Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 19 - traian dorz - lupta cea buna

185 views

Published on

Cn 19 - traian dorz - lupta cea buna

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Cn 19 - traian dorz - lupta cea buna

  1. 1. Lupta cea bună 1 Traian Dorz Lupta cea bună 106 Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiin ă şi-n Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda i nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, că tot ce nu-n elege i astăzi o să-n elege i mai târziu!
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-098-6 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Lupta cea bună / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Dom- nului, 2007 ISBN 978-973-710-098-6 289(498) Oastea Domnului
  3. 3. Lupta cea bună 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 19 TRAIAN DORZ LUPTA CEA BUNA Gânduri alese, rânduri culese cu scurte medita ii duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2008
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Lupta cea bunăLupta cea bunăLupta cea bunăLupta cea bună Lupta cea bună-a credin ei luptă-te, urmaşul meu, ca să iei a ei cunună fericit la Dumnezeu; că oricine-a dus această luptă până la sfârşit a ajuns la ărmul Slavei un erou desăvârşit. Fără luptă nu-i cunună, nici n-o vrea un suflet bun, căci cunună fără luptă numai mincinoşii-şi pun; lupta care- i dă cununa cea de aur luminos este numai lupta sfântă pentru cauza lui Hristos. Luptă-te s-ajungi cununa, fiu iubit şi drag urmaş, lui Iisus Biruitorul fii-I cel mai bun ostaş; Oastei Domnului, în frunte, fii-i cel dintâi stegar şi cununa străluci- i-va – soare pe-un etern hotar. Adevărul tău e aur şi dreptatea ta-i o el, steagul tău Hristos îl nal ă şi izbânda este-n El; în al Oastei tale nume este Numele Lui Sfânt şi din cauza Lui, în lupte, nici un pas nu- i va fi-nfrânt. Luptă-te crezând că Domnul este-n veci Biruitor, Slava Lui o să cuprindă Nesfârşitul Viitor; to i vrăjmaşii Lui veni-vor de la Răsărit şi-Apus şi, zdrobi i, vor recunoaşte că-Mpărat e-n veci Iisus. Luptă-te şi mori eroic!… Cauza pentru care mori este Cauza-nvingătoare pe to i Vecii Viitori; când Iisus Biruitorul Se va-ntoarce Glorios, to i eroii Lui în Slavă vor fi-alături de Hristos.
  5. 5. Lupta cea bună 5 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s , Marele nostru Dumnezeu şi Împăratul nostru Biruitor, Slavă veşnică ie! Pentru că Tu ai părăsit tronul Slavei Eterne pe care o aveai dinainte de Veşnicii la Tatăl Tău şi Dumnezeul nostru, prefăcându-Te un Miel, şi, venind în mijlocul lupilor, ne-ai răscumpărat cu Sângele Tău nevinovat pe noi, cei vinova i, Şi pentru că ai primit să dai, din iubire, Slava Ta pentru ocara noastră, Măre ia Ta pentru înjosirea noastră, Nevinovă ia Ta pentru păcătoşenia noastră, Slobozenia Ta pentru robia noastră şi Pre ul Tău pentru răscumpărarea noastră – Tu, Cel Sfânt, pentru noi, cei păcătoşi, Şi pentru că, înarmat numai cu răbdarea şi nevinovă ia Ta, ai mers împotriva vrăjmaşului satana, cel plin de cruzime şi de nelegiuire, şi, primind lupta cu el şi cu toate puterile lui, l-ai zdrobit prin Jertfa Crucii Tale şi astfel ne-ai izbăvit pe noi, cei ce zăceam apăsa i de călcâiul lui, fără nici o nădejde decât a Ta, Şi pentru că, biruind pe ucigaşul nostru, ne-ai dat nouă nu numai izbăvirea, ci, făcându-ne părtaşi la biruin a Ta, ne-ai dat şi nouă puterea să-l biruim în Numele Tău, ca să fim apoi părtaşi la Învierea Ta, la Împără ia Ta, la Slava Ta şi la cununa Ta Nemuritoare şi strălucită, Slavă veşnică ie, Împăratul nostru Biruitor şi Marele nostru Dumnezeu, I i s u s H r i s t o s !
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare…Fără lacrimi, nu-i cântare… Fără lacrimi, nu-i cântare dulce şi frumoasă, căci cântarea fără lacrimi duhul rece-l lasă şi cântarea fără lacrimi e numai din gură, numai lacrima cântării-i poate da căldură. Fără luptă, nu-i cunună veşnică şi bună, căci cununa fără luptă este doar minciună şi cununa fără luptă mâine veştejeşte, numai cea cu răni plătită veşnic străluceşte. Fără jertfă, nu-i iubire, nici n-a fost vreodată, căci iubirea fără jertfă piere lepădată şi iubirea fără jertfă-i numai amăgire; unde nu e nici o jertfă, nu e nici iubire. Fără moarte, legământul nici un pre nu are, legământ e numai cel ce ine până moare; legământ e numai cel ce moare, dar nu lasă, numai moartea-ncununează dragostea frumoasă. Fără-acestea, nici la Domnul nu-i nici o răsplată, căci răsplata cea cerească nu oricui e dată, ci răsplata cea cerească e-o adeverire c-o iubire şi-a dus crucea pân’ la răsplătire.
  7. 7. Lupta cea bună 7 1. LUPTA CEA BUNĂ 1. Lupta cea bună a credin ei începe, în via a celui credincios, din chiar clipa predării în slujba lui Hristos. Din clipa intrării lui în Oastea Domnului cea vie şi sfân- tă. Sufletul care s-a încredin at el însuşi, cu ochii lui, de adevărul mântuirii vesteşte cu putere acest adevăr şi luptă pentru el cu toată inima lui. Dacă a încercat pe viu, el însuşi în via a sa, harul acesta, el îl mărturiseşte apoi cu toată îndrăzneala, la to i semenii lui. 2. O, dacă ai frică de Dumnezeu şi dacă ai respect fa ă de Adevăr, şi dacă ai conştiin a marii tale răspunderi, – atunci vei căuta să vezi tu însu i mai întâi ce dul- ce-i via a cu Iisus şi apoi vei spune tuturora despre fericirea în Hristos şi vei fi binecuvântat atunci – căci vei spune cu putere, cu convingere, cu lacrimi şi cu jertfă, până la sfârşitul vie ii tale.
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Lupta cea bună a adevăratei credin e, ca şi a ade- văratei iubiri, nu va mai cunoaşte niciodată frica. Nu ştiu, Dumnezeu ştie, dar parcă îmi vine să spun că cine a ajuns să fie stăpânit puternic de frică, acela n-a avut niciodată o dragoste adevărată; s-a adeverit astfel că adevărată era în el frica, şi nu dragostea de Dumnezeu. 4. Cine a ajuns să se retragă din lupta înflăcărată şi fericită a lui Hristos, acela parcă n-a avut niciodată, nici înainte, credin ă vie. Căci unde a fost odată o adevărată credin ă vie, aceasta nu poate sfârşi cu nici un pre în renun area la slava credin ei; şi unde a fost odată o adevărată dragoste, aceasta nu se poate îneca de tot în moleşeala fricii sau în mlaş- tina descurajării. 5. Dacă au strălucit cândva şi în cineva, o vreme, credin a şi iubirea acelea care s-au putut prăbuşi apoi, strălucirea lor se dovedeşte a fi fost înşelătoare precum stelele care se văd căzând [şi care] nu au fost niciodată stele statornice şi nici nu sunt stele, fiind- că stelele statornice nu cad niciodată; ele rămân mereu sus şi nu-şi lasă locul şi nici slujba lor. Stelele cele ce cad nu sunt stele, ci numai nouă ni se pare că au fost. Aşa sunt [pretinşii] luptători ai Domnului. 6. Ce cutremurător de serioasă este cernerea vie ii acesteia pentru credin a sufletelor şi pentru lupta acestei credin e,
  9. 9. Lupta cea bună 9 pentru păstrarea făgăduin ei mântuirii şi pentru verificarea statorniciei noastre fa ă de Dumnezeu! 7. Iată cât de mul i eram noi odată, când am pornit la început pe urmele lui Hristos, în Lucrarea Lui, la che- marea Sa! Şi cât de mul i au fost lua i în curând de vânturile şi de furtunile pe care le-am întâlnit şi de cernerile încercărilor prin care am trecut! 8. O foarte mare parte dintre noi au fost lua i de su- flul fricii şi apoi împinşi în întunericul unor înşelătoare adăposturi. Acestea, de fapt, nu sunt „pruden e“, ci lepădări. 9. O, „fruntaşi“ ai Lucrării lui Dumnezeu, care nu- L mai mărturisi i pe Hristos acum din pricină că frica v-a cuprins inimile şi v-a îm- pins în lepădări, – iar lepădarea v-a dus să părăsi i de tot lupta Domnului –, ce tristă este starea voastră acum! 10. Ce amăgitoare vă sunt gândurile şi ce zadarnică este „pruden a“ voastră! Crede i voi că, dacă Domnul va vrea să vă pună în cuptor, ascunzişul vostru va fi scutit de flăcări? Sau că suferin a pentru Hristos este o ruşine? 11. Crede i voi că, dacă Domnul v-a chemat la o lucrare şi voi n-o face i, nu ştie El de asta?
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Crede i voi că – dacă El vă trimite la vreo Ninive, iar voi nu merge i, sau dacă vă cere o jertfă, iar voi o refuza i, – ve i scăpa? 12. Are Dumnezeu o mie de căi prin care să vă a- runce pe cei fricoşi şi lepăda i în mâinile acelora de ca- re vă este frică! Dacă voi vă teme i mai mult de oameni decât de Hristos! 13. Crede i voi că n-are Dumnezeu mijloace să vă ia din mâini idolul pentru care v-a i dezlipit de El? Sau comoditatea pentru care a i renun at la lupta Lui? Sau via a aceasta netrebnică pentru care sunte i ga- ta să vă lua i ochii de la cealaltă? 14. O, „fruntaşi“ ai Lucrării lui Hristos, unde vă este mintea sănătoasă când lăsa i să vă în- tunece frica de oameni sau teama de viitor? 15. Cel mai trist faliment al luptei şi al credin ei cuiva este frica de oameni şi teama de necunoscut. De ce oare tocmai unii dintre cei care ştiu cel mai mult despre Dumnezeu cred în El uneori cel mai pu in? Şi până când oare se vor teme ei mai mult de oa- meni şi de năluci decât de Dumnezeu?
  11. 11. Lupta cea bună 11 16. Poruncile lumii sunt miile, dar a lui Dumnezeu e numai una. Toate, numai şi una singură: IUBIREA. Şi totuşi oamenii vor să ină miile de porunci ale lumii, – dar nu vor să o ină pe cea una singură a lui Dumnezeu. 17. Slava lumii cere o mie de condi ii, dar slava lui Dumnezeu cere numai una (II Tim 4, 8). Şi totuşi cei mai mul i oameni se străduiesc să le împlinească pe cele o mie ale lumii, – dar nu-şi dau nici o silin ă pentru cea a lui Dumnezeu. 18. Fericirea trecătoare are mii de primejdii, dar cea veşnică, numai una singură: păcatul. Şi totuşi oamenii se ştiu feri de cele o mie, dar cad în cea una singură. Fiindcă în primejdiile trecătoare cred to i, dar în cea veşnică, aproape nimeni. 19. Pentru sufletul lumesc şi necredincios, miile de porunci ale oamenilor sunt mai ascultate decât unica poruncă a lui Dumnezeu şi slava oamenilor este mai căutată, cu tot pre ul ei uriaş de jertfe pe care îl cere aceasta, fără a promite mă- car o speran ă adesea, decât slava lui Dumnezeu care dă atât de mult – şi cere în schimb numai atât de pu in. 20. Fericirea trecătoare este mai râvnită de oameni
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – deşi este plătită uneori atât de scump, că nu se mai pot bucura de ea când li se pare că nu au dobândit-o, – decât fericirea eternă, dăruită atât de îmbelşugat de către Hristos (Mc 10, 30). O, Dumnezeule al În elepciunii Veşnice, dăruieş- te-ne tuturor în elepciunea de Sus, care ştie totdeauna să aleagă bine. Amin. * * * Cuvinte în elepte Când te-ndeamnă conştiin a, taci şi o urmează, ea e soarele ce-n noapte calea- i luminează; cine-ascultă îndrumarea de la prima cale e ferit întotdeauna de-a cădea-n greşale. * Conştiin a-nştiin ează când vreun rău pândeşte. Cine-ascultă-nştiin area nu se osândeşte.
  13. 13. Lupta cea bună 13 2. CE ALEGEM NOI? 1. O, ce înşelătoare şi ce înşelată este inima oame- nilor, ce uşuratică este mintea cea necredincioasă şi ce uşor se lasă ispitită ea şi pierdută de diavolul! Normal ar fi ca omul – fiecare om – să se trezească măcar o dată în via ă şi să-şi vină în adevărata fire şi, aşezându-se la răspântia acestor drumuri între cele două căi – a vie ii şi a mor ii –, să judece chibzuit ce merită să fie ales şi ce trebuie să fie lepădat! 2. Oricine a stat numai o clipă să gândească bine la aceste lucruri a în eles fără greutate şi a ales fără întârziere ceea ce merită să fie ales: via a adevărată cu Dumnezeu, şi nu cea înşelătoare cu satana. Bucuriile veşnice, şi nu cele trecătoare. Slava lui Dumnezeu, nu slava lumii.
