Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 09 - traian dorz - cununile slavite

257 views

Published on

Cn 09 - traian dorz - cununile slavite

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

Cn 09 - traian dorz - cununile slavite

  1. 1. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 1 Traian Dorz Cununile slăvite
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Coperta I: Ştefan ORTH © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 973-710-050-6 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Cununile slăvite / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2006 ISBN (10) 973-710-050-6 ; ISBN (13) 978-973-710-050-4 821.135.1-4
  3. 3. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 9 TRAIAN DORZ CUNUNILE SLAVITE Scurte cugetări duhovniceşti Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2006
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Tot ce i-am spus aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă, în Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi vei în elege mai târziu.
  5. 5. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 5 Cununile slăvite…Cununile slăvite…Cununile slăvite…Cununile slăvite… Cununile slăvite care sunt pregătite-n veşnicie pentru acei ce pân’ la moarte, răbdând, vor fi biruitori sunt răsplătirile ce Domnul, în sfânta Lui credincioşie, le va-mpăr i în Strălucire, în Ziua Marii Sărbători. Ferice-n veci va fi de-aceia ce-n Fa a Lui vor fi afla i smeri i şi vrednici să le poarte – o, cum vor fi încununa i… * Cununi slăvite sunt acuma cuvintele adevărate şi-nvă ăturile alese pe care-n Domnul le primim, căci ele ne îndrumă paşii mereu pe căile curate şi ele ne înştiin ează să nu cădem şi rătăcim. Ferice-n veci va fi de-aceia ce merg pe drumul lor frumos! Cu ce cununi o să-i primească – la Sărbătoarea Lui – Hristos! * Cununi slăvite şi frumoase sunt binefacerile-ascunse pe care sufletele sfinte le fac spre semenii uita i; când toate-aceste binefaceri sunt de fiorul sfânt pătrunse, ce rod de har şi mângâiere aduc în ochii-nlăcrima i! Ferice-n veci va fi de-aceia ce se îmbogă esc mereu cu faptele de dărnicie, spre lauda lui Dumnezeu.
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz * Cununi slăvite sunt copiii cei ce-n credin ă şi-ascultare se nasc şi cresc spre bucuria lui Dumnezeu şi slava Sa; e greu acum aceasta-n lume, dar nu e binecuvântare mai mare ca aceasta care acei părin i o vor avea. Ferice-n veci va fi de-aceia ce fii cereşti în Domnul cresc! Cu ce cununi o să-i primească Ierusalimul cel ceresc! * O, fiul meu, eu n-am dorin ă mai fericită pentru tine decât să cau i cu-n elepciune şi cu credin ă ne-ncetat să- i strângi cununile acestea – şi să le por i mereu mai bine, ca-n Fa a Domnului cu ele să fii găsit încununat. Ferice-n veci va fi de tine făcând aşa – urmaşul meu! Cununa slavei cea mai scumpă i-o va da ie Dumnezeu.
  7. 7. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s , Marele nostru Dumnezeu şi Luminător, Slavă veşnică ie! Pentru că toate făgăduin ele Tale veşnice sunt ca nişte cununi slăvite pe care le ii deasupra capului fiecăruia dintre noi, gata s-o aşezi pe fiecare pe fruntea asudată de munca sfântă sau însângerată de spinii răbdării a oricăruia care, prin acestea, se face vrednic s-o primească smerit. Pentru că toate lacrimile singuratice şi tăcute, vărsate pentru dragostea Ta sunt mărgăritarele de mare pre cu care Tu vei împodobi cel mai frumos cununile slăvite ale acelor suflete care au dat pentru Tine jertfa cea mai grea, singurătatea şi tăcerea iubirii lor. Şi pentru că toate legămintele noastre neuitate sunt ca un şir de lumini strălucite de-a lungul drumului nostru spre cer şi din împlinirea lor ne împleteşti cele trei cununi slăvite, topite în una singură, şi o vei aşeza cu un sărut întreit pe frun ile noastre – una –, binecuvântându-ne: în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Slavă veşnică ie, Marele nostru Luminător şi Dumnezeu, I i s u s H r i s t o s ! Amin.
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Strânge sfaturile bStrânge sfaturile bStrânge sfaturile bStrânge sfaturile buuuune...ne...ne...ne... Strânge sfaturile bune şi la suflet i le pune, că pu ini i le ştiu spune; tu le caută pe-orice cale şi oricând le afli – ia-le, ele-s laudele tale. * Strângesfânta-n elepciune şi în inimă i-o pune, şi-apăr-o cu rugăciune, şi pe fruntea ta o scrie, şi-o păstrează-n cură ie, că ea-i veşnic-avu ie. * Strânge- i faptele curate cum strângi nişte nestemate tot mai binecuvântate, căci încununat cu ele tu, urmaşul vie ii mele, eşti ca cerul plin de stele. Strânge suflete smerite, pentru Domnul pregătite ca nişte cununi sfin ite, căci aceste flori curate sunt de Domnul mai căutate şi-n veci binecuvântate. * Strânge orice firimitură de cuvânt şi-nvă ătură izvorâte din Scriptură, căci pustia lumii-i lungă şi n-ai traistă, şi n-ai pungă, – să ai hrană să- i ajungă. * Strânge, fiul meu cuminte, toate-a’ mele-ndemnuri sfinte ca pe nişte legăminte, căci cu pilda vie ii mele i le las – să- i fie ele ca un cer cu mii de stele.
  9. 9. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 9 1. ÎNAINTAŞI ŞI URMAŞI 1. Dumnezeu nu-i va uita niciodată pe marii înain- taşi ai Soliei Sale către Omenire, pe acei binecuvânta i bărba i vrednici ai credin- ei Lui care L-au iubit pe Domnul atât de mult şi au făcut atâta pentru El! Din pricina acestor înaintaşi, Dumnezeu a făcut fa- ă de to i urmaşii lor un legământ de veşnică bunăvo- in ă (Exod 20, 6). Să nu-i uităm nici noi, fiindcă este sfântă porunca: Aduce i-vă aminte de ei… (Evr 13, 7). 2. Faptele credin ei marilor noştri înaintaşi şi meritele părin ilor noştri credincioşi au ajuns nu numai temeiul pentru care Dumnezeu i-a înăl at şi binecuvântat pe ei înşişi, pe acei care au avut aceste fapte şi merite, – ci ele devin apoi un veşnic temei pentru care sunt primi i, asculta i şi ajuta i şi to i urmaşii acestora.
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Din pricina părin ilor credincioşi, Dumnezeu nu-i leapădă de tot nici pe urmaşii lor cei nevrednici. Ci, pedepsindu-le vinovă ia, este gata totuşi să le arate bunăvoin a prin care, dacă o vor în elege, vor do- bândi iarăşi pacea cu El, aşa cum au avut-o părin ii lor. 4. Dragi părin i, dacă vă iubi i cu adevărat nu nu- mai sufletele voastre, ci şi pe ale urmaşilor voştri, lua i aminte la marele bine veşnic pe care li-l pu- te i face, întorcându-vă voi la Dumnezeu şi devenind fii ai Lui; dacă voi Îl ve i iubi cu adevărat şi Îl ve i sluji vred- nici pe Dumnezeu, El îi va sfin i şi pe copiii voştri (I Cor 7, 14). 5. Atunci voi, fiind plăcu i lui Dumnezeu, din pri- cina ascultării de Hristos, ve i atrage această dragoste a lui Dumnezeu şi asupra fiilor voştri. Ei se vor naşte sfin i. Apoi vor învă a de la voi sfin enia şi se vor deprinde s-o urmeze… Dar chiar dacă n-ar vrea să facă acest lucru în zilele vie ii voastre, va veni vremea când, mai târziu, în mijlo- cul necazurilor lor, ei îşi vor aduce aminte de tot ce le-a i arătat voi. Atunci vor striga către Dumnezeu, aducându-I a- minte de voi, părin ii lor credincioşi. Iar El, din pricina voastră, Îşi va aduce aminte de ei şi-i va izbăvi (Deut 10, 15).
  11. 11. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 11 6. Bunule Doamne, Te rugăm să ne aju i ca să tră- im cu toată ascultarea inimii noastre în fa a Ta, pentru ca şi noi să lăsăm copiilor noştri nu numai pilda unei vie i vrednice, ci şi un temei pentru care să poată şi ei cere bună- voin a Ta în necazurile lor. 7. Căci Dumnezeu Însuşi este Acela Care are în toată vremea ochii îndrepta i asupra Lucrării Sale, păzind-o şi ajutând-o, ca să n-o lase pradă vrăjma- şilor Lui. Dumnezeu Însuşi are toată grija fa ă de cauza Sa, ca să nu fie zădărnicită de nimeni şi de nimic… Şi to i cei ce îi vor face vreun rău vor avea de-a face cu mânia şi pedeapsa Lui. 8. Orice s-ar întâmpla cu mine – a zis Părintele Iosif – eu nu am nici cea mai mică îngrijorare şi teamă de viitorul Oastei Domnului. Oastea este a Domnului şi Însuşi El va purta grijă de ea. Dacă n-ar fi fost a Lui, s-ar fi risipit de mult. Dar fiindcă este a Lui, nimeni n-o va putea smulge din mâinile Sale (In 10, 28)… 9. Când nimeni nu mai poate face nimic pentru slobozenia alor Lui, Domnul Singur poate face totul. Când asupritorul este peste măsură de pornit, când puterea vrăjmaşă nu se mai teme de nimic, când nici o rază de nădejde nu mai apare de nicăieri,
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz când toată vlaga Lucrării Domnului pare nimicită, când lucrătorii cei răi, îndărătnici şi dezbina i vor umbla făcând numai rău şi, ambi ioşi şi neîmpiedica i, vor semăna strică- ciunea, Dumnezeu Însuşi va avea grijă să le frângă lor gâ- tul – la vremea sa fiecăruia – mai înainte de a putea ei frânge Lucrarea Domnului. 10. Să ne ridicăm cu toată încrederea, toate rugă- ciunile şi toate strigătele noastre, toate lacrimile şi toate sfâşierile inimilor noastre îngrijorate de viitorul Lucrării Domnului spre Dumnezeu, ca s-o izbăvească El. Să-L chemăm să vină El, Domnul Însuşi, cu toată graba, în apărarea Cauzei Sale – contra stricătorilor şi în sprijinul Lucrării Lui… Să-Şi facă El dreptate Numelui Său batjocorit, aducând totdeauna izbăvirea şi biruin a şi Lucrării Sale, şi Cauzei Lui. Atunci când Domnul Îşi va înăl a Numele Lui, vor fi înăl a i şi cei ce-L iubesc. Când El Îşi va elibera Cuvântul Său, vor fi liberi şi cei ce-L mărturisesc. Şi când va birui Cauza Sa, se vor bucura şi cei care luptă şi suferă pentru ea. 12. Acei oameni cu care Dumnezeu a făcut minuni şi ai căror ochi uimi i de mirare şi înlăcrima i de recu- noştin ă au privit puterea minunilor lui Dumnezeu des- făşurată în fa a lor şi pentru ei
  13. 13. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 13 sunt şi vor fi datori cât vor trăi să nu mai uite nici- odată lucrul acesta, ci să-l vestească necurmat. 13. Oricine, în necazurile sale, s-a împărtăşit din marile binefaceri, binecuvântări şi minuni ale lui Iisus Hristos, Domnul nostru, este dator să le vestească mereu şi tuturora, spre slava lui Dumnezeu şi spre îmbărbătarea acelora care vor mai ajunge vreodată în astfel de stări, ca să aibă credin ă, să alerge şi ei la Dumnezeu, să-I ceară şi ei ajutorul Lui şi, căpătând acest aju- tor, să-L laude după cuviin ă (Ps 107, 21-22). 14. Şi cine să-I mărturisească marea putere a Dom- nului dacă nu voi, cei care a i văzut binecuvântările Lui şi le-a i gustat? Voi, care a i fost mor i – şi numai El v-a putut învia; a i fost pierdu i – şi numai El v-a aflat; a i fost condamna i – şi numai El v-a eliberat; a i fost în cea mai grea şi deznădăjduită stare – şi numai El v-a umplut dintr-o dată inimile de bucurie şi de lumină. Ce mult Îi datora i voi slavă lui Dumnezeu! 15. Dumnezeu înal ă în locuri de cinste şi de stă- pânire pe cine vrea El şi astăzi, în orice parte a lumii, şi tot El coboară sau prăbuşeşte din aceste locuri pe aceia care nu-I împlinesc voia Sa şi planurile Sale pentru împlinirea cărora îi înăl ase.
