Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 17 - traian dorz - numele biruitorului

255 views

Published on

Cn 17 - traian dorz - numele biruitorului

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Cn 17 - traian dorz - numele biruitorului

  1. 1. Numele Biruitorului 1 Traian Dorz Numele Biruitorului 106, 106, 106, 106, 106, 106
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Coperta I: Cristi Ispas © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 978-973-710-089-4 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Numele Biruitorului / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Dom- nului, 2007 ISBN 978-973-710-089-4 289(498) Oastea Domnului
  3. 3. Numele Biruitorului 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 17 TRAIAN DORZ NUMELE BIRUITORULUI Gânduri alese, rânduri culese de scurte medita ii duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Tot ce v-am scris aici cu lacrimi e adevăr curat şi greu, mărturisit pe conştiin ă şi-n Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda i nici o frântură din tot ce spun acum şi scriu, că tot ce nu-n elege i astăzi o să-n elege i mai târziu!
  5. 5. Numele Biruitorului 5 Numele de biruin ăNumele de biruin ăNumele de biruin ăNumele de biruin ă Numele de biruin ă – nume de biruitor, va purta numai acela care moare-nvingător, care a luptat cu răul până-n cel din urmă ceas şi-a mers ne-ncetat nainte şi n-a dat napoi un pas. Ce scump nume este-acesta şi ce strălucită, Sus, va primi cununa vie ii care i-o va da Iisus, ce cântări nemuritoare va cânta cerescul cor când, pe Por ile Măririi, va intra biruitor! Fericit acel ce luptă zi de zi, acum, căutând să câştige-acest sfânt nume, o credin ă tare-având! Harul Domnului l-ajută în tot drumul lui smerit şi-n curând el va atinge ărmul Sfânt – şi-a biruit! Suflet luptător, nu-ntoarce fa a ta de către el, luptă, sângeră şi-aleargă, ca s-ajungi frumos la El; cu-o cunună strălucită te aşteaptă-al slavei nor, luptă, sângeră şi-aleargă să le-ajungi biruitor! Drag urmaşul meu, ascultă-mi dulcele iubirii-ndemn: Crucea Domnului îmbrac-o în al biruin ei Semn, fă- i-o steagul tău şi-armura, fă- i-o spadă şi toiag şi-ai să treci cu biruin ă Scumpul Nemuririi Prag!
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nici o suferin ă, astăzi, să n-o socoteşti prea grea, slava răsplătirii tale e-nmiit mai mult ca ea; cu cântări nemuritoare te aşteaptă-al Slavei cor, luptă, sângeră, aleargă – şi-ai s-ajungi biruitor!
  7. 7. Numele Biruitorului 7 În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s , Marele nostru Dumnezeu şi Singurul Biruitor Etern, Slavă veşnică ie! Pentru că Tu, – spre a ne mântui pe noi to i cei ce eram căzu i total în robia cea fără de nici o salvare, a diavolului, – ai primit să Te cobori din Slava Ta şi să vii în lumea unde stăpânea tiranic diavolul, prin păcat şi prin moarte, numai ca să ne salvezi pe noi, Şi pentru că în această luptă crâncenă ai primit să suferi toate rănile cu care zvârcolirile vechiului Şarpe trebuia să- i străpungă mâinile şi picioarele, şi fruntea, şi coasta, şi tot trupul Tău, numai ca să ne vindeci pe noi, Şi pentru că, în toată această crâncenă înfruntare pe care ai dus-o zi de zi şi pas de pas cu toate puterile întunericului, Tu ai biruit prin răbdarea şi prin sfin enia Ta, prin dragostea şi prin ascultarea Ta, numai ca să ne dezrobeşti pe noi, Şi pentru că, prin Puterea Crucii şi Jertfei Tale, ne dăruieşti şi nouă puterea de jertfă şi de biruin ă în toate luptele noastre cu vrăjmaşul învins de Tine, numai pentru ca, prin biruin a Ta, să fim biruitori şi noi, Slavă veşnică ie, Singurul Biruitor Etern şi Marele nostru Dumnezeu, I i s u s H r i s t o s ! Amin.
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz O, fericit biruitorO, fericit biruitorO, fericit biruitorO, fericit biruitor O, fericit biruitor, grăbeşte spre cunună, Iisus aşteaptă iubitor şi pe-al tău cap s-o pună! Mai luptă-te, nu te lăsa, mai sus privirea ine, Hristos, în strălucirea Sa, te-aşteaptă şi pe tine; nu te lăsa, nu te lăsa, Hristos, în strălucirea Sa, te-aşteaptă şi pe tine! O, încercat biruitor, veghează-n rugăciune, balaurul ispititor pândeşte-a te răpune şi lenea, şi mândria vrea lumina să- i doboare, – numa-n genunchi te po i năl a cel mai frumos spre soare; nu te lăsa, nu te lăsa, de pe genunchi te po i năl a cel mai frumos spre soare! O, obosit biruitor, mai luptă şi mai crede, un nimb pe veci strălucitor spre fruntea ta se vede şi-un cor ceresc de mii de mii stă gata şi te-aşteaptă, spre slava sfintei Cununii mai ai numai o treaptă; nu te lăsa, nu te lăsa, spre slava sfintei Cununii mai ai numai o treaptă!
  9. 9. Numele Biruitorului 9 1. NUMELE BIRUITORULUI 1. Binecuvântat să fie Numele Domnului, Numele Biruitorului Iisus Hristos, căci atât de multe sfaturi, sfătuiri şi conferin e, şi planuri, şi hotărâri puternice şi rele ale multor neamuri, ale multor tirani, ale multor tronuri şi caste hrăpăre e a răsturnat El! Şi multe va mai răsturna încă, până la marele Nele- giuit pe care îl va spulbera cu suflarea gurii Sale şi îl va prăpădi cu arătarea Venirii Lui! 2. Multe sfaturi, chiar şi ale celor mai puternice neamuri, a răsturnat Dumnezeu, în scurta istorie a omu- lui pe pământ. Câte sfaturi „bine puse la punct” a zădărnicit Dom- nul chiar în ultima clipă, dacă ceea ce urmăreau acestea era rău! Printr-un mic amănunt, neprevăzut de ei, dar cu- noscut lui Dumnezeu, totul a fost răsturnat, ori înainte, ori îndată.
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Aşa va fi şi cu ultimele... Marele Biruitor Iisus Hris- tos le va nimici! 3. O, câte măsuri nedrepte, puse la cale în cel mai viclean mod şi esute cu satanică abilitate, şi urzite cu o blestemată pricepere, Dumnezeu le-a zădărnicit, întorcându-le chiar îm- potriva celor ce le urziseră... Atât în micile lor păr i, pe parcurs, cât şi în marea lor parte de la sfârşit! Slavă veşnică În eleptului Biruitor Veşnic, Iisus Hristos! 4. Dumnezeu veghează atent asupra tuturor oame- nilor, ca să-i izbăvească pe cei credincioşi şi nevinova i din orice curse. Şi ca să intervină, răsturnând, mai devreme sau mai târziu, toate sfaturile celor răi, ori schimbând rezultatul lor, ori pe sfătuitorii blestema i. Puternic şi În elept este Hristosul lui Dumnezeu şi Numele Lui este Cel Biruitor şi Etern şi Slava veşnică va fi numai a Lui! 5. Cu ce gând au început mul i conducători de po- poare războaiele lor! Şi chiar ultimele războaie de cuce- riri şi de robie! Şi iată cum s-au răsturnat şi sfaturile, şi scaunele lor sub ruinele pe care le-au făcut armele lor blestemate
  11. 11. Numele Biruitorului 11 şi sub care s-au îngropat pe ei înşişi şi numele lor pe vecii vecilor, în blestemul neamurilor pe care le-au sfătuit rău şi pe care le-au făcut să se lepede de Dumnezeu! 6. Dar cei neascultători şi necredincioşi nu vor să înve e niciodată minte din pă ania înaintaşilor lor bles- tema i, cum nu învă ase cândva nici împăratul Babilo- nului (Dan 5, 20-24). Nu înva ă până când mânia Domnului Dumnezeu, pe Care tot nu încetează să-L provoace, se abate şi asu- pra fiecăruia, scriindu-i osânda cumplită şi imediată. 7. Teme-te, omule, de Dumnezeu şi de mâinile Lui! (Evr 10, 31). Teme-te de răsturnarea planurilor tale şi a scaunu- lui tău şi nu te îngâmfa împotriva voii lui Dumnezeu, nici nu sfătui împotriva celor nevinova i, – ca să nu se abată şi asupra ta prăpădul pe neaş- teptate, cum s-a abătut asupra multora dinaintea ta! 8. Nu lucra, omule, împotriva Cuvântului lui Dum- nezeu şi a Numelui Său Sfânt! Şi nu-i prigoni pe credincioşii Lui! Nu uita istoria semenilor tăi şi nu uita ce au pă it al ii, care au mai fost înainte de tine şi mai mari ca tine! 9. Teme-te, omule, şi nu face nedreptate şi nici asu-
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz prire, nici desfrânare şi nici tiranie, nici crime şi nici nelegiuiri, căci va veni, mai grabnic de cum î i închipui, piei- rea ta şi răsturnarea sfatului tău. Puternicul Dumnezeu, Care vede tot ce faci tu a- cum, este gata să-Şi repeadă săgeata Lui şi asupra pute- rii tale. Numele Lui este Biruitorul. Teme-te! 10. Teme-te, omule, de Acela Care te poate răsturna într-o clipeală din ochi, oricât de tare ai fi tu (Lc 12, 5)! Teme-te de Dumnezeul Care în fiecare zi răstoarnă multe şi-i ridică pe mul i şi pe mul i! 11. Teme-te, omule, de Dumnezeul Care priveşte pretutindeni. Permanent. Şi pe fiecare. În acelaşi timp. Priveşte inten iile, faptele şi căile fiecărui om. Priveşte drept, atent şi autoritar. Priveşte prin întuneric, prin ziduri, prin paravane, prin neprevăzut... Priveşte apărător, amenin ător, mânios şi răsplătitor. O, da, Ochiul Domnului priveşte totul! Teme-te de El! 12. Teme-te de Ochiul lui Dumnezeu, tâlharule, ca- re pândeşti via a sau casa, sau numele, sau libertatea, sau dreptul de orice fel al de-aproapelui tău! Teme-te, desfrânatule, care cau i ascunzişuri şi mij- loace, întuneric şi minciuni, spre atingerea scopurilor tale ruşinoase!
  13. 13. Numele Biruitorului 13 13. Teme-te de mânia lui Dumnezeu, ho ule, care cau i să te strecori printre ascunzători de legi sau de fă- ră-de-legi, printre forme de lucruri sau formalită i de hârtie, ca să nu fii prins făcând nelegiuirea... Căci mânia Dumnezeului Care te vede te va ajunge sigur şi poate imediat. 14. Teme-te de judecata lui Dumnezeu, fă arnicule, care te împodobeşti cu măşti evlavioase ca să- i ascunzi trufia şi ambi ia, şi lăcomia, şi neascultarea ta! În ochii oamenilor, poate ai reuşit un timp să faci aceasta, dar de Ochiul lui Dumnezeu nu- i vei mai as- cunde mult adevărata şi urâta ta înfă işare. Mâinile Lui te vor prinde şi te vor arunca în întune- ricul de afară, după cum este scris. O, de te-ai trezi înainte de a ajunge acolo! 15. Teme-te de blestemul veşnic tu, stricătorule cu inten ie al Cuvântului Sfânt! În ochii oamenilor, tâlharule, nedreptule, prigonito- rule şi ucigaşule, tu po i să pari împărat şi legiuitor, dar Ochiul Domnului te vede aşa cum eşti: tiran şi asupritor. Şi te va judeca odată mânios, dar drept. Aşa cum meri i, pentru tot ce ai făcut şi i-ai silit şi pe al ii să facă împotriva lui Dumnezeu şi a voii Sale. 16. De ochii oamenilor poate şi tu, desfrânatule al trupurilor sau al duhurilor, al cărnii sau al scrisului, al cuvântului sau al faptei,
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz al celor ruşinoase sau al celor sfinte, ai reuşit şi mai reuşeşti să te ascunzi, – dar de Ochii Domnului nici întunericul, nici sti- lul, nici metoda şi nici zidurile nu te vor putea ascunde. El te priveşte până în mocirla inten iilor tale şi aşa te va judeca, după cum meri i: necru ător şi drept. 17. În fa a oamenilor, fă arnicul poate părea evla- vios, credincios şi drept, fiindcă satana i-a pus la înde- mână o mul ime de măşti cu care el ştie bine cum să se acopere în orice împrejurare, spre a înşela buna-cre- din ă a celor care nu-l cunosc încă... dar de Ochiul cel Atotputernic şi Arzător al lui Dumnezeu nu se va putea ascunde nicăieri! 18. Mâna lui Dumnezeu cea Puternică şi Curată va rupe orice mască a oricărui fă arnic, în curând, şi fiecare va fi văzut gol şi va fi urât de to i iubi ii lui. 19. Teme i-vă to i cei care face i răul, căci în Ziua Mâniei Domnului nu va mai fi cine să vă scape... Dar nici voi, credincioşii Domnului, să nu uita i ni- ciodată că Ochiul Domnului priveşte... Priveşte şi vede toate primejdiile întâmpinate de voi spre a-L urma şi sluji pe El. Priveşte şi la fiecare dintre cei care vă pândesc... Priveşte şi la focul în care trebuie să vă cură i i voi, spre a fi fără prihană, fără vină şi în pace, la Venirea Lui sau la plecarea voastră.