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Dar cel care mai aleargă şi acum după foloasele pământeşti, după slava oamenilor şi după fericirea vremelnică mai mult decât după Dumnezeu, acela dovedeşte că este un om nechibzuit care lea- pădă stânca şi-şi alege nisipul (Mt 7, 24-27). 4. Iubeşti tu oare acum mai mult slava oamenilor sau ocara lui Iisus, – deşi ştii că trecătoarea slavă a lumii e ocara veş- nică şi că ocara trecătoare a lui Hristos e slava veşnică? În alegerea aceasta stă în elepciunea ta. 5. Alegi tu mai degrabă să suferi împreună cu poporul lui Dumnezeu acum, spre a te bucura cu El în Cer, sau să te bucuri de bogă iile de o clipă ale lumii şi de slava ei atât de scurtă şi atât de vinovată, – dar plătită atât de scump de ruşinea veşnică? 6. Cau i tu să-L slăveşti mereu pe Domnul prin toa- te cuvintele tale, purtările tale şi lucrările tale sau cau i să-l slăveşti pe om ca şi cum de la om ar veni totul şi omul ar fi totul? 7. i-ai făcut tu ca Stăpân şi Domn al tău pe Dum- nezeul cel Viu şi Atotputernic, ca să te închini numai Lui şi să-L slăveşti numai pe El,
  15. 15. Lupta cea bună 15 sau i-ai făcut din vreun om un idol şi te supui ido- lului tău? 8. Căutat-am noi oare cu adevărat să facem cinste lui Dumnezeu, având temerea şi ascultarea de El, sau ce facem este numai să-i aducem omului slavă ca unui dumnezeu, fiindcă de om ne temem? Să nu fie aşa! 9. Dacă vom umbla slăvindu-L pe Dumnezeu, ne vom înăl a mereu spre El, Care este Desăvârşirea, şi vom ajunge tot mai desăvârşi i… Dar dacă vom privi slăvindu-l pe om, ne vom coborî tot mai jos. Când nivelul nostru este inta noastră, atunci nu ne vom înăl a, ci ne vom coborî tot mai mult. 10. În vremile când cei mai mul i din norod nu pot crede şi când cei mai mul i dintre fruntaşi se tem, atunci adevărul trebuie strigat, fiindcă numai un mare curaj îi mai poate trezi pe cei prăbuşi i. 11. În vremile când lumea este cuprinsă de necre- din ă, iar cei care trebuie să-i arate adevărul sunt cuprinşi de frică, atunci trebuie cel mai mare curaj, fiindcă atunci se va cere neapărat jertfa. Şi vor fi făcu i martiri.
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 12. În vremile când Hristos are tot mai slabi cre- dincioşi şi tot mai pu ini mărturisitori, atunci, cu cât unii se retrag în dos şi se cru ă mai cu teamă, cu atâta, cei care nu-L pot părăsi pe Domnul Ii- sus Hristos şi nu pot tăcea Cuvântul Său trebuie să păşească mai în fa ă, mai cu curaj şi să strige mai tare vestea mântuirii Lui. 13. Pre ul mărturisirii adevărului rămânând acelaşi; cu cât unii îşi retrag partea lor, cu atâta ceilal i trebuie să fie gata a da mai mult, acoperind şi lipsa celorlal i. Povara fiind aceeaşi, cu cât unii se retrag, cu atâta cei care nu se pot retrage trebuie să poarte mai greu, ducând şi partea acelora. 14. Cinstea de-a sta de-a dreapta şi de-a stânga lui Hristos în împără ia Lui este mare şi este dorită de atât de mul i ucenici ai lui Iisus – după cum a fost dorită şi cerută cândva de cei doi fra i, Iacov şi Ioan (Mc 10, 35-40); dar cinstea aceasta este legată de un pahar şi de un botez… – Pute i să-l be i? i-a întrebat Iisus. – Putem, i-au răspuns ei. Şi pentru că au putut au şi dobândit cinstea aceasta. Şi se vor bucura veşnic de ea, fiindcă au şi băut pa- harul Lui. 15. Într-adevăr, ce cutremurător li s-a împlinit ce- rerea:
  17. 17. Lupta cea bună 17 unul dintre cei doi fra i a murit cel dintâi pentru Hristos (Fapte 12, 2). Iar celălalt a rămas cel din urmă (In 21, 22). 16. Totul este să po i fi gata de orice, adică să ai o credin ă şi o dragoste aşa de mari şi de adevărate fa ă de adevăr, încât oricare ar fi pre ul mărturisirii lui, să nu re- nun i la el şi să nu-l părăseşti. Numai aşa se poate dobândi cununa lui. 17. Mărturisirea lui Hristos a cerut totdeauna acelo- ra care au fost ucenicii Lui să fie gata oricând pentru paharul cel amar şi pentru botezul cel greu. Când acest pahar şi acest botez vin pe neaşteptate – atunci, de silă, poate că sunt mai mul i ucenici care îl primesc, căci, vrând-nevrând, nu pot să nu-l primească… 18. Dar când paharul şi botezul de foc al lui Iisus se apropie mai încet de ucenicii Lui sau când pare că se apropie, – atunci se aleg numai acei care sunt gata la orice pentru El. Şi abia atunci se văd cât de pu ini sunt acei care pot răbda de bunăvoie lângă Hristos. 19. Atunci când vine marea încercare a credin ei, nu mai rămâne decât o singură alegere: soarta lui Hristos.
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Atunci cei fricoşi fug sau se milogesc. Atunci tot ce mai fusese înainte o rezervă este în- lăturat sau tot ce mai era prevedere se pierde – şi nu mai rămâne decât o singură cale: jertfa. 20. Tot ce mai fusese înainte de încercare, pentru adevăratul ucenic al Domnului, o pruden ă, o grijă, o teamă, poate, este aruncat, şi sufletul nu-L mai vede de- cât pe Hristos. Atunci ucenicul iese cu curaj în fa ă, asumându-şi toată răspunderea înaintea oricărei puteri, şi strigă: – Da, cred în Iisus Hristos, Domnul şi Mântuitorul meu! Doamne Iisuse, întăreşte-i pe to i ucenicii Tăi, să spună aşa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Conştiin a este glasul lui Hristos cel pus în noi ca să ne înştiin eze de păcat şi de noroi sau ca să ne mustre-ndată ce-am căzut în vreun păcat. Vai de cel ce nu ascultă nici vestit şi nici mustrat!
  19. 19. Lupta cea bună 19 Mai po i să crezi?Mai po i să crezi?Mai po i să crezi?Mai po i să crezi? Mai po i să crezi, Iisuse, când spun că Te iubesc, după durerea cruntă cu care Te-am străpuns? Mai am s-ajung vreodată să pot s-o ispăşesc şi plânsul pocăin ei să simt că mi-e de-ajuns? Vei mai privi vreodată cu drag Tu-n ochii mei, cum mă priveai nainte, cu-ncredere şi dor, sau totdeauna ochii i-i vei întoarce grei, să nu mă mai zdrobească, văzând durerea lor? Mai po i să-mi mergi, Iisuse, alăturea pe-un drum cum îmi mergeai odată voios şi fericit, sau tot mai trist vei merge şi mai străin de-acum, lăsându-mă cu piatra de care m-am lipit? …O, Dragoste Divină, ce-amar Te-am întristat şi ce adânc mă doare tot sufletul pustiu! Mai este vreo nădejde să pot mai fi iertat, sau voi muri în plânsul prea greu şi prea târziu? O, crede-mă, Iisuse, când spun că Te iubesc, chiar dacă spun aceasta cu ochii în pământ, că nu-i mai grea povară ca vina ce-o sim esc că am putut o clipă să-mi calc ce-aveam mai sfânt.
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. ADEVĂRATUL UCENIC AL DOMNULUI 1. Adevăratul ucenic al lui Hristos, în ceasul marii încercări, este un strigăt al adevărului, prin curajul său, prin hotărârea sa, prin tăria lui, prin demnitatea lui, prin hotărârea de martiriu – ca Ştefan – pentru Hristos. El strigă cu graiul său, cu condeiul său, cu atitudi- nea sa. El strigă luminos, cuviincios şi smerit – dar hotărât – prin faptele şi prin curajul său sfânt. 2. Via a şi mărturisirea unui ucenic hotărât pentru Hristos este o atitudine ca un strigăt. El strigă până la primejdie, până la sânge, până la moarte, prin răbdarea sau prin tăcerea nevinovă iei şi frumuse ea credin ei sa- le neclintite. Iar după moarte va deveni un strigăt veşnic netăcut, alături de Hristos şi pentru El, împotriva tuturor tiranilor de orice fel şi de ori- când. Până la totala şi veşnica lor dispari ie.
  21. 21. Lupta cea bună 21 3. De aceea, frate, nu tăcea nici tu, niciodată – ci strigă împotriva păcatului şi pentru mărturisirea lui Hristos, Domnul şi Mântuitorul tău. Dar mai ales să nu taci din laşitate, din frică sau din lene – atunci când eşti convins de adevăr. Şi eşti credincios în Dumnezeul şi Hristosul tău. 4. Chiar dacă ar trebui să fii turnat şi tu ca o jertfă pentru triumful lui Hristos, nu tăcea când este mai ne- voie de Hristos decât de soarele de pe cer. Căci numai curajul adevărului î i va da o veşnică strălucire şi o vrednică cinste în via a aceasta şi în cea veşnică. 5. Ce înseamnă cuvântul acesta: „Cine vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte”? Fiecare ucenic al Domnului Iisus trebuie să fie un loc iitor al Învă ătorului şi Domnului său şi fiecare vestitor al Evangheliei este un glas al Lui. Fiecare îndrumător este un arătător al lui Iisus, ca un deget al Său, cu care Hristos arată calea. Atunci da, pentru că fiecare este o copie a Mode- lului Său Sfânt. 6. Via a ordonată este una dintre cele mai dumne- zeieşti virtu i. Aceasta înseamnă să faci totul bine. Şi totul la timp, – adică să nu întârzii niciodată şi de la nimic. Nici
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz de la rugăciune, nici de la medita ie, nici de la biserică, nici de la adunare, nici de la post, de nicăieri. Ci să- i plăteşti orice datorie şi la timpul ei, fa ă de oricine. Şi în totalitatea ei. 7. A- i face datoria fa ă de to i înseamnă şi aceasta: să dai orice ajutor, orice sfat, orice exemplu când tre- buie, cui trebuie, unde trebuie şi cât trebuie. Să te sileşti întotdeauna spre o tot mai mare sfin ire lăuntrică, atât pentru ochii oamenilor, cât şi pentru ai lui Dumnezeu. 8. Dă- i toate silin ele ca să sui spre o tot mai dem- nă, mai cinstită şi mai folositoare via ă în afară, printre cei între care eşti. Să fii măsurat în vorbire, chibzuit în fapte, mărginit în dorin e. Să fii atent cu oricine, încrezător în prea pu ini şi cuviincios cu to i. 9. Să fii mul umitor pentru orice, îndatoritor fa ă de oricine şi punctual oriunde. Să fii serios în mul ime, iubitor în familie, smerit între fra i şi sfânt în singurătate. 10. Să iubeşti înfrânarea oricând, bunătatea oriunde şi dreptatea oricui. Să umbli evlavios cu orice om, să stai numai cât eşti folositor în orice loc. Şi să cau i a fi ca Hristos, în tot timpul şi în tot locul.
  23. 23. Lupta cea bună 23 11. Atunci cine te va vedea pe tine se va gândi tot- deauna la Hristos. Şi va fi îndemnat să te urmeze către El. Atunci via a ta adevărată se va revărsa mereu cu binecuvântare spre tine, cu bucurie spre al ii şi cu slavă spre Dumnezeu. 12. Cine trăieşte în felul acesta va umbla mereu în prezen a lui Dumnezeu, în lumina lui Hristos şi în roa- dele Duhului Sfânt. Va avea în mintea lui sănătoasă inteligen a în elep- ciunii cereşti. Va avea rugăciunea totdeauna fierbinte şi cuvântul întotdeauna ziditor. 13. Adevăratul ucenic va căuta să placă totdeauna lui Dumnezeu, chiar dacă ar întâmpina orice împotrivi- re din partea lumii. Va vorbi totdeauna adevărul: sim it, blând, respec- tuos, dar hotărât. Va în elege pe oricine, va învă a de la to i şi va fi pildă tuturor. 14. O, desigur, nu dintr-o dată se ajunge la starea a- ceasta, dar cui îşi dă toate silin ele, Harul Domnului Ii- sus îi ajută să ajungă. Întrebarea este numai: cât ne dăm noi silin ele, cu voin a de a ajunge? Cât luptăm şi cât lucrăm pentru a- ceasta? 15. Şi cei dinainte de Hristos, ca şi cei care veneau
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz după El – şi care au avut vreo strălucire în lumea a- ceasta – to i au primit lumina lor numai de la El. După cum soarele luminează şi înaintea sa, până nu răsare, şi înapoia sa, după ce a apus. Şi toate cele lumi- noase îşi primesc lumina lor tot de la El. 16. De când a venit lumina, de cum vine soarele, nu mai există întuneric, căci întunericul a fost biruit prin chiar ivirea lumi- nii, prin chiar răsărirea soarelui. Ceea ce mai pare întuneric acum este numai lipsa luminii acolo unde soarele nu este lăsat să pătrundă. Ca şi lipsa lui Hristos, care creează întunericul pă- catului. 17. De când a venit Hristos în lume, nu mai există osândire, nici putere a păcatului, nici judecată a mor ii. Ceea ce mai este din toate acestea acum este numai lipsa lui Iisus din cineva, de undeva, de cândva, – unde n-a fost primit şi lăsat să pătrundă Hristos. 18. Şi după cum întunericul exista mai înainte, ca o putere şi ca o stăpânire, până la venirea luminii, iar lu- mina l-a nimicit cu venirea ei, tot aşa, osânda, păcatul şi moartea existau ca nişte puteri ale răului şi ale nimicirii înainte de Hristos, iar Hristos, la venirea Lui, le-a nimicit, pironin- du-le pe Cruce prin răstignirea Lui,
  25. 25. Lupta cea bună 25 şi le-a dezbrăcat de orice putere, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii. 19. La Golgota, printr-un salt uriaş, totul a fost iz- băvit în lumină ca atunci când soarele se ridică peste nişte mun i uriaşi. De atunci, singura osândă este neprimirea lui Hristos şi singurul păcat este neascultarea de Hristos, şi singura moarte este ruperea de Hristos, şi singurul întuneric este lipsa luminii lui Hristos. 20. De aceea, dacă lumea va fi osândită şi dacă su- fletul cuiva va fi osândit şi judecat, va fi aşa numai pen- tru că, odată venită lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul, neprimind Lumina (In 3, 19); şi păcatul, fiindcă n-au crezut în Hristos (In 16, 9; Fapte 2, 22-23); şi judecata, pentru că au făcut acest mare rău cu cunoştin a, alegându-şi cu voia şi cu ştiin a lor neascultarea de Dumnezeu. O, Dumnezeule Bun, îndură-Te şi trezeşte-i din moartea aceasta. Amin.
