Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 25 - traian dorz - intai sa fim

256 views

Published on

Cn 25 - traian dorz - intai sa fim

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Cn 25 - traian dorz - intai sa fim

  1. 1. Întâi să fim 1 Traian Dorz Întâi să fim Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiin ă şi-n numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda i nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, că tot ce nu-n elege i astăzi o să-n elege i mai târziu!
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-101-3 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Întâi să fim / Traian Dorz – Sibiu: Oastea Domnului, 2008 ISBN 978-973-710-101-3 289 (498) Oastea Domnului 821.135.1-97 821.135.1-4
  3. 3. Întâi să fim 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 25 TRAIAN DORZ ÎNTÂI SÃ FIM Cugetări, poezii şi proverbe Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2008
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Întâi să fimÎntâi să fimÎntâi să fimÎntâi să fim Întâi să fim nnoi i prin Har în naşterea de Sus şi vom fi sfin i ca un altar de jertfă lui Iisus, fiind spăla i de-al Său Cuvânt ca de-un divin Izvor, suntem schimba i prin Duhul Sfânt în chip nemuritor. Atunci când ne predăm deplin în slujba lui Hristos, noi ne primim prin Har divin veşmântul luminos şi-ncăl ământul cel sublim, şi-al dragostei inel, şi ferici i ne-nvrednicim să logodim cu El. Logodna noastră-n Duhul Sfânt se face-atunci ca-n Rai, schimba i prin sfântul legământ, primim nou chip şi grai; ne altoim în Trup Divin şi-n Sânge cu Hristos spre rodul Lui tot mai deplin, mai dulce şi frumos... O, dac-am fost nnoi i prin Har, născu i din Dumnezeu, atunci, iubind fără hotar, ne-am înăl a mereu şi inspira i de Duhul Sfânt ne-am transforma nespus pân’ am ajunge-mpreunând cununa cu Iisus!
  5. 5. Întâi să fim 5 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Iisus Hristos, Dulcele nostru Mire şi Veşnicul nostru Domn, Slavă veşnică ie! Pentru dragostea nespus de mare cu care ne-ai iubit, părăsind cerul fericit şi slava îngerilor sfin i, ai venit până la noi, în lumea josnică, şi din starea nenorocită în care eram, chinui i de păcat, robi i de moarte şi tortura i de satana, – ne-ai răscumpărat, făcându-Te păcat pentru noi, suferind moartea în locul nostru şi zdrobind capul şarpelui care ne tortura... Şi pentru că prin iubirea pe care ne-ai adus o prin Har şi prin sfin enia pe care ne-ai dat o prin Sângele Tău ne-ai înăl at la starea de cură ie şi taină în care i-a fost drag de noi şi ne-ai iubit atât de mult, încât, nemaiputând de dragostea noastră, Te-ai logodit cu noi într-un legământ veşnic, prin Taina Crucii şi a Dragostei nemuritoare; şi pentru că, trecând asupra Ta toate neputin ele noastre şi trecând asupra noastră toate însuşirile Tale ne-ai dat aceeaşi putere creatoare pe care o ai Tu pentru aceleaşi crea ii nemuritoare ca ale Tale, pentru ca şi Tu să fii fericit cu noi, după cum suntem noi cu Tine şi după cum Tu ai murit pentru fericirea noastră aşa şi noi să trăim pentru fericirea Ta. Slavă veşnică ie, Veşnicul nostru Domn şi Dulcele nostru Mire, Iisus Hristos! Amin.
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Trei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul SingurTrei Nume-n Unul Singur Trei Nume-n Unul Singur e Taina şi Misterul ce-nvăluiesc pământul şi-nstăpânesc eterul, le spune Ziua, Nop ii, şi Iarna, Primăverii, şi Seara, Dimine ii, şi Moartea, Învierii... Trei Fe e-a Celui Unic şi Veşnic Creatorul din care toate, toate şi-au forma şi izvorul şi-n care toate, toate se duc, topindu-şi eul; Trei Stări – Acelaşi Unic şi Veşnic Dumnezeul... Trei Nume: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh – Fiin a la Care se închină Iubirea şi Credin a – închid Eternitatea şi-ntrec Nemărginirea, înstăpânindu-Şi unic şi infinit Mărirea. ...Treime Strălucită şi Tainică, şi Bună, fiin a mea i-nal ă trei jertfe dimpreună: credin a şi nădejdea, şi dragostea,-mpletite în lacrima-nchinării tăcute şi smerite! * * * Cuvinte în elepte: Firea veche nu se poate îmblânzi şi îndruma, ci ea trebuie-a o smulge şi zdrobi, şi sugruma, a ei fapte duc la moarte şi oricine-o cru ă-n sine va sfârşi-n nelegiuire, în gheenă şi-n suspine.
  7. 7. Întâi să fim 7 1. ÎNTÂI SĂ FIM 1. Universul spiritual cunoaşte o continuă creştere în care nu există limite. Acest lucru îl putem urmări şi observa fiecare şi prin noi înşine. Vedem că şi în noi cunoaşterea este într-o creştere continuă, spre ceea ce trebuie să fim... 2. Din momentul când ne-am întors la Dumnezeu şi am trăit revela ia naşterii din nou, făptura noastră cea nouă cunoaşte mereu o creştere în toate privin ele, cum spune Cuvântul lui Dumnezeu, căci altoi i fiind în Hristos, fiecare ne căpătăm din El seva de creştere şi rodire, cum mlădi a, din vi ă, şi creanga, din trunchi. 3. Astăzi cunoaştem mai mult decât ieri, mâine vom cunoaşte mai mult decât astăzi. Adevărurile pe ca- re înainte nu le cunoşteam, acum capătă pentru noi o cunoaştere fericită... 4. Am scris anul trecut o poezie, am făcut un de- sen, am lucrat la ceva, – când anul acesta mă întorc
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz înapoi la ceea ce am creat, văd că ce mi se părea atunci la cel mai înalt nivel posibil pentru mine, acum e depăşit. Şi descopăr atât de multe pe care le am de îndreptat. 5. Văd mereu lucrurile din ce în ce mai clar şi le conturez mereu adevărurile şi frumuse ile spre desăvâr- şire... Această lucrare o face în noi Duhul lui Dumne- zeu, Care ne creşte mereu duhovniceşte spre tot mai înalt, spre tot mai frumos, adică spre Hristos. 6. Noi to i pornim de la punctul zero în această creştere. Şi în măsura în care ne dăm fiecare toate si- lin ele, Harul ceresc ne îmbracă şi ajută cu tot mai multă putere, realizând astfel lucruri din ce în ce mai vrednice de El. 7. Orice suflet care se întoarce cu adevărat la Dum- nezeu şi a făcut contactul fericit cu Hristos, alimentân- du-se din El printr-o sudură curată, sănătoasă şi traini- că, va creşte continuu. 8. Spiritualiceşte, noi putem creşte în condi ia uma- nă până la superlativul pe care îl poate atinge firea omenească. De acolo, există un punct de trecere în firea dumnezeiască. 9. Aşa frumos spune Sfântul Apostol Petru despre părtăşia la firea dumnezeiască: „...vă face i părtaşi firii dumnezeieşti după cum a i fugit de stricăciunea care este în lume, prin pofte” (II Ptr 1, 4).
  9. 9. Întâi să fim 9 10. Cine a ajuns să depăşească stadiul cel mai înalt posibil al credincioşiei omeneşti, face saltul fericit spre dobândirea firii dumnezeieşti, adică starea pe care au avut-o oamenii mari ai lui Dumnezeu. 11. Acei oameni au ajuns să poată comunica nu numai cu natura inferioară sau cu natura medie, ci şi cu natura superioară. Oamenii mari ai lui Dumnezeu au putut vorbi cu animalele şi cu îngerii. 12. Avraam a găzduit îngeri, profe ii au vorbit cu animalele, psalmistul auzea şi în elegea cum cerurile grăiesc, cum nop ile îşi vorbesc, cum apele şi mun ii, şi stelele cântă. Aceşti oameni mari ai lui Dumnezeu ajunseseră părtaşi firii dumnezeieşti – şi puteau comu- nica cu întreaga Natură. 13. Comunicarea cu îngerii era un lucru obişnuit la oamenii lui Dumnezeu. Ce lucruri minunate se spun despre Avraam, despre Iacov, despre Moise, David, Ioan, Pavel, Petru – oamenii mari şi sfin i! 14. Aceşti mari oameni ai lui Dumnezeu, pe măsu- ra înaintării lor în părtăşia firii dumnezeieşti cu natura superioară, vor crea opere mereu mai înalte, mai inspi- rate, mai frumoase... Spre aceasta să năzuim cu toate puterile noastre – şi Harul lui Dumnezeu care i-a ajutat pe ei ne poate ajuta şi pe noi! 15. O Sfinte Duh al Inspira iei Dumnezeieşti, Te rugăm, înflăcărează duhul nostru şi ajută-ne să înflăcă-
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz răm şi noi darul Tău sfânt cu care ne-ai înzestrat! Pen- tru ca din acest dar să putem dobândi lumina şi puterea comunicării divine, din care apoi să putem crea lucrări de cea mai înaltă slavă pentru Tine. 16. Fii în noi şi între noi Acela care să ne inspiri gândurile, să ne înflăcărezi mărturisirea, să ne săru i la- crimile, să ne aju i în realizarea de crea ii tot mai vred- nice de Tine şi de slava Numelui Tău Sfânt! 17. Să Te slăvim pe Tine nu numai cu cuvinte îna- ripate şi cu crea ii înalte, ci cu o via ă nouă şi sfântă. To i să fim născu i din nou şi ajunşi oameni cu o via ă sfântă, părtaşi firii dumnezeieşti, fii ai Evangheliei înalte, curate şi vii. 18. Şi dacă până la acest el divin ni se vor mai ce- re şi nouă încă osteneli şi jertfe, – ajută-ne să nu deznă- dăjduim niciodată, ci să fim deplin încredin a i că îl vom ajunge... Tu nu începi o lucrare care să dea fali- ment, ci tot ce începi Tu – atât în mare, cât şi în mic – va avea sigur, până la urmă, izbândă! 19. Cu această încredere deplină să suferim, să luptăm, să trăim şi să murim, dacă va fi nevoie, chiar dacă nu vom ajunge în via a asta să vedem cu ochii tru- peşti împlinirea deplină a scopului divin pentru care ne- am jertfit... În Ziua Învierii ne vei ridica şi pe noi, să vedem împlinirea deplină şi eternă a gândului pentru care am muncit şi ne-am sacrificat şi noi.
  11. 11. Întâi să fim 11 20. Fă, Doamne, din noi to i nişte fermen i sănătoşi care, puşi în frământătura poporului nostru, să dospim frumos spre învierea tuturor acestor fiin e, până când cu to ii vom ajunge ca o pâine rumenă, gustoasă şi dulce pentru Tine, Făcătorul şi Binefăcătorul nostru. Amin. * * * Cuvinte în elepte: Hristos este Adevărul – numai cunoştin a Sa te ajută Adevărul să-l po i crede şi urma, că nu po i s-ajungi a crede Adevărul până când încă n-ai ajuns să-i afli cunoştin a-n primul rând. * Fiul meu, fii drept oriunde şi-Adevărul să-l iubeşti şi să-l aperi pân’ la moarte – orice-ar fi să pătimeşti. Nu descuraja vreodată când minciuna-l biruieşte; noru-i nor, curând se duce, – soarele în veci luceşte! * Adevărurile nalte cresc în sufletele sfinte, ele stau întâi în fapte, iar apoi stau şi-n cuvinte, cel ce numai le vorbeşte, însă nu le are-n fapte, nu se nal ă spre lumină, ci se prăbuşeşte-n noapte.
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz În fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastreÎn fruntea luptei noastre În fruntea luptei noastre e Steagul Tău, Iisus, mâini tot mai neînvinse îl nal ă tot mai sus, vie i tot mai viteze îl poartă mai cu drag – o, Crucea Ta, Iisuse, Slăvitul nostru Steag! El arde-n noaptea noastră ca focul cel mai viu, să ne lumine mersul prin orişice pustiu, să ne umbrească dulce al arşi ei meleag, – o, Crucea Ta, Iisuse, Frumosul nostru Steag! Cu el în fruntea noastră înaintăm mereu spre Patria în care ne-aşteaptă Dumnezeu. Cu el vom trece-odată al cerurilor prag, – o, Crucea Ta, Iisuse, Eternul nostru Steag!
