Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 18 - traian dorz - garantia vesnica

255 views

Published on

Cn 18 - traian dorz - garantia vesnica

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Cn 18 - traian dorz - garantia vesnica

  1. 1. Garan ia Veşnică 1 Traian Dorz Garan ia Veşnică
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Coperta I: Cristi Ispas © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-086-3 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Garan ia Veşnică / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2007 ISBN 978-973-710-086-3 289 (498) Oastea Domnului
  3. 3. Garan ia Veşnică 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 18 TRAIAN DORZ GARANTIA VESNICA Gânduri alese, rânduri culese, scurte medita ii duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiin ă şi-n Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda i nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, că tot ce nu-n elege i astăzi o să-n elege i mai târziu!
  5. 5. Garan ia Veşnică 5 Garan ia MântuiriiGaran ia MântuiriiGaran ia MântuiriiGaran ia Mântuirii Garan ia Mântuirii şi Vie ii de Apoi este Pre ul Marii Jertfe dat de Domnul pentru noi, Pre ul Sângelui Iertării pentru vina noastră grea, nici un pre pe lumea asta pentru noi nu mai era! Garan ia veşniciei strălucite-n Cerul Sfânt nu-i decât făgăduin a scrisă-n Veşnicul Cuvânt; Cel Adevărat ne-a spus-o şi Cel Drept i-a pus temei, nici o fericire-n lume nu-i ca legământul ei! Bizuieşte-te pe Domnul, neclintit, urmaşul meu, căci mai tare decât vecii este ce-a spus Dumnezeu; cerurile şi pământul vor pieri, precum e scris, dar nu va pieri o iotă din ce gura Lui a zis. Bizuieşte-te pe toate ale Lui făgăduin i, ele sunt chezăşuirea veşnicelor biruin i, ele sunt puterea luptei şi-a nădejdii tale-n veac, numai ele-a’ vie ii zile fericite i le fac. Spune-I Domnului: Pe Tine eu mi-ntemeiez deplin pacea mântuirii mele pe to i vecii care vin, Tu-mi eşti Stânca vie ii mele, Tu-mi eşti tot ce-mi cer şi-mi vreu, numai Tu, afar’ de Tine n-am alt rai, nici Dumnezeu!
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Slavă ie, Temelia şi Garantul meu Cel Sfânt! Legământul Tău cu mine este-un veşnic legământ, eu numai pe el mă bizui şi prin el trăiesc şi mor, Garan ia Veşniciei – scumpul meu Mântuitor!
  7. 7. Garan ia Veşnică 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s , Marele nostru Dumnezeu şi Garantul mântuirii noastre, Slavă veşnică ie! Pentru că numai Tu Te-ai ridicat pentru noi în fa a Dreptă ii şi Osândei să spui: Iată-Mă, vin să iau asupra Mea toată răspunderea şi toată pedeapsa răscumpărării care se cere prin Jertfă, în schimbul mântuirii lor!... Şi pentru că numai Tu Te-ai ridicat pentru noi în fa a vrăjmaşului nostru care ne robea să spui: Iată-Mă, vin să iau asupra Mea toată lupta şi toată suferin a răscumpărării care se cere prin Jertfă, în schimbul eliberării lor!... Şi pentru că numai Tu Te-ai ridicat deasupra suferin ei, prin răbdare, deasupra Golgotei, prin Cruce, deasupra mormântului, prin Înviere, deasupra tiraniei, prin Iubire, deasupra veacurilor, prin Jertfă, deasupra cerurilor, prin Putere, – făcându-Te, prin toate acestea, Uşă şi Cale pentru îndumnezeirea noastră, Şi pentru că numai în Tine şi prin Tine noi putem avea intrarea slobodă, răscumpărarea deplină şi înfierea eternă în Împără ia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, Slavă veşnică ie, Garantul mântuirii noastre şi Marele nostru Dumnezeu, I i s u s H r i s t o s !
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul!O, noi ne-am bizuit pe Domnul! O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea nu ne-a nimicit nici vântul când vuia năprasnic, nici valul când izbea cumplit! Bizui i-vă pe Domnul to i ai Lui, în orice fel, căci în El au biruin a câ i se bizuiesc pe El! O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea-n noaptea-n cea mai grea purtam în suflet strălucirea Luminii ce se-apropia. O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea, când zdrobi i păream, spre strălucita izbăvire adânc încrezători priveam! O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea-n nop i de suferin i, crezând, noi pregăteam din lacrimi cântarea marii biruin i! O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea-n linişte-am privit şi-am stat neclătina i în fa a asupritorului cumplit! O, noi ne-am bizuit pe Domnul, de-aceea azi cântăm aşa şi veşnic vom slăvi şi-n ceruri Mărea ă Biruin a Sa!
  9. 9. Garan ia Veşnică 9 1. GARAN IA VEŞNICĂ 1. Câtă vreme suntem încredin a i că Dumnezeul nostru este Viu şi Puternic, atâta vreme nu avem drept să ne îndoim de nici una din făgăduin ele Cuvântului Său, căci El Însuşi garantează adevărul celor cuprinse acolo... El, cu sfânta Lui gură, a zis: „Cerul şi pământul vor trece, – dar cuvintele Mele nu vor trece” (Isaia 51, 6; Mt 24, 35). 2. Nu există nici o singură promisiune din Cuvân- tul Sfânt al lui Dumnezeu care să nu se împlinească sau să nu se fi împlinit la vremea rânduită de El pentru îm- plinirea aceasta. Numai omul nerăbdător şi neîn elept nu ajunge să vadă asta. 3. Fiindcă vreun cuvânt al Domnului nu se împli- neşte – sau ni se pare nouă aşa – când gândim sau cum
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz vrem noi, suntem gata adesea să ne pierdem credin a şi încrederea în toată împlinirea făgăduin elor Sale şi să ne pierdem nădejdea în orice venire a bucu- riei, şi să ne pierdem dragostea de tot Cuvântul Sfânt. Astfel cădem în deznădejde, adică în necredin ă. Iată cât de slabi şi de nepricepu i suntem noi! Dar bucuria şi răsplata nu o vor avea decât cei ca- re, nădăjduind chiar împotriva oricărei nădejdi, nu se îndoiesc de nici una din făgăduin ele lui Dumnezeu! 4. Să ne întărim mâinile obosite şi să ne înflăcărăm duhul oricând vine ispita vreunei îndoieli fa ă de pro- misiunile lui Dumnezeu în inima noastră! Să ne înviem speran ele noastre frumoase, să ne înnoim eforturile noastre hotărâte, să ne refacem rândurile noastre rărite, căci Hristos, Marele nostru Dumnezeu şi Mântuitor, este Viu şi Pu- ternic în vecii vecilor! Iisus Biruitorul are toată puterea nu numai în cer, ci şi pe pământ (Mt 28, 18). Şi El va aduce iarăşi bucuriile după care tânjim as- tăzi şi pe care ni le garantează făgăduin ele Sale. Crede i cu tărie – şi ve i vedea! 5. Dacă vedem făgăduin a Domnului acum, prin credin ă, o vom vedea cu siguran ă în curând şi cu ochii trupeşti! Dar Domnul nu lucrează niciodată după căile noas- tre, ci are El căile Lui, mult mai în elepte, după care lu- crează El în toate.
  11. 11. Garan ia Veşnică 11 Domnul are metodele Lui, mult mai potrivite, de care noi să nu ne îndoim niciodată, ci să le credem în- totdeauna cele mai bune (Iac 1, 6-7). 6. Dacă cei dragi ne sunt bolnavi, iar omeneşte pa- re cu neputin ă să se vindece – s-o cerem şi aceasta to- tuşi cu credin ă lui Dumnezeu şi să nu ne îndoim deloc, căci la vremea rânduită ei de Dumnezeu o vom vedea şi pe asta. La El nimic nu-i imposibil! 7. Dacă vremile frumoase şi dorite ale libertă ii, ale bucuriei, ale belşugului şi binecuvântărilor s-au dus, – să nu disperăm! Să le cerem cu credin ă, să le aşteptăm cu nădejde şi să le pregătim cu dragoste – căci, cu siguran ă, ne vor reveni iarăşi! Dumnezeu poate să le aducă oricând, numai noi nu suntem oricând gata pentru ele şi vrednici de ele ca să le folosim bine! 8. În vremea lipsei bucuriilor noastre să ne cerce- tăm şi să ne recunoaştem nevrednicia din cauza căreia ne-au fost luate şi să ne învă ăm cum să le ştim folosi în chip vred- nic atunci când ne vor fi date iarăşi. 9. Totdeauna când lucrurile bune ne sunt luate pen- tru un timp, este din pricina relelor întrebuin ări pe care li le dăduserăm noi
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi pentru ca lipsa lor să ne dea în elepciunea de a le şti folosi mai bine apoi şi mai sănătos atunci când Dumnezeu Se va îndura (şi cui Se va mai îndura) să le aducă iarăşi. 10. Pe măsură ce sufletul credincios înaintează în via a sa duhovnicească, primind tot mai multă lumină, şi pe măsură ce ochii lui văd mai multe, iar mintea lui ia mai bine seama la cele ce se petrec în jurul lui, în această măsură, cunoaşterea lui despre Dumne- zeu şi cunoaşterea lui cu Dumnezeu se adânceşte tot mai mult. 11. Trebuie ca un suflet credincios şi vestitor al Domnului să treacă în lume prin mari primejdii şi prin grele încercări, pentru ca în mijlocul acestora, nemaiavând el chiar pe nimeni, să alerge cu disperare la Hristos Domnul, chemând în ajutor Numele Lui cel Tare... Şi să vadă ajutorul Său venind. Nimic nu-i întă- reşte credin a ca acest har! 12. Trebuie necazul pentru ca credinciosul Dom- nului să vadă cum Puterea lui Hristos intervine salva- toare pentru el şi-l izbăveşte grabnic şi fericit. După aceea, da, omul acesta nu va mai fi doar un predicator care îşi împlineşte o meserie, ci va fi un măr- turisitor înflăcărat care va sfin i o recunoştin ă şi va sluji un adevăr. 13. Nu trebuie neapărat totdeauna ca un suflet cre- dincios să guste cu amar nedreptatea în lume
  13. 13. Garan ia Veşnică 13 şi insultele, şi umilirea cea mai dureroasă, ori jefuirea şi silnicia cea mai sălbatică din partea unui asupritor puternic şi nemilos, împotriva căruia ni- meni nu îndrăzneşte să-l apere, pentru ca aceasta să-i deschidă ochii să vadă marea putere a lui Dumnezeu... Ci sufletul cu adevărat credincios vede minunile lui Dumnezeu chiar şi din cele mai mărunte lucruri şi slăveşte bunătatea Lui! 14. Dacă totuşi noi nu vedem altfel puterea lui Dumnezeu, El poate să ne lase să ajungem acolo unde nimeni nu ne mai poate scăpa. Numai puterea şi izbăvi- rea lui Dumnezeu. Noi vom vedea atunci cum Dumnezeu Însuşi inter- vine pentru salvarea noastră şi Hristos Însuşi ne scapă (In 16, 23-24). 15. Dumnezeu, desigur, a intervenit salvator pentru noi şi în atâtea alte cazuri în via a noastră, dar inima noastră înşelătoare şi mintea noastră neatentă n-au băgat de seamă interven ia Lui fericită. De aceea, nici cunoaşterea noastră despre Domnul n-a fost deplină. 16. Numai când au venit acele stări pe care nu le-am mai putut uita niciodată – atunci am văzut clar. Şi când au venit acele izbăviri pentru care nu trebuie să mai încetăm niciodată a-I mul umi lui Dumnezeu, abia atunci am văzut noi limpede puterea Lui. Şi nu vom înceta a-L mărturisi pe Hristos, Care ne-a sal-
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz vat, căci numai prin Numele şi prin Puterea Lui am fost salva i în chip uimitor şi grabnic. 17. Domnul ne-a trecut de multe ori peste prăpăs- tiile pe care noi nici nu le văzusem cât de aproape şi de primejdioase ne erau... Dacă El n-ar fi făcut aceasta, o, de câte ori am fi fost înghi i i (Ps 124, 1-5)! 18. Nu numai că nouă ne este folositor, dar ne este chiar necesar să trecem prin încercări de tot felul, căci fără de ele noi n-am avea niciodată o adevă- rată cunoaştere a Numelui şi a Puterii Domnului nostru Iisus Hristos. 19. Fără încercări, noi n-am cunoaşte nici dulcea şi strălucita bucurie a bizuirii pe Puterea Numelui cel Bi- ruitor al lui Iisus Hristos, Domnul nostru, şi n-am putea sim i nici fericirea stării de har care vine din această încredere şi cunoaştere zguduitoare a lui Hristos ca Domn al nostru. 20. Pentru ca Dumnezeu să nu Se ascundă de cere- rile noastre, – să nu ne ascundem nici noi de ale Lui! Amin.
  15. 15. Garan ia Veşnică 15 2. ÎMPLINIREA DORIN ELOR NOASTRE 1. Pentru ca Dumnezeu să împlinească cu grabă şi cu bucurie dorin ele noastre, apărând via a noastră cu Mâna Sa puternică şi salvându-ne din mijlocul primej- diilor noastre prin Numele Său cel biruitor, – să fim şi noi aşa fa ă de El. Să împlinim cu grabă şi cu bucurie dorin ele Lui! 2. Pentru ca să ajungem să vedem Fa a Domnului cu bucurie şi să dobândim mântuirea sufletelor noastre, şi să moştenim împără ia Lui cea fericită, – să nu ne ascundem nici noi, niciodată, de cererile voii Lui. Şi de nici unul din cuvintele Sale. 3. Să nu ne ascundem de Domnul acum, cufundân- du-ne în păcate, în surzenie, în nepăsare, când chemă- rile Domnului ne caută şi Cuvântul Lui stăruie după noi, ca să ne întoarcem la El. Căci El stăruie acum umblând după noi, ca să ne scoată din stricăciunea păcatelor, să ne aducă la slava Lui.
