Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Cn 05 - traian dorz - calea bunului urmas

217 views

Published on

Cn 05 - traian dorz - calea bunului urmas

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Cn 05 - traian dorz - calea bunului urmas

  1. 1. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 1 Traian Dorz Calea bunului urmaş
  2. 2. 2 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/216677; fax 0269/216914 ISBN 973-710-031-X Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României DORZ, TRAIAN Calea bunului urmaş / Traian Dorz. - Sibiu: Oastea Domnului, 2005 ISBN 973-710-031-X 821.135.1-4
  3. 3. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 3 C U G E T Ă R I N E M U R I T O A R E 5 TRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZTRAIAN DORZ CALEA BUNULUI URMAS Scurte cugetări duhovniceşti Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2005
  4. 4. 4 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Tot ce- i spun eu aici cu lacrimi e adevăr, urmaşul meu, mărturisit pe conştiin ă şi-n Numele lui Dumnezeu. Nu-mi lepăda nici o frântură din tot ce- i spun acum şi- i scriu, că tot ce nu-n elegi tu astăzi vei în elege mai târziu.
  5. 5. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 5 Fiul meu, să ştii că-n via ă orişicare om îşi are ca, demult, Ierusalimul – vremea lui de cercetare; cine-şi în elege vremea şi-ascultării se supune ia cărarea îndrumată de-adevăr şi-n elepciune. Calea asta totdeauna s-o iubeşti, urmaşul meu, căci pe ea, cu roade sfinte, ai s-ajungi la Dumnezeu. * Drag urmaş al meu, oriunde, chiar departe dus de-acasă, fie- i pururi înainte Calea binelui frumoasă. Calea păcii şi-a iubirii, calea bunei-cuviin e, calea cinstei şi-a dreptă ii, calea unicei credin e, căci pe ea se văd frumoase şi curate înainte a’ părin ilor tăi urme, pilde şi îndemnuri sfinte. * Când părintele- i vorbeşte, fiul meu, tu ia pova ă, căci de sfaturile mele vei avea nevoie-n via ă; eu am mers cu drag pe Calea Sfântă din copilărie, despre ea vreau pân’ la moarte să- i vorbesc, cu drag, şi ie, ca şi tu pe-această cale să porneşti de diminea ă, căci sfârşitul ei e slava pentru Veşnica via ă. * Fericită-i Calea Sfântă a Credin ei luminoase, căci pe ea înaintaşii şi-au dus urmele frumoase; printre ei, al meu părinte mi-a fost pildă neuitată, el mi-a spus c-această Cale eu să n-o las niciodată
  6. 6. 6 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi pe ea merg, pe-a’ lui urme, fericit călcând pe ele, iar tu, fiul meu, urmează-mi credincios călcând pe-a’ mele. * Dacă vei urma Cuvântul Domnului cu ascultare, precum tatăl tău te-nva ă prin cuvânt şi prin purtare, fiul meu, atunci lumina sfântă şi dumnezeiască se va revărsa spre tine, harul să- i împărtăşească şi vei fi-nzestrat de Duhul cu puteri şi strălucire, s-aduci pentru Domnul slavă, pentru oameni mântuire. * Drag urmaş al meu, îndemnul ce i-l las pentru via ă e să ai întotdeauna Cartea Domnului în fa ă; după ea, cu-n elepciune, să- i trăieşti a’ tale zile, sfaturile împlinindu-i, căile urmându-i-le, căci şi eu, din tinere e, le-am urmat cu bucurie; fericindu-mi ea via a, i-o va ferici şi ie.
  7. 7. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 7 În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. I i s u s H r i s t o s , Marele nostru Dumnezeu şi Calea noastră Fericită, Slavă veşnică ie! Pentru că Tu eşti Calea Fericită, Dreaptă şi dulce pe care părin ii noştri, noi şi fiii noştri putem merge apăra i, călăuzi i şi îmbră işa i fericit, printre primejdii ca printre flori, prin flăcări ca prin rouă şi printre oameni ca printre îngeri, până vom ajunge; Pentru că Tu eşti Uşa Strălucită şi Unică, singura mântuitoare şi sigură prin care putem intra şi ieşi dincolo de durere şi de dor, unde ne aşteaptă acele minuni pe care încă nu-s ochi să le fi putut vedea, nici urechi să le fi putut auzi, nici inimă care să le fi putut cuprinde; Şi pentru că Tu eşti şi aici, şi Acolo şi de aici până Acolo, pentru părin ii noştri, pentru noi şi fiii noştri, Prietenul nostru, Domnul nostru, Împăratul nostru, Iubitul nostru, Mirele nostru şi So ul nostru cel mai nedespăr it – Care ne vei primi şi ne vei da în casa noastră, Cetatea noastră, Patria noastră, Slava noastră, Cununa noastră şi Răsplata noastră cea nemaimărginită, împreună cu sărutul binecuvântării Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh. Amin. Slavă veşnică ie, Fericita noastră Cale şi Marele nostru Dumnezeu, I i s u s H r i s t o s !
  8. 8. 8 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz În elept e-acela care ia aminte la oricare, învă ând de la oricine, ca să ştie şi mai bine Calea Sfântă cum s-o ină în Credin ă şi-n lumină. * Mul umit e-acela care se ajunge cu cât are; chibzuit umblând în toate, el nu vrea ce nu se poate; mul umind lui Dumnezeu, nu-i pare nimic prea greu. * Fericit e-acela care mai mult crede decât are, mai mult tace decât spune, mai mult lasă decât pune, mai mult dă decât primeşte şi face decât vorbeşte. Cel viteaz e-acela care rupe lan ul cel mai tare, lan ul vie ii păcătoase, şi o ia pe căi frumoase; biruin a cea mai mare este-asupra firii tale. * Cel bogat e-acela care are dragostea mai mare, are mila cea mai dulce când spre cei loviþi se duce şi-are mâna cea mai largă şi spre cei lipsi i aleargă. * Fiul meu, pe-acestea bune strânge-le cu rugăciune şi păstrează-le curate, căci sunt binecuvântate şi prin ele-n Dumnezeu vei fi fericit mereu.
  9. 9. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 9 1. CALEA ŞI URMAŞUL 1. Dumnezeu merge cu un om atâta vreme cât şi el merge cu Dumnezeu pe Calea Lui, pe singura Cale, care este Iisus. Dumnezeu locuieşte undeva atâta vreme cât El este în inimă şi în casă Singurul Stăpân ascultat şi iubit. Îndată ce omul, rupt de unitatea fră ească, începe să umble pe căile alese de inima sa neascultătoare, străine de Domnul, inând cu tărie la împlinirea dorin elor sale fireşti, Hristos Domnul îl părăseşte şi Se retrage. Se duce în inima şi în casa unde este ascultat şi iubit şi-l lasă pe om singur. 2. Omul pornit la început cu Dumnezeu, dar rămas pe drum singur, fără El, se înşală şi se laudă zadarnic cu ceea ce el nu mai are de mult. Ba se laudă cu atât mai tare cu cât are tot mai pu in din ceea ce predică. O, ce stare jalnică este aceasta!