  13. 13. Întâi să fim 13 2. SINCERITATEA ŞI SMERENIA 1. Lucrarea vie în Hristos a avut totdeauna aceste do- uă caracteristici: smerenia şi sinceritatea. Pe acestea ne-a spus Domnul Iisus Însuşi ca noi to i să le învă ăm de la El. 2. În lucrarea sfântă a părtăşiei cu Dumnezeu au venit numai sufletele care au fost pătrunse de sinceri- tate şi smerenie – şi au rămas numai atâta cât s-au putut păstra cu adevărat sincere şi smerite, atât fa ă de Hris- tos, cât şi fa ă de fra i. 3. În momentul în care cineva cade din sinceritate în prefăcătorie şi din smerenie în îngâmfare, el s-a des- păr it sufleteşte, atât de Hristos, cât şi de fra i, chiar da- că printr-o încăpă ânare firească şi printr-o împotrivire ambi ioasă a căutat să mai rămână în mijlocul Bisericii şi al adunării sfinte. 4. Atâta vreme cât suntem sinceri şi smeri i, noi ră- mânem în Harul lui Dumnezeu, – fiindcă este scris: „celor
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz smeri i le dă har”. Dar în momentul când am pierdut sme- renia, Harul s-a dus, pentru că el stă numai în vasul sme- reniei. Când crapă acest vas, Harul curge spre al ii. 5. Sărbătoarea Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos este cu deosebire o sărbătoare a sincerită ii şi a smereniei. Maica Domnului a fost sufletul cel mai sme- rit şi mai sincer care a putut fi găsit de Tatăl Ceresc în mijlocul lumii pentru a putea împlini prin ea, în chip vrednic, taina şi promisiunea Întrupării Fiului şi arăta- rea roadelor Sfântului Duh. 6. Datorită smereniei şi cură iei ei, S-a putut arăta în ea, pentru prima dată în Istorie şi în lume, lucrarea împreunată a Sfintei Treimi. Sfântul şi marele arhan- ghel i-a zis: Tatăl te-a ales, Fiul Se va naşte din tine şi Duhul Sfânt te va umbri... Despre Sfânta Treime se vorbeşte clar, pentru prima dată în Sfânta Scriptură, în legătură cu Maica Domnului. Ce înaltă întrupare au avut în fiin a ei sinceritatea şi smerenia! 7. Toată puterea Sfintei Treimi, toată lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioară Ma- ria, pentru că prin ea trebuia să se realizeze cea mai uri- aşă şi veşnică operă a lui Dumnezeu, care era mântuirea lumii. Şi această lucrare nu se putea face decât acolo unde era desăvârşită şi totală smerenia şi sinceritatea. 8. Dacă n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai de- săvârşit aceste două condi ii, Dumnezeu-Tatăl nu S-ar
  15. 15. Întâi să fim 15 fi oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întru- pa din fiin a ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o. 9. O, cât respect sfânt trebuie să avem noi, potri- vit Evangheliei, fa ă de Sfânta Fecioară, acest vas ales de care S-a folosit atât de minunat Dumnezeu – şi fa ă de care măritul arhanghel Gavril a arătat atât de înaltă pre uire, încât, cutremurat de evlavie, i s-a închinat, zicându-i: „Plecăciune ie, căreia i s-a făcut mare har!” 10. Poate că în noaptea când arhanghelul i s-a ară- tat, ea, veghind şi rugându-se, se gândea la profe ia lui Isaia despre Fecioara care va naşte pe Emanuel – şi îşi va fi dorit şi se va fi rugat ca ea să fie măcar o slujitoare smerită şi curată a acelei Sfinte Fecioare... Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenie şi cură ie a ei, îngerul trimis de Tatăl i-a grăit: Tu eşti Fecioara Sfântă! 11. În Noaptea Naşterii poate că tot acelaşi arhan- ghel Gavril s-a dus şi la păstorii din Betleem, să le vestească şi lor că li S-a născut Mântuitorul... Poate că şi aceşti smeri i şi cura i păstori se vor fi gândit între ei, veghind şi rugându-se, tot la profe ia cu Fiul Emanuel, născut din Fecioară, şi îşi vor fi dorit şi ei şi se vor fi rugat şi ei să fie învrednici i să-L afle şi să-L cunoască. Şi tocmai atunci şi tocmai pentru această smerenie şi cură ie a lor, îngerul trimis de Tatăl le-a grăit: S-a Născut; merge i să-L afla i şi să vă închina i Lui!...
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 12. Şi cu magii trebuie să se fi petrecut astfel, pen- tru că în tot ce au făcut şi ei se vede limpede că au fost pătrunşi de sinceritate şi smerenie. 13. Şi tot într-o noapte prelungită din această Noapte Sfântă s-a petrecut şi minunea revela iei cu pă- rintele nostru sufletesc, care a fost alesul lui Dumnezeu pentru a face prin el această Lucrare mântuitoare în ara şi în credin a noastră... În noaptea aceea el veghea şi se ruga ca Dumnezeu să înceapă prin cineva vrednic o lu- crare vie şi mântuitoare în lume... Şi poate că acelaşi arhanghel măre a fost trimis de Dumnezeu şi la el, ca să-l inspire şi să-l determine, spunându-i: Tu eşti acela prin care se va face această lucrare! 14. Tot aşa le spusese şi pare că tot acest arhanghel şi celorlal i mari slujitori ai lui Dumnezeu, să facă lu- crarea lor, la vremea sa, fiecăruia: lui Avraam, lui Moise, lui David, lui Daniel, lui Ioan, lui Petru, lui Pavel... Felul cum a lucrat de fiecare dată este aproape acelaşi. 15. Fiecare dintre cei cărora li s-a arătat îngerul „care stă în fa a lui Dumnezeu” au avut aceleaşi fru- moase însuşiri ale smereniei şi sincerită ii... Şi lucrarea pe care au făcut-o fiecare dintre aceşti minuna i trimişi ai lui Hristos a avut de fiecare dată acelaşi caracter etern, profund şi ceresc al smereniei şi sincerită ii, munca şi lupta, lacrimile şi dragostea, curajul şi jertfa. Fiindcă acestea sunt caracteristicile lui Hristos.
  17. 17. Întâi să fim 17 16. Fiecare dintre cei ce am fost chema i prin Cu- vântul şi prin Duhul Sfânt la această Lucrare am fost aleşi de Dumnezeu... Nu întâmplător am fost chema i când am fost chema i – şi nu întâmplător am fost năs- cu i din părin ii din care ne-am născut, în locul şi în timpul naşterii noastre. Tot aşa este şi cu naşterea din nou, cu naşterea din Dumnezeu! 17. Puteam să fim chema i în alte lucrări – mai erau destule! Puteam să fi mers în altă parte – mai aveam unde merge. Puteam să auzim de la altcineva şi altceva – mai erau atâ ia şi atâtea... Dar dacă aici am fost chema i şi aici am venit, şi aşa am cunoscut – atunci aşa să rămânem pe totdeauna! 18. Dumnezeu nu ne-a chemat întâmplător şi nu ne-a dat zadarnic un dar fiecăruia... Nu ne-a făcut de- geaba să cunoaştem nişte adevăruri atât de adânci şi să avem nişte părin i atât de minuna i – ci ne-a făcut toate acestea cu un mare şi unic scop: aflarea şi vestirea lui Iisus cel Răstignit. Primirea şi mărturisirea lui Hristos în sinceritate şi smerenie, pentru mântuirea noastră şi a tuturor semenilor noştri între care ne-a aşezat El. 19. Pentru acest scop, Dumnezeu ne-a dat adevăru- rile cele mai frumoase, părin ii cei mai buni, cântările cele mai inspirate, lacrimile cele mai dulci, adunările cele mai fericite, fra ii cei mai minuna i. Ştim noi oare ce mari binecuvântări sunt acestea?
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. Aici Dumnezeu ne-a chemat în ceasul cel mai potrivit, în felul cel mai frumos şi în locul cel mai sfânt... Ne-a înzestrat cu talentele cele mai frumoase... Cei care nu ni le-am descoperit încă, să ni le des- coperim şi să le punem în lucrare. Cei ce ni le-am des- coperit şi suntem convinşi de ele, să le folosim în mo- dul cel mai harnic, identificându-ne cu munca, cu sluj- ba, cu misiunea pe care ni le-a rânduit Dumnezeu, – dar totdeauna cu toată smerenia şi sinceritatea, căci acestea singure sunt trăsăturile lui Hristos şi au Duhul Lui. Amin. * * * Cuvinte în elepte: Nici un fier nu-l ba i degeaba, tot se-ndoaie în vreun fel, pe-orişice copil înva ă-l şi-ai să sco i ceva din el; pe oricare om îndrumă-l spre-Adevăr şi spre Frumos, oricât de departe pare, poate-ajunge la Hristos. * Smerenia-i virtutea din toate cea mai naltă, în ea şi celelalte virtu i sunt laolaltă.
  19. 19. Întâi să fim 19 Sunt ochii meiSunt ochii meiSunt ochii meiSunt ochii mei Sunt ochii mei, Iisuse, acei ce plâng aşa, că n-am mers chiar pe unde lumina Ta dorea şi gândul meu e care suspină-acum amar, că mi-a-ntinat privirea o umbră neagră iar. Ai milă, mai arată-mi încrederea de-atunci când i-mplineam îndată curatele- i porunci şi cură ă-mi privirea cu-al lacrimii cleştar, să-mi pot sim i fiin a sfin indu-mi-se iar! La ceasurile sfinte să- i pot veni şi eu, să n-am pe-ncăl ăminte noroiul lumii greu; descal ă-mi-le, Doamne, să pot veni curat spre Locul Sfânt în care de mult sunt aşteptat!
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. SLUJBA ŞI INIMA 1. Hristos ne cere întâi inima şi numai după aceea ne cere slujba noastră. Cine face o slujbă fără inimă, acela este un slujbaş netrebnic şi va face o slujbă netrebnică, atât pentru Dumnezeu, cât şi pentru semenii săi. 2. Unii au arătat, dar al ii n-au arătat încă ce poate face harul lui Dumnezeu prin cei ce-şi predau Lui toată inima lor. În fiecare loc unde citim în Cuvântul Sfânt ori suntem într-un loc sfânt, ori într-o adunare sfântă, aceasta este totdeauna cea mai dintâi şi cea mai puter- nică dorin ă şi cerere a lui Dumnezeu: – „Fiule, dă-Mi inima ta!” Dă-Mi toată inima ta! 3. Inima omului are cel pu in trei compartimente – nu numai unul. Primul compartiment este cel al cuvintelor, este conştientul omului. Partea aceasta mul i o aduc la Dum- nezeu şi în acest compartiment mul i Îl primesc pe Dom- nul. Vorbesc despre El şi Îi promit multe, cu vorba.
  21. 21. Întâi să fim 21 4. Partea a doua a inimii, compartimentul din mij- loc, este cel al gândurilor, este subconştientul omului. Partea aceasta la mul i oameni este mereu închisă şi as- cunsă, spre a nu se vedea ce se face acolo şi ce zace. Mul i oameni îşi aduc la lumina Domnului vorbele lor, dar nu-şi aduc în fa a şi sub stăpânirea Lui cele mai multe din gândurile lor. În subconştientul multor oa- meni zac atâtea gânduri pe care omul nu le supune ni- ciodată deplin lui Dumnezeu. 5. Partea a treia şi cea mai adâncă a inimii omului este compartimentul inconştientului său. Sinele cel mai profund, locul sim urilor, al instinctelor, al reflexelor, de unde izbucnesc toate, de unde ies toate, unde este rădăcina tuturor actelor fireşti ale omului. 6. În acest compartiment al inimii lor Îl primesc pe Hristos numai cei pu ini, cei în care Hristos face apoi opera ia cea divină, înnoirea cea sfântă, transformarea cea dumnezeiască. 7. Cuvântul lui Dumnezeu este sabia cea cu două tăişuri care pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, gândurile şi sim irile inimii (Evr 4, 12)..., adică subconştientul şi inconştien- tul, sinele cel profund al omului, de care a spus Mântu- itorul nostru Iisus Hristos că trebuie să ne lepădăm noi neapărat când venim la El (Mt 16, 24). 8. Oricine nu-L primeşte pe Hristos până în com- partimentul din fundul inimii sale, acela în zadar zice că
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz este creştin. Rădăcina răului acolo este: în adâncul inimii – şi oricine nu scoate rădăcina, în zadar taie lăstarii. 9. Cei mai mul i oameni caută să taie numai lăstarii de la suprafa ă, să recunoască şi să mărturisească doar păcatele care se văd de departe şi care izbesc privirile din afară, – dar îşi ascund cu grijă şi nu le scot la vede- rea şi judecata lui Dumnezeu păcatele cele adânci, cele din care izvorăsc, de fapt, toate cele din afară. În felul acesta omul se înşală toată via a pe sine însuşi, crezând că-i poate înşela şi pe al ii, şi pe Dumnezeu. 10. Mântuitorul nostru Iisus Hristos stă întâi la pri- ma uşă a inimii noastre când zice: Iată, stau la uşă şi bat! Dacă I-am deschis prima uşă, a cuvintelor, El nu Se opreşte la aceasta. Ci dacă nu I s-au deschis de la în- ceput toate uşile, El merge mai adânc, la a doua uşă, la cea a gândurilor omului, şi îi spune: Fiule, dă-Mi Mie şi gândurile tale!... După aceea trece şi la uşa din fund şi-i spune: Fiule, dă-Mi Mie şi sim urile tale! Dă-Mi Mie toată inima ta! Lasă-Mă pe Mine să stăpânesc tot sinele tău, toată fiin a ta! Trupul, sufletul şi duhul tău. 11. Numai după ce Domnul Hristos ajunge să stă- pânească toată inima unui om, numai după aceea El îl cheamă, îl primeşte şi îl trimite să lucreze într-o slujbă sfântă pentru Dumnezeu. Pentru că numai atunci omul va fi curat deplin şi va fi statornic pentru orice lucrare bună la care va fi pus... 12. Ce minunată slujbă face pentru Dumnezeu un
  23. 23. Întâi să fim 23 suflet sfin it, cură it şi binecuvântat, plin de Hristos, şi în fiin a căruia stăpâneşte rodnic Duhul Sfânt! Oriunde este el şi orice slujbă ar împlini, de la cea mai mică pâ- nă la cea mai mare, el însuşi va sfin i locul şi îşi va îm- plini în felul cel mai vrednic datoria. 13. Dar, vai, ce nefericire este să ajungă în slujba lui Dumnezeu un om în a cărui inimă cele două păr i, din mijloc şi din fund, nu sunt predate lui Dumnezeu şi nu sunt stăpânite de Duhul Sfânt! Tot ce nu stăpâneşte Dumnezeu cu sfin enia Sa, robeşte satan cu păcatul său. Oriunde n-a pătruns Mântuitorul cu lumina Lui, încă domină satana cu întunericul său. 14. ...Căci dinlăuntrul adânc al inimii oamenilor ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furturile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hulele, trufiile, nebunia... Toate acestea ies din adâncul lui şi-l spurcă pe om... (Mc 7, 21-23). Iată subconştientul şi inconştientul, adică sinele pe care trebuie să-l lăsăm fiecare dintre noi ca Hristos să ni-l străpungă cu sabia Cuvântului Său – şi să ni-l ope- reze, sco ând de acolo tumoarea canceroasă a păcatului. Fără de această opera ie totală şi definitivă, noi suntem pierdu i, iar slujba noastră, lepădată. 15. – Atunci cine va putea fi mântuit? au întrebat odată adânc întrista i şi descuraja i apostolii. – Ce este cu neputin ă la oameni este cu putin ă la Dumnezeu! Şi la cel care crede şi voieşte să poată prin El.