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 16. Nimeni nu-şi poate lua o func ie de înaltă răspun- dere singur, ci numai dacă i s-a dat din cer (In 19, 11). De aceea noi suntem datori a-i privi pe aceşti oameni totdeauna cu seriozitate şi cu respect. 17. De vreme ce un om este înăl at într-un loc de mare răspundere, el are – sau trebuie să aibă – totdea- una şi conştiin a răspunderii pe care i-o cere locul însemnat ce-l ocupă. Căci dacă nu are şi dacă nu-şi for- mează această conştiin ă, va avea grijă Acela Care l-a înăl at acolo să-l şi coboare iarăşi. 18. Dar precum sunt unele vase pentru o întrebu- in are bună, iar altele pentru o întrebuin are rea, tot aşa sunt înăl a i şi oamenii: ori pentru a face binele celor buni, ori pentru a pedepsi răul celor răi, ori pentru înăl area şi propăşirea credin ei, ori pentru cernerea şi încercarea ei. Ca să îndrepte ce trebuie îndreptat şi ca să pedep- sească ce trebuie pedepsit. 19. O, om, oricine ai fi tu, care eşti înăl at de Dumnezeu până la vreo func ie înaltă, pentru o vreme, să ştii că, cu cât stai mai sus, cu atâta ai o răspun- dere mai mare fa ă de Acela Care te-a înăl at acolo şi Care te ine încă. Nu te îngâmfa ca şi cum prin puterea ta sau prin meritele tale ai sta unde eşti,
  15. 15. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 15 ci teme-te! Căci Dumnezeu, Care te-a înăl at spre a-I împlini un plan al Său şi Care î i cere să- i faci conştiincios datoria pentru care te-a înăl at, poate foarte uşor să te coboare sau să te prăbuşească iarăşi înapoi, într-o clipă. 20. Trimişii Domnului au căpătat puterea nu numai să se împotrivească vrăjmaşului lor, diavolul, ci să-l şi biruie. Cine luptă cu încredere în puterea cea mare a lui Dumnezeu totdeauna se întoarce biruitor, din orice con- fruntare cu orice vrăjmaş. Hristos este Veşnicul Biruitor – niciodată biruit. Oricine stă şi luptă de partea Lui va fi sigur şi totdea- una biruitor. Slavă veşnică lui Iisus Biruitorul! Amin. * * * Cuvinte în elepte De po i crede, ai din toate un mântuitor folos; totul este cu putin ă celui drept şi credincios.
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 2. ARME ŞI ROADE 1. Armele Duhului Sfânt sunt şi roadele Lui (Gal 5, 22). Sunt şi virtu ile sufletului credincios – dar sunt şi puterea lui. Sunt meritul străduin elor noastre – dar sunt şi da- rul lui Dumnezeu. Când noi ne străduim cu smerenie şi sinceritate să aducem aceste roade, Domnul Duhul Sfânt face din ele armele noastre de apărare. 2. Neprihănirea este şi o armă de lovire, dar şi de apărare (II Cor 6, 7). Râvna este un mijloc prin care sufletul capătă nu numai bucurie, dar şi roade. Credin a neschimbată şi vie este nu numai un pu- ternic scut de apărare împotriva săge ilor arzătoare ale celui rău, ci este şi o mare putere biruitoare asupra diavolului.
  17. 17. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 17 3. Coiful mântuirii, adică adăpostul dreptei învă- ături, este nu numai apărarea min ii împotriva înşelă- ciunii şi a rătăcirilor, dar este şi puterea unei pătrunzătoare în elepciuni, este o lumină şi un îndreptar folositor spre mântu- irea multora. 4. Nimeni nu se poate dezvinovă i spunând că el nu-L poate vedea şi că nu-L poate cunoaşte pe Dumnezeu, când lucrările Sale grăiesc aşa de puternic despre Domnul, când sunt atâtea mărturii atât din afara noastră, cât şi din lăuntrul nostru. Şi când gândurile noastre care între ele se învino- vă esc sau se dezvinovă esc, ele însele sunt o mărturie puternică din lăuntrul nostru. Care dintre noi se poate dezvinovă i că nu L-a pu- tut vedea şi sim i atât în afara, cât şi în lăuntrul său pe Dumnezeu? 5. Cunoscut este Dumnezeu – scrie Cuvântul Său Sfânt – şi cunoscută este voia Lui fiecărui om, căci este descoperită prin mintea şi prin conştiin a sa fiecăruia, în măsura în care fiecare are nevoie de această cu- noaştere şi o doreşte pentru mântuirea sa. Numai dacă mintea omului voieşte să asculte de Dumnezeu şi dacă inima lui voieşte să-L urmeze.
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 6. Cunoscută îi este fiecărui om şi scurtimea vie ii acesteia şi cunoscută îi este şi apropierea mor ii sale. Cunoscută îi este aşteptarea Judecă ii veşnice şi cunoscută îi poate fi şi răsplata faptelor sale de pe pământ. Numai dacă sufletul lui vrea să ină seama cu folos de tot ce cunoaşte sau dacă nu vrea. 7. Dumnezeu ştie cât cunoaştem fiecare dintre noi din poruncile şi voile Sale, căci de Duhul Său şi de ochii Lui nu ne putem as- cunde nimeni dintre noi, cum nu ne putem ascunde de propriul nostru cuget. De aceea răspunderea fiecăruia în fa a Lui ne ră- mâne întreagă. 8. Putem să trăim nepăsători ca şi cum nici n-ar fi moarte şi judecată, răsplată sau osândă veşnică nicio- dată – dacă vrem. Dar vine Ziua cea Înfricoşată de care nu ne vom putea nici ascunde, nici feri, nici unul şi nicăieri. Atunci va trebui să o vedem tremurând – nici unul nu va scăpa de asta! 9. Vine îngerul fioros al mor ii, care ne va afla oriunde vom fi şi ne va târî la Judecata lui Dumnezeu, în care n-am crezut (dacă n-am crezut)
  19. 19. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 19 şi ne va arunca în osânda Cuvântului Său pe care l-am batjocorit (dacă l-am batjocorit) şi în chinurile conştiin ei, în focul veşnic de care am râs (dacă am râs). Ce vei face tu atunci? Şi ce- i va mai rămâne după aceea? 10. Dacă puterea lui Dumnezeu n-ar pune un hotar peste care tăria apei să nu treacă, sau puterea focului să nu se ridice, sau zguduirea cutremurelor să nu-l depăşească, sau întinderea groazei să nu se lărgească şi pustiirile mor ii să nu-l treacă, – cine li s-ar mai împotrivi? Dar bunătatea lui Dumnezeu a pus acest hotar tocmai pentru a apăra via a – care în orice clipă ar putea fi nimicită fără apărarea Lui. 11. Ce va fi oare când mânia cea dreaptă a lui Dumnezeu va porunci pedepsirea omenirii, îngăduind puterilor Naturii dezlăn uirea întregii lor urgii împotri- va acestei lumi ajunse la culmea nelegiuirilor şi a stri- căciunii ei? O, Dumnezeule Bun, ai milă şi atunci de noi! 12. Ce va fi oare când toate puterile naturii, care sunt şi ele în mâna cea tare a lui Dumnezeu nişte unelte ale mâniei şi ale dreptei pedepsiri a Lui... ce va fi în Ziua cea Înfricoşată când ele se vor uni ca să împlinească zdrobitor, grabnic şi cumplit porun- cile nimicitoare asupra păcatului lumii
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi pedepsele judecă ilor înştiin ate de Cuvântul Sfânt (Mt 24, 21-22; II Ptr 3, 7-12; I Tes 5, 2-3; Apoc 16)? Cine va mai putea sta atunci împotriva mâniei acestora, ca să le oprească şi să le întoarcă înapoi, când Însuşi Dumnezeu le-a poruncit dezlăn uirea? De mânia lui Dumnezeu nu există decât o singură scăpare: în bra ele lui Iisus. Vino cu lacrimi de căin ă acum în aceste bra e ier- tătoare! 13. Dacă nu vrei să vii acum la Domnul Iisus Hristos, ca să te împace cu Dumnezeu, Tatăl cel Ceresc şi Sfânt, şi să- i dea, sub Crucea Lui, adăpostul mântuitor de toată judecata şi pedeapsa viitoare – gândeşte-te. Cine te va acoperi de ploaia focului, a grindinei şi de căderea stâncilor? Cine să- i vină în ajutor, dacă Singurul Mântuitor Care te-ar putea ajuta este chiar Acela Care te osândeş- te că nu L-ai primit? 14. Rugăciunea nu- i poate aduce decât folos, oricând strigă către Domnul cineva pentru tine cu credin ă şi oriunde cineva se roagă pentru sănătatea şi mântuirea ta. Dar este cu totul altceva când tu însu i, cu glasul tău, cu lacrimile tale, cu inima ta sinceră, cu dragostea şi cu credin a ta strigi fierbinte către Bunul Dumnezeu,
  21. 21. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 21 înfă işându-I cu adâncă sinceritate şi smerenie cererile şi dorin ele pe care le ai. Pe ce ştii că face altul, nu fi sigur niciodată. Fii si- gur numai pe ceea ce faci tu însu i. 15. Nimeni altcineva de pe lumea aceasta nu poate plânge în locul tău şi nu se poate înfă işa atât de stăruitor înaintea lui Dumnezeu pentru trebuin ele tale, pentru iertarea şi mântuirea ta – decât tu însu i. 16. Desigur, este bine ca oricine care crede în Dumnezeu şi-L ascultă să se roage pentru iertarea şi mântuirea ta. Dar să plângă în locul tău pentru păcatele tale, să se căiască şi să se pocăiască sincer pentru ele… să se întoarcă la Dumnezeu din toată inima pentru tine, – nimeni altcineva pe pământ n-o poate face în aşa fel ca tine însu i, nimeni în aşa fel, încât să nu mai fii dator s-o faci tu personal. Nici nu lăsa niciodată şi nimănui grija asta, ca să nu te trezeşti pierdut. 17. Numai dacă înso eşti şi tu însu i, cu partea rugăciunii tale, rugăciunile celor ce strigă către Domnul pentru tine, abia atunci po i avea un folos adevărat din aceste rugăciuni.
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Altfel, dacă în timp ce al ii se roagă pentru tine, sau postesc, sau se luptă pentru mântuirea ta, ie nici nu- i pasă prea mult de aceasta, nu verşi la- crimi şi nici nu- i deschizi gura sau nu- i întristezi inima, – atunci oricât de fierbin i ar fi acele rugăciuni, s-ar putea să nu- i folosească la nimic. Atunci cele mai fierbin i rugăciuni ale altora pentru tine s-ar putea să fie zadarnice (Ier 7, 16; I In 5, 16). 18. Nu te rezema niciodată numai pe ceea ce fac al ii pentru tine, oricâte merite ar avea ei înaintea lui Dumnezeu. Nu te mul umi numai că ai plătit la biserică să se roage pentru tine. Nu rămâne numai la rugăciunea pe care o fac pen- tru tine cei care se roagă fierbinte pentru iertarea şi mântuirea ta, pentru vindecarea şi izbăvirea ta. Ci tu însu i zdrobeşte- i inima în lacrimi şi pocă- in ă. Numai aşa vei avea folos de rugăciune. 19. Poate că se roagă şi părin ii tăi sau so ul tău pentru tine, ori copiii tăi, ori fra ii tăi, ori păstorul tău duhovnicesc, ori cei ce te iubesc şi se gândesc la tine, – dar cazi şi tu însu i înaintea Domnului, cu ge- nunchii tăi, strigă şi tu către Domnul cu glasul tău şi te roagă şi tu către El cu lacrimile tale. Numai aşa să fii sigur că eşti izbăvit.
  23. 23. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 23 20. O, câte binecuvântări ale lui Dumnezeu nu le-am pierdut noi numai din pricină că nu ne-am ridicat glasul să le cerem cu credin ă şi cu răbdare! Cât de bucuros ni le-ar fi dat nouă Tatăl nostru cel Ceresc dacă I le-am fi cerut – şi îndată ce I le-am fi cerut – dacă am fi avut credin ă şi lacrimi! O, Dumnezeul nostru Sfânt, dă-ne tuturor credin ă şi lacrimi, pentru ca rugăciunile noastre să fie bine primite la Tine. * * * Cuvinte în elepte Îndrumarea şi credin a sunt surori de-aceeaşi mamă: când credin a-i o comoară, îndrumarea-i ine seamă. De sunt drepte, duc la via ă; de sunt strâmbe, la pierzare. Scumpe sunt credin a dreaptă şi-n eleapta îndrumare.
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Şi vântul şopteşteŞi vântul şopteşteŞi vântul şopteşteŞi vântul şopteşte Şi vântul şopteşte – şi norii zâmbesc, şi zarea luceşte – şi razele cresc, şi frunzele cântă – şi zorii doresc, şi noaptea suspină: – Iisus, Te iubesc! Dar vântul înceată – şi noaptea s-a stins, şi zarea surâde – şi raza s-a-ncins, şi frunza suspină – şi totu-i învins de taina iubirii – Iisus necuprins! Şi iarăşi grădina se uscă de jar, şi inima arde de singură iar, şi umbra-mi rămâne lipită de zid, şi uşa tot singur, – Iisus, o deschid! Coboară-mi lumină din zorii târzii, deschide- i spre mine cărări aurii şi-mi umple cuprinsul cu dragi simfonii; e ceasul, e clipa, – Iisus, ca să vii!
  25. 25. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 25 3. MEDITA IE ŞI TRĂIRE 1. Medita ia înseamnă adâncirea Cuvântului lui Dumnezeu. Adâncirea înseamnă cunoaşterea Domnului Iisus. Cunoaşterea înseamnă trăirea în Duhul Sfânt. Trăirea înseamnă părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu (I Cor 3, 9) şi roadele doveditoare ale acestei Taine dumne- zeieşti (Gal 5, 22). 2. Nimeni nu poate ajunge la o înaltă şi vrednică părtăşie şi împreună-lucrare cu Dumnezeu fără o lim- pede cunoaştere a Lui, cunoaştere căpătată prin adâncirea şi meditarea stă- ruitoare asupra Cuvântului Său şi a Voii Sale. 3. Cum să poate cineva face voia lui Dumnezeu sau învă a pe al ii s-o facă, dacă el însuşi n-a adâncit mai întâi cu rugăciune Cuvântul Sfânt?