  10. 10. 10 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Cu lăudăroşii şi cu îngâmfa ii, Domnul nu umblă niciodată; aceştia nu merg pe Calea Lui. Cu cei plini de ei înşişi şi de neascultare, Domnul nu poate locui. Cu cei care-i dispre uiesc pe al ii şi râd de al i cre- dincioşi, Domnul nu poate sta. La cel care caută să tulbure şi să dezbine Lucrarea Sa, Domnul nu rămâne. Pe aceştia Domnul îi lasă să umble singuri şi să fa- că ce vor, fără El. Atunci satana îi ia sub stăpânirea lui şi îi ajută să facă slujba lui cea rea. 4. Fiecare sărbătoare capătă, pentru sufletul credin- cios, un pre totdeauna nou şi totdeauna frumos. Fiindcă trăirea puternică a în elesului sărbătorii este bucurie şi înăl are, este cutremur şi mângâiere, este lumină şi întă- rire sufletească. Toate acestea aducându-i şi păstrându-i vie şi rod- nică părtăşia cu Dumnezeu şi cu Biserica Sa cea vie şi eternă. 5. Să ne obişnuim adânc cu pregătirea sufletească pe care ne-o cere apropierea fiecărei sărbători. Nimic nu trebuie să uităm din tot ce este nevoie să se lepede sau să se înnoiască pentru Ziua Praznicului. Din tot ceea ce trebuie să se aprindă sau să se ardă, să se uite sau să se amintească într-o astfel de zi mare. Căci acesta este şi rostul pentru care a fost rânduită
  11. 11. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 11 de Dumnezeu şi de marii Lui oameni sfin i Ziua Prazni- cului, ziua oricărui praznic sfânt. 6. Răbda i-i cu Domnul Iisus şi voi, cu în elegere şi tăcere, pe cei din familia voastră care vă batjocoresc şi vă socotesc că sunte i o ocară pentru neamul lor, lepă- dând numele vostru ca pe ceva rău (Lc 6, 22). Va veni vremea când mul i dintre ei vor mul umi lui Dumnezeu că voi a i rămas în credin ă tari şi statornici. Fiindcă adevărata cinste a unui neam sunt numai fiii cei buni şi drep i din mijlocul lui. 7. Va veni vremea când to i oamenii vor vedea că voi, cei credincioşi, a i fost cinstea familiei voastre. Cinstea întregii ări. Cinstea omenirii întregi. Şi cinstea lui Hristos (Isaia 53, 11; II Tes 1, 1-10). Numai să rămâne i tari în credin ă şi sfin i în um- blare. 8. Din respect şi din iubire pentru Mama Sa, Dom- nul Iisus i-a purtat ei şi grija trupească, aşezând-o, când a trebuit să plece în propovăduire, la adăpostul unei fa- milii apropiate (a lui Cleopa) (In 19, 25). Şi încredin ând-o ucenicului apropiat (lui Ioan) când a trebuit să plece la Tatăl. Căci El plecând, ea rămânea fără nimeni pe pă- mânt. Câtă sfântă grijă a avut Domnul de scumpa Lui Mamă! Şi El ne înva ă şi pe noi să avem o astfel de grijă de părin ii noştri.
  12. 12. 12 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 9. A fost o vreme când nici chiar cei ce locuiau în Capernaum cu Iisus şi nici rudeniile Sale nu credeau în El. S-a mai spus că atunci când eşti prea aproape de un mare munte sau de o mare lumină nu le po i vedea. Uneori prea marea apropiere depărtează. 10. A crede nu este un lucru uşor, ci e un lucru foarte greu. Dacă ar fi uşoară credin a, to i ar fi credincioşi – şi atunci n-ar fi prea mare lucru ca cineva să trăiască cu fapta o via ă de slujitor devotat lui Hristos. Şi biruitor al păcatului. Dar prin numărul mic al celor care trăiesc cu putere şi statornicie până la capăt credin a cea vie şi adevărată – se vede ce rară şi grea este aceasta. De aceea şi răsplata ei este atât de mare. 11. Credin a este rodul Cuvântului Sfânt primit în inima noastră (Rom 10, 17). Şi darul Harului lui Dum- nezeu pentru primirea cu ascultare a acestui Cuvânt (Ef 1, 8). Ferice de oricine crede cu adevărat şi statornic în Hristos! 12. Marele merit al ucenicilor Domnului Iisus a fost că ei au crezut în El atunci când încă nimeni nu crezuse. Au ascultat de Cuvântul Său atunci când încă ni- meni nu ascultase şi L-au urmat, părăsind totul pentru El, spre a-I sluji cu tot sufletul şi puterea lor, încă de pe atunci când
  13. 13. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 13 chiar şi cei mai apropia i ai Lui Îl dispre uiau şi se ruşi- nau de El. De aceea şi slava lor va fi veşnică. Aşa ştie să răs- plătească dreptatea lui Dumnezeu. 13. Când un proroc ajunge desăvârşit, când lumea întreagă începe să-l admire şi să vină la el cu grămada – ca la Ioan – atunci nu-i mare lucru să fii printre slujito- rii şi învă ăceii lui. Mare lucru este să vezi strălucirea lui înainte de ră- sărit, să vezi geniul lui înainte de a se impune, să cunoşti dumnezeirea lui Iisus acum, înainte de a veni El pe norii cerului cu slavă şi cu strălucire negrăi- tă. Şi chiar înainte de a-I vedea orice minune. Căci după aceea, orice ochi Îl va vedea... Dar pentru unii atunci ar fi mai bine nici să nu se fi născut (Mt 26, 24). 14. Câtă vreme numai predici, lumea nu te urăşte; dimpotrivă, te admiră, te laudă sau chiar te iubeşte. Câtă vreme nu spui că faptele lumii sunt rele şi că starea oamenilor este nenorocită – şi că, în felul în care trăiesc şi fără Hristos, sunt pierdu i – atâta vreme tu eşti un predicator plăcut, un păstor iubit, un povestitor ascultat... căci le delectezi urechile cu lucruri care le plac. Dar va fi vai şi de tine, şi de ei în Ziua Judecă ii lui Dumnezeu. 15. Când începi să mărturiseşti puternic şi hotărât despre lume că lucrurile ei sunt rele,
  14. 14. 14 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz când începi să osândeşti cu necru are păcatul şi să strigi cu convingere şi curaj Cuvântul voii lui Dumnezeu, cerând pocăin ă sinceră şi totală fa ă de Hristos, cerând naşterea din nou şi ascultarea deplină de Evanghelie, – îndată se face gol în jurul tău... se ridică murmure şi poate pumni amenin ători. Dar abia atunci eşti slujitorul Adevărului. 16. Pe orice mărturisitor şi trăitor sincer al Adevăru- lui, lumea îl priveşte întâi cu nedumerire, ca pe un străin. Apoi cu dispre , ca pe un lepădat. Apoi cu ură, ca pe un vrăjmaş al ei. Dar abia de atunci încolo cuvântul său şi conştiin a sa vor căpăta limpezimea Luminii şi prietenia lui Hristos. Căci numai a acestuia este mărturisire. Ale tuturor celorlal i sunt doar predici. Ce mare deosebire este între o mărturisire şi nişte predici! 17. Fiecare lucru de pe lume îşi are vremea lui. Nici un măr Dumnezeu nu-l coace decât atunci când îi soseşte vremea sa. Până nu-i vine timpul său – îl bat ploile, îl suflă vântu- rile, îl scutură omul – însă mărul nu cade de pe ramul lui. Dar când i-a sosit vremea, în cea mai liniştită noap- te, îl auzi căzând. Atunci e copt. Şi numai atunci e bun. Aşa este cu tot ce ne pregăteşte şi ne dă Dumnezeu. 18. Trufia îşi are şi ea vremea ei, după cum şi căde- rea îşi are vremea ei.
  15. 15. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 15 Dar scara trufiei şi a slavei lumeşti n-are coborâre, ci numai cădere. Fiecare fuscel al acestei scări se rupe după ce ai pă- şit de pe el. De pe această scară este numai prăbuşire. Iar prăbuşirea aceasta, dacă nu-i la picioarele lui Hristos, este totdeauna mortală. Ia bine seama şi tu! 19. Voi, fii ai lumii acesteia, dacă vre i neapărat să vă sui i – sui i-vă! Sui i-vă prin linguşiri, prin înşelăciuni, prin vân- zări, prin crime, sui i-vă peste cadavre, peste semeni, peste dreptate... sui i-vă, să vede i până unde ve i ajunge – şi cât ve i sta acolo. Dar nu uita i că înăl imea îmbată, iar coborârea este prăbuşire. Cugeta i la aceasta înainte. Căci vârful este lângă prăpastie. 20. O, fii ai Smereniei, nu căuta i slava şi înăl area în lumea aceasta, nici foloasele în veacul de acum. Cei ce le caută pe acestea – fie că le găsesc, fie că nu – vor fi osândi i. Ci voi smeri i-vă acum sub mâna cea tare a lui Dumnezeu, ca El, la vremea Lui, să vă înal e (I Ptr 5, 6). Dumnezeule drept, dă slava Ta celor smeri i, avu- iile Tale celor darnici şi Împără ia Ta celor iubitori. Amin.