  15. 15. Numele Biruitorului 15 20. Ochiul Domnului cel veşnic treaz priveşte la munca şi la lupta voastră frumoasă şi grea, dragi copii ai Lui! La punga voastră, cât da i şi cât vă rămâne... La gândurile şi la faptele voastre, când sau cât sunt făcute în lumină şi în cură ie... Priveşte la fiecare. Fiecând. Şi fieunde. Bucura i-vă voi, to i cei ce umbla i în cură ie şi-L aştepta i pe Domnul cu dor! Venirea Lui vă va despă- gubi de tot ce a i suferit şi a i pierdut pentru El. Amin. * * * Cuvinte în elepte Nu te înşela tu, care ocoleşti sau schimbi Cuvântul, să nu crezi că scapi de-osândă ocolindu-l sau schimbându-l, ci-ndoit o să te-apese acest fapt la Judecată – căci călcarea şi stricarea voii Lui e-nfricoşată!
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 2. OCHIUL ŞI LAUDA DOMNULUI 1. Teme i-vă mereu numai de Ochiul cel Veşnic al Domnului! Căci dacă vă teme i cu adevărat de El, pute i să nu vă mai teme i niciodată de nici un ochi! Nici de al Şarpelui. Nici de al Mor ii. Nici de al Judecă ii. 2. A putea să-L binecuvântezi pe Domnul în orice vreme şi a-L putea lăuda în orice loc şi în orice stare este dovada unei mari şi adevărate vie i de cre- din ă. Dovada unei adânci şi sănătoase cunoaşteri a Lui... 3. În mod obişnuit, oamenii numai în vremi neli- niştite şi îndurerate îşi îndreaptă inima puternic spre Cer şi numai uneori îşi îndreaptă fierbinte gândul cu bi- necuvântare şi cu mul umire spre Dumnezeu...
  17. 17. Numele Biruitorului 17 O, de câte necazuri ar fi scuti i şi de câte binecuvântări s-ar împărtăşi – dacă ar face acest lucru întotdeauna! 4. Cuvântează şi tu bine despre Domnul nu numai când El î i dă, când te ajută şi când te izbăveşte! Atunci îşi mai aduc şi al i oameni, câteodată şi gră- bit, aminte că buzele lor trebuie să-L binecuvânteze pe Domnul. Ci tu laudă-L pe Domnul şi-I mul umeşte şi pentru toate celelalte. 5. A-L binecuvânta pe Domnul în orice vreme este cea mai fericită datorie a noastră, fie vreme de necaz sau de bucurie, fie de grea încercare sau de mare fericire, fie de strâmtorare şi singurătate ori fie de libertate şi de părtăşie. Nu este un lucru uşor acesta şi nu des se poate întâlni aceasta printre oameni, – dar ferici i cu adevărat sunt numai cei care pot face acest lucru! 6. În vremea de rugăciune şi de sărbătoare, de biserică şi de medita ie, – poate Îl mai binecuvântăm unii pe Domnul şi mai lăudăm câteodată Numele Lui... Dar în vremea muncii,
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz în vremea ocupa iilor, în „cealaltă vreme a vie ii noastre”, de peste zi şi de peste noapte, – oare de câte ori gândul nostru cu fa a noastră se întorc binecuvântător spre Dumnezeu? Pentru câte bi- nefaceri primim de la El! 7. Orice vreme în care binecuvântăm Numele Dom- nului este o vreme câştigată fericit pentru noi! Cu cât sunt mai dese aceste izbucniri de mul umire şi de laudă ale inimii noastre pentru Numele Lui, cu atât mai multă lumină se va revărsa peste via a noastră în orice loc şi peste cealaltă vreme a noastră, şi peste celelalte ocupa ii ale noastre – şi cu atât mai mult vom lumina şi noi în jurul nostru. 8. Ori de câte ori noi Îl binecuvântăm pe Dumne- zeu, binecuvântarea aceasta se revarsă, întorcându-se înapoi, trimisă de la El mai grabnică şi mai mare asupra noastră. Ori de câte ori gura noastră este ocupată cu laudele lui Dumnezeu, este ferită de ispita de a se lăuda pe sine sau de a-i lăuda pe oameni. 9. Suflet preaiubit, oricât de ocupat ai fi tu cu tre- burile tale sau cu necazurile tale, sau cu plăcerile tale, – nu- i ocupa vremea şi gura lăudând altceva.
  19. 19. Numele Biruitorului 19 Ci, trezindu- i mintea, laudă-L pe Domnul şi bine- cuvântează Numele Lui! Aceasta va fi pentru tine odihnă şi mângâiere. 10. O, de câte ori auzim cu triste e, chiar pe unii mai credincioşi, vorbind atâta vreme despre orice şi având gura plină de laude pentru câte toate ale lor: pentru copiii lor, pentru avutul lor, pentru talentele lor, – dar aşa de rar se aud din gura lor laude şi binecu- vântări pentru Dumnezeu! De aceea via a lor n-are nici o putere şi cuvântul lor, nici un gust. 11. Ce bine ar fi dacă noi, mai mult decât să ne lă- udăm cu copiii noştri sau cu casele noastre, sau cu hainele noastre şi cu izbânzile noastre, ne-am lăuda cu Dumnezeul nostru şi L-am binecuvânta pe El pentru toate acestea! 12. Într-adevăr, de multe ori şi sub multe forme vine nenorocirea peste omul credincios şi drept, asupra omului care se sileşte să umble numai în neprihănire şi credincioşie fa ă de Dumnezeu şi fa ă de oameni; – dar Dumnezeu nu lasă niciodată ca el să fie dobo- rât şi zdrobit sub aceste nenorociri. 13. De multe ori este nedreptă it un om bun şi de multe ori trebuie să sufere el înjosiri, prigoniri şi lovituri grele şi mari în via a lui,
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz printre oameni şi de la ei; – dar bunătatea lui şi bunătatea lui Dumnezeu îl răsplătesc totdeauna. 14. De multe ori vine asupra unui om nevinovat ne- norocirea din pricina legilor nedrepte, a pârâtorilor şi a tiranilor nedrep i, a hrăpăre ilor lacomi pe pâinea lui, pe casa lui, pe libertatea lui, pe pu inul lui cinstit şi drept; – dar dreptatea lui şi dreptatea lui Dumnezeu îl despăgubesc totdeauna! 15. De multe ori vine nenorocirea, adusă de dia- volul, prin accidente, prin întâmplări rele şi prin lovituri neaşteptate, spre a-l doborî şi nimici pe nevinovatul lui Dumne- zeu, din pricina credin ei şi a ascultării lui fa ă de Hris- tos, pe Care satana Îl urăşte; – dar nevinovă ia lui şi nevinovă ia lui Dumnezeu îl apără totdeauna. 16. De multe ori vine nenorocirea celui drept şi cu voia lui Dumnezeu, ca încercare a credin ei lui, ca şcoală a răbdării lui, ca mijloc al desăvârşirii pentru el
  21. 21. Numele Biruitorului 21 sau ca prilej de mărturisire cu fapta şi cu răbdarea a voii lui Dumnezeu şi a căilor Lui, în mijlocul celor afla i cu el în această nenorocire; dar răbdarea lui şi răbdarea lui Dumnezeu îl izbă- vesc totdeauna. 17. Sub orice formă ar veni nenorocirea celui drept, ea, până la urmă, va fi schimbată în bucurie. Şi va fi o binecuvântare pentru el, dacă, în vremea ei, dreptul rămâne drept şi credinciosul, credincios. 18. Dacă sufletul ajuns în nenorocire va în elege că încercarea aceasta vine de la Dumnezeu sau cu îngăduin a Lui şi că ea are numai un scop binefăcător, şi, crezând fără să se îndoiască de binecuvântările care sunt ascunse în ea, îşi pleacă sufletul şi grumazul sub jugul ei pus de Domnul peste el, atunci credinciosul va fi binecuvântat tocmai prin nenorocirea sa. 19. Dacă, fără să cârtească, credinciosul îşi va îm- preuna mâinile în fa a celor ce-l leagă pe nedrept, îşi va da spinarea celor ce-l bat şi îşi va lăsa haina celor ce i-o răpesc... aşa cum a făcut şi Domnul său (Isaia 53; Mt 26 şi 27; Ps 22), – el va ieşi biruitor din toate ca Domnul său! 20. Peste omul cel drept poate veni de multe ori ne- norocirea în via ă, dar Dumnezeu îl scapă din ea;
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz dar peste cel nedrept vine, adesea, numai o singură dată nenorocirea: la moarte. Însă din aceasta el nu va mai scăpa niciodată. Nenorocirile celui neprihănit pot fi multe, dar sunt scurte şi trecătoare, iar la urmă toate sunt schimbate în bucurie şi în răsplată fericită. Pe când a celui rău e numai una, dar veşnică, din care nimeni nu-l va mai scăpa. Amin. * * * Cuvinte în elepte Mul i îşi cresc nenorocirea, căci nu ştiu să şi-o îndure – şi furtuna vine-adesea peste orişice pădure, îi mai smulge câte-un arbor, îi mai frânge câte-o cracă; pleacă-te şi tu când vine – ine-te şi las’ să treacă.
  23. 23. Numele Biruitorului 23 3. VRĂJMAŞII ŞI NECAZURILE 1. Având mul i vrăjmaşi, desigur, ne putem aştepta la multe necazuri şi nenorociri în via a şi în lumea asta, dar să ştim că pe acestea le vom avea numai aici, în lumea aceasta. Când vom pleca din lume la Domnul, vom fi scă- pa i pe totdeauna de orice necazuri şi primejdii... După aceea ne aşteaptă numai bucuria veşnică (Lc 16, 25). Numai să avem răbdare şi credin ă până atunci! 2. Când un copil stă cu tatăl său ori cu mama sa, are mare grijă să se ină cât mai aproape de ocrotito- rul său. Mai ales când trece prin locuri primejdioase sau necunoscute. O, de-am avea şi noi grija asta lângă Domnul nostru! 3. De câte ori simte copilul sau vede o primejdie ori un vrăjmaş, cu grabă se ascunde cât mai aproape şi
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz se alipeşte cât mai strâns de apărătorul său, de părintele şi de izbăvitorul său. Din fa a fiecărui pericol fuge îndată şi se ascunde la adăpostul şi la apărarea părintelui său. Cu cât este mai în elept un copil în privin a asta decât mul i părin i! 4. Cu teamă şi cu speran ă priveşte copilul de la adăpost la înfruntarea vrăjmaşului său, până când trece primejdia. Copilul face acest lucru din fire, numai din slăbiciunea lui, presim ind mărimea primejdiei şi puterea părintelui său. Noi să facem acest lucru fa ă de Domnul din în e- lepciunea şi conştiin a aceloraşi stări! 5. Via a şi lucrarea, umblarea şi vorbirea fiecăruia dintre noi, zilnic, sunt mărturii pe care le depunem ne- încetat pentru Hristos sau împotriva Lui. Pentru Adevăr sau împotriva Lui. Pentru cinste, pentru dreptate, pentru lumină, pen- tru iubire şi pentru bine. Sau o mărturie contra acestora. 6. Adevărul nu este decât unul. Credin a, numai una. Dreptatea, cinstea, cură ia, adică binele, iarăşi, sunt unice. Dacă noi nu numai cu cuvântul, ci şi cu fapta şi cu toată trăirea noastră zilnică le întărim pe cele bune,
  25. 25. Numele Biruitorului 25 le respectăm şi le apărăm oriunde şi fa ă de oricine, – atunci suntem nişte martori credincioşi şi adevă- ra i ai Domnului nostru Iisus Hristos, ai sfintei Sale în- vă ături, care este Adevărul, şi ai Sfintei Sale Biserici, care este Dragostea Sa. 7. Să fim nişte martori adevăra i, care să ajutăm să biruie în lume Adevărul, Cinstea şi Dreptatea, împotriva Minciunii, a Ruşinii şi Strâmbătă ii! Atunci, prin noi, Biserica şi Evanghelia vor stră- luci, vor câştiga şi vor fi înăl ate, iar noi, prin ele. 8. O, cât de mul i martori mincinoşi se nasc din în- vă ăturile false şi rătăcite – şi cât de mul i se fac prin necredin ă! To i aceştia sunt nişte lucrători împotriva Duhului lui Hristos şi împotriva Numelui Său. Ce satanică este o astfel de lucrare! Şi ce nenoroci- re este că sunt din ce în ce tot mai mul i astfel de mon- ştri! 9. Unii se numesc ei înşişi «martori»... dar toată mărturia lor este o lucrare plină de rătăcire şi de duh vrăjmaş împotriva Adevărului celui mai sfânt. Al ii se fac, conştient, nişte batjocoritori ai lui Dum- nezeu, pentru plata şi onorurile lumii acesteia şi ale vie ii acesteia,
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – fiindcă pe cealaltă via ă ei o dispre uiesc şi o tă- găduiesc. 10. Mincinoşii din afară – oricât de mul i ar fi ei – nu sunt atât de păgubitori Adevărului pe cât sunt acei care, din mijlocul Bisericii, luptă contra ei prin răspân- direa învă ăturilor înşelătoare. 11. În numele Credin ei, cei strica i dezbină Cre- din a. În numele Adevărului, ei răstălmăcesc Adevărul. Şi în numele Evangheliei, ei strică sfântul ei în e- les, falsificându-l. Prin umblarea vie ii lor pline de trufie şi de neas- cultare, de rătăciri şi de răută i – cei răi sunt nişte martori mincinoşi atât prin fapte, cât şi prin învă ătură; ei sunt vrăjmaşi şi păgubitori pentru Dumnezeu şi pentru Lucrarea Sa chiar dacă se numesc cu trufie şi cu îndrăzneală «martori». To i aceştia nu mai pot fi salva i, fiindcă nu se mai întorc. De-ar mai putea fi măcar cei spre care merg ei! 12. Tu ce fel de martor eşti – şi ce fel de mărturie depui pentru Hristos? Nu răstălmăci şi nu tăgădui dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos şi nu strica învă ătura Lui!
