ai în făina vie ii tale? Fiecare dintre voi, iubi ilor cititori, să fie un aluat dospit, ca să putem împiedica cumplita stricăciune din această lume şi să-i dospim şi pe al ii pentru Împără ia lui Dumnezeu.
  41. 41. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 41 Care este porunca cea mai mare? Şi, auzind fariseii că a închis gura saducheilor, s- au adunat laolaltă. Unul dintre ei, învă ător de Lege, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învă ătorule, care poruncă este mai mare în Lege? El i-a răspuns: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeu tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproa- pele tău ca pe tine însu i. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi prorocii (Mt 22, 34-40). În porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni zicea Iisus că „se cuprind toată legea şi prorocii”. În această poruncă se cuprinde şi toată Evanghelia, căci şi Evan- ghelia nu este altceva decât dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Fiul descoperită oamenilor pe pământ. Ca să po i avea dragoste creştină, adevărată, vie şi lucrătoare, trebuie să cunoşti mai întâi şi să afli mai întâi dragostea lui Dumnezeu Tatăl fa ă de noi, făpturile Lui. Izvorul şi puterea dragostei noastre este Însuşi Dumnezeu, pre- cum aşa de bine a spus acest lucru Apostolul Ioan în
  42. 42. 42 Preot Iosif TRIFA cuvintele: „În aceasta este dragostea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre... Dacă Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unul pe altul” (I In 4, 10-11). „Cel ce nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). Această învă ătură a dragostei creştine a predicat-o neîncetat Iisus Mântu- itorul şi pe urmă a întărit-o cu însăşi Jertfa Sa cea sfân- tă. Ca pe un testament a lăsat Iisus Mântuitorul aposto- lilor săi cuvintele: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubi i unul pe altul. Precum şi Eu v-am iubit pe voi. Întru aceasta vor cunoaşte to i că sunte i ucenicii Mei, dacă ve i avea dragoste unii fa ă de al ii” (In 13, 34-35). Dar Mântuitorul n-a predicat iubire numai între ucenicii Săi, ci a predicat o iubire largă a „de-aproapelui”, oricine ar fi el. În legea lui Moise, iubirea era închisă între grani- ele „fiilor lui Israel”. Tot ce nu era din Israel putea fi – şi trebuia chiar – urât, dispre uit, ba şi ucis câteodată. Iisus Mântuitorul a adus porunca cea nouă a iubirii de-aproapelui, a iubirii chiar şi a vrăjmaşilor noştri. Mântuitorul a început să înve e mai întâi în lume că fie- care om e un suflet a lui Dumnezeu, e un frate al nostru în Dumnezeu, care trebuie iertat, iubit şi adus la lumina vie ii. Iisus a lăsat în lume Evanghelia iubirii de oameni şi, până va fi această lume, nu se va ivi o învă ătură mai minunată decât aceasta. Cu această Evanghelie a iubirii au cuprins apostolii toată lumea şi această iubire este şi azi sufletul şi duhul vie ii creştine. Această iubire era şi în via a celor dintâi creştini. Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun că erau în legătură fră ească, întru frângerea pâinii şi
  43. 43. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 43 întru rugăciuni. Şi era una sufletul şi inima celor ce s-au botezat (cf. Fapte 2, 42; 4, 32). Însă durere: din ce a trecut vremea şi veacurile, dragostea creştină s-a tot ră- cit şi a slăbit. În vremile noastre parcă s-a stins cu totul dragostea creştină. Se urăsc azi popoarele, se urăsc fiii aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă. S-a împlinit parcă profe ia Scripturilor: „Tatăl va fi îm- potriva fiului şi fiul împotriva tatălui, mama împotriva fiicei şi fiica împotriva mamei” (Lc 12, 53). De ce s-a stins şi se stinge mereu dragostea creştină între oameni? Răspunsul cel mai bun îl dă Apostolul Ioan când zice: „Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” (I In 4, 8). Creştinii de azi nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Iisus Mântuito- rul, de aceea lipseşte dragostea creştină din via a lor. Dumnezeu este iubire, Dumnezeu şi Jertfa Fiului Său este izvorul iubirii şi, când ai aflat cu adevărat acest iz- vor, i se face şi via a ta un izvor de iubire creştină. Ci- ne zice că iubeşte pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său, mincinos este (I In 4, 20). Cei mai mul i dintre creştini trăiesc o astfel de via ă mincinoasă. Trăim un creştinism de forme goale, fără rădăcini şi fără adân- cimi în Evanghelia lui Hristos şi de aceea lipseşte dra- gostea din mijlocul nostru. O iubire creştină adevărată, vie şi lucrătoare o po i avea numai atunci când i-ai pus via a în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar această lumină o po i avea numai la picioarele Crucii Mântu- itorului. Numai căzut şi îngenuncheat la picioarele Crucii po i câştiga acea dragoste sfântă „care toate le sufere”, precum şi Iisus le-a suferit, toate le rabdă, precum şi El le-a răbdat. Aici po i câştiga dragostea cea adevărată care „nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se
  44. 44. 44 Preot Iosif TRIFA trufeşte, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul, nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr” (I Cor 13).