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Şi dacă nu şi-a deprins prin medita ie mai întâi el însuşi mintea, spre a cunoaşte bine care este voia lui Dumnezeu cea sfântă, plăcută şi desăvârşită? Cum poate cineva să cunoască gândul lui Hristos din Cuvintele Sale, dacă nu cugetă liniştit şi nu s-a obişnuit să adâncească în fiecare zi în e- lesul acelui Sfânt Cuvânt? 4. Medita ia este cheia de aur cu care deschizi încăperile minunate ale tainelor Sfintei Scripturi. Acolo sunt ascunse nebănuite bogă ii de frumuse e şi de lumină. Dar numai cei ce ostenesc pentru dobândirea lor merită să le afle. 5. O, câte ceasuri fericite petreci, când privirea şi inima ta cea nouă i se desfată, privind şi sim ind, din adâncirea Sfintelor Scrip- turi, haruri mereu mai proaspete şi mari, prin medita i- ile asupra Cuvintelor voii Domnului! Este ca şi când, printr-un fir ceresc, ai primi comu- nicarea tainelor dumnezeieşti de la El, care te învăluie în o tot mai fericită şi dulce lumină şi bucurie, îmbogă indu- i mintea şi inima. 6. O, de ce mare dar se lipsesc acei care nu se obiş- nuiesc să se aplece în linişte şi în rugăciune şi nu-şi fac timp să cugete în tăcere şi singurătate asupra cuvintelor lui Dumnezeu!
  27. 27. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 27 Medita ia şi liniştea sunt cele două stări în care ne vorbeşte Dumnezeu. 7. Acei care noaptea stau să gândească la atâtea lucruri zadarnice şi vinovate şi nu caută să cugete la Legea Domnului, meditând asupra îndrumărilor către fericirea trăirii ei, se lipsesc de cele mai cereşti binecuvântări. Din cauza aceasta este atât de goală şi de searbădă via a şi vorbirea atâtor oameni, dintre care mul i se cred credincioşi. 8. Sufletul meditativ şi smerit capătă cea mai limpede încredin are asupra dreptarului învă ăturii să- nătoase (II Tim 1, 13), după care să umble luminos. Acela, cunoscând drept în elesul Adevărului des- coperit, se îmbogă eşte tot mai mult fa ă de Dumnezeu, îmbogă indu-i şi pe al ii (II Cor 6, 10)… 9. Acela care în „medita ia” sa nu este călăuzit de învă ătura sănătoasă (Tit 1, 9) şi de un cuget smerit şi evlavios, acela, dimpo- trivă, cu cât „meditează” mai mult, cu atâta se încurcă mai rău. Din aceste „medita ii” vinovate ies apoi răstălmă- cirile şi abaterile de la adevăr şi ies falsele crezuri şi toate celelalte dezbinări păgubitoare. Vai de cine se apropie de Cuvântul lui Dumnezeu fără smerenie şi fără sinceritate.
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Nimic nu poate fi mai plăcut înaintea lui Dum- nezeu decât ascultarea smerită şi evlavioasă a voii Sale. Cu nimic nu-L putem bucura mai mult pe Dum- nezeu decât cu o smerită şi grabnică dorin ă de ascul- tare a Cuvintelor Lui. Pe calea unirii cu fra ii. Şi pe urmele înaintaşilor sfin i. 11. Ascultarea noastră din inimă este cea mai plă- cută jertfă pe care I-o putem aduce Domnului şi nici o altă jertfă nu o poate înlocui sau întrece pe aceasta (I Sam 15, 22). În locul unei inimi ascultătoare, nimeni nu va putea pune înaintea lui Dumnezeu, nimic şi niciodată, ca să-I poată fi la fel de plăcut. 12. De câtă bunăvoin ă se învredniceşte fiul, sau robul, sau ucenicul care arată o evlavioasă ascultare de Dumnezeu, oriunde ar fi el! Când într-o casă se găseşte un astfel de suflet as- cultător, chiar întreaga casă este iubită din pricina lui. Când o întreagă familie este aşa, ea va fi o binecu- vântare a întregii cetă i unde se află sau chiar a întregii ări… 13. Niciodată n-am putea dori ceva mai fericit pen- tru poporul nostru decât să-şi primească şi să-şi păstreze totdeauna un evlavios duh al ascultării de Hristos. Căci din această mare binecuvântare şi binefacere curg toate celelalte binefaceri sfinte, cu un belşug şi cu o durată veşnică pentru to i.
  29. 29. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 29 14. O, poporul meu, în mijlocul căruia au strălucit lumini pe care pu ine popoare le-au avut, poporul meu şi neamul meu, în mijlocul căruia au răsărit cuvinte de foc şi pentru care au curs râuri de la- crimi sfinte şi îngereşti, poporul meu, câte chemări stăruitoare ale dragostei lui Hristos ai auzit, dar nu le-ai ascultat! O, de câte nenorociri ai fi putut fi scăpat şi tu, ca Ierusalimul cândva, dacă ai fi cunoscut şi tu vremea cercetării tale, vremea când te cerceta dragostea lui Dumnezeu… dar n-ai cunoscut-o! O, cetatea mea şi familia mea, pentru care s-au înăl at spre cer atâtea rugăciuni şi jertfe şi către care au venit din cer atâtea dovezi de milă şi de iubire, Dumnezeu să nu te lase să mori în neascultarea ta. 15. Preabunule Doamne, Te rugăm, ascultă-ne ori- când ne rugăm cu lacrimi amare şi fierbin i pentru to i cei dragi ai noştri care totuşi nu voiesc şi nu voiesc să Te asculte! Nimic nu ne doare mai adânc decât această rană ca- re nu se mai vindecă… nu ştim până când nu ni se mai vindecă… 16. De câte ori privim la aceste scumpe fiin e cu care suntem de acelaşi sânge, de aceeaşi carne şi de acelaşi os
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi gândim la starea lor, la viitorul care îi aşteaptă, fără să asculte şi să iubească voia Ta, …de câte ori vedem că încă o zi trece, iar ei rămân în aceeaşi rea stare, inima ni se rupe de durere... Ce am mai putea face pentru ei, Doamne, când ori- ce cuvânt de chemare le-a ajuns de nemaisuferit? O, Dumnezeule, ai milă nesfârşită fa ă de ei… Ai o milă mai mare şi mai îndelungată decât neas- cultarea lor. Şi mântuieşte-i, Doamne, totuşi şi pe ei. 17. Nici un păcat nu poate fi mai întâi şi nici mai mare decât călcarea legământului făcut cu Dumnezeu. Şi făcut lui Hristos. Căci atunci când inima omului se apleacă spre gla- sul ispitei, atunci cel dintâi rău şi cel dintâi pas este călcarea legământului sfânt. 18. Toate Tainele Bisericii vii, toate aceste sfinte acte pecetluite cu Duhul Sfânt sunt legămintele noastre cu Dumnezeu. Să nu le uităm nici o clipă! Şi să le inem cu cea mai sfântă temere de Dum- nezeu. Toate acestea sunt legăminte cutremurător de sfin- te, pe care fiecare dintre noi le-am făcut într-o veşnică măsură – sau le facem cu Dumnezeu… Dar vai, pe cât de uşor le fac, pe atât de uşor le şi calcă mul i dintre noi.
  31. 31. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 31 Şi vai veşnic de călcătorii legământului cu Dum- nezeu. Când marele şi sfintele noastre legăminte cu Dum- nezeu au ajuns atât de dispre uite şi de călcate în pi- cioare de cei mai mul i, cum să nu vină mânia lui Dumnezeu peste cei neas- cultători şi peste tot viitorul lor, cum să nu vină dreapta pedeapsă meritată de la Dumnezeu? Căci numai din pricina călcării acestor mari legă- minte vin toate pedepsele, atât peste cei care cred în Dumnezeu, cât şi peste ceilal i. O, Dumnezeul nostru, Te rugăm, ajută-ne să ne inem în sfin enie tot legământul pus în fa a Ta. Amin. * * * Cuvinte în elepte Dacă-ncredin area min ii nu aduce după ea şi pe-a inimii – e semnul că o parte-a ei e rea.
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. DEPĂRTARE ŞI AMINTIRE 1. Câtă vreme cineva, înstrăinat fiind, îşi mai aduce aminte, – oricât de departe ar fi şi oricât de demult s-ar fi dus – tot mai poate afla iarăşi drumul înapoi… Fericit este oricine află drumul înapoi, spre Tatăl. Dragostea îl va îmbră işa totdeauna. Numai să nu vină prea târziu. 2. Când cel înstrăinat s-a rupt total de rădăcina lui, de familia lui, de fra ii şi apropia ii lui şi de locul dragostei lui dintâi, – atunci nu va mai sim i niciodată în inima lui dorul arzător de a mai întoarce iarăşi înapoi la ei. Şi acesta va muri străin, aşa cum şi merită. 3. Când fiul unor părin i a ajuns atât de departe şi de sus, încât s-a rupt nepăsător de orice amintire a co- pilăriei lui
  33. 33. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 33 şi nu-şi mai aduce aminte, nici nu vrea să-şi mai aducă, de părin ii lui, – atunci nu mai află nici timp, nici prilej de nimic pentru ei. Atunci poate sta ceasuri, sau zile, sau ani întregi cu străinii, cu prietenii, cu distrac iile, cu păcatele şi cu oricine, – dar nu mai găseşte nici câteva minute pentru o scrisoare sau pentru un drum spre părin ii lui; şi nu există o depărtare mai amară ca asta nicăieri pe lume. 4. O, cât de nenorocită poate fi starea unui suflet care nu-şi mai aduce aminte! Starea unui suflet împovărat de păcate, înlăn uit şi robit de patimi şi ispite, ruinat de destrăbălări şi neînstare de nici un gând sau cuget curat, recunoscător şi frumos fa ă de cei căro- ra le este dator atât de mult. Acesta a ajuns o pricină de râs şi de plâns, de batjocură şi de ruşine şi totuşi nu-şi mai aduce aminte de starea sa, ca să se trezească îngrozit şi să se ridice. 5. Vai de cel care, fiind tată sau mamă, s-a rupt de copiii săi sau de so ul său şi nu-şi mai aduce aminte de fiin ele pe care el le-a adus la via ă, dar pe care tot el le-a nefericit apoi, luându-le tot ce le era mai de pre : dragostea sa caldă, grija sa ocro- titoare, inima lui scumpă.
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nici banii săi, nici pâinea sa şi hainele sale şi nici nimic pe lumea asta nu va mai putea înlocui în via a lor ceea ce le-a luat el plecând. 6. Ce neferici i sunt to i cei care ar trebui să-şi aducă aminte de unde au plecat – şi nu-şi mai pot aduce… Care ar trebui să-şi aducă aminte de părin ii lor bătrâni şi neputincioşi care i-au crescut şi de care acum le este ruşine şi greu să-şi mai aducă aminte... Aceştia au decăzut mai adânc decât nişte animale sau fiare care totuşi îngrijesc de ai lor. 7. Înlătură, Doamne, de peste mintea tuturor aces- tora tot ce mai împiedică aducerea lor aminte şi tot ce opreşte şi împiedică inima lor şi întoar- cerea lor la cei de lângă care n-ar fi trebuit să se poată rupe niciodată. Ci fă-i să vină cu toată graba, cu toată pocăin a şi cu toată dragostea lor la Tine şi la cei dragi unde sunt atât de dori i. 8. Cât de rar po i întâlni la aceeaşi fiin ă omenească şi o inimă neprihănită, şi nişte mâini pricepute! Şi o minte talentată, şi nişte purtări frumoase! De cele mai multe ori, aceste virtu i sunt foarte despăr ite unele de altele pe pământ. Unde este una, mereu lipseşte cealaltă.