  27. 27. Numele Biruitorului 27 Ci dă- i toate silin ele să depui o mărturie vie şi luminoasă despre El în lumea prin care treci. Ca şi El să poată depune în fa a Tatălui o mărturie bună despre tine. 13. Una dintre cele mai mari fărădelegi pe care un suflet de om înşelat de diavolul le poate săvârşi, spre cea mai mare osândă a lui, este urzirea de înşelătorii împotriva oamenilor linişti i. Punerea la cale de curse şi de la uri împotriva oa- menilor nevinova i. Provocarea şi pârârea celor credincioşi. A oamenilor celor paşnici şi care nu sunt periculoşi pentru nici o stăpânire. 14. Încălcarea drepturilor celor blânzi şi paşnici, asuprirea şi prigonirea acestora, numai pentru motivul că ei Îl iubesc pe Dumnezeu şi caută să-L laude şi să-L slujească, sunt o nelegiuire vrednică de cea mai veşnică o- sândă. 15. Prigonirea celor credincioşi numai pentru că ei doresc să slujească şi să slăvească Numele şi Jertfa Mântuitorului şi Binefăcătorului lor, Domnul Iisus Hristos, este una dintre cele mai mari şi mai nedrepte încăl- cări ale dreptului uman şi una dintre cele mai mari şi mai sălbatice fărăde- legi.
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 16. În Ziua Judecă ii de Apoi, omenirea va fi judecată şi condamnată – sau răsplătită – mai ales pentru felul în care s-a comportat fa ă de credincioşii şi fa ă de credin a Domnului Iisus Hristos. Căci, până la urmă, la aceasta se reduc toate: la atitudinea pe care o ia fiecare fa ă de Hristos şi fa ă de ceea ce este al Lui! 17. Tu, omule al legii, po i să aplici dispozi iile le- gii ori bine, ori rău, – aceasta depinde de tine şi va fi ori spre vina ta, ori spre dezvinovă irea ta felul cum aplici tu acum legile cu care lucrezi! 18. Legea nu poate fi criminală decât în mâna şi în aplicarea unui criminal. Un om drept nu va abuza niciodată de puterea pe care i-o dă legea, nici de autoritatea pe care i-o dă o func ie spre a condamna sau asupri pe nişte oameni cinsti i sau nevinova i. Nici nu se va lăsa împins de sentimente nedemne sau de dispozi ii nedrepte împotriva celor nevinova i care nu ştiu – sau n-au cum să se apere, – oricât de mult s-ar deosebi convingerile sale de ale lor. 19. Locul pe care îl ocupă un om al legii îl obligă pe el să fie demn, cinstit şi drept fa ă de to i ceilal i oa- meni,
  29. 29. Numele Biruitorului 29 în toate cazurile şi sub toate regimurile. Un judecător nedrept şi un slujbaş abuziv al Legii şi Autorită ii sunt cei mai mari vrăjmaşi ai legalită ii şi umanită- ii – în orice stat. Fiindcă aceştia, prin actele lor, încalcă Dreptatea, anulează Libertatea şi ruinează temelia societă ii, care este şi trebuie să fie armonia şi respectul reciproc dintre cetă eni, oricare ar fi convingerile lor sau ale conducerii Statului la momentul dat. 20. Actele abuzive sunt şi mai vinovate când sunt îndreptate calculat împotriva acelor mereu „foarte neîn- semna i” fra i ai lui Hristos. Adică împotriva celor ce-L iubesc şi doresc sin- cer şi cinstit să-L slujească şi să-L mărturisească pe Domnul. Dumnezeule Bun, scapă-i totdeauna pe ai Tăi de toate acestea! Amin.
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. NEVINOVA II LUI DUMNEZEU 1. Nevinova ii lui Dumnezeu se silesc să facă cel mai pu in rău pe lume şi cel mai curat bine posibil la nivelul lor. De aceea ei sunt apăra i de Dumnezeu împotriva oricui îi asupresc. Nu-l asupri pe cel nevinovat, căci te va osândi Apărătorul lui! 2. Omule care eşti pentru o clipă pe un scaun mai înalt, pe care ieri n-ai fost şi pe care mâine sigur nu vei mai fi, – ia foarte bine seama ce faci tu cu puterea pe care o ai în mână acum. Cea mai mare grijă să o ai să nu osândeşti pe nici un nevinovat! 3. Fapta ta ine o clipă, dar urmările ei pot fi veşnice.
  31. 31. Numele Biruitorului 31 Puterea ta poate ine numai o zi, dar ceea ce faci acum contează pe veşnicie. Nu te îmbăta nici de glorie, nici de alcool, nici de ură ori de răzbunare, ca să faci nedreptate celor cinsti i care î i sunt aduşi ori vându i. Nu le face nici un rău! Ascultă sfatul acesta pe care Pilat nu l-a ascultat la timp şi-l plăteşte acum veşnic (Mt 27, 19). 4. Orice păcat este grăitor şi strigător. Grăitor printre oameni şi strigător către cer. Vorbeşte şi împotriva lui Dumnezeu, şi împotriva oamenilor. Căci orice păcat este o atingere şi o vătămare nu nu- mai a voii lui Dumnezeu, ci şi a dreptului cuiva dintre cei apropia i Lui şi se- menii noştri. 5. O înjurătură nu este numai o murdărie aruncată spre Fa a lui Dumnezeu sau spre a fiin elor şi lucrurilor Sfin eniei Lui, – ci este şi o insultă vătămătoare pentru o mamă, pentru un nume, pentru o ureche şi pentru o iubire sfântă sau pentru mai multe! 6. O minciună este nu numai o lovitură dată Ade- vărului,
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz ci este şi o păgubire sau insultă adusă vreunui om în vreun fel. O lăcomie, tot aşa. O desfrânare, tot aşa. O tâlhărie, o violen ă, o înşelăciune, la fel. 7. Cu cât se înmul esc păcatele pe pământ, cu atâta strigătele lor la cer şi ipătul lor în lume răsună mai strident, mai urât şi mai vinovat... 8. Sângele nevinovat strigă (Fac 4, 10). Libertatea sugrumată de silnicie strigă (Fac 6, 11). Cinstea întinată de desfrânare şi destrăbălare strigă (Fac 18, 20). Dreptatea sugrumată de lăcomie strigă (Iac 5, 4). Sufletele celor prigoni i din pricina credin ei şi a mărturisirii lui Hristos strigă (Apoc 6, 10). Toate aceste păcate şi celelalte asemenea acestora strigă neîncetat către Dumnezeu, iar Dumnezeu vine totdeauna în apărarea lor. 9. Ce grozav este strigătul nevinovă iei sugrumate, al Libertă ii sugrumate, al Dreptă ii, al Cinstei, al Credin ei, al Adevărului – sugrumate de nelegiuirea oamenilor! Strigătul acestora răzbate din morminte, din ziduri, din pustiuri, din orice loc unde este sugrumat un nevinovat – şi totdeauna ajunge până la Dumnezeu.
  33. 33. Numele Biruitorului 33 10. Nu există ceva care să poată face să tacă glasul unei dreptă i sugrumate! Nici ceva care să-l poată acoperi vreodată ori să-l salveze pe acela împotriva căruia strigă o dreptate su- grumată. 11. Dragul meu, să nu- i acoperi niciodată nici ure- chile, nici ochii tăi, ca să nu vezi ce strigător la cer şi ce i- pător la oameni este păcatul pe care îl faci şi îl acoperi tu. Din cel mai ascuns întuneric, de sub cele mai bine aranjate hârtii, peste cele mai bine puse la punct măsuri de preve- dere pe care le-ai luat, nelegiuirea ta strigă, iar Dumnezeu o aude! 12. Dumnezeu va interveni mai curând sau mai târ- ziu, dar sigur, cu pedeapsa Lui împotriva asupritorului celui drept. Nu uita acest lucru pe care foarte mul i îl uită sau îl neglijează până în clipa osândei. Îngrozeşte-te de urmările fiecărui păcat – şi nu-l face. 13. Cu toate păcatele tale din trecut, vino la Iisus. Mărturiseşte-le şi părăseşte-le sub Crucea Domnului, ca Sângele Său să i le spele şi să le facă să tacă pentru totdeauna. Căci numai acoperite cu Sângele lui Iisus Hristos pot tăcea păcatele fiecăruia dintre noi. Altfel nu!
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 14. De păcatele viitoare, fereşte-te cu groază, ca de ipătul cel mai fioros şi acuzator. Fugi de orice formă a păcatului şi îngrozeşte-te de el ca de gândul că vei fi alungat de pretutindeni cu huiduielile şi strigătele cele mai urâ- te. În văzul şi auzul tuturor. Teama aceasta să te ducă la mântuirea ta. 15. Deşi eşti tăgăduit de nebunia min ii noastre, Doamne, şi eşti insultat de prostia gurii noastre sau eşti jignit de răutatea acelor cărora neîncetat le ară i bunătatea, grija şi dragostea Ta, Tu totuşi nu încetezi să ne iubeşti şi să ne chemi, şi să ne aştep i îndelung. Aceasta este numai pentru că bunătatea Ta, Doam- ne, este nebănuit de mare, de iertătoare, de milostivă fa ă de noi. 16. Când oamenii, plini de vicleşug şi de prefă- cătorie sau plini de îngâmfare sau de prostie, falsifică Adevărul Tău, Doamne, şi dezbină Biserica Ta ori modifică şi deformează învă ăturile Tale şi răstălmăcesc Evanghelia Ta, şi profanează lucrurile Tale sfinte – şi totuşi Mâna Ta nu-i bate şi Dreptatea Ta nu-i trăsneşte pe nelegiui i –, este numai pentru că bunătatea Ta, Doamne, are şi are încă milă! Nu vrea să piară nimeni. Ci aşteaptă şi
  35. 35. Numele Biruitorului 35 nădăjduieşte să se trezească în cei vinova i conştiin a stării lor de păcat şi pocăin a adevărată pentru el. 17. Când sufletul se lasă cu plăcere în bra ele ispi- tei şi cu îndrăzneală păcătuieşte împotriva Voii Tale, Doamne, numai o puternică lovitură a milei Tale îl poate salva. 18. Când gura vinovată vorbeşte fără frică cuvinte îndrăzne e împotriva voii Tale, Doamne, a rânduielilor Tale şi a lucrurilor Tale cele sfinte, când inima trufaşă, neascultătoare şi îndărătnică – în loc să se pocăiască, ascultând de mustrările Cuvân- tului Tău şi de îndemnurile fra ilor săi spre a părăsi pă- catul său… şi când el, omul trufaş, în loc să facă ce este bine, se ridică învinovă ind pe al ii, judecând pe al ii, pedepsind pe al ii, – nimic nu-l mai poate scăpa de pedepsirea Ta. 19. Când Tu, Doamne, totuşi nu-l loveşti îndată pe nemernic şi nu Te răzbuni asupra lui, şi nu grăbeşti plata neascultării sale, – este numai pentru că bunătatea Ta cea nesfârşită amână şi amână mereu aducerea la îndeplinire a sen- tin ei date împotriva răului. O, cât de bun eşti Tu, Doamne, cu noi cu to i! Dar mai ales cu unii!
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. Tu, Doamne, eşti atât de bun, atât de bun! Tocmai de aceea va fi vai de acela care dispre u- ieşte bunătatea Ta. Şi care rămâne până la sfârşit în neascultarea şi în păcatul său. Vai de acela care nu în elege vremea cercetării Tale, Doamne (Lc 19, 44). Nu lăsa pe nimeni să nesocotească răbdarea Ta. Amin. * * * Cuvinte în elepte Palmele ce-ai dat la al ii, sângele ce l-ai vărsat, nedreptatea ce-ai făcut-o unui om nevinovat, faptele de lăcomie, de minciună, şi-orice rău apăsa-vor greu şi veşnic sufletul şi duhul tău.
  37. 37. Numele Biruitorului 37 5. BUNĂTATEA ŞI PĂCATUL 1. Vai de acela care, în vremea bunătă ii lui Dum- nezeu, nu se lasă de păcatul lui şi nu se abate de la nelegiuirea sa, ca, venind la Hristos şi primind împărtăşirea Sân- gelui Crucii, spre iertarea şi mântuirea lui, să-şi afle via- a şi lumina veşnică! 2. Când vrăjmaşi puternici şi mul i se ridică împo- triva vie ii noastre, amenin ând sufletele noastre, răpind libertatea noastră, călcând în picioare dreptul nostru, zdrobind inimile şi familiile noastre, batjocorind lacrimile noastre şi furându-ne bunu- rile, – unde am putea alerga noi, Doamne, şi unde am putea găsi noi alinare, nădejde şi putere, decât la umbra aripilor Tale şi la bunătatea Ta? 3. O, dulce umbră a aripilor bunătă ii sfinte,
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz câte arşi e de durere şi de suferin ă ne-ai alinat Tu, făcându-ne să putem din nou suporta focul încercării!... De câte ori am fost în cuptoare încinse, în flăcări arzătoare, pe jăratec nimicitor, şi numai Tu, bunătate a Domnului nostru, ne-ai salvat! 4. Ne trebuie o mare putere de înfrânare să nu câr- tim atunci când îi vedem pe oamenii lumii acesteia bucurându-se de toate binefacerile şi darurile lui Dum- nezeu şi totuşi trăind tocmai contrar voii Sale. Când îi vedem că au un câştig mare şi uşor, când îi vedem că au haine scumpe, case mari, trai îmbelşugat, mijloace comode, distrac ii după pofte, bani după plac şi tot ce le pofteşte inima şi le cere stomacul, – deşi se poartă ca vrăjmaşi ai lui Dumnezeu. 5. Î i trebuie o mare putere de înfrânare să nu-i pri- veşti cu jind pe cei răi, să nu-i invidiezi când reuşesc în toate, să nu râvneşti situa ia lor, să nu jinduieşti purtarea lor, să nu doreşti fericirea lor şi să nu cârteşti împotriva unor astfel de rânduieli care se pare că numai pe astfel de oameni îi ajută.