  16. 16. 16 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 2. VORBIREA ŞI TĂCEREA 1. Uneori este nevoie să nu spui nici chiar celor mai apropia i ce vrei să faci şi unde vrei să te duci. Atunci când umblarea credin ei este pândită cu ură şi urmărită cu vrăjmăşie, este mai bine să mergi fără să ştie nimeni în împlinirea datoriilor tale fa ă de Domnul şi de slujba Lui, ca să nu-i primejduieşti şi pe al ii. Şi ca să nu în- lesneşti vrăjmaşului să afle uşor ce caută. Şi să facă grabnic răul pe care îl urmăreşte. 2. Nu trebuie să po i nici rămâne liniştit şi nu tre- buie să po i nici pleca liniştit decât după ce ai spus tot ce erai dator să spui tuturor şi fiecăruia. Nu trebuie niciodată nici să te po i uni deplin şi nici să te po i despăr i deplin de nimeni decât după ce ai făcut tot ce erai dator să faci acestor două feluri de fiin e: adică celor cu care trebuie să te uneşti pe totdeauna sau celor de care trebuie să te despar i pe totdeauna.
  17. 17. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 17 3. Dacă trebuie să locuieşti cu cineva o vreme sau trebuie să mergi cu el un drum, sau trebuie să lucrezi cu el un timp, ia seama să nu pierzi ocazia aceasta fără să-i spui tot ce eşti dator să-i spui despre Hristos, despre mântuirea lui şi despre Mântuitorul tău. Altfel orice câştiguri trecătoare a i avea, pierderea veşnică este mai mare şi pentru tine, şi pentru el. 4. Nu are a face dacă cel căruia îi vorbeşti despre Hristos te va crede sau nu şi dacă va primi de la tine Cuvântul lui Dumnezeu sau nu-l va primi. Tu mărturiseşte-i cu credin ă şi convingere, nădăj- duind că Dumnezeu poate aduce o vreme cândva, când cuvintele tale semănate în inima lui vor aduce rod mântuitor pentru el. Şi chiar dacă nu, tu i-ai făcut datoria ta în fa a Domnului tău. 5. Când ştii că deschizi sau că închizi pentru ultima dată o uşă, caută să-L duci şi să-L laşi acolo pe Hristos, Domnul tău. Prin fiecare cuvânt şi prin fiecare tăcere a ta, prin fiecare gest sau faptă a ta, în tot timpul şederii tale acolo să se simtă puternic prezen a lui Hristos. Când vei pleca, să laşi acolo neuitată mireasma lui Iisus. Aceasta este ceea ce po i face cel mai frumos pen- tru fiecare semen al tău.
  18. 18. 18 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 6. Iisus rămâne mereu acum în urma tuturor: şi în urma celor răi, şi în urma celor buni. El este cel din urmă. El lasă acum pe fiecare să vorbească sau să tacă, să se suie sau să se coboare, să plece şi să vină – cum vor, să-L asculte pe Dumnezeu sau să nu-L asculte. Dar pe urmele fiecăruia Se suie El. După tăcerea fiecăruia va vorbi El. Şi după lucrarea fiecăruia va răs- plăti El. 7. Hristos lasă să se suie cel rău şi să se înal e ca un pom verde... – dar într-o clipă îl face apoi să nu se mai vadă (Ps 37, 35-36). El lasă să se suie şi urâciunea pustiirii, ca să se aşeze acolo unde nu i se cuvine să stea (Mt 24, 15). Dar când Dumnezeu Se va sui, atunci toată puterea nelegiuirii va fi prăbuşită pe veşnicie în întunericul pierzării pe care îl merită (II Tes 2, 8). 8. Hristos Se va sui de pe lume la cer numai după ce vor fi înăl a i to i ai Lui. El va închide uşa cerului numai după ce va intra şi cel din urmă dintre ai Lui. După cum a închis cândva şi uşa corăbiei după ce a intrat şi cel din urmă dintre ai lui Noe. 9. Făgăduin a şi primirea mântuirii in numai un timp. Dacă vii în timpul acesta, tu po i să intri şi să afli via a.
  19. 19. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 19 Dacă nu te vei pomeni venit prea târziu (Evr 4, 1). Şi, vai, ce îngrozitor este cuvântul „prea târziu“! 10. Sunt uneori şi timpuri când Iisus este prigonit şi mai mult ca alte dă i. Există câte un loc unde împotriva Domnului este şi mai multă vrăjmăşie decât în altele. În astfel de locuri şi în astfel de vremuri, credincioşii Domnului trebuie să înve e să facă aşa cum a făcut El. Adică să umble fără zgomot şi să înve e în linişte, pregătindu-se de suferin ă. 11. Au fost vremuri când creştinii puteau să umble cântând pe străzi, cu fanfare şi steaguri, iar Cuvântul lui Dumnezeu răsuna în pie e şi de pe acoperişurile caselor. Dar au fost şi vremuri când ucenicii Domnului nu se mai puteau nici măcar ruga împreună decât noaptea, în ascuns, prin catacombe şi pustiuri. Să învă ăm cum trebuie umblarea potrivită de la Domnul Iisus! 12. Nu totdeauna este greu şi nu totdeauna este uşor. După cum nici tot nor, nici tot soare nu-i totdeau- na, nici tot cald sau tot frig, toate avându-şi rostul lor şi vremea lor în creşterea şi în via a noastră. Chiar şi în frumuse ea şi rodirea vie ii noastre du- hovniceşti sunt necesare fiecare din acestea: lumină şi întuneric, greu şi uşor, cântări şi lacrimi.
  20. 20. 20 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 13. Când sunt vremuri de slobozenie pentru Hris- tos, ucenicii Lui pot umbla oricum. Dar când sunt vremuri de încercare, atunci ei sunt datori să umble cu mare chibzuin ă. Atunci n-au voie să lucreze nesocotit, pentru că nu fac rău numai celor ce sunt cu ei, ci fac rău întregii Bi- serici a lui Dumnezeu. 14. O mare nenorocire este totdeauna un „credincios“ nechibzuit. Dar în vremi de cumpănă grea pentru Evanghelie, este o şi mai mare nenorocire; şi mai ales când „credinciosul“ nechibzuit nu-i chiar dintre fra ii de rând, ci dintre cei dintâi – atunci nenorocirea de a avea un astfel de „frate“ este mai mare ca oricare alta. 15. Dumnezeu nu ne-a dat, într-adevăr, un duh de frică, dar ne-a dat un duh de dragoste şi de chibzuin ă (II Tim 1, 7). Iar duhul chibzuin ei ne călăuzeşte totdeauna bine, dacă noi vrem să-l ascultăm şi să umblăm călăuzi i de el. Binecuvântată este familia şi Biserica ce are cât mai multe suflete chibzuite! 16. În vremurile aspre, când iudeii Îl căutau pe Iisus, El S-a ferit de praznicele mari. Nu umbla cu mul imea după El, ci Îşi desfăşura lucrarea Sa în tăcere şi în linişte, mai în ascunziş şi mai retras. În astfel de vremuri, feri i-vă şi voi de adunări mari şi zgomotoase.