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. ADEVĂRATA ADORA IE A LUI DUMNEZEU 1. Ce fericit de simplu şi de sigur este totul când Îl adori pe Dumnezeu în cea mai limpede credin ă, din cea mai adâncă smerenie şi din cea mai curată sinceritate, în cea mai dulce părtăşie fră ească! Aceasta este adevărata adora ie dorită de Dumnezeu. 2. În această adevărată adora ie vezi că fiecare lu- cru de pe pământ şi fiecare fiin ă, şi fiecare întâmplare este într-o înlăn uire de minuni ale dragostei, ale în elepciunii, ale bunătă ii şi ale puterii lui Dumnezeu, toate spre binele şi fericirea noastră, a acelora care Îl adorăm astfel. 3. Din această stare vezi că oricare altă fericire de pe pământ decât cea a ascultării de Hristos devine ne- trebnică îndată ce o priveşti în lumina Lui.
  27. 27. Lupta cea bună 27 Şi că nimic pe lume nu i se pare nici mai uşor, nici mai fericit decât să-L iubeşti pe Domnul şi Dumnezeul tău cu toată inima ta şi să-I dovedeşti cu grabă şi cu bu- curie aceasta în orice fel şi în orice timp po i. 4. Atunci Îl regăseşti pretutindeni pe Hristos şi sim i pretutindeni un nebănuit îndemn să-L slăveşti, să-L mărturiseşti şi să I Te închini. Atunci în orice singurătate vei găsi un loc de rugă- ciune şi de medita ie. Şi în orice om, un ascultător al Cuvântului dragostei Lui. 5. Atunci orice faci izvorăşte din convingerea că nu există o altă întrebuin are mai fericită a timpului tău, a sănătă ii şi a puterii tale, a inteligen ei şi a talentului tău, a întregii tale vie i decât a-L sluji şi a-L slăvi pe Hristos, Lumina şi Via a ta şi a întregii lumi. 6. Ascultarea este chipul lui Hristos, Domnul nos- tru, şi ea este toată lucrarea Duhul Sfânt. Neascultarea este chipul şi este toată lucrarea lui Antihrist. Cine are duhul ascultării este din Duhul lui Hristos (Flp 2, 3-8). Cine are duhul neascultării este din duhul lui Anti- hrist (I In 2, 22 şi 4, 3). În aceasta se cunosc cei ai lui Dumnezeu şi cei ai lui satan, fiindcă roadele celor care au duhul lui Hristos sunt armonia, unitatea, pacea şi dreptatea. Pe când roadele vrajbei, ale dezbinării, ale pizmei şi ale urii arată că cei ce le produc sunt de la cel rău.
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 7. Toată lumea de acum şi toată via a desfăşurată pe fa a păcatului este numai o luptă uriaşă între Cel Bun şi cel Rău. Între puterile şi duhurile Binelui şi puterile şi duhu- rile Răului. Şi fiecare suflet este al celui de partea cui se dă de bunăvoia lui. 8. Atât oamenii, cât şi întâmplările sunt numai u- neltele de care se folosesc aceste două puteri în lupta lor de stăpânire şi de întâietate asupra tuturor celor vă- zute şi a celor nevăzute. Toate binecuvântările şi blestemele sunt urmarea faptelor celor care se pun de bunăvoia lor în slujba unu- ia sau a celuilalt. 9. În încleştarea uriaşă de duhuri, oamenii iau par- te, fiecare, în slujba duhului de care se lasă stăpânit şi care îl foloseşte apoi în lupta sa împotriva celuilalt. Ori a Binelui împotriva Răului, ori a lui satan împotriva lui Dumnezeu. Atât unii, cât şi ceilal i vor primi răsplata pentru tot ce fac. 10. Până când omul nu cunoaşte binele şi răul, omul, prin el însuşi, nu este nici bun, nici rău. Bun sau rău devine omul singur, numai după aceea, când cunoaşte; credincios sau necredincios se face el singur, după ce este pus în fa a Credin ei sau a necredin ei şi după ce îşi alege el singur ori una, ori alta. 11. Până când nu aude, omul nu ştie;
  29. 29. Lupta cea bună 29 şi până când ştie, omul nu este vinovat că nu pă- zeşte, căci el nu păzeşte, fiindcă nu ştie ce să păzească. Şi de ce să se păzească. Nu este vinovat, fiindcă, până nu ştie, se presupune că dacă ar fi ştiut ar fi păzit şi s-ar fi păzit. După cum s-a şi adeverit cu mul i când au ştiut. 12. După ce omul aude cuvintele lui Dumnezeu cu înştiin area despre care anume este voia Lui şi după ce cunoaşte poruncile de înfrânare de la tot ceea ce este împotriva voii Sfinte a lui Dumnezeu şi totuşi nu le ine în seamă şi nu vrea să le pă- zească, – atunci omul nu mai poate avea nici o dezvinovă- ire pentru păcatul său, căci ce dezvinovă ire ar mai putea avea apoi? 13. E jalnic să faci răul împotriva Făcătorului şi Binefăcătorului tău – şi totuşi să nu- i dai seama nici atâta că ceea ce faci este rău, chiar dacă nu cunoşti Cuvântul lui Hristos. Pu ini oameni pot avea dezvinovă irea aceasta! 14. Dar când faci răul cunoscând Cuvântul cel Sfânt, ba încă chiar răstălmăcind acest Cuvânt, ca să- i faci ie din El îndreptă iri pentru păcatele de care nu vrei să te pocăieşti, – atunci aceasta este cumplit de vinovat… şi nu mai este ceva omenesc. Ci este ceva satanic.
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 15. Într-adevăr, osânda acestor oameni este dreap- tă, oricât de veşnică şi de cumplită este ea, fiindcă ei devin demoni prin voia lor liberă şi împotriva voii lui Dumnezeu. 16. Via a cu Hristos este, pentru sufletul credincios, o dulce adorare a lui Dumnezeu. De cum a cuprins-o lângă inima sa, cu lacrimi de bucurie, a sim it-o arzându-l ca o înştiin are. Prietenia ei nu-i este familiaritate şi obişnuin ă, nici dragostea ei nu-i este alintare şi îngăduin ă, nici făgăduin ele ei nu-i sunt cadouri în îmbuibare, – ci dulci binecuvântări primite din partea Celui adorat de sufletul său. 17. Drumurile unei vie i de adorare a lui Dumnezeu nu-i sunt distrac ii şi uşurătate, nici luptele ei nu-i sunt istorii şi serbări, nici încercările ei nu-i sunt închipuiri şi poveşti şi nici cerin ele ei nu-i sunt tocmeli şi târguială, – ci toate ale ei sunt comorile cele mai de pre pen- tru sufletul credincios. 18. Au fost uneori în via a mea căi pe care am mers dorind să nu mă înso ească Cuvântul şi îngerii Dom- nului, dar n-am putut scăpa de El şi de ei. Cuvântul m-a înso it mustrându-mă pas cu pas atunci, iar îngerii Domnului m-au păzit cu fe ele aco- perite. Aş fi dorit să pot astupa glasul Domnului, dar nu L-am putut, până L-am ascultat.
  31. 31. Lupta cea bună 31 19. Au fost locuri în care aş fi dorit să-mi vorbeas- că Domnul altfel de cum îmi vorbea. Dar, oricât am căutat să-Şi schimbe glasul fa ă de mine, nu Şi l-a schimbat. Şi, o, ce bine a făcut Domnul atunci că nu mi-a făcut voia mea! 20. Au fost vremuri când L-am auzit pe Domnul vorbindu-mi mai încet şi mai îndepărtat, dar, oricât de încet mi-a vorbit, tot am în eles ce-mi cerea. Slavă veşnică Lui, Care nu m-a părăsit până în ziua când L-am ascultat. Amin. * * * Cuvinte în elepte Să- i ascul i de conştiin ă de la prima-nştiin are, astfel scapi de multe greşuri ce te pot târî-n pierzare; dacă n-o ascul i pe prima, următoarele-s mai slabe şi-apoi po i uşor ajunge printre iude şi barabe.
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 5. CUVÂNTUL ŞI PAZA DOMNULUI 1. Slăvit să fie Domnul, căci El a avut milă şi de mine – şi, în cele mai lungi vremuri din toată via a mea, Cuvântul sfânt mi-a fost un înso itor nedespăr it şi îngerii Domnului mi-au fost nişte paznici bucuroşi. Ce fericite au fost pentru mine aceste vremuri! Şi ce binecuvântate au fost aceste drumuri, înso it de El şi păzit de ei! 2. Ce bine a fost când, Cuvântul Domnului, cu dra- goste l-am întrebat, l-am ascultat şi l-am urmat oriunde m-a chemat sau m-a trimis. Când, dacă m-a mustrat, nu l-am îndepărtat, nici nu i-am pus pe gură palma vinovată. 3. Ce bine a fost când Cuvântul Domnului m-a lo- vit peste păcat, iar eu nu m-am ridicat împotriva lui! Când mi-a străpuns adânc inima, pentru a îndepărta din ea microbul îndărătniciei, al nepăsării şi al trufiei,
  33. 33. Lupta cea bună 33 iar eu nu m-am ridicat cu vrăjmaşă împotrivire, să nu-L ascult. 4. Atunci şi el mi-a devenit tot mai bun prieten şi tot mai dulce mângâietor. Prin flăcări a fost cu mine şi m-a scos din ele, având ochii inimii nespus mai pătrunzători decât îi aveam mai înainte. Din valuri m-a scos cu o în elegere mai limpede şi mai înaltă şi nu mai doresc să se coboare el la mine, ci doresc să mă sui mereu eu spre el. 5. Nu mă mai interesează nimic din tot ce-mi spune lumea, dar pre uiesc din tot sufletul meu tot ce-mi grăieşte Cuvântul cel Sfânt. Nici nu mă tem de nici un drum pe care mă cheamă El, fiindcă simt ce puternici sunt îngerii cărora Împă- ratul meu le-a poruncit să mă înso ească, păzindu-mă prin toate cele ce le voi avea de întâmpinat. 6. Tatăl Însuşi a voit ca Solia Sa trimisă lumii să fie desăvârşită şi în fond, şi în formă. Şi în miez, şi în coajă. Şi în con inutul ei lăuntric, şi în înfă işarea ei din afară. Nimic din ce a făcut Dumnezeu nu este decât aşa. O, dacă şi ceea ce facem noi ar fi la fel... 7. Mul i dintre cei ce zic că sunt slujitori ai Dom-
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz nului Iisus spun despre Jertfa Lui, dar nu vorbesc şi nu trăiesc ca unii care au căpătat răscumpărarea sufletului lor prin această Jertfă. Spun despre via a cu Hristos, dar în glasul lor nu se simte puternic fiorul încredin ării personale despre aceasta. 8. Ce tristă şi ce slabă este rugăciunea acelui suflet care nu este încredin at de puternica prezen ă a lui Dumnezeu în fa a sa şi a sa în fa a lui Dumnezeu, în tot timpul acestei rugăciuni! 9. Mul i cred că numai credin a este îndeajuns pentru mântuire, fără a mai socoti de nici un pre în- semnat în aceasta şi faptele. E adevărat că este scris: „credin a i-a fost socotită ca neprihănire”… dar o cre- din ă de pre ul acesta este neapărat înso ită de fapte, fiindcă ele au făcut-o să fie aşa. 10. Mul i îşi cheltuiesc toată puterea lor în a pre- dica despre iubire cu buzele, în a cânta despre ea cu instrumentele şi în a scrie despre ea cu condeiul… Iar când trebuie să o împlinească cu fapta lor – nu mai au putere, fiindcă toată câtă o aveau era aceea pe care o cheltuiseră cu buzele, cu instrumentele, cu condeiul lor. 11. Mul i cred că este de-ajuns să mergi la Biseri- că, la adunare, la auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar cum trebuie să stea ei acolo, cum trebuie să fie as- cultarea, purtarea, îmbrăcămintea, atitudinea lor tot
  35. 35. Lupta cea bună 35 timpul stării acolo în fa a Domnului şi a Cuvântului Său, la aceasta nici nu gândesc. Ce mare amăgire! Ce zadarnică osteneală! Ce gro- zavă pagubă! 12. Mul i cred că este de-ajuns să pre uiască miezul şi că pot dispre ui coaja, fără să gândească deloc la ma- rea în elepciune a lui Dumnezeu, care le-a făcut pe amândouă, şi că fiecăruia El i-a dat un mare rost. În- tr-un fruct sănătos, miezul nu este fără coajă şi nici coaja fără miez. Una nu poate trăi fără cealaltă. Aşa şi credin a fără fapte. 13. Nu este de-ajuns numai con inutul fără formă, după cum nici forma fără con inut. Forma adevereşte con inutul, iar con inutul dă valoare formei. Numai în elesul duhovnicesc, fără cel material, nu-i de-ajuns. După cum nici în elesul material, fără cel duhovnicesc… Sufletul cel nevăzut nu poate lucra fără trup, după cum şi trupul este mort fără sufletul său. 14. Nimeni nu poate tăgădui că Viul Cuvânt al lui Dumnezeu este cuprins în Cartea Bibliei. Nimeni nu poate spune că acest Cuvânt viu şi duhovnicesc este hârtie, carton, cerneală şi pânză, cum este Cartea Bibli- ei. Dar orice no iune abstractă are una şi concretă. Ori- ce în eles nevăzut are şi unul văzut. Cuvântul lui Dum- nezeu nu-i Cartea Bibliei, dar este în ea. Nimeni nu-l poate despăr i pe el de ea.