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. Să nu ne ascundem în fa a Domnului după dez- vinovă iri înşelătoare şi neserioase... sau după amânări pierzătoare... sau după dorin e vinovate... sau după promisiuni ne inute. 5. Să nu ne ascundem de pocăin a şi de lacrimile părerii de rău pentru păcatele pe care le-am făcut şi pe care le mai săvârşim încă. Să nu ne ascundem de Biserică, nici de oamenii ei, pentru că orice ascundere de asta este vinovată în fa a Domnului! 6. Să nu ne ascundem de fra ii noştri care ne caută cu dragoste sau cu mustrare, sau cu îndemnuri, sau cu cereri pe care avem datoria să le ascultăm! 7. Să nu ne ascundem de părin ii noştri, de so iile noastre, de copilaşii noştri, de aceste scumpe fiin e fa ă de care avem datorii unice pe lume şi care au atâta nevoie de noi, de dragostea şi de sufletul nostru poate chiar şi mai mult decât de pâinea noastră! 8. Să nu ne ascundem de datoriile noastre fa ă de poporul nostru, fa ă de adunarea noastră şi fa ă de Dumnezeul nostru...
  17. 17. Garan ia Veşnică 17 Să nu ne ascundem de datoriile noastre fa ă de îna- intaşii noştri, nici fa ă de mai-marii noştri, nici fa ă de munca de unde ne primim pâinea pen- tru noi şi pentru ai noştri... căci peste astfel de ascunzişuri poate veni oricând pedeapsa lui Dumnezeu! 9. Să nu ne ascundem ca să lenevim, ca să bem sau ca să desfrânăm... Să nu ne ascundem min ind, furând, înşelând, ne- cinstind... Să nu ne ascundem spre a-l urmări pe altul, ca să-l pârâm... Să nu ne ascundem ascultând la uşa sau la fereastra nimănui... căci Dumnezeu va pedepsi cu foc veşnic acest fel de ascunderi! 10. Să nu ne ascundem sub nume fals şi sub haine străine pentru a-i urmări şi pârî pe semenii noştri... nici ca să vorbim ce nu se cuvine, nici ca să lucrăm ce nu este permis. 11. Să nu ne ascundem niciodată de ochii lui Dum- nezeu, nici de Cuvântul Lui, nici de mustrările Lui sau de ale oamenilor, după ce am făcut ce nu trebuia să facem. Căci, oriunde ne-am ascunde, Ochiul lui Dumne- zeu ne vede,
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Mâna Lui ne poate prinde şi Dreptatea Lui ne poate pedepsi (Ps 139, 7-12). 12. Să nu ne ascundem păcatul niciodată, căci ur- mările faptelor noastre ne vor ajunge şi îngerul Dreptă ii sau al Mor ii ne va lua, spre a ne duce în fa a lui Dumnezeu, ca să ne primim răsplata cuvenită, ori de unde ne-am ascunde noi (Ier 23, 24). 13. Să venim mai bine acum, cu lacrimi amare pentru toate păcatele pe care le-am făcut înaintea Dom- nului şi să le mărturisim chiar dacă ar trebui să ne pri- mim pedeapsa pe care o merităm de la Dumnezeu şi de la oameni pentru faptele rele... Mai bine să ne-o primim acuma, decât să pierim pe veci (Mt 25, 46; Rom 2, 9; II Cor 5, 10). Şi mai bine să plătim pe pământ, decât să plătim sub el! 14. Negreşit, Fiul Omului trebuia să meargă, după cum fusese scris despre El, dar veşnic va fi vai de acela prin care a fost vândut Hristos. De mii de ori ar fi fost mai bine pentru el să nu se fi născut (Mt 26, 24); – şi aceasta este scris nu numai pentru Iuda, ci pentru oricine face sau va mai face ca şi el. 15. Desigur, dacă oamenii vânzători şi pârâtori ai
  19. 19. Garan ia Veşnică 19 altora – cel mai nelegiuit şi mai blestemat fel de oameni din lume – dacă şi ei trebuie să existe şi dacă prilejurile de păcătuire trebuie să vină (Lc 17, 1), – ei vor exista şi ele vor veni. Dar ce grozav lucru este că ei există şi că ele vin! 16. Vânzătorii există şi prilejurile vin, dar nu se întâmplă aşa fiindcă a fost scris aşa. Ci a fost scris aşa pentru că Dumnezeu a ştiut mai dinainte că se va întâmpla aşa. Spre a fi înştiin a i a se păzi, ca să nu cadă, to i cei ce alunecau spre această cădere. 17. Nu întâmplările sunt din pricina profe iilor, ci profe ia a fost din pricina întâmplărilor. Preştiin a lui Dumnezeu, Care cunoştea Viitorul, a descris acest viitor aşa cum va fi nu pentru că El le-ar vrea aşa, ci pentru că oamenii, având voin a liberă, unii aşa vor vrea să facă. Peste voia şi peste înştiin ările lui Dumnezeu. 18. Domnul a lăsat să se scrie profe iile mai dina- inte, pentru ca să se vadă că El ştie totul şi pentru ca acei care vor ajunge în vremea ispitelor acestora să fie cu grijă, ca să nu cadă tocmai ei în ele. 19. Profe iile sunt înştiin ări cutremurătoare pentru to i, ca:
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – binefăcătorul să fie foarte atent asupra aceluia ca- re întinde cu el bucă ica în acelaşi blid (In 13, 18); – iar cel căruia i se face binele să aibă şi mai multă grijă să nu se facă el în vreun fel vânzătorul, trădătorul şi răufăcătorul binefăcătorului său. 20. O, suflet sincer de frate iubitor şi de prieten de- votat, şi de părinte binefăcător, şi de îndrumător plin de încredere şi de iubire, de milă şi de dărnicie, ia bine seama la toate acestea! Meditează bine asupra lor mai ales tu şi nu uita ce au pă it şi al ii, înaintea ta, făcând la fel... Dumnezeule, Care vezi inimile, apără-l pe binefă- cător de răutatea celui căruia el îi face binele! Amin. * * * Cuvinte în elepte Binefacerea primeşte-o, dar sim eşte-te dator s-o întorci napoi mai mare celui binefăcător.
  21. 21. Garan ia Veşnică 21 3. CREDINCIOSUL ŞI NĂDEJDEA 1. Binefăcătorule, ia bine seama la acela, chiar la acela pe care îl ai mai drag şi mai aproape! La cel care i-a devenit – sau a căutat să- i devină – cel mai nelip- sit, mai necesar şi mai ataşat! Căci de multe ori chiar acesta este iuda tău. 2. În elepciunea să nu te părăsească niciodată şi ochii să nu i se închidă, nici aten ia să nu- i adoarmă. Dumnezeu să te păzească de orice deziluzii cu pri- vire la cel apropiat al tău, – dar tu ia- i, mai bine, toate măsurile din vreme şi fii prudent! Fiindcă mul i au fost muşca i de astfel de târâtoare otrăvite. 3. Iar voi, care totuşi a i pă it rău odată, nu descu- raja i din pricina aceasta şi nu vă pierde i de tot încrederea în oameni! Nu to i ucenici sunt iude, nici to i prietenii, vânzători!
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. Chiar după ce a i fost înşela i o dată sau de zece ori de unii, totuşi, prin al ii ve i fi despăgubi i de sute de ori... Prin acei care s-au dovedit că sunt şi că rămân comori veşnic binecuvântate pentru voi şi pentru Dum- nezeu. O prietenie adevărată răscumpără zece false! 5. Vai, ce grozav este cuvântul acesta: «nici o nă- dejde»!... Dintre toate cuvintele pe care omul le-a putut rosti vreodată, dintre toate veştile rele pe care le-a putut duce lim- ba omenească undeva şi cuiva, cred că nu există un cuvânt mai ucigaş ca acesta şi nici o pedeapsă mai cumplită pentru cel care îl face să fie spus. 6. Iadul n-ar fi atât de cumplit dacă n-ar fi scris pe intrarea lui îngrozitoarele cuvinte: «Nici o nădejde»! 7. Oricât de grea ar fi o împrejurare şi oricât de chinuitoare ar fi o stare în care a ajuns cineva, – până încă mai există o nădejde, totul poate fi su- portat şi, până la urmă, poate fi şi învins. Nădejdea iarăşi îl întăreşte pe om şi iarăşi îl ridică, şi iarăşi îl bucură, şi iarăşi îl însufle eşte, şi iarăşi îl lu- minează, şi iarăşi îl învie. 8. Fie oricât de mare o pierdere, fie cât de adâncă o cădere,
  23. 23. Garan ia Veşnică 23 – până când mai poate fi o speran ă, nu este pierdut totul! Paguba se mai poate reface şi prăbuşirea se mai poate ocoli. 9. Când căderea şi rătăcirea sunt atât de mari sau atât de grave şi de vinovate înaintea Adevăru- lui şi a Dragostei, încât nu mai poate exista nici o nădejde de îndrep- tare sau de iertare pentru cel căzut, – atunci nenorocirea este într-adevăr înspăimântă- toare (Mt 12, 32; I In 5, 16) şi totul este pierdut. 10. Pentru păcatul de neiertat, nici rugăciunea nu-i permisă şi nici nu-i ascultată. Nici în veşnicie măcar nu poate fi întrezărită vreo rază de mângâiere şi de nădejde de iertare pentru un astfel de păcat (I In 5, 16). 11. Nu te învârtoşa în neascultarea ta şi nu merge cu îndărătnicia ta pe calea neascultării de Dumnezeu până la vrăjmăşia contra Lui. Nici pe calea nesupunerii şi dezbinării de fra ii tăi până la lupta pe fa ă contra lor. Nici cu dispre ul fa ă de învă ăturile şi de învă ă- torii tăi până la călcarea lor în picioarele tale. Căci pentru păcatul acesta nu există iertare nici în veacul acesta şi nici în cel viitor (Mc 3, 29). 12. Nu te lua după gândurile trufiei tale şi nu-i dis- pre ui pe cei ce te mustră şi te îndeamnă să te smereşti.
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Leapădă duhul rău care te îndeamnă să nu mai sim i şi să nu mai crezi ca fra ii tăi şi să nu mai înve i ca ei. Căci păcatul împotriva învă ăturii va fi totdeauna osândit (II In 10-11). 13. Leapădă de la tine duhul rău care te încurajează la dezbinare şi pe tovarăşii răi care te îndeamnă spre ru- perea de ai tăi şi spre adâncirea rupturii în care ai ajuns. Nu- i închipui că tu eşti mai în elept ca ei to i şi nici că în totul dreptatea este numai de partea ta. Nu te înşela închipuindu- i că starea ta este cea mai bună, iar nu a lor. 14. Oricine se rupe de ai săi săvârşeşte păcatul pen- tru care nu mai rămâne decât aşteptarea îngrozitoare a celor trei cuvinte din cele trei versete de la Evrei 10, 25-27... 15. Leapădă toate interpretările din care i-ai făcut temeiuri ca să- i men ii inten iile rele. Aruncă-le în fo- cul pocăin ei sincere acuma, până mai poate fi o nădej- de pentru tine şi până mai poate fi vreme să se refacă ceva din ră- ul făcut de tine. Până nu trec cei ce pot ierta acest rău de peste con- ştiin a ta şi până te mai pot îmbră işa cei pe care i-ai rănit. Până mai este o nădejde, aga ă-te de ea! 16. După ce ai făcut tot ce puteai face pentru cel rătăcit şi neîntors,
  25. 25. Garan ia Veşnică 25 fii cu grijă să nu ajungi şi tu ca el! Dacă nu mai vrea să asculte de nimic şi de nimeni, ia seama şi desparte-te îndată de el, desparte-te de el hotărât şi total (Mt 18, 17; Rom 16, 17; I Cor 5, 11; I In 2, 4; II In 10-11), ca să nu ai şi tu soarta lui. Nu fi nici mai milostiv, nici mai îngăduitor decât Dumnezeu fa ă de cel dezbinător, ca să nu te pierzi şi tu împreună cu cel nelegiuit (Ecles 7, 16). 17. Pare că nu există nici un om pe lumea asta care să nu aibă nici un duşman... Unul sau mai mul i duşmani fiecare om îi are. Pe drept sau pe nedrept, aceşti oameni care nu-l pot suferi caută să-i facă răul ori de câte ori au prilejul şi pot! Dacă nu pot în alt fel, măcar cu vorba rea, cu cle- vetirea, cu batjocura... Ce creatură otrăvitoare este cel care vrea să facă numai răul! 18. În via a obişnuit lumească, duşmănia este reci- procă. Este dintr-o parte, este din ambele păr i! Dacă unul urăşte şi mai mult şi caută să-i facă şi mai rău celuilalt, nici acela nu vrea să se lase mai pre- jos, ci caută şi el să-i întoarcă înapoi şi mai usturător răul făcut. Ce cursă satanică şi pierzătoare este asta! 19. Dacă un vrăjmaş îl cleveteşte şi-l insultă pe al- tul, – caută şi celălalt să-l insulte şi mai tare, ca să-l doară şi să-l usture şi mai rău.
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Se întărâtă unul pe altul, până când ajunge unul mân- cat de celălalt sau sunt mânca i amândoi de ruşinea şi de iadul lor. Câte procese, câte bătăi, câte ucideri, câte pustiiri, ruşine şi pagube nu aduc astfel de duşmănii trupeşti! Oriunde pute i, potoli i-le! 20. În via a obişnuit duhovnicească, în via a adevăra ilor credincioşi, chiar dacă există duşmani, purtarea fa ă de ei este cu totul alta. Chiar şi omul cel mai credincios are şi el duş- mani!... Are, adesea, foarte mul i şi răi duşmani, chiar din- tre cei mai apropia i de el. Dar Hristos ne-a învă at iertarea şi iubirea vrăj- maşilor. Numai aşa putem ajunge să nu mai avem duşmani. Abia aceasta este starea cea mai fericită. Doamne Iisuse, ajută-ne s-o dobândim! Amin.