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 16. Voieşte! – şi vei fi, a în eles şi Domnul Iisus când a zis: Oricine voieşte să vină după Mine, să-şi le- pede sinele său în stăpânirea Mea, să-şi predea în robia Mea, cu supunere totală şi necondi ionată, toate cele trei compartimente ale inimii sale – şi Eu voi face în el transformarea divină şi eternă... 17. Inima mea, tu vrei, vrei tu într-adevăr să faci această lepădare totală de tine şi supunere totală fa ă de Iisus? Numai dacă tu vrei cu adevărat acest lucru, atunci, cu bucurie şi cu grabă, îl va face puterea lui Dumnezeu! 18. Orice părticică a inimii mele pe care eu n-o supun cu dragoste şi de bunăvoie Domnului şi Mântuitorului meu Iisus Hristos, rămâne un loc în care stăpâneşte satana şi în care odrăsleşte şi rodeşte răul. Şi partea întinată de păcat va otrăvi şi partea care mi se pare mie că izvorăşte din Harul Sfânt. După cum partea de apă murdară care se revarsă într-un râu curat murdăreşte şi infectează curând şi partea cea care ar izvorî dintr-un loc curat. Nu pute i sluji la doi stăpâni! – a zis Domnul. 19. Fiul meu, mai întâi dă-I Domnului inima ta, apoi încearcă să faci pentru El slujba ta. Mai întâi caută să fii cum vrea El, apoi să cau i să faci ce vrea El. 20. Uită-te cu băgare de seamă înaintea ta şi în ju- rul tău ce slujbă frumoasă au făcut şi fac pentru Dom- nul cei ce şi-au predat total via a şi inima lor Domnului. Ce roade minunate au rămas şi rămân pe urmele lor şi în ce fel minunat a încununat Duhul Sfânt cu roadele
  25. 25. Întâi să fim 25 Sale slujba lor. Câte suflete mântuite au rămas după ei... Ferice de ei în veci! Dar cutremură-te privind ce roade nelegiuite au rămas şi rămân pe urmele celor nepreda i şi necinsti i fa ă de Hristos. Câte suflete pierdute au rămas şi rămân după ei. Vai de ei pentru veşnicie! Tu alege bine: întâi inima, apoi slujba! Amin. * * * Cuvinte în elepte: Pe minciună, cât trăieşti, nici un ban să nu plăteşti, dar pe Adevăr să stai tot avutul să i-l dai. * Luptă-te cu firea veche ce te-ndeamnă spre păcat, – cu ea până-n ceasul mor ii o să ai tot de luptat, luptă-te, căci doar o clipă dacă nu veghezi viteaz nici nu ştii cum te trânteşte în ruşine şi-n necaz! * Firea lui e greu s-o schimbe orice om, oricât ar vrea, numai Duhul şi Cuvântul fac lucrarea asta grea.
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Eternele-mi PoemeEternele-mi PoemeEternele-mi PoemeEternele-mi Poeme Eternele-mi Poeme nu-s astea de acum; acelea mă aşteaptă de Dincolo de vreme şi n-am ajuns Acolo – sunt încă tot pe drum, dar simt cum nerăbdarea le-ndeamnă să mă cheme. Dorita Primăvară nu-i asta de April’, deşi de orice dată şi-aceasta-i însorită, deşi mereu mă-ntoarce la anii de copil, mai am o Primăvară – şi-Aceea-i cea dorită! Nemuritoarea Harfă nu-i asta de acum, deşi şi-aceasta poate că uneori mai pare, deşi pe câte-o coardă mai arde-un sfânt parfum, mai am o Harfă – şi-aia mi-e cea nemuritoare! De-aceea nu-s eterne poemele de-acum, deşi mai au şi-acestea ceva etern în ele, căci încă n-am fiin a de Dincolo de drum, sunt încă tot dincoace, nu Dincolo de stele. ... O, da, va fi odată şi Primăvara mea, şi Harfa mea de aur, şi Mâna strălucită, şi Sânul ce m-aşteaptă – şi-atunci îmi voi cânta Poemele-mi Eterne, în Slava nesfârşită!
  27. 27. Întâi să fim 27 4. CEEA CE NE DĂ HRISTOS 1. Tot ce a rămas şi va rămâne durabil şi valoros în lumea aceasta este numai ceea ce ne-a dat şi ne dă Hristos şi cei inspira i de El... În toată literatura lumii, în toată muzica şi arta omenească n-a rămas şi nu va rămâne de valoare şi de durată decât ceea ce a izvorât şi va mai izvorî din Duhul şi din dragostea lui Hristos. 2. Dacă a rămas ceva nemuritor în poezie, în cânta- re – în orice domeniu de crea ie –, au rămas numai ope- rele create spre slava lui Dumnezeu, ceea ce a izvorât din sentimentul şi adora ia lui Hristos. 3. Tot ce nu-şi are izvorul în credin a şi în dragos- tea lui Hristos, oricâtă artă, chiar geniu dacă s-ar pune în ele, se devalorizează, se pulverizează, se întunecă şi se pierde. Ca nişte uscături pe care le arde focul tim- pului, ca nişte pleavă pe care o spulberă trecerea veacu- rilor, ca nişte gunoaie pe care le duce apa uitării. 4. Sufletele oamenilor caută şi însetează după
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Dumnezeu... Şi acesta este un semn că tot ce-i frumos şi plăcut, şi fericit este numai în Dumnezeu... Poezia, cântarea, medita ia, arta inspirată sunt mijloacele cele mai fericite prin care Dumnezeu Se apropie de sufletele oamenilor – şi ele se apropie de El. 5. Aşa trebuie ca noi să-L apropiem pe Dumnezeu de oameni şi pe oameni de Dumnezeu! Dacă doresc po- ezia, să-L găsească pe Hristos într-o poezie inspirată şi vrednică de El. Să creăm această poezie! 6. Dacă doresc cântarea, să-L găsească pe Dumnezeu într-o cântare vrednică de El, plină de fior sfânt, de zbor divin, de lacrimi alinătoare. Să creăm această cântare! 7. Dacă doresc medita ia, adevărul, petrecerea, înăl area duhovnicească, – să îngrijim să le dăm într-o atmosferă totdeauna fericită, în prezen a înăl ătoare a lui Dumnezeu şi a îngerilor Săi. Să ne străduim să le creăm totdeauna această atmosferă întâi şi întâi prin starea noastră înşine, apoi şi prin toate produc iile crea- iei noastre din Hristos şi pentru El. 8. Tot ce creăm şi vom crea noi de aici înainte, să ne străduim să pornească de la acest nivel. Nimic să nu fie sub el. Dacă noi ne vom da într-adevăr toate silin ele de care suntem capabili, Harul lui Dumnezeu ne va face saltul fericit peste capacitatea noastră. 9. Dumnezeu ne dă nouă prin aceste însuşiri pute- rea de a întineri mereu, pentru că seva lor trece prin fi-
  29. 29. Întâi să fim 29 in a noastră, vine din rădăcina cea puternică şi veşnic tânără a Buciumului Vie ii, care este Hristos Domnul. 10. În Hristos, nimeni nu este bătrân!... Iată, fra ii şi părin ii noştri în Domnul ce tineri şi ce plini de vlagă duhovnicească sunt şi acum!... Ei cântă cu noi, aleargă cu noi, veghează cu noi, sunt alături de noi parcă tot mai tineri, aşa cum spune psalmul sfânt: Plini de suc şi verzi, întineri i şi întinerind ca vulturul... 11. Dar cei care sunt fără Hristos viu şi puternic în inima şi în via a lor – deşi la ani sunt tineri – ca via ă şi ca vlagă duhovnicească, ei deja sunt îmbătrâni i. Sunt oameni epuiza i, suflete stoarse, care nu mai au nici o putere, nici o voioşie, nici un scop în via a lor. Ce existen ă veştedă, ce via ă goală, ce hibernare leşinată au sufletele acestea!... Păcat de via a lor care, dacă s-ar altoi cu adevărat în trunchiul lui Hristos, ce tinere e şi vigoare divină ar primi dintr-o dată în ei! 12. O, ce sens veşnic şi fericit a dat vie ii noastre uni-rea noastră şi sudarea noastră în Hristos! Să ne de- votăm Lui cu toată puterea fiin ei noastre. Să nu umblăm după El şchiopătând şi tânjind, ci cu toată voioşia şi entuziasmul unui tineresc avânt, în toate zilele şi stările vie ii noastre! 13. Să ne alipim mai strâns de Iisus, Domnul nostru, Izvorul puterii, să facem acel contact divin cu El, cum face becul cu uzina de la care capătă lumină şi căldură.
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 14. Să ne strângem de Hristos şi să stăm atât de uni i cu El, încât să nu ne despartă nici un fir de păr. El ne dă vie ii noastre nu numai cel mai înalt sens, ci ne împlineşte şi absolut toate trebuin ele noastre, chiar şi cele trupeşti. De nimic nu duc lipsă, dar chiar de nimic, cei ce se încred în El. To i cei ce au făcut aşa au văzut. To i cei ce vor mai face vor vedea... 15. Când avem anii înainte, ni se pare că nu vor trece niciodată, atât de lungi ni-i vedem. Când îi avem în urmă, ni se pare că au fost numai un vis, atât de scur i ni-i sim im. 16. În clipa când auzi pentru prima dată chemarea lui Dumnezeu, chiar atunci să-I şi deschizi inima şi chi- ar atunci să-I şi predai via a ta; nu mai amâna nici o clipă şi nu- i mai lăsa nepredat nimic... Această grabnică ascultare a ta va însemna nespus de mult pentru tine în fa a Domnului. 17. Mul i dintre cei ce au amânat clipa legământu- lui lor pentru altădată n-au mai ajuns data aceea. Şi mul i dintre cei ce nu I-au predat Domnului toată inima lor de la început, s-au obişnuit aşa şi nu şi-au mai pre- dat-o niciodată. Astfel s-au pierdut şi unii, şi al ii. 18. Cei care au via a în urma lor, au moartea în fa a lor. Şi de duşmanul din fa ă vezi mai uşor cum să te pă- zeşti, – dar de cel din spate nu. De aceea este mai însemnat lucru să te întorci la Dumnezeu de tânăr, când ai duşmanul mor ii înapoia ta
  31. 31. Întâi să fim 31 şi nu-l vezi, decât bătrân, când îl ai în fa ă şi te aştep i să-l înfrun i oricând. 19. Cine se predă Domnului Iisus şi trăieşte cu El, acela are asigurată via a veşnică şi în veac el nu va ve- dea chipul fioros al mor ii. Nu îngerul mor ii va veni să-i ia sufletul, ci va veni Mântuitorul dulce, Iisus, Care a zis: ...Eu Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine!... 20. Hristos S-a aşezat în toată via a noastră între vrăjmaşii noştri şi noi. Ei L-au lovit pe El, şi nu pe noi. În fa a mor ii, Hristos Domnul nostru S-a aşezat între noi şi ea. Moartea L-a străpuns pe El, – iar noi am scăpat. Câtă vreme suntem în Hristos, noi nu putem fi nici lovi i, nici amenin a i direct de nimic. Domnul Iisus ne- a spus: Iată, Eu sunt cu voi, ca să vă scap. Nu vă teme i de nimic! Doamne Iisuse, fii binecuvântat în veci, Stânca noastră de scăpare şi Adăpostul nostru fericit! Amin. * * * Cuvinte în elepte: Ascultarea nu te face robul silniciei, ci te face fiul Slavei şi al bucuriei, ascultarea nu-i robie, ci e libertate, căci ea singură te nal ă mai presus de toate.
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta...O, Sărbătoarea Ta... O, Sărbătoarea Ta, Iisus, ce taină şi minune, cum ochi să mai cunoască nu-s, nici buze-a le şti spune, nici gând să poată presim i, nici cuget s-aibă ştire când ceruri şi pământ vor fi o unică iubire! Ierusalimul cel Slăvit şi Nou când va apare va străluci de neprivit, scăldat întreg în soare. Din toate păr ile intrând, pe orice Poartă, mirii se vor îmbră işa cântând cu lacrima iubirii. ... Atunci şi tu, iubirea mea, pe veci nedespăr ită, strângându-te de harfa ta, vei plânge fericită. Din Pomul Vie ii-ai să culegi trei frunze diafane, să- i vindeci dorurile-ntregi din cele două rane...
  33. 33. Întâi să fim 33 5. TOTUL ÎN HRISTOS 1. Orice suflet care este şi rămâne în Hristos, în Cuvântul şi în Duhul Lui, în învă ătura şi în adunarea Lui, în ascultarea şi trăirea voii Sale, acela are în Dom- nul absolut tot ce îi este de lipsă, atât trupeşte, cât şi su- fleteşte. Atât în via a asta, cât şi în cealaltă. 2. Ai nevoie de pâine zilnică? Domnul i-o dă tot- deauna printr-o muncă cinstită şi printr-o cumpătare în eleaptă. Ai nevoie de părin i, de fra i, de case? Domnul i-i dă pe cei mai buni părin i, pe cei mai scumpi fra i, cele mai calde şi primitoare case. 3. Ai nevoie de o so ie credincioasă, de un so iu- bitor? Domnul şi adunarea Lui au să- i dea şi în privin a asta – la vremea potrivită şi după credin a, după rugăci- unea şi după aşteptarea ta – chiar ceea ce î i este cel mai potrivit pentru tine.