  45. 45. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 45 Dragă cititorule! Pe vreme de iarnă, frigul te apro- pie de foc. Bagă de seamă că lemnele ce ard în foc sunt şi ele o predică minunată despre dragostea creştină. De ce ard lemnele când le aprindem? Învă a ii au aflat că lemnele când ard nu fac altceva decât dau înapoi căldu- ra ce au sorbit-o din razele şi căldura soarelui. Focul nu este aşadar altceva decât o căldură a soarelui pe care lemnele au sorbit-o şi, când le aprindem, ne-o dă nouă. În această asemănare trebuie să fim şi noi fa ă de iubi- rea Tatălui Ceresc. Soarele şi izvorul iubirii noastre este Dumnezeu şi Jertfa cea sfântă a Fiului Său. Iubirea ce o primim noi neîncetat din acest izvor trebuie să o dăm şi noi mai departe aşa cum lemnele dau căldura mai de- parte. O, ce lucru fioros se vede în lumea de azi! Lem- nele cele neînsufle ite ne dau nouă căldura primită de la soare, însă noi nu dăm nimic. Toată firea cea necuvân- tătoare ne dă nouă darurile primite de sus. Pământul ne dă ploaia în formă de izvoare şi fântâni, ogoarele ne dau pâinea cea coaptă din darul cerului de sus, pomii ne dau poamele, numai omul, cel ce e făcut „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”, numai omul, cel ce soarbe neîncetat iertare, milă şi iubire cerească, dă numai ură, zavistie, otravă şi venin sufletesc. Ne mustră şi firea cea neînsufle ită! Iisus Mântuitorul a zis: „Întru aceasta vor cunoaşte to i că sunte i ucenicii Mei, dacă ve i avea dragoste unii fa ă de al ii” (In 13, 35). Însă acest semn de cunoaştere a creştinilor adevăra i parcă a pierit cu totul în zilele noastre. Din creştinismul de azi lipseşte tocmai evan- ghelia iubirii de oameni. Evanghelia iubirii creştine în- că nu s-a sălăşluit pe pământul acesta udat de sângele şi
  46. 46. 46 Preot Iosif TRIFA ura atâtor războaie şi răzbunări. Evanghelia iubirii şi împără ia lui Dumnezeu va veni în viitor. Împără ia lui Dumnezeu va sosi la noi pe pământ numai în măsura în care dragostea creştină va cuprinde inimile noastre. „Foc am venit să arunc pe pământ şi cât aş vrea să fie acum aprins”, zicea Iisus (Lc 12, 49). Acest foc este focul dragostei creştine, pe care trebuie să-l aprindem neîncetat în inimile noastre şi să aprin- dem cu el şi pe al ii. Împără ia lui Dumnezeu cu nimic nu se poate ajuta mai mult decât cu acest foc al dra- gostei creştine. Cu nimic nu po i câştiga mai curând pentru Evanghelie un suflet păcătos şi plin de ură decât cu dragostea evanghelică. Despre David proorocul spu- ne Biblia că liniştea cu cântecele alăutei sale furia lui Saul. Cântecul cel dulce al dragostei creştine linişteşte şi azi – mai mult ca orice – sufletele tulburate de valu- rile urii. Ajută şi tu, dragă cititorule, să se audă în lume tot mai răspicat acest cântec dulce. Ostaşi din Oastea Domnului, aprinde i şi voi pe tot locul focul dragostei creştine şi duce i pe tot locul cântecul cel dulce al iubi- rii evanghelice!