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 15. Cu adevărul Crucii este la fel. În elesul duhov- nicesc al Crucii este Jertfa Răscumpărătoare a Domnu- lui Iisus. Dar în elesul acesta se materializează în forma ei văzută, după cum Cuvântul Cel nevăzut este în Biblia văzută. Nimeni nu poate despăr i aceste două jumătă i ale aceluiaşi întreg. Oricine le desparte, dispre uind-o pe una, păcătu- ieşte împotriva amândurora. 16. Noi, când eram neîntorşi la Dumnezeu, aveam o cruce fără Hristos. Abia când ne-am predat Domnu- lui, hotărându-ne pentru El, am ajuns să avem nu o cru- ce goală ca până atunci, ci o Cruce cu Hristos. Crucea adevărată Îl are pe Hristos – după cum şi Hristosul ade- vărat are Cruce. 17. Nici Crucea fără Hristos n-are nici un folos în via a unui om, nici Hristos fără Cruce n-are nici un fo- los în via a unei Biserici. 18. Cei care cinstesc un Hristos fără Cruce fac exact aceeaşi greşeală ca şi cei care cinstesc o cruce fă- ră Hristos. 19. Voia Domnului este ca noi să facem Binele, dar nu oricum, ci să facem Binele bine, iar nu rău. Nu-i de-ajuns ca scopul să fie bun, ci trebuie şi re- alizarea lui să fie făcută bine, adică cinstit, frumos, co- rect şi la timp. 20. Numai pe acel suflet care pre uieşte cu toată
  37. 37. Lupta cea bună 37 puterea sa şi doreşte să înfăptuiască în toată cură ia dragostei sale voia lui Dumnezeu, numai pe acela Puterea lui Dumnezeu îl păzeşte şi dragostea Lui îl ascultă. Domnul Iisus a zis: Dacă ră- mâne i în Mine şi dacă rămân în voi Cuvintele Mele, cere i orice şi ve i primi. Rămâi în noi, Iisuse Doamne, şi ajută-ne să rămâ- nem şi noi în Tine, pentru ca astfel să fim ferici i şi noi cu Tine, şi Tu cu noi. Amin. * * * Cuvinte în elepte Conştiin a se dezvoltă prin cuvânt şi rugăciune, ajungând desăvârşită numai în în elepciune. * Cea mai clară conştiin ă este cea care-n Hristos se păstrează-n idealul cel mai nalt şi mai frumos şi se ine pe năl imea binelui desăvârşit, dând acelui care-o are chipul sfânt şi strălucit.
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Ai uitat!Ai uitat!Ai uitat!Ai uitat! Ai uitat, sărmane suflet, unde-ai fost cândva, când plângeai şi nimeni-nimeni nu te auzea, numai Domnul, nimeni altul nu te auzea… Ai uitat, ai uitat, ai uitat Cine te-a salvat şi Cui te-ai predat. Mâine, când vei fi în munci, cui mai strigi, cui mai spui, cui mai plângi atunci? Ai uitat iubirea Cărui pus-ai legământ în genunchi, în plâns şi-n flăcări, până la mormânt, numai Lui, la nimeni altul, până la mormânt! Ai uitat de Taina Sfântă Care te-a-nfiat, de iubirea care-n lume te-a iubit curat. Numai Domnul, nimeni altul te-a iubit curat. Numai Domnul Singur ştie cât ai pân’ la scrum; dacă încă-i vreo nădejde, tu mai scapă-acum. Numai Domnul, nimeni altul te mai scapă-acum!
  39. 39. Lupta cea bună 39 6. PUTEREA VOIN EI NOASTRE 1. Voin a noastră este atotputernicia noastră. Când voim, putem totul; când nu voim, nu putem nimic. De aceea răspundem în fa a Domnului pentru folo- sirea voin ei noastre. 2. To i oamenii au voin ă, dar cei mai mul i au o voin ă anarhică, dezordona- tă, nechibzuită, necurată, nedreaptă, necinstită şi necre- dincioasă. Voin ele de felul acesta vor şi face faptele de felul acestora, mărind răul de pe pământ, cu tot ce mai fac şi ei, îndemna i de diavolul şi uni i cu el. Acestea sunt voin ele satanice, nesupuse decât lui satan şi necurate de la începutul şi până la sfârşitul lor. 3. Voin a sănătoasă este aceea care are aceeaşi intă şi aceeaşi plăcere ca şi Voin a Supremă care este din Dumnezeu şi pentru El.
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz O astfel de voin ă va iubi şi va dori totdeauna nu- mai ceea ce este după voia lui Dumnezeu – şi niciodată altceva. Va iubi totdeauna numai ceea ce este spre slava lui Dumnezeu – şi niciodată altceva. 4. Într-un suflet sănătos, mintea, luminată de Cu- vântul lui Dumnezeu, formează, disciplinează şi con- trolează totdeauna voin a acelui suflet. Voin a întemeiată astfel pe adevăr şi întărită prin puterea adevărului, şi înflăcărată de dragostea adevărului, şi însufle ită de lupta pentru biruin ă a adevărului va fi o voin ă curată, cinstită şi sănătoasă. 5. O voin ă curată poate să poarte orice poveri ce- rute de Hristos, fiindcă are lumina şi focul Duhului Sfânt; poate să suporte orice jug pus de El, fiindcă iu- beşte; poate să înfrunte orice primejdii cu El, fiindcă este curajoasă; poate să rabde orice suferin e pentru El, fiindcă este smerită; şi poate să se înfrâneze de la orice îi cere El, fiind- că este cinstită, curată, sinceră. 6. O voin ă supusă lui Dumnezeu poate să renun e la orice îi porunceşte El, fiindcă Hristos îi este îndea- juns; şi poate să se umilească oricât îi arată El, fiindcă are slava Lui;
  41. 41. Lupta cea bună 41 şi poate să se facă tuturor toate, aşa ca Hristos, fiindcă nu doreşte nimic mai mult decât a fi la fel cu El. Şi simte cu atât mai multă putere şi plăcere să facă mai mult, cu cât face mai mult. 7. Pe o voin ă puternic zidită în Hristos, toate în- cercările la care este supusă doar o o elesc şi o înmlădi- ază şi mai mult, fără să-i slăbească nimic din puterea ei. 8. La o voin ă care să poată totul, chiar dacă nu to i putem ajunge, to i suntem datori să ne dăm toate silin- ele să ajungem. Să o avem. Şi atunci fiecare o vom ajunge – până vom putea să luptăm pentru ea şi în măsura silin elor pe care ni le dăm s-o dobândim. Depinde numai de noi totul. 9. Domnul a făgăduit tot ajutorul Său aceluia care va voi să-L creadă şi să-L urmeze. Dar nu sileşte pe nimeni care el singur nu vrea. De aceea este drept să ne primim fiecare răsplata întocmai. 10. Lucrarea păcatului, urmarea sa şi roadele sale sunt orbirea ochilor min ii, nepăsarea sim irilor inimii şi neîntoarcerea vie ii, adică pierderea mântuirii şi prăbu- şirea în infernul veşnic. 11. Păcatul orbeşte ochii omului, îi întunecă ra iu- nea şi îi suceşte mintea
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – la început ca o cea ă, apoi ca o noapte din ce în ce tot mai neagră, până când îl orbeşte de tot, ca să nu mai vadă prăpastia în care se aruncă pe el şi pe acela care îl urmează. 12. Ochii de care vorbeşte mai mult Domnul în- seamnă mintea, căci mintea omului este luminătorul şi îndrumătorul vie ii sale. De aceea ispititorul luptă mai întâi ca să întunece mintea omului, abătând-o de la calea cea sănătoasă a voii lui Dumnezeu spre ceea ce este rău şi necurat, adică spre voia sa. 13. A doua ispită şi al doilea păcat reuşesc mult mai repede să-l înşele pe om. Inima care se uneşte de la început, bucuroasă, cu păcatul simte din ce în ce tot mai multă plăcere să se tăvălească în mocirla în care a ajuns, acoperindu-se tot mai mult, ca porcul mistre cu scoar a noroioasă, în aşa fel, încât n-o mai poate stră- punge nimic. 14. De la unii vânători de mistre i am auzit că ade- seori un astfel de animal nu poate fi împuşcat din cauza noroiului în care s-a tăvălit toată via a lui, noroi care, vara uscându-se pe el, îi devine o scoar ă tare ca piatra. În astfel de scoar ă po i trage cu puşca în zadar, că ali- cele nu mai prind, chiar glon ul adeseori ricoşează din pielea lui. Cam astfel arată şi o inimă tăvălită de ani îndelun- ga i prin păcate şi prin nelegiuiri.
  43. 43. Lupta cea bună 43 15. Po i trage cu săgeata Cuvântului Sfânt într-o inimă acoperită cu scoar a păcatului şi po i să tot loveşti în ea cu Sabia Duhul Sfânt, şi po i să tot încerci s-o înmoi cu lacrimile dragos- tei sau în cântările pocăin ei, sau cu rugăciunile şi ru- gămin ile mântuirii, – că ea rămâne adesea împietrită şi uscată, până când este aruncată în focul gheenei (In 15, 6; Mt 3, 10; 13, 41-42). 16. Dragă suflet tânăr care încă nu cunoşti orbia cumplită şi împietrirea satanică a păcatului, vino la Dom- nul Iisus Hristos, vino alergând acum, vino, alipeşte-te de El. Vino, El doreşte să te scape şi numai El te poate apăra, ca să nu cazi şi tu în prăpastia orbirii şi împietri- rii. Vino până n-ai ajuns la starea din care nu mai po i veni. 17. Iar tu, cel care aluneci ca pe un povârniş pri- mejdios spre prăpastie, ascultă şi tu şi strigă către Dom- nul Iisus. Întinde- i mâinile către El şi roagă-L pe El să te scape, până când nu este prea târziu. Iar după ce El te va dezlega şi te va izbăvi, fii cu grijă, să nu mai priveşti la păcat, spre a nu te orbi şi robi din nou. Voieşte cu toată puterea ta să te mântuieşti – şi te vei mântui! 18. Vino tu, suflet căzut, tu, peste ai cărui ochi s-au depus grei şi groşi nori ai lăcomiei după păcate,
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi peste a cărui inimă s-au aşezat straturile grele şi uscate ale noroiului în care te tăvăleşti atât de mult şi atât de demult… Tu, care eşti atât de adânc căzut – o, tu ai nevoie de o pocăin ă ceva şi mai adâncă decât este adânc păcatul pe care l-ai făptuit. Voieşte puternic – şi Dumnezeu te va ajuta. 19. Hristos doreşte şi poate să te izbăvească, numai tu să voieşti şi să doreşti cu toată puterea ta această iz- băvire. Dar fii cu grijă, căci cu cât i-e mai greu astăzi să te ridici, cu atât î i este mai uşor mâine să cazi din nou. Voieşte să rămâi luminos – şi vei rămâne! 20. Iată, taina puterii în cuvânt, iată, trăinicia, curajul şi biruin a în fapte şi iată, roadele vie ii, toate-toate stau în acest lucru: voin a ta de a rămâne în Hristos; voin a ta de a umbla călăuzit de Duhul Sfânt; voin a ta de a face voia lui Dumnezeu. Mare este puterea unei astfel de voin e. Şi mare es- te răsplata ei. Doamne şi Dumnezeul nostru, dăruieşte-ne-o şi ne-o ine puternică până la ultima biruin ă. Amin.
  45. 45. Lupta cea bună 45 7. ARĂTĂRILE DOMNULUI 1. Arătările Domnului după Învierea Sa nu s-au fă- cut numai într-un anumit loc: numai în grădină sau nu- mai în casă, sau numai la mare. Aceasta ar fi limitat prezen a şi puterea Dumnezeirii Lui, pentru ucenicii Săi, întocmai cum era pentru samariteni muntele lor sau pentru iudei Ierusalimul lor (In 4, 20-25). Şi nu s-ar mai fi putut spune: „oriunde!“ Şi nu s-au făcut numai unor oameni. Numai lui Ioan sau numai lui Petru. Sau numai femeilor, sau nu- mai bărba ilor. Atunci Hristos ar fi rămas numai al unora. Şi nu s-ar fi putut spune: „oricine“… 2. Iisus, Domnul nostru Bun, ne dă fiecăruia dintre noi ocazia să rezolvăm la timp, în chip desăvârşit şi fru- mos toate problemele noastre de via ă şi de conştiin ă. Domnul ştie că noi avem momente de slăbiciune, când putem greşi, când putem cădea. Ne şi înştiin ează din vreme, să ne pregătim pentru astfel de momente
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz prin rugăciune, prin veghere, ca, atunci când ispita va veni, să nu cădem în ea. 3. O, ce delicată este iubirea Domnului Iisus fa ă de ai Săi, chiar şi în căderea lor! El face ca sufletul zdrobit şi de ruşinea, şi de re- gretul căderii sale să se refacă iarăşi, să se ridice iarăşi şi să-şi reia locul iarăşi. Dar nu cerându-i un pre umi- litor. Nici primindu-l într-o lumină jignitoare în fa a altora. Ci făcându-i această reabilitare cum i-a făcut-o Apostolului Petru, ca şi cum i-ar face o rugăminte, ca şi cum i-ar face o distinc ie… 4. Între inimile care se iubesc şi se în eleg adânc, comunicarea gândurilor se face în alt fel decât în mod obişnuit. Cei între care există o dragoste şi o părtăşie adâncă au un fel unic, un fel tainic, un fel aparte al lor de a se în elege între ei. Pentru ei, o privire a ochilor pe care n-a observat-o nimeni poate să spună mai mult decât zeci de cuvinte. Aşa este între Hristos şi ucenicul Său. 5. Anumite cuvinte care, pentru oricine le aude, au un în eles, pentru cei ce se iubesc şi şi le spun, au un cu totul altul. Faptele şi gesturile, tot aşa. De aceea trebuie să ai o adâncă părtăşie cu Iisus, ca să po i în elege limpede Cuvintele Sale. Fără această adâncă părtăşie de dragoste şi soartă ca Hristos, toate cuvintele sau aluziile Lui î i vor rămâne închise, străine şi neîn elese în adevărul lor.