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. Aceasta va fi apoi fiin a pe care Dumnezeu v-a ales-o dintre toate celelalte pentru a v-o lipi de suflet şi pentru a fi apoi cu ea una şi pe totdeauna un singur trup. Nici o putere din lume şi nici un motiv nu trebuie să vă mai poată despăr i. 5. Iubi i-vă în Domnul şi ruga i-vă totdeauna unul pentru altul şi unul cu capul pe umărul celuilalt. Ve i fi cu adevărat ferici i numai atunci când fiecare ve i fi în- credin a i că so ul primit este tocmai cel mai potrivit pe care vi l-a dat – sau v-a dat-o – chiar Dumnezeu; unul şi una pentru veci. Acesta, şi nu altul. Aceasta, şi nu alta. 6. Cei cărora Dumnezeu nu v-a dat încă acest suflet de care ave i nevoie şi pe care Cuvântul Sfânt vi l-a promis, încredin a i puternic grija aceasta Bunului Tată Ceresc şi Inimii iubitoare a Domnului Iisus. Ruga i-L pe Domnul să vă îndrepte inima şi gândurile spre acea fiin ă pe care v-a pregătit-o ca să alcătui i cu ea un singur trup. 7. Nu vă grăbi i să alege i nici după îndemnurile şi nici după plăcerea firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului Sfânt şi după plăcerea voii lui Dumnezeu. Cine umblă după îndemnurile şi plăcerile lumii, culege neno- rocire, deznădejde, deziluzii, lacrimi, păreri de rău, amă- răciune şi necaz. Dar cine umblă după alegerea Domnu- lui, va afla via ă, binecuvântare, dragoste şi ajutor. 8. Oriunde cineva nu ascultă de Cuvântul în elept al lui Dumnezeu şi de îndrumarea celor care veghează şi îi sfătuiesc potrivit acestui Cuvânt, totdeauna ajung
  35. 35. Întâi să fim 35 rău şi se izbesc de nefericiri, de dureri şi de prăbuşire. Neascultarea şi îndărătnicia aduc totdeauna pierzarea. 9. Noi, oricât am dori, nu putem feri pe nimeni de soarta pe care fiecare singur şi-o alege prin voin a sa liberă sau prin ambi ia şi egoismul său. Dar binecuvântăm şi ne rugăm totdeauna pentru acela care, urmând Cuvântul Sfânt şi îndemnul celor ce-i vor binele, se supune ascul- tător şi urmează calea lui Dumnezeu în orice privin ă. 10. Oriunde ne-am găsi şi în orice stare ne-am afla, Cuvântul făgăduin ei Domnului nostru rămâne mereu acelaşi şi pe totdeauna adevărat: „Iată, Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului!” Să ne pătrundem puternic de această convingere şi să trăim cu toată grija, şi să umblăm cu toată evlavia, ca în fa a Lui, – şi El ne va binecuvânta cu bucurie tot- deauna. 11. Noi, cei mai mul i, n-am avut nici condi ii, nici posibilită i mai uşoare, să ne putem însuşi o educa ie mai deosebită, cum se obişnuieşte în lume, pentru a şti aduce lui Dumnezeu lucrări mai de valoare şi mai alese. Am avut numai şcoala Duhului Sfânt, a înfrânării şi a lacrimilor. Dar celor care au fost ascultători şi smeri i în şcoala aceasta, iată, ce gânduri, ce idei, ce cântări şi ce poezii minunate le-a inspirat Dumnezeu! 12. Nici o şcoală de artă lumească n-a putut crea ceea ce a creat şcoala Duhului Sfânt prin cei care au fost ascultători şi silitori în ea.
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Crea iile lumeşti sunt reci şi sunt moarte, ca nişte flori de ghea ă. Pot fi frumoase, e adevărat, dar sunt tot atât de trecătoare şi de fără via ă ca florile de ger pe fereastră. 13. Crea iile Duhului, prin instrumentele Sale smeri- te, pot fi uneori mai simple, ca florile de câmp ori de pă- dure, dar sunt totdeauna vii, înmiresmate, calde şi dulci. 14. Pentru că lucrăm pentru Dumnezeu şi pentru semeni, noi trebuie să fim nu numai un îndemn, ci şi un exemplu pentru to i cei între care lucrăm şi pe care îi chemăm spre Dumnezeu. Trebuie să fim deci cel pu in cu un pas mai înainte şi cu o treaptă mai sus ca ei... Un exemplu la care ei să poată privi admirativ şi pe care să dorească cu plăcere a-l urma. 15. Să-I mul umim lui Dumnezeu pentru acei fra i deosebi i care sunt între noi exemple vrednice de ur- mat! Aceştia, pentru că au ştiut să tacă şi să asculte, acum ştiu şi când vorbesc să vorbească lucruri la care ai tot sta să ascul i. Pentru că ei au ştiut să fie buni învă ă- cei, au ajuns să fie şi buni învă ători. Şi pentru că au ştiut să-i urmeze pe înaintaşii lor, sunt vrednici să fie acum şi urma i de cei ce vin după ei. 16. Nu nivelul cultural este important în primul rând, ci nivelul duhovnicesc! Fireşte, când sunt amân- două înalte, atunci este cel mai fericit. Dar când nu pot fi amândouă, mai bine este să fie cel duhovnicesc. Fiindcă nivelul duhovnicesc îl duce adesea pe cel care îl are şi la ridicarea nivelului său cultural, pe când in- vers, cazurile fericite se petrec mai rar.
  37. 37. Întâi să fim 37 17. Un om simplu, lumeşte, dar cu un înalt nivel duhovnicesc, când se ridică şi deschide Biblia să spună ceva din Cuvântul lui Dumnezeu, ai sta să-l tot ascul i. Din gura şi din inima lui curg şuvoaie apele cuvintelor vii. Şi toate inimile ascultătoare se înviorează prin Du- hul Sfânt. Aşa vorbitori să ne dăruiască nouă Dumnezeu! 18. La fel, dacă un astfel de om inspirat de Duhul Sfânt se ocupă să scrie o poezie, să compună o cântare ori un eseu, el, care nu a învă at la nici o şcoală lu- mească de artă şi nimic din ce pretinde lumea în veacul acesta, creează totuşi nişte lucrări cum plini de uimire auzim şi citim în lucrarea cea vie a lui Hristos. 19. Nici o artă din lume, oricât de preten ioasă ar fi ea, n-ajunge să creeze nişte lucrări de o aşa frumuse e şi valoare ca acelea create de oamenii lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt. Cei mai mul i fra i ai noştri şi surori care compun melodii îngereşti nu cunosc aproape nici o notă muzi- cală. Tot ce au primit vine direct de la Dumnezeu. Ce înseamnă asta, dacă nu o minune dumneze- iască? 20. Fireşte, de dorit ar fi ca to i cântăre ii Domnu- lui să aibă şi şcoală, şi cultură muzicală... Dar dacă nu le pot avea pe amândouă, mai bine pe cea a Duhului Sfânt! Dar chiar dacă pe amândouă le-ar putea avea, este neapărat nevoie ca şi atunci să aibă grijă să prime- ze Duhul, apoi cultura. Ceea ce vine de Sus, apoi ceea
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz ce vine de jos. Ceea ce este din Dumnezeu, apoi ceea ce este din lume. Dumnezeu să binecuvânteze pe oricine va gândi şi va face totdeauna aşa! Amin. * * * Cuvinte în elepte: Nu te supăra de răul care-l suferi în via ă pentru c-ai lucrat dreptatea şi-ai spus adevăru-n fa ă; e mai bine ca să suferi de la oameni, dacă-l spui, decât, dacă nu l-ai spune, să-nduri chinurile lui. * Frumuse ea-adevărată stă în cură ia vie ii, numai cel curat pătrunde toată taina frumuse ii, numai cel curat cuprinde bucuria ei duioasă, – fiul meu, păstrează- i dulce cură ia ta frumoasă! * Toate geniile lumii au fost oameni muncitori, fără muncă n-a fost nimeni vrednic dintre muritori.
  39. 39. Întâi să fim 39 Vino, Vântule CerescVino, Vântule CerescVino, Vântule CerescVino, Vântule Ceresc Vino, Vântule Ceresc, şi-mi alină dulce crinii care-i pregătesc Domnului a-I duce, doi cu doi împreuna i să-i unească harul, să-i primească săruta i Crucea şi Altarul! Adu-mi, Vântule Divin, dulcile ecouri a nuntaşilor ce vin către noi pe nouri, ca şi noi, care suim către ei cărarea, să grăbim, să ne-ntâlnim, să unim cântarea!... Poartă, Vântule Slăvit, sfintele semin e ce rodesc desăvârşit unicei credin e, ca pământul greu arat de durerea mută să rodească grâu curat, numai bob de-o sută!
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Vino, Vânt Ceresc, şi-mi du luntrea mântuirii pân’ la ărmul unde Tu mi-ai pus semn iubirii şi-Acolo,-nfăşoară-i drag steag de cununie, taina mea de După Prag nimeni s-o mai ştie! * * * Cuvinte în elepte: Fericirea este rodul unei stări de drum cinstit şi-o au numa-mplinitorii Adevărului iubit. Cine nu se străduieşte a trăi cât mai frumos, cât se laudă că este, tot nu este bucuros. * Împlinirea e virtutea astăzi cea mai rară care are fii şi fiice mai pu ini în ară, dar ea singură în cinste poate să ridice după-o via ă fericită pe-a ei fii şi fiice.
  41. 41. Întâi să fim 41 6. LUCRAREA DOMNULUI IISUS 1. Lucrarea sfântă în care suntem chema i noi să-L slujim şi să-L lăudăm pe Domnul nostru Iisus Hristos este Oastea Lui, este familia Lui, este mireasa peste ca- re El Şi-a pus Numele Lui, aşa cum un mire îşi pune numele său peste mireasa iubită. Cum un părinte îşi acoperă cu numele său familia sa... Mireasa nu mai poartă alt nume decât al mirelui ei. Şi familia, al capu- lui său. 2. Din pricina Numelui Său Sfânt chemat peste această sfântă Lucrare, Hristos îi poartă de grijă, o ocroteşte, o apără, o înfrumuse ează şi o hrăneşte cu tot ce are mai bun, după cum este scris: „...Dar El i-a ocrotit din pricina Numelui Său”... (Ps 106, 8; Ezec 20, 14). 3. Din cauza Numelui Sfânt al Domnului Iisus se re-varsă Harul spre Lucrarea Oastei Sale, peste copiii
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Lui din ea, care împlinesc cele două condi ii ale Sale: sinceritatea cu Dumnezeu şi smerenia cu oamenii. 4. Cel ce caută şi cultivă aceste două virtu i, trebuie însă permanent să fie cu grijă să nu cadă din ele, să nu le piardă. Sinceritatea are un mare vrăjmaş: prefăcăto- ria. Şi smerenia, la fel, marele ei vrăjmaş: trufia. 5. Când încol esc în inima sinceră cele două bu- ruieni otrăvitoare, acestea infectează tot ce era înainte curat şi frumos în inima care le avea. Ele închid con- ducta sfântă prin care venea harul lui Dumnezeu peste om. Şi deschid stavila păcatului, care aduce blestemul şi nimicirea. 6. „Nu vă socoti i singuri în elep i!” – spune Cu- vântul Sfânt. Chiar dacă eşti un învă ător al altora, so- coteşte-te egalul celor pe care îi înve i, căci şi tu eşti tot om! Nu spune: Să vă învă eu, să vă arăt eu, să vă spun eu... Voi trebuie să fi i aşa, voi să face i aşa, voi să îm- plini i aşa... Mereu eu sus, mereu voi jos. Mereu eul înăl at, iar altul obligat. Ce frumos ar fi să se zică: Domnul ne înva ă, iar noi să ascultăm! To i avem nevoie să stăm jos şi să în- vă ăm, numai Singur Domnul să stea sus şi să ne înve e El pe to i. Smerenia este mama în elepciunii şi împăr itoarea binecuvântărilor! 7. Noi să nu ne situăm niciodată pe două pozi ii:
  43. 43. Întâi să fim 43 unul care stă la tribună şi înva ă ori la amvon şi predică, iar cei mul i, cei umili, cei de jos să stea în bănci ori în picioare, să fie numai ascultători, numai împlinitori, numai datori, – lucru pe care celălalt, cel care înva ă, cel care predică nu se consideră obligat să-l aibă. 8. Numai Domnul este mare, noi to i suntem datori să ne socotim mici, căci to i suntem la fel. Ce spunem fiecare altora trebuie să ne spunem nouă înşine cel mai întâi. Ce învă eu pe altul, să mă învă pe mine însumi în primul rând. 9. Dacă nu voi face aşa, foarte uşor pot cădea din sinceritate în prefăcătorie, din smerenie în îngâmfare şi din adevăr în minciună, orişicare ar fi darul şi talentul meu sau pozi ia şi vârsta mea. 10. Avem atâtea exemple triste şi amintiri dureroa- se, atât din istoria Bisericii, cât şi din istoria noastră, despre cei care au venit în Lucrarea Domnului în sme- renie, pentru că erau mici şi necunoscu i. Iar când li s-a părut că au devenit cineva, fiindcă li s-a arătat o dra- goste care i-a depăşit, şi-au dat ei înşişi o prea mare importan ă şi au căzut. S-au îngâmfat, crezându-se mult mai mult decât erau. Şi căderea aceasta este fără ridicare pe totdeauna. 11. Ce s-a ales de to i cei care au ajuns astfel? Nu s-a ales nimic bun şi în veci nu se va alege nimic, pen- tru că în momentul în care omul cade din smerenie, ca-
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz de din Hristos, cade din har – şi căzut rămâne pe tot- deauna, fiindcă n-are cine să-l mai ridice niciodată. 12. Între noi, cei care stăm acum aici, sunt unii că- rora li s-a dat mult har din cer... Să ne păstrăm în sme- renie, pentru ca să ne putem păstra în harul lui Dumne- zeu. Pentru că asupra noastră planează permanent nu numai harul şi binecuvântarea cerească – ci şi observa- ia şi avertismentele lui Dumnezeu. Nu numai bunăta- tea, ci şi asprimea lui Dumnezeu, cum spune Scriptura (Rom 11, 22). 13. Conştien i deci că facem parte dintr-o Lucrare vie şi scumpă a lui Dumnezeu, asupra căreia veghează cu gelozie Hristos, Mirele ei, să fim cu foarte mare grijă la felul cum ne purtăm în ea, nu numai când sun- tem aduna i în biserică sau într-o societate deosebită, ci şi în cea mai adâncă intimitate a noastră. 14. Domnul este oricând cu noi şi de ochii Lui nu numai că nu ne putem şi nu vrem să ne ascundem – ci dorim să ne purtăm în cel mai curat, mai smerit şi mai frumos fel oricând şi oriunde. 15. În îmbrăcămintea noastră, în gesturile noastre şi în toate cuvintele şi purtările noastre trebuie să vadă orice ochi din ceruri şi de pe pământ că suntem tot- deauna străbătu i de un fior de evlavie şi chipul Dom- nului nostru Iisus nu trebuie să se depărteze niciodată de peste noi, de peste toată înfă işarea noastră. Abia atunci am fi totdeauna vrednici de El!