  47. 47. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 47 Maria la picioarele Domnului Unul din farisei L-a rugat pe Iisus să mănânce cu el. Şi intrând în casa fariseului, a şezut la masă. Şi, iată, era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflând că şade la masă în casa fariseului, a adus un alabastru cu mir. Şi, stând la spate, lângă picioarele Lui, plângând, a început să ude cu lacrimi picioarele Lui şi cu părul capului ei le ştergea. Şi săruta picioarele Lui şi le un- gea cu mir. Şi, văzând fariseul care-L chemase, a zis în sine: Acesta, de ar fi prooroc, ar şti cine e şi ce fel e femeia care se atinge de El, că este păcătoasă. Şi, răspunzând, Iisus a zis către el: Simone, am să- i spun ceva. Învă ătorule, spune, zise el. Un cămătar avea doi datornici. Unul era dator cu cinci sute de dinari, iar celălalt cu cincizeci. Dar, neavând ei cu ce să plătească, i-a iertat pe amândoi. Deci care dintre ei îl va iubi mai mult? Simon, răspunzând, a zis: Socotesc că acela căruia i-a iertat mai mult. Iar El i-a zis: Drept ai judecat. Şi, întorcându-se către femeie, a zis lui Simon: Vezi pe femeia aceasta? Am intrat în casa ta şi apă pe picioare nu mi-ai dat; ea însă cu lacrimi Mi-a udat pi- cioarele şi le-a şters cu părul ei.
  48. 48. 48 Preot Iosif TRIFA Sărutare nu Mi-ai dat; ea însă de când am intrat n-a încetat să-Mi sărute picioarele. Cu untdelemn capul Meu nu l-ai uns; ea însă cu mir Mi-a uns picioarele. De aceea î i zic: iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă pu in iubeşte pu in. Şi a zis ei: Iertate î i sunt păcatele! Şi au început cei ce şedeau împreună la masă să zică în sine: Cine este Acesta Care iartă şi păcatele? Iar către femeie a zis: Credin a ta te-a mântuit; mergi în pace (Lc 7, 36-50). O, ce plină de iubire şi iertare cerească este această evanghelie! Dar, pe lângă acestea, e plină şi de învă ă- tură sufletească. Să ne întrebăm înainte de toate ce a adus-o pe această femeie desfrânată la picioarele lui Iisus? Maria era o femeie vestită în desfrânări şi păcate; ce i-a venit dar să se apropie de Iisus? Poate undeva în oraş era tocmai petrecere şi joc, de la care Maria nicio- dată nu lipsea; ce a făcut-o pe ea acum să lase jocul şi petrecerea şi să alerge la Iisus? Pe Maria a adus-o la Iisus o greutate pe ca re o sim ea în suflet, o greutate sufletească pe care lumea n-o putea uşura, nici jocurile, nici plăcerile şi desfrânările lumeşti. Cercetătorii evangheliilor spun că această femeie desfrânată a fost Maria Magdalena, despre care ne spu- ne o altă evanghelie că din ea a scos Iisus şapte diavoli (Lc 8, 2). Această greutate sufletească o adusese pe Maria la picioarele Domnului. Această greutate a scos lacrimi fierbin i din ochii ei. Maria s-a mântuit în clipa
  49. 49. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 49 când s-a sim it doborâtă de greutatea păcatelor şi a că- zut la picioarele Domnului, stropind cu lacrimi fierbin i trecutul ei şi luând tămăduire prin credin ă. Să luăm aminte că aceasta e calea mântuirii şi pentru noi. Cea dintâi condi ie a mântuirii e să sim i ticăloşia sufleteas- că în care ai ajuns. Nu e pierdut cel păcătos, ci cel care nu simte păcatul şi greutatea păcatului. Maria avusese şapte duhuri necurate în ea. Te înfiori, nu-i aşa, iubite