  21. 21. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 21 17. Chibzuin a nu înseamnă că în vremile grele pentru Evanghelie copiii Domnului trebuie să se ascun- dă cu frică şi să stea în lenevie. Ci înseamnă că ei to i trebuie să fie în elep i şi să umble în aşa fel, încât să nu li se audă paşii până în uli e şi glasul până în pie e (Mt 12, 19). 18. În vremi mai grele, face i adunări mici şi îm- prăştiate. Urmări i mai ales în ele adâncirea Cuvântului Sfânt, adâncirea vie ii de sfin enie şi trăirea în Hristos, lucrul sfânt de la om la om şi adânca pregătire a fiecă- ruia, printr-o puternică credin ă şi ascultare, pentru jert- fă şi suferin ă (I Tes 3, 3). Aşa cum i-a pregătit Domnul pe apostoli. 19. Nu trebuie să spune i: Sunt vremuri grele. Cel în elept trebuie să tacă (cf. Amos 5, 13). Căci în orice vremuri, omul în elept nu tace de tot. Căci omul cu adevărat în elept nu se socoteşte pe sine însuşi în elept (Rom 12, 16) în felul de a nu lucra şi a nu vorbi. Dar ştie cum să vorbească şi să lucreze potrivit cu vremea. Va vorbi totdeauna cu grijă şi cu chibzuin ă (Iac 3, 17-18), căci aşa vorbeşte şi aşa se poartă totdeauna adevă- rata în elepciune. 20. Atunci când nu se poate vorbi tare, când nu se poate vorbi decât în şoaptă, atunci se spun foarte multe lucruri rele.
  22. 22. 22 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Cele mai multe lucruri rele şi zvonuri neadevărate se răspândesc în norod despre lucrurile pe care oamenii n-au puterea, sau cinstea, sau n-au libertatea să le vorbească cu glas tare, ci răspândesc atunci numai în ascuns şi pe furiş zvonuri spuse numai în şoaptă, la ureche. Tot felul de lucruri amestecate se răspândesc atunci în norod, când nu se poate vorbi decât în şoaptă. O Doamne, Te rugăm, fereşte-ne de astfel de vre- muri! Amin.
  23. 23. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 23 Doamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostruDoamne Dumnezeul nostru Doamne Dumnezeul nostru, minunat eşti foarte, Tu eşti Cel fără de margini, Cel fără de moarte, Cel a Cărui voie sfântă este bucurie – binecuvântat e-oricine se închină ie. Doamne, fii cu noi în orice nevoi, ca să nu slăbim, ci să biruim. Tot ce-ai rânduit Tu, Doamne, pentru orişicine este numai mântuire, este numai bine. Tot ce Tu ne-ai dat şi nouă-i numai bunătate – slavă, numai ie slavă pentru toate, toate! Iartă-ne când stăm, şi plângem, şi strigăm, Părinte, prea cu grijă ori cu frică pentru ce-i nainte. Iartă prea pu ina noastră râvnă şi răbdare, când ne tremură iubirea plină de-ntristare.
  24. 24. 24 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. STRIGĂTUL ŞI ŞOAPTA 1. Totdeauna lucrurile spuse în şoaptă sunt primej- dioase. Lucrurile pe care omul n-are curajul sau n-are li- bertatea să le spună cu glas tare ascund în ele multe primejdii. De aceea feri i-vă totdeauna de şoapte şi de şoptitori. 2. Feri i-vă să spune i sau să asculta i şoaptele, fiindcă rareori ceea ce se spune în şoaptă este un lucru bun. Sau care să aducă după el ceva bun. În Evanghelie, şoptitorii sunt număra i printre cei nelegiui i (Rom 1, 29). Şi sunt înştiin a i că tot ce au vorbit la ureche, în odăi a ascunsă, va fi strigat odată şi odată de pe acope- rişul caselor (Lc 12, 3). 3. Feri i-vă să scrie i lucruri ascunse, lucruri şopti- te, nepotrivite şi necuviincioase.
  25. 25. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 25 Căci acestea, când vor fi date la iveală, vă vor umple de ruşine şi de vinovă ie, nimicind tot bunul nume pe care l-a i câştigat după o via ă de înfrânare şi de cinste. 4. Feri i-vă de lucruri şoptite, chiar dacă nu vi se par rele, căci de multe ori părerea noastră ne înşală şi lucrurile şoptite se aud mai tare. 5. Nu răspândi mai departe şoapta. Tot ce vi se spune în şoaptă să înmormânta i şi să rămână în tăcere la voi. Nu semăna i mai departe şoapta, căci cine seamănă vânt va culege furtună. 6. Omul cinstit, omul cu cuget curat, sufletul cu adevărat credincios, acela nu şopteşte niciodată. Ce are de spus cuiva el spune tare, clar şi pe fa ă. Ceea ce nu se poate spune cu glas tare şi pe fa ă, aceea, un credincios adevărat şi o credincioasă adevă- rată nici nu va spune niciodată şi nimănui, despre ni- meni, căci aceasta este un lucru, cel mai adeseori, rău. 7. Dacă şti i că ceea ce vre i să spune i este adevărat şi folositor, aceea n-ave i nevoie să spune i în şoaptă. Iar dacă nu şti i sigur acestea, atunci n-ave i voie să le spune i nicicum.
  26. 26. 26 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. Frica este întotdeauna un rău sfătuitor. Frica de via ă i-a dus pe foarte mul i la sinucidere şi la pierzare. Frica de moarte i-a dus pe foarte mul i la lepădări de credin ă şi la tăgăduirea de Dumnezeu. 9. Frica de sărăcie duce la furturi. Frica de oameni duce la vânzări şi trădări. Frica duce la tot felul de păcate şi nelegiuiri, care de care mai nefericite. Nu fi un fricos! 10. Când este robul lui Hristos, fricosul se teme de oameni, iar când ajunge robul oamenilor, nu se mai teme de Dumnezeu şi nu se mai teme de păcat. Vai de sufletul care a ajuns astfel! 11. Când omul nu se teme de păcat, şi nu se teme de conştiin a sa, şi nu se teme de Cuvântul lui Dumnezeu, şi nu se teme de Judecata şi osânda lui Hristos, şi nu se teme de nimeni şi de nimic, ştiindu-se mare sau sprijinit de cei mari ai lumii, – atunci omul care mai înainte era plin de laşitate, când era fără garan ia celor puternici omeneşte, îndată ce ajunge în slujba şi sub protec ia oamenilor, devine curajos şi îndrăzne ca un câine asmu it de stăpânul său, care sare să-şi sfâşie proprii săi fra i. 12. O, Dumnezeule Atotputernic, de ce grozăvie şi de ce crimă este în stare omul fricos şi mândru, când în
  27. 27. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 27 el este păcatul fricii necredincioase unit cu al curajului ticălos! 13. Templul este Casa lui Dumnezeu (Lc 19, 46). Templul este Casa de rugăciune şi de învă ătură dumnezeiască (Isaia 56, 7). De aceea Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cu toată împotrivirea vrăjmaşilor Lui, acolo în Templu dorea mai cu bucurie să meargă la rugăciune, să înve e norodul şi să propovăduiască voia Tatălui Ceresc (Lc 19, 47). 14. Domnul Hristos propovăduia pe câmp sau prin case numai atunci când Templul era închis. Sau când era prea departe, sau când Îi era refuzată lucrarea în el. 15. Dacă totdeauna templele I-ar fi fost deschise şi Hristos ar fi fost primit şi ascultat în ele cu bună- voin ă, El n-ar fi făcut adunări cu ai Săi niciodată de- cât în temple. Peste tot, Domnul Iisus ar fi umblat să adune şi să înve e noroadele numai în Casa Domnului, numai în Casa Tatălui Său cel Ceresc, în Casa care este cu ade- vărat o casă de rugăciune pentru toate popoarele (Lc 19, 46). Căci acolo se cuvine să fie descoperite lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. 16. Dacă miezul e sfânt, atunci şi coaja trebuie să fie sfântă.