  27. 27. Garan ia Veşnică 27 4. CREDINCIOSUL ŞI DUŞMANII 1. În mod normal, dacă omul este cu adevărat cre- dincios, el n-ar trebui să mai aibă nici un duşman dintre semenii lui. Fiindcă, pe dreptate, el nefăcând rău nimănui, ci numai bine cât poate, nimeni n-ar trebui să-i întoarcă rău nici lui. Dar omului bun şi credincios, nefiind un lăudăros, nu-i place să fie nici un lăudător... Şi oamenii, dacă nu-i lauzi, încep să te duşmă- nească. 2. Credinciosul adevărat, nefiind un linguşitor, nu-i place să fie nici linguşit... Nefiind un be iv, un fumător, un desfrânat şi un clevetitor, – nu-i place nici să încurajeze aceste păcate la al ii, ba, dimpotrivă, caută să le mustre şi să le înlăture... Iată motivul pentru care i se iscă omului credincios cei mai mul i duşmani şi [cele mai multe] duşmănii!...
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Cei care urăsc credin a şi-L urăsc pe Hristos devin totdeauna şi vrăjmaşii omului credincios în Domnul. Şi, după cum fără nici un motiv ei Îl urăsc pe Hris- tos, tot aşa, chiar fără nici un motiv, îi vor urî şi pe cei credincioşi în El (Lc 6, 22). 3. Credinciosul Domnului se va purta totdeauna şi fa ă de vrăjmaşii săi tot aşa cum S-a purtat şi Domnul nostru Iisus. Aşa îi porunceşte şi Domnul să se poarte! (Mt 5, 44; Rom 12, 14-21). 5. Răzbunarea omului credincios asupra duşmani- lor lui va fi că se va ruga totdeauna lui Dumnezeu să le dea vreme de pocăin ă şi de mântuire şi lor. Le va răspunde cu blânde e şi iubire... le va da bine e cu bunătate, cu respect şi cu milă, el, cel dintâi, cu o inimă mereu paşnică şi senină. 6. Credinciosul va fi totdeauna atent să le facă bine tuturor duşmanilor săi, cu atât mai mult cu cât ei îi vor face lui mai mult rău. Iar dacă vine ziua când trebuie să-i închidă uşa pen- tru totdeauna aceluia care a fost vrăjmaşul lui, omul credincios nu o va trânti niciodată, ci o va închide cu milă, cu blânde e şi cu părere de rău pentru pierzarea unui suflet că- ruia nu poate să-i mai ajute cu nimic.
  29. 29. Garan ia Veşnică 29 7. O, Doamne Iisuse, de câte ori mă tem şi eu... Şi de câte ori tremură şi inima mea, când văd pe urmele mele „lupii” şi pe marginile drumului meu ochi răi pândind prin garduri sau de pe după col uri... Întăreşte-mi Tu totdeauna în astfel de zile ini- ma mea şi paza Ta! 8. De câte ori nu mi se tulbură şi duhul meu şi de câte ori întristarea de moarte îmi cuprinde şi mie su- fletul... De atâtea ori, încol it din toate păr ile şi hăr uit în toate felurile de urmăritorii nevinovă iei şi credin ei me- le, am căzut plângând şi tremurând în bra ele Domnului meu, amărât şi sătul de via a asta şi de suferin ele prea amare şi îndelungi pe care le-am îndurat. Dar totdeauna mângâierile Domnului meu mi-au redat via a. 9. L-am strigat şi eu pe Domnul de multe ori ca să-mi ia via a. L-am rugat să-mi dea şi mie izbăvirea din trupul acesta, să zbor din lumea aceasta şi să isprăvesc odată cu lupta aceasta unde am pă- timit – ziceam eu – prea mult, ca să-mi aflu odată odihna acolo Sus, la El... Dar Domnul nu mi-a luat via a, ci mi-a uşurat po- vara – fiindcă încă nu-mi isprăvisem lacrimile, nici calvarul, nici binefacerile. O, Dumnezeul meu, ce bine mi-ai făcut că nu mi-ai ascultat aceste strigăte şi rugăciuni!
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. A trebuit să mă întorc înapoi, de multe ori, aici la spinii mei, la crucea mea, la lupta dureroasă şi grea pe care trebuie s-o mai duc încă... Să-mi port mai departe povara unui nume şi a unui trup încol it şi duşmănit de prea mul i... Dragostea lui Dumnezeu fa ă de rugăciunile noas- tre lucrează uneori tocmai invers. Dar niciodată nu gre- şeşte. 11. Cu o voin ă totdeauna luptătoare, doresc să-mi stăpânesc şi să-mi disciplinez inima prea adeseori slabă şi temătoare, aducând-o neîncetat la Cuvântul şi la pi- cioarele Domnului meu Iisus Hristos şi la puterea rugăciunii şi a ascultării de legă- mântul Lui, căci numai acolo este bine pentru inima mea. 12. Ori de câte ori încep să mă tem de „fiare“, de a- menin ări, de mâinile şi de bârlogurile lor, îi strig inimii mele: Nu te teme! Adu- i aminte de puterea care te-a salvat până as- tăzi şi nu te îngrijora! O, ce ispitită este în necazuri inima mea să uite asta! 13. Adu- i aminte, inima mea, de dragostea care te-a îngrijit până astăzi şi fii tare! Nu tremura, căci Hristos, Marele tău Dumnezeu şi Mântuitor, este Acelaşi ca Ieri şi Azi, şi În Veci! 14. Nu te mai teme de nimic, inima mea, – nicio- dată şi de nimeni!
  31. 31. Garan ia Veşnică 31 Să te temi numai de Dumnezeul tău şi de căderea ta în vreun păcat fa ă de El şi fa ă de Cuvântul Voii Lui, – apoi de nimic altceva să nu te mai temi, că nimic altceva nu mai poate fi rău sau spre rău pentru tine (Evr 3, 12). 15. Eu sunt dator să-mi împlinesc toate juruin ele pe care i le-am făcut ie, Doamne! Da, toate juruin- ele făcute ie în ziua legământului meu, în ziua când Tu mi-ai iertat toate păcatele mele, în ziua când Tu m-ai înscris şi pe mine în Oastea Ta (II Tim 2, 4)! 16. Toate juruin ele făcute ie, Doamne Iisuse, când eu m-am rugat cu stăruin ă şi Tu mi-ai împlinit ce- rerile, eu sunt veşnic dator să mi le in şi să nu le uit. Toate juruin ele făcute ie în zilele primejdiilor grele din care am strigat să mă izbăveşti – şi m-ai iz- băvit. 17. Toate juruin ele făcute ie, Doamne, în clipele mele fericite, când recunoştin a pentru tot ce-mi dăruiai Tu mă făcea să- i juruiesc o veşnică slujire. Toate nenumăratele astfel de juruin e pe care i le-am făcut după primirea fiecăreia din nenumăratele Tale binefaceri, din care nu trebuie să uit nici una (Ps 103, 2). Pe toate, ajută-mi să mi le amintesc neîncetat, cu toată recunoştin a pe care i-am promis-o!
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 18. Nu mă lăsa, Doamne Iisuse, niciodată să uit vreuna din toate binefacerile Tale – şi vreuna din dato- riile mele pentru ele. Şi nici să-mi las neîmplinită nici una din toate aces- tea. Dar chiar nici una, Doamne! 19. Doamne, Te rog să-mi aduci neîncetat aminte de toată noua curgere a vie ii mele, care a început a- tunci din unirea părtăşiei cu Tine, pe care numai de atunci o am... Ca să nu-mi pot uita niciodată credincioşia fa ă de legământul meu pus în clipa aceea cu Tine pentru tot- deauna! 20. Oricât de pu ini ani ar trăi un om pe pământ, – pe calea vie ii lui vin de multe ori furtuni şi nenorociri grele. Singurul loc de scăpare atunci şi singurul adăpost adevărat în acele zile grele sunt, pentru fiecare om, numai aripile lui Dumnezeu, numai adăpostul şi ocrotirea Lui, după cum singurul adăpost pentru un puişor sunt numai aripile mamei sale. Doamne Iisuse, acopere-ne mereu cu aripile Tale dulci! Amin.
  33. 33. Garan ia Veşnică 33 5. NENOROCIRILE ŞI SALVAREA 1. Întocmai ca în via a unor oameni şi a unor fami- lii, tot aşa şi în via a unor cetă i, a unor regiuni şi chiar a unor popoare şi a unor genera ii întregi, în vremurile nenorocirilor mari, singurul adăpost tot numai Dumne- zeu poate fi. Atunci cetatea întreagă şi poporul întreg este dator să se întoarcă la Dumnezeu ca un om şi ca o familie. Scăparea adevărată numai aşa poate veni! 2. Câte cutremure şi războaie, inunda ii şi incendii, furtuni şi boli, năvăliri străine şi lupte interne – ori atâtea altele ca acestea – pot fi nenorocirile care s-au abătut şi se mai pot abate încă asupra unora sau a altora dintre cetă ile locuite de oameni sau de popoare! Şi numai Singur Bunul Dumnezeu poate feri pe ori- cine de venirea lor neaşteptată.
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Desigur, şi omul poate face împotriva acestor nenorociri foarte mult... şi trebuie să facă tot ce poate. Poate, mai ales, să împiedice venirea lor, după cum poate şi grăbi plecarea lor. Însă numai într-un singur fel o poate asta: alergând la umbra aripilor lui Dumnezeu şi cerând apărarea Lui! 4. Nu există nici o nenorocire care să fi venit asu- pra vreunui om sau a unei localită i, sau a vreunui po- por fără ca mai înainte să nu fi venit către acesta multe chemări la pocăin ă din partea lui Dumnezeu şi multe îndemnuri la întoarcere, şi multe mustrări pentru neascultare, şi multe înştiin ări despre nenorocirea care venea sau multe mijloace de atragere sub aripile ocroti- toare ale lui Dumnezeu. Dar ce pu ine astfel de înştiin ări au aflat ascultare la oameni! Şi ce multe nu! 5. O, câte chemări au fost înainte de potopul din vremea lui Noe! Câte chemări înainte de arderea Sodomei şi a Go- morei! Câte chemări înainte de ducerea în robie a lui Israel! Câte chemări înainte de prăbuşirea Ierusalimului! Câte chemări din partea lui Dumnezeu către oa- meni, în câte vremuri de cercetare de la El! Dar oamenii le-au nesocotit până în clipa pedepsei.
  35. 35. Garan ia Veşnică 35 6. Cât de zadarnice sunt adeseori cercetările şi che- mările Domnului către noi! Oamenii mereu n-au cunoscut vremea când erau cerceta i şi n-au primit lucrurile care le puteau da pacea, când ele erau încă sub ochii lor (Lc 19, 42). De ce oare mintea omului se trezeşte de cele mai multe ori prea târziu? 7. Oamenii mereu n-au ascultat pe Cel ce le vorbea (Evr 12, 25), de aceea nici n-au scăpat. De aceea au şi plătit, după cum continuă şi astăzi să plătească, cu mult pre de sânge, de lacrimi şi de su- ferin ă neascultarea lor. Şi fiecare rând de oameni o ia mereu de la început. 8. O, dacă şi poporul nostru ar fi ascultat, înainte de nenorocirile lui, chemările şi înştiin ările lui Dum- nezeu, care i-au fost trimise, care i-au fost strigate în chip deosebit de iubitor, de repetat şi de îndelung! O, dacă ar fi alergat el cu credin ă, prin to i fiii lui, atât cei de sus, cât şi cei de jos, sub aripile lui Hristos şi s-ar fi întors cu toată inima la Dumnezeu!... Fi i adânc încredin a i că atunci Dumnezeu l-ar fi apărat şi n-ar fi trecut peste el nici tăvălugul de foc al războiului şi nici celelalte atâtea nenorociri care i-au urmat! Căci Dumnezeu apără totdeauna în chip minunat pe to i cei ce ascultă şi împlinesc Cuvântul Lui.
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. În zilele nenorocirii celui credincios, trei sunt cei care lucrează: I. vrăjmaşul, care aruncă ocară sau palme, sau sen- tin e grele, sau amenin ări de moarte... II. credinciosul, care se roagă, rabdă, geme, crede, nădăjduieşte spre Domnul şi aleargă sub aripile Lui... III. şi Dumnezeu, Care îi pregăteşte robului Său iz- băvirea chiar în timpul în care vrăjmaşul său îi aruncă cele mai înjositoare ocări, cele mai înfuriate amenin ări şi când îi pregăteşte cea mai răzbunătoare lovitură şi cea mai duşmănoasă nimicire. 10. O, de câte ori ochii Bisericii lui Hristos au vă- zut aceste lucruri în istoria ei milenară pe pământ! Şi chiar mul i ochi care nu s-au închis, ai multor credincioşi, au putut vedea cum, în timp ce asupritorul lor le arunca ocările cele mai înfricoşate, Dumnezeul lor deschidea uşa izbăvirii pentru cei care sufereau pe nedrept, pentru cei care se rugau gemând şi pentru cei care răbdau, încrezându-se cu nădejde în izbăvirea lui Hristos. 11. Ori de câte ori un om nevinovat va cădea în mâinile unui asupritor mai puternic decât el, omul cel drept al lui Dumnezeu să nu se teamă, ci să se roage cu credin ă şi să aştepte cu răbdare, căci va vedea neapărat cum Dumnezeu îi va aduce izbăvirea chiar în fa a vrăjmaşului său asupritor.