  50. 50. 50 Preot Iosif TRIFA cititorule, de acest lucru? Dar eu te întreb: î i dai seama că de multe ori şi tu eşti cuprins de aceste duhuri rele care sunt cele şapte păcate de moarte (trufia, des- frânarea, lăcomia, pizma etc., etc.)? Maria n-a avut odihnă şi linişte sufletească până nu L-a aflat pe Mân- tuitorul şi n-a luat tămăduire. Şi tu stai liniştit în păcate şi te sim i bine cu ele? O, ce povară grea este păcatul pentru cine-l simte! De ai avea şi ai da cuiva tot aurul şi toate bogă iile acestei lumi, nici atunci nu poate să- i ia nimeni, nici măcar pentru o clipă, sarcina şi greutatea păcatului de pe suflet şi nu po i plăti datoria păcatelor. Este însă cineva care î i ia din spate greutatea păcatelor, fără nici o plată şi pentru totdeauna. Acela este Mântu- itorul. Un singur lucru se cere de la tine: să te apropii de acest Mântuitor şi să te atingi de El cu toată credin a sufletului tău, cu toată încrederea că El a murit pentru tine şi pentru păcatele tale. Apropie-te, dragă suflete, apropie-te de Domnul în orice stare, cât de ticăloasă ar fi. Îngenunchează plângând la picioarele Lui şi, stro- pindu- i ticăloşia cu lacrimile tale şi cu sângele Lui, ia tămăduire şi mântuire. O, ce mare schimbare s-a făcut în via a Mariei du- pă ce s-a ridicat iertată şi mântuită de la picioarele Domnului! Vecinii ei se vor fi întrebat mira i: „Da’ ce-i cu păcătoasa asta de femeie, că nu mai umblă nop ile, nu mai merge pe la jocuri, nu mai petrece cu bărba ii?... Trebuie că a pă it ceva nenorocita”... Lumea se va fi mirat de schimbarea Mariei (aşa cum se miră şi azi când începi să trăieşti o via ă cu Domnul). Lumea nu în elegea că în via a Mariei s-a petrecut o mare schim- bare. Maria cea veche a murit şi în locu-i trăia alta, adusă la via ă prin Iisus Mântuitorul. Aceasta e şi azi
  51. 51. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 51 dovada cea mai bună că cineva s-a apropiat cu adevărat de Mântuitorul şi „s-a atins” de El. Să- i schimbi purtă- rile şi să începi o via ă nouă cu El. O credin ă ce nu- i schimbă via a cea păcătoasă n-ajunge nimic, căci şi dracii cred în Dumnezeu şi se cutremură, dar nu-şi schimbă purtările. Despre Maria Magdalena, evanghelia ne spune că, după iertarea şi tămăduirea ei, s-a inut mereu de Mân- tuitorul. L-a înso it pe drumul Golgotei, L-a plâns când murea pe cruce, a plâns când a aflat mormântul gol. Maria se sim ea legată de acest Mântuitor al ei; îşi dă- dea seamă clipă de clipă ce mare binefacere i-a făcut ei; din ce necaz a scos-o; cât i-a iertat; şi, din ce îşi dădea seama mai mult despre acestea, se alipea mai tare de El. Aşa şi noi, clipă de clipă trebuie să ne dăm seama ce a făcut Mântuitorul pentru noi. Când ai ajuns să afli ce a făcut Mântuitorul pentru tine, când ai ajuns să cu- noşti cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa Lui, şi iubirea Lui, atunci te faci un „nebun pentru Hristos” (I Cor 4, 10), atunci nu vrei să mai auzi de nimeni, decât de El, atunci nu vrei să mai vorbeşti de nimeni, decât de El şi de binecuvântarea Lui; atunci, ca şi Maria, dintr-un vas lepădat te faci un vas ales, dintr-un ticălos şi păcătos te faci un vestitor al Domnului şi către toată lumea spui despre „toate câte i-a făcut ie Domnul”. Îl cunoşti tu, cititorule, în acest chip pe Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos?