  35. 35. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 35 9. Numai la oamenii aleşi de Dumnezeu pentru o chemare deosebită, Duhul Sfânt uneşte aceste două în- suşiri frumoase [şi ele se întâlnesc] la aceeaşi fiin ă, – acestea fiind neapărat şi condi iile pe care le cere Dumnezeu unui vas al Său, unui suflet sfânt cu care El va lucra împreună pe pământ: inimă neprihănită şi mâini pricepute. Nici una din marile lucrări ale lui Dumnezeu nu s-a putut face decât cu astfel de oameni. 10. În toate vremile mari, în toate împrejurările mari şi pentru toate marile hotărâri ale Sale, Domnul Dumnezeu a ales, a pregătit şi a folosit numai slujitori neprihăni i şi pricepu i. De aceea toate lucrările Domnului au fost rodnice şi durabile, căci numai neprihănirea şi în elepciunea sunt în stare a face ceva temeinic, frumos şi bun. 11. Pentru dobândirea amânduror acestor virtu i, omul trebuie să se roage, să lupte şi să muncească. Numai aşa se pot şi dobândi. Şi numai aşa se pot şi păstra. 12. Fericite sunt vremile şi locurile unde au trăit sau mai trăiesc, învă ând şi îndrumând, astfel de oameni. Şi cu inima neprihănită,
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi cu mâini pricepute. Şi cu o sim ire curată, dar şi cu o putere în eleaptă. 13. Prin astfel de oameni a propăşit Lucrarea lui Hristos pe pământ – şi numai prin astfel de oameni. Prin ei a fost împrăştiat întunericul păgânismului – şi numai prin ei. Prin ei a fost înnobilată arta, ştiin a, literatura, mu- zica – şi numai prin ei. Prin ei s-a răspândit adevărata cultură sănătoasă, prin ei s-au aşezat în eleptele rânduieli prin care morala, şi dreptatea, şi bunul sim , şi cinstea, şi pacea, şi iubirea au adus şi au păstrat omenia între oameni pe pă- mânt, de-a lungul istoriei şi de-a lungul „geografiei”. 14. Ferice de poporul şi popoarele care au avut şi mai au oameni neprihăni i şi pricepu i. Ferice şi mai degrabă de cei care i-au ascultat, i-au pre uit şi i-au urmat când i-au avut sau cât îi mai au. Un astfel de popor pre uitor al aleşilor săi este totdeauna binecuvântat şi moşteneşte totdeauna un tezaur pre ios şi un vi- itor fericit. 15. Dar vai de acel popor care, avându-i, în loc să-i pre uiască şi să-i urmeze, îi dispre uieşte şi îi prigoneşte
  37. 37. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 37 şi caută să-i trimită – prin moarte, cât mai curând, cu mâinile goale – înapoi la Dumnezeul Care i-a trimis la ei. Ce viitor mai poate aştepta pe un astfel de popor? 16. Păcatul, la fel cu satana din care s-a născut, este nu numai un vrăjmaş al lui Dumnezeu, prin cuvântul cel batjocoritor şi potrivnic, – ci este şi un mare tâlhar care umblă mereu numai să fure şi să pângărească tot ce este al lui Dumnezeu sau este vrednic de închinare. 17. Oriunde se iveşte o lucrare scumpă pentru Dum- nezeu şi un altar curat pentru Hristos sau o părtăşie dulce pentru Duhul Sfânt, acolo vrăjmaşul cel tâlhar îşi trimite îndată iscoa- dele sale prin care, armele lui: prefăcătoria şi lăudă- roşenia, ori promisiunile mincinoase şi răstălmăcirile in- teresate, ori dragostea amăgitoare şi batjocoritoare a lucru- rilor sfinte, – toate aceste arme blestemate el şi le foloseşte cu viclenie, ca mijloace de nimicire. 18. O, dragi suflete credincioase, oricât de grea ar fi starea în care ar ajunge, în vre- mea vie ii voastre, moştenirea cea scumpă a lui Hristos şi sfin enia Templului Său, – voi să nu vă pierde i niciodată nici nădejdea şi nici timpul, ci să face i în toată vremea tot felul de cereri şi de rugăciuni Domnului (Ef 6, 18).
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nu înceta i să-i aduce i aminte lui Dumnezeu de scumpa Lui moştenire pustiită, de sfântul Lui locaş care era cândva atât de plin de cântări, dar care astăzi geme plin de apăsarea păcatelor; – nu înceta i până ce Domnul va veni şi vă va răs- punde. 19. Nu înceta i strigătele voastre până când Dom- nul Îşi va aduce iarăşi aminte cu duioşie de dragostea şi de grija Lui fa ă de tot ce este sfânt, dar care este astăzi într-o stare atât de tristă… Nu înceta i până când duioasa Lui iubire va birui, îndepărtând de peste noi pedepsele dreptă ii Sale. 20. Ce grea este noaptea aceea în care nu se mai poate zări chiar nici o lumină! Ce grozavă poate fi închisoarea aceea din care nu mai po i avea chiar nici o scăpare! Ce deznădăjduită e acea prăpastie din care nu mai po i zări chiar nici o ieşire… Starea care, ca o lespede de mormânt, te închide, te sugrumă fără să po i scăpa… Dumnezeule al Îndurării, numai Tu mai po i fi atunci singura noastră salvare. Te rugăm, fii salvarea noastră totdeauna! Amin.
  39. 39. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 39 Fii puternică şi mareFii puternică şi mareFii puternică şi mareFii puternică şi mare Fii puternică şi mare în Hristos, credin a mea, nici nu ştii azi ce mai are încă Dumnezeu să- i dea! Nici gândeşti cu ce-ndurare bunătatea Lui mai vrea să- i prefacă noaptea-n soare, – ai Iubirea, crede-n ea! ine steagul sus, purtându-l, ochii intă la Iisus, sfânt şi drept să- i fie gândul, hotărât cuvântul spus; neschimbat urmează- i rândul, neclintit unde-ai fost pus, El te va-năl a, năl ându-L, – ai Nădejdea, ine-o sus! Nu ceda un iot din drumul Adevărului frumos, oricât te-ar călca duiumul veacului necredincios; toate vor pieri în scrumul unui prăpăd nemilos, – vină focul, crească fumul, – tu fii sigur în Hristos!
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 5. AMENIN ARE ŞI IZBĂVIRE 1. Ce îngrozitor de grea este într-adevăr starea care te înghite ca o mlaştină sau ca un balaur, starea din care nu mai vezi nici o scăpare. Dar nu deznădăjdui nici chiar atunci. Mai este o salvare la Dumnezeu! El are totdeauna încă o uşă de salvare. Dar crede atât de puternic cum cere minunea pe care o aştep i. 2. Dar în cele mai grele din stările sale, sufletul ne- norocit de tot nu mai găseşte nici o putere, nici să se roage, nici să plângă, nici să mai îndrăznească o nă- dejde. Ci stă pierdut, copleşit, leşinat – aşteptând să fie înghi it. O, atunci, Doamne, fă numai Tu totul! 3. Căci sufletul doborât de tot nici măcar conştiin a n-o mai are clară,
  41. 41. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 41 când sufleteşte el este mort înainte de a muri tru- peşte, fiindcă noaptea grozavă şi grea, noaptea desăvâr- şită a prăbuşirii l-a cuprins, acoperindu-l şi îngropându-i tot mai adânc întreagă fiin a sa – şi cea duhovnicească, şi cea sufletească, şi cea trupească. Vai de cel ce a ajuns astfel! Acesta şi-a pierdut pâ- nă şi speran a – singura frânghie de salvare cu care l-ar fi ridicat din valuri Dumnezeu. 4. Atunci puterile credin ei, adică înflăcărarea, râv- na şi dragostea, nu mai pot fi cum trebuie, iar răul şi nenorocirea se întind şi se adâncesc peste tot. Cangrena roade ucigător totul, până când pierzarea nu mai poate fi nici ocolită, nici amânată. Ce mântuitoare binefacere este o rămăşi ă curată, sănătoasă şi vie în această Lucrare! 5. Rămăşi a aceasta este conştiin a acelei lucrări duhovniceşti – şi totul depinde de lupta pe care o dă ea atât cu răul dinăuntru, cât şi cu cel din afară, atât cu duhurile vrăjmaşe, cât şi cu vrăjmaşii văzu i, care în ceasul cel mai slab dau năvală cel mai tare, din toate păr ile, cu gând să nimicească totul. 6. O, Doamne Dumnezeul nostru Cel nemărginit de bun, Te rugăm, ai cea mai multă milă de noi când sun- tem în stări de grea nenorocire
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi când răul ne cuprinde şi ne întunecă de peste tot. Oricare ar fi cauza nenorocirii noastre, Te rugăm, Doamne Iisuse, nu ne părăsi de tot, căci chiar atunci avem cea mai mare nevoie de ajutorul Tău. 7. Preabunule Doamne, noi ştim că suntem nespus de vinova i în fa a Ta, căci numai din pricina neascultării noastre vine peste noi nenorocirea; dar vezi, Doamne, starea noastră care este de multe ori atât de grea, încât nu mai avem putere nici să ne mai rugăm sau să mai nădăjduim în ajutor. Nu ne lăsa, Preabunule Doamne, să ajungem nicio- dată până la stări deznădăjduite, pentru ca să nu ne pierdem cu totul şi pe totdeauna. 8. Sunt multe piedici în calea rugăciunilor noastre până la Dumnezeu. De aceea, dacă rugăciunea nu este puternică, stă- ruitoare şi mereu înaltă, adeseori nu poate birui pie- dicile potrivnice şi nu poate ajunge până la Dumnezeu (Dan 10, 12-13). 9. Cea dintâi piedică în calea rugăciunii noastre este adesea lenevirea duhului nostru şi îndoiala inimii noastre. Ne rugăm adesea şi nu avem încrederea puternică (Iac 1, 6) şi nădejdea cu care trebuie să ne adresăm lui Dum- nezeu. Nu avem credin a biruitoare, fără de care pu ină nădejde mai rămâne rugăciunii noastre.
  43. 43. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 43 10. O altă piedică în calea rugăciunii noastre este oboseala şi părăsirea noastră. După cel mai mic efort duhovnicesc, după cea mai mică luptă de rugăciune, obosim îndată, slăbim şi părăsim îndată lupta… Uităm Cuvântul Domnului care ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat şi să nu ne lăsăm (Lc 18, 1). Atunci cum să ne pre uiască Dumnezeu rugăciunea noastră, când noi îi dăm aşa de pu in pre ? 11. Mai sunt apoi şi alte piedici în calea rugăciu- nilor noastre, mai ales aceea că ne rugăm cerând ceea ce nu este permis, ceea ce este împotriva voii lui Dum- nezeu… Sau cerem ca să întrebuin ăm rău (Iac 4, 3). Sau cerem ceea ce ne-ar fi spre rău, dacă am primi. În astfel de cazuri, răspunsul cel mai bun pe care ni-l dă Dumnezeu este neprimirea rugăciunii noastre; orice alt răspuns ne-ar fi numai spre rău. 12. Rugăciunea este o luptă pentru grăbirea biruin- ei Lucrării Domnului, un ajutor pentru desăvârşirea altora, pentru statornicia lor, pentru mai marea stăruin ă a noastră în împlinirea voii lui Dumnezeu (Col 4, 12). O astfel de rugăciune este totdeauna binecuvântată şi primită. 13. Rugăciunea este un mare sprijin pe care îl putem da mai-marilor noştri în munca şi în lupta lor,
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz o mare binefacere pentru cei care au însărcinări deosebite în lucrarea lui Dumnezeu (II Cor 1, 11). O, cât de des ar trebui să folosim această ru- găciune! 14. Rugăciunea poate întoarce, prin voia lui Dum- nezeu, multe planuri ale celor răi, spre mântuirea şi biruin a noastră (Flp 1, 19). Şi ne poate grăbi revederea cu cei pe care îi iubim şi îi dorim (Flm 22). Numai să nu încetăm a ne ruga niciodată (I Tes 5, 7). Să ne rugăm mereu fierbinte şi plini de credin ă (Iac 5, 15). 15. Sufletul care a umblat vreme îndelungată în în- tunericul apăsării şi al durerilor, în cel al umilirilor silnice şi al răpirii drepturilor sale sau în cel al batjocoririi sălbatice şi abuzive, sufletul acela îşi adună în lăuntrul său atâta putere de a răbda şi atâta voin ă de a răzbi, încât rugăciunile lui îndelungi, stăruitoare şi puter- nice nu pot să nu le învingă până la urmă. 16. Duhul rugăciunii credincioase, oricât de apăsat şi nedreptă it ar fi, nu se roagă ca arătarea Domnului – în apărarea şi ajutorul lui – să se facă în răzbunare, în mânie sau în judecată, ci în strălucire. Căci numai strălucirea este o arătare vrednică de Dumnezeu.
  45. 45. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 45 Strălucirea mărea ă şi slăvită este cadrul vrednic de Chipul Domnului. Căci în strălucire neapropiată locuieşte Domnul (I Tim 6, 16; Fapte 26, 13-15). 17. O, credincioşi slujitori ai lui Hristos din toate timpurile, nu uita i că şi voi trebuie să-L arăta i pe Dumnezeu prin faptele şi cuvintele voastre în chipul cel mai strălucit. Dacă vorbi i despre Hristos, căuta i să vorbi i des- pre El cât mai strălucit… Dacă scrie i despre El, scrie i cât mai strălucit. Dacă umbla i cu El şi pentru El, umbla i strălucit… Şi răsplata voastră va fi în strălucirea Lui. 18. Căderea poate fi de multe feluri. Poate fi o cădere în păcat… Aceasta este starea cea mai rea... Starea cea mai fără Dumnezeu. Starea cea mai deznădăjduită. Cea mai fără de lumină şi fără de mântuire. Aceasta este adevărata moarte (Ef 2, 1-5). Toate celelalte căderi nu-s atât de grele ca asta. Dumnezeu poate salva chiar şi din asta. Dar ade- sea, cel care a căzut aşa nu se mai roagă niciodată. 19. Poate fi o cădere în ispită… într-una din multele ispite pe care vrăjmaşul sufle- telor noastre le seamănă în calea vie ii noastre de cre- din ă ca pe nişte curse viclene şi ucigaşe (II Tim 2, 26). Din această stare se poate scăpa uşor, dar trebuie neapărat o mare credin ă. Şi adeseori – o răscumpărare pe măsura căderii.