  37. 37. Garan ia Veşnică 37 12. Are Dumnezeu totdeauna grija şi căile prin care să pregătească la timp izbăvirea aleşilor Lui (II Ptr 2, 4-9). Nu vă teme i, copii ai lui Dumnezeu! Nu te teme, Biserică a lui Hristos! Şi nu te teme nici tu, turmă a credincioşilor Lui! (Lc 12, 32). 13. Nu vă teme i în zilele asupririi şi în vremea amenin ărilor vrăjmaşului vostru. Nu vă teme i nici când suferi i arunca i sub ame- nin ările cele mai înfuriate, în întunericul peşterilor ce- lor mai adânci! Puterea care vă ocroteşte pe voi nu poate fi oprită nici de zidurile cele mai groase, nici de armele cele mai ascu ite! 14. Nu se va întâmpla ceea ce crede vrăjmaşul vos- tru sau ceea ce vă teme i voi, ci se va întâmpla ceea ce a promis Cuvântul lui Dumnezeu. La timp ve i fi izbăvi i – ve i vedea! 15. Ve i vedea ferici i cum – prin în elepciunea şi prin puterea lui Hristos – totul se va schimba spre binele şi spre folosul vostru. Peste voia şi peste puterea vrăjmaşilor voştri, Dumnezeu va face ca întristarea şi temerile voastre să se prefacă în bucurie (In 16, 20). 16. Aşa ştie El, Domnul, să-Şi râdă de satan, tot- deauna, ajutându-Şi pe dreptul şi credinciosul Său pri-
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz gonit pe nedrept, înăl ând pe cel smerit şi prăbuşind pe cel asupritor (Estera 7, 9-10; Mt 23, 12; Iov 22, 29; Iac 4, 6; I Ptr 5, 5-6). Numai să avem noi răbdare şi încredere până ce vine Ziua pe care mai dinainte a hotărât-o Domnul pentru aceasta! 17. Când Biserica suferă... Inima Domnului suferă cel mai mult (Lc 10, 16). Când Lucrarea Evangheliei Domnului este prigo- nită, Adevărul Lui este cel mai chinuit şi mai batjocorit. Şi când credincioşii Domnului sunt asupri i, ne- dreptă i i şi înjosi i, Numele cel Sfânt al lui Dumnezeu este cel mai vătămat. Vine vremea când Dumnezeu să-Şi facă dreptate Numelui Său împotriva vrăjmaşilor Săi. Atunci le va face dreptate şi celor ce sufăr din pricina Lui. Aştepta i până atunci – şi ve i vedea ce răsplăti i ve i fi! 18. În zilele şi în stările grele, rugăciunea cea mai stăruitoare a celor drep i nu poate să fie alta decât ca Domnul să vină în ajutorul Numelui Său batjocorit, să facă dreptate cauzei Lui prigonite, să-Şi elibereze Cuvântul Său împiedicat şi să Se înal e El peste to i cei care s-au ridicat îm- potriva Slavei Sale sfinte. 19. Domnul totdeauna Se va ridica împotriva celor ce s-au ridicat în contra Lui
  39. 39. Garan ia Veşnică 39 şi Se va înăl a El peste tot locul unde fusese mai î- nainte ridicat şi înăl at şarpele, vrăjmaşul Său (In 3, 14). Ce bine vede ochiul credin ei adevărul acesta şi ce adevărat îl află judecata răbdării! 20. Atunci când Dumnezeu Îşi face dreptate Nu- melui Său Sfânt, atunci va căpăta respect şi pre uire şi numele credin ei şi numele credincioşilor Lui. Doamne Iisuse, dăruieşte-ne puterea de a crede şi a răbda până ce vine vremea asta! Amin. * * * Cuvinte în elepte Înva ă din nenorocirea acelora din jurul tău, ca să n-ajungi să-nve e al ii din starea ta ajunsă rău.
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet!Scapă-mi, suflet! Scapă-mi, suflet, de se poate, din ce la eşti prins, stinge-mi-te, vâlvătaia focului încins, linişteşte-te, durerea sufletului meu, căci mă rog să mi v-audă Bunul Dumnezeu! Dor – ascunde- i apăsarea, strânge-mi-te, vis, zborule, încearcă- i zarea cerului închis, lacrimă, izvoară- i raza, cântec, hai napoi, soare, nal ă- i iar amiaza frântă peste noi! Smulge-te din sân, iubire, du-te iar în cer, suflet, frânge-te-n mâhnire prins în la de fier, taină, sfâşie- i cununa şi-o aruncă jos, – steagul tău pe totdeauna greu vârtej l-a scos!...
  41. 41. Garan ia Veşnică 41 6. LIBERTATEA CUVÂNTULUI SFÂNT 1. Când Cuvântul lui Dumnezeu va căpăta liberta- te, – atunci vor fi liberi şi cei care poartă Cuvântul Lui; şi când Cauza Domnului va învinge, atunci se vor bucura şi cei care au luptat pentru ea. 2. Până când Numele Domnului este tăgăduit, bat- jocorit şi lepădat în lume, nu poate să aibă o altă soartă nici Lucrarea lui Hristos şi nici mărturisitorii şi purtăto- rii acestei Lucrări. 3. Vai de „credincioşii“ care sunt înăl a i în vremea când Hristos este dispre uit! Vai de „credin a“ care se bucură de libertate în lo- cul unde Hristos este oprit şi închis! 4. Cine vrea să rămână nedespăr it de Hristos tre- buie să îndure şi el, alături de Domnul său, acelaşi tra- tament din partea lumii.
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Cine Îl iubeşte sau, cel pu in, Îl respectă pe Dum- nezeu, măcar îi va respecta – dacă nu-i va iubi – şi pe acei care din tot sufletul lor cred în El. 5. Dar cine nu-L poate iubi şi suferi pe Hristos, cum să-i poată suferi şi iubi pe aceia care din tot sufle- tul lor cred în El? Vrăjmaşul lui Hristos îi va urî totdeauna şi pe slu- jitorii Lui! 6. O, preaiubi i fra i credincioşi, nu alerga i prea mult şi nu dori i prea mult niciodată libertatea voastră de la lume! Dar alerga i şi dori i neîncetat după libertatea lui Hristos şi a Cuvântului Său cel Sfânt! 7. De libertatea voastră poate au sau poate n-au prea multă nevoie oamenii, dar de Hristos au cea mai mare nevoie to i şi tot- deauna. Chiar şi aceia care cred că n-au! 8. Nu vă dori i, mai ales, niciodată o libertate fără Hristos, ci alege i mai degrabă, în astfel de vremuri, slava şi harul de a pătimi şi voi împreună cu El... Pentru ca El, la vremea înăl ării Lui, să vă înal e şi pe voi (Evr 11, 35; I Ptr 5, 6). 9. Ruga i-vă şi dori i ca Numele Domnului să fie înăl at mai curând şi mai presus de orice nume
  43. 43. Garan ia Veşnică 43 şi să fie grăbită venirea vremii de har în care orice genunchi... să se plece înaintea Lui şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dum- nezeu-Tatăl, Numele cel Sfânt al lui Hristos, Dumne- zeu-Fiul... Căci abia de atunci înainte vom fi şi noi, cei ai Lui, liberi şi ferici i cu adevărat împreună cu El! 10. A tăcea, a şti să taci când este vremea tăcerii (Ecles 3, 7) este o mare virtute. A şti să taci, punând cu în elepciune frâu limbii tale şi îngrădire buzelor tale – când e de o mie de ori mai nevoie de tăcere decât de vorbire – este o mare chibzuin ă şi pricepere. 11. A şti întrebuin a bine tăcerea, mai ales atunci când cel rău stă chiar înaintea ta (Ps 39, 1) şi când vremurile sunt de cea mai mare împotrivire – este, de asemenea, un mare dar. Tăcerea, în astfel de cazuri, este dovada unei mari puteri a stăpânirii de sine şi a unei în elepte şi cumpătate purtări... 12. Dar a tăcea atunci când se săvârşeşte o mare nelegiuire împotriva unui nevinovat sau împotriva unui adevăr, a tăcea atunci când Numele Cel Sfânt al lui Dum- nezeu este batjocorit, iar tu po i interveni pentru El... aceasta este o participare la crima care se face. Şi va fi pedepsită ca ea.
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 13. A tăcea când vezi săvârşindu-se nedreptatea şi silnicia, violen a şi uneltirea împotriva cuiva nevinovat, a tăcea când afli că se pregăteşte nefericirea unui semen al tău este a te uni cu fapta celui nelegiuit. Este totdeauna o vină la fel de mare ca a celui care pregăteşte nelegiuirea aceasta. 14. Totdeauna când vezi că se pregăteşte o crimă eşti dator să nu taci, dar nici să vorbeşti necumpătat ori pârâtor, mai mărind răul. Eşti dator să nu taci, dar să vorbeşti cu cea mai ma- re grijă şi grabă, şi în elepciune... Cu grabă, spre a împiedica la timp răul, cu în elepciune, ca să nu-l mai măreşti şi cu grijă, ca să nu te arzi şi tu. 15. Dragul meu, oricine am fi noi care vedem o nedreptate şi oricine ar fi cel care o săvârşeşte, – avem datoria să ne ridicăm oricând contra ne- dreptă ii! Căci dacă noi tăcem, cel nedrept va continua şi mai cu îndrăzneală să facă nedreptatea, iar răul va spori şi mai mult, grăbind nenorocirea mai multora, şi de asta ne vom face şi noi vinova i.
  45. 45. Garan ia Veşnică 45 16. Dacă ne vom ridica împotriva fărădelegii, vor mai îndrăzni şi al ii să se ridice împreună cu noi, iar acela care o face va începe să se ruşineze sau să se teamă... şi va înceta a o face mai departe. Când ne ridicăm cu curaj în apărarea adevărului, totdeauna va rămâne un folos pentru adevăr şi un merit pentru noi! 17. Nu tăcea deci niciodată când vezi sau când auzi săvârşindu-se răul, căci tăcând nu vei putea face niciodată dreptate. Chiar dacă eşti slab, – nu tăcea! Fii în elept şi ai curaj să te împotriveşti răului! Curând se vor mai adăuga şi al ii şi vor striga şi ei, astfel că, până la urmă, răul va fi stăvilit prin cu- rajul tău. 18. Nu tăcea nici chiar dacă ai avea de suferit de pe urma faptului că te ridici contra răului, contra risipei, contra lenei, contra furtului, contra dezbinării, contra vicleniei, contra minciunii ori contra oricărei nedreptă i sau înşelătorii. Până la urmă, dreptatea ta va triumfa. Iar tu vei fi binecuvântat. 19. Conştiin a ta va fi mul umită numai când n-ai
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz luat parte în nici un fel la săvârşirea nelegiuirii, nici chiar prin tăcerea ta, ci te-ai împotrivit hotărât, inând partea adevărului. 20. Chiar dacă n-ai putut împiedica răul, fiindcă ai fost numai tu singur, iar făptuitorii lui au fost mul i... ori pentru că tu ai fost prea slab, iar ei au fost prea tari, – totuşi, dacă ai făcut tot ce puteai face spre a-l îm- piedica pe cel rău, fii mul umit şi aşteaptă în linişte! Va interveni Dumnezeu şi va lucra El mai departe, după ce tu i-ai făcut pe deplin datoria. Doamne, apără Tu binele pe care noi nu-l mai pu- tem apăra şi împiedică Tu răul pe care noi nu-l mai putem! Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu-i nimic să- i ceară-n lume o mai mare grijă-a lui de cum cere Adevărul când îl taci sau când îl spui.
  47. 47. Garan ia Veşnică 47 7. SĂ NE ÎNVĂ ĂM PE NOI ÎNŞINE 1. Dacă n-ai putut avea în copilărie o mamă ade- vărată şi un tată credincios, dacă n-ai avut pe cineva să îngenuncheze cu la- crimi şi cu dragoste la leagănul tău, ca să te crească în credin a lui Hristos, dacă n-a avut cine să te înve e să te rogi şi să crezi – atunci, măcar acuma te gândeşte tu la aceasta. Cine n-a avut pe nimeni să-l înve e binele are cu atât mai mult datoria să înve e el însuşi, când ajunge să poată. 2. Dacă n-ai avut, în cei şapte ani de acasă, nici o inimă iubitoare şi evlavioasă care să te îndrepte cu căl- dură spre dragostea lui Dumnezeu, – atunci, măcar acum, tu îndreaptă-te pe tine spre adevărul cunoaşterii lui Dumnezeu, spre frica şi ascultarea de Hristos, spre ura fa ă de păcat, spre binefacerea aproapelui, rugându-te pentru tine măcar tu, acum.