  39. 39. Numele Biruitorului 39 6. Când priveşti cum se bucură al ii din plin de roa- da pământului muncit de tine în chip cinstit şi greu, de bunul pentru care tu plăteşti un pre amar de su- doare, de lacrimi, de osteneli şi de jertfe, dar primeşti în schimb o parte nespus mai mică din el decât i se cuvine, – într-adevăr, î i trebuie o uriaşă putere de credin ă şi de iubire, nu numai să te mul umeşti cu cât i se lasă, ci să po i avea şi milă de cei nedrep i, pentru osânda spre care merg. 7. Când vezi că, din binefacerile bunătă ii lui Dumnezeu, revărsate peste pământ numai din pricina oamenilor iubi i Lui, – tocmai aceştia nu ajung să se bucure din ele decât aşa de pu in, fiindcă cei ce-L dispre uiesc pe Dumnezeu răpesc pentru ei totul, nedreptă indu-i pe cei care le merită în primul rând, – într-adevăr, î i trebuie o mare putere de înfrânare şi de smerenie ca să nu cârteşti şi să nu te plângi. Numai un adânc credincios poate asta. 8. Noi uităm prea adesea că Dumnezeu este Bun şi Drept în chip desăvârşit fa ă de toate făpturile Lui. Şi că, în mila şi în dreptatea Sa, El îi îngăduie fie- căruia în via a sa să afle satisfac ia şi mul umirea lui su- fletească pe care o doreşte şi o caută. Vai însă ce mul i caută satisfac ii vinovate! 9. Nu mai privi nici tu cu jind la nici un „fericit” lumesc
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi la nimic din ceea ce formează „fericirea” lui acum! Nu privi cu jind la slava lor, la scaunele lor, la rochiile lor, la maşinile lor, la casele lor, la decora iile lor, la distrac iile lor, la comodită ile lor, la mesele lor îmbelşugate, – fiindcă pe neaşteptate le va lua furtuna: ori pe ele de la ei, ori pe ei de la ele! 10. Priveşte la ceea ce îi aşteaptă mâine, când vor fi despuia i de toate acestea şi vor ajunge în ispăşirea osândei pentru toate nele- giuirile cărora s-au dedat şi a păcatelor pe care le-au făcut spre a se putea îmbuiba din toate acestea! 11. Nemul umirea şi cârtirea fa ă de lucrările lui Dumnezeu şi de rânduielile Sale sunt dovada celei mai vinovate neîncrederi în în elepciunea Sa şi în dreptatea judecă ilor şi faptelor Lui pe pământ şi printre oameni! 12. Ce neplăcut şi supărător lucru este pentru orici- ne să aibă mereu de a face cu un suflet mereu nemul u- mit şi cârtitor...
  41. 41. Numele Biruitorului 41 Cu o fire căreia niciodată nu i se face nimic pe plac, ci care totdeauna găseşte motive să cârtească, să ipe, să se certe, să discute, să reclame... Dumnezeu să-l ferească pe oricine să nu fie aşa. 13. Ce nenorocire este pentru orice casă o so ie cârtitoare, un so cârtitor, nişte copii cârtitori sau chiar nişte părin i cârtitori! 14. Sufletul învă at să cârtească sau familia chinu- ită de cârtitori nu vor şti niciodată ce fericită este bucu- ria mul umirii şi liniştea împăcării. Pentru că sufletul acela care pentru nimic nu este mul umitor nu va fi nici mul umit cu nimeni! 15. Sufletul cârtitor nu va sim i ce dulce este pacea rugăciunii, a dragostei sau a dărniciei... Nici a prieteniei sau a fră ietă ii, nici a lui Dumnezeu. El niciodată nu are o pace dulce, fiindcă nu găseşte nimic să-i fie pe plac. 16. Dacă bunul Dumnezeu dă ploaie, cârtitorul se supără, fiindcă umblă prin noroi. Dacă este soare, cârteşte că îi este cald şi că umblă prin praf. Ce nenorocire este să ai un suflet cârtitor!
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 17. Cârtitorului, dacă i se dă un fel de mâncare, i-ar trebui un alt fel. Dacă are feti ă, i-ar trebui băiat. Dacă i se plăteşte mult, i-ar trebui şi mai mult. Dacă n-ar duce lipsă de nimic, totuşi cârteşte, fiind- că ar vrea ca al ii să ducă. 18. Vecinii cârtitorului nu sunt niciodată buni. Casa lui nu-i niciodată curată. Mâncarea lui nu-i niciodată cu gust... Serviciul lui, colegii lui, superiorii şi inferiorii lui, totul e rău. Nimic şi nimeni nu-i bun. În afară de el… Ce urâcios poate fi un astfel de om! Şi ce silă îi este oricui să aibă de-a face cu el! 19. Când cineva se obişnuieşte a fi cârtitor fa ă de oameni ajunge în curând să nu se mai teamă, nici să se mai ruşineze a se arăta la fel de urâcios şi fa ă de Dum- nezeu. 20. Un „credincios” cârtitor va privi mereu cu jind la cei răi şi, comparându-se cu ei – şi cu oricine –, el se va găsi mereu nespus mai bun şi mai vrednic. Iar apoi va începe să zică şi înaintea Domnului şi, cârtind, să nu tacă nici în fa a lui Dumnezeu. Dumnezeule al Răbdării, scapă-ne de duhul cârtirii – şi de to i cei care îl au. Amin.
  43. 43. Numele Biruitorului 43 6. TOT DESPRE CÂRTITOR 1. Cârtitorul va murmura mereu sau va ipa cârtiri şi învinuiri pretutindeni. Va privi cu invidie şi cu lăcomie la altul care are un dar mai ales ca el şi cu dispre la cel pe care îl crede el mai neîn- zestrat. Ce plagă pe capul tuturor este un astfel de epuş! 2. Cârtitorul va privi cu pizmă la oricine i se pare că nu-i dă respect îndeajuns. Va privi cu îndărătnicie la orice sfat bun şi la orice îndemn şi mustrare... El va iubi numai linguşirea şi clevetirea. Ce povară pe capul tuturor este un astfel de mof- turos! 3. Un suflet cârtitor nu tace niciodată şi în fa a ni- mănui. În fa a fra ilor va fi mereu numai predicator gura-
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz liv, nemul umit şi clevetitor. Un fel de şef necru ător, cu gură de soacră rea, ca Diotref (III In 9-10) sau ca Alexandru (II Tim 4, 14-15). Ce nenorocire pe o adunare este un astfel de gu- raliv! 4. În fa a Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu, cârtito- rul nu va tăcea, ci îl va răstălmăci mereu, după placul lui şi după interesele sale. În fa a Bisericii, va fi neascultător şi sectar. În fa a mai-marilor săi, un nesupus. În fa a lui Dumnezeu, un lăudăros şi un pârâtor, ca fariseul (Lc 18, 11). Ce mare păcat este cârtirea! 5. Dacă vezi cât de urât este păcatul cârtirii, caută să te fereşti de el până la moarte. Iar dacă îl ai cumva, osândeşte-l îndată şi te leapă- dă de el cu grabă şi cu groază, ca de una dintre cele mai grele şi mai vinovate nelegiuiri. 6. Roagă-te Domnului să- i ajute să te po i mul umi şi să-I po i mul umi mereu pentru orice. Să- i po i stăpâni inima şi limba totdeauna când is- pita cârtirii te îndeamnă să nu taci, – ca să nu mori ca şi cei care au cârtit în pustie. 7. Poate să-i meargă uneori în via a pământească oricât de bine celui rău, căci în curând vine nenorocirea peste el – şi atunci este cosit iute ca iarba care se usucă şi nu mai înverzeşte niciodată
  45. 45. Numele Biruitorului 45 sau ca pomul verde care se înal ă cu fală până ce cade primul trăsnet peste vârful său ori prima secure la rădăcina lui. 8. Oricât de fericită ar părea în lumea asta soarta celui nelegiuit, un credincios nu trebuie să-l invidieze niciodată pentru asta. Căci este vai de fericirea pământească a aceluia pe care îl aşteaptă nenorocirea veşnică ce poate veni din clipă în clipă, ca un ho , – Ziua mâniei lui Dumnezeu, la care el nici nu se gândeşte. Şi tocmai de aceea va fi lovit pe neaşteptate şi prăbuşit pe totdeauna de ea. 9. Ce binecuvântat este şi prezentul, şi viitorul su- fletului credincios! Ce făgăduin e scumpe îl aşteaptă pe acel suflet drag lui Dumnezeu care se străduieşte din toată inima sa şi din tot cugetul său să-L iubească şi să-L slujească cu toată puterea lui pe Dumnezeul şi Mântuitorul său! Nu există pe pământul acesta o binecuvântare mai mare. 10. Dulcele Cuvânt dumnezeiesc este plin aproape la fiecare verset al său numai cu cele mai alese şi mai scumpe făgăduin e pentru sufletul smerit şi sincer în as- cultarea lui fa ă de Domnul Dumnezeul său. Nu numai pentru via a veşnică este binecuvântat sufletul credincios şi alipit întru totul de Domnul, ci chiar şi pentru via a asta el are atât de minunate făgă- duin e din partea Duhului Sfânt.
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Şi nu numai el însuşi, ci şi urmaşii lui. Încerca i să fi i aşa – şi vă ve i convinge! 11. Sunt mul i părin i care sunt binecuvânta i din pricina fiilor lor credincioşi, după cum au fost părin ii lui Samuel, ai lui David, ai lui Ioan Botezătorul. Dar sunt şi mai mul i fii binecuvânta i din pricina părin ilor lor credincioşi. 12. După nişte fii credincioşi pot fi binecuvânta i doar părin ii lor. Dar după nişte părin i credincioşi pot fi binecuvânta i nu numai fiii din naştere, – ci până şi copiii copiilor lor, ca după Avraam, până la sfârşitul veacurilor, precum şi este scris (Rom 11, 28). Părin ilor, fi i credincioşi măcar şi pentru asta! 13. Ce mângâietor este gândul şi încredin area pe care Domnul i-o dă celui credincios, că ascultarea lui de Dumnezeu va fi pricina unei veşnice bunăvoin e pe care Domnul o va purta şi o va arăta până şi fa ă de urmaşii lui după el: moştenirea lui va cuprinde toată ara şi moştenirea sa va fi veşnică, urmaşii lui vor avea belşug, urmaşii lui sunt binecuvânta i, vor fi stăpâni pe veşnicie, omul păcii are parte de moştenitori şi are făgăduin a izbăvirii veşnice. 14. Bucură-te, suflet scump care ai alergat totdeau- na la ascultarea şi frica Domnului, care te-ai ferit de pă- cat şi care ai răbdat nedreptatea!
  47. 47. Numele Biruitorului 47 Bucură-te tu, cel care ai nădăjduit în Domnul Care nu-l uită pe cel doborât şi nu-l părăseşte pe cel apăsat. Căci Cel care i-a făgăduit totul este Dumnezeul Cel Adevărat, Care poate totul! 15. Fiule răbdător, vine vremea când Tatăl Cel Ce- resc, Care a văzut nevinovă ia ta batjocorită, dreptatea ta călcată în picioare şi numele tău dispre uit, [va face ca] Dreptatea Domnului să vină în ajutorul tău, iar tu nu vei mai avea cuvinte cum să-L lauzi pe Domnul, de ve- selă ce- i va fi inima. 16. Suflete credincios şi răbdător, sărbătoarea ta va fi în curând plină de binecuvântare şi masa ta va fi în- cărcată de bucate şi bunătă i. Singurătatea ta va fi umplută cu dragoste, casa ta va fi umplută de cântări, nop ile tale, de pace, iar zilele tale, pline de soare. Dumnezeul Cel Veşnic i-a făgăduit asta, iar tu fii credincios în făgăduin a Lui! 17. Fiul meu şi urmaşul meu, fii răbdător în toate şi vei strânge la sânul tău şi tu un moştenitor binecuvântat şi un urmaş sfânt, care va fi un fiu scump al Domnului, un viteaz ostaş al Lui, un strălucit slujitor al Său, spre mântuirea multora. După cum şi eu m-am străduit – şi am fost binecu- vântat cu tine. 18. O, tu, urmaşul meu ascultător de Domnul, vei fi răsplătit şi tu de Dumnezeul tatălui tău binecuvântat. El
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz î i va da şi ie un fiu al Lui, ca să-l creşti pentru slava şi slujba Sa, iar tu vei face acest lucru cu toată credin- cioşia, ştiind că el este mai înainte de toate al Domnu- lui, apoi al tău. După cum şi eu am ştiut şi am făcut asta pentru tine. 19. De la cel dintâi cuvânt, tu să-l înve i pe copilul tău să spună întâi nu numele tău, ci Numele lui Iisus. Iar El te va binecuvânta şi te va binecuvânta în veci. Via a ta va fi fericită, casa ta – apărată, munca ta – rod- nică, moartea ta – dulce, veşnicia ta – strălucită, – fiindcă L-ai iubit pe Domnul şi ai suferit cu în- credere pentru El, apoi l-ai învă at şi pe urmaşul tău să facă aceasta. 20. Sufletul credincios ştie că încă mai greşeşte în multe feluri (Iac 3, 2). Că greşeşte cel mai adesea în vorbire. Că greşeşte fără voia sa şi fără să-şi dea seama, de multe ori. Dar mai ştie şi că, dacă voieşte şi luptă, ajunge bi- ruitor asupra oricărui păcat. Şi în stare să împlinească orice neprihănire. Dumnezeule al Biruin ei, ajută-ne pe to i la aceasta! Amin.