  28. 28. 28 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Dacă e con inutul sfânt, apoi sfânt trebuie să fie şi vasul şi dacă slujba este sfântă, sfânt trebuie să fie şi lo- cul unde se face ea. 17. Oricât de curate ar fi celelalte case şi oricât de curată ar fi via a celor care locuiesc acolo, tot se mai petrec în aceste case şi atâtea lucruri ne- potrivite cu sfin enia prezen ei lui Dumnezeu. Dar casa destinată Domnului este sfântă. Şi în lo- caşul acela nu se mai face nimic altceva decât rugăci- uni, mul umiri şi slavă pentru Dumnezeu. 18. Dacă şi în templul Domnului se mai petrec uneori lucruri neîngăduite, este numai din vina unora care n-au credin ă (II Tes 3, 2). Dar aceasta nu trebuie să ne facă să părăsim şi să osândim însuşi Templul, căci necredin a unora nu poate ea nimici credin- cioşia lui Dumnezeu (Rom 3, 3). 19. Nimeni nu leapădă haina lui cea bună numai pentru că s-a suit pe ea o omidă scârboasă; ci aruncă o dată omida şi-şi păstrează haina. Nimeni nu-şi lasă casa lui numai pentru că, într-un moment dat, a intrat acolo un porc murdar; ci alungă porcul şi îşi păstrează casa. Nici Domnul nu l-a lepădat pe poporul Său, nici Templul Său (Rom 11, 7; Isaia 60, 1-15; Ps 69, 9) din pricina unora care le necinstesc, ci îi va lepăda
  29. 29. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 29 numai pe cei care necinstesc aceste sfinte lucruri şi locuri ale Lui. 20. Nu voi trebuie să ieşi i din Biserică, – ci păca- tul trebuie să iasă din ea; nu fiii adevăra i trebuie să plece din casa Tatălui lor, ci vrăjmaşii Lui şi păcatele lor trebuie să plece din ea. Fiindcă ei, cei răi, stau pe nedrept în casa Tatălui nostru şi o necinstesc, nu voi, cei iubi i ai Lui. O Doamne, scoate Tu din ea tot ce este rău! Amin.
  30. 30. 30 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 4. MUNCA ŞI LUPTA 1. Lucra i şi lupta i să-I face i tot mai mult loc Domnului în Casa Lui. Şi să-L pute i înăl a tot mai mult pe El în ea. Încet, încet, Iisus va scoate atunci afară din Casa Lui tot ce e rău, iar voi Îl ve i putea preamări pe Dom- nul din tot sufletul, în mijlocul Templului Său cură it de păcate, aşa cum vrea El. 2. Peste tot, pe unde se poate, să căutăm să facem adunările noastre numai în biserici. Noi acolo trebuie să propovăduim, căci acolo este poporul şi acolo este Domnul. Domnul acolo ne-a trimis şi acolo trebuie să rămâ- nem totdeauna. 3. Nu peştii vin la pescar, ci pescarii se duc la peşti, acolo unde sunt ei. Nu vânatul se duce după vânători, ci vânătorii se duc după vânat, acolo unde este el.
  31. 31. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 31 Tot aşa este şi cu propovăduirea Evangheliei: nu cetă ile vin la noi, ci noi trebuie să mergem la ele (Mt 28,19). Nu cei pierdu i merg să-L caute pe Dumnezeu, ci Dumnezeu merge mereu să-i caute pe ei (Lc 19, 10). Poporul este în Templu; acolo să mergem şi noi cu vestirea Evangheliei. 4. Hristos rămâne mereu în Templu, pentru a-i în- vă a pe cei neştiutori. Dacă voi pleca i de acolo, El nu pleacă. Voi pute i pleca, dacă nu căuta i foloasele Lui, ci foloasele voastre (I Cor 10, 33). Dar Hristos, Care caută sufletele pierdute şi mân- tuirea lor, nu poate pleca. 5. Dacă totuşi voi a i plecat din Templu, măcar nu-i mai împiedica i şi nu-i mai amăgi i pe cei care nu vor să plece din el. Nu-i împiedica i măcar pe cei care au mai rămas acolo ca să-L ajute pe Hristos să facă cură irea Templului Său. 6. Feri i-vă să-i împiedica i pe cei care merg în Templu, îndemnându-i să nu mai meargă. Nu umbla i să-i dezbina i şi să-i slăbi i. Nu-i chema i ca să-i scoate i din Templul Domnu- lui, ca să-i atrage i la voi, în templele voastre. Căci ve i fi pedepsi i de Dumnezeu. 7. Dacă voi nu vre i să intra i, măcar lăsa i-i pe al ii să intre (Mt 23, 13).
  32. 32. 32 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Dacă voi a i ieşit, măcar nu-i mai amăgi i şi pe al ii să iasă. Hristos Îşi tot caută ucenici cu care să intre în Templu şi să-Şi facă lucrarea Lui acolo, în Casa Ta- tălui Său, iar voi îi tot fura i de la El, împiedicându-I Lucrarea. Şi crede i voi oare că nu va veni odată vremea să vă lua i pedeapsa pe care o merita i pentru această ne- legiuire a voastră? Va veni în clipa când nu vă gândi i. Cine trebuie să aibă urechi de auzit, să le aibă! 8. Dumnezeu, pentru înzestrarea cu în elepciune alor Săi, are căi care pentru noi oamenii rămân necu- noscute sau neîn elese. Iar oamenii, pentru că nu cunosc aceste căi ale lui Dumnezeu, tăgăduiesc sau dispre uiesc în elepciunea care vine numai de la El. 9. Lipsa unor oameni cu şcoală şi cu pregătire omenească nu-L poate împiedica pe Dumnezeu în Lu- crarea Lui. Priceperea de care au avut nevoie ucenicii Dom- nului şi învă ătura necesară El le-a dăruit-o la ai Săi în chip tainic, fără ca ei să mai fi avut nevoie să urmeze, ani lungi, o şcoală şi o pregătire omenească. Ce limpede şi ce luminat este acest lucru! 10. Sufletelor alese de Hristos pentru o chemare deosebită în slujba Sa, El Însuşi le-a dăruit, prin şcoala
  33. 33. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 33 Duhului Sfânt, toată pregătirea şi orizonturile de care au avut nevoie pentru slujba încredin ată lor. Şi le-a dăruit-o aceasta într-un fel cu totul necunos- cut şi neîn eles pentru lume. Bineîn eles că aceasta nu este o regulă prea obiş- nuită, ci de fiecare dată este o minune. Dar la Dumne- zeu, minunile acestea nu sunt totuşi prea rare. 11. Când nu sunt izvoare obişnuite, Dumnezeu scoate apă pentru poporul Lui din stânci. Desigur, acesta este un lucru şi o cale neobişnuită. Dar, când nu-i altă cale, Dumnezeu o poate folosi şi pe aceasta. Şi nu rar. Ba încă uneori alege anume calea aceasta tocmai pentru a I se vedea puterea Lui cea mare chiar prin aceste lucruri nemaipomenite. 12. Când cei în elep i şi pricepu i nu vor să pri- mească adevărul şi lumina Domnului, pentru a o pro- povădui apoi şi a o desfăşura ei mai departe lumii care are nevoie de ea, atunci Dumnezeu îi cheamă la slujba aceasta pe cei neînvă a i (Lc 10, 21). 13. Nu batjocori i niciodată, nici nu nesocoti i ceea ce nu pute i explica şi nu pute i în elege din lucrarea lui Dumnezeu. Ci, dacă vede i o lucrare deosebită, cu vreun har deosebit, să crede i că Dumnezeu a făcut-o. – Cum are omul acesta învă ătură, dacă El n-a în- vă at niciodată? întrebaseră iudeii despre Iisus. – Nu ştim cum are! Dar iată că are!