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Şi dacă nici mai departe, în creşterea şi în în- tâmplările vie ii tale, n-ai putut avea un îndrumător să- nătos, cu sim de răspundere pentru tine şi pentru mântuirea ta, – atunci, măcar tu, acum, după ce ai ajuns să po i singur vedea şi cunoaşte ce este bine şi ce este rău, ar trebui să faci asta! 4. Să- i deschizi mai bine ochii asupra a tot ce vezi şi ce auzi, şi ce înve i, ca să- i po i da seama că nu există nici o faptă care odată să nu-şi primească răsplata ei. Dar nu prin aranjamentul oamenilor o primeşte, ci pentru că este un Dumnezeu, Care veghează asupra tu- turor în orice timp! 5. Văzând cum fiecare faptă a fiecărui om este pe drept răsplătită odată, te-ai fi putut convinge şi tu că este un Dumnezeu, chiar dacă nimeni nu i-ar spune asta. Căci nimeni altcineva afară de El n-ar putea cu- noaşte şi n-ar putea răsplăti aşa până şi cele mai ascunse fapte. 6. Chiar dacă ai spune că nu po i crede în lucrurile supranaturale şi chiar dacă ai fost crescut în necredin ă şi ai pri- mit explica ii omeneşti asupra minunilor lui Dumnezeu pe care le-ai văzut şi tu,
  49. 49. Garan ia Veşnică 49 – există totuşi acest lucru de netăgăduit: că fiecare om îşi primeşte răsplata faptelor lui ori imediat, ori ce- va mai târziu, dar sigur şi totdeauna; ar fi de-ajuns chiar şi numai aceasta ca să te încre- din ezi că există Dumnezeu! 7. Căci nu- i po i explica cum crima cea mai bine ascunsă este descoperită şi cum cel mai viclean ho este prins, şi cum cea mai şireată nelegiuire este aflată, şi cea mai ascunsă ticăloşie ajunge arătată dintr-o dată pe fa ă, nici cum cea mai mişelească trădare iese la iveală pe neaşteptate. Toate-toate ajung odată să fie cunoscute şi răsplă- tite după cum merită! Cine poate face asta oare în afară de Dumnezeul Care vede tot? 8. Iată, în trecut, popoarele care au nedreptă it şi au asuprit pe altele, cum s-au prăbuşit, oricât de tari erau! Şi cum le-a venit de grabnic pierzarea, tocmai când se credeau de neînvins! Au pierit, aşa că astăzi nu mai este nici o urmă de multe dintre ele. Încă o dată: cine poate face asta, dacă nu Dumnezeu? 9. Iată şi în prezent... Popoare mari şi oameni pu- ternici care nedreptă esc şi chinuiesc pe cei mai mici şi mai slabi... Încă nu vei muri nici tu şi vei vedea răsplata cum- plită pe care nelegiuirile făptuite o vor aduce peste cei care sunt asupritorii altora.
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Priveşte oameni tari acum, tirani şi asupritori ai părin ilor lor, ai so ilor, ai copiilor sau ai supuşilor lor..., oameni care încalcă legea dreptă ii şi a recunoş- tin ei, – şi vei vedea sigur şi curând ce sfârşit vor avea. Numai deschide- i bine ochii şi mintea la aceasta! 11. Priveşte la cei care se poartă obraznic, trufaş şi nedrept, încălcând legile omeniei, ale dragostei şi ale bunătă ii, ale ascultării şi ale bunului-sim – aceste legi umane şi dumnezeieşti – care umblă prigonind pe Hristos şi pedepsind pe nevinova i, şi batjocorind ce este sfânt... – şi vei vedea cum vor ajunge în curând! Numai că Dumnezeu nu-i trăsneşte dintr-o dată, ci pe încetul. 12. Uită-te bine la cei nelegiui i astăzi – şi adu- i aminte că nu vei muri până ce îi vei vedea pe mul i trân- ti i şi nimici i. Când vei vedea acestea, să te încredin ezi că de aceea este o răsplată, pentru că este un Dumnezeu! Şi încredin ându-te, să te întorci la El, ca să nu pieri şi tu! 13. Dacă tu, dragă suflete, nu te-ai apropiat până a- cum niciodată de Dumnezeu, dacă (din nou) în primii tăi anişori nu te-a cuprins o mamă la sânul ei iubitor şi dulce,
  51. 51. Garan ia Veşnică 51 să- i împreuneze cu drag şi cu evlavie cele trei de- getu e de la mânu a ta şi, ridicându-le la fruntea ta cu şuvi e bălaie, să- i spună: „Zi şi tu cu mama: «În Numele Tatălui... şi al Fiului... şi al Sfântului Duh! Amin»“... învă ându-te astfel cum să faci primii tăi paşi spre întâlnirea cu Dumnezeul TĂU… – atunci ai o datorie dumnezeiască să faci acest lu- cru tu acum! 14. Dacă până acum nu te-ai apropiat niciodată de Sfânta Scriptură, Cuvântul voii lui Dumnezeu, ca prin ea să-L întâlneşti şi tu pe Dumnezeul TĂU, – atunci fă acest lucru chiar acum! 15. Şi dacă până astăzi n-ai aflat încă o biserică sau o adunare sfântă în care cineva şi ceva să te cuprindă puternic, trăgându-te cutremurat în fa a Dumnezeului TĂU, cu Care să te întâlneşti fa ă în fa ă... şi a Cărui privire să te biruie, să te dărâme, să te învie, să te renască, să te înal e... – atunci, dragul meu, dacă până astăzi tu nu L-ai aflat pe Hristos, să ştii că ai fost foarte nenorocit! Vino chiar în clipa aceasta şi fă pasul mântuirii.
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Încă mai po i! Şi nu vei mai avea nici o dezvino- vă ire dacă nu-l faci, pentru că acum, iată, ai cum! 16. Chiar dacă ai putea crede într-un Dumnezeu al cerurilor şi al pământului, Atot iitorul şi Făcătorul tuturor celor văzute şi Ne- văzute... sau po i chiar şi să te închini Lui, cu mul imea – şi ca ea... – tu totuşi nu-L cunoşti şi nu L-ai aflat pe Dumnezeu, dacă n-ai venit plângând, zdrobit sub pă- catele tale, ca să te laşi născut din nou sub Crucea Lui. 17. Dacă tu însu i n-ai venit la Domnul Iisus Hristos, zguduit de căin ă şi de pocăin ă, conştient de păcatele TALE şi plângând pentru păcatele TALE..., dacă n-ai privit zdrobit la Iisus cel răstignit pentru păcatele TALE şi înviat pentru mântuirea TA... Dacă n-ai auzit cum El te cheamă pe TINE şi n-ai sim it cum te-a iubit pe TINE, şi n-ai cunoscut cum te-a salvat pe TINE, chiar pe TINE, Dumnezeu, – atunci tu, dragul meu, încă nu-L cunoşti pe Iisus! 18. Dacă nu L-ai aflat încă pe Hristos ca Mântuitor al TĂU, aşa cum L-a aflat Maria, cum L-a aflat Toma, cum L-a aflat Pavel,
  53. 53. Garan ia Veşnică 53 cum L-au aflat to i acei care, din clipa aceea, L-au avut ca Dumnezeu al LOR... (In 20, 16-28; Fapte 9, 5), atunci şi tu trebuie să-L afli aşa chiar acum, fiindcă altfel să ştii că nu există mântuire pentru ti- ne – şi pentru nimeni! 19. Iar dacă tu nu-L ai aşa pe Dumnezeu, al TĂU, adică dacă nu ai tu cu Dumnezeu o adâncă şi per- sonală părtăşie care vine numai din trăirea credincioasă a unei vie i ascultătoare de toată voia Lui şi care să fie dobândită prin naşterea din nou, a- tunci să ştii şi să nu te înşeli singur – tu nu-L ai pe Dum- nezeu. 20. Şi dacă n-ai cu Dumnezeu o strânsă legătură a unei intime şi tainice vie i de rugăciune şi nici dulcea unire a unei iubiri sfinte, şi nici evlavioasa umblare a unei ascultări smerite de toată voia Lui, atunci cui să te mai rogi tu, cu încredere şi cu nă- dejde, în ziua necazului tău, în vremea suferin ei tale, în drumul singurătă ii tale şi în clipa mor ii tale, dar mai ales a învierii tale? Domnul Dumnezeul Cel Bun să- i ajute, să gân- deşti acum cu cea mai mare grijă la aceasta! Amin.
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. ÎL AI TU OARE PE DUMNEZEU? 1. Spre cine ai să strigi tu cu credin ă, ca să te sal- veze în primejdia vie ii şi a mor ii tale, – dacă nu-L ai cu adevărat pe Dumnezeu? Cui îi spui tu cu dragoste şi cu încredere, în clipele fericite: „Dumnezeul MEU!”, – dacă nu-L ai? Cui vei striga tu în vremea strâmtorării tale: „Dum- nezeul MEU”? Cui vei şopti tu în ceasul mor ii tale: „Dumnezeul MEU!” – dacă nu-L ai? O, câtă nevoie vei avea de Dumnezeu în curând! Vino şi cunoaşte-L! 2. Fericit este sufletul acela care, în orice diminea ă şi seară din via a lui, la orice miez de noapte sau miez de zi, la orice vreme de bucurie sau de primejdie, – poate să-şi ridice privirile lui şi mâinile lui, şi inima lui cu toată dragostea şi încrederea în Sus, spre
  55. 55. Garan ia Veşnică 55 cer, spunând din sufletul lui şi cu tot glasul lui: „Dum- nezeul MEU, iată-mă, vin la Tine fericit şi înlăcrimat, cu toate mul umirile şi temerile mele, încredin at că sunt auzit şi iubit!” 3. Ai ajuns tu oare într-o astfel de părtăşie cu Dum- nezeu, încât El să fie al TĂU? Într-o aşa unire cu Hristos, încât să sim i că El este Mântuitorul TĂU? Dacă da, ferice de tine! Iar dacă nu, te rog, pentru fericirea şi mântuirea sufletului tău, vino acum să îngenunchem împreună şi spune-I şi tu aşa: „Dumnezeul meu, vin să fac voia Ta, – primeşte-mă!” 4. Păcatul nu-l satură niciodată pe acela care gustă din el. Păcatul nu poate da niciodată nimic din ce promite. Păcatul este o minciună şi o înşelătorie a marelui mincinos şi înşelător care este diavolul (In 8, 44). 5. Toată noaptea nefericitei vie i de păcat a omului fără Dumnezeu este o noapte goală, o goană flămândă şi o vânătoare zadarnică! 6. Nefericitul păcătos, după ce o via ă întreagă a orbecăit prin întunericul tuturor păcatelor, căutând cu lăcomie săturarea de plăceri vinovate, ajunge la capătul vie ii sale gol şi flămând,
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz înşelat şi deznădăjduit, pentru că păcatul nu satură niciodată, ci numai înşală. 7. Nesătul sfârşeşte be ivul..., nesătul sfârşeşte furătorul, nesătul, lacomul, nesătul, mincinosul, nesătul, desfrânatul, nesătul, pârâtorul, nesătul, clevetitorul, dezbinătorul, trufaşul, pizmu- itorul... To i-to i aceştia sfârşesc nesătui. Păcatul este ca un balon mare, dar gol. Promite fericirea, dar numai înşală şi zdrobeşte. 8. Diavolul, care îi înşală pe cei care îl ascultă ca să facă primul pas pe căile rele, promi ându-le că, făcân- du-l, vor sim i o săturare fericită, doar îi minte numai. După primul păcat, abia li se a â ă o şi mai bleste- mată foame după alt păcat, după alte păcate. Şi aşa apoi, mai departe, cu cât bea păcătosul din păcate mai mult, cu atâta i se face mai sete după altele, până ce ultimul îl va duce în focul unde se va sătu- ra de urmările păcatului său. 9. Cu cât fură un om rău, cu atâta i se face şi mai foame după furturi. Cu cât desfrânează, i se face şi mai poftă după desfrâu.
  57. 57. Garan ia Veşnică 57 Cu cât se neruşinează, cu atâta devine tot mai neru- şinat. Până când ajunge aşa ca însuşi diavolul: nelegiuit şi plin de toată stricăciunea păcatului, tare de urechi, tare de cerbice, tare de inimă, potrivnic Duhului Sfânt, dezbinător al Lucrării sfinte şi vrăjmaş al oricărei neprihăniri (Fapte 7, 51; In 8, 44; Gal 5, 19-21). Atunci omul nu mai este un rob al diavolului, ci devine însuşi diavol. 10. Pe neaşteptate, vine «o dată», ultima, când dia- volul din om şi din afară îl împinge, îmbrâncindu-l pe vecie pe omul devenit demon, în prăpastia spre care l-a atras mereu, cu fiecare păcat... În prăpastia pe care nefericitul, păcătuind, singur şi-a adâncit-o şi şi-a dorit-o prin fiecare păcat. 11. În inima ta poate încă abia s-a trezit înveninatul gust al plăcerilor satanice şi vinovate: al paharului de băutură, al fumului de igară, al petrecerilor şi cuvintelor murdare, al localurilor de desfrâu, al căr ilor şi filmelor porcoase, al prietenilor şi tovarăşilor strica i. Cutremură-te de groază şi fugi de toate acestea în bra ele lui Iisus;
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – altfel, vei ajunge cu siguran ă, prin acestea, în fo- cul veşnic! 12. Cutremură-te, căci înapoia tuturor păcatelor este şarpele cel grozav – diavolul, care te pândeşte şi te amăgeşte astfel, ca să te ucidă. Nu primi momeala lui cu care vrea să te prindă cum prinde undi a ascunsă sub râmă pe bietul peşte neştiutor. Fugi îndată de undi a diavolului la Hristos – Singu- rul tău Mântuitor! 13. Priveşte ce face diavolul cu ceilal i, pe care i-a prins în plasa lui, – şi fugi de păcat până n-ai fost legat de tot! Plasa diavolului sunt păcatele la care privesc acum cu poftă şi ochii tăi neştiutori. Păcatul este cursa mor ii şi a pierzării tale! 14. Priveşte ce au ajuns cei cu paharul, cei cu iga- ra, cei cu „ciupeala“, cei cu lenea şi cu „distrac iile“! Vagabonzii, neascultătorii şi to i necumpăta ii, to i cei căzu i şi robi i de păcat. Satana îşi bate joc şi le duce la pierzare nu numai sufletul, ci şi trupul. 15. O, dacă ai putea cutreiera toate spitalele, azi- lurile, casele de nebuni, închisorile, sanatoriile – şi iadul... – abia atunci ai vedea cu adevărat unde duc păcatele! Şi, poate, te-ai lecui pe totdeauna de pofta după ele!