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. Poate fi o cădere în lenea duhovnicească, în nepăsarea fa ă de lucrarea lui Dumnezeu, în nepăsarea fa ă de rugăciune, în nepăsarea fa ă de cercetarea bisericii şi a fra ilor… În izolare de fră ietate şi de Biserica lui Hristos. În împu inarea credin ei, în răcirea dragostei, în slăbirea râvnei… Multe pot fi căderile omului duhovnicesc; dar, da- că se poate ridica cu lacrimi de căin ă, şi cu rugăciune fierbinte, şi cu inima zdrobită, Sângele lui Hristos îl cu- ră ă din nou. Dar îi porunceşte: Să nu mai păcătuieşti, ca să nu i se întâmple ceva şi mai rău. Doamne şi Dumnezeul nostru, Te rugăm, nu ne lăsa să cădem. Iar dacă am căzut, ajută-ne să ne ridicăm îndată, cu lacrimi şi cu pocăin ă. Amin. * * * Cuvinte în elepte Numai cinstea şi credin a î i dau inima senină şi nădejdea neclintită fa ă de-orice-ar fi să vină.
  47. 47. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 47 6. CĂDEREA ŞI RIDICAREA 1. În multe feluri poate fi căderea unui suflet. Dar ori de ce fel ar fi nenorocirea căderii unui su- flet credincios sau a unei lucrări duhovniceşti, totdeauna ridicarea sa poate veni numai într-un singur fel şi într-un singur loc şi anume: de la puterea lui Dumnezeu – şi din puterea lacri- milor şi a îndreptării sincere şi smerite. 2. De la Dumnezeu Singur îi poate veni omului ridicarea şi din celelalte, orice căderi şi nenorociri tru- peşti, dacă sufletul se îndreaptă cu toată credin a spre El, cerându-I ajutorul Său grabnic, şi dacă aşteaptă răbdător venirea izbăvirii Lui. 3. Împăcarea poate veni cu adevărat numai când fiecare din cei cerceta i, recunoscându-şi partea lui de vină, se va cură i şi îndrepta prin pocăin ă.
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Când tot ce a fost rău în ei şi între ei va fi înlăturat deplin, şi când ei, înnoi i prin focul şi prin lacrimile că- in ei, sunt făcu i vrednici iarăşi de încrederea Domnului Iisus Hristos, ca El să le poată încredin a din nou pacea Lui şi încrederea Sa. 4. Dezbinarea vine din pricina depărtării noastre de iubirea ascultării şi de smerenia umblării după voia lui Dumnezeu în care ar trebui să fi rămas fiecare din- tre noi. Da, numai din pricina depărtării de Domnul şi de voia Lui vine dezbinarea şi depărtarea acelora care, prin trufia inimii lor şi prin rătăcirea min ii, se pot rupe de fra i, şi se pot ridica împotriva ascultării fră eşti, şi pot strica învă ătura de la început. 5. Atunci când Dumnezeu se îndură de cel căzut în dezbinare, ca să-i trezească pocăin a şi hotărârea de îndreptare, atunci cel dintâi lucru pe care îl face robul Dom- nului este că urăşte păcatul şi se depărtează hotărât şi pe totdeauna de păcat. Numai acestea sunt semnele adevăratei îndreptări. 6. Iar următorul pas pe care îl face – şi chiar în acelaşi timp, cu toată fiin a sa smerită, într-o puternică izbucnire de lacrimi, de râvnă şi de încredere – este că omul acela face sincer şi fierbinte înnoirea legământului său cu Dumnezeu…
  49. 49. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 49 Înnoirea hotărârii şi mai puternice de a nu se mai depărta niciodată de ascultarea lui Dumnezeu. Prin aceasta, el pecetluieşte frumos smerita lui îndreptare. 7. Binecuvântat este şi binecuvântat să fie acel suflet sau acel popor al lui Dumnezeu care, făcând acest fericit salt spre Lumină şi spre Adevăr, nu mai recade apoi niciodată de la harul în care a fost primit şi aşezat de Hristos. Nu privi i niciodată îndreptat pe acela ce nu face astfel! 8. Deşi litera Cuvântului Sfânt este atât de lumi- noasă, deşi sunetele limbii în care sunt spuse cuvintele Domnului sunt aşa de clare şi de frumoase pentru ori- care dintre noi, – totuşi Glasul Domnului din Cuvântul Lui este aşa de pu in cunoscut, aşa de slab ascultat şi aşa de rar în eles cum trebuie. De aceea sunt o sută şi o mie de feluri în care este răstălmăcit. 9. Îndrumătorii gloatelor, neîn elegând ei înşişi Glasul Domnului din Cuvintele Lui, îşi spun prin ele glasul lor. Necunoscând gândul Domnului din Cuvântul Lui, îşi pun în el gândul lor…
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Neurmărind foloasele lui Hristos, toarnă în inimile ascultătorilor duhul lor… Şi vai, iată roadele dureroase şi amare. 10. Ai milă Tu, Doamne, tot mai mult de biata gloată creştină cu numele, dar şi mai vinovată cu fap- tele decât păgânii. Căci creştinii sunt vinova i nu că n-au ştiut glasul Tău, ci pentru că, ştiindu-l, l-au răstălmăcit şi sugrumat cu o minte înşelată şi înşelătoare şi cu o inimă îmbolnăvită de păcat şi vinovată de neascultare. 11. Când sufletul omului se împotriveşte mereu la orice chemare, Dumnezeu nu luptă la nesfârşit cu el. Când trufia inimii omului rămâne nesupusă la orice înştiin are, vine o vreme când Domnul îl lasă. Când voin a omului nu ascultă nici un îndemn bun, Dumnezeu nu-i mai trimite nici unul. Iar după aceasta vine sigur numai iadul. 12. Când lăcomia fiin ei omului după slava lumii nu se satură şi când pofta firii, lăudăroşenia vie ii şi îndărătnicia neascultării pun stăpânire totală pe inima omului, atunci Dumnezeu îl lasă pe om în voia pornirilor unei min i blestemate şi astfel omul ajunge plin de orice fel de nelegiu- ire… De desfrânare, de viclenie, de răutate, de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de tot răul…
  51. 51. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 51 Căci nu trebuie o mai mare nenorocire decât mintea blestemată. 13. Dumnezeu ne-a înzestrat cu puterea liberei voin e nu numai să ştim deosebi clar voia lui Dum- nezeu şi binele de rău – dar să o şi facem. Şi o facem aşa de uşor când cu adevărat noi avem şi voin a să o facem! 14. În această voin ă spre a face voia lui Dum- nezeu, luptând contra pornirilor rele din inima noastră firească, stă tot meritul nostru şi toată datoria noastră. În această luptă şi muncă se arată valoarea noastră, pe măsura eforturilor pe care le facem spre acele fericite realizări care sunt roadele Duhului Sfânt şi trăirea voii lui Hristos. 15. Prin această luptă şi muncă, noi avem biru- in ele sfinte; şi, pe măsura biruin elor cât mai strălucite pe care le avem în această luptă dusă neîntrerupt şi până la moarte, avem răsplata cerească. 16. Acei care şi-au putut îndruma şi stăpâni echi- librat voin a lor au ajuns în elep i prin înfrânarea lor… Iar cei care s-au lăsat birui i de patimi au ajuns nebuni şi pierdu i.
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz În aceste două feluri se împart to i oamenii de pe pământ. 17. După realizările sau prăbuşirile în munca şi lupta dintre bine şi rău, vor fi răsplăti i oamenii sau vor fi pedepsi i. Vor fi răsplăti i sau pedepsi i nu totdeauna în via ă, dar totdeauna în moarte. Nu totdeauna şi de către oameni, dar totdeauna de către Dumnezeu. 18. Iată cât de aten i urmăresc ochii Domnului tot ce se petrece înaintea Fe ei Sale şi astăzi, şi pretutindeni, şi tot ce se face în Nu- mele Său. Cât de mult ine El la sfin enia Casei Sale şi cum răsplăteşte El fiecăruia dintre cei care merg în adunarea Lui, după cum merită fiecare (II Cron 6, 30). Cine n-a văzut încă, vine vremea curând să vadă. 19. Cu ce frică sfântă ar trebui să ne înfă işăm noi to i, întotdeauna înaintea Domnului Dumnezeu, în locul Său şi în adunarea Sa, unde stă El! Cum ar trebui să vorbim şi să tăcem acolo! Cum ar trebui să mergem şi să stăm acolo în fa a Lui! Cum ar trebuie să mărturisim şi să ascultăm cu- vintele Lui! Cum ar trebui să ştim mereu şi să nu uităm nici- odată că Dumnezeu Însuşi stă acolo, binecuvântând şi judecând!
  53. 53. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 53 Ca să ne învrednicim de binecuvântarea, şi nu de judecata Lui. 20. Fereşte-te de adunările păcatului şi ale des- frânării. De ale neascultării şi de ale rătăcirilor, de ale minciunii şi de ale batjocoririi. Ca nu cumva, pe neaşteptate, să vină acolo mânia lui Dumnezeu în vreun fel peste ei. Să nu te afle şi pe tine în mijlocul acelora, ca nu cumva să pieri cu ei. Dumnezeule al Milei, dă-ne vegherea şi rugăciunea prin care să fim izbăvi i de ispită şi ispititor. Amin. * * * Cuvinte în elepte Doar credin a poate face să trăieşti folositor, să po i suferi-n tăcere şi să po i muri uşor.
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Har ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tuHar ceresc, condu-mă tu Har ceresc, condu-mă tu numai spre iubire, ce să fac şi ce să nu, ea să-mi dea de ştire, ce să in şi ce să las, ea să mă înve e, zi cu zi şi ceas cu ceas, vreau a’ ei pove e! Apa Ta mi-o vreau izvor, Fa a Ta-mi vreau soare, pe aripa Ta să zbor floare după floare, plânsul Tău în ochi mi-l vreau, leagăn, Sânu- i dulce, duhul numai ie-mi dau seara să se culce. Vino, Doamne, numai Tu şi mi-ndrumă bine, ce e vrednic şi ce nu, eu să-mi ştiu re ine. – Tot ce-i drept şi luminos, azi şi-n veşnicie, Har ceresc al lui Hristos, numai Tu-mi spui mie!
  55. 55. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 55 7. ÎNFĂ IŞAREA ŞI JUDECATA 1. Vor fi judeca i şi to i aceia care se vor lăsa is- piti i să vorbească în chip batjocoritor despre lăcaşul Domnului, din pricina celor nevrednici de slujba Lui din el (Rom 14, 4-12). Tu, în Casa Domnului, să nu judeci pe nimeni, decât pe tine şi păcatele tale. Acolo este Dumnezeu tocmai ca să judece – nu te aşeza în locul Lui. Ci stai în pocăin ă, la locul tău, ca să nu fii judecat. 2. Mâna cea în eleaptă a lui Dumnezeu ne-a alcă- tuit chipul cel văzut, iar dragostea Lui veşnică ne-a alcătuit chipul cel veşnic şi nevăzut, adică fiin a noastră spirituală. Din via a Lui s-a desprins suflarea de via ă care ne-a înviat. Şi Puterea Lui a pus în noi mişcarea. Să ne judecăm totdeauna, spre a avea şi înfă işarea cea corespunzătoare pe care ne-o doreşte El.
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Din însuşirile nevăzute ale lui Dumnezeu ne-am primit oricare dintre noi în elepciunea şi virtu ile, talentul şi geniul. Din voin a Lui avem voin a şi din inteligen a Sa este conştiin a pusă în noi. Nici o altă fiin ă dintre creaturile Sale văzute nu mai este înzestrată atât de minunat – pentru că toate celelalte sunt lucrările Sale, dar noi suntem fiii Lui. 4. Cât de mare cinste este pentru noi că ne tragem din Dumnezeu! Că suntem fiii Perfec iunii, adică fiii a tot ce este Înalt, Curat şi Bun, Adevărat, şi Vrednic, şi Frumos… Că suntem direct fiii Aceluia în Care toate acestea sunt desăvârşite. 5. Şi ce dovadă mai puternică ar fi că suntem fiii Atotputernicului Creator, decât faptul că noi înşine am primit puterea de a crea, asemănându-ne astfel direct cu Tatăl şi Creatorul nostru? Ce altă creatură a mai primit o astfel de putere? Prin harul Tatălui nostru şi prin moştenirile dăruite din El, câte minuni am creat şi creăm încă! 6. Dar, vai, ce trist, ce ruşinos, ce înjositor este din partea unora dintre noi că înadins nu vor să-şi re- cunoască şi să-şi cinstească această origine dumnezeiască, ci în chip nebunesc aleg mai degrabă să spună că se trag dintr-o altă creatură, nespus de inferioară,
  57. 57. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 57 dintr-un animal urât şi lipsit complet de orice ra iune, de orice însuşire bună, de orice sâmbure de lumină, prin structura sa, de la originea sa şi din toată specia sa. 7. Cine ar putea crede sincer această prostie defăi- mătoare pentru to i oamenii, că noi ne tragem dintr-o maimu ă? De unde să le fi putut da acest „părinte” puilor lui însuşiri pe care el niciodată nu le-a avut şi nici nu le va avea niciodată? Numai marele mincinos, diavolul, a putut scorni şi crede lucrul acesta de care până şi copiii cei sănătoşi râd. 8. O, frate om, oricine ai fi tu şi de oriunde ai fi de pe pământ, gândeşte-te că tu nu po i fi puiul unei creaturi josnice şi urâte, inconştiente şi neputincioase, căci tot ce moştenim prin naştere în fiin a noastră este înalt şi frumos, inteligent şi puternic, superior şi liber… Noi nu putem avea alt tată decât pe Dumnezeu, Suprema Frumuse e, Inteligen ă şi Puternicie. 9. Privind spre Dumnezeu, ştim îndemnul înăl ării spre tot ce este Perfect. Dar privind spre maimu ă – spre ce putem fi în- demna i?