  49. 49. Numele Biruitorului 49 Iată ceasul pocăin eiIată ceasul pocăin eiIată ceasul pocăin eiIată ceasul pocăin ei Iată ceasul pocăin ei, iată Domnul aşteptând, fiecare tot păcatul să-l mărturisim plângând! – Eu mărturisesc păcatul că, în sărbători şi-n post, spunând DA către ispită, cel mai vinovat am fost! – Eu mărturisesc păcatul c-am lăsat credin a mea, vinovat cu rătăcirea m-am făcut fa ă de ea! – Eu mărturisesc păcatul către legământul meu că mi l-am călcat odată – şi-a fost martor Dumnezeu! – Eu mărturisesc păcatul că mult bine-aş fi putut şi-am ştiut să-l fac – şi totuşi am lăsat şi n-am făcut! – Eu mărturisesc păcatul că iubirea mi-am trădat şi acesta cred că este cel mai vinovat păcat! ...Iar eu, lângă fiecare stau şi plâng, Iisus iubit, vina mea cea şi mai mare: că ei au păcătuit!
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 7. GREŞEALA ŞI ÎNDREPTAREA 1. Uneori omul greşeşte dându-şi seama, dar con- strâns de anumite împrejurări sau nenorociri. Alteori greşeşte nedându-şi seama, fiindcă este ori slab, ori nepregătit, ori nepăsător. Totdeauna însă trebuie să urmeze căin a şi îndrep- tarea. 2. Orice credincios care greşeşte ştie – sau află în- dată – că greşelile sale vor fi urmate sigur şi totdeauna de mustrarea Domnului. Uneori mai curând – alteori mai târziu. 3. Uneori mustrarea Domnului pentru greşelile noastre ne vine chiar îndată şi amar. Alteori vine ceva mai târziu. Uneori vine din conştiin a noastră, din lăuntrul nostru. Alteori din afară de noi.
  51. 51. Numele Biruitorului 51 4. Uneori mustrarea Domnului vine de la cei apro- pia i nouă, alteori de la cei depărta i. Alteori de la cei potrivnici. Uneori vine de la Domnul. Alteori vine din întâmplările păgubitoare ori de la suferin ă, ori de la pedepsire. Alteori vine de la Cuvântul Sfânt, citit sau ascul- tat... Ori de unde ar veni, ferice de cel ce-o primeşte şi-o ascultă. 5. Uneori mustrarea Domnului vine numai ca o dojană blândă, alteori ne vine usturător... Dar totdeauna vine sigur! Ferice de cine o simte şi o ascultă, îndreptându-se. 6. Când credinciosul Domnului ştie că a făcut un pas vinovat ştie şi că trebuie să urmeze mustrarea Dom- nului pentru acest pas. Se aşteaptă la mustrare – dar se adresează Acolo de unde i se hotărăşte şi greutatea ei. Ferice de cine iubeşte mustrarea Domnului. Acela totdeauna se va îndrepta – şi va fi mântuit. 7. Ferice de sufletul care, după orice greşeală, vine îndată la Domnul, la Acela Care a fost vătămat de vina făcută. Şi a Cărui dreptate trebuie să plătească greşeala, după o dreaptă măsură! Rugăciunea pe care o face sufletul greşit atunci es- te ca Domnul să nu-i hotărască şi să nu-i trimită mustra- rea Sa în clipa mâniei Sale,
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz nici în clipa când vorbeşte numai dreptatea Dom- nului, – ci în clipa când vorbeşte mila şi iubirea Lui. 8. Să ne rugăm ca mustrarea Domnului pentru gre- şelile noastre să ne vină în clipele îndurării Sale, în vremea când totul s-a liniştit. Şi să ne vină din bunăta- tea şi din inima Domnului în elegătoare şi blândă, căci atunci mustrarea este dulce şi pedeapsa este uşor de suportat (Ier 10, 24). 9. Peste ruptura pe care o face vina între om şi Dumnezeu, se va putea trece prin milă mult mai uşor decât prin dreptate, iar dulcea împăcare va reveni iarăşi, printre lacrimi, ca ploaia cu soare, deoarece totul s-a restabilit fără mânie. Cu pacea, fără apăsare. Cu dragostea, fără zbu- cium. 10. Dacă î i este scumpă şi dulce pacea şi împăca- rea ta cu Dumnezeu, Tatăl tău Ceresc, şi cu dulcele tău Mântuitor şi Răscumpărător Iisus Hristos, şi cu Sfântul Duh, Bunul şi gingaşul tău Povă uitor şi Apărător, – atunci fereşte-te cu groază de orice păcat şi de tot ce este rău, chiar şi de ceea ce numai pare rău (Rom 12, 9). Ferice astfel de sufletul smerit şi sincer care face aşa!
  53. 53. Numele Biruitorului 53 11. În felul acesta nu va interveni niciodată între ti- ne şi Domnul nimic tulburător. Şi nici o ruptură nu va întrista Fa a Lui iubitoare. Nici pe inima ta curată nu o va ustura nici o mus- trare dureroasă. 12. Când totuşi, prin neascultarea ta, ruptura dintre tine şi Domnul s-a produs, aşteaptă-te totdeauna la mus- trare şi la pedeapsă, căci este spre binele tău să vină şi vai de tine dacă nu vine când trebuie. 13. Când ai păcătuit, aleargă mai întâi tu să repari totul între tine şi Domnul tău, din îndemnul conştiin ei tale, având prin toate sim ul dreptă ii care statorniceşte pre ul pagubei făcute din vina ta şi despăgubirea pe ca- re trebuie s-o aduci. Dacă vei face aşa, Domnul va avea milă şi bucurie de tine şi vei fi scutit de a fi pedepsit o dată cu lumea (I Cor 11, 32). 14. Roagă-te, fiul meu, oricând, în toate stările tale nenorocite, ca pedeapsa să nu- i vină de la Domnul prin mâna oamenilor, nici în ziua urgiei Lui. Căci atunci, chiar dacă n-ar fi mai grea decât se cu- vine, te va ustura totuşi mai rău. 15. În via a obişnuită, omul nu are numai o singură grijă, ci are multe şi felurite griji.
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Când începe omul să aibă numai o singură grijă, aceasta, din ce în ce mai mult le întrece pe toate cele- lalte griji şi creşte până ce în toată fiin a omului nu este altceva mai mare şi mai greu decât această grijă... Atunci înseamnă că starea lui este în grea cumpănă şi rugăciunea lui trebuie să ajungă strigăt după ajutor. 16. O singură grijă are cel care este gata să se îne- ce: grija cum să scape. Sau acel care stă în fa a unei opera ii grele: grija cum să treacă prin ea. Sau acela ce se găseşte în închisoare ori în alte stări de mare necaz pentru el – sau pentru altcineva dintre ai lui: grija eliberării. Vai de omul care are numai o singură grijă! Dom- nul să ne scape degrabă când vom fi aşa. 17. Când fiin a omului este mistuită de o durere ar- zătoare, starea lui este nespus de grea. Toate cuvintele lui sunt atunci pline numai de dure- rea aceasta. Toate rugăciunile lui sunt pline numai de dorin a de a scăpa de această durere. Atunci singura izbăvire poate fi numai la Dum- nezeu. 18. Toate planurile omului nenorocit sunt numai de a afla o cale de ieşire din nenorocirea lui. Nimic nu mai are atunci, pentru om, o mai mare în- semnătate decât această ieşire.
  55. 55. Numele Biruitorului 55 Dumnezeul nostru, fă atunci s-o aflăm cât mai re- pede! 19. Grijile şi durerile oamenilor sunt, de cele mai multe ori, numai de natură trupească. Se îngrijorează omul numai pentru un scop pă- mântesc sau după o scăpare pământească şi suferă numai pentru o durere în carnea lui. Se zbuciumă adică numai pentru ceea ce şi aşa este trecător, fiindcă pe lumea asta nimic nu este veşnic. 20. Oricât de important ar fi un scop pământesc, oricât de însemnat ar fi un lucru trupesc, prin valoarea lui fa ă de ceea ce e veşnic, este aşa de neînsemnat că nu merită niciodată atâta frământare câtă se cheltuieşte pentru el. O Doamne, înva ă-ne bine să ştim pre ul adevărat al tuturor lucrurilor! Amin. * * * Cuvinte în elepte Cel mai fericit e-acela ce doreşte mai pu in, multul fără mul umire e-un izvor de griji şi chin.
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. DUREREA ŞI MARGINILE EI 1. Oricât ar fi de lungă şi de grea o durere lumeas- că, prin durata şi prin mărimea ei, ea nu poate depăşi marginile lumeşti niciodată. Dacă e lungă, nu este atât de grea, iar dacă este grea, nu este atât de lungă. Deci totdeauna se poate suporta. 2. În timp ce lumea este plină de griji şi de dureri numai trupeşti – vai, cât de rare sunt fiin ele ale căror griji şi dureri să fie din pricini duhovniceşti!... Cât de rari sunt acei care suferă azi o durere care să-i mistuie numai din pricina păcatelor pe care le-au făcut încălcând dreptatea, cinstea, cură ia! 3. Pe cine oare îl mai doare astăzi fiindcă L-a în- tristat pe Domnul cu ceva sau pentru că a stricat Cuvântul Său, ori pentru că a rănit inimile fra ilor săi, sau pentru că a dezbinat Biserica Domnului
  57. 57. Numele Biruitorului 57 şi pentru că a păgubit sau a înşelat în vreun fel pe semenul său? O, binecuvântat este acela care suferă şi mai mult când a făcut ca un nevinovat să sufere. 4. Fericit cel care simte usturime amară în inima lui oricând a făcut vreun păcat care a zdrobit fericirea cui- va sau familia, sau mântuirea vreunui suflet! Fericit este acela care mai are necurmat înaintea sa păcatul făcut şi umblă chinuit de durerea lui mistuitoa- re, dorind a-l îndrepta! Vai, cât de pu ini mai sunt acei care simt şi umblă în felul acesta! 5. O, suflete dragă, pe tine oare ce te îngrijorează în clipa aceasta cel mai mult şi ce te doare cel mai arzător? Te doare un cuvânt neplăcut pe care i l-a spus ci- neva? Sau un gest jignitor? Sau o pagubă? Sau că vecinului tău îi merge mai bine în vreun fel? Sau alte nimicuri lumeşti te chinuiesc? Ferice de cel pe care îl îngrijorează şi îl doare cel mai mult de slăbiciunile sale sufleteşti – şi de sărăcia sa duhovnicească! 6. Dar tu pentru ce plângi mai mult şi ce durere î i arde mai tare inima ta? Durerea pentru că nu eşti iubită, că nu eşti avansat, că n-ai fost decorat sau eviden iat,
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz că ai fost min ită sau insultată de vreo bârfitoare sau tăiată de la premiere? Sau i se rupe inima de durerea şi de întristarea că faci aşa de pu in bine şi aju i aşa de rar la propăşirea cauzei Domnului Iisus Hristos? O, vezi tu ce te doare, ca să ştii ce eşti! 7. Numai când omul simte o durere adevărată pen- tru păcatul lui, atunci pocăin a sa este sinceră. Atunci mărturisirea lui este sinceră. Atunci smerenia lui este sinceră. Atunci rugăciunea şi plânsul lui sunt sincere. Şi numai atunci părăseşte sincer păcatul şi se în- dreaptă sincer spre Domnul. 8. Fără o adâncă durere pentru păcatele săvârşite, fără o adâncă părere de rău, izvorâtă din recunoaş- terea grozăviei păcatului făcut, – fără acestea, nimic din ceea ce face omul, nimic din ceea ce spune, nimic din ceea ce împlineşte ca un obicei religios şi ca o cerin ă duhovnicească, dar abso- lut nimic, nu este făcut cu sinceritate adevărată, nici cu fri- că de Dumnezeu, nici cu credin ă sau cu dragoste ade- vărată. Şi, prin urmare, nici cu vreun folos mântuitor. 9. Unde nu este sinceritate este prefăcătorie, este obişnuin ă fără rod şi fără dar mântuitor. Dragă frate şi soră, să ne cercetăm bine fiecare inima şi trecutul vie ii
  59. 59. Numele Biruitorului 59 în lumina adevărului lui Dumnezeu arătat nouă în sfin- tele învă ături ale Bibliei şi Bisericii Domnului! Şi numai aşa să ne apropiem de scaunul mărturisirii şi de paharul binecuvântat (I Cor 10, 16 şi 11, 28). 10. Să nu ne judecăm păcatele după părerea noas- tră, ci după judecata şi părerea Cuvântului Sfânt al lui Dumnezeu. Căci părerile noastre sunt înşelătoare şi rele. Numai părerile şi judecă ile Domnului sunt sfinte. 11. Numai prin lumina lui Dumnezeu vom putea vedea ce mare ne este fiecare păcat făcut şi ce mare pedeapsă ni se cuvine pentru fiecare vină, şi numai atunci ne va durea sincer pentru fiecare păcat al nostru şi vom plânge fierbinte şi sincer pentru fiecare căl- care a voii lui Dumnezeu. 12. Numai ascultându-L sincer pe Hristos ne vom apropia cu credin ă şi cu lacrimi, cerând spălarea Sân- gelui Sfânt al Mântuitorului nostru, ca să aflăm iertarea adevărată şi uşurarea deplină a sufletului nostru... Atunci, osândind sincer păcatele noastre, le vom şi părăsi cu adevărat. 13. Să nu ne doară de păcatele altuia înainte de a ne durea pentru păcatul nostru şi să nu judecăm păcatele de-aproapelui nostru pâ- nă când nu ne-am judecat mai întâi, sincer şi fără nici o îngăduin ă, fărădelegea inimii noastre.