  59. 59. Garan ia Veşnică 59 Fiindcă este cu neputin ă de descris ce plată dă dia- volul acelora ce-l ascultă şi care primesc păcatele pe care le îmbie el. 16. Îngrozeşte-te, dragă suflete, înainte de a ajunge acolo şi întoarce-te la Domnul Iisus, ca să te salveze de pierzarea sufletului şi a trupu- lui tău înainte de a fi prea târziu! Roagă-te şi strigă-L pe Domnul, zicând: Doamne Iisuse, ai milă de mine, primeşte-mă la Tine şi mân- tuieşte-mă! 17. Se întâmplă câteodată, în via ă, şi unui om cre- dincios să cadă şi el într-o cursă a diavolului... Într-o clipă de slăbiciune sau de neaten ie, la o as- cunsă ispită a şarpelui, i se poate întâmpla oricărui su- flet să se poticnească şi să cadă... – dar sufletul credincios nu va rămâne căzut. Ci în- dată se scoală şi aleargă cu lacrimi şi pocăin ă la Dom- nul, Care îl spală şi îl primeşte din nou lângă El. 18. Chiar şi celui mai credincios până în acel mo- ment slab, nenorocirea unei căderi i se poate întâmpla. Au fost atâ ia mari viteji ai Domnului, oameni cu o mare putere de voin ă şi de înfrânare, dar care s-au po- menit dintr-o dată trânti i în vreun păcat, de vreun fel de ispită a vrăjmaşului. Dar nici unii dintre aceştia nu s-au lăsat lega i pe totdeauna acolo. Ci, ridicându-se, au luptat cu diavolul, i-au rupt legăturile ispitei – şi au scăpat!
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 19. Pe pământ, numai Hristos a fost nebiruit! În drum spre cer, creştinul trece prin multe primej- dii în călătoria sa. Şi se poate ca, din vreun ascunziş, vrăjmaşul care-l pândeşte neîncetat să-l rănească cu vreo săgeată aprin- să, când scutul credin ei sale nu-i inut cu o veghere trează chiar cum se cuvine. Dar Dumnezeul său îl scapă totdeauna, el se vinde- că şi luptă iarăşi, mai departe şi mai hotărât împotriva păcatului. 20. Se poate oricărui credincios să-i pătrundă vreo- dată în cap vreo săgeată de rătăcire, când coiful mântui- rii, adică învă ătura sănătoasă, nu-i chiar puternic aşe- zat peste mintea lui. Dar niciodată el nu cade, ca să piară în rătăcire. În- demnul Duhului Sfânt, mustrările şi rugăciunile fra ilor îl ajută, iar el, primindu-le, este salvat. Dacă este cu a- devărat credincios smerit şi sincer! Doamne Duhule Sfinte, călăuzeşte-ne şi apără-ne printre tot felul de primejdii care pândesc mântuirea noastră! Amin.
  61. 61. Garan ia Veşnică 61 9. CĂDEREA ŞI RIDICAREA 1. Oricât ar fi de adâncă rana inimii unui adevărat credincios şi oricât ar fi de serios atinsă orientarea min- ii sale, – adevăratul credincios se ridică iarăşi din orice cădere, se îndreaptă iarăşi şi se reface iarăşi. Căci Duhul Sfânt, Cuvântul şi fra- ii pe care el îi iubeşte îl ajută. 2. Dumnezeul nostru, Care vede adâncul inimii noastre şi inta gândurilor noastre curate, nu ne lasă prea mult nici în căderea inimii înşelate, nici în rătăcirea min ii umbrite. Ci, prin mijloacele dragostei Lui sau ale mustrării Sale, sau chiar ale pedepsei binefăcătoare, – prin Cuvântul Său ori prin al fra ilor, prin asprimea sau prin bunătatea Sa, totdeauna are grijă Dumnezeul nostru ca să ne ridice iarăşi.
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Numai dacă sufletul nostru este sincer şi dacă ini- ma noastră este smerită, ca să asculte! 3. Din orice cădere şi din orice ridicare a sa, cre- dinciosul adevărat va face totdeauna un nou prilej de o şi mai strânsă apropiere a sa de Dumnezeul său şi de fra ii săi, care l-au ajutat să se ridice. 4. Orice cădere trebuie să fie pentru noi o nouă ex- perien ă care să ne ajute nu numai ca noi să ştim cum să ne păzim mai bine în viitor de orice ispită şi, luptând mai tare, să nu ne lăsăm doborâ i, – ci să ştim şi cum să învă ăm şi să-i păzim şi pe al ii de această cădere. 5. Chiar şi Lucrării lui Dumnezeu în lume i se în- tâmplă multe necazuri şi nenorociri, dar toate acestea îi sunt rânduite numai ca să-i des- chidă ochii asupra unor ispite şi primejdii la care ade- sea ochii ei nu iau seama îndeajuns – sau prin care încă nu trecuse până atunci. Pentru ca, trecând acum prin acestea uneori cu du- reroase răni şi pierderi, să câştige câte o experien ă a- dânc folositoare apoi pentru viitor. 6. În lupta lui Hristos, Lucrarea Sa trebuie să în- ve e mereu, fiindcă lucrul Domnului trebuie făcut tot mai bine şi tot mai bine. Şi se cere făcut tot în mai mare măsură, iar învă ământul acesta nu-l poate afla mai bine de- cât în necazuri.
  63. 63. Garan ia Veşnică 63 7. O, cât de adevărat este acest lucru şi cu Oastea Domnului!... Facă Domnul nostru Iisus Hristos ca, după ce El o va ridica iarăşi, după ce îi va da prin Duhul Sfânt un nou şi puter- nic avânt, după ce îi va reda iarăşi libertatea, Oastea Sa şi lucrătorii Săi să nu uite niciodată lec- ia pe care Domnul a vrut ca ea s-o înve e acum prin în- cercările prin care a trecut-o! 8. Facă Domnul ca Oastea Sa, acum orientată de- plin şi sănătos asupra tuturor celor dinlăuntru şi din afa- ră, să ştie să înal e steagul lui Hristos şi mai strălucit, să mărturisească Cuvântul lui Dumnezeu şi mai lămurit, să trăiască voia Lui şi mai puternic, făcând totul şi mai rodnic şi mai ascultător pentru El. Ca să împlinească mai fericit solia cu care Dumne- zeu a trimis-o la neamul acesta şi în Biserica aceasta, spre mântuirea lor şi a sa. 9. Câtă vreme Oastea Domnului este într-adevăr după voia lui Dumnezeu, umblând în ascultarea voii Sale şi luptând în slujba Evangheliei Sale cu armele lui Dumnezeu (Ef 6, 11), – atâta vreme Hristos Însuşi merge în fruntea aces- tei Oştiri şi El Însuşi luptă prin ea şi luptă pentru ea (Ps 44, 6-7).
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Cu o astfel de Oştire a Lui, Domnul Iisus Biru- itorul iese totdeauna în lupte şi ea este totdeauna birui- toare. Când ostaşii Domnului ies din luptă cu o mare iz- bândă, totdeauna Domnul Oastei iese cu o mare slavă! 11. Duhul lui Dumnezeu vrea să Se poată folosi de Oastea Sa cu bucurie şi cu rod în scopurile Sale, în sluj- ba Împără iei Sale, a mântuirii multora şi a împlinirii voii Tatălui celui Ceresc, care este mântuirea tuturor oamenilor (I Tim 4, 10). Fericită este Lucrarea Domnului care este călăuzită şi folosită astfel de Duhul Sfânt! 12. O, cât de minunat se văd biruin ele lui Dumne- zeu pe care le dă Hristos de fiecare dată unei astfel de oştiri a Lui în orice luptă a ei, când ea este în totul unită şi ascultătoare de El! O, cu ce prăzi bogate luate de la diavolul se întoar- ce fiecare ostaş credincios de fiecare dată, când luptă spre slava şi bucuria Domnului său! 13. Fericite sunt zilele când vestitorii Domnului au o putere dumnezeiască în vorbire, în rugăciune şi în cântare, în chemare şi în toată fiin a lor, iar ascultătorii au un puternic îndemn spre evlavie, spre pocăin ă şi spre lacrimi. 14. Fericită este vremea când Cuvântul lui Dumne- zeu se răspândeşte cu repeziciune, ca focul mânat de un vânt puternic...
  65. 65. Garan ia Veşnică 65 Atunci Oastea Domnului creşte cu miile... atunci Lucrarea lui Dumnezeu propăşeşte în nu- măr, în roade, în frumuse e şi în întindere... iar Biserica Domnului cea vie câştigă în toate pri- vin ele, căci atunci Împără ia Domnului este mărită şi Nu- mele Său este slăvit (Isaia 53, 10). 15. Pe cât de fericite sunt zilele frumoase, pe atât de nefericite sunt acele zile când Oastea Domnului îşi pierde, îşi uită şi îşi părăseşte buna rânduială a ascultă- rii poruncită de Domnul (I Cor 7, 17 şi 12, 28). Vai de acei prin care vin smintelile în Lucrarea cea sfântă a lui Dumnezeu! 16. Vai de acei prin care se pierde ordinea şi vine dezordinea, prin care se pierde ascultarea şi se iveşte neasculta- rea (Evr 13, 7) şi se pierde părtăşia, şi se aşază dezbinarea (Fapte 20, 29-30), şi se pierd armonia şi pacea, iar în locul acestora cresc tulburările şi neîn elegerile... Celor prin care vin acestea în Lucrarea Domnului şi prin care se in în ea le-ar fi mai uşor să-şi lege o pia- tră de moară de gât şi să se arunce în mare. Păcatul si- nuciderii e mai uşor decât păcatul dezbinării fra ilor! 17. Când se pierde învă ătura sănătoasă şi dau nă- vală tot felul de învă ături nesănătoase, atunci începe nimicirea adunării Domnului.
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Învă ători strica i sunt cei care fac răul cel mai ma- re; ei fac din Oastea Domnului o adunătură neascul- tătoare şi o gloată care merge în neorânduială, din rău în mai rău şi din pu ină în mai pu ină. Atunci se uită de lupta Domnului şi se ocupă to i numai de luptele lor. Blestemat va fi pe vecii vecilor oricine face aşa într-o lucrare şi o adunare a lui Hristos! 18. Cum să mai iasă apoi Domnul cu o ast- fel de „oaste“ şi cum să nu-i pălmuiască El pe nişte astfel de „ostaşi“? Cum să nu trimită Domnul peste adunarea asta fur- tuna, ca să spulbere pleava, pentru ca să se aleagă grâul care mai este în ea? Dacă mai este! 19. Din pricina sufletelor scumpe care suferă în Oastea Domnului din cauza stării rele în care a ajuns, Dumnezeu Însuşi le porunceşte acelora care o pot opri să o oprească, spre a nu merge la nimicire cu to ii. Domnul Însuşi porunceşte ca luptătorii ei, cei care sunt principalii vinova i de starea ei rea, să fie puşi în cernerea şi în cură irea necesară. 20. Cernerea şi focul le îngăduie Domnul peste Lu- crarea Sa numai pentru ca cei buni să-şi cunoască răul din ei şi pe răii dintre ei...
  67. 67. Garan ia Veşnică 67 şi pentru ca cei ce nu pot să se mai îndrepte să fie cunoscu i şi izola i, până când Dumnezeu sau diavolul vor lua ce era al fiecăruia, din ei sau dintre ei. Doamne Dumnezeul nostru, Care Î i vrei Lucrarea Ta curată şi unită, cerne şi arde mereu, până când vei cură i şi vei alege ce este şi ce nu este după voia Ta! Amin. * * * Cuvinte în elepte Bună este chibzuin a înainte de-a cădea, însă şi după cădere-i vai de cel ce-i fără ea. * Numai dragostea trăieşte într-o lume care piere, numai ea rămâne-aceeaşi şi-n-năl are, şi-n cădere.
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nu- i da inima!Nu- i da inima!Nu- i da inima!Nu- i da inima! Nu- i da inima întreagă decât lui Hristos, numai El nu- i face plânsul greu şi dureros! Nu te mai încrede-n totul decât lui Iisus, numai Singur El nu-Şi calcă legământul pus. Nu- i lega întreagă via a decât de Cel Sfânt, numai El nu- i lasă duhul înşelat şi-nfrânt. Nu îmbră işa pe nimeni unic şi divin, numai Domnul î i rămâne Credincios deplin. Şi nu săruta pe lacrimi ochii nimănui, nu-s al i ochi să nu te-nşele, numai Ochii Lui! Fericit acel ce ştie asta la-nceput, vai de cel ce află numai după ce-a trecut!
  69. 69. Garan ia Veşnică 69 10. CERNEREA LUCRĂRII DOMNULUI 1. Cernerea Lucrării Domnului trebuie să ină până când se va cură i şi alege ceea ce este după voia Dom- nului din ceea ce nu este. Până când timpul sau păcatul vor alege pe cine s-a putut îndrepta şi pe cine nu s-a îndreptat. Pe cine se mai poate îndrepta sau pe cine nu se mai poate. Căci Dumnezeu nu poate tolera multă vreme ames- tecătura în Lucrarea Lui. Ori o cură ă – ori o leapădă! 2. Numai după ce a cură it-o prin ciur şi prin foc, Domnul Iisus va mai putea lucra cu Oastea Sa. Căci numai cu o oaste cură ită prin pocăin ă, prin flăcări, prin lacrimi şi chiar prin sânge, – prin ispăşire şi prin îndreptare poate El să lucreze cum vrea. Fiindcă ea se aliniază sănătos în ascultare şi în uni-
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz re, în disciplină şi în cură ie. Numai cu o astfel de oaste curată, Domnul poate ieşi iarăşi la lupta fericită şi biru- itoare. Şi ea numai atunci face bucurie Domnului ei. 3. Sunt uneori împrejurări în care primejdia sau foamea, sau nedreptatea, sau durerea, sau dragostea îl fac pe om să strige... Să strige după salvare, după pâine, după libertate, după uşurare, după alipire, – după tot ce doreşte fierbinte şi nu are. Ce bine este dacă atunci strigătul omului se în- dreaptă spre Domnul – Singurul Care i le poate da! 4. O, cât de dureroase sunt strigătele sufletului lip- sit după fiecare din adâncile trebuin e ale lui!... Şi cât de fericită bucurie îi cuprinde omului întrea- ga lui fiin ă când le dobândeşte! O, de-ar mul umi el atunci cum se cuvine Domnu- lui, Care i le-a dăruit! 5. Ce durere mistuitoare îl chinuieşte până la moar- te pe omul care nu mai ajunge să strângă la inima lui niciodată ceea ce a cerut îndelung cu strigăte mari şi a aşteptat cu nădejde în fiecare zi, deşi a plătit cu pre zdrobitor de greu şi de îndelun- gat ceea ce n-a mai putut afla până la moarte.