  47. 47. Lupta cea bună 47 6. Din pricina aceasta, oamenii fără părtăşia iubirii şi trăirii cu Hristos, auzind cuvintele Lui şi văzându-I faptele, le-au în eles felurit şi le-au speculat fiecare du- pă inima sa, după interesele sale – şi nu după ale lui Hristos. Rătăcindu-se pe ei şi pe al ii. Din aceste greşite interpretări au ieşit şi ies toate dezbinările. Numai dragostea Îl poate în elege pe Hristos. 7. Reabilitarea oamenilor superiori trebuie să se fa- că în mod superior. Rănile delicate trebuie tratate deli- cat. Şi prieteniile unice trebuie cultivate unic. Însă şi un anumit timp de frământări amare trebuie lăsat sufletului care a căzut. Nu trebuie să fie tratat prea uşor un păcat mare al unui prieten mare. 8. Pentru cine, fără părtinire, se judecă singur pe sine, Hristos nu mai are nici o judecată. Păcatele pe care pe drept ni le condamnăm noi în- şine nu ne vor mai fi condamnate niciodată, pentru că ni le-a iertat Hristos pe deplin. Şi peste pedeapsa dreaptă pe care ne-o dăm noi în- şine pentru căderile noastre nu va mai veni niciodată alta (I Cor 11, 31; I In 1, 9). 9. Celui cu care va trebui să avem vreo explica ie întristătoare, să-i dăm mai întâi de mâncare. Căci omul, după o astfel de explica ie, adeseori nu va mai putea mânca nimic, de îndurerarea lui sufletească. Domnul Iisus aşa a făcut în seara Cinei de Taină.
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Să prânzim mai întâi cu cei pe care va trebui să-i mustrăm pentru ceva. Domnul aşa a făcut cu Apostolul său Petru. Dragostea pe care le-am arătat-o înainte îi va face să primească mai uşor şi mai linişti i ceea ce vrem să le spunem. 10. Când vrem să facem o prietenie, să o pregătim mai întâi cu o laudă iubitoare şi cald sim ită. Sufletul mare merită o iubire mare. O iubire mare cere, mai presus de orice, o gingăşie atentă şi o căldu- ră dulce. 11. Orice adevărat învă ător îşi pregăteşte elevii ca- re să-l urmeze. Orice maistru adevărat îşi pregăteşte ucenici vrednici. Şi orice înaintaş credincios îşi pregă- teşte urmaşi binecuvânta i. 12. De obicei, păstorul plătit se gândeşte numai la câştig, are prima grijă de oile care îi aduc lui însuşi un folos mai mare. El gândeşte: O oaie face cât şapte oi e, iar o oi ă, cât şapte mieluşei. Şi le va pre ui în acest fel, pentru că nu se gândeşte decât la sine şi la folosul său. 13. Păstorul adevărat va avea grijă în primul rând de mieluşeii turmei, căci oi ele şi oile mai pot să se în- grijească uneori chiar şi singure, dar mieluşeii nu pot singuri chiar nimic. Ei nu ştiu unde să caute păşunea, nici pe unde să găsească apa. Ei ştiu numai să ceară şi aşteaptă totul de-a gata de la acela în seama căruia au fost da i.
  49. 49. Lupta cea bună 49 Câtă grijă sufletească se cere să avem noi de su- fletele începătoare ori slabe, până ce Domnul îi va ajuta să crească şi ei… 14. Mieluşeii nu ştiu să fugă de primejdie, nici să se sperie de ea. Singur îngrijitorul lor trebuie să le aibă în totul grija vie ii şi a hranei, fără nici măcar un singur folos de la ei. Cine este în stare să-i slujească atât de dezinteresat pe cei neştiutori şi neputincioşi, singur acela este şi poate fi păstor bun, căruia merită să i se dea în grijă şi mai mult. 15. Să nu- i mai pară că unele locuri din Scriptură sunt repetate fără rost. De fiecare dată aceleaşi cuvinte cuprind altceva, pentru că ele vizează o altă, anumită, latură a lucrurilor sau o altă, anumită, stare, sau o altă, anumită, vreme. Totdeauna alta, pentru că nu trebuie să fie nici o parte, nici o stare şi nici o vreme în care sufletul ome- nesc să nu aibă o lumină deplină asupra oricăreia din trebuin ele sale felurite. 16. Cine nu în elege vreun cuvânt, acela ori n-a ajuns în starea căreia i se adresează cuvântul acela, ori nu i-a venit încă vremea potrivită să-l în eleagă, ori, din pricina neascultării sale, îi este acoperit în- că adevărul din acel cuvânt (I Cor 3, 1-2). 17. S-a mai spus că, în Lucrarea Domnului, sufle-
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz tele sunt numai în cele trei stări: începătorii – mieluşeii, crescu ii – oi ele şi înainta ii – oile. Ucenici, lucrători şi meşteri. Copii, maturi şi bătrâni. Un adevărat îndrumător duhovnicesc trebuie să fie trecut prin fiecare din aceste trei stări. Să le cunoască şi să le în eleagă aşa cum un păstor adevărat îşi cunoaşte turma sa, cu vârsta şi cu puterea fiecărei oi aparte. 18. Păstorul cel bun cunoaşte nu numai folosul pe care îl capătă de la fiecare miel sau oaie, ci mai ales cu- noaşte datoria pe care o are el fa ă de fiecare, după tre- buin ele sale. De aceea lucrarea de părtăşie va trebui neapărat să cuprindă preocupări deosebite pentru fiecare categorie de suflete din turma sa duhovnicească. 19. Dând hrană pentru oi, nu trebuie uitate nicio- dată oi ele ori mieluşeii. Lucrând pentru fra i, nu trebuie să uităm surorile ori copiii. Ocupându-ne de cei înainta i, nu trebuie să-i uităm pe cei mijlocii ori pe cei începători. Vorbind pentru ascultătorii cunoscători, să nu-i ui- tăm niciodată pe ascultătorii cei mai pu in pregăti i sau mai ales pe cei neştiutori. Slujind celor ce au venit la ceasul dintâi, să nu-i uităm pe cei veni i la un ceas mai târziu. Şi mai ales pe cei veni i în ceasul din urmă. Mântuitorul aşa a făcut. Biblia aşa face şi aşa sun- tem datori şi este bine să facem şi noi.
  51. 51. Lupta cea bună 51 20. Scumpi vestitori ai Evangheliei: să şti i că ori- unde vesti i voi Cuvântul Sfânt sunt aceste trei feluri de ascultători. Nu uita i aceasta niciodată. Şi ave i grijă neîncetat să vă ine i în totul de porunca Domnului Iisus, Marele Păstor al oilor. Lua i aminte la sfatul în elept al Sfân- tului Apostol Petru, care a în eles atât de bine gândul Celui care îi poruncise: Dacă Mă iubeşti, paşte mieluşeii, oi ele şi oile Mele! Doamne Iisuse, Marele şi Bunul nostru Păstor, în- va ă-ne şi ajută-ne şi pe noi să fim aşa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Conştiin a e o scară de lumină spre mai sus, cea din urmă treaptă duce lângă Tronul lui Iisus. * Cel ce n-are-o conştiin ă nu-i un suflet credincios, conştiin a-i primul lucru ce ni-l vrea şi dă Hristos.
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. A PAŞTE TURMA DOMNULUI 1. Întocmi i-vă propovăduirea Cuvântului totdeau- na în aşa fel ca s-o în eleagă to i şi să se hrănească to i. Împăr i i-vă timpul în aşa fel ca să vă pute i ocupa de to i. Şi face i-vă lucrarea în aşa fel ca să-i cuprinde i pe to i. De fiecare dată să se aleagă fiecare cu o hrană. Nimeni să nu plece flămând de la păşunea Cuvântului Sfânt. 2. Nu te întrista niciodată când i se repetă o datorie pe care o ai, chiar dacă o ştiai bine de mai înainte. Marile îndatoriri, avem nevoie să ni se tot repete mereu, pentru că totdeauna obişnuin a cu ele ne pune în primejdia de a ni le nesocoti sau de a le scădea însem- nătatea. 3. A paşte turma Domnului nu înseamnă numai a-i ine predici pline de con inut duhovnicesc, potrivit fie-
  53. 53. Lupta cea bună 53 cărei categorii de ascultători, pentru ca să se întoarcă de la masa şi de la Casa Domnului îndestulat fiecare dintre cei care au venit să asculte de la noi Evanghelia vie ii şi mântuirii. Nu înseamnă numai să se dea pildă turmei în vorbi- re, în blânde e, în înfrânare, în răbdare, în dragoste. Nu înseamnă numai a face totul ca întreaga turmă să crească, să se înfrumuse eze şi să sporească. Ci a păstori turma Domnului mai înseamnă şi dato- ria apărării acestei turme de toate primejdiile care o pândesc. Căci în zadar o înmul eşti dacă atunci când vi- ne lupul, când vine rătăcirea, când vine boala nu- i pasă de ea, ci o laşi în voia celor ce vin să o prăpădească (In 10). Aşa face numai un năimit, numai un căutător de câştig mârşav, numai un tiran nepăsător de turma încre- din ată lui. 4. Fra ii mei, noi să nu fim aşa. Ci dacă harul Domnului nostru Iisus Hristos s-a îndurat de noi şi dacă am fost socoti i vrednici de o însărcinare sfântă în Lucrarea Sa, nu numai să fim nişte smeri i colabo- ratori cu Dumnezeu în lucrarea Evangheliei, ci şi nişte curajoşi şi treji apărători ai Adevărului şi ai su- fletelor pe care El le-a câştigat şi le-a sfin it cu Scump Sângele Său. 5. Să-i apărăm pe fra ii noştri de vulpi şi de lupi, de lei şi de urşi, căci acest fel de fiare mereu vor da târ- coale şi uneori se vor vârî, sărind peste gard, în turma Domnului dată în grija noastră; şi pe multe oi le vor
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz răpi şi le vor sfâşia, după cum au mai făcut şi mai fac încă şi acum în multe păr i. Vai de cei care, în loc să apere adunarea şi fra ii de aceste fiare, dorm nepăsători, ba uneori chiar le deschid uşa şi le cheamă în staul, ca să poată mai bine fura şi nimici. 6. Nimeni nu poate merge să păstorească turma lui Hristos până n-a fost mai întâi reabilitat în fa a Domnului şi în fa a fra ilor de căderile sale de mai înainte. Orice ucenic al Domnului care a trecut cândva printr-o cernere satanică şi printr-o lepădare văzută şi cunoscută nu numai de către Dumnezeu, ci şi de către fra i, are neapărat nevoie de o cutremurătoare explica ie cu Dumnezeu. Şi de o dovadă puternică de ridicare în fa a fra ilor. Aceasta se face totdeauna prin mărturisire şi la- crimi amare. Şi printr-o îndreptare smerită, văzută de către to i. 7. Dacă un lepădat şi un căzut nu se ridică astfel, el trebuie să fie privit de către toată Lucrarea lui Dumne- zeu ca un lepădat şi ca un căzut, aşa cum şi este într-a- devăr. Adevărata ridicare se face numai prin plânsul amar şi prin îndreptarea smerită. 8. Dacă unul care ştie bine că L-a vândut şi L-a trădat pe Hristos, că i-a vândut şi i-a trădat pe fra i,
  55. 55. Lupta cea bună 55 că a săvârşit şi încă săvârşeşte poate astfel de urâ- ciuni sau altele asemănătoare cu acestea şi totuşi merge printre ceilal i ucenici, vorbeşte din Scripturi, se preface în slujitor al neprihănirii, caută să pară ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, – un astfel de slujitor blestemat este un drac (II Cor 11, 13-15). Oricine îl primeşte ajunge un vinovat ca el (II In 10). 9. Dumnezeu este plin de bunătate fa ă de sufle- tul neştiutor sau neputincios. Dar este plin de o cum- plită asprime, de o înfricoşată necru are fa ă de acela care este un prefăcut şi un viclean, un fă arnic şi un mincinos. Care pe fa ă se arată frate şi evanghelist, dar în via a lui este un tâlhar şi un ucigaş (I In 3, 15; II Cor 11, 15). 10. Cine îl primeşte pe un astfel de lucrător al ni- micirii să ştie de la început că se face părtaş păcatului şi judecă ii acestuia (II In 10-11). Şi că tot aşa de necru ătoare va fi fa ă de el jude- cata şi osânda lui Dumnezeu. Fi i cu foarte multă teamă voi, cei care face i aşa, sprijinindu-i pe cei dezbinători. 11. Cu to ii suntem supuşi slăbiciunilor. Fiecare dintre noi putem cădea în vreo ispită, putem cădea în vreun păcat.