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 14. Să nu ne înfă işăm înaintea Domnului cu prefă- cătorie şi să nu ne amăgim inima cu privire la păcatul nos- tru, dezvinovă indu-ne. Ci să ascultăm şi să primim judecata Domnului, împlinind întocmai toate condi iile pe care ni le pune El, ca să putem primi cu adevărat iertarea, căci numai atunci o vom şi primi cu adevărat. 15. Dacă ne doare pentru păcatul şi pentru sufletul nostru cu adevărat, să nu judecăm pe nimeni mai aspru ca pe noi în- şine, căci pe nimeni nu-l cunoaştem atât de bine cum ne cunoaştem pe noi. 16. Să nu osândim pe nimeni altcineva decât pe noi înşine, căci n-avem dreptul decât pe noi să ne osândim, nici să vorbim de rău, decât de noi înşine, fiindcă nu ştim mai bine ca pe noi pe nimeni nici cum a păcă- tuit, nici cum s-a căit de sincer. Numai Dumnezeu îl cunoaşte pe fiecare şi-l judecă drept. Noi nu putem aceasta, fiindcă noi nu cunoaştem cele ascunse ale nimănui. 17. Un om credincios trebuie să vegheze totdeauna cu grijă asupra fiecărui cuvânt al său şi să-şi păzească nu numai picioarele, spre a nu merge pe căi greşite, ci şi gura, şi ochii, şi inima, căci greşelile acestora sunt şi mai primejdioase.
  61. 61. Numele Biruitorului 61 18. Să nu ne păzim numai mâinile ca să nu facă ce- ea ce nu este permis, ci trebuie, mai ales, să veghem cu grijă asupra bu- zelor noastre şi asupra cuvintelor noastre, cărora trebuie să le punem un puternic frâu şi o bună pază, fiindcă acestea au nevoie de o pază şi mai atentă. 19. Orice faptă şi orice cuvânt, orice cale şi orice lucrare, noi le facem înaintea lui Dumnezeu, în fa a Ochilor Lui cei sfin i şi pătrunzători, El ne va pregăti pentru fiecare din faptele noastre o răsplată sau o plată potrivit dreptă ii Sale sau milei, sau mâniei, sau iubirii Lui... 20. În vremea când suntem supraveghea i, pândi i şi urmări i îndeaproape şi pas cu pas, cu toată aten ia, de către vrăjmaşul sufletului nostru, de prigonitorul credin ei noastre sau de uneltitorii şi iscoditorii săi, – atunci fiecare dintre noi trebuie să fim de o sută de ori mai treji şi mai aten i asupra întregii noastre um- blări şi vorbiri… căci vrăjmaşul stă permanent cu ochii asupra noas- tră. Şi nu sunt ochi mai treji ca ochii vrăjmaşului. Dumnezeule, apără-ne şi acopere-ne totdeauna de orice ochi, de orice urechi, de orice gură şi de orice mână a vrăjmaşului nostru. Amin.
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. GRIJA UMBLĂRII NOASTRE 1. Vrăjmaşul nu este nici drept, nici milostiv. La el nu este nici milă, nici cru are. Judecata şi interpretarea lui asupra faptelor şi a cu- vintelor noastre nu este nici sinceră şi nici obiectivă, ci este nedreaptă şi tenden ioasă. De aceea noi tre- buie să avem totdeauna cea mai atentă grijă asupra um- blării, a cuvintelor şi a faptelor noastre. 2. Dacă şi în faptele noastre cele mai bune află vrăjmaşul motive de învinovă ire – cum să nu afle în celelalte? Şi dacă şi cuvintele cele mai nevinovate şi fără nici un în eles rău el ni le răstălmăceşte şi le interpretează rău, atunci cum să nu scoată el învinovă iri din celelal- te, care sunt mai uşor de sucit? 3. Să fim totdeauna măsura i în vorbire şi în com- portări. Niciodată să nu uităm a ne supraveghea, chiar şi
  63. 63. Numele Biruitorului 63 când ni se pare că suntem singuri şi neobserva i de ni- meni. Mai ales când nu vezi pe nimeni, fiindcă vrăjmaşul care pândeşte acolo este cel mai primejdios. 4. Singuri nu suntem niciodată... Totdeauna este cineva care ne priveşte şi ne ascultă. Să umblăm deci [şi să fim] cu multă băgare de sea- mă în toate căile noastre şi în orice loc, dar mai ales cu oricine stăm de vorbă. Fiindcă vorbele nechibzuite au bătut multe guri ca- re le-au grăit. 5. Să nu uităm că oriunde poate fi cel pu in un ochi care ne vede, o ureche care ne ascultă, un aparat care ne fotografiază şi o mână care scrie... Să nu uităm că toate acestea adună piese care ni se strâng la „dosarul” nostru de trimitere în fa a Judecă ii Cereşti. 6. Când dosarul ne va fi completat, vom fi judeca i. Ori pe pământ, ori sub el... Ori şi aici, şi acolo... Ori de cei răi, ori de Cel Bun... Ori şi de ei, şi de El. 7. Nu totdeauna sunt vremuri grele, când în eleptul trebuie să tacă. Dar când sunt, trebuie!
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Deci, suflet drag, înconjurat ca un miel în mijlocul lupilor – fii în elept şi în elege când trebuie, ce trebuie şi cum trebuie. 8. Adesea spunem: „Acum câteva sute de ani” aşa de simplu cum am spune „Acum câteva clipe”. Spunem „ieri” unei vremi care a trecut cu mul i ani în urmă... poate cu zeci, poate cu sute, poate chiar cu mii de ani... căci Trecutul este ca o apă fără fund, în care tot ce se adânceşte de la suprafa ă în jos este acoperit la fel, fie că este mai pu ină apă, fie că este mai multă apă deasupra lui. 9. Cât de trecător sunt! N-am decât două zile de via ă: ieri şi azi... căci mâi- ne nu se ştie a cui este. Două zile atât de scurte cât sunetul numelui lor. Două zile scurte, din care cea mai scurtă este azi. 10. Ziua de azi este prezentul meu în care mă mişc, vorbesc, lucrez. În care mă mişc pe un drum bun sau rău... Vorbesc adevăr sau minciună. Lucrez pentru Dumnezeu sau pentru diavolul. O, cât de trecător sunt într-adevăr! 11. Zilele mele sunt ca nişte cuvinte scrise pe nisi- pul suflat de vânturi sau pe zăpada topită de soare... 12. Paşii mei sunt ca urmele umbrelor pe ape,
  65. 65. Numele Biruitorului 65 iar faptele mele, ca nişte sunete scurte peste un auz. Via a mea întreagă este ca o suflare... suflare şi slabă, şi scurtă. 13. Cât de trecător sunt! Chiar dacă aş trăi sute de ani, tot aşa mi s-ar putea spune, fiindcă oricât de lung ar fi «azi», aşa de curând de- vine «ieri», iar după ce «azi» a devenit «ieri», îmi dau seama cât de scurt a fost într-adevăr. 14. O, sufletul meu, dacă acesta este adevărul, a- tunci, iată, cât de însemnat lucru este ca tu să fii treaz în orice zi, încă din diminea a acestui scurt «azi». Răscumpără Timpul! – aşa îmi porunceşte Sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu (Ef 5, 16), ca să mă facă atent încă de la început, încă din tine- re e, încă de acum că în curând nu voi mai avea ce. 15. Unitatea de măsură pentru Timp fiind secunda, Doamne, cât Timp am pierdut eu, cât am risipit fără folos, cât am întrebuin at rău, spre împovărarea sufletului! O, secunda mea, cum ar fi trebuit de cu grijă să te răscumpăr, să nu te pierd! 16. Ce mult am şi risipit deja din acest scurt «azi» în care îmi trăiesc picătura mea de Timp, de timp, de care depinde fericirea sau nefericirea sufletului meu
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – şi poate a multora – pentru tot lungul, eternul şi nesfârşitul «mâine» ca- re urmează după scurtul «azi»... pentru tot Viitorul veş- nic care urmează după Prezentul atât de trecător. 17. Şi tu, frate, eşti tot aşa de trecător ca şi mine. Şi tu eşti doar o suflare, oricât de tare te-ai ine, oricât de mare i se pare că eşti şi oricât de puternic î i pare că sună călcâiul tău când loveşti cu el în pământ sau pumnul tău, în masă. 18. Sunetul pe care îl fac aceste acte ale tale este la fel cu acela pe care îl face pe pământ pasul unei fur- nici... 19. Dar actele tale totuşi pot lăsa prin lume urme şi urmări nespus de grele şi de adânci, pentru tine şi pentru al ii, atunci când tu eşti ceva mai mult decât un simplu individ, decât o simplă furnică. 20. Dacă ştii că, oricum, tot te duci ca să nu mai fii şi că în curând nu vei mai fi niciodată ce eşti astăzi, fii atent, fii foarte atent la tot ce faci sau i se cere să faci. Până nu te duci dintre semenii tăi, ca să nu mai fii, fă- i datoria fa ă de ei. Ai toată grija ca umblarea ta printre ei să fie frumoasă. Şi Dumnezeu să aibă milă de tine! Amin.
  67. 67. Numele Biruitorului 67 10. FĂ- I DATORIA TA 1. Fă- i respectuos datoria ta fa ă de părin ii tăi care te-au crescut şi te-au ajutat să ajungi ceea ce eşti. Nu există nici o limită, nici în timp şi nici în posi- bilită i, de la care să ai drept ca să spui mamei tale sau tatălui tău: „Nu vă mai datorez nimic!” Le eşti dator totdeauna şi după ce se vor duce ei din lume, până ce te vei duce şi tu! 2. Până nu te duci din lume, fă- i datoria ta fa ă de so ul tău cu toată dragostea şi ajutorul, şi cură ia, şi mângâ- ierea, şi pre uirea pe care i-ai promis-o în clipa unirii voastre şi la care numai so ul tău are din partea ta totdeau- na unicul drept în lume. 3. Până nu te duci din lume, fă- i datoria ta fa ă de
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz copiii tăi, crescându-i în aşa fel, încât să fie folositori şi lui Dumnezeu, şi neamului tău. Numai atunci po i să pleci liniştit. 4. Până nu te duci din lume, dacă încă nu te-ai pre- dat lui Dumnezeu, ai grijă şi fă acum acest lucru. Ca să afli pacea cu Dumnezeu şi iertarea păcatelor tale, şi împărtăşirea cu Hristos la slava Lui, şi dreptul de moştenire în împără ia Sa (II Ptr 1, 11), şi în mântuirea Lui cea veşnică (I In 2, 17). 5. Până nu te duci din lume, te rog, fă aceste lucruri toate. Până nu te duci... căci după ce te-ai dus în zadar ai să te căieşti că nu le-ai făcut. Nimic nu- i va mai putea reda niciodată ceea ce ai pierdut! 6. Când sufletul este ajuns în Locuin a Mor ilor, în chinuri, în zadar se mai roagă, în zadar doreşte să mai spună măcar altora, în zadar regretă lăcomia şi necredin a sa, în zadar este totul, totul. Şi vine odată şi vremea asta, cu atât mai repede cu cât nu crezi în ea. 7. Cel ajuns în focul veşnic nu mai poate face de acolo nimic şi pentru nimeni. Nici pentru săracii pe care nu i-a ajutat când era pe pământ,
  69. 69. Numele Biruitorului 69 nici pentru cei cărora le datora recunoştin a sa – şi nu le-a dat-o când putea. Ce grozavă va fi constatarea asta pentru mul i! 8. Cel osândit la iadul veşnic nu mai poate face ni- mic nici pentru familia sa care piere în păcate, fiindcă trebuia să facă înainte de a ajunge acolo, şi nu mai poate face nimic nici chiar pentru stâmpărarea arşi ei sale proprii, pentru răcorirea limbii sale în chinurile văpăii aceleia – ca bogatul nemilostiv (Lc 16, 24-26). 9. Frate om, oricât de mare ai fi tu azi, ba tocmai cu cât eşti mai mare şi mai puternic, – fii mai în elept şi fă acum, când po i, tot ceea ce ai mai vrea să faci după moarte – şi nu vei mai putea. Fă până nu te duci ceea ce ai vrea să fi făcut după ce te-ai dus! 10. Dacă eşti mare, fă dreptate, fă milă, fă bine, fă fapte de cinste şi de binefacere. Acum, până mai ai cum, până mai ai cui, până mai ai cu ce şi până mai ai când. 11. Nu mâine – ci chiar azi te şi duci. E aşa de pu in timp până când altul va veni în lo- cul tău şi va sta pe scaunul tău, şi va ocupa casa ta,
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi patul tău, şi averea ta, şi func ia ta, – abia de mai ai timp şi să mai po i face ceva din cât ar fi trebuit deja să fi făcut. Grăbeşte-te până nu te duci şi să nu mai fii... 12. Pe omul care cobora din Ierusalim spre Ierihon şi care a căzut între tâlhari nu l-a putut ridica decât mi- lostivul Samaritean care s-a aplecat spre el, de lângă el. S-a aplecat ca să-l în eleagă, s-a aplecat ca să-l mângâie, s-a aplecat ca să-l ridice. Nimeni nu-l poate ridica pe un semen căzut dacă nu se apleacă el însuşi mai întâi până la starea celui căzut. 13. Omenirea întreagă, căzută în robia diavolului şi în ghearele păcatului, ar fi pierit în starea aceasta dacă Domnul Iisus Hristos, Marele nostru Samaritean Milostiv, nu S-ar fi aplecat până la noi, făcându-Se Om, ca noi. O, din ce prăbuşire nenorocită ne-a izbăvit pe noi Dumnezeu! 14. El Singur S-a aplecat spre noi... El ne-a cercetat rănile noastre... El a turnat peste ele untdelemn şi vin (Lc 10, 34). Untdelemnul, care este mângâierea Lui cea dulce, şi vinul, care este mustrarea şi îndrumarea Lui cea dreaptă şi vindecătoare.