  45. 45. Întâi să fim 45 16. În momentul când noi am ajuns la această stare, nu ne mai este nici ruşine şi nici frică în lume de Evan- ghelia lui Hristos. Nu ne este ruşine şi frică nici de Crucea lui Hristos pentru noi şi nici de crucea noastră pentru El. 17. Când am ajuns să nu ne mai fie cu Hristos nici ruşine şi nici frică în fa a lumii, – atunci am lichidat cu toate celelalte dubii şi îndoieli. Am terminat cu apro- pierea şi cochetarea cu duhul lumesc, cu înfă işarea lu- mească, cu moda şi cu ispitele păcatului. Ne-a eliberat Hristos. Şi abia atunci suntem cu adevărat liberi. 18. Ce lucruri însemnate sunt acestea pentru fieca- re dintre noi!... Să ne dăm deci toate silin ele ca în orice loc şi în orice împrejurare să nu ne pierdem chipul evlavios, vocabularul evlavios şi portul evlavios de co- pii ai lui Dumnezeu – şi disciplina de ostaşi ai Săi. 19. Lucrarea lui Dumnezeu este într-o continuă creştere şi desăvârşire. Duhul lui Dumnezeu şi Prezen a Mântuitorului Hristos fiind permanent în mijlocul ei, o fac să crească şi să se desăvârşească mereu în toate pri- vin ele. Cei care iau parte la toată activitatea creatoare care se face în ea cresc şi ei la fel cu ea în orice lucru şi gând bun. Rămân în stare de necreştere duhovnicească şi dau înapoi numai cei ce se dau la o parte, care rămân în ur- mă ori se rup de mersul fră ietă ii.
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. Noi să nu fim dintre cei care dau înapoi ca să se piardă, ci din cei care aleargă şi luptă înainte tot mai frumos în Lucrarea cea vie a lui Hristos, care ne înfru- muse ează şi ea pe noi în măsura în care şi noi o înfru- muse ăm pe ea... Amin. * * * Cuvinte în elepte: Tinere ea-i o comoară de frumse e şi putere, dar ca să-i dezgropi comoara uneori prea mult se cere, cine-o află mai devreme şi va şti s-o folosească poate să câştige bunuri cât nu ştie să gândească.
  47. 47. Întâi să fim 47 Pot să mă duc...Pot să mă duc...Pot să mă duc...Pot să mă duc... Pot să mă duc oriunde-n lume, iubire, tu legat mă ii, sub mii de chipuri şi de nume, mereu aceeaşi tu-mi revii; în veci îmi eşti tot mai datoare pentru atât cât i-am tot dat credin ei tale către care am vrut să ard cel mai curat. Ce-adânc te-ai stăpânit în mine cu-a tale-aprinse rădăcini, că toate zările mi-s pline de-a tale umbre şi lumini; de-oriunde m-aş întoarce-acasă, de tine-ntreb cel mai întâi, căci taina cea mai dureroasă şi cea mai dulce tu-mi rămâi. Ce legi ne-au cununat cărarea atât de-adânc şi de sublim, căci, cât de grea ne-a fost umblarea, n-am mai putut s-o despăr im; – nu-i dor atât de nalt sub soare, nici suferin ă-atât de grea, nici taină c-o mai grea-ntrebare ca rostul tău, iubirea mea!...
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 7. PUTEREA ŞI PRIMIREA EI 1. Dumnezeu î i dă atâta putere de muncă, de inspi- ra ie, de biruin ă câtă eşti în stare să primeşti! Cât ai su- fletul tău însetat, cât ai inima ta deschisă şi mintea ta dornică să primească... 2. De aceea, cel mai însemnat lucru este să avem o minte sănătoasă şi o inimă curată. Mintea sănătoasă sesizează adevărul clar, în elege învă ătura, ştie să se orienteze îndată şi cunoaşte bine direc ia de mers. 3. Inima curată primeşte puterea Duhului Sfânt, lumina şi căldura lui Hristos şi harul Tatălui Ceresc. 4. Aceste două însuşiri: mintea sănătoasă şi inima curată întregesc omul cel nou. 5. Aceste două însuşiri se pot şi îmbogă i, dar se pot şi pierde... Îmbogă irea lor se face prin puterea lui
  49. 49. Întâi să fim 49 Dumnezeu, dobândită prin rugăciune şi muncă. Rugă- ciunea ne duce la munca pentru Hristos, iar munca ne duce la rugăciune. Pierderea lor vine prin lipsa rugăciunii şi prin lene- virea trupului şi a duhului nostru. 6. Rugăciunea ne aduce lacrimile, munca ne aduce cântarea. Lacrimile şi cântarea ne aduc puterea lui Dum- nezeu, iar puterea aceasta ne aduce biruin a. 7. Lacrimile noastre depind de rugăciune, iar cântarea noastră depinde de muncă. Cu cât vom fi mai înal i în ru- găciune, vom fi mai profunzi în lacrimi. Şi cu cât vom fi mai stăruitori în muncă, vom fi mai înzestra i în cântare. 8. Noi avem toate aceste binecuvântări de care ne bucurăm acum, pentru că am avut între noi oameni ai rugăciunii şi ai muncii. Cine nu cunoaşte lupta rugăciunii, nu cunoaşte nici biruin a lacrimilor. Cine n-a dus greul muncii nu gustă nici uşurarea cântării. Aceştia nu cunosc ce fericit este să po i plânge şi să po i cânta. 9. Vai de cel ce nu poate avea lacrimi! Acela nu are nici o putere nici în durerea şi nici în bucuria lui. Lacrimile sunt un dar de la Dumnezeu. Ce nefericit es- te cel ce nu are lacrimi, cel ce nu poate să plângă când sufle- tul îi este atât de încărcat şi nu-l pot uşura decât lacrimile! 10. A i sim it vreodată cât de împovărată v-a fost inima când trebuia să plânge i şi n-a i putut? În starea aceasta ajunge o inimă, că se îngrozeşte
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz de ea însăşi când n-are nevoie de nimic altceva decât de lacrimi – şi nu le poate avea. 11. Dar ce binecuvântare de la Dumnezeu sunt la- crimile, lacrimile dragostei, ale bucuriei, ale rugăciunii, ale cântării, ale întâlnirii, ale despăr irii, ale durerii... Ferice de cine le are ca un dar ceresc la vremea lor! 12. Singuri şti i ce ferici i a i putut fi când a i privit recunoscători spre cer, mul umind cu lacrimi, când a i putut privi fiin ele dragi, sărutându-le cu lacrimi. Când a i mul umit pentru o binefacere, lui Dumnezeu ori unui semen, cu lacrimi... 13. Nu vă ruşina i de lacrimi, ci dori i-le, pentru că în ele nu-i numai o descărcare sufletească, ci este şi o binecuvântare de la Dumnezeu, prin care El ne dă nes- pus de mult har. 14. O cuvântare cu lacrimi va zgudui totdeauna su- fletele celor ce o ascultă. O cântare cu lacrimi va înmuia totdeauna sufletele celor care o aud. O poezie spusă cu lacrimi, o rugăciune înăl ată cu lacrimi, o mul umire adusă cu lacrimi..., ce mare dar şi binecuvântare sunt acestea!... 15. Noi ne-am obişnuit să măsurăm valoarea fiecă- rei lucrări numai după lacrimi. Pentru că ele au fost bo- gă ia noastră, „valuta” noastră, comoara şi zestrea fa- miliei noastre duhovniceşti. Lacrimile sunt o sursă de putere pentru suflet.
  51. 51. Întâi să fim 51 16. Să fim foarte aten i acum când, vrând-nevrând, trecem prin vremuri şi împrejurări în care suntem în primejdie să ne pierdem această comoară şi această putere a lacrimilor. Ajungem în atingere cu diferite cu- rente lumeşti care ne pot fura această bogă ie specifică a noastră. 17. Sunt fra i şi surori care nu mai ară din greu acum cu condeiul, cu peni a, ca şi cu plugul de lemn, cum am arat noi la început. Acum ei au stilou care scrie frumos şi în stil elegant..., dar ei ajung în atin- gere şi cu metode uşoare, cu oameni sub iri, cu mode noi. Să fim foarte aten i, acestea pot să ascundă o mare ispită. Acestea ne pot face să pierdem puterea lacrimilor – şi să rămânem cu goliciunea rece a ele- gan ei uşuratice... 18. Se citesc acum atât de multe căr i, se ascultă atât de multă muzică, se scriu atât de multe poezii. Şi, vrând-nevrând, acestea ne pot influen a chiar fără să ne dăm seama, pentru că sunt unele lucruri care par frumoase şi acolo. Dacă nu avem o sfântă grijă să ne ferim cu toată teama, uşor putem să ne pierdem direc ia frumoasă a specificului nostru prin hă işurile lor ispititoare. 19. Toate curentele astea noi şi moderniste în aces- te zise arte nu fac altceva decât să ascundă sărăcia de talent şi lipsa de inspira ie adevărată. Oamenii veacului acestuia şi-au pierdut sensibilitatea divină – şi se înşală singuri, coborându-se în primitivism...
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. Eu cred că noi trebuie să rămânem la modelul nostru clasic, la specificul nostru curat, cunoscut şi dul- ce. Să încurajăm şi să cultivăm acest fel frumos, fiindcă el este cel în care s-au realizat cele mai frumoase lu- crări duhovniceşti. Şi cel în care noi înşine ne-am bucu- rat, ne-am zidit şi ne-am păstrat în credin a noastră cea bună şi străbună, prin toate, până azi. În aceste binecuvântate crea ii am pus şi am scos atâta putere de lacrimi şi cântare în rugăciunea şi în munca noastră... Duhule Sfinte, Te rugăm, păstrează-ni-l şi creşte-ni-l! Amin. * * * Cuvinte în elepte: Adevăru-i bogă ia şi comoara minunată care are-un pre statornic şi nu piere niciodată. * Fiul lacrimilor mele, eu, pe tot ce- i scriu şi- i las, câte-o lacrimă, ori dulce, ori amară, mi-a rămas, cum şi mie pe-a lui scrieri mi-a dat naintaşul meu, – fă şi tu la fel în urmă, şi vei fi cinstit mereu!
  53. 53. Întâi să fim 53 E ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoareE ceru-n sărbătoare E ceru-n sărbătoare când încă-un păcătos ascultă şi-mplineşte dorin a lui Hristos şi-ntoarce de la felul şi drumul lui pierdut şi Tatăl îl sfin eşte cu dulcele-I sărut... Dar când pierdutu-acesta, în loc să stea smerit şi-ascultător sub crucea prin care-a fost primit, se-ngâmfă cu trufie, călcând Cuvântul Sfânt, – întregul cer l-îngroapă sub cel mai greu mormânt. O, cât de mul i odată cu lacrimi s-au predat şi corul cel de îngeri cu drag s-a bucurat; apoi, curând, când primul păcat i-a prăbuşit, cu ce durere cerul în doliu i-a jelit! Când doar pentru un suflet e-atâta jale-n cer, ce trebuie să fie când mii şi sute pier? Dacă-i atâta cântec când vine-un păcătos, şi-apoi, când iarăşi cade, cât suferă Hristos! ...O, ferici i voi, care pe îngeri bucura i, rămâne i până-n ceruri statornici şi cura i, căci vai de cel ce cade, – al lui păcat spre Har nu-l va plăti nici chinul cel veşnic şi amar.