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Deşi e rău acest lucru şi trebuie să ne rugăm şi să priveghem neîncetat ca să nu se întâmple nimănui aşa ceva, totuşi nu a cădea este răul cel mare… Ci răul cel mai mare este a rămâne cel căzut în căderea lui. A rămâne în păcatul său. A nu-l recunoaşte şi a nu-l părăsi cu lacrimi amare. Vai de cine a ajuns în sta- rea aceasta! 12. Când lacrimile pocăin ei sunt sincere şi amare, când întristarea de păcat este atât de adâncă pe cât de adânc este păcatul în care a căzut, când dorin a de ridicare este mai fierbinte şi mai puternică decât orice, atunci ucenicul Domnului se va ridica sigur. Şi va fi repus din nou, sigur, în slujba sfântă şi în pre uirea fră ească de mai înainte. Duhul Domnului va face a- ceasta, iar îndreptarea lui va fi văzută de to i. 13. Există înaintea Dreptă ii lui Dumnezeu o jude- cată necru ătoare pentru orice păcat. Chiar şi pentru pă- catul celor mai iubi i ai Săi. Pentru păcatele noastre de dinainte de credin ă, a suferit numai Domnul Singur, ispăşindu-le. Noi, necu- noscând nici păcatul şi nici pe Hristos, n-am luat a- tunci parte cu nimic la durerea acelei ispăşiri. Pentru toată ispăşirea aceasta a suferit numai Domnul, Care ne-a iubit. Să-I fim veşnic recunoscători pentru asta. Şi să-I mul umim numai Lui.
  57. 57. Lupta cea bună 57 14. Pentru păcatele de după credin ă, trebuie să su- ferim şi noi, fiindcă acum ştim – şi trebuie să avem grijă să nu mai păcătuim. Trebuie să le ispăşim şi noi, fiindcă n-am vegheat şi nu ne-am rugat la timp, spre a nu cădea în ispita celui rău. Desigur, prin pocăin ă sinceră şi plângere amară, Domnul are milă de noi. Suferă pentru ele, dar ni le iartă. Ni le iartă, ca să nu fim osândi i odată cu lumea, dar în pre ul iertării acesteia se cuprinde şi ispăşirea pe care va trebui s-o plătim şi noi cu suferin a noastră (I Cor 11, 32; I Tim 5, 24). Iată, frate, căderile sfin ilor lui Dumnezeu au fost plătite astfel. 15. Dacă pentru cură ia noastră este nevoie de foc, El nu cru ă nici focul. Sau dacă pentru îndreptarea noastră este nevoie de nuia, El nu cru ă nici nuiaua. 16. Domnul nu face ca unii părin i care dau copii- lor prăjitură când trebuie nuia. Şi îi laudă când trebuie mustra i, nenorocindu-i astfel pe totdeauna. Din pricina unei iubiri neîn elepte fa ă de copiii lor. Ci Domnul, Care ne vrea binele nostru şi ştie că în împără ia Sa nu va intra nimic întinat, are grijă să ne cure e astfel cu focul suferin ei, ca atunci să nu mai avem nimic necurat în noi sau pe noi. 17. Adevărul spune: Păcatele tuturora sunt cu- noscute. Unele merg înainte la judecată, altele vin pe urmă.
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Înainte au mers cele pe care ni le-a ispăşit numai Domnul. În urmă merg cele pe care le mai ispăşim şi noi. Înainte au mers cele ce se ispăşesc aici în via a aceasta pământească. În urmă merg cele ce se vor ispăşi Acolo, în via a veşnică. Cine are urechi de auzit să audă. Cine are minte de în eles să în eleagă. Şi cine a în- eles să se cutremure şi să se îndrepte, dacă a păcătuit, sau să se ferească, dacă încă nu. 18. Oamenii lui Hristos au Duhul lui Hristos (Rom 8, 9). Au firea lui Hristos şi au soarta lui Hristos, pentru că au via a lui Hristos şi au moartea lui Hristos (I Cor 15, 20-22). Au parte de patimile lui Hristos şi au parte şi de Învierea lui Hristos (Rom 8, 11). Au acelaşi prezent, dar şi acelaşi viitor cu El (II Tim 2, 11). 19. Ori de câte ori î i învingi prin lupte grele o is- pită, î i omori prin înfrânare dureroasă un mădular. Atunci î i înfrângi prin jertfe aspre o pornire adânc în- născută în carnea ta – şi guşti din plin moartea, dar şi birui frumos durerile ei. Cu ce astfel de moarte zilnică Îl proslăvim noi oare pe Dumnezeu? La ce renun ăm noi pentru Hristosul nostru? Cât ne omorâm noi zilnic pentru El din pornirile firii noastre?
  59. 59. Lupta cea bună 59 20. Dacă be ivii te primesc ca pe unii dintre ai lor, dacă fumătorii î i fac semnele lor şi ie, dacă uşuraticii şi flecarii î i fac loc la mesele lor îndată ce intri, dacă unii din aceştia nu se feresc de tine, dacă nu-şi opresc vorbirile porcoase în fa a ta, dacă nu se re in, nici nu se ruşinează când văd că îi vezi tu, – ci, dimpotrivă, se bucură şi î i fac loc prin- tre ei, dacă nu sunt deranja i întru nimic de prezen a ta în mijlocul lor, ci, dimpotrivă, te privesc ca pe un tovarăş plăcut de al lor, atunci este cel mai rău semn despre căderea ta. Atunci cum mai po i tu să mergi şi între ucenicii Domnului? Întorcând doar haina fă ărniciei pe partea cealaltă, nu te îngrozeşti de iadul veşnic? Cum te mai socoteşti un ucenic al lui Hristos, când tu eşti unul al satanei? Ce asemănare mai poate fi între tine şi Domnul, între tine şi adevăra ii Lui fii? O, Duhule Sfinte, trezeşte-i pe to i cei ce sunt în această grozavă stare şi salvează-i prin pocăin ă şi prin îndreptare, chiar dacă în aceasta se va cuprinde şi o is- păşire mai grea sau mai uşoară, mai lungă sau mai scurtă, sufletească ori şi trupească a lor. Amin.
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Doamne, iartă-miDoamne, iartă-miDoamne, iartă-miDoamne, iartă-mi Doamne, iartă-mi rugăciunea care i-a cerut prea mult – am vrut să-mi ascul i Tu mie, nu eu ie să- i ascult; am crezut că e mai bine cum ştiu eu, nu cum ştii Tu – şi-azi mi-e inima zdrobită c-a primit ce prea ceru!… N-am crezut că Adevărul Tău mă apără în veac, am căutat pe mai departe adăpost în lut să-mi fac şi din golul lui, un şarpe gândul sfânt mi-a-nveninat, prăbuşind numa-ntuneric peste tot ce-aveam curat. Dumnezeul meu, de este vreo nădejde-n viitor, scapă-mi sufletul din flăcări, nu lăsa aici să mor; ori îmi vindecă iubirea, ori mă fă s-o uit de tot, că nici via a şi nici moartea, s-o mai duc aşa, nu pot.
  61. 61. Lupta cea bună 61 9. UCENICUL LUI HRISTOS 1. Ucenicul adevărat al lui Hristos are neapărat soarta lui Hristos. El se bucură pe pământ de prietenia tuturor celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, – dar şi suferă din partea tuturor celor ce-L urăsc pe Domnul aceeaşi împotrivire pe care a suferit-o şi Iisus (II Cor 1, 5). Ce minunat este un astfel de ucenic şi ce soartă strălucită este soarta acestuia! 2. Iubit ca Domnul, cu cea mai curată dragoste, sau urât cu cea mai înverşunată duşmănie, – ucenicul adevărat al lui Iisus se va bucura sau va suferi alături de Domnul său, cu Care trăieşte în unire şi de Care nu s-a despăr it în toate zilele vie ii pe pământ. Această părtăşie deplină cu Hristos va fi şi puterea, şi răsplata biruin ei adevăratului ucenic. Din aceasta va izvorî nu numai tăria sa, ci şi cin- stea sa. 3. Răbdarea cu Hristos va fi nu numai temeiul la- crimilor, ci şi al cântărilor ucenicului credincios. Nimic
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz nu poate fi o mai mare slavă şi trăire pentru un credin- cios, decât sim ământul şi dovada că El împărtăşeşte cu totul, alături de Domnul său, soarta Marelui său Mân- tuitor şi Dumnezeu Iisus Hristos. Aceasta a dat marea şi veşnica strălucire cerească tuturor sfin ilor şi martirilor lui Hristos încă înainte de a părăsi acest pământ, pe care au biruit şi [ei] moartea lor ca şi Iisus pe a Lui. 4. Martorii vie ii şi ai mor ii lui Hristos au declarat cu to ii: Cu adevărat, acesta era Fiul lui Dumnezeu (Mt 27, 54). Sau: Cu adevărat, acesta era un om neprihănit (Lc 23, 47). Martorii vie ii şi ai mor ii tale, ce crezi că vor putea spune îndată după moartea ta? 5. Pentru acela cu inima sinceră, Domnul are tot- deauna har. Pentru acela care are lacrimi amare, Domnul are totdeauna milă şi pentru acela care doreşte o împăcare cu Dumne- zeu, El are totdeauna timp să-l aştepte, să-l primească, să-l asculte… Vino şi vei vedea. 6. Iată un lucru mai de pre ca orice altceva pentru orice ucenic care se ştie cu un păcat pe conştiin a sa, cu o lepădare de Domnul – cunoscută sau necunoscută – cu o ruptură în rela iile sale cu Hristos. Acum este momentul refacerii acestei rupturi. Acum trebuie făcută neapărat revenirea la starea de părtăşie întreruptă,
  63. 63. Lupta cea bună 63 la refacerea unită ii dezbinate, la închegarea dragostei şi încrederii zdruncinate, – acum este cea mai neapărată trebuin ă să fie făcută aceasta. De asta are nevoie şi ucenicul zdrobit – şi Samari- teanul milostiv. 7. Să nu po i dormi, să nu po i mânca, să nu po i face nimic-nimic până când nu vei face împăcarea aceasta cu Hristos, cu fra ii tăi şi cu conştiin a ta, care nu- i mai tace, dacă ai fost sau dacă mai vrei să fii un ucenic al lui Iisus. Fără această refacere a unită ii tale cu Iisus şi cu fra ii – nu te înşela – nu se mai poate să fii un ucenic al Lui. Caută neapărat şi cât mai grabnic explica ia ta cu Dumnezeu! Şi refacerea unită ii tale cu învă ătura şi părtăşia fra ilor. Dacă nu vrei să mori pierdut. 8. Diavolul intervine chiar şi în această lucrare de pocăin ă cu şoapta ucigaşă: Nu te grăbi, mai lasă, ai vreme. Fiindcă ştie ucigaşul că orice pocăin ă amânată creşte în gravitatea ei pentru Dumnezeu şi scade în im- portan a ei pentru om. Conştiin a împovărată, cu cât strigă mai îndelung, slăbeşte mai tare sub păcatul care, cu cât este mai tăi- nuit, cu atâta îi devine conştiin ei mai apăsător. Până când o înăbuşă de tot.
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. Când conştiin a omului ajunge înăbuşită de pă- cat, atunci, nemaiavând cine să-l mustre din lăuntrul său, sufletul căzut nu mai ine seama de nici o mustrare din afara lui. Nemaiavând în elepciunea smereniei, îi rămâne nu- mai nebunia trufiei. Tăinuindu-şi căderea în care este acum, îşi laudă doar starea în care fusese cândva. Şi în felul acesta rămâne în moartea sa veşnică. 10. Şi ucenicului sincer şi credincios în Domnul i se poate întâmpla nenorocirea să cadă vreodată în vreun păcat, – cum i s-a întâmplat lui David, lui Petru şi mul- tora… Şi mielului i se poate întâmpla nenorocirea să cadă vreodată în noroi. Dar este mare deosebire între felul cum cade în no- roi un miel şi cum cade în noroi un porc. Mielul se ridică îndată, se zbate şi se scutură, cu scârbă şi cu durere, până ce scapă de el. Pe când porcul se tăvăleşte acolo cu mul umire. Aceasta este deosebirea şi dintre cum cade un cre- dincios – sau un lumesc. 11. Prilejurile de ridicare, Domnul le dă tuturor celor căzu i. Numai că de aceste prilejuri nu se folosesc decât cei sinceri şi smeri i. Iertarea este pentru to i, – dar n-o primesc decât cei care plâng pentru ea. Harul este pentru fiecare căzut, dar nu se împărtă- şesc din el decât cei care îl tânjesc cu dor, ridicându-se. Domnul i-a dat acest prilej şi lui Iuda – dar el era un drac şi nu dorea să se pocăiască. L-a respins când l-a avut (Mt 26, 25; Lc 22, 48).
  65. 65. Lupta cea bună 65 Şi de aceea nu-l va mai avea niciodată. Tot aşa şi cei care, ca şi el, fac acest mare rău că resping şi ultimul prilej de har, cât încă îl mai pot avea. 12. Încercarea totdeauna cerne. Cernerea totdeauna pierde. Pierderea totdeauna doare. De aceea, după fiecare perioadă de furtuni, vine o altă perioadă de linişte. După fiecare vreme de lupte, vine o vreme de pace, când lucrurile răvăşite trebuie repuse în ordine, când apele tulburate trebuie să se limpezească li- niştit şi adânc… Pentru ca pierderile trecute să fie câş- tigate din noroi. E nevoie ca, în aceste momente, rănile să fie legate, lacrimile şterse, rupturile să fie sudate din nou, pentru ca în locul celor pierdu i să fie aduşi al ii în turma Domnului. 13. Oricât de grea a fost o ruptură, dacă din amân- două păr ile se caută cu sinceritate apropierea şi dacă fiecare parte face tot ce poate pentru sudarea necesară, se poate totul. Cât capul este sănătos şi cât inima este puternică, orice mădular se poate reface. Căci capul şi inima, în- elepciunea şi dragostea, pot totul. Cât ucenicul este sincer şi caută, – Hristos îi va da totdeauna prilejul să se reabiliteze. Şi fa ă de Dumnezeu, şi fa ă de fra ii lui. 14. Martorul căderii tale trebuie să fie neapărat şi martorul ridicării tale.