  71. 71. Garan ia Veşnică 71 Cine dintre cei din starea asta poate oare să în e- leagă că tocmai în neprimirea acestor lucruri dorite era o binecuvântare pentru el! 6. Nu sunt mai dureroase strigăte ca ale acelora ca- re suferă pe nedrept asuprire, nedreptate, silnicie, pe- depse şi moarte... Lacrimile lor amare şi sângele lor nevinovat, şi dreptul lor nesocotit, şi plata lor jefuită, şi sudoarea lor, şi pâinea lor furată, şi toată jertfa lor strigă mai puternic ca orice alt glas către Dumnezeu. Vai de acei din pricina cărora se ridică spre Dum- nezeu aceste dureroase strigăte! 7. Nevinovă ia asuprită strigă la cer, strigă, cerând dreptate... Iar dreptatea strigă cerând pedeapsă... Strigă, până când vine (Gen 4, 10; Apoc 6, 10; Iac 5, 4; Deut 24, 15) – şi vai de acela peste care vine pe- deapsa aceasta! 8. Dacă nedreptatea făcută unor oameni nevinova i şi dacă cererile lor drepte strigă la ceruri, – atunci sângele şi lacrimile, şi jertfele lor strigă cu atât mai puternic spre Dumnezeu. Şi El le va face drep- tate tuturor alor Săi împotriva asupritorilor lor. Împotriva tuturor celor ce nesocotesc aceste lucruri cutremurător de grele.
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. Cu cât mai puternic trebuie să strige atunci sufe- rin a Crucii Domnului Iisus Hristos! Cu cât mai puternic trebuie să fie glasul Sângelui Său, mai nevinovat decât al lui Abel, şi Pătimirile Sale, mai nedrepte decât oricare altele de pe pământ – care strigă şi strigă împotriva tuturor celor ce L-au batjocorit şi Îl batjocoresc şi azi pe Iisus (I Ptr 3, 18). Vai, ce va fi în Ziua când Pedeapsa lui Dumnezeu îi va ajunge pentru toate acestea! 10. Dacă sângele lui Abel a strigat aşa, – atunci cum trebuie să strige Sângele lui Iisus (Evr 12, 24)? Şi cu cât mai aspră pedeapsă trebuie să-şi ia acela care calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, pângărind Sângele Legământului cu care a fost sfin it, batjocorind pe Duhul Harului Său (Evr 10, 29)? Cine ar putea oare socoti ca nedreaptă pentru astfel de făptaşi pedeapsa focului veşnic, acolo unde viermele conştiin ei nu moare şi focul usturimii remuşcării nu se stinge (Mc 9, 45-48)? 11. Dragă suflete, te rog, ascultă cum strigă şi după tine suferin ele lui Hristos, pe care şi pentru tine le-a îndurat El, Sângele Crucii Lui, vărsat şi din pricina păcatelor tale! Ascultă aceste strigăte care vor să te întoarcă la Dumnezeu cu lacrimi de pocăin ă, pentru ca să te îm- paci cu El acum,
  73. 73. Garan ia Veşnică 73 ca Jertfa Crucii Sale să te poată spăla şi pecetlui şi pe tine pentru mântuirea Sa (In 3, 16; Fapte 3, 19). 12. Ascultă, dragul meu, acum aceste strigăte – şi vino acum la hotărârea cu legământ de pocăin ă şi de ascultare sub Crucea iertătoare şi mântuitoare a Dom- nului Hristos, ca să fii cuprins în numărul aleşilor Lui! Ascultă, cât chemările Domnului pot fi mântuitoare pentru tine. Ascultă şi vino, strigând cu pocăin ă şi cu lacrimi smerite, spre iertarea păcatele tale, ca şi numele tău să poată fi scris în Cartea Vie ii Mielului (Apoc 21, 27). 13. Strigă acum cu rugăciune, cu ascultare, cu că- in ă, cu dragoste, cu cântare, cu binefaceri, cu mijlociri şi cereri sfinte pentru grăbirea venirii mântuirii de la Dumnezeu (I Tim 2, 1-4), pentru tine şi pentru to i ai tăi. 14. Strigă acum, căci dacă nu ascul i acum aceste îndemnuri, va veni în curând înfricoşata Zi când şi ure- chile tale vor auzi ce cumplite vor fi strigătele acestea împotriva ta. Şi ce grozav lucru va fi să cazi în osânda păcatelor împotriva cărora Sângele cel Sfânt al lui Iisus Hristos nu mai strigă decât spre răzbunare şi pedeapsă! Dumnezeu să te ferească de această veşnică vină şi osândă! 15. În via a atâtor oameni sunt aşa de pu ine zilele
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi de rare prilejurile în care sufletul lor plin de bucurie să simtă nevoia de a se scălda numai în valurile dulci ale cântării! Cei mai mul i se scaldă în valurile amare ale suspi- nelor. 16. În via a multor oameni sunt aşa de pu ine cli- pele când prea-plinul inimii lor fericite să simtă nevoia să se reverse în unde liniştite şi calde de rugăciune şi de iubire spre Dumnezeu, cu mul umire şi cu recunoştin ă, în dulcea înfiorare a cântărilor divine sau să izbucnească în nemaistăvilita bucurie a unor măre e şi înalte imnuri... – dar când totuşi sunt, ce neuitate rămân ele pe tot- deauna! 17. Prea mul i ani, în gura omului credincios, cân- tarea bucuriei are prilejul să stea foarte rar şi foarte pu- in – deşi ea ar trebui să fie ca un izvor viu... Căci credinciosul este mereu ca un străin şi un că- lător prin multe locuri primejdioase şi printre vrăjmaşi nenumăra i (I Ptr 2, 11). Totuşi bucuria şi încrederea Domnului ar trebui să-l facă să cânte mai mult decât suspină... 18. În gura multor credincioşi, în loc să stea mereu cântarea fericită a celor viitoare, răsună mai degrabă cântările de jale; sau gemetele de durere, decât fericitele cântări ce- reşti.
  75. 75. Garan ia Veşnică 75 Ce tristă este o via ă care zice că merge în Sus, dar se uită mereu în jos! Care zice că umblă după Domnul, spre via a veşnică, dar se întoarce mereu cu regrete spre via a asta lumească! 19. Cândva, în primăvara vie ii noastre de credin ă şi în zilele fericite ale dragostei dintâi, am cunoscut şi noi, poate, câteva clipe şi câ iva ani de fericire, când primele noastre întâlniri cu Hristos şi cu bucuriile Lui treziseră harfa de aur a dragostei noas- tre, sco ând din ea cântări cum nu se mai auziseră răsu- nând altele pe pământul acesta... De ce au încetat oare aceste cântări în via a multo- ra dintre noi? O, ce bine ar fi dacă le-a i lăsa iarăşi să revină ca atunci! 20. Cât de minunat au luat atunci cele patru vânturi ale Duhului Sfânt cântările noastre şi le-au împrăştiat peste toată fa a pământului! Câte lacrimi de dragoste pentru Hristos au stors aceste cântări şi câte inimi au străpuns ele pentru via a veşnică! Veni i să le cântăm iarăşi cu inima curată şi fier- binte pentru Iisus, ca atunci! Şi vom resim i iarăşi acei fiori ferici i pe care nu-i mai putem uita. Doamne Iisuse, adu iarăşi în gurile şi în inimile noastre cântarea frumoasei dragoste dintâi! Amin.
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. DEZBINĂTORUL DRAGOSTEI FRĂ EŞTI 1. Când vine păcatul dezbinării, ce curând se lasă peste florile cântărilor fericite bruma şi noaptea apăsă- toare a încercărilor îndelungi şi aspre! Şi, în loc să cântăm neîncetat, ani îndelunga i sufe- rim neîncetat şi gemem neîncetat. Ce blestemat este dezbinătorul dragostei – şi ce amare sunt roadele pe care le lasă el oriunde pătrunde! 2. În urma dezbinătorului, cât plângem şi ne rugăm, şi nădăjduim, aşteptând neîncetat după unitatea pierdu- tă... Strigăm, şoptim şi suspinăm către Domnul, zicând: «Înveseleşte-ne, Dumnezeul nostru, iarăşi, măcar tot atâtea zile câte ne-ai smerit… şi tot atâ ia ani câ i am gustat nenorocirea»... măcar atâ ia (Ps 90, 15)! Vai de sufletul care otrăveşte bucuria fră ească! Vai de cel ce se veseleşte când fra ii săi suferă!
  77. 77. Garan ia Veşnică 77 3. O, Doamne Iisuse, dar cu toate acestea noi Te iubim pe Tine mai presus de orice şi iubim Lucrarea Ta la fel, căci am descoperit ce fericită şi strălucită este părtăşia cu Tine mai ales în suferin ă (I Ptr 4, 13-14), dar fă să suferim nu pentru dezbinarea dintre noi! 4. Niciodată n-am fi ştiut noi ce mare poate fi bu- curia de a pătimi pentru Tine, Iisuse, dacă nu ai fi îngă- duit s-o cunoaştem (Flp 1, 29). Cum am fi aflat noi altfel că fericirea cea mai mare de pe pământ este a suferi împreună cu Tine, Iisuse, şi pentru Numele Tău (Lc 6, 22; Evr 13, 13) – dacă nu ne-ai fi făcut parte de ea? 5. Numai prin necazuri am găsit mijlocul de a ne bucura totdeauna (I Tes 5, 16; Rom 5, 3). Căci, necazuri având totdeauna, dacă în ele ne că- utăm prilejul bucuriilor, atunci le vom avea neîncetat. Dar aceasta este o taină pe care pu ini o cunosc şi un har care la pu ini le este dat. 6. În necazuri vom putea avea şi noi neîncetat, ca primii noştri fra i creştini, acele bucurii pe care lumea nu le poate cunoaşte şi nu le poate în elege, pentru că ea fuge de necazuri, le urăşte şi caută să le înlăture. Binecuvântat este acel hotar de la care noi începem să ne bucurăm în necazuri! Nu oricine îl cunoaşte! 7. După ce ai fost înşelat mereu de mul i oameni în care ai avut o mare încredere
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi după ce ai fost amăgit de mul i dintre cei pe care te-ai bizuit cu o inimă sinceră, rezemându-te pe ei cu multă nădejde... – ce greu te mai po i încrede în vreun om! Şi totuşi ce mul i sunt oamenii vrednici de încrede- rea noastră! Numai că noi nu-i cunoaştem. 8. După ce te-a înşelat chiar şi acela care î i era cel mai apropiat frate şi prieten, chiar acela care era una cu tine şi cu sufletul tău şi chiar cel ce mânca din pâinea ta, – într-adevăr, în cine oare te-ai mai putea încrede vreodată? Nu trece niciodată marginea încrederii! Fa ă de to i oamenii să ai o astfel de margine. Numai fa ă de Dom- nul, nu! 9. Pe cine te-ai mai putea bizui fără margini – din- tre oameni? Cui să mai îndrăzneşti să- i deschizi inima chiar întreagă şi să- i dezveleşti chiar şi cele mai ascunse răni, şi să- i verşi sufletul chiar tot? Nu- i împărtăşi taina ta şi sim ămintele tale, chiar toate, nimănui, decât lui Dumnezeu. Căci nici chiar cel mai apropiat nu i le poate purta fără să te judece sau să le arunce. 10. După ce ai fost înşelat în iubirea ta, cu toată fiin a sufletului tău zdrobită de durere şi de întristare, priveşti neîncrezător peste to i oamenii.
  79. 79. Garan ia Veşnică 79 Închizându-te în durerea ta, îi osândeşti atunci pe to i, dispre uindu-i pe to i şi rupându-te de to i. Totuşi, vina pentru asta nu-i numai a celui ce te-a înşelat, ci şi a ta, care l-ai crezut mai mult decât un om. 11. O, ce grele sunt clipele dezamăgirii despre oa- meni şi cât de amărât este sufletul tău în starea aceasta!... Atunci î i spui, cu legământ pentru tot restul vie ii tale, că numai în Dumnezeu o să te mai încrezi! În ni- meni altcineva, niciodată... Ce bine ar fi fost să- i spui asta înainte – şi nu îna- poi! 12. Când trăieşti în locuri şi în timpuri de apăsare şi de nedreptate, atunci, da, bine faci să nu te încrezi în cei mai mul i dintre oameni. Când la fiecare col este un pândar sau un ho , cum să te mai po i bizui pe cineva? Şi totuşi uneori uşurătatea noastră nu ine seama de asta! 13. Când orice ai spune şi orice ai face, chiar şi cu gândurile cele mai bune, totul î i este răstălmăcit şi in- terpretat rău, când cele mai curate dorin e spre împlinirea voii lui Hristos, totul, î i este judecat rău şi î i este privit cu bănuială, cu răutate şi cu suspiciune, – atunci în cine să te mai încrezi?