  34. 34. 34 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 14. – Cum are omul acesta aşa pricepere, aşa talent, aşa daruri alese, aşa cunoştin ă şi aşa putere? îi auzim adesea întrebând pe mul i oameni despre câte un cre- dincios simplu, dar minunat. – Nu ştim cum le are şi nici când le-a primit! Dar iată că le are. Nu şi le-a câştigat nici el în chip fiesc. Nici nu i le-au putut da al ii, ci i le-a dăruit Dumnezeu într-un chip deosebit. Desigur, pentru un scop deosebit. Căci Dumnezeu poate face din pietre fii ai lui Avraam (Mt 3, 9). Şi din locuri seci, şuvoaie de ape (Isaia 41,18-20). Noi am văzut plini de uimire şi de admira ie şi mi- nuni de acestea. 15. Desigur, în mod deosebit, învă ătura şi educa- ia, adică pregătirea şi cultura căpătată printr-un mijloc omenesc, sunt de un mare pre spre o mai largă şi mai adâncă cunoaştere a lumii şi a lucrurilor din ea. Spre o mai uşoară şi grabnică pătrundere a adevă- rului cu mintea şi a vie ii cu priceperea sau spre mărturisirea acestora cu gura. Dar ceea ce poate fi, în mod obişnuit, o lege pentru înaintarea omenească nu este neapărat necesar şi pentru Dumnezeu. 16. Dumnezeu poate da binefacerile Sale minunate în chip tainic, oricui vrea El şi poate da În elepciunea Sa pe căi care nu trec prin vămile omenirii, acelora care sunt aleşi ai Lui.
  35. 35. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 35 Ce frumos i le face Domnul totdeauna acestea cui este vrednic să i le facă! 17. Când vreun om este într-adevăr trimis de Dum- nezeu, el este neapărat înso it de dovezile puterii şi ale în elepciunii sfinte. De faptele şi cuvintele pline de lumină şi de bine- cuvântare, care sunt cu atât mai cutremurătoare cu cât vasul prin care se fac este mai smerit şi este mai lipsit de pregătire omenească. De aceea şi tocmai pentru aceea, întreg meritul pentru toate se va vedea că este numai al lui Dumnezeu. 18. Nu uita i niciodată că voi n-ave i voie să opri i pentru voi nici o părticică de câştig sau de slavă pentru toată lucrarea minunată pe care Dumnezeu Tatăl, în Hristos, o desfăşoară în lume prin voi. Nici în tainele şi ascunzişurile voastre nu vă este îngăduit să lăsa i nici un locuşor vreunui gând de mân- drie sau de merit personal pentru izbânzile sau roadele pe care le ave i în Lucrarea lui Dumnezeu. Mărturisi i puternic că tot meritul este numai al Lui. 19. Totul… dar absolut totul se datorează numai lui Dumnezeu şi este numai al Lui (I Cor 15, 10; II Cor 3, 5). Când El nu-Şi revarsă harul Său peste noi, numai noi ştim cât de goi şi de usca i suntem. 20. Iisus Hristos Şi-a arătat în voi toată îndelunga Lui răbdare şi îndurare, ca o pildă celor ce ar crede în
  36. 36. 36 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz El în urmă, pentru ca să capete via a veşnică (I Tim 1, 12-16). V-a întărit, v-a socotit vrednici de încredere şi v-a pus în slujba Lui, lucrând prin voi fapte pline de uimire, tocmai pentru ca aceia care le vor vedea să-L preamă- rească numai pe Dumnezeu. Doamne, pentru toate, numai Tu fii slăvit! Amin.
  37. 37. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 37 5. SLAVA ŞI RĂSPLATA 1. Dacă voi ve i dărui toată slava lui Hristos, El vă va acoperi şi pe voi cu toată slava Sa. Lumina lui Dumnezeu, trecând prin Hristos spre voi, vă va face şi pe voi strălucitori. Ca veşmintele Sale de pe Tabor (Mt 17, 2). 2. Când cineva face voia lui Dumnezeu, a spus Mântuitorul, va ajunge să cunoască dacă învă ătura care i se dă este de la Dumnezeu sau nu. Oamenii trăiesc în încurcătura unor învă ături rătă- cite numai din pricină că nu doresc din toată inima şi cu tot dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu. 3. Cei mai mul i oameni umblă numai după specu- la ii vrăjitoreşti sau după interese sectare când cercetea- ză Biblia, şi după curiozită i biblice sau misticism bolnăvicios, şi după lucruri senza ionale sau distrac ii religioase,
  38. 38. 38 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz şi nu caută cu dinadinsul să facă voia lui Dumnezeu. De aceea nici nu în eleg adevărul Bibliei. 4. Mul i oameni cercetează Biblia numai ca să afle în ea noduri de discu ii şi de certuri cu al ii, numai ca să afle pricini de combatere şi de învinui- re a unora împotriva altora, şi nu ca să afle voia lui Dumnezeu, cu dorin a de a o împlini şi de a o trăi în faptele şi vie ile lor. De aceea ei trăiesc în orbie sufletească. 5. Când omul voieşte şi stăruie cu tot dinadinsul să împlinească ceea ce cunoaşte din voia lui Dumnezeu, atunci Dumnezeu i-o descoperă mai departe, tot mai mult, pe măsură ce sufletul are nevoie să o cunoască şi în măsura în care sufletul omului o poate iubi şi primi. 6. În omul care caută slava oamenilor nu poate lo- cui Adevărul, nici Lumina, nici Puterea, fiindcă oamenii aceştia nu-L iubesc pe Acela Care le spune ce este adevărat despre ei. De aceea, cine caută slava pe care o dau oamenii nu le poate spune acestora decât ceea ce le place oame- nilor, adică minciuna. 7. Îngâmfatul va vorbi linguşitor, fă arnic şi amăgitor cu oricine i-ar putea face un plocon, un cadou, un hatâr. Va fi neîngăduitor cu cei care au altă părere, când aceştia sunt mai slabi ca el,
  39. 39. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 39 dar îndată va fi de acord cu aceia care sunt mai tari decât el. 8. Cine caută slava oamenilor nu este om adevărat, ci târâtoare. Cine caută slava unor principii şi a unor sisteme înguste şi fireşti ale oamenilor lumii este un nedrept, pentru că va judeca necru ător pe oricine are alte păreri decât ale lui. 9. Cine caută slava lui însuşi nu este om adevărat, fiindcă, iubindu-se numai pe sine, ajunge cel mai mare mincinos şi înşelător. Nici cine caută slava pentru partida sa îngustă şi pentru părerea lui îngâmfată nu este om adevărat. Căci, înfă işând-o ca pe singura cale de mântuire şi ca pe singura autorizată de Dumnezeu, el este părtinitor şi greşit. Fereşte-te totdeauna de el, urmaşul meu! 10. Oamenilor le place doar să-şi laude legea lor, dar nu s-o ină. Le place numai să-şi laude credin a, dar nu s-o tră- iască. Le place numai să-şi laude so ul lor, neamul lor, oraşul lor şi ara lor, dar nu să le facă cinste prin purtă- rile lor. Căci, de obicei, cei care se laudă mai tare, aceia fac cel mai pu in pentru ceea ce laudă ei. 11. Nu cei care se laudă cu legea lor sunt ceva, ci aceia cu care legea lor se poate lăuda.
  40. 40. 40 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Nu cei ce se laudă cu credin a lor sunt vrednici de laudă, ci aceia pe care îi poate lăuda credin a cea adevă- rată şi vie. 12. Nu cei ce se folosesc de Biserica lor sunt oa- meni de pre , ci sunt oameni de pre şi de cinste numai aceia cu care se poate făli o Biserică, un sat, o adunare sau un neam. Dar acel fel de oameni nu se laudă pe ei înşişi nici- odată. 13. Oamenii care in cu adevărat chiar şi legea dată de oameni sunt drep i, cinsti i, iubitori de bine, conşti- incioşi şi oameni de omenie. Cu atât trebuie să fie mai mult aşa aceia care in şi vor să ină legea lui Dumnezeu. 14. Împotriva lui Hristos se ridică totdeauna, peste tot, numai oamenii care nu in nici o lege. De aceea ei vor fi vinova i nu numai fa ă de Har, ci chiar şi fa ă de legea lor pe care n-o in. Şi vor fi osândi i de amândouă. 15. Mânia este cel mai rău sfătuitor. Cine vorbeşte sub îndemnul ei scoate din gura sa cuvinte de care s-ar îngrozi şi demonii şi vorbe pe care nici diavolul n-ar îndrăzni să le rostească. Cine lucrează sub stăpânirea mâniei săvârşeşte adesea într-o clipă ceea ce nu mai poate îndrepta ni- meni niciodată, nici cu veacuri de muncă, nici cu râuri de lacrimi.