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Ioan, ucenicul statornic în iubire fa ă de Hristos, a fost martorul multor căderi urâte – dar şi al multor ridi- cări frumoase. Domnul i-a dat aceste prilejuri pentru ca, prin măr- turisirea sa, să lase înştiin ări şi să dea exemple cutre- murătoare. 15. Despre momentele dureroase ale celor ridica i nu trebuie să ne amintim niciodată nimic. Ce a acoperit Hristos, nimeni să nu mai descopere. Şi ce a iertat Dumnezeu, nimeni să nu mai judece (Rom 8, 32-34). Unul singur o mai poate face aceasta: sufletul acela însuşi. Dar el n-o mai face, căci dacă s-ar face, s-ar produce prin asta mai mult rău decât bine. Acest lucru este mai bine să se tacă de to i – dar înăuntru să nu se tacă de el niciodată. 16. Să trăim frumos cu Iisus şi cu fra ii, pentru ca aceste duioase şi scumpe amintiri să fie atât pentru noi, cât şi pentru ei, o comoară binecuvântată din care putem să ne împărtăşim totdeauna cu plă- cere şi cu duioşie, atât ei, cât şi noi. 17. Binecuvântat să fie fratele care nu-şi uită pe fratele lui, chiar în necazul său, – mai ales atunci. Binecuvântat să fie cel care se gândeşte nu numai la sine, ci şi la fra ii săi… Şi încă la ei întâi. Dar şi mai binecuvântat va fi acela care nu-i poate uita pe aceia care sunt cei mai iubi i lui Iisus. Care se în- grijeşte în chip deosebit de acela ce îi este mai drag lui Iisus. De acei pe care îi iubeşte Domnul în primul rând.
  67. 67. Lupta cea bună 67 18. Privim şi noi adeseori cu îngrijorare la viitorul Lucrării iubite a lui Hristos! Ne întrebăm uneori şi noi cu destulă teamă ce va fi mai departe cu ea şi cu cei iubi i ai ei şi ai Lui. Se ridică şi în inimile noastre, de multe ori, gân- duri şi frământări cu privire la soarta celor care ră- mân după noi, ca să ducă mai departe mărturia lui Hris- tos, solia Lucrării Sale! E normal să ne frământăm pentru asta. Dar atunci, să ne bizuim pe Hristos şi pe puterea dragostei pe care El o cunoaşte cât de adâncă şi fier- binte este în inima tineretului Său, în inimile tinerilor noştri fra i ostaşi… Şi să-L rugăm neîncetat pentru înflăcărarea daru- rilor Sale care sunt în ei. 19. Când vedem că Domnul are astfel de ucenici statornici, hotărâ i între tineri, n-avem nici un motiv să ne îngrijorăm şi să ne temem. Unde este un tânăr ca Ioan – acolo avem drept să-L slăvim pe Dumnezeu şi să avem nădejde neclintită şi bi- ruin ă pentru viitor. De multe ori tineretul a trecut cu o mai mare biru- in ă prin încercări decât mul i dintre cei vârstnici. Am văzut asta şi la cernerea noastră cea mare. 20. Neavând sufletul înce oşat de atâtea fumuri, ti- nerii văd mai limpede drumul frumos al ascultării. Neavând conştiin a încărcată de povara atâtor com- promisuri, tinerii fra i merg mai frumos pe calea adevă- rului.
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Şi neavând atâtea rădăcini într-un trecut vechi, ti- nerii fra i cresc mai frumos spre viitorul nou pe care li-l pregăteşte Dumnezeu şi pentru scopul ceresc rânduit poporului nostru şi Bisericii noastre, în frământătura cărora Dumnezeu i-a pus şi pe ei, ca pe cei mai buni fermen i ai aluatului Său. Doamne Dumnezeul nostru, dăruieşte Oastei Tale o nesfârşită mul ime de tineret înzestrat şi frumos, din ca- re să- i alegi mul imea lucrătorilor, a poe ilor şi a ste- garilor – de care ai nevoie şi Tu, şi noi. Amin. * * * Cuvinte în elepte Conştiin a pre uieşte şi mai mult ca via a toată, de aceea dă- i via a – conştiin a niciodată. Via a, pentru conştiin ă, este-o cinste strălucită, – fiul meu, numai aceasta este-o via ă fericită.
  69. 69. Lupta cea bună 69 10. TINERETUL ŞI GRIJA LUI 1. Binecuvântată este prezen a unui tineret sănătos şi în elept în Lucrarea lui Dumnezeu! Binecuvântat să fie acest tineret care creşte în iubi- re şi elan eroic pentru Hristos, învă ând din experien a încercării prin care trece Evanghelia curajul şi statorni- cia neclintită lângă Hristos şi pentru Hristos. 2. Cei care merg în frunte sunt cei mai expuşi pri- mejdiilor şi loviturilor. Piscurile cele mai înalte au, desigur, soarele cel mai strălucitor, orizontul cel mai larg, vederile cele mai înde- părtate – dar (mai) au şi vânturile cele mai puternice, trăsnetele cele mai grele, înfruntările cele mai potrivnice. Care munte nu le-a cunoscut şi pe acestea? Care vârf n-are şi umbre? 3. Dar admira ia noastră fa ă de cei înal i în cre- din a pentru Dumnezeu nu trebuie, să scadă niciodată din cauza umbrei lor.
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz După ce vânturile trec, după ce trăsnetele se sparg, după ce împotrivirile se sfârşesc – ei rămân tot mari. Ei rămân tot mun i. Să nu uităm aceasta niciodată! Dumnezeu i-a făcut aşa! 4. Este normal şi suntem datori să ne facem gân- duri şi îngrijorări cu privire la fra ii noştri mai tineri. Este o datorie să ne temem şi să ne îngrijorăm, în fa a lui Hristos, pentru tineretul Lucrării Sale, – ca să nu ne uităm niciodată datoria noastră părintească, fră- ească şi sfântă pe care o avem, să veghem asupra lor şi să mijlocim cu rugăciuni înaintea Domnului pentru un viitor fericit şi sănătos al tinerilor noştri. Nici unii dintre noi n-ar trebui să putem uita nici o clipă marea datorie pe care o avem fa ă de sfânta Lucra- re a Evangheliei şi fa ă de genera iile următoare nouă, – când este vorba de grija pentru cauza lui Hristos şi mântuirea neamului nostru. 5. Dar toate eforturile noastre pentru pregătirea unui tineret fericit şi pentru viitorul lui nu vor avea nici un folos adevărat decât atunci când vom pune puternic problema lor în fa a lui Hristos. Şi vom mijloci necurmat la Iisus pentru aceasta. 6. Domnul iubeşte nespus de mult acest tineret drag al Lucrării Lui. Să-l iubim şi noi. Dacă îi vom privi cu toată dragostea şi în elegerea, pentru a rămâne apropia i, Hristos îi va apropia prin noi. Noi nu-i vom putea ajuta cu adevărat decât prin Hristos.
  71. 71. Lupta cea bună 71 7. Fiecare dintre noi rămâne în via a asta numai cât vrea Dumnezeul nostru şi Domnul nostru Iisus Hristos. Via a fiecăruia dintre noi depinde numai de voin a lui Iisus şi nu de nimic altceva. Şi de nimeni altcineva. El a rânduit câte zile să avem şi cât lucru să facem (Ps 139, 16). 8. Dacă vrea Domnul să rămânem în via ă după cli- pa aceasta, după întâmplarea aceasta, după drumul aces- ta, – rămânem. Dacă nu vrea El – nu vom rămâne. Pot să se prăbuşească mun ii, pot să se năpustească valurile, pot să izbească nevoile, – dacă Hristos, Dom- nul Oştirilor, vrea să rămânem în picioare şi în via ă, nimeni şi nimic nu ne va putea nimici. 9. Numărate sunt zilele noastre, ale fiecăruia, încă cu mult înainte de a fi vreuna dintre ele. Cântărite sunt poverile pe care va trebui să le pur- tăm, încă mult înainte de a le sim i noi. Rânduite sunt faptele bune în care trebuie să um- blăm noi pe pământul acesta, încă cu mult înainte de a fi zidi i noi în Hristos (Ef 2, 10). 10. Cunoscu i suntem noi lui Dumnezeu în tot adâncul ascunzişurilor noastre, încă mult înainte de a le avea, căci nimic nu este ascuns de ochii Lui, „ci totul este gol şi descoperit înaintea Ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evr 4, 13). Iată deci cât de însemnat lucru este ca noi să um- blăm fără prefăcătorie cu Dumnezeul nostru. Căci ni- căieri altundeva nu există scăpare din mâinile Sale, de- cât în bra ele Lui.
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. Este foarte însemnat lucru să luăm seama cu to ii şi cu mai mare aten ie la felul cum Domnul Iisus taie necru ător rădăcina primejdioasă a gândului de în- tâietate, pentru totdeauna, din inima sfântului Său A- postol Petru: – Nu, Petru, numai Eu sunt Cel mai Mare! Voi to i sunte i fra i. Ai uitat tu cum i-am spus Eu de apăsat acest lucru de atâtea ori? Şi mai ales la spălarea picioa- relor? Nu, Petru, Eu nu v-am spus niciunuia: tu eşti prie- tenul Meu; ci: voi sunte i prietenii Mei (In 15, 14). Nici nu am spus cuiva personal: Eu te-am ales pe tine; ci: Eu v-am ales pe voi (In 15, 16). Şi acest lucru trebuie şi noi să-l amintim şi să ni-l repetăm mereu, pentru că diavolul mereu va ridica şi în inimile unora dintre ucenici dorin a întâietă ii, setea la- udelor, pofta înăl ării. Mai ales în inimile ambi ioase ale celor ce îşi vor închipui că ei au merite mai mari decât fra ii lor. Şi că au daruri mai alese ca ale altora. 12. E adevărat că noi trebuie să-i privim cu tot res- pectul, cu toată dragostea şi cu o sfântă pre uire pe ace- ia dintre noi care ostenesc şi sufăr mai mult pentru Domnul şi pentru fra i. Dar singurul criteriu pe care se dau aceste merite în Lucrarea lui Hristos este măsura jertfei în smerenie, a vitejiei în lupte, a lacrimilor lângă al ii şi pentru ei, a ostenelilor pentru Evanghelie şi a dragostei dovedită în slujba lui Hristos şi a fra- ilor lor.
  73. 73. Lupta cea bună 73 Acestea fără prefăcătorie, fără preten ii şi fără aş- teptarea de foloase. Ci în toată cură ia, tăcerea, smere- nia, blânde ea, înfrânarea şi evlavia în Hristos şi ca El. 13. Cei care vor face într-adevăr aşa, aceia nu nu- mai că nu vor pretinde niciodată întâietatea, dar nici nu vor avea nevoie să o pretindă. Ea le va fi dată în chipul cel mai strălucit de către Însuşi Hristos. Şi to i fra ii vor sim i acestea şi o vor binecuvânta fără a fi nevoie să le-o fi spus nimeni. Le va spune aceasta Duhul lui Hristos şi recunoştin a lor. Peste cei vrednici este o strălucire pe care o văd to i fra ii. Numai cei invidioşi şi răi nu văd decât prea târziu. 14. Tu – oricare eşti –, cel care vei fi pus de Hristos în Lucrarea lui, ia seama la acest cutremurător adevăr, la această înfricoşată poruncă: nu pretinde întâietatea niciodată în Lucrarea lui Dumnezeu. În dragoste şi smerenie, să-i priveşti pe to i ceilal i fra i mai presus decât pe tine însu i (Flp 2, 3). Atunci Hristos va fi totul în to i. Atunci Lucrarea Lui îndrumătoare [nu o va face] numai unul – oricare ar fi acela –, ci o vor face împreu- nă cu to ii. 15. Unul, oricare ar fi el, poate uşor greşi. Dar to i nu pot greşi uşor. Un singur mădular, cât de iscusit ar fi el, nu poate face Lucrarea felurită a harului. Numai cu to ii împreu- nă o pot face bine şi frumos.
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz O piatră, oricât de mare ar fi ea, nu poate face sin- gură o temelie, un zid, o clădire. Nici numai o spi ă singură nu poate face o roată. Nici numai o mlădi ă, o vie. Numai to i, numai to i împreună. Nici unul, singur. 16. Nu greşim decât atunci când nu suntem destul de aten i. Dacă am lua totdeauna cât mai bine seama la voia lui Dumnezeu, la Cuvântul lui Hristos şi la călăuzirea Duhului Sfânt – n-am greşi niciodată. Pentru că voia lui Dumnezeu este clară. Cuvântul lui Hristos este limpede. Îndrumarea Duhului Sfânt este hotărâtă. 17. Oricine are o smerenie adevărată, o minte as- cultătoare şi o voin ă supusă va în elege uşor, va şti desluşit şi va putea să împlinească întocmai voia lui Dumnezeu. De aceea, în toată umblarea cu Dumnezeu şi în toate problemele fră eşti, ucenicul adevărat trebuie să umble cu cea mai mare băgare de seamă, spre a nu greşi şi spre a nu strica Cuvântul cel Sfânt (II Cor 4, 2). 18. Chiar dacă ai mul i ani de umblare cu Dumnezeu, chiar dacă ai fi suferit multe necazuri din pricina Numelui Său şi chiar dacă ai fi făcut multe declara ii şi lucrări frumoase şi lăudate pentru Domnul, – fii totuşi cu cea mai mare aten ie asupra ta în- su i şi asupra cuvântului pe care îl spui altora (I Tim 4, 16).