  71. 71. Numele Biruitorului 71 15. Întâi untdelemnul, apoi vinul. Întâi încurajarea, apoi îndreptarea. Întâi dulcea a chemării şi a dragostei Sale – apoi vinul pocăin ei, al mărturisirii... usturarea lacrimilor în- dreptării vindecătoare a sufletului nostru îmbolnăvit de toate loviturile păcatului şi infectat de toate stricăciunile aducătoare de moarte. 16. Nimeni nu ne-ar fi putut mântui altfel. Fiindcă nimeni, în afară de Domnul Iisus, nu mai era şi nu mai fusese necăzut. Nimeni în afară de El nu mai „suia spre Ierusalim”, ci to i „coborau spre Ierihon”. 17. Nimeni nu trăise o via ă de continuă înăl are spre cele de Sus, ca Iisus, ci to i erau atraşi numai spre cele de jos, spre cele josnice, infectându-se cu patima lor. De aceea, nimeni altcineva nu putuse să-l ridice pe om, decât El. 18. Numai Dumnezeu, numai dulcele Iisus, în mila şi în iubirea Lui nemărginită, a putut şi a venit să-l ridi- ce pe cel căzut, pe omul căzut şi lumea căzută, şi sufletul căzut... aplecându-Se spre el, până la el. Nimic altceva şi nimeni altcineva nu putea să facă aceasta.
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 19. O, câtă omenire zace şi astăzi în păcate, aştep- tând ridicarea mântuitoare! Şi mul i îi vin numai cu predici... – dar numai predicile nu pot ridica pe nimeni. După ani de predici, bie ii oameni, parohienii noş- tri, se tăvălesc în aceleaşi păcate şi pe fa ă, şi în ascuns... Numai mărturisirea vie, reală, trăită îi poate aduce pe oameni până la Hristos. Şi pe Hristos până la oa- meni. 20. Numai sfaturile noastre adesea nu îndreaptă nimic. Numai legile, măsurile şi îngrădirile omeneşti, cât de bune ar fi, nu pot îndrepta nimic. Ci este şi astăzi nevoie de aceeaşi adâncă în elegere a stării celor căzu i. De aceeaşi aplecare plină de conştiin a iubirii şi a milei fa ă de nenorocirea bie ilor oameni căzu i. De mărturisitori cu fapta şi cu adevărul, care să se poată apleca spre nenorocirea semenului căzut şi pe care sufletele căzute să le simtă că sunt aşa. O, Dumnezeule Milostiv, trimite-le astfel de suflete mărturisitoare! Amin.
  73. 73. Numele Biruitorului 73 11. NEVOIA CEA MAI MARE 1. Nevoia cea mai mare a celor pierdu i este de apropiere sim ită şi caldă, dulce şi binefăcătoare, care singură îi poate ridica. Numai fa ă de un astfel de binefăcător sufletele oa- menilor îşi dezvelesc rănile şi îşi arată durerile lor cu încredere. Numai atunci mângâierea se primeşte cu speran ă, iar mustrarea se urmează cu îndreptare. 2. Dragă suflet de păstor şi părinte, – cum te por i tu oare cu cei căzu i din casa ta, din familia ta, din biserica ta? Te por i oare numai cu asprime şi lovituri ori cu nepăsare, cu judecată şi cu nebăgare de seamă, sau te por i cu bunătatea mântuitoare a Samaritea- nului milostiv? Aşa Se va purta şi Dumnezeu fa ă de tine!
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. De câte ori te-ai aplecat tu până la starea copi- lului tău sau a părintelui tău ori până la starea so ului tău sau a fra ilor tăi? Te-ai aplecat cu rugăciune, cu lacrimi, cu fierbinte şi repetată chemare la Dumnezeu, ca să nu se piardă lângă tine aceste suflete, – ori nici nu- i pasă de ele? 4. De câte ori te-ai aplecat plângând cu fratele tău sau lângă el, pentru păcatele lui? De câte ori te-ai aplecat, rugându-te cu el sau pen- tru el, ca să fie iertat sau ridicat? Cât untdelemn mângâietor şi sim it ai turnat pe ră- nile lui, pentru ca el să poată primi apoi vinul mustrării, cură itor şi vindecător, îndreptându-se? Nu uita că aceasta este cea mai mare nevoie a lui şi datorie a ta! 5. Cel mai greu de străpuns este zidul urechilor o- meneşti. De multe ori este mai uşor de străpuns un munte sau o stâncă decât o ureche spre inimă. 6. Muntele şi stânca tot cedează de la o vreme, lo- vindu-le mereu, – dar urechea multor oameni nu se mai lasă străpunsă niciodată. Pentru un munte sau o stâncă, sau pentru un zid, chiar şi de fier, ai unelte... – şi ele se lasă străpunse de uneltele potrivite pentru aceasta, – dar pentru urechile şi inima omenească, adesea, nu mai ştii ce fel de unelte să mai întrebuin ezi.
  75. 75. Numele Biruitorului 75 7. În mod normal, pentru o ureche, cuvântul clar, adevărat şi cinstit ar fi de-ajuns să o străpungă, pentru ca Adevărul cel curat, dreptarul învă ăturilor sănătoase, să ajungă la convingerea min ii, iar puterea şi dovezile dragostei lui Dumnezeu să înfrângă inima – şi pe multe urechi şi inimi acestea le-au şi stră- puns. 8. Dar, vai, cât de multe din urechile care ani de zile tot aud chemările Cuvântului lui Dumnezeu nu se lasă străpunse de acest Cuvânt, pentru ca el să ajungă la minte şi apoi la inimă, spre a le înnoi şi salva... O, Dumnezeule, cât de învârtoşate pot fi unele inimi! Şi cât de înfundate, unele urechi! 9. Vai, cât de multe suflete se învârtoşează şi se împietresc în aşa fel, că nici sunetele lacrimilor, nici ascu işul mustrării, nici loviturile pedepsei, nici îndulcirile celei mai fierbin i şi sim ite stăru- in e iubitoare nu le pot străpunge. Până le ajunge blestemul Judecă ii. Şi până le arde flacăra osândei... Dar ce uşor şi cu câtă plăcere se lăsau aceste su- flete să fie străpunse de săge ile ruşinoase ale păcatului şi ale întinăciunii! 10. Binecuvântate sunt urechile care cedează che- mărilor Domnului
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi, lăsându-se străpunse, deschid drumul Adevăru- lui Său spre minte şi al dragostei Sale spre inimă. 11. Când mintea se lasă spălată şi înnoită, prin în- vă ătură, de Cuvântul Sfânt, iar inima se lasă înnoită prin puterea Duhului Sfânt, acest botez de foc (Lc 3, 16), – atunci se naşte omul cel nou, omul cel duhov- nicesc, care, hrănindu-se apoi din aceste două izvoa- re, prin medita ie şi prin rugăciune, creşte spre mân- tuire, modelându-se mereu după chipul Celui ce l-a făcut. 12. Cine umblă după învă ătura care este Adevărul şi după dragostea care este Duhul ajunge să fie binecu- vântat cu tot harul ceresc. Una lucrând prin Cuvânt, cealaltă, prin părtăşia fră ească, amândouă binecuvântează ascultarea (II Cor 3, 18). 13. Străpungerea urechilor era în vremea veche semnul robiei. Când cineva îşi cumpăra un rob, ca semn al stăpânirii asupra lui, îi străpungea urechile şi îl în- semna cu semnul său. După aceea robul apar inea în totul aceluia care i-a străpuns urechile, pe totdeauna. Aşa ne doreşte Dumnezeu să-I fim robi Lui! 14. Suflete preascump, tu ai fost răscumpărat de Hristos de la un stăpân monstruos, care era păcatul şi diavolul.
  77. 77. Numele Biruitorului 77 Ai fost răscumpărat cu Scump Sângele Său vărsat pe Cruce, aşa că tu nu mai eşti nici al vrăjmaşului şi nu mai eşti nici al tău (Gal 4, 5-7), ci eşti al lui Hristos, Care te-a răscumpărat. Fii deci al Lui în totul! 15. Lasă- i urechile şi inima străpunse de chemările Lui şi vino la Iisus (Fapte 2, 37). Predă-te Lui, ca să-I fii un rob ascultător şi supus lui Dumnezeu, căci numai El are un drept deplin asupra vie ii şi a su- fletului tău, fiindcă te-a răscumpărat cu cel mai mare pre . 16. Nu te mai lăsa înşelat de stăpânul blestemat al păcatului, ca să te tragă prin acest lan otrăvit la iazul pierzării veşnice. Primeşte semnul Domnului şi stăpânirea Lui depli- nă peste întreagă fiin a ta şi răstigneşte- i firea pământească în aşa fel, ca să nu mai fii robit de ea (Gal 5, 24; I In 2, 4). Să faci mereu numai voia Domnului, ca un rob supus şi ascultător de Hristos. O, ce dulce şi fericită este robia aceasta!... 17. În adâncul inimii mele este, desigur, numai ce- ea ce am cel mai pre uit şi cel mai drag pe lume pentru via a mea şi pentru fiin a mea. Adâncul inimii mele este locuit şi stăpânit perma- nent de ceea ce este comoara mea scumpă. Iisus este comoara aceasta.
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 18. La comoara pe care o am eu în inima mea voi cugeta mereu şi mă voi retrage mereu, oricând şi oriun- de, cu plăcere şi cu drag. Acesteia îi jertfesc munca mea, dragostea mea, bu- nurile mele, timpul meu, fiin a mea. Iisus este şi El Singur trebuie să fie comoara a- ceasta. 19. Când în adâncul inimii mele este Hristos, toa- te bunurile vie ii mele le voi supune numai ascultării de El. Planurile mele vor avea drept intă numai pregăti- rea şi grăbirea venirii împără iei Lui, în mine şi prin mine, până ce va fi totul ca în ceruri şi pe pământ... şi până ce va fi ca în fiin a gândurilor mele şi în fiin a faptelor mele. 20. Când fiin a mea întreagă va fi stăpânită de Hristos, atunci şi munca, şi lupta mea vor fi îndreptate întregi numai spre propăşirea Cauzei Domnului şi spre mântuirea semenilor mei (I Tim 4, 10). Cu toate faptele şi cu toate cuvintele mele voi căuta atunci să servesc numai acest unic gând. Doamne Iisuse, ajută-mă! Amin.
  79. 79. Numele Biruitorului 79 12. CÂND VOM IUBI PE DUMNEZEU 1. Când vom iubi pe Dumnezeu, noi vom cugeta mereu numai la găsirea celor mai alese căi şi mijloace spre a grăbi şi înfrumuse a tot mai mult stăpânirea lui Hristos în noi şi între noi, prin tot ceea ce ne dă şi prin tot ceea ce ne cere El. Şi acesta este scopul pe care ni l-a rânduit Dumne- zeu, spre slava Lui şi fericirea noastră veşnică. 2. Ce minunat este adâncul unei inimi pline de Hristos, din străfundul ei şi până la suprafa a sa! Toate cele ascunse ca şi cele arătate ale inimii în care locuieşte Hristos sunt frumoase, curate şi dulci. 3. Prezen a puternică a lui Hristos în adâncul conştiin ei cuiva face ca fiecare faptă şi fiecare cu- vânt al acestuia să izvorască dintr-o inimă plină de cură ie, de respect, de modestie, de bun-sim , de iubi- re şi de adevăr.
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. Vai, ce grozăvie şi ce pierdere, ce ruşine şi ce blestem este via a acelui om în fun- dul inimii căruia nu stăpâneşte Legea Domnului, ci le- gea păcatului, nu legea lui Hristos, ci legea lui satana. O astfel de inimă este o preînchipuire a iadului – şi o anticameră a lui. 5. Din gura omului stăpânit de satana nu vor ieşi decât cuvinte de ruşine, de prostie, de nebunie, de mâ- nie şi de nimic. Din condeiul lui nu vor ieşi decât necredin ă, de- şertăciuni, a â ări desfrânate, blasfemii, trădări, trufii şi mârşăvii. Căci din prisosul inimii vorbeşte gura şi scrie condeiul. 6. Din faptele omului satanic ies silniciile, ucideri- le, ruinele, scrumul, gemetele, lacrimile, suferin ele pen- tru to i cei chinui i de el. Înaintea lui merg presim irile rele, groaza apropie- rii lui, spaimele, alarma şi neliniştea. Iar în urma lui, zdrobiri de inimă, de vie i, de iu- biri, de căsnicii, de nevinovă ie, de fră ietate, de tot ce are omul şi omenirea mai frumos. Omul satanic este una şi unul cu diavolul. 7. Până – nu ştie nimeni – când, în timp, se întind nenorocirile duse de omul răului; şi până – nu ştie nimeni – unde, în urma unui astfel de om al diavolului, rămâne o nemărginită scârbă până
  81. 81. Numele Biruitorului 81 şi în lucrurile neînsufle ite de care s-a atins fiin a lui blestemată şi păcatul lui nimicitor. 8. Vezi dacă nu cumva în mintea ta stăpâneşte pă- catul prin legea trupului roditoare de nelegiuire şi adu- cătoare de moarte (Rom 7). Dacă este aşa, aleargă îndată la Domnul Iisus, cazi sub Crucea Lui cu lacrimi amare de pocăin ă, rugându-L să te scape şi să- i înnoiască cuvântul tău, via a ta, fiin a ta, toate ale tale, aşezându-Se El în inima ta, Stăpânul deplin şi pe totdeauna. Ca via a ta să devină o binecuvântare şi viitorul tău să devină fericit. Aşa să- i ajute Dumnezeu! 9. Grija de cel sărac, bunătatea şi preocuparea fa ă de el, milostenia făcută săracului, adică binefacerea, es- te unul din cele nouă mărgăritare care împodobesc cu- nuna roadelor Duhului Sfânt (Gal 5, 22-23). Şi ce frumos străluceşte acest mărgăritar în curând pe o frunte şi pe o inimă omenească! 10. Binefacerea, acest scump rod al Duhului Sfânt, a strălucit aşa de frumos în cununa virtu ilor Bisericii Creştine de la începutul ei! Împreună cu celelalte surori dulci ale sale. Ce durere este că apare acum din ce în ce tot mai rar în via a de astăzi a credincioşilor! 11. Sfin ii Apostoli ai Domnului, care fuseseră
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz crescu i şi învă a i de Însuşi Mântuitorul în mila fa ă de cei lipsi i, trăiau puternic în această virtute. Această sfântă grijă de săraci, Apostolii o puteau deprinde zilnic de la Domnul Iisus, Care trăia în mijlocul lor. Şi ce bo- ga i erau săracii cei darnici de atunci! Dar, vai, ce săraci suntem noi, boga ii cei zgârci i de astăzi! 12. Sfin ii Apostoli i-au crescut în virtutea dărniciei creştine pe to i cei care se adăugau la numărul lor – şi cărora le încredin au mai departe această dum- nezeiască grijă pentru săraci, pe care ei o primiseră de la Mântuitorul. O, ce fericire era atunci când nimeni nu ducea lipsă de nimic! Numai dragostea ştie să facă adevărata dreptate. 13. Grija de săraci era pentru primii creştini o sfân- tă răspundere fa ă de Domnul şi, plini de aten ie, şi-o încredin au mereu mai de- parte unii altora (Fapte 11, 29-30; Gal 2, 10). Dar ei, mai ales to i fra ii şi surorile, cu aceeaşi gri- jă atentă şi-o şi îndeplineau (Fapte 24, 17; Rom 15, 25- 28; I Cor 16, 1-2). 14. Încă de pe Crucea Sa, Domnul nostru Iisus Hristos a încredin at-o pe Sfânta Sa Mamă în grija uce- nicului iubit. Tot aşa, cu o astfel de aten ie duioasă, i-a încre- din at Bisericii Sale pe cei săraci.