  52. 52. 52 Preot Iosif TRIFA „Asemenea este împărăţia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă...” Asemenea este împără ia cerurilor cu o comoară ascunsă în arină, pe care, găsind-o un om, a ascuns-o şi, de bucuria ei, se duce şi vinde tot ce are şi cumpără arina aceea. Iarăşi, este asemenea împără ia cerurilor cu un negu ător care caută mărgăritare bune. Şi, aflând un mărgăritar de mult pre , s-a dus, a vândut toate câte avea şi l-a cumpărat” (Mt 13, 44-46). Plină de un adânc în eles este această asemănare, pe care a spus-o Iisus Mântuitorul. În ea se află taina şi în elesul unei vie i de creştin adevărat. Căci a fi un creştin adevărat şi a trăi o via ă de putere creştinească nu înseamnă atât a nu face ceea şi ceea de frica focului din iad sau a face ceea şi ceea pentru că aşa porunceşte Dumnezeu, ci înseamnă mai ales a afla comoara cea as- cunsă a Împără iei lui Dumnezeu. Ştii tu ce înseamnă să afli această comoară? Înseamnă să afli dragostea cu ca- re te-a iubit şi te iubeşte Dumnezeu, că pe Însuşi Fiul Său L-a dat Jertfă pentru tine, pentru iubirea ta şi pentru
  53. 53. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 53 iertare ta. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli cât de mult te-a iubit Iisus Mântuitorul, că a mu- rit pentru tine, pentru păcatele tale şi pentru mântui- rea ta, să afli cât de mult te iubeşte Mântuitorul şi cum face totul să te atragă la El. Să afli comoara cea ascunsă înseamnă să afli puterea, să afli bucuria, să afli mângâierea, să afli lumina şi via a ce le cape i când L-ai aflat cu adevărat pe Mântuitorul şi Jertfa
  54. 54. 54 Preot Iosif TRIFA Lui cea Sfântă şi când trăieşti o via ă cu El. Numai când ai aflat această comoară, faci totul să o po i do- bândi şi să po i dobândi şi via a cea de veci. O astfel de comoară aflase Apostolul Pavel când scria filipe- nilor: „Pe toate le socotesc că sunt pagubă, fa ă de înăl imea cunoaşterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pe Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gu- noaie, ca pe Hristos să dobândesc... Ca să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui... Ca, doar, să pot ajunge la învierea din mor i” (Flp 3, 8-11). Apostol Pavel Îl aflase pe Mântuitorul – Comoara cea mai scumpă pe care o poate afla un om aici pe pământ – şi prin do- bândirea acestei comori nădăjduia să dobândească şi învierea din mor i şi via a veşnică. „Cel ce Mă află, zice Domnul, a aflat via a” (Pilde 8, 35). Pu ini sunt însă azi cei ce află această comoară. Împără ia lui Dumnezeu este şi azi o comoară ascunsă pentru cei mai mul i creştini. Lumea şi via a oamenilor de azi e plină de fărădelegi, de idoli şi de păcate tocmai pentru că oamenii n-au aflat comoara, arând în arina lor. O, ce în eles adânc a pus Mântuitorul în acest lu- cru! Aşa se află şi comoara Împără iei lui Dumnezeu: arând în ogorul cel sufletesc, arând şi lucrând în arina inimii tale, în arina învă ăturilor mântuirii sufleteşti. Cum vrei să afli comoara Împără iei lui Dumnezeu, da- că tu nu sapi după ea, dacă tu veşnic nu lucrezi în ogo- rul cel sufletesc? Taina plugăriei este să ari mai adânc. O comoară – de roadă bogată – află plugarul când ară adânc. Aşa se află şi comoara Împără iei lui Dumnezeu: arând mai adânc, lucrând şi pătrunzând mai adânc în taina învă ăturilor sufleteşti. Noi arăm la suprafa ă şi de aceea nu aflăm comoara „ascunsă”.