  75. 75. Lupta cea bună 75 19. Fii foarte atent, de fiecare dată, asupra Cuvân- tului Sfânt. Cercetează cu bună luare-aminte gândul Domnului din Cuvântul Său (Flp 2, 5). Cercetează bine care este miezul cuvântului, inta poruncii, voia lui Hristos (I Tim 1, 5). Nu interpreta nici un cuvânt al Sfintelor Scripturi până ce n-ai meditat mai întâi cu grijă şi cu rugăciune asupra lui, spre a-i în elege limpede cuprinsul pe care îl are, şi nu acela pe care nu-l are, chiar de i l-ai vrea tu pe acela. Ca să nu se spună cândva şi despre cuvintele pe ca- re le spui tu: Iisus nu zisese aşa! 20. Din pricina că unii ucenici au în eles greşit cu- vintele lui Iisus au ieşit (şi mai ies încă) atâtea zvonuri false, atâtea păreri diferite, atâtea crezuri dezbinătoare în Biserica Creştină, în adunările fră eşti, pe tot lungul veacurilor până astăzi. Nu spunem că to i cei care au pornit un zvon ar fi fost nişte răuvoitori. Dar nici unul, dacă s-ar fi gândit mai bine ce nenorocire poate aduce zvonul lui, sigur că nu l-ar fi răspândit. Sigur că mai degrabă şi-ar fi muşcat limba cu care l-a vorbit sau şi-ar fi tăiat mâna cu care l-a scris, decât să-l răspândească printre fra i. Dacă s-ar fi gândit mai bine ce dezbinări vor ieşi din zvonul lui. Doamne, fereşte-ne de orice ar putea fi rău. Amin.
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. ZVONURILE DEZBINĂTOARE 1. Să ne gândim numai la câte nenorociri au ieşit din actul dezbinării din Biserica Creştină de la anul 1054, când ea a fost sfâşiată în două fără milă, de la Apus spre Răsărit, din pricina celor două zvonuri potrivnice. Cu câte lupte şi ură, şi otravă, şi grozăvie au zdro- bit şi au nefericit nenumărate suflete şi bunuri scumpe lui Hristos necugeta ii aceia care s-au grăbit atunci să dezbine! 2. Să ne gândim apoi, ceva mai târziu, la ,,zvonu- rile” care s-au ridicat odată cu ivirea protestantismului! Înverşunarea pe care au adus-o aceste „zvonuri” atât dintr-o parte, cât şi din alta a taberelor creştine. Cum au nimicit aceste dezbinări din Biserica lui Hristos de mii de ori mai multe vie i şi bunuri decât au putut nimici înainte to i prigonitorii păgâni laolaltă! 3. Şi să ne gândim chiar acum la câte „zvonuri” noi au mai ieşit şi mai ies încă printre fra i, toate scornite de
  77. 77. Lupta cea bună 77 ispititorul, prin ucenicii care nu sunt destul de conşti- en i de marea lor răspundere cu care îşi încarcă în fa a lui Dumnezeu sufletul şi veşnicia lor, denaturând în e- lesul Cuvântului Sfânt şi interpretând greşit şi dezbinător gândul Domnului, şi ridicând partide, făcând despăr iri, iscând neîn- elegeri, înveninând suflete, împăr ind adunări, semănând vrajbe printre fra i. Toate acestea, numai din interpretări îngâmfate şi din zvonuri potrivnice. Omul schimbă orice, numai să nu-şi schimbe ini- ma. Leapădă orice, numai să nu se lepede de sine în- suşi. Şi atunci zvonul lui face partidă şi ambi ia lui, dezbinare. 4. Din aceste „zvonuri”, poate cu o inten ie bună la început, au ieşit şi ies încă valuri tot mai mari de foc şi de venin printre fra i! O, dacă s-ar fi gândit bine cei care le-au pornit prima dată ce va ieşi din ele! O, dacă s-ar gândi bine oricine scoate şi acum o interpretare deosebită şi nouă printre fra i! Dacă s-ar gândi cât rău, şi nu bine va duce şi va aduce zvonul lui! 5. Nu putem face răul, ca să iasă binele din el (Rom 3, 8). Nu putem semăna vânt şi să culegem linişte (Gal 6, 8). Nu putem aduce o părere diferită şi să nu iasă o dezbinare.
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz inta poruncii este dragostea, unitatea, părtăşia (I Tim 1, 5). Acesta este gândul lui Hristos: unitatea în învă ătu- ră, în credin ă, în vorbire, în umblare, unitate în răbdare, în blânde e, în bunătate, în ierta- re, în dragoste a fiecăruia cu to i. 6. Dacă este să luptăm împotriva cuiva, să vorbim împotriva cuiva, să ne împotrivim contra cuiva, – acela să fie păcatul, şi nu învă ătura. Căci învă ătura n-a fost şi nu este rea. Rău a fost numai păcatul îngâmfării sau al neştiin ei celui ce s-a grăbit cu „zvonul”, cu interpretarea deosebită care a fă- cut ruperea credin ei fra ilor. 7. Iată dovada că au păcătuit împotriva Adevărului to i cei care s-au ridicat contra învă ăturii: că fiecare dezbinător a fost pedepsit cu dezbinarea. Primul care a dezbinat a fost dezbinat şi el curând. Al i dezbinători s-au ridicat din sânul său, dezbinându-l şi pe el. Aceştia, la rândul lor, au fost pedepsi i prin al ii… Şi aşa mereu până azi, – fiecare ispăşind prin ceea ce a păcătuit. 8. Greu este până se despică tulpina în două, căci după aceea împăr irea ei se face din ce în ce mai uşor şi în fărâme tot mai mici. Greu este până reuşeşte diavolul să facă o spărtură, căci după aceea lesne şi-o lărgeşte el.
  79. 79. Lupta cea bună 79 9. Fiecare învă ătură nouă care sus ine că ea este adevărul absolut, nu numai că a fost curând tăgăduită de altele, dar a şi căzut în păcatele acelea pentru care ea le condamnase pe cele vechi. Ba uneori încă în păcate şi mai mari. Astfel că, în afară de răul dezbinării şi de mul imea urii dintre fra i, n-a mai adus, până la urmă, nimic alt- ceva nou, nici o învă ătură nouă, decât păcate noi. 10. Noii „credincioşi” nu se deosebesc de cei vechi decât prin noua ură confesională şi prin noile forme de cult care îi tot dezbină pe oameni. Iată dovada că toate acestea nu pot fi de la Dumne- zeu, ci, prin roadele lor, se dovedesc a fi de la vrăjma- şul lui Hristos, care a vrut nu unitatea alor Lui, ci a vrut dezbinarea lor. 11. O, încă o dată: nu vă încărca i conştiin a în fa a lui Dumnezeu cu marea vină a răspândirii de „zvonuri”, de învă ături şi de interpretări noi printre fra i, din Cu- vântul Sfânt. Căci acestea vor aduce întotdeauna mare rău, iar pentru acela ve i fi odată judeca i şi pedepsi i voi, care le-a i scos! Gândi i-vă ce vor zice în Ziua Judecă ii cei care au făcut primele dezbinări în Biserica Creştină, când vor vedea cât rău a ieşit prin veacuri din ac iunea pornită de ei cândva, într-un moment nefericit, dar necugetat. 12. Nu este însemnat lucru numai cuvântul unui adevăr, ci este şi tot atât de însemnat şi cine spune acest cuvânt.
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Căci cele mai frumoase cuvinte, dacă sunt rostite de gura unui nebun, arată ca nişte mărgăritare în râtul unui porc (Mt 7, 6). Cele mai sfinte cântări, dacă se aud în loc murdar, sună ca nişte ocări pentru Numele Cel Sfânt al lui Dum- nezeu. 13. Cele mai inspirate căr i, dacă sunt scrise de un om cu un cuget stricat şi cu o mână vinovată, vor fi niş- te urâciuni înaintea lui Dumnezeu. Cele mai avântate rugăciuni şi mai lăudate jertfe, dacă sunt aduse lui Dumnezeu cu mâini pline de sânge şi de nelegiuire, vor fi o povară şi o scârbă înaintea lui Dumnezeu (Isaia 1, 13-15). 14. Dar ce dumnezeieşti apar cuvintele lui Hristos în gura unui om sfânt! Ce adânc conving ele! Şi cu ce aureolă sfântă se îmbracă, în fa a celor ce-l aud, uceni- cul sfânt care le rosteşte aproape ca Însuşi Hristos (In 13, 20; Gal 4, 14; I Tes 2, 13). 15. Mărturia adevărului Biblic este cu atât mai vrednică de crezare cu cât ea a fost scrisă şi adeverită de către cele mai cinstite caractere, de către cele mai cu- rate cugete, de către cele mai sfinte fiin e care au putut trăi vreodată pe pământ. 16. După autoritatea lui Hristos, care s-a întemeiat pe cea mai cerească via ă cu putin ă de văzut în această lume, pe cea mai desăvârşită în elepciune cu putin ă de auzit printre oameni
  81. 81. Lupta cea bună 81 şi pe cea mai uimitoare putere care s-a arătat vreo- dată ochilor omeneşti, – autoritatea sfin ilor martori ai Patimilor şi Învierii Sale este vrednicia de aceeaşi pre uire ca a lui Iisus, pentru că şi ei, printr-o ascultare asemenea ascultării Lui, au dobândit o via ă atât de asemănătoare cu a lui Iisus, încât El S-a putut face una cu ei, zicând: „Cine vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă.” 17. Dintre to i aceşti martori dumnezeieşti, cel mai vrednic de crezare este acela care a fost cel mai aproape de Iisus, nu numai în toate stările şi în toate vremurile, ci şi în toate privin ele. Iar acesta ni se pare că este ucenicul binecuvântat care adevereşte aceste lucruri, Sfântul Ioan. 18. Într-adevăr, cât de multe mai sunt cele care s-ar fi putut scrie şi spune, care ar fi trebuit să se mai spună şi să se mai scrie de către oricine are o gură şi un con- dei, despre ceea ce a văzut şi auzit [umblând] cu Iisus! Dar fiecare dintre cei care s-au apucat vreodată să scrie şi să vorbească, oricât de sumar ori de gene- ral, despre Iisus, au văzut la sfârşit că, fa ă de ceea ce ar fi trebuit să spună, ceea ce au putut spune este ca nimic. 19. Cu cât te sui mai sus pe un munte, cu atâta vezi mai larg. Dar ce munte i-ar trebui şi ce ochi ca să po i vedea totul? Şi chiar dacă ai vedea tot pământul făcut de El, spre a putea spune cât a făcut Iisus pe pământ,
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz ce este oare tot pământul acesta fa ă de infinitul fă- cut de El? Şi cine este îndeajuns pentru toate lucrurile infinitului (II Cor 2, 16)? 20. Oricât de multe am fi cuprins despre Domnul, la urmă vedem cât mai sunt de multe acelea pe care nu le-am putut cuprinde. Oricât de inspirat am fi scris multe adevăruri des- pre Hristos, la sfârşit vedem mereu că nespus de multe şi mai înalte sunt acelea ce ne-au scăpat, acelea care n-au să se spună. Slavă veşnică Lui, Care Singurul este Nemărginit! Amin. * * * Cuvinte în elepte Fiii noştri nu-s ai noştri, ci ei sunt ai Domnului, nici noi nu suntem ai noştri, ci noi suntem tot ai Lui; El ni-i dă numai să-i creştem pentru El şi slava Sa; – ferici i vor fi părin ii ce gândesc şi-i cresc aşa.
  83. 83. Lupta cea bună 83 Mi s-a părut uşorMi s-a părut uşorMi s-a părut uşorMi s-a părut uşor Mi s-a părut uşor, Iisuse, să-mi ier i când eu păcătuiam; o dată de-mi ceream iertare, Tu mi-o dădeai, nu mă-ndoiam – dar azi, când trebuie iertarea ca eu s-o dau cui sunt dator, cu ce durere văd, Iisuse, că nu-i uşor, că nu-i uşor! Mi s-a părut uşor, Iisuse, s-acoperi rătăcirea mea; o dată de- i ceream aceasta, – cât de uşor mi se părea! Dar azi, când mi se cere mie s-acopăr lucruri ce mă dor, ce-amarnic recunosc, Iisuse, că nu-i uşor, că nu-i uşor! Mi s-a părut uşor, Iisuse, să mergi cu mine şi apoi, când îmi uitasem legământul şi mi-l călcasem în noroi; dar azi, când mi se cere mie să uit ce nu pot până mor, cunosc cu inima zdrobită că nu-i uşor, că nu-i uşor. O, Dumnezeul meu, ai milă, ori fă să plec, ori fă să pot, dă-mi ajutorul şi puterea ce duce pân’ la urmă tot; când inima mi-e ruptă-n două: şi partea mea, şi partea lor, să nu-mi cer moartea, ci via a, că nu-i uşor, că nu-i uşor…
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 12. VRĂJMAŞII ŞI PRIETENII DOMNULUI 1. Poate fusese şi o în elegere mai dinainte între marele preot care Îl judeca pe Iisus şi aprodul care Îl lovea peste fa ă pe Domnul. Când răspunsul nu va fi pe plac, stăpânul va face discret un semn, iar aprodul va şti ce are de făcut. Palmele şi pumnii va trebui să scoată răspunsul do- rit de mai dinainte. Răspunsul neapărat necesar pentru condamnarea hotărâtă, pusă la cale încă de pe când Ii- sus nici nu fusese prins. Ce multe mijloace are prigonitorul lui Hristos pen- tru a face răul împotriva celui nevinovat! 2. Cea dintâi palmă I-a fost dată lui Iisus de către aprodul care dăduse cândva una dintre cele mai fru- moase mărturii pentru El. Au fost multe palme şi pumni cu care Iisus a mai fost lovit după aceea, dar, desigur, nici una dintre lovi- turile primite nu L-a durut atât de mult ca aceea.

×