  83. 83. Numele Biruitorului 83 15. Acele vremuri binecuvântate de la începutul Bisericii, pline de căldura iubirii lui Hristos în tot ce se făcea, erau atât de rodnice şi de fericite pentru că, împlinit fiind cu scumpătate cuvântul milei de săraci, grija de aceste suflete iubite de Domnul era vie şi îmbelşugată, dulce şi binevoitoare. De aceea nici nu ducea nimeni lipsă de nimic (Fapte 4, 32-35). 16. Lipsurile şi nenorocirile încep numai atunci când lăcomia şi zgârcenia ajung să sugrume binefacerea şi milostenia dintre fra i, adică aceste două jertfe care sunt cele mai plăcute Domnului. 17. Din grija pentru cei săraci au apărut în omenire prima dată, prin Biserica Creştină, aşezămintele de bi- nefacere ale spitalelor, orfelinatelor, azilurilor pentru bătrâni, pentru orbi, pentru surdo-mu i şi pentru orice fel de neajutora i. Numai dragostea lui Hristos a putut şi poate face asta. 18. Ce minunată este dragostea adusă în via a ome- nirii întâia dată de Hristos, iar apoi continuată mai larg şi mai pe larg de Evan- ghelia şi de Biserica Sa! Acesta este Duhul lui Hristos pe Care, dacă cineva nu-l are, nu este al Lui. 19. Dragul meu, oare tu ai în inima ta şi în purtările tale dragostea de săraci?
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz De săracii trupeşti şi de săracii cu sufletul? Cum îi aju i tu pe cei lipsi i? Cum îi primeşti pe cerşetori: strigând şi ocărând – sau binevoitor? Ori cu milă şi dragoste, ca pe un semen în Hristos? 20. Cum îi primeşti pe străinii şi pe oaspe ii călă- tori? Îi primeşti cu masa ta şi cu aşternutul tău – sau cu batjocuri, cu silă şi cu uşile tale încuiate? Cum îi aju i tu pe ai Domnului? Şi cât pui de-o parte din câştigul tău pentru binefaceri (I Cor 16, 1-2)? Domnul să- i ajute ca să faci asta aşa cum a zis El. Amin. * * * Cuvinte în elepte Ca un râu să curgă pururi a ta facere de bine. Eşti sărac? Dar câ i sunt, oare, mai săraci cu mult ca tine? Dacă vrei s-aju i un suflet şi să mângâi un suspin, din pu inul tău fă parte celui ce-are mai pu in.
  85. 85. Numele Biruitorului 85 13. BOLILE SUFLETEŞTI 1. Lăcomia şi zgârcenia sunt boli sufleteşti care în- chid punga şi casa, şi inima omului pentru semenul său şi pentru Dumnezeul său. Atunci, este vai de omul care nu se trezeşte din a- ceastă nebunie şi nu vine la Hristos să-l vindece de ele. 2. Dintre toate bolile fiin ei noastre, cele mai grele şi mai primejdioase sunt bolile sufleteşti. E greu, desigur, când trupul este bolnav şi neputin- cios, dar o nenorocire mult mai mare este atunci când sufletul este neputincios şi paralizat prin păcatele care îl duc la moarte. 3. De orice boală trupească ar suferi cineva, dacă sufletul lui este sănătos, trupul rezistă şi supravie u- ieşte, biruind încercări care păreau imposibil de trecut înainte,
  86. 86. 86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz – fiindcă primeşte putere deplină din tăria sufle- tească. 4. Când sufletul cuiva este bolnav şi tânjeşte, slă- bind şi uscându-se – atunci poate să fie trupul acelui om cât de puternic şi de tânăr, cât de frumos şi de plin de sănătate, el în curând ajunge o ruină şi se va prăbuşi cu totul. 5. Este neapărată nevoie ca, în tratamentul oricărei boli, să se cunoască mai întâi natura ei, căci toate bolile trupeşti au adevărata cauză un mi- crob sufletesc. Şi singurul vindecător adevărat al fiin ei noastre este şi poate fi numai Hristos Mântuitorul, fiindcă El vindecă mai întâi sufletul. Apoi şi trupul omului. 6. Bolile sufleteşti nu se pot vindeca numai cu lea- curi trupeşti, ci cu altceva: cu leacul cel sufletesc care este Sângele lui Hristos. Nu există nici un fel de boală trupească sau sufle- tească să nu-şi aibă cauza şi începutul în vreun păcat. Iar păcatul nu-l poate nimici decât puterea Sângelui şi a Crucii Mântuitorului Iisus Hristos. 7. Psalmistul Domnului ne îndeamnă să ne rugăm lui Dumnezeu mai întâi pentru vindecarea sufletului nostru. Să ne izbăvească Domnul mai întâi, de povara pă- catului, sufletul nostru, fiin a noastră cea duhovnicească.
  87. 87. Numele Biruitorului 87 Să ne vindece mai întâi rănile fărădelegilor noastre, din cauza cărora suferim şi suntem bolnavi şi cu trupul. 8. Că acest lucru este întocmai aşa, ne arată în atâ- tea locuri şi Sfânta Evanghelie. Mântuitorul, când vindeca bolile trupeşti ale oame- nilor, avea totdeauna grijă să înlăture mai întâi adevă- rata pricină a bolilor, adică le ierta păcatele. Căci numai vina păcatelor îl dusese pe bietul om bolnav în neputin a trupească (Mt 9, 2; In 5, 14) şi vindecarea lui deplină numai aşa putea veni, da- că îi ierta întâi sufletul de păcate. 9. Oricine ai fi tu şi oricare ar fi boala cea de care suferi, dacă doreşti cu adevărat să te faci sănătos, vino mai întâi la Doctorul sufletelor noastre, la Domnul Iisus Hristos. Înaintea Lui î i adu aminte de toate păcatele tale şi îl vei descoperi cu siguran ă şi pe acela care este cauza bolii tale trupeşti. Mărturiseşte-l, nu-l ascunde! Acesta este primul pas spre vindecarea ta. 10. Cere-I Domnului, cu lacrimi şi cu părere de rău, iertare pentru păcatul tău, cauza bolii tale, ca să po i primi această iertare prin Sângele Său cel Sfânt şi să po i primi uşurarea şi pacea sufletului tău, căci numai aceasta te va putea duce apoi şi la vin- decarea bolii tale celei trupeşti (Iac 5, 14-16).
  88. 88. 88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. Voi, cei care îl cerceta i pe un bolnav, nu-l în- curaja i şi nu-l trata i numai cu leacuri trupeşti. Ci, dacă-i vre i cu adevărat însănătoşirea deplină, arăta i-i cauza bolii sale: păcatul, – şi leacul cel mai însemnat: Sângele Crucii lui Hristos şi darul Lui tămăduitor (I In 2, 1-2). 12. Venind cu adevărat la Iisus, orice bolnav va găsi oricând şi la oricare boală vindecarea sa, de orice natură ar fi boala aceasta. Căci Dumnezeu este Doctorul atât al trupului, cât şi al sufletului omenesc. 13. Este parcă un destin nefericit ca tocmai acela care mănâncă cel mai mult din pâinea ta, tocmai el să ridice apoi, când i se pare că nu mai are nevoie de tine, cel mai plin de vrăjmăşie, călcâiul împotriva ta. Cu cele mai josnice porniri de care sunt în stare numai târâtoarele veninoase. 14. Rari sunt binefăcătorii care n-au gustat pe pă- mânt acest amar venin al nerecunoştin ei, aruncat peste sufletul şi numele lor tocmai de către acela care le dato- ra mai mult pe lumea aceasta. 15. Dar acest lucru se întâmplă din pricină că nere- cunoscătorul are acelaşi caracter cu satana, cu primul nerecunoscător blestemat. El, după ce s-a bucurat de atâtea binefaceri dumnezeieşti, s-a ridicat cu atâta trufie obraznică, întorcând călcâiul urii şi revoltei lui împotri- va Binefăcătorului său. To i cei care fac aşa sunt fii ai diavolului!
  89. 89. Numele Biruitorului 89 16. Satana face şi astăzi acest lucru. Şi tot el îi face şi pe al ii să-l facă împotriva binefăcătorului lor. Nerecunoscătorul satana umblă şi astăzi să aprin- dă în inima fiecăruia dintre cei care au fost crescu i sub o aripă binefăcătoare acest sim ământ satanic care este trădarea şi nerecunoştin a fa ă de cine le-a făcut lor binele. 17. Oriunde a fost cineva care a arătat aten ie şi dragoste deosebită fa ă de un copil, fa ă de un prieten sau fa ă de un ucenic, ori unuia care avea nevoie să fie ajutat cu dragoste, cu dărnicie, cu aten ie, cu pâine şi cu suflet, – după ce acela n-a mai avut nevoie de binefacerile acestea, aproape totdeauna s-a întâmplat să ridice călcâiul împotriva lui. 18. Aproape totdeauna cel căruia i s-a făcut un bine a devenit un vrăjmaş, care a căutat să întoarcă lovituri şi vânzări pentru pâinea pe care a mâncat-o şi pentru binele pe care l-a făcut inima binefăcătoa- re fa ă de el. Dar oameni adevăra i sunt numai cei ce ştiu să facă binele şi care nu uită niciodată recunoştin a. 19. Nu există un mai satanic păcat decât nerecu- noştin a! Nu mai există un mai şerpesc venin decât acela ca- re iese din inima şi din limba unui fiu nerecunoscător, a unui frate nerecunoscător,
  90. 90. 90 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz a unui ucenic nerecunoscător, a unui vecin sau prieten, sau om nerecunoscător, care, cu o purtare nevrednică şi urâtă, este în stare să întoarcă rău celui care i-a făcut lui bine. 20. Acela care se poartă urât fa ă de binefăcătorul care a avut milă de el când era neputincios şi neajutorat, când era neştiutor şi necunoscut, când era pribeag şi flămând sau orfan şi sărac este sufletul cel mai rău şi mai viclean. De aceea nici nu există o mai mare osândă chiar şi pe pământ, nu numai sub el, ca pentru acest mare păcat. Dumnezeule, îngrozeşte-l pe cel care este aşa – ca să se trezească şi să nu piară otrăvit de propriul său venin. Amin. * * * Cuvinte în elepte Caută mai întâi să- i vindeci via a ta cea sufletească şi urma- i-va vindecarea şi de boala cea trupească; bolile din trup vin numai de la cele sufleteşti – când se vindecă acelea – vindecat de toate eşti.
  91. 91. Numele Biruitorului 91 Două Mâini însângerateDouă Mâini însângerateDouă Mâini însângerateDouă Mâini însângerate Două Mâini însângerate mi-au plătit păcatul greu, mijlocind împreunate să mi-l ierte Dumnezeu! Sfinte Mâini a lui Iisus, Vă sărut, plângând supus, Sfinte Mâini a lui Hristos, Voi mi-a i dat tot ce-am frumos! Două Mâini mijlocitoare stau năl ate către Cer, ocrotind nepieritoare via a mea-ntre câte pier. Două Mâini neadormite blând veghează ne-ncetat să mă scape din ispite, de vrăjmaşi şi de păcat. Două Mâini mângâietoare pun balsam vindecător cu alin şi cu mustrare peste câte vini mă dor. Două Mâini de rugăciune cald acopăr ochii mei când lumini vin să-ncunune lacrima curgând din ei. Două Mâini ajutătoare mă-nso esc în tot ce fac a mea cale şi lucrare s-o sfârşesc frumos în veac. O, Mâini Binecuvântate, Vă tot cânt şi Vă sărut, veşnicii nenumărate nesfârşind, – cât mi-a i făcut!
  92. 92. 92 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 14. BINEFACEREA ŞI RECUNOŞTIN A 1. Dragă suflete care te hrăneşti din iubirea cuiva, din în elepciunea cuiva din bunătatea cuiva... şi care te bucuri şi te foloseşti de numele, de pâi- nea, de experien a şi de încrederea cuiva care a avut milă de tine când ai avut nevoia cea mai mare, fii cu mare grijă şi temere să nu păcătuieşti contra binefăcătorului tău! 2. Nu cumva să primeşti în inima ta vreo ispită care să te îndemne să te ridici împotriva binefăcătorului tău! Căci mâna sau piciorul, sau glasul, sau inima care se ridică împotriva binefăcătorului său se va usca, se va arde, se va nimici blestemată de Dumnezeu. Fa ă de binefăcătorul tău să n-ai decât recunoştin ă, câte zile vei trăi tu pe fa a pământului, oricât l-ar huli al ii. 3. Voi, suflete binecuvântate şi binefăcătoare, fi i cu foarte multă băgare de seamă la acela pe care îl hră-

×