  55. 55. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 55 Şi apoi ce ne spune mai departe asemănarea Mân- tuitorului? O mare schimbare s-a făcut în via a omului care aflase comoara cea ascunsă. Toată via a lui era cu- prinsă şi pătrunsă acum de un singur gând şi o singură grijă: să-şi poată cumpăra arina cea cu comoara. Întorcându-se acasă, a început repede a vinde ce avea, să-şi facă bani de cumpărare. Cei de acasă şi vecinii lui se vor fi mirat de schimbarea omului (aşa cum se miră şi azi de schimbarea omului care a aflat comoara mân- tuirii sufleteşti). În întreg satul va fi umblat vorba: „Auzit-a i, măi, ce a pă it omul cela şi cela? Cică vrea să-şi vândă tot ce are şi să-şi cumpere un dărab de loc slab şi nelucrat... Vai de el, săracul... poate a slăbit de minte”... Însă cel ce aflase comoara n-avea grijă de şoaptele oamenilor, căci ştia el că arina lui cea nouă e mai scumpă decât toate averile oamenilor. Aşa trebuie să se schimbe şi via a noastră când am aflat cu adevărat comoara Împără iei lui Dumnezeu. Dar să nu creadă cineva că această schimbare ar sta în aceea că omul trebuie să-şi vândă averea şi tot ce are, să poată dobândi Împără ia lui Dumnezeu. Această schim- bare trebuie în eleasă aşa, că dintr-o dată i se deschid ochii şi mintea să afli şi să în elegi că nimic din această lume n-are pre fa ă de Împără ia lui Dumnezeu şi do- bândirea ei. Când afli această comoară, de dragul ei î i vinzi nu averea, ci patimile, plăcerile, poftele şi năravu- rile cele rele. În fa a acestei comori, afli că n-are nici un pre ceea ce i se părea mai dulce... ba afli că e mai amar. Când ai aflat această comoară atunci î i pui în slujba Domnului toate puterile, toată averea ta sufle- tească şi lumească, să o po i cumpăra. Ca lui Zacheu i se deschide atunci şi punga pentru lucrul Domnului,
  56. 56. 56 Preot Iosif TRIFA pentru ajutorarea săracilor şi pentru lipsurile sufletului tău. Când ai aflat această comoară, atunci nu mai eşti tu sluga şi robul banilor şi al averilor tale, ci ele sunt slu- gile tale şi fac ce porunceşti tu. Oamenii de azi in la plăceri, la înşelăciuni, la ne- dreptă i, la strângeri de bani şi averi (zgârcenia) tocmai fiindcă n-au aflat comoara cea ascunsă. Iisus a zis odată că „Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră” (Lc 12, 34). Comoara oa- menilor de azi sunt plăcerile şi bunurile cele lumeşti şi de aceea şi inima lor este acolo. Eu te întreb, iubite cititorule, ai aflat tu comoara cea ascunsă a Împără iei lui Dumnezeu, ai aflat tu ce comoară este o via ă trăită cu Domnul, L-ai aflat tu cu adevărat pe Mântuitorul şi, prin El, via a cea de veci? Dacă n-ai aflat-o, eu te întreb: ce faci tu ca să o po i afla şi cumpăra? În pilda de mai sus, Iisus Mântuitorul a asemănat Împără ia lui Dumnezeu şi cu un negu ător care umblă şi îşi bagă banii şi averea în cumpărarea unui mărgăritar de pre mult. În legătură cu aceasta, îmi aduc aminte de o mult grăitoare întâmplare. În anul 1918, când se te- meau oamenii că rămân banii pe nimica, un mare bo- gătan şi-a băgat to i banii într-o piatră scumpă. Însă pe urmă, la un an, s-a adeverit că piatra era mincinoasă (falsă) şi astfel bogătanul şi-a pierdut to i banii. Aşa pă esc to i acei mul i, mul i creştini, care îşi cumpără în această via ă comori care, pe urmă, când moare omul, se adeveresc că-s mincinoase şi n-au nici un pre . Astfel de comori stângi şi tu, iubite cititorule?