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Avem obliga ia fa ă de originea noastră să tră- im într-un chip vrednic de Tatăl din Care ne tragem. Să ne avântăm spre tot ce este mai înalt, nu numai prin progresul tehnicii şi prin înăl area în Cosmos, ci mai ales prin cultura şi morala noastră, care ar trebui să înainteze cel pu in egal cu tehnica. 11. Să ne lepădăm de tot ceea ce este josnic, dacă vrem să ajungem cu adevărat până la cel Preaînalt, – şi să nu ne prăbuşim până la cel prea josnic. 12. Pentru cel care aşteaptă în stări nebănuit de grăbite, în locul cel mai greu, o minune izbăvitoare, orice clipă este grea. Pentru un astfel de suflet, orice secundă este mult şi orice întârziere poate fi nimicitoare. De aceea strigătele lui se înmul esc pe măsură ce vremea trece şi cresc în tărie pe măsură ce şi primejdia creşte. 13. În multe privin e, adeseori altele sunt gândurile şi căile lui Dumnezeu decât gândurile şi căile omului. De multe ori, tocmai tăcerea şi odihnirea în care ni se pare că stă Dumnezeu este cea mai potrivită lucrare din partea Lui pentru noi. Mult trebuie să se zbuciume în zadar un credincios al Domnului până ce află acest adevăr! 14. De multe ori, tocmai primejdia de care ne temem şi de care nu ne-a scăpat Dumnezeu era ceea ce atunci lipsea stării noastre.
  59. 59. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 59 Pe o cale mai aspră şi mai grea, ea trebuia să aducă în via a noastră tocmai binele cel mai mare şi mai folositor pentru noi. Numai că asta am aflat-o în urmă – şi nu întâi. 15. De multe ori, fiin a sau lucrul care era comoara cea mai de pre a inimii noastre – şi pentru care ne rugăm lui Dumnezeu să nu ne-o ia – ar fi fost cauza unei veşnice nenorociri pentru noi, dacă nu ne-ar fi fost luată atunci de Dumnezeu. 16. Avem o foarte mare nevoie de o totală în- credere în în elepciunea şi în bunătatea hotărârilor lui Dumnezeu ori de câte ori avem rugăciuni stăruitoare pentru izbăviri grabnice înaintea Lui. 17. Când, printr-o via ă de adâncă ascultare fa ă de Dumnezeu, noi ne-am deprins a avea acelaşi fel de a voi cu El, atunci şi toate rugăciunile noastre sunt împlinirea gândurilor noastre (I In 5, 14). 18. Când noi trăim o prea puternică via ă firească, iar în rugăciunile noastre cumpănesc prea greu dorin ele fireşti, – atunci ştie Dumnezeu că multe din acele rugă- ciuni e mai bine să nu ni le asculte. Mai bine să nu ne răspundă la acele rugăciuni, mai bine să nu Se „obosească” să ni le împlinească Dumnezeu.
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 19. Când o dragoste a inimii noastre este o primej- die pentru mântuirea noastră, atunci Domnul ne-o ia. Căci, dacă odorul inimii noastre nu ne-ar fi luat, ar ajunge pentru noi mai târziu o pricină de ruşine şi de nimicire. Prin înlăturarea răului mai devreme, Domnul ne scapă, să nu ajungem într-un rău şi mai mare… 20. O, pentru cât de mul i ar fi fost mai bine dacă erau prinşi la prima lor ho ie… şi să fi fost pedepsi i la primul lor păcat… şi să fi fost descoperi i la prima cădere… Mul i n-ar fi ajuns să meargă cu îndrăzneală pe calea cea rea până mult mai târziu, când n-au mai putut fi salva i de nimeni. Bunul nostru Dumnezeu, ai milă de to i şi ne scapă mai degrabă de răul pe care ni-l credem bine. Amin. * * * Cuvinte în elepte Cine ca un şchiop păşeşte va ajunge chiar aşa; credinciosul cel „ca lumea” în curând va fi ca ea.
  61. 61. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 61 8. PERMIS ŞI NEPERMIS 1. Prin rugăciuni stăruitoare, uneori po i smulge din mâna lui Dumnezeu chiar şi ceea ce El n-ar fi voit să- i dea; ceea ce El nu- i permite. Dar, vai, de câte ori după aceea vei regreta că ai cerut cu stăruin ă ceea ce ai primit! Şi că ai smuls din mâna Lui ceea ce era nepermis! 2. Pricina multor nenorociri de ale noastre a fost că am cerut prea stăruitor ceea ce cunoşteam că n-avem drept să avem; şi asta ne-a fost spre rău. O, de câte lacrimi, şi griji, şi necazuri am fi fost scuti i dacă n-am fi cerut şi dacă n-am fi primit multe din cele ce le doream!… 3. Pu ini din cei care lucrează şi luptă contra lui Dumnezeu îşi dau cu adevărat seama de grozăvia şi ne- bunia faptelor pe care le săvârşesc.
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Mul i dintre cei care fac planurile cele mai vino- vate şi întreprind ac iunile cele mai potrivnice contra lui Dumnezeu nu-şi dau cu adevărat seama de crima pe care o săvârşesc. Dar în măsura în care îşi dau seama – răspund. 4. Într-adevăr, cum spune psalmistul, cei ce fac ră- ul şi-au pierdut mintea… sunt inconştien i. Fiindcă omul cu mintea sănătoasă, atâta timp cât are mintea la locul ei, nu poate face răul. Mintea lui sănătoasă nu-l lasă pe om să facă rău. Omul face răul numai într-un moment de eclipsare a min ii sale. 5. Nimeni n-ar face răul dacă i-ar fi mintea lui totdeauna atentă, sănătoasă şi la locul ei. Omul alunecă numai când nu este atent. Păcătuieşte numai când nu cugetă curat. Luptă contra lui Dumnezeu numai când îşi pierde dreptarul şi controlul unei min i sănătoase. Nimeni nu se angajează într-o astfel de nesocotită faptă când are în întregime un control sănătos al unei min i limpezi. 6. Multe pot fi cauzele care eclipsează o parte a min ii omului – sau care i-o pot chiar întuneca de tot – cauzele care îi pot anula omului pentru un timp sau pentru totdeauna judecata lui sănătoasă. În toate cazurile însă, această pierdere a min ii are la temelie unul din păcatele de moarte.
  63. 63. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 63 7. Trufia îl face pe om să-şi închipuie că puterea sau în elepciunea care i se pare că o are într-un moment dat e mai mare şi mai durabilă ca a tuturor. Pe omul mic, importan a care i se dă – sau care şi-o dă el însuşi – îl ame eşte şi îl întunecă. Şi atunci ridică pumnul sau piciorul. Amenin ă sau loveşte pe semenii săi, asupreşte pe supuşii săi, batjocoreşte pe binefăcătorii săi şi îndrăzneşte să se ridice până şi împotriva Fă- cătorului şi Binefăcătorului său din ceruri. 8. Un om trufaş, prin faptele sale, ajunge asociatul diavolului în lupta contra lui Dumnezeu. Face pact de tovărăşie cu diavolul spre acelaşi scop: lupta contra lui Hristos. Acest om sau acest fel de oameni organizează apoi lupta contra lui Dumnezeu, contra Numelui Său şi contra alor Săi. Şi duce această luptă cu toate mijloacele pe care le are, pe care le răpeşte sau le inventează, spre a-L nimici pe Dumnezeu din toate cele din afară şi dinlăuntru ale oamenilor. 9. Acei pe care, din pricina neascultării lor, Dum- nezeu îi lasă în voia min ii lor stricate sunt în stare de orice rău. Mintea lor stricată îi duce la cele mai cutremurătoare şi monstruoase crime şi nelegiuiri (Rom 1, 29-30).
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Câtă vreme omul mai trăieşte încă şi îşi mai poate recunoaşte prăbuşirea în care se află, ca să se poată căi şi îndrepta atât de adânc, în fa a lui Dumnezeu şi a oamenilor, pe cât de adânc a păcătuit, – mai poate fi o salvare. Atunci, dacă poate face saltul salvator până la sin- ceritatea unei ascultări totale de Hristos, pentru întreg restul vie ii sale, sufletul acela poate fi salvat… Altfel, niciodată. Niciodată! 11. Locaşul Domnului este totdeauna plăcut când sufletele, pătrunse de evlavie, se duc în el să admire slava Domnului. Şi când – atâta timp cât stau acolo – sunt pătrunse de cutremurul sfânt al Prezen ei Sale Preasfinte, toate sufletele petrec cu Dumnezeu. Şi fiecare simte Prezen a Lui după măsura sensibilită ii şi cură iei sale. 12. În locaşul Domnului, atmosfera trebuie să fie totdeauna înăl ătoare, rugăciunile fierbin i şi lacrimile uşurătoare, cântările pline de frumuse e şi inimile străbătute de fior, căci lumina plină de o blândă duioşie a lui Hristos umple sufletele cură ite, revărsând tuturor bucuria ce- rească şi binecuvântările Lui îmbelşugate. Numai atunci totul este înăl ător şi dumnezeiesc…
  65. 65. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 65 13. Când inima conducătorilor şi a poporului s-a stricat de la cură ia dragostei fa ă de Dumnezeu, – tot farmecul sfânt s-a dus. Când au început să uite şi să calce cu to ii sfintele Domnului legăminte, făcute cândva pentru a fi veşnice cu Dumnezeu, totul e decăzut. Şi întunericul se lasă peste to i, în plină zi. 14. Când în via a şi în inima tuturor încep a-şi face loc tot mai larg iubirile cele mai străine de Dumnezeu, lumina bucuriilor se stinge. Când paşii lor pornesc tot mai îndrăzne pe căile păcatelor păgâneşti, atunci toată Fa a Domnului şi tot Duhul Său sunt întristate neîncetat între ei – şi, în urmă, îndepărtate de tot… 15. Istoricul Iosif Flaviu scrie că numărul celor ucişi de romani în timpul războiului din anul 70 a fost un milion trei sute treizeci şi şapte de mii patru sute nouăzeci de vie i. Iar numărul celor lua i în robie, o sută şi una mii şapte sute de oameni… Templul a fost nimicit şi totul a fost ars… …Iată pre ul neascultării. Iată plata păcatului! Iată lec ia cutremurătoare la care trebuie să me- dităm şi noi! 16. Oameni care să fie plini de încrederea în Dum- nezeu chiar în orice împrejurări sunt foarte pu ini. Sunt foarte pu ini acei oameni în inima cărora lo-
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz cuieşte statornic şi liniştit o încredere nezdruncinată în Dumnezeu. Adică acei oameni care, nici chiar în cea mai grea primejdie, să nu-şi piardă încrederea în izbândă, nici nădejdea în biruin ă, nici pacea în răbdare şi nici bucuria liniştită în voia lui Dumnezeu. 17. În stări de mari primejdii, vitejii Domnului îi încurajează şi îi întăresc pe to i ceilal i care, adesea, sunt pierdu i de tot. Nimeni nu poate socoti cât aur valorează astfel de oameni plini de încredere, în locurile cele de grea în- cercare şi în vremurile de mare întuneric, la răscrucile de mari întâmplări ale istoriei oame- nilor. 18. În jurul unor focuri puternice şi-au încălzit sufletele mul i pierdu i… În locuri uscate şi pustii, mul i înseta i s-au adăpat zilnic din curajul şi încrederea oamenilor viteji, înno- indu-şi astfel puterea şi rezisten a, adăpându-se din izvoarele limpezi şi mereu proas- pete ale încurajării şi încrederii celor ce se bizuiesc pe Domnul cu toată tăria lor. 19. În mijlocul mul imii ajunse în fa a unui vrăjmaş mai puternic… sau în vremi de mare primejdie… sau în stări de mari lipsuri,
  67. 67. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 67 – în care cei mai mul i îşi pierd mintea, sau răbdarea, sau îndrumătorii şi ajung în panică – o, ce mare bine este atunci pentru to i un om viteaz şi încrezător, liniştit şi cumpătat! Cât de mult ar trebui să-I cerem lui Dumnezeu astfel de oameni! Câte nenorociri nu se pot ocoli, câte vie i nu se pot salva şi câte bunuri nu pot fi câştigate printr-un om vi- teaz, în elept şi hotărât! Dumnezeul nostru, Te rugăm, dă poporului Tău şi poporului nostru totdeauna astfel de suflete mari. Amin. * * * Cuvinte în elepte A credin ei bucurie rară e, da-n veac rămâne; bucuria necredin ei scurtă-i azi – amară-i mâne.
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nu mai plânge i, ochi iubi iNu mai plânge i, ochi iubi iNu mai plânge i, ochi iubi iNu mai plânge i, ochi iubi i Nu mai plânge i, ochi iubi i, lacrimă amară, Fa a Scumpă ce-O dori i, tot pe norul ce-l privi i, Se va-ntoarce iară. Nu mai plânge, suflet drag, lângă ărmul mării, în curând, al Nun ii Steag î i va străluci pe prag ceasul Cununării… Nu mai plânge cu amar, inimă zdrobită, peste-al tău cernit hotar, în curând veni-va iar lună strălucită. Fă- i mai vrednic sfântul spor pentru Cel ce Vine, căci, grăbit, plecatul dor, pe acelaşi dulce nor, va grăbi la tine. Fa ă scumpă, nu purta văl de văduvie, că-n curând, pe fruntea ta, dulce te va săruta So de Veşnicie!