  41. 41. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 41 16. Roadele mâniei sunt cruzimile care au băgat groază până şi în lucrurile de care se atinge cel mânios. Roadele mâniei sunt cuvintele care ard ca fierul to- pit chiar şi piatra pe care se varsă. 17. În toate celelalte păcate, omului îi mai rămâne mintea, oricât de stricată ar fi; mintea cu care să cum- pănească şi să judece, într-o oarecare măsură, nelegiui- rea pe care o face. Dar în mânie, mintea omului este nimicită de tot, iar omul lucrează şi vorbeşte fără minte, căzut de tot numai sub stăpânirea miilor de demoni ai pasiunii din el, răzvrăti i şi înverşuna i. 18. Diavolul strecoară în inima omului întâi bănu- iala, apoi îndoiala şi apoi împotrivirea fa ă de Hristos. După aceea uşor se ajunge la ceartă, apoi la mânie şi în urmă la crimă. Când lucrurile au ajuns aici, diavolul nu mai lu- crează nimic, ci doar stă şi se înfioară ce vorbeşte şi ce face unealta lui, întocmai aşa cum priveşte un nebun sau un criminal îngrozit la focul pus de el, când vede cum arde satul aprins şi casele mistuite de vâlvătăi. 19. E destul ca vrăjmaşul să arunce neghina! Mai departe creşte ea singură. E destul ca nebunul să arunce chibritul aprins. Mai departe arde focul singur. E destul ca diavolul să a â e mânia. Mai departe nimiceşte mâniosul singur.
  42. 42. 42 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 20. În inima lui, a â ată de vrăjmaşii lui Hristos, norodul loveşte şi-şi îndepărtează pe Unicul său Bine- făcător, înfruntându-L, iar mânia aceasta stârnită de diavolul va clocoti apoi mereu, înveninând sufletul norodului, până când va ajunge să săvârşească cea mai fioroasă crimă de care s-a îngrozit vreodată pământul: crima de pe Golgota şi crimele contra Bisericii lui Hristos. O, biet norod nefericit, dacă ai avea atâta minte câtă putere ai!... Doamne, ai milă şi dă-i-o! Amin.
  43. 43. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 43 Noi cerem minuniNoi cerem minuniNoi cerem minuniNoi cerem minuni Noi cerem minuni, Iisuse, căci Tu le po i face: prin cele mai mari primejdii, să ne treci în pace, prin cele mai grele valuri, să ne dai scăpare, – căci puterea Ta, Iisuse, n-are-asemănare. Binecuvântat nespus să fii Tu, Iisus, că ne-ai fost în orice stare stânca de scăpare; fii-ne şi de-astă dată pază minunată. ie i-am cerut ce nimeni n-a-ndrăznit să- i spună şi îngrijorarea noastră s-a făcut cunună, şi zăvoarele cumplite s-au sfărmat de-odată, apele-au secat şi calea ne-am avut uscată...
  44. 44. 44 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz ie- i cerem şi-azi, Iisuse, cea mai grea minune, ie- i cerem ce la nimeni nu se poate spune, ce nici altul de pe lume, nici din cer nu poate, ie- i cerem – ie, Tatăl i le-a dat pe toate.
  45. 45. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 45 6. MINUNILE ŞI CREDIN A 1. Nu a fost şi nu va fi niciodată vreun popor sau vreun rând de oameni în fa a căruia Dumnezeu să nu fi făcut cel pu in o lucrare uimitoare şi să nu fi făcut cel pu in o minune... Atunci, cât de vinovat este cel ce nu crede!... 2. Dar tu, care ai văzut şi ai putut vedea atât de multe lucrări ale lui Dumnezeu, nu numai în jurul tău, dar chiar cu tine petrecute, şi totuşi până azi n-ai îngenuncheat să te predai Lui, ce mai aştep i? Nu te îngrozeşti de osânda împietririi inimii tale? Ar fi vremea! 3. Nu uita legământul pe care l-ai făcut şi al cărui semn îl por i pe conştiin a ta, pe amintirea ta, pe via a ta – pe toată fiin a ta de acum şi din veşnicie.
  46. 46. 46 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Chiar dacă tu l-ai călcat şi l-ai uitat, nu l-a uitat Dumnezeu. Şi nu-l po i înlătura de pe via a ta, căci zilele tale în care l-ai făcut l-au întipărit cu foc şi l-au scris în căr ile din ceruri. Toate acestea nu i se vor mai putea despăr i nicio- dată de el. În Ziua Judecă ii, zilele tale şi cuvintele tale care sunt în veci semnele legământului tău te vor osândi înaintea Aceluia cu Care l-ai încheiat, pentru că l-ai nesocotit, călcându-l. 4. Când cineva doreşte să facă neapărat un rău, uşor poate găsi motiv ca să-l facă. Chiar şi pentru ucideri şi pentru furturi, pentru adultere şi pentru avorturi, fiin ele care le fac găsesc şi pot găsi destule motive ca să le poată face „legal“ şi „justificat“. Căci mintea ticăloasă totdeauna ajută bra ul ticălos. 5. Cei care trebuie să săvârşească răul au nevoie de un adăpost, ca să-l poată face cât mai crud sau mai liniştit, aşa cum se pot săvârşi numai crimele împotriva adevărului, crimele împotriva lui Hristos. Dar cine îndreptă eşte păcatul este tot atât de vino- vat ca şi cine îl face. Omul rău îşi săvârşeşte răul la adăpostul legii rele pe care şi-o face el anume pentru asta. 6. Norodul care s-a învă at să judece limpede şi desluşit în toate celelalte lucruri şi probleme ale vie ii,
  47. 47. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 47 în purtarea fa ă de Hristos, în majoritatea lui, nu se deosebeşte cu nimic, nici azi, fa ă de norodul iudeu de acum două mii de ani. Nedreptatea se repetă până vor fi oameni nedrep i. 7. Fiindcă Hristos nu S-a schimbat, nu s-a schimbat nici Cuvântul Său, nici cerin ele Sale, nici Lucrarea Sa şi nu s-au schimbat nici vrăjmaşii Lui. Nu s-au schimbat nici mijloacele lor. Şi, biet norod, ce trist este că nu te-ai schimbat nici tu! 8. Când judeci după înfă işare, totdeauna eşti în primejdie să-L osândeşti pe Hristos. Când judeci după înfă işare, adesea îi prigoneşti pe credincioşii Lui. Găseşti totdeauna pricină de poticnire la al ii, afli mereu lucruri nepotrivite în Cuvântul lui Dum- nezeu sau purtări nepotrivite la fra i, sau scăderi la vorbitori, sau defecte la păstori... Nu judeca i niciodată după înfă işare, ci după dreptate. 9. Când judeci după înfă işare, uşor îl po i osândi pe un sfânt şi lăuda pe un prefăcut. Uşor po i vedea răul bine şi binele rău. Uşor vezi duh ce este literă şi literă ce este duh. Vezi drept ce este strâmb şi strâmb ce este drept. Iar în felul acesta Îl vei osândi totdeauna pe Hristos şi-l vei justifica pe satana.