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Când umbli printre şerpi, caută să fii cel pu in tot aşa de în elept ca ei, spre a putea să te strecori printre ei ca să faci binele. 14. Când î i este răstălmăcit mereu cu rea-credin ă totul, când ce spui la ureche auzi de pe acoperişul ca- selor, – atunci, da, înva ă ca numai în Dumnezeu să te mai încrezi! În nimeni altcineva nu. Şi numai Lui să-I spui ce nu vrei să auzi din gura lumii. Căci pretutindeni mişună cei răi, sub toate numirile şi sub toate formele (Ps 12, 8). 15. Mai bine faci oricând să te păzeşti de oameni (Mt 10, 17), căci nu mai po i şti adeseori şi nu mai po i alege care nu-i sau care nu poate deveni un răufăcător pentru tine, – fie cu voia, fie fără voia lui, fie prin ştiin a, fie prin neştiin a sa. 16. Mântuitorul a spus că vor veni vremuri în care va trebui să fii foarte atent şi să te păzeşti chiar şi de cei din casa ta şi din familia ta. Chiar şi de fiin a cea mai apropiată de inima ta şi de sângele tău (Mt 10, 21-22)... O taină este un lucru foarte greu, pu ine inimi o pot purta!
  81. 81. Garan ia Veşnică 81 17. Într-atât de mare va ajunge stricăciunea oame- nilor din urmă, încât nu te vei mai putea încrede în chiar nici un om. Într-atât de vicleană va fi orânduirea asupritoare şi într-atât de pierdută va fi credin a în Dumnezeu pe pă- mânt – încât fiecare va vinde pe fiecare şi nici un om nu se va mai încrede în nici un om. Întocmai aşa este iadul! 18. În astfel de vremi şi de stări, Lucrarea lui Dum- nezeu va trăi şi va propăşi numai prin puterea şi grija lui Hristos. Căci orice altă putere a lucrătorilor Domnului şi orice mişcare a credincioşilor Domnului vor fi îngrădite, pândite şi împiedicate cu gândul cel mai uci- gaş şi mai necru ător. Doamne, ai milă de ai Tăi atunci şi scurtează acele zile din pricina marilor primejdii sub care vor sta! 19. În vremile grele din urmă, toată stăruin a şi în- crederea trebuie să fie puse fierbinte şi tare numai în Domnul Dumnezeu. Tot reazemul să fie pus numai în El şi cerut fier- binte de la El, numai de la El. Fiindcă de nicăieri din altă parte nu va fi nici un ajutor pentru copiii lui Dumnezeu. 20. Numai Dumnezeu Singur mai poate deschide atunci por ile pe care nici unii nu le vor mai putea. Şi numai El va putea înlătura zidul de după care to i ai Domnului vor suspina neputincioşi.
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Fără El nu vor putea nimic atunci... Dar chiar nimic (In 15, 5)! Ce minunat va veni atunci, dintr-o dată, Domnul în ajutorul alor Săi, nimicindu-l pe nelegiuit doar cu sufla- rea gurii Sale!... Vino, Doamne Iisuse, la timp! Amin. * * * Cuvinte în elepte Mare lucru e a crede cum voieşte Dumnezeu, căci a crede ce- i convine niciodată n-a fost greu, dar unire şi putere-i numai în credin a vie, în credin a de plăcere-i dezbinare şi urgie.
  83. 83. Garan ia Veşnică 83 12. LUAREA ŞI MUL UMIREA 1. Toate lucrurile din lumea aceasta care sunt zidite şi lăsate de Bunul Dumnezeu, în măsura îngăduită de El şi în vremea îngăduită de El, – sunt bune şi de folos, dacă se iau cu mul umiri şi cu gând curat (I Tim 4, 4-5). Folositoare şi îngăduite omului sunt, în felul aces- ta, toate cele ce omul le ia şi pentru trupul său, şi pentru sufletul lui. 2. Când omul ajunge să-şi lipească inima de lucru- rile lumii şi începe să trăiască numai pentru acestea –, atunci începe nefericirea sa. Când întrebuin area lor întrece timpul şi întrece şi mă- sura îngăduită de Dumnezeu, toate încep să-i fie spre rău. Când aceste bunuri şi fiin e pun stăpânire în chip idolesc şi neîngăduit de mult pe inima noastră, atunci, oricât de bune ar fi fost cele avute, ele de- vin o pricină de cădere şi un rău pierzător pentru noi.
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Să nu ni se lipească inima de nimic din ceea ce ni se poate răpi de către al ii sau putem pierde noi în via a aceasta. Să nu ni se lege sufletul de nimic din ceea ce ne poate pe noi răpi şi pierde, despăr indu-ne de Domnul Iisus şi de fra i. 4. Nu- i lipi inima ta, dragul meu, decât de Hristos, Mântuitorul cel Preabun şi Iubitor! Nu- i lipi inima ta decât de Cuvântul Lui, de Bise- rica Lui, de Calea Lui şi de Inima Lui. Nu- i lipi inima ta decât de lucrurile şi de comorile cele de Sus (Evr 10, 34; Mt 6, 19-20). De cele ce nu se văd (II Cor 4, 18) şi de cele ce nu se pot pierde. 5. Nu- i lipi inima ta de nimic din cele ce se văd, căci toate acestea sunt atât de trecătoare: ele par că sunt, – dar nu-s. Şi când se vor duce de la tine vor smulge şi inima ta, care a fost lipită de ele. 6. La tot ce po i avea drag pe lumea asta, trebuie să ai o margine peste care să fii cu grijă a nu-i îngădui sărmanei tale inimi să treacă, în alipirea ei... Chiar şi în dragostea ta fa ă de cei mai apropia i ai tăi, această margine în eleaptă nu trebuie întrecută niciodată. 7. Ci numai fa ă de Dumnezeu inima noastră nu trebuie să aibă nici o margine în alipire, în dragoste şi în încrederea ei, niciodată. Pe El trebuie să-L iubească toată inima noastră, cu
  85. 85. Garan ia Veşnică 85 toată puterea alipirii ei (Mt 19, 29). Şi până în cea din urmă clipă a vie ii noastre. 8. Dacă eşti mamă, dacă eşti tată – sunte i părin i şi privi i ca la soarele de pe cer la copilul vostru, la co- moara dragostei voastre, pe care îl strânge i la pieptul şi la sânul vostru, acoperindu-l cu sărutul vostru şi gă- sindu-i atâtea drăgăstoase numiri... Ave i totuşi grijă de inimă! Mai păstra i un col işor de rezervă şi pentru ne- prevăzut! 9. Să nu vă fie inima zdrobită cu totul dacă i s-ar în- tâmpla şi copilului vostru ceea ce altora li s-a întâmplat, ceea ce voi nici nu îndrăzni i a gândi acum, dar ca- re totuşi e cu putin ă. Nu vi-l face i mai scump decât pe Dumnezeu! 10. Dacă ave i o casă, o mobilă, o func ie, o stare, un lucru sau o fiin ă la care ine i deosebit de mult, mai mult ca la orice altceva pe lumea asta, – şi voi să ave i totuşi grijă de partea în eleaptă a inimii voastre! Ca să nu fi i zdrobi i de tot dacă vi s-ar lua, ave i grijă să nu pună stăpânire pe inima voastră. 11. Dacă ave i un nume lăudat sau o frumuse e strălucitoare, dacă ave i o situa ie deosebit de bună sau o ceată de prieteni deosebit de plăcu i, – o, nu vă alipi i inima toată nici de plăcerile, nici de nădejdile acestora,
  86. 86. 86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz căci nimic nu-i mai înşelător astăzi, nici mai amar mâine ca nimicurile acestea, care trec mai repede decât visurile nop ii; ci alipi i-vă inima numai de Singura Comoară care devine din ce în ce tot mai bogată şi mai strălucită: de HRISTOS! 12. O ureche atentă aude totdeauna cuvântul întreg: nu numai sunetul, ci şi în elesul lui. 13. Un ochi treaz vede nu numai partea din afară a lucrurilor, ci mai ales partea lor dinăuntru. Căci aceasta este cea mai însemnată... 14. Ochii min ii în elepte vor citi nu numai pe rân- duri, ci mai ales printre rânduri şi pe sub ele, căci acolo se află, de fapt, adevărul... Vor vedea nu numai litera, ci mai ales duhul din ceea ce citesc, căci acesta este miezul. 15. O minte sănătoasă va pătrunde nu numai vor- bele cuiva, ci mai ales gândurile ascunse sub vorbele rostite de el. Va deosebi nu numai sunetul prezent, ci şi ecoul lui viitor. 16. O minte atentă aude de două ori: aude nu nu- mai fapta, ci şi urmarea ei. Aude de două ori, pentru că şi urechile trupului, şi cele ale duhului său sunt desfundate (Mc 7, 35).
  87. 87. Garan ia Veşnică 87 17. Cel în elept va vedea de două ori, pentru că şi ochii cei trupeşti, şi cei sufleteşti ai săi îi sunt deschişi. Va în elege de două ori, pentru că şi mintea cea- laltă, cură ită de Apa cea Vie a Cuvântului şi luminată de Adevărul veşnic, s-a deprins, prin întrebuin are, să deosebească bine voia lui Dumnezeu (I Tes 4, 1). 18. Pentru un om care îşi are toate sim urile sale treze şi sănătoase, o dată dacă vorbeşte Domnul, îi este de-ajuns: el aude de două ori. O dată aude în elesul datoriilor celor trupeşti, a do- ua oară aude în elesul datoriilor celor duhovniceşti. 19. Cel credincios cu adevărat aude de două ori: o dată în elegând voia lui Dumnezeu. A doua oară, fă- când această voie a lui Dumnezeu. Dorin a de a-L asculta pe Dumnezeu şi dragostea de a fi pe placul Lui sunt la el atât de grabnice spre as- cultare (Iac 1, 19) şi spre împlinire, încât el nu la- să nici un timp gol între auzirea şi înfăptuirea Voii lui Dumnezeu. 20. Drumul de la urechea la inima celui credincios este atât de scurt, iar aceste două păr i ale fiin ei celui bun sunt atât de unite, încât ele aud deodată, aud în acelaşi timp, aud în acelaşi gând şi aud în acelaşi fel Cuvântul dorin ei lui Dumnezeu. Doamne Duhule Sfinte, Te rugăm să le faci la fel în noi! Amin.
  88. 88. 88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 13. MINTEA ŞI INIMA 1. Fericită şi binecuvântată să fie veşnic fiin a care are deschişi ochii săi şi treze urechile sale, aceste două căi de percepere a Cuvântului lui Dumnezeu! Mintea unei astfel de fiin e nu va întârzia auzind Cuvântul şi trimi ându-l spre inimă (II Cor 2, 17). Nici inima nu va înfăptui rău şi vinovat ceea ce trebuie înfăptuit bine şi curat. 2. Binecuvântate să fie mintea ascultătoare şi inima bună care nu nesocotesc şi nici nu răstălmăcesc vorbele Domnului, ci primesc bine ceea ce trebuie primit cu scumpătate şi împlinit cu sfin enie. 3. Binecuvântate să fi i voi, suflete scumpe şi ve- ghetoare, care în orice vreme sunte i gata să asculta i cu orice pre , ca Avraam, şi să împlini i toată voia lui Dumnezeu, ca David, auzind nu numai Cuvântul Lui, ci şi Duhul Lui, din poruncile Sale!
  89. 89. Garan ia Veşnică 89 4. Binecuvânta i să fi i voi, care, auzind aceste do- uă ecouri ale voii lui Dumnezeu, le împlini i fără a schimba nimic din ele, nici după dorin ele inimii voastre omeneşti, nici după scopurile min ii fireşti, ci împlini i totul cu grabnică sinceritate şi bucurie, întocmai după cum a i auzit şi primit (I In 2, 24). Căci după cum sunte i voi fa ă Dumnezeu, aşa este şi aşa va fi şi El fa ă de voi (Ps 8, 25-26). 5. După cum fiecare om îşi are duhul său, adică felul lui de a fi, fiind deosebit al fiecărui om de al altui om, – tot aşa, orice familii, orice localită i, orice popoa- re îşi au duhul lor şi felul lor deosebit de al celorlalte. 6. Felul de a fi al unui om bun este binevoitor şi blând, este darnic şi serviabil, este cinstit şi credincios, este drept, evlavios şi prietenos; – şi tot aşa sunt familii, localită i şi popoare întregi. Ele pot fi astfel unele bune, paşnice, credincioase, – spre deosebire de altele care sunt crude, hrăpăre e, la- come şi ucigaşe. Binecuvântat este cel bun – fie om, fie popor! Şi blestemat este cel rău – fie popor, fie om! 7. Când întâlneşti un om bun, parcă te îngraşi du- hovniceşte! Te împrospătezi fericit lângă el, întărin- du-te în tot ce ai frumos şi bun şi tu în tine. Te umpli de aceeaşi putere şi binecuvântare ca şi el.
  90. 90. 90 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Dar ce îngrozitor este când ai de a face cu unul rău! Aşa sunt şi popoarele! 8. Ce fericire este să găseşti câte un astfel de om al lui Dumnezeu, câte o astfel de familie, câte o astfel de cetate, câte un astfel de popor! 9. Acolo unde sunt cei buni, Numele Domnului es- te iubit şi cinstit. Acolo Cuvântul lui Dumnezeu este respectat şi îm- plinit. Acolo toată voia lui Hristos este adâncită şi trăită cu căldură, cu dragoste, cu rugăciune şi cu evlavie. 10. Ce fericit este totul unde stăpâneşte Duhul Domnului Iisus printr-un om sau prin mai mul i! Acolo uşa este totdeauna deschisă, iar câinii sunt totdeauna lega i ori sunt prietenoşi. Acolo totul şi totdeauna este liniştitor şi dulce, cald şi binevoitor. 11. Unde stăpâneşte Duhul lui Iisus, acolo totdeau- na mergi cu bucurie, stai cu plăcere şi te despar i cu la- crimi, dorind să te reîntorci mereu şi mereu... Dar, vai, cât de pu ine sunt pe pământ astfel de lo- curi şi astfel de suflete! Cât de rare sunt ocaziile să le afli şi cât de scurte sunt clipele în care te po i bucura de ele!

×