  69. 69. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 69 9. ÎNCREDEREA ŞI BIRUIN A 1. Numai acela în inima căruia locuieşte necurmat încrederea în Dumnezeu, doar singur acela poate. Poate avea mintea echilibrată şi cuvântul liniştitor, fa a încurajatoare şi spiritul prezent în clipele şi în împrejurările de mare spaimă şi primejdie pentru to i. 2. Crezând puternic în izbândă, omul încrezător şi vede limpede calea spre ea. Văzând limpede, poate avea un duh liniştit şi un cuvânt dătător de putere şi de speran ă. Iar mul imea, care mai mult simte decât în elege, i se alătură acestuia într-un salt salvator ca printr-o înviere. 3. O, cât de mult suntem şi noi datori să le fim recunoscători vitejilor poporului nostru… Şi cât de mult trebuie să ne rugăm Bunului Dum-
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz nezeu ca să ne trimită mereu astfel de suflete mari, în- elepte şi încrezătoare, căci totdeauna este atâta nevoie de ele, fiindcă lup- ta credin ei totdeauna poate ajunge într-un loc sau într-un moment primejdios. 4. Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Slăvit, Te rugăm, nu lăsa niciodată şi nicăieri pe pământ mul imile fără izvoare de îmbărbătare, fără înflăcăra i îndrumători, curajoşi şi în elep i, în ceasul lor greu şi la răspântiile lor grele. 5. Te rugăm, Doamne, mai ales pentru vremurile şi pentru sufletele ajunse în mari primejdii şi întuneric, să nu le laşi, – ci trimite-le celor care gem în robia asupritorilor tovarăşi plini de încredin are şi de tărie sufletească temeinică, plini de o în eleaptă şi salvatoare judecată, pentru ca să oprească la timp prăbuşirea în deznă- dejde şi în moarte a celor chinui i. Şi a le reaprinde în inimi iarăşi via a prin speran ă. Căci dacă au puterea speran ei, oamenii îndură cu răbdare, neînchipuit de mult, rezistând şi luptând până la sosirea mântuirii lor. 6. Când poporul Domnului a trebuit să treacă prin pustia care era şcoala lor, încercarea lor şi cură irea lor, atunci, pentru ei, Domnul a fost, ani îndelunga i, noaptea stâlp de foc, iar ziua stâlp de nor… Noaptea – nu numai spre a-i conduce prin întune- ric, dar şi spre a-i încălzi prin frig.
  71. 71. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 71 Ziua – nu numai spre a-i purta pe drumul mereu necunoscut, ci şi spre a-i umbri de căldura dogoritoare a soarelui pustiei (Exod 13, 21-22). Aşa este mereu Domnul pentru to i ai Lui. 7. Hristos este – pentru Biserica Sa, pentru Oastea Sa şi pentru fiecare fiu al acestei Biserici şi Oştiri – nu numai Căpetenia credin ei, dar şi Desăvârşirea faptelor (Evr 12, 2). Este nu numai Cel care ne luminează cum să facem ce trebuie făcut, dar ne şi ajută, făcându-ne în stare să facem acestea. El este nu numai învă ătura călăuzitoare pentru noi, ci şi puterea apărătoare de rătăciri. Este nu numai un Soare luminător, ci şi un Scut împotriva vrăjmaşului nostru. 8. Nimic pe lumea asta nu poate da unui om o bucurie şi o încântare asemenea aceleia pe care o dă Hristos. Nimic nu se poate nici asemăna cu ea – şi comoara ei cu nimic nu poate fi nici înlocuită şi nici schimbată. Cine o are cu adevărat şi-o apără şi şi-o păstrează cu orice pre . 9. Nici un om din lumea aceasta nu va putea spune niciodată că Dumnezeu, fa ă de el, n-a fost binevoitor. Fiindcă nu este nimeni care, cercetându-şi sincer via a sa în fa a cerin elor voii lui Dumnezeu, să nu recunoască şi să nu vadă
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz că, fa ă de dânsul, Dumnezeu S-a purtat mult mai binevoitor de cum s-ar fi căzut. 10. Adeseori nu po i vedea bunăvoin a lui Dumnezeu fa ă de al ii, fiindcă nu le cunoşti cele ascunse ale lor. Dar fa ă de tine o po i vedea totdeauna, căci pe ale tale cele ascunse le ştii. Şi ştii ce ai fi meritat pentru ele. Chiar şi acel om peste care a venit mânia lui Dum- nezeu, totuşi chiar şi el, cu destul de îndelungat timp înainte şi după, vede şi ştie că Dumnezeu i-a fost binevoitor. 11. E adevărat că peste Sodoma şi peste Ierusa- lim au venit cumplite pedepse de la Dumnezeu până la urmă… Dar înainte de acestea, câtă vreme nu răsunase zadarnic pe uli ele şi în pie ele lor chemările şi avertis- mentele dumnezeieşti! 12. Cât de lungă şi cât de îngăduitoare a fost într-a- devăr bunăvoin a lui Dumnezeu fa ă de cei lovi i! Ea a aşteptat îndelung, trecând cu mult şi peste timpul de la care se putea vedea bine că nu mai poate fi nici o nădejde de îndreptare… nici măcar una. 13. Atât de îndelungată vreme Domnul te-a răbdat, te-a aşteptat şi pe tine, ca şi pe mine, ca şi pe al i semeni ai noştri, să te întorci din calea cea rea, să o rupi cu păcatul şi cu neascultarea ta şi să te predai Lui.
  73. 73. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 73 Şi poate n-ai făcut-o nici până azi. O, de când era timpul să faci asta! 14. Cât de binevoitor S-a arătat El fa ă de tine, chiar şi în acest timp, neîndepărtându-Se încă mânios de tine şi neîncetând să te cheme, ci continuând să te iubească şi să te cerceteze; a aşteptat neîncetat să- i vină odată mintea sănătoasă… Nu-i aşa că bunăvoin ă şi mai mare încă a avut Dumnezeu fa ă de to i? 15. Nu este om pe lumea aceasta căruia Hristos să nu-i fi acoperit o sumedenie de păcate. Chiar şi celor care nu vor să se lase de calea lor cea rea, ci cu îndrăzneală vor să meargă până la moarte pe calea pierzării, chiar şi acelora Dumnezeu le-a arătat atât de multă îngăduin ă şi milă, acoperindu-le atât de multă vreme şi în atât de multe locuri faptele lor vinovate şi ruşinoase… 16. Aceasta nu pentru că nu L-ar fi vătămat nelegiu- irile făcute şi nu L-ar fi îndurerat această rea stare, ci pentru ca, prin bunăvoin a arătată fa ă de bietul păcătos nenorocit şi căzut, să vadă el, în sfârşit, cât de bun este Dumnezeu chiar şi cu el şi să se trezească, părăsindu-şi calea sa nefericită şi pierzătoare venind cu pocăin ă la mântuire. 17. Tâlharul, dacă ar vrea să-şi aducă aminte câte păcate i-a acoperit Dumnezeu înainte de a-l lăsa să fie
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz descoperit, s-ar prăbuşi înaintea lui Dumnezeu, de ruşi- ne şi de recunoştin ă. Desfrânatul, la fel; mincinosul şi înşelătorul, tot aşa; vânzătorul şi prefăcutul, asemenea; ucigaşul şi clevetitorul, to i-to i, la fel. Dar oare câ i recunosc asta – şi să se întoarcă înainte de a fi prea târziu? 18. Dumnezeu Şi-a oprit ani îndelunga i, plin de durere şi de îngăduin ă, plata dreptă ii Sale împotriva celor care păcătuiau cu tot mai mare îndrăzneală. Domnul suferea, văzându-i mereu săvârşind cu tot mai multă neruşinare fărădelegile lor, şi i-a răbdat, aş- teptându-i. Dar toate acestea numai până într-o zi. Până în ziua care pentru unii a venit, iar pentru al ii nu-i departe, ci e aproape să vină. 19. Există o margine peste care nici o îndelungă răbdare a lui Dumnezeu nu mai trece. Atunci Dumnezeu scoate la iveală totul (Isaia 47, 3). Iar nelegiuitul îndrăzne trebuie să plătească totul. Chiar şi cele acoperite în urmă, timp îndelungat, de răbdarea lui Dumnezeu. 20. Dragă suflete care spui că eşti credincios în Dumnezeu şi cunoşti Cuvântul cel aspru al Lui împotri- va oricărui păcat, – oare la al câtelea păcat încă nedescoperit eşti şi tu? Şi câte crezi că- i mai poate acoperi şi răbda Dum- nezeu?
  75. 75. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 75 La a câta desfrânare eşti, la al câtelea furt, la a câta be ie şi la a câta neascultare de Dumnezeu? Teme-te, căci asta poate fi ultima! Vino acum, dar chiar acum, în clipa asta, şi, prăbuşindu-te îngrozit la picioarele Lui, mărturiseşte-I cu durere zdrobitoare pă- catele tale şi pune legământ să nu le mai faci. Din durerea pocăin ei şi din legământul cură iei să te naşti din nou, alt om. Dumnezeu să- i ajute! Amin. * * * Cuvinte în elepte Cu cei fără credin ă şi frică de Hristos, din tot ce faci şi umbli, – să n-aştep i vreun folos.
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. TEAMĂ ŞI POCĂIN Ă 1. Dacă nu te întorci la Dumnezeu şi nu părăseşti păcatul, ce vei face în clipa descoperirii şi a judecă ii lui Hristos? Ce vei face în clipa întâlnirii cu Dumnezeu, şi cu ruşinea păcatelor făcute, şi cu dispre uirea Cuvântului Său, ori cu batjocorirea Duhului Sfânt, şi cu călcarea în picioare a Sfântului Său Sânge, şi cu legământul tău? Ce vei face, ce vei face atunci cu toate câte sunt asupra conştiin ei tale, împovărând-o (Evr 10, 29)? Ce vei face cu ele? 2. Nu există nici un cetă ean mai de pre pentru o ară decât acela cu adevărat credincios! Nici un alt fiu al unei patrii pământeşti nu-i poate fi atât de folositor şi de necesar acesteia ca acela care este mai întâi un fiu credincios al Patriei şi al Împără iei lui Dumnezeu.
  77. 77. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 77 3. Un credincios adevărat, nu numai prin cinstea prin care umblă şi munceşte sau prin cură ia şi hărnicia vie ii şi faptelor sale este un model frumos şi un îndemn în mijlocul altora. Dar el luptă neîncetat şi prin rugăciunile lui înain- tea lui Dumnezeu pentru bunăstarea ării sale, pentru conducătorii ei, pentru vremi de pace şi belşug în ea şi pentru izbăvirea de năvălirea altor neamuri. 4. Noi suntem convinşi că nici un alt mijloc nu există pentru ca ara noastră să ajungă la un înalt nivel luminos şi fericit decât prin Hristos; noi vom continua să lucrăm totdeauna şi să ne rugăm neîncetat pentru mântuirea întregului nostru popor; noi vrem să luptăm, cu orice sacrificii, până la ca- păt, ca şi ara noastră să ajungă la fericita stare a ascul- tării de Hristos. Lucrând pentru ea, lucrăm pentru copiii şi urmaşii noştri. Şi numai prin Hristos putem cu to ii a ne bucura de cel mai fericit trai. 5. În mijlocul ării noastre a ridicat-o Dumnezeu şi din mijlocul poporului nostru s-a născut Oastea Domnului, cu mijloacele specifice naturii şi credin ei poporului nostru, atât de dulci şi de apropiate, şi în dreapta învă ătură a Bisericii strămoşilor noştri, – pentru ca to i să o sim im cu totul pentru noi.
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 6. Această mişcare duhovnicească, adânc patriotică prin năzuin ele ei sociale şi adânc evanghelică prin solia sa, credem că este singura cale pentru cea mai puter- nică trezire şi formare a conştiin ei sfinte, şi demne, şi fericite în poporul nostru. Prin ea se poate face saltul fericit spre o trăire la cel mai înalt nivel moral a individului şi a societă ii noastre. Întreg sufletul poporului nostru a sim it şi simte aceasta. 7. Nu numai noi, dar to i fra ii noştri care doresc cu adevărat ridicarea patriei noastre până la starea supe- rioară, demnă şi fericită nu trebuie să încetăm niciodată a ne ruga lui Dumnezeu şi a lucra, şi a lupta cu toată puterea noastră pentru acest scop, adânc încredin a i că în felul acesta noi ne îm- plinim nu numai o sfântă şi mare datorie fa ă de Dumnezeu, dar şi datoria cea mare – tot aşa de mare şi sfântă – pe care o avem fa ă de aproapele nostru, fa ă de ara şi poporul nostru în care trăim (Mt 22, 36-40). 8. Va veni vremea când adevărul acesta va deveni strălucit pentru to i. Va veni vremea când fiii lumina i ai poporului nos- tru vor dovedi ce înalt rod patriotic a avut şi are Lu- crarea Oastei Domnului pentru ara noastră.