  48. 48. 48 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 10. Când vei începe să judeci cu privirea „păr ii din afară“, te vei mul umi cu îmbrăcămintea „cuviincioasă“ şi „modernă“, fără a te gândi că aceasta acopere deseori suflete dezgolite. Te vei mul umi cu zâmbetele prefăcute şi cu vor- bele mieroase, fără să ştii că acestea acopăr cea mai primejdioasă rătăcire duhovnicească. Nu judeca i niciodată după aparen e... 11. Nu te mul umi cu reguli frumoase, cu program şi cu muzică frumoasă, cu biserică şi cu adunare îngrijite în exterior, dar goale de iubire, goale de căldură, goale de putere, goale de părtăşie, goale de sfin enie, goale de Hristos. 12. To i cei ce fac răul sunt vinova i, dar cei care, făcându-l, încearcă totuşi să-l acopere cu litera sfântă, cu îmbrăcămintea cuviincioasă, cu îndreptă iri, cu for- ma îndeplinită şi cu evlavie prefăcută, aceia sunt nespus de vinova i. Să fim cu foarte mare grijă când primejdia aceasta va fi cu noi, sau între noi, sau în noi. 13. Nu vă înşela i privind prea mult numai la înfă- işare, vorbind prea mult despre ea. Şi oprindu-vă prea mult numai asupra ei. Mărturisi i cu putere sufletelor pe Hristos şi nu în- ceta i a face lucrul acesta oricând, mai ales, privind lăuntrul sufletelor.
  49. 49. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 49 14. Când vă lupta i voi cu înfă işarea din afară, adesea ve i izbuti foarte pu in sau deloc. Firea pămân- tească se apără chiar şi cu versetele duhului. Dar când ve i face ca Hristos să lupte cu aceste lu- cruri, biruin a este asigurată prin transformarea lăuntri- că a oamenilor. Când se vindecă boala din lăuntru, uşor se vindecă apoi şi cea din afară. 15. Voi să lupta i mereu pentru a cură i partea di- năuntru a sufletelor, prin primirea lui Hristos, prin sfin irea Duhului, prin vindecarea inimii, prin naşterea din nou. Căci în felul acesta, Hristos va face apoi cu uşu- rin ă şi sigur şi cură irea păr ii din afară: îndreptarea purtărilor şi a cuvintelor, a hainelor şi a părului... 16. Cât de mişcător vorbesc despre Dumnezeirea Domnului Iisus Hristos tocmai ura şi împotrivirea stâr- nite contra Lui! Ura care nu s-a stins nici azi, dar care nu L-a putut nici înfrânge, nici întuneca. 17. Hristos va sta în lume şi va vorbi lumii atâta vre- me cât El Însuşi va voi. Nici o putere din lume nu va putea acoperi glasul Lui până nu şi-L va retrage El Însuşi. 18. Caiafa va pieri, Irod va muri mâncat de viermi, Iuda se va spânzura, Nero va înnebuni şi se va sinucide, Iulian va fi înfrânt...
  50. 50. 50 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz To i vrăjmaşii lui Hristos şi ai Evangheliei Sale vor fi îngropa i rând pe rând în înfrângere, în ruşine şi în uitare. Dar Hristos va vorbi mereu. 19. Hristos va vorbi împotriva păcatului din lume şi din Biserică, împotriva răută ilor şi a fărădelegilor de orice fel, fie ale celor dinăuntru, fie ale celor din afară, împotriva exploatării şi a urii de orice fel, împotriva oricărei crime, agresiuni şi discriminări de rasă sau religie. Împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi a oricărei prefăcătorii şi asupriri. Şi nimeni nu-I va putea înăbuşi glasul niciodată. 20. O, câte nedreptă i şi grozăvii s-au săvârşit, spre a fi înăbuşit glasul lui Iisus, câ i vrăjmaşi din afară şi dinăuntru s-au ridicat îm- potriva Lui! Câte uneltiri şi vânzări, câte trădări şi rătăciri, câte lepădări şi asupriri împotriva Lui! Şi totuşi, iată că El vorbeşte mereu. Slavă veşnică Lui! Amin.
  51. 51. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 51 7. CHEMAREA ŞI VENIREA 1. Hristos va vorbi mereu şi tuturor oamenilor, fie de pe amvoane, fie de pe cruci, fie din închisori, fie din morminte, fie din căr i, fie din conştiin e, fie de pe pământ, fie de sub el, până le va vorbi din cer, pentru ultima dată. Şi va vorbi până se va împlini ultima Sa făgăduin ă (Mt 5, 18), până ce va fi nimicit ultimul Lui vrăjmaş (I Cor 15, 25), fără să-L poată opri nimeni, până va împlini tot Cuvântul Său. 2. Din pricină că n-au inut seamă de adevăr, foarte mul i au pierdut comori nepre uite; foarte mul i L-au lepădat pe Hristos din pricină că s-au înşelat crezând că ştiu de unde este cel ce le vorbea, când ei, sărmanii, nu ştiau. Aşa se înşală cei ce o iau înaintea Domnului.
  52. 52. 52 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 3. Tu cercetează duhul celui care vorbeşte şi cântă- reşte puterea lui. Alege adevărul din cuvintele sale şi iubirea din inima lui. Dacă în acestea găseşti aur curat, pre uieşte-l şi păstrează-l cu grijă, căci acest aur nu are nici miros, nici devalorizare. Adevărul este singurul aur cu valoare veşnică. 4. Dacă Îl propovădui i pe Hristos şi vorbi i despre Harul Său în Biserica şi Oastea Sa, atunci ave i grijă să şi fi i de acolo şi ai acestora. Căci cei care vă ascultă văd. Ei au să afle şi au să vadă că voi într-adevăr sunte i din Hristos şi că ave i Harul Lui sau nu. 5. Dacă trăi i Evanghelia lui Iisus Hristos în Lucra- rea Sa, aşa cum vă numi i, atunci, vorbind, chipul vostru va străluci, glasul vostru va fi limpede şi cald, iar izbânda voastră va fi sigură. Căci Hristos va fi cu voi, mărturisind despre voi şi pentru voi, cum şi voi face i asta pentru El. 6. În lume nu-i nevoie să strigi, dar în Templu este nevoie. Între cei din afară nu-i atâta nevoie ca Domnul să strige, dar între cei dinăuntrul Casei Sale, câtă nevoie este de strigăte stăruitoare! Căci, venind în Templu, hotărându-se pentru Domnul, împlinind începutul voii lui Dumnezeu,
  53. 53. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 53 oamenii cred că au făcut tot ce era nevoie să facă şi că, de acum încolo, tot ce vorbeşte Hristos nu-i mai pri- veşte pe ei, ci pe al ii. 7. Când prorocul Natan i-a vorbit lui David după păcătuirea sa, uşor a în eles David totul. Dar că era vorba chiar despre dânsul, asta a în e- les-o foarte greu. A trebuit să i se spună foarte tare lucrul acesta: „Tu eşti acela!“ (II Sam 12, 1-14). Cel mai greu de în eles este adevărul care te pri- veşte chiar pe tine însu i. 8. Ca să vină oamenii la Templu, nu e nevoie să li se spună prea tare. Dar ca să vină la Dumnezeu, este nevoie să li se strige mereu şi mereu – şi totuşi aşa de greu aud! Şi mai greu, după ce aud, este să asculte. 9. Ca să se boteze şi să se reboteze oamenii, nu este nevoie să li se spună prea mult. Sunt gata s-o facă unii de nu ştiu câte ori. Oamenii se botează uşor, dar nu se nasc din nou aproape niciodată. Dar ca să-L sfin ească în inimile lor pe Hristos ca Domn, aceasta trebuie să li se strige toată via a şi totuşi n-o fac aproape nici unii. 10. Ca să se hotărască omul să vină la biserică sau la adunare – şi chiar să se predea Domnului, să intre în Oastea Sa – nu-i tocmai aşa de greu; unii o fac uşor. Dar ca să ajungă să dorească a-L realiza în via a lor pe Hristos, cât de greu este lucrul acesta!
  54. 54. 54 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Oamenii se „pocăiesc“ uşor, dar se schimbă foarte greu. 11. Sunt unele adevăruri care trebuie strigate, nu spuse încet. Acestea sunt acele adevăruri care se primesc numai anevoie şi de către cei mai pu ini. Dar acestea sunt cele mai însemnate şi de mai mare pre pentru mântuirea sufletului fiecăruia. 12. Slujitori ai Domnului, face i şi voi ca Domnul: adevărurile mari şi importante, le striga i. Adică le spune i cu curaj, le