  57. 57. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 57 Pomul vieţii noastre În lunea din Săptămâna Paştilor, ne spun evanghe- liile că, fiind cu apostolii în drum de la Ierusalim spre Betania, lui Iisus „I s-a făcut foame” şi, văzând un smochin lângă drum, S-a apropiat de el, doară va găsi ceva roadă în el; dar n-a găsit decât frunze şi i-a zis: „De acum înainte să nu mai fie rod din tine în veac!” (cf. Mt 21, 18-19; Mc 11, 12-14). Şi pe dată smochinul s-a uscat. O, ce adânc în eles este în evanghelia cu smochinul cel blestemat! Şi via a omului se aseamănă cu un pom care trebuie să facă roade de fapte bune. „După roadele lor îi ve i cunoaşte, zice evanghelia. Au doară culeg oamenii struguri din spini?” (Mt 7, 16). Şi tu, cititorule, eşti un smochin, eşti un pom pe care Dumnezeu l-a să- dit în grădina acestei lumi pentru ca roade de fapte bune să faci. Însă, vai, de cele mai multe ori pomul vie ii noastre arată numai frunze goale, n-are roade. De de- parte, din depărtare, se văd în via a noastră frunze de datini creştineşti, de praznice, de posturi, de vorbe mari, dar, când cau i mai de-aproape şi dai deoparte aceste frunze, nu se vede nici un rod.
  58. 58. 58 Preot Iosif TRIFA De când eram preot la ară, mi-aduc aminte de unii poporeni că erau foarte evlavioşi şi bisericoşi, dar, vai, când m-am uitat în traiul lor de acasă, am aflat că erau foarte îndărătnici, zgârci i, sfădicioşi... adică dincolo de frunze nu era rod. Ceea ce se cheamă azi creştinism este mai mult un frunziş verde şi frumos la înfă işare, însă când te apropii de el vezi că nu are roadă. De ce nu face roadă pomul vie ii noastre? Pentru că rădăcinile lui nu sunt adâncite în pământul cel cu suc de
  59. 59. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 59 via ă şi de putere creştinească dătător. Trăim o via ă de suprafa ă, o via ă neadâncită în Evanghelia Mântuito- rului şi în Jertfa Lui cea Sfântă, de aceea pomul vie ii noastre n-are putere de rodire. Pomul vie ii noastre nu este altoit în Iisus Mântuitorul, în via a cea nouă, în „naşterea cea din nou”, de care spunea El (In 3, 3-7), iar fără această altoire, fără această renaştere, pomul vie ii noastre nu poate rodi. O altă evanghelie (Lc 13, 6-9) spune despre un alt smochin, pe care stăpânul grădinii umbla să-l taie, căci de trei ani de zile aştepta în zadar să rodească. Pentru acest smochin s-a interpus grădinarul, zicând: „Doam- ne, lasă-l pe el şi într-acest an, până îl voi săpa împrejur şi îi voi pune gunoi”... Şi via a noastră este un astfel de smochin neroditor pe care Dumnezeu îl amenin ă cu tăiere. Avem însă şi noi un Grădinar milostiv, Care mijloceşte pentru pomul vie ii noastre să nu fie tăiat, până va mai încerca El să-i dea putere de rodire. Acest Grădinar milostiv este Mântuitorul vie ii noastre. Îi e milă de noi... Opreşte securea mor ii şi se roagă pentru noi Tatălui Ceresc, zicând: „Tată şi Doamne, mai îngă- duie pomul acestui om... Mai lasă să-l ud cu sângele Meu... mai lasă să-l ud cu dragostea Mea... mai lasă să sap şan mai adânc în jurul lui, în care să se strângă mai multă credin ă”. Fără ajutorul acestui Grădinar bun şi milostiv, po- mul vie ii noaste nu poate rodi. Pe El să-L chemăm, zi- când: Vino, bunule Doamne, căci pomul vie ii noastre se usucă, omizile îl rod şi vânturile îl răstoarnă. Când Îl chemăm cu adevărat, El vine, El altoieşte, El taie, re- tează, îngrădeşte, El sapă, El leagă şi udă. O, cum se schimbă pomul vie ii noastre şi cum se umple de roade