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. SĂ NU PIERDEM LEGĂTURA 1. Oricine creează ceva pentru al ii, trebuie să aibă grijă ca niciodată să nu piardă legătura, să nu rupă con- tactul, să nu se depărteze de cei pentru care lucrează. Să fim cu un pas înaintea şi în fruntea lor, dar nu mai mult, pentru ca distan a să nu se facă prea mare, pentru ca nu cumva ei să nu ne mai audă şi să nu ne mai în eleagă. 2. Domnul ne-a trimis la mul imea copiilor Săi pe ca- re vrea să-i ajute prin noi. Pentru ei ne-a înzestrat cu ta- lente, pentru ei ne-a dat harul, pentru ei vrea El să lucrăm cu toată puterea şi iubirea de care ne-a făcut în stare. Câtă vreme noi inem o caldă şi sfântă legătură atât cu fra ii noştri în fruntea cărora mergem, cât şi cu Domnul nostru, Care merge în fruntea noastră, – El ne va da nouă, iar noi le vom da lor... 3. Ce fericită legătură va fi atunci atât între Dom- nul şi noi, cât şi între noi şi fra i... Nu vom fi departe
  55. 55. Întâi să fim 55 nici de El, ca să-L auzim, nici de ei, ca să ne audă. Nici de El, ca să ne poată ajuta pe noi; nici de ei, ca să-i pu- tem ajuta noi. 4. Câtă vreme suntem aproape de Domnul şi de fra ii noştri, noi vom lucra ferici i atât pentru El, cât şi pentru ei. Îndată ce ne vom depărta de fra i – noi ne despăr im şi de Dumnezeu... Atunci nu-i vom mai putea în elege nici noi pe ei şi nici ei pe noi. Atunci nu vom mai folosi nimănui, nici Lui, nici lor. 5. Atunci vom începe să vorbim o altă limbă, pe care nu ne-o va mai în elege nici Domnul, nici fra ii. Vom începe să creăm artă pentru artă, – adică pentru nimeni. Vom vorbi şi vom scrie cu un alt vocabular, pe care cei mai mul i nu-l vor în elege – şi atunci nu vor mai avea ce face nici cu predica mea, nici cu cartea mea, nici cu cântarea mea. 6. Ave i grijă când vorbi i – şi mai gândi i-vă şi la cei care vă ascultă, să vede i dacă vă în eleg ori nu. Când scrie i, mai gândi i-vă şi la cei care vă citesc, dacă vă pot pricepe sau nu. Decât să lucra i degeaba, mai bi- ne să dormi i degeaba! 7. Să nu pierde i legătura cu coloana care vine după voi. Fi i în fruntea coloanei, păşi i înaintea ei, dar când vede i că a i păşit prea înainte, aştepta i sau ajuta i pe cei din urmă ca să vă ajungă, ca să vă poată fi aproape şi să pute i merge împreună.
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. Creatorul trebuie să fie în fruntea coloanei, dar niciodată să nu fie atât de departe, încât să fie rupt de coloană. Ca să nu semene în vânt şi să nu vorbească nu- mai pentru el însuşi. 9. Să nu ajungem ca acei poe i care scriu azi, um- plând gazetele şi revistele literare ale veacului acestuia cu lucruri pe care oricine dacă l-ar auzi pe oricare declamându-şi singur undeva cele ce le-a scris el în cartea ori în gazeta sa, şi-ar face cruce, cu întristare, şi ar zice: Doamne, ai milă de el, săracul; e om nebun!... 10. „O poezie – zic aceşti poe i – nu trebuie să o în eleagă nimeni”. O poezie trebuie ca atunci când tu o citeşti să- i imaginezi ce a vrut poetul să spună – nu el să- i dea în elesul ei. Că poezia este nu ceea ce î i spune el, ci este ceea ce pricepi tu... Dacă pricepi ceva, te alegi cu ceva. Dacă nu pri- cepi nimic, nu te alegi decât cu vremea pierdută şi cu banii da i. 11. Să nu ajungem aşa ca ei! Decât zece mii de cu- vinte fără în eles, – mai bine cinci în elese. Decât sute de volume de versuri albe sau cenuşii, din care nu re ii nici un cuvânt, mai bine o strofă care să- i placă s-o în- ve i pe de rost. 12. Un pictor de aceştia aruncă o pată de cerneală pe un perete – şi spune celor ce se uită că acolo este un desen. Poate fi ori o corabie, ori un cal, ori o lună pe cer, poate fi orice î i po i tu închipui că este...
  57. 57. Întâi să fim 57 Cine se va entuziasma de o astfel de „artă”? Cui îi va vibra sufletul sau i se vor umezi ochii de admira ie fa ă de astfel de „crea ii”? 13. Să nu ajungem niciodată într-o astfel de stare nefericită! De aceea controla i-vă totdeauna în tot ce face i, controla i-vă tot ce spune i, tot ce cânta i, tot ce scrie i. 14. Dacă o cântare pe care o cânt eu nu poate să fie urmărită cu plăcere şi apoi cântată de to i ai mei, – atunci arunc cântarea, să n-o mai cânt nici eu. 15. Dacă o poezie pe care o scriu n-o poate în elege nimeni sau am nevoie să le tot explic de fiecare dată ce am vrut să spun în ea, – atunci mai bine nu o mai scriu. De ce să pierd în zadar şi timpul lor, şi al meu? 16. Dacă Dumnezeu m-a chemat să scriu ori să vorbesc, ori să cânt pentru semenii şi fra ii mei, – eu trebuie să folosesc acele cuvinte pe care le în eleg to i. Să mă exprim într-un fel atât de frumos cum ei nu pot, – dar să simtă şi să în eleagă to i că şi ei simt aşa, dar nu pot spune aşa. 17. Atunci înseamnă că noi suntem călăuzi i de Duhul Domnului şi că suntem folositori alor noştri. Atunci înseamnă că noi suntem inspira i de Sus. To i simt acest adevăr, dar numai noi l-am putut exprima şi frumos, şi scurt.
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 18. Un proverb spune aşa: „Dacă-n douăzeci de vorbe ai ceva să ne spui nouă şi-l po i spune-n două vorbe – află-le pe astea do- uă!...” Aceasta este arta, aceasta este inspira ia, acesta este creatorul care află ideea, expresia, adevărul pe care îl simt to i, – dar nu-l poate ori nu l-a putut exprima decât el! 19. Pentru asta are cineva talentul de la Dumnezeu, ca să ne spună în modul cel mai clar şi mai frumos acele adevăruri pe care to i le ştim şi le sim im, dar nu le putem spune. Să putem fiecare să spunem după el: Asta aş putea să o semnez şi eu, pentru că a scris şi a spus exact ceea ce simt şi eu cu inima mea. 20. Dacă Dumnezeu v-a pus pe inimă îndemnul de a vă exterioriza sim ămintele tainice ale sufletului – şi v-a dat şi harul de a putea face aceasta în felul cum nu putem noi, ceilal i – vă rugăm, căuta i cuvintele, căuta i imaginile, căuta i metaforele şi expresiile cele mai feri- cite cu care să vă pute i face în eleşi de către to i. Atunci to i vă vor sim i atât de aproape şi de izvor, şi de ogor. Şi Cel de la care le primi i, şi cei la care le da i. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin. * * * Caută să-i trezeşti pe oameni cum trezeşte Dumnezeu lumea-n orice diminea ă: prin lumină şi mereu!
  59. 59. Întâi să fim 59 Frumoasă este caleaFrumoasă este caleaFrumoasă este caleaFrumoasă este calea Frumoasă este calea spre ceruri, fiul meu, atunci când i-o-nso eşte puternic Dumnezeu; când treci peste primejdii şi-s îngerii-mprejur, tot cerul nop ii tale e-un limpede azur. Frumos e Adevărul ce-l ai prin Duhul Sfânt când î i lumină miezul din fiece cuvânt, când î i arată dulce al tainei în eles şi- i face-o sfântă parte din tot ce-i mai ales... Frumoasă i-e via a cea nouă din Hristos când Harul Lui i-o umple cu tot ce-i mai frumos, când râurile-i limpezi curg tot mai fericit; – cu cât sui mai aproape, e-un cer mai strălucit. ...Să nu- i doreşti pe lume alt aur, fiul meu, decât aceste sfinte comori din Dumnezeu; nici molia, nici furul de-acestea nu se-ating, rugina nu le roade şi vecii nu le sting...
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. SEMĂNAT ŞI SECERIŞ 1. Dacă Domnul ne-a făcut semănători de adevă- ruri, atunci noi trebuie să cunoaştem bine nu numai să- mân a, ci şi ogorul. Să semănăm sămân a potrivită în locul potrivit, ca să crească şi să rodească cu folos, – nu să se usuce ori să se înece. 2. Cel dintâi lucru pe care îl face un semănător pri- ceput este pregătirea semin ei. El va alege ce sămân ă merge în ogorul unde va semăna. Apoi o cerne bine şi o tratează, ca s-o ferească de buruieni şi de boli. Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel. 3. Înainte de a începe, semănătorul priceput se uită întâi în Sus, – apoi ia seama de unde suflă vântul... Pentru că dacă cerul va da soare şi ploaie, iar vântul va sufla potrivit, sămân a lui va cădea acolo unde trebuie să încol ească şi va creşte spre rod sănătos. Semănătorul adevărului trebuie să facă la fel.
  61. 61. Întâi să fim 61 4. Tot timpul semănatului şi după aceea, semănătorul priceput umblă de la o margine a ogorului la cealaltă – nu stă pe loc şi nu se aşază să odihnească – având grijă să alunge păsările răpitoare, să îndepărteze pietrele care usu- că sămân a şi să ardă spinii şi buruienile care o îneacă. Semănătorul Adevărului trebuie să facă la fel. 5. Înainte de a merge la amvonul predicii ori la ma- sa scrisului sfânt, pregăteşte pe genunchi sămân a Cu- vântului Sfânt pe care vrei să o semeni! Alege bine ver- setul, ideea, adevărul care trebuie spus. Tratează totul cu lacrimi şi cu rugăciune şi aşa le du! 6. Uită-te în sus şi închină-te Celui ce poate da lumi- nă şi putere semin ei pe care o semeni. Şi roagă-te Vân- tului Ceresc să- i ducă sămân a acolo unde va da rod. Stai totdeauna în picioare la semănat şi du-te cu gândul peste tot ogorul, să vezi cum primeşte sămân a – şi cum să potriveşti aruncarea ei. 7. Ia seama la răpitoarele care pândesc să fure să- mân a ta din ogorul unde o pui. Alungă-le îndată ce se ivesc, pentru ca nu cumva să semeni pentru ho i şi să munceşti pentru înşelători. 8. Fii cu luare aminte la locurile împietrite... Udă-le cât mai des cu lacrimi şi umezeşte-le cu rugăciuni. Mai ales în vremea când ispitele dogoresc mai puternic. 9. Veghează mult acolo unde de obicei cresc mai puternici spinii şi se înmul esc mai înăbuşitor buruie-
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz nile şi neghina. Luptă să eliberezi sămân a amenin ată de înăbuşire. Îngrijorările veacului acestuia şi lăcomia după de- şertăciunile lumeşti sunt nişte vrăjmaşi puternici cu ca- re trebuie dusă o luptă necru ătoare până la seceriş. 10. Păzeşte cu aten ie şi îngrijeşte cu dragoste orice sămân ă răsărită şi crescută, care se ine dreaptă şi pro- mite rod. Fiarele pot s-o strice, potrivnicii pot s-o calce, furii pot s-o prăpădească. Luptă-te cu to i aceşti rău- făcători, căci dacă nu păzeşti via, lucrezi pentru fiare şi munceşti pentru furi. În elege ce- i spun! Domnul î i va da pricepere în toate lucrurile acestea. 11. Să învă ăm mai înainte noi ceea ce vrem să-i învă ăm pe al ii! Dacă vrem să spunem corect un verset sfânt, atunci să-l citim până îl re inem bine, apoi să-l cităm clar şi fă- ră greşeli. Dacă vrem să spunem o poezie, să nu o citim din carte, ci să o învă ăm mai întâi noi înşine pe de rost şi apoi s-o declamăm. Cu cântările, la fel. Cel mai bine este să le învă ăm pentru a le cânta fără carte. Ce liber şi frumos răsună totul când ni le-am însuşit noi întâi pe deplin şi apoi le spunem altora! 12. Când ni se va lua cartea ori o vom uita, – atunci ce facem dacă nu ni le-am însuşit în mintea şi în inima noastră cele din carte?
  63. 63. Întâi să fim 63 Şti i cu cât e mai frumoasă şi cu cât e mai gustată o cântare, o poezie, o medita ie liberă, fără carte? Când o spui ori o cân i cu toată puterea inimii, privind în ochii celor ce ascultă, este ceva nespus mai frumos şi mai demn. 13. Să ne străduim să dăm valoare cuvântului şi respect ascultătorilor, ridicându-ne totdeauna în picioa- re, cu evlavie şi decen ă, când avem ceva de spus. 14. Să dăm cinste adevărului pe care îl exprimăm prin cuvânt, prin cântare, prin rugăciune ori poezie, însuşindu-ni-l întâi noi înşine, învă ându-l pe de rost, fără să-l citim din carte. Când te vei ridica atunci în picioare şi vei spune frumos cuvântul pe care l-ai învă at, l-ai memorat şi i l- ai însuşit, – ce rezonan ă fericită va avea în fa a fra ilor şi a îngerilor care îl vor asculta! 15. Dar când citim ceva din carte, ca şi când am spune un discurs urmărit pe hârtie, nu impresionează pe nimeni. De cele mai multe ori î i vine să caşti şi tot- deauna te gândeşti în altă parte, ispitit să dispre uieşti pe cel care nici el nu şi-a dat osteneala să-şi înve e pro- priile sfaturi. 16. Într-o poezie, esen ialul este adevărul din ea, şi nu intona ia declamării... Într-o cântare, important este în primul rând mesa- jul din textul ei – şi apoi melodia care îl acompaniază. Fireşte că intona ia face mai frumoasă o poezie
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz când ea însăşi este frumoasă. Şi melodia face mai plă- cut mesajul unui text plăcut, după cum o îmbrăcăminte frumoasă o face şi mai frumoasă pe mireasa care ea în- săşi îşi are frumuse ea sa. 17. Dar să nu ne oprim numai la intona ie sau la melodie, ci să pre uim mesajul cuvântului con inut în acestea!... O îmbrăcăminte, cât de frumoasă, nu ne face să ne uităm cu plăcere la o mireasă gârbovă. 18. Cea mai desăvârşită lucrare este aceea care are cele mai pu ine greşeli, căci lucrare chiar fără nici o greşeală nu există în lumea aceasta de acum. 19. Omul cel mai desăvârşit este acela care are cele mai pu ine slăbiciuni, căci om chiar fără nici o slăbici- une nu există nici unul pe pământul acesta de acum. 20. Semănatul are valoare numai în măsura în care i-o dovedeşte secerişul. Un efort are valoare numai în mă-sura în care i-o dovedeşte rezultatul. O poezie sau o cântare, sau o vorbire au valoare nu-mai în măsura în care acestea lasă un rod, trezesc un fior şi determină o hotărâre frumoasă în inimile celor ce le aud. Să dea Dumnezeu ca tot ce facem noi să aibă rod sfânt! Amin.