  79. 79. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 79 Atunci to i vor vedea limpede cât de necesară a fost ea, dar şi cât de mare pagubă şi rău s-a pricinuit însăşi ării şi poporului nostru prin împiedicarea şi prigonirea ei atâta vreme. 9. Abia atunci se va vedea cu adevărat cât de ne- în eleşi au fost luptătorii care, prin ea, erau atât de devota i cauzei poporului nostru şi cât de departe s-ar fi ajuns spre viitorul fericit, dacă ar fi fost ajuta i să facă lucrul lor neîmpiedica i. Atunci se va vedea, cu uimire şi cu durere, cât de departe au văzut aceştia înainte, – dar cât de prigoni i pe nedrept au fost ei. 10. Atunci Dumnezeu va face dreptate memoriei lor, iar jertfele lor, unite cu cele ale celor mai cura i fii ai poporului şi ai lui Dumnezeu, vor lumina mintea şi drumul urmaşilor, însufle in- du-i pentru Tatăl Sfânt, Căruia ei şi-au închinat şi via a, şi moartea lor, – adică pentru grăbirea venirii timpului fericit când în toată ara noastră şi în toate ările lumii să locuiască numai slava. Adică numai Hristos. 11. O Doamne, Dumnezeul Biruin ei şi al Luminii… Tu, Care cunoşti gândul înalt din care s-au născut Ideea şi lupta Oastei Tale, Tu, Care ştii jertfele şi lacrimile acestei Lucrări în lupta dusă pentru ca Tu să fii adus la trăirea ării noastre
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi ara noastră până la trăirea Ta, binecuvântează, Te rugăm, Lucrarea Oastei Tale şi dăruieşte-i putere de muncă, de luptă şi de rugăciune, până când acest gând al Tău va fi realizat în chip fericit pentru urmaşii noştri şi viitorul nostru. 12. Doamne, ridică mereu luptători şi lucrători har- nici, uni i, în elep i şi viteji Oastei Tale Sfinte, oameni plini de un evanghelic patriotism, prin care Tu, Doamne, să po i lucra, spre a face ca şi în ara noas- tră să locuiască slava… Slava şi lumina fericită a trăirii în demnitate şi în cinste, în adevăr şi în unitate, în frumos şi în credin ă pentru totdeauna. Fă ca toată ara noastră şi tot poporul nostru să ajungă o lumină şi o bucurie pentru toate celelalte popoare. 13. Cea mai mare nenorocire din lumea aceasta este starea de trăire în păcat, adică în neascultare de Dumnezeu, în vrăjmăşie cu Cuvântul Său Sfânt şi cu Duhul Său. Dar cea mai fericită eliberare este când un întreg popor se ridică din păcat. 14. Cea mai mare lipsă a oricărui suflet este lipsa lui Hristos, adică lipsa darului şi a harului Său şi lipsa Duhului Său (Rom 8, 9), adică lipsa vie ii şi a luminii, care este El (In 8, 12).
  81. 81. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 81 Toate celelalte nenorociri şi lipsuri care vin apoi, de orice fel, în via a unui suflet sau a unui popor decurg numai din acestea două: din nenorocirea păcatului şi din lipsa lui Hristos. 15. Cine ascultă de Dumnezeu, prin chiar asculta- rea aceasta, este iertător şi răbdător, înfrânat, blând şi cumpătat. Trăind în felul acesta, omul poate să treacă pe lân- gă toate nenorocirile, căci nu va cădea în ele, fiindcă virtu ile sale şi puterea lui Hristos îl vor apăra. 16. Pe cel bun, iertarea nu-l va lăsa să cadă în certuri şi bătăi, în procese şi în dezbinări… Răbdarea nu-l va lăsa să cadă în mânie, în pizmă şi în răzbunare. Înfrânarea nu-l va lăsa să cadă în desfrânări, în stricăciuni şi în risipă. Iubirea nu-l va lăsa să cadă în ură, în rătăcire şi în tulburare… Virtu ile lui sunt şi apărarea, şi ajutoarele sale. 17. Nenorocirea cea mai mare nu este doar atunci când omul a căzut în păcat… ci este mai ales atunci când cel căzut este lipsit de min- tea şi de voin a cea bună, de dorin a de a se ridica din el. Aceasta este adevărata şi marea nenorocire. Căci, când omul le are pe acestea două, adică min- tea şi voin a, ele îl vor putea ridica din orice cădere. Harul lui Dumnezeu ajută totdeauna mintea şi vo- in a bună a omului, de ridicare.
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 18. Când omul e nenorocit e, desigur, un mare rău. Dar când e şi lipsit – aceasta este un rău şi mai mare. Dragă suflete, te rog, cercetează-te foarte nepărtini- tor, [să vezi] care este şi starea ta fa ă de acest adevăr! Cercetează-te fa ă de Cuvântul lui Dumnezeu şi fa ă de propria ta conştiin ă, dacă nu cumva şi tu te afli căzut într-un păcat de moarte sau în mai multe. Iar în nenorocirea aceasta, dacă nu cumva eşti total lipsit şi de călăuzirea min ii tale spre lumină, şi de a voin ei tale spre îndreptare. Dacă te afli în această pierzătoare stare, strigă în- dată la Dumnezeu să Se îndure de tine! Strigă să- i dea mintea cea curată şi voin a cea pu- ternică prin care să te ridici din această stare de moarte şi pierzare. 19. Căile Domnului se înva ă. Se înva ă tot aşa cum se înva ă şi orice alte căi în care omul umblă sau trebuie să umble. 20. În învă area căilor Domnului, omul are mul i învă ători. Ele se înva ă începând din familie, din copilărie, de la mama, de la cei care-l cresc… Apoi din educa ia şcolii şi a căr ilor. Apoi din experien a încercărilor, a minunilor şi a trăirii sale personale. Doamne, înva ă-ne mereu căile Tale pe to i! Amin.
  83. 83. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 83 Când i-e greuCând i-e greuCând i-e greuCând i-e greu Când i-e greu, adu- i aminte c-a fost şi uşor odată şi că iarăşi o să fie, – n-avea inima-ntristată! Când i-amar, adu- i aminte că i-a fost cândva şi dulce şi că iarăşi o să- i fie, nu te prăbuşi sub cruce! Când i-e dor, adu- i aminte că ai fost şi împreună şi că iar vei fi, nu- i pierde liniştita voie bună! Când eşti dus, adu- i aminte că doar ieri ai fost acasă şi că iarăşi vei fi mâine, – ine- i inima voioasă! Când eşti sus, adu- i aminte că ai fost şi jos pe scară şi că iar po i fi, – ia seama, – nu ştii ce-i până deseară! Cât trăieşti, adu- i aminte c-ai să mori pe ne-aşteptate, – umple- i zilele cu fapte şi cu umblete curate!
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. CĂILE BUNE ŞI CĂILE RELE 1. Tot aşa se înva ă şi căile păcatului, ca şi căile Domnului. Sunt atâ ia învă ători pentru oricare din aceste căi! Mai ales pentru căile rele, sunt prea destui învă ă- tori răi: duhurile, oamenii, căr ile rele. Până când omul nu ştie să-i caute, avem datoria să-l ajutăm. După ce ştie să-i caute, are datoria să se ajute singur. 2. Câtă vreme copilul nu poate deosebi răul de bine, el fiind cu totul neînvă at, răspunderea pentru îndrumarea lui pe căile Dom- nului o au părin ii, îngrijitorii, educatorii lui. Aceştia, cu to ii, au datoria de conştiin ă să-l în- drepte, învă ându-l căile Domnului, să-l îndrume în tot ce este curat, sfânt şi bun, sădind şi cultivând în inima şi în mintea copilului, încă de la început, tot ce este sfânt, adevărat, cinstit, vrednic şi bun.
  85. 85. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 85 3. O dată cu graiul mamei lui, copilul trebuie să înve e rugăciunea. Şi o dată cu cunoaşterea, el trebuie să înve e cre- din a în Bunul Dumnezeu – Tatăl. 4. Aceste căi ale lui Dumnezeu oricare copil învă- ându-le şi păzindu-le de la început, el – viitorul om – va ajunge să fie un mădular sănătos al societă ii şi un fiu vrednic al Bisericii lui Hristos. 5. Când copilul ajunge să-şi poată alege singur în- vă ătorii şi învă ătura, el va şti să aleagă oamenii lui Dumnezeu de care să asculte şi va şti să aleagă Cartea lui Dumnezeu şi dreptarul învă ăturii sănătoase şi încercate din care să înve e. Va şti să deosebească Duhul lui Hristos, de Care să se lase pătruns şi stăpânit… Astfel va învă a să umble el în căile frumoase ale lui Dumnezeu. 6. Să-i învă a i pe copiii voştri şi pe ai altora numai căile virtu ii şi ale sfin eniei! Să vă învă a i mereu şi pe voi înşivă – şi cu toată grija – aceste căi, fiindcă numai în felul acesta voi ve i creşte nişte fii demni şi folositori nu numai lui Dumnezeu, ci ve i creşte în acelaşi timp şi nişte fii vrednici şi folositori patriei lor, poporului lor, familiei lor.
  86. 86. 86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 7. Când privi i aceste drăgu e şi nevinovate făpturi care se uită la voi cu aceşti ochişori frumoşi şi dulci, pe care Dumnezeu vi i-a încredin at să-i creşte i, învă ându-i căile Lui, prin care ei vor putea fi ferici i, sim i i-vă marea răspundere şi ave i foarte multă grijă ce le spune i urechilor şi ce le arăta i ochilor lor. 8. Când cu ochişorii nevinova i şi cu urechile a- tente ei ascultă la voi, ave i multă grijă ce le spune i şi ce îi învă a i pe copiii voştri sau pe copiii altora. Uita i-vă aten i, căci pe fe ele lor dornice ve i citi scrisă puternic rugămintea: „Învă a i-ne căile Domnului!” 9. Pe leagănul copilaşilor voştri, şi pe băncile lor de şcoală, şi pe tot viitorul neamului nostru, – uita i-vă bine şi ve i vedea scris ca o poruncă pe totdeauna şi ca o datorie pentru noi to i, cu litere de foc: „Învă a i-ne, arăta i-ne, croi i-ne căile Domnului.” 10. Asculta i bine, să auzi i cum to i copiii lumii vă zic: „Dacă ne iubi i, dacă ne dori i adevărata noastră fericire, învă a i-ne căile lui Dumnezeu! 11. Dacă vre i ca noi, copiii voştri, să avem cu ade- vărat un viitor luminos şi fericit, învă a i-ne căile Dom- nului! Iar dacă dori i să ne vede i neferici i, dacă vre i să ne ruina i şi să ne pierde i via a noas- tră şi a neamului nostru,
  87. 87. Cununile slăviteCununile slăviteCununile slăviteCununile slăvite 87 – învă a i-ne căile păcatului, căile necredin ei, căile fără Dumnezeu. Căci să şti i că, pentru tot ce ne învă a i astăzi, voi ve i răspunde în fa a lui Dumnezeu, în fa a viitorului nostru, în fa a conştiin ei voastre şi a judecă ii lui Dumnezeu – şi vă ve i lua sigur răsplata meritată.” 12. În în eles duhovnicesc, Sionul este starea cea înaltă şi sfântă în care locuieşte şi stăpâneşte cu mare bucurie şi binecuvântare totdeauna Dumnezeu. Este acel înalt nivel duhovnicesc pe care îl pot atinge în trăire numai sufletele care, stăruind printr-o necurmată luptă de rugăciune şi de înfrânare, de oste- neli şi de jertfe, ajung în o aşa părtăşie de ascultare cu Hristos, în- cât inima lor devine o sfântă şi plăcută locuin ă pentru El. Un Sion ceresc. O, ce înaltă şi dumnezeiască stare este aceasta! 13. Într-o inimă stăpânită total de Hristos strălu- cesc în elepciunea şi dragostea, răbdarea şi bunătatea, cură ia şi toate roadele Duhului Sfânt, tot mai frumoase, tot mai dulci şi tot mai multe. Într-o astfel de via ă – şi, prin ea, peste al ii – se revarsă izvoarele nesecate şi fericite ale învă ăturii să- nătoase, ale binefacerilor mângâietoare şi ale rugăciunii fierbin i.
  88. 88. 88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Iar peste via a şi inima aceasta odihneşte fericit şi liniştit, totdeauna cu plăcere, Duhul lui Dumnezeu (I Ptr 4, 14). 14. În elepciunea cuprinde nu numai învă ătura adevărului, ci şi limpezimea în elegerii prin care omul duhovnicesc se poate orienta în toate cu bucurie, fără greutate şi fără greş. 15. Puterea este nu numai biruin a pe care i-o dă credinciosului Duhul Sfânt, prin darurile Sale, ci şi credin a din inima curajoasă cu care se pot primi şi se pot păstra toate binefacerile şi cuceririle pe care le-a dobândit, cu osteneli şi cu jertfe, sufletul credincios. 16. Dreptatea înseamnă nu numai măsura după care Dumnezeu judecă şi răsplăteşte fiecare gând şi faptă, potrivit cu desăvârşita Sa sfin enie, ci şi cură ia de conştiin ă de care este călăuzit în toate ascultătorul lui Dumnezeu fa ă de semenii săi. Şi chiar fa ă de orice fiin ă sau lucru din jurul său. 17. Iubirea este Lumina fericită şi dulce care le îmbracă pe toate celelalte virtu i, în toate manifes- tările lor. Iubirea este căldura tuturor virtu ilor, este gustul lor plăcut, este îmbrăcămintea lor frumoasă, este miezul dulce şi fiorul vie ii lor şi este pre ul lor mare şi statornic.

×