  60. 60. 60 Preot Iosif TRIFA când Îl chemăm şi Îl pri- mim cu adevărat pe Mân- tuitorul! Roadă numai cu darul şi ajutorul lui Dum- nezeu putem face. Până la sfârşitul vie ii noastre, El să fie Stăpânul şi În- grijitorul pomului vie ii noastre. De când eram copil mi-aduc aminte de un al- toi care se prinsese, dar pe dedesubt au dat iar vlăstarele cele vechi şi, nemaiumblând nimeni să le cure e, altoiul s-a în- tors iar, cu totul, la firea cea sălbatică şi a crescut un pom sălbatic. Aşa e şi via a celor mai mul i creş- tini: e altoită în Domnul cu botezul ce li s-a dat de copii, dar pe dedesubt au crescut iar vlăstarele firii celei vechi şi au înăbuşit pe omul cel născut din nou. Asta vine de acolo că omul nu se apropie, nu primeşte şi nu rămâne mai departe lângă marele Grădinar, Care e singurul ce ne poate da dar şi putere să ne păstrăm şi să ne apărăm altoirea cea duhovnicească. O, preabunul meu Mântuitor! Mul umescu- i că pe mine, un pădure sălbatic, m-ai scos din pădurea pieirii
  61. 61. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 61 sufleteşti şi m-ai altoit în grădina vie ii. Dar Te rog, bu- nule Doamne, rămâi lângă mine şi grijeşte de pomul vie ii mele până la sfârşit, că din tulpina cea sălbatică – din firea cea veche – răsar mereu vlăstare; vânturile is- pitelor sunt grele şi omizile patimilor sunt multe. Apă- ră-mă cu darul Tău, leagă-mă şi mă întăreşte cu Crucea şi Jertfa Ta; taie şi cură ă cu cu itul suferin elor unde vei afla de bine, ca tot mai multă roadă să pot aduce. Smochinul din evanghelie a închipuit o via ă pier- dută în zadar, a închipuit sfârşitul omului care a trăit fă- ră Dumnezeu şi a murit fără roade de fapte bune. Eu te întreb, iubite cititorule, în ce stare se află pomul vie ii tale? E gata pomul vie ii tale pentru ziua roadelor, pentru ziua când Domnul va trimite slugile Sale să culeagă rodul din pomul vie ii tale? (Mt 21, 34). Ca mâine Domnul va veni „să adune roadele” (Isaia 27, 13). Oare va afla roade în pomul vie ii tale, ori numai frunze goale? „Orice pom care nu face roadă bună se taie şi se aruncă în foc”, zice evanghelia (Mt 7, 19). Ce ştii? Poate că securea mor ii stă gata să taie pomul vie ii tale. „Iată, securea stă la rădăcina pomilor” (Mt 3, 10). „Face i deci roadă vrednică de pocăin ă” (Mt 3, 8).
  62. 62. 62 Preot Iosif TRIFA CUPRINS Cuvânt înainte ......................................................... 5 Rămâne i în Mine şi Eu în voi... căci fără Mine nu pute i face nimic ... 7 La picioarele Crucii se poate afla taina mântuirii sufleteşti .... 12 Cele patru stări ale mântuirii sufleteşti ................. 17 Veni i la Mine to i cei osteni i şi Eu vă voi odihni pe voi ..... 23 Văzând cetatea Ierusalimului, Iisus a plâns pentru ea .... 27 Stă în voia ta... ...................................................... 30 Ferici i ve i fi când... ............................................. 32 Pilda cu aluatul ..................................................... 37 Care este porunca cea mai mare? ......................... 41 Maria la picioarele Domnului ............................... 47 Asemenea este Împără ia lui Dumnezeu cu o comoară ascunsă .... 52 Pomul vie ii noastre .............................................. 57
  63. 63. Adânciri în Evanghelia Mântuitorului 63 Tehnoredactare computerizată şi tipar: Editura şi Tipografia «Oastea Domnului» – Sibiu

×