  65. 65. Întâi să fim 65 Alătură-te celor buniAlătură-te celor buniAlătură-te celor buniAlătură-te celor buni Alătură-te celor buni pe calea mântuirii şi-n Poarta Veşnicei Minuni ia- i mantia sfin irii, căci numai Naşterea din nou dă drept la moştenire Acolo unde-orice ecou e-un cântec de iubire. Uneşte-te un gând şi-un el cu fra ii de-o credin ă şi nu te lepăda defel prin nici o suferin ă, căci numai părtăşia lor e-un scut şi-o apărare atunci când fără ajutor ai merge spre pierzare. Şi luptă-te cu bra viteaz, statornic şi-mpreună, mereu mai hotărât – de az’ şi până la cunună, căci doar aşa prin jertfă treci din moarte spre-nviere, iar la Intrarea cea de Veci ai dreptul ce se cere...
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. CERCETAREA DE SINE 1. Totdeauna şi în orice loc, chiar dacă suntem sin- guri, noi trebuie să fim foarte aten i la toată atitudinea noastră. Chiar dacă nimeni nu ne face nici o observa ie, noi înşine să avem asupra noastră cel mai sever control. 2. Mai ales atunci când nu ne controlează nimeni şi nu îndrăzneşte nimeni să ne facă nici o observa ie, – mai ales atunci noi înşine trebuie să avem asupra tutu- ror actelor noastre cel mai necru ător control. 3. Când o fată sau un băiat au părin i, când un elev are un învă ător, când un ucenic are un maistru care îl vede, îl supraveghează, îl înva ă, atunci controlul asu- pra lor îl exercită al ii, cei care răspund de ei. 4. Dar când o fată n-are mamă, când un băiat n-are părin i, atunci fata însăşi, băiatul însuşi trebuie să-şi fie cel mai atent supraveghetor, cel mai treaz paznic, cel mai necru ător control.
  67. 67. Întâi să fim 67 5. Dacă suntem credincioşi când suntem în biserică ori în adunare, unde, vrând-nevrând, privirile fra ilor ne controlează, iar noi, mai de milă, mai de silă, ne com- portăm acceptabil, – ce se întâmplă când nu ne vede nimeni? Abia atunci se dovedeşte adevărata noastră valoare – şi asta ne arată în fa a noastră înşine cu adevărat cine suntem. Atunci ne dăm adevăratul nostru certificat de credincioşie. 6. Să ne sim im totdeauna sub supravegherea sfân- tă şi sub controlul sever al privirilor Domnului nostru Iisus, Care este cu noi în fiecare zi! Să nu ne permitem lucruri, cuvinte ori gesturi pe care El nu ni le-ar permite. 7. Să ne disciplinăm gândirea si sim irea în aşa fel ca nici una să nu depăşească limitele îngăduite de Cu- vântul şi de Voia lui Dumnezeu. În felul acesta, gura noastră nu va vorbi ce nu se cuvine, îmbrăcămintea nu ne va fi cum nu se cuvine, căile şi gesturile noastre nu vor fi niciodată cele ce nu se cuvin. 8. Pentru că vom şti sigur că Dumnezeu ne vede şi ne controlează permanent, după cum este scris: Iată, ochii Domnului privesc peste to i cei ce se tem de El şi urechile Lui iau aminte la toate cuvintele lor (Ps 33, 18; 34, 15). Avem un Controlor mai sever de cum ne putem în- chipui!
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. Îngerii pe care Domnul îi trimite să ne înso ească în toate căile noastre, să ne păzească, să ne verifice, să ne observe, nu apar fizic în fa a noastră când spunem un cuvânt urât, ca să ne lovească peste gură, ori, când facem o faptă urâtă, să ne pună o piedică pentru a ne rupe piciorul ori o mână... Dar asta nu înseamnă că lui Dumnezeu, că îngerilor Lui nu le pasă de ceea ce spu- nem ori facem noi! Odată toate acestea vor fi aduse în fa a Judecă ii Veşnice! 10. Mama nu poate fi totdeauna cu noi, nici so ul ori so ia, nici fra ii ori surorile nu pot, – dar Domnul şi îngerii Săi sunt totdeauna, şi ei înseamnă tot ce facem şi ce spunem fiecare. Să fim foarte aten i asupra tuturor lucrurilor noastre! 11. Vrăjmaşii noştri care ne urmăresc şi ei cu sute de perechi de ochi ne văd şi ei şi ne pândesc mereu tot ce facem. Câtă grijă trebuie să avem oriunde, chiar dacă nu vedem pe nimeni, ca să nu facem şi să nu spunem nimic rău, – fiindcă orice gard poate vedea şi orice pă- sărică poate ciripi... 12. Seriozitatea este dovada inteligen ei şi semnul unui caracter nobil. A fi serios, a fi respectuos, a fi evlavios şi înfrânat este dovada unei adevărate superio- rită i, a unei min i sănătoase, a unui cuget în elept. 13. Să căutăm să fim serioşi oriunde, mai ales în
  69. 69. Întâi să fim 69 acest veac murdar şi uşuratic! Să nu ne permitem glume nepotrivite. Să nu ne permitem flecării şi stări de vorbă cu oamenii de nimic, care vorbesc orice. Acest fel de oameni murdari şi uşuratici au ajuns să umple acum tot pământul... Ce prăbuşire îngrozitoare! 14. Veacul acesta s-a prăbuşit în cel mai murdar păcat, în păcatul desfrânării trupului, a sufletului şi a duhului tuturora. Oameni care te-ai aştepta să fie seri- oşi, oameni bătrâni, părin i de copii, cu rol de educa- tori şi îndrumători în societate îşi spun unii altora doar bancuri ruşinoase şi au în gesturi şi în priviri, ca în cuvinte, numai cele mai desfrânate şi urâte porniri şi inten ii... Nici un cuvânt în elept, echilibrat, cuviincios şi vrednic nu mai po i auzi din gura lor. Ce îngrozitoare pedeapsă de foc îi mai poate aş- tepta! 15. Să nu ne coborâm niciodată spre acest nivel blestemat! Să ne fie groază de rău şi să ne lipim tare de bine! Nu permite i să vi se spună astfel de bancuri şi glume ruşinoase. Şi nu vă permite i să râde i cu cei ce le spun. Ca să nu vă face i pleavă la focul lor şi gunoi la haznalele diavolului. 16. Râsul de orice este, chiar prin sine, dovada unei purtări uşuratice şi a unei min i slabe. Pe Domnul nu ni-L putem închipui râzând niciodată. Plângând şi rugându-Se şi chiar cântând – da. Dar râzând, nu.
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Să-L urmăm şi noi în acest fel şi să ne depărtăm tot- deauna de oricine prea flecăreşte şi de unde se prea râde. Altfel vom aluneca şi noi pe neaşteptate în prăpas- tia gheenei lor. 17. Înfrânarea de la toate acestea nu-i o lege grea de inut, ci este chiar norma echilibrată şi în eleaptă de via ă a oricărui suflet care Îl cunoaşte şi Îl iubeşte pe Dumnezeu şi doreşte să se conducă în via ă după drep- tarul cuviincios al Sfântului Său Cuvânt. 18. Controlul acesta de sine ne ajută nu numai a ne men ine pe noi înşine în limita curată a unei vie i în părtăşia sfântă a lui Hristos – ci ne va face să-i putem ajuta şi pe al ii, care ar avea înclina ii spre uşurătate lumească, să se controleze şi să se îndrepte şi ei. 19. Tendin a şi lupta noastră trebuie să fie totdeau- na spre a ne integra cât mai frumos şi mai deplin în fe- lul de a fi, în specificul dat de Dumnezeu familiei noastre duhovniceşti. Să fim geloşi pentru acest speci- fic. Să-l păstrăm curat şi să-l îmbogă im nu numai cu crea ii frumoase, ci şi mai mult: cu exemplul nostru de via ă frumoasă în Hristos. 20. Orice apropiere între sufletele noastre trebuie să ducă la înnobilarea şi la sfin irea raporturilor dintre noi. Să ne apropiem pentru a ne face mai buni unii pe al ii şi unii prin al ii. Tot ce avem noi mai bun să îm- prumutăm altora cu singurul scop de a-i ajuta să se facă şi ei mai buni.
  71. 71. Întâi să fim 71 Şi tot ce împrumutăm şi noi de la ei, să ne ajute să devenim şi noi mai buni. Acesta este rostul colaborării şi părtăşiei dintre noi. Aşa să ne ajute Dumnezeu! Amin. * * * Cuvinte în elepte: La un om cinstit ascultă, cât de greu cuvânt să- i spună, că acesta niciodată nu- i va spune o minciună, ci cuvintele lui toate duc în elepciunea multă, însă n-au folos de ele numai cei ce le ascultă. * În eleptul cel mai mare este vorbitorul care e mai scurt în cuvântare şi mai lung în meditare. * Proştii nu ştiu nici să râdă, nici să plângă cumpătat, când plâng, urlă, când râd, zbiară – şi se fac de vorbă-n sat. Ori în una, ori în alta, în eleptul ştie-n sine marginea care-l opreşte de la ce nu se cuvine.
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Tu ne-ară i, Iisuse...Tu ne-ară i, Iisuse...Tu ne-ară i, Iisuse...Tu ne-ară i, Iisuse... Tu ne-ară i, Iisuse, calea către frumuse i, cum dai numai celor care caută cel mai sfânt şi dulce rai, când pe treptele de raze vine-al îngerilor cor, ferici i, să ne sărute, să ne ia-n plutirea lor. Tatăl Sfânt ne-mbră işează şi ne leagănă divin când miresmele iubirii se preling pe gânduri lin şi covoare moi de rouă şi de raze ni s-aştern spre odihna-ncântătoare a Edenului etern. Tu ne-mpărtăşeşti cu Trupul şi cu Sângele Tău Sfânt, închegându-ne-ntr-o Taină cu un veşnic Legământ, într-un râu a cărui unde vor tot curge larg şi lin, veci cu veci, udând în cântec şi în Har tărâm divin.
  73. 73. Întâi să fim 73 Duhul Sfânt ne luminează cu un fericit răspuns toate tainele al căror în eles ne-a fost ascuns şi-Adevărul ni se face tot mai strălucit mereu, dându-ne împărtăşirea şi-ntregirea-n Dumnezeu. ...O, Iisus, Tu ii în Tine veşnicele bogă ii strânse pentru infinitul Unicei Împără ii unde totul va fi soare şi-adiere, şi sărut, unde orice încheiere va fi iar un început! * * * Cuvinte în elepte: Răsplata ascultării o vor primi doar cei ce umblă cu-Adevărul, smeri i cu el şi ei, nu doar vorbind de cinste, cum fac cei prefăcu i, ci când o fac cu via a atuncea sunt plăcu i – ferice-n veci de tine, urmaşul meu iubit, când ascultării cinstei vei fi un fiu smerit!
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. COLABORAREA ÎN DOMNUL 1. Să ne dăm toate silin ele ca să înaintăm în Duhul Domnului la o tot mai strânsă şi mai rodnică împreună- lucrare fră ească. Eforturile personale pe care ni le dăm fiecare pen- tru a ob ine cât mai frumoase performan e duhovniceşti în lucrările de crea ie sunt lăudabile şi sunt necesare. Dar este un efort şi mai lăudabil şi mai necesar: acela de a ajunge la o împreună-lucrare de grup. 2. Când Mântuitorul i-a învă at pe apostolii Săi sfin i că trebuie să devină fiecare un vas ales în slujba lui Dumnezeu, le-a vorbit totdeauna la plural, şi nu la singular: Voi to i sunte i fra i. To i trebuie să ajunge i una. Să gândi i la fel, să sim i i la fel, să vorbi i la fel şi să lucra i la fel. 3. Realizarea fiecăruia personal la cel mai înalt nivel creator este o taină înaltă. Dar este una şi mai înaltă ca
  75. 75. Întâi să fim 75 aceasta: realizarea în grup a unui şi mai înalt nivel de crea ie. Aceasta numai Hristos şi Duhul Sfânt o pot face. 4. Un grup de crea ie nu-l anulează pe nici unul dintre membrii săi, dar prin împreună-lucrarea tuturor se ajunge acolo unde este idealul Evangheliei: Hristos în to i – şi to i în Hristos. 5. Napoleon a zis: „Când vreau să se facă un lucru, îl încredin ez unuia singur. Când vreau să nu se facă, îl încredin ez la mai mul i”. Hristos însă spune altfel: Împreună-lucrarea unui grup în Hristos realizează nu numai mai repede, dar şi mai bine lucrarea încredin ată lor de Dumnezeu. Când condi- iile o permit şi sufletele sunt în Duhul, – acesta este cel mai înalt ideal şi aduce realizarea cea mai frumoasă. 6. Membrii acestui grup unit, deşi lucrează fiecare aparte, când se adună împreună îşi împărtăşesc unii al- tora tot ce au creat. Aceasta trece apoi în dezbaterea tuturor şi fiecare simte lucrarea creată ca pe un bun al Fră ietă ii, al Domnului – şi contribuie cu ce poate la înfrumuse a-rea ei fără nici un gând egoist. Ce înaltă şi curată conştiin ă este asta! 7. Acolo unde lucrătorii Domnului s-au obişnuit cu munca împreună, unul observă o deficien ă, altul, alta; unul propune o îmbunătă ire, altul, alta. Şi totul se în- cheie fericit pentru to i. Ce har dă Domnul acolo unde fra ii lucrează armo- nios împreună! Şi ce pagubă veşnică se produce acolo unde nu este colaborare între fra ii lucrători!
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. Ura vrăjmaşului lui Dumnezeu, iată, cât de mult a reuşit să stabilească o strânsă şi puternică legătură, o uni- re şi colaborare între to i slujitorii săi, insuflându-le ace- eaşi ură de moarte împotriva lui Hristos şi a tot ce este al Lui. – Din orice parte a lumii ar fi şi în orice fel ar lucra, cei ce-L urăsc pe Hristos sunt mâna i de aceeaşi ură cu to ii împotriva Numelui lui Dumnezeu şi a Bisericii Lui. De ce oare iubirea lui Dumnezeu n-a putut încă să-i unească atât de strâns pe închinătorii lui Hristos, pentru a colabora la fel pentru cauza Lui? 9. Să ne împărtăşim fiecare tuturor tot ce Domnul ne-a descoperit nouă deosebit şi frumos! În felul acesta fiecare, îmbogă ind pe al ii, se îmbogă eşte şi el prin ceilal i cu tot ce Dumnezeu le-a descoperit lor. Ce frumos este acest circuit de valori şi ce binecu- vântare aduce el fiecăruia şi tuturor! 10. Să ne dăm toate silin ele ca să ne creăm cât mai dese ocazii de acestea – şi să folosim cu toată dragostea şi din plin aceste mijloace sfinte, spre slava lui Dumne- zeu şi lărgirea Împără iei Lui în noi şi între noi! 11. Acolo unde se formează o adunare a Domnului, se presupune că totdeauna se va găsi cineva îndreptă it şi dator să se ocupe de această adunare şi să răspundă pentru ea. Aşa este şi aşa trebuie să fie oriunde se do- reşte ordinea şi armonia între fra i. Duhul Domnului doreşte să aşeze în fruntea adună- rii totdeauna pe cei mai smeri i. Duhul firii pământeşti împinge pe cei mai îngâmfa i.
  77. 77. Întâi să fim 77 Ce bine este când reuşeşte Domnul! Şi ce rău este când reuşeşte vrăjmaşul! 12. Să fim geloşi pentru Lucrarea Domnului şi să inem cu toată inima la tot ce este al ei. Să-i pregătim hrana cea mai gustoasă la mesele ei duhovniceşti. Cele mai dulci cântări, cele mai plăcute cuvântări, cele mai înalte rugăciuni, cele mai curate medita ii. 13. Să-i privim totdeauna cu cea mai mare dragoste şi admira ie pe fra ii şi surorile noastre, fără să vedem nici un cusur la nici unii şi să nu îngăduim nimănui să ni-i vorbească de rău. Dacă le vedem scăderi, să le acoperim cu rugăciune. Dacă descoperim slăbiciuni, să le îndreptăm cu lacrimi şi blânde e. Dacă avem de făcut mustrări, să le facem mai mult în genunchi, cum a făcut Samariteanul Milostiv când dezinfecta rănile fratelui căzut. 14. Să fim geloşi pentru specificul Fră ietă ii noas- tre rânduit ei de Duhul Sfânt. Tot ce-i al ei frumos – să-l facem şi mai frumos. Tot ce-i al ei bun – să-l facem şi mai bun. Tot ce-i al ei câştigat cu jertfe – să-l păs- trăm cu scumpătate, ca pe lumina ochilor noştri. Aceas- ta este o gelozie după voia lui Dumnezeu, fiindcă este scris: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, este mai rău decât un păgân” (I Tim 5, 8). 15. Tot ce facem pentru Domnul trebuie să fie cel mai adânc gândit, cel mai cu grijă aranjat, cel mai in- spirat realizat. Să nu ne ispitească gândul de a face mult, ci în primul rând de a face bine. Nu neapărat can-
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz titatea, norma, grămada. Po i face o sută de cizme într-o noapte – şi poate că vor fi bune. Dar dacă vrei să faci o sută de poezii într-o noapte sau o sută de cântări bune – asta nu mai merge! Cine vrea să facă o sută de poezii pe noapte, acela mai bine să doarmă. 16. Tot ce facem, să fie făcut cu dragoste şi de cea mai înaltă calitate. Chiar dacă facem numai o lucrare pe lună, dar asta să rămână. To i cei care o văd sau o aud, sau o gustă să poată spune: Asta da, e într-adevăr inspira ie! De obicei, la o astfel de lucrare nu mai ai nevoie să corectezi nimic. Ce vine direct de Sus, vine gata. 17. Marii oameni ai lui Dumnezeu care au creat ceva nemuritor în Istorie, în literatură, în artă, erau părtaşi firii dumnezeieşti şi au realizat o trăire de acest fel. Numai aşa au putut ei da omenirii valori la care noi, întinzându-ne pe vârfurile degetelor priceperii noastre, abia dacă putem să le atingem partea lor cea mai de jos... 18. Prin trăirea lor superioară, oamenii superiori au putut comunica cu acele zone inaccesibile mul imii, în care Dumnezeu le-a împărtăşit adevărurile Lui ne- muritoare. Ei s-au putut întinde atât de sus până unde Dumne- zeu a putut să coboare spre ei. Acolo s-a făcut contactul cu Divinul. Şi s-a născut crea ia nemuritoare.
  79. 79. Întâi să fim 79 19. Noi sim im uneori ceva divin, dar vag şi prea îndepărtat. Dar când încercăm să materializăm aceste sim ăminte ne izbim de greutatea că nu avem mijloa- cele cu care să le înfă işăm pe măsura revela iei. 20. Lucrările neobişnuite şi eterne n-au corespon- dent de exprimare în limbajul obişnuit şi trecător. Pen- tru lucrurile cereşti nu avem termen de compara ie pe pământ, nici cuvinte prin care să le exprimăm... To i cei ce au scris Cuvântul lui Dumnezeu în limba omenească s-au izbit de această insuficien ă a mijloacelor de ex- primare. Adevărurile din existen a veşnică le putem pricepe numai prin credin ă. Ea este singura care în elege lim- bajul lor. Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă-ne-o, ca să-l în- elegem!... Amin. * * * Cuvinte în elepte: Mintea care vrea să afle adevărul – neapărat, trebuie întâi să fie cură ită de păcat, căci o minte întinată, în fărădelegi trăind, n-o să vadă niciodată adevărul strălucind.
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Datorită numai ieDatorită numai ieDatorită numai ieDatorită numai ie Datorită numai ie inima mea cântă şi prin orice-ar fi să vie nu mi se-nspăimântă, şi prin orice-ar fi să treacă stă netulburată, căci izvorul ei nu-şi seacă apa niciodată! Datorită grijii Tale casa mea-i lumină, perna mea e numai moale, masa, numai plină, somnul meu e numai pace, munca mea,-ncântare şi-orice greu mi se preface binecuvântare. Datorită pazei Tale via a mea-i ferită, chiar prin neagra mor ii vale trece strălucită, căci Tu, Drag şi Veşnic Soare, mi-eşti Lumină Dulce ce-nspre Slava Viitoare via a mi-o conduce.
  81. 81. Întâi să fim 81 12. CÂTE BINECUVÂNTĂRI AVEM NOI... 1. De fiecare dată, se cuvine să-I mul umim Dum- nezeului nostru pentru marile şi multele binecuvântări pe care ni le revarsă El neîncetat. Cât trebuie să-I mul- umim pentru Cuvântul Său pe care îl avem în dulcea limbă a părin ilor noştri! Pentru cântările cum nu mai sunt altele pe lume. Pentru părin ii şi fra ii, şi copiii noştri, sănătoşi la minte şi buni la inimă. Pentru vremea de har pe care o trăim. Şi pentru că, mai presus de toate şi în toate acestea, Îl avem pe El, Preaiubitul Scump al inimilor noastre. 2. Pentru toate acestea, se cuvine să avem noi nu nu-mai recunoştin a şi mul umirea cea mai profundă, – ci şi ascultarea cea mai smerită şi bucuroasă, în cel mai înalt şi mai frumos fel. Căci aceasta singură poate să-I arate cu adevărat cât Îl iubim. 3. Înainte de a face ceva pentru Dumnezeu, trebuie să ajungem noi a fi ceva pentru El. Cea mai mare neno-
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz rocire se întâmplă acolo unde oamenii vor întâi să facă, câtă vreme încă nu s-au străduit a fi... 4. Naşterea din nou este primul pas pe care trebuie să-l facem pentru a fi un copil al lui Dumnezeu. Până nu te-ai născut, cum să fii? Până nu te-ai născut nu po i avea nici un nume şi nici un drept. Numele şi dreptul îl primeşti după naştere. Să faci, ajungi mult mai târziu. Sau poate nicio- dată. 5. Evanghelia Mântuitorului nostru începe cu Ma- tei, capitolul 5: ...Când a văzut Iisus mul imile, Şi-a ales şi a chemat la Sine pe cei care avea să-i trimită la aceste mul imi. I-a suit pe un munte înalt, pentru că înaltă trebuie să fie starea celor chema i şi trimişi în Numele Dom- nului. Le-a spus despre noii ferici i pe care îi va face şi îi va căuta El: cei săraci, cei ce plâng, cei blânzi, cei mi- lostivi, cei flămânzi şi înseta i... Aşa trebuie să fi i voi întâi, pentru că la aceştia ve i fi trimişi!... 6. Iisus, pe munte, a şezut jos. Iată cât de jos tre- buie să te aşezi când eşti pe un loc înalt. Câtă smerenie trebuie să aibă acela care este înăl at mai sus! 7. Smerenia în locul cel înalt o are numai Dumne- zeu. Omul, de obicei, când ajunge la un loc înalt se
  83. 83. Întâi să fim 83 trufeşte, nu se apleacă, se îngâmfă, se laudă, se pretinde şi se închipuie. Ce gol este, de obicei, orice înăl at omenesc! 8. To i cei care vor dori să ajungă trimişi şi lucră- tori ai Domnului Iisus în Evanghelia Sa, trebuie să ur- meze drumul primilor aleşi. Să treacă prin toate cele nouă stări arătate la începutul capitolului 5 din Evan- ghelia de la Matei. Cine n-a ajuns să cunoască el însuşi fiecare din aceste fericiri, nu va intra nici el şi nu va aduce nici pe al ii în Împără ia lui Dumnezeu. 9. Ce binecuvânta i fra i şi surori, şi părin i am avut şi avem noi în Hristos! Au fost oameni modeşti care au primit de la Dumnezeu doar un singur talant, dar au câş- tigat cu el cinci talan i, zece – şi chiar mai mul i. Pentru că au pus tot ce au avut în slujba lui Dumnezeu cu dragă inimă, Harul lui Hristos a realizat prin ei minuni. 10. Sunt oameni simpli, dar când deschid ei gura pentru vestirea Cuvântului Sfânt ar avea ce să asculte de la ei orice om cu orice preten ie de cultură şi pregăti- re teologică... Căci aceştia nu vorbesc de la un nivel uman, ci de la unul divin. 11. Sunt oameni care realizează în Hristos cea mai înaltă perfec iune posibilă, pentru că sunt smeri i. Pen- tru că ştiu să se socotească săraci, ştiu să plângă, ştiu să flămânzească, ştiu să înseteze, ştiu să părăsească ce este al lor, pentru ca să salveze tot ce este al lui Hristos.
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 12. Din cauza aceasta, aceşti oameni sunt mari şi vor fi binecuvânta i în veci. Ei, cei din urmă, vor fi înaintea multora dintre cei dintâi... O, cum Se va lăuda cu ei Marele Hristos, cândva, înaintea Tatălui şi înaintea îngerilor Lui!... 13. Nu cei necredincioşi vor fi de-a stânga. Nu ne- credincioasele vor fi fecioarele nebune, nu cei cu talan i pu ini sau mul i vor fi alunga i din fa a Domnului, ci cei care n-au folosit bine darul încredin at lor de Domnul, cei care au ştiut şi au putut să facă binele, – dar nu l-au făcut. Cei care au căutat totdeauna ca să fie cineva, dar n-au căutat niciodată să facă ceva. 14. Vremea examenului este ceea ce contează pen- tru orice şcolar. Fie el bun elev tot timpul anului, dacă la examen cade, – ce folos de toate notele lui bune din trecut? Dar dacă la examen reuşeşte – cine îşi mai aduce aminte de notele lui slabe din trecut? 15. Lucrarea fiecăruia va fi încercată prin foc – spune sfântul Pavel, şi Judecata cea Ultimă va aduce înaintea lui Dumnezeu toată starea noastră... Ferice de cine îşi strânge pentru casa lui material scump şi rezis- tent la focul cel mare!... Acest foc, trecând, va face mai frumoase virtu ile şi faptele de aur, de argint şi de pietre scumpe ale celor aleşi prin Harul smereniei, al lacrimilor şi al blânde ii. 16. Când ai ajuns întâi să fii, po i apoi să le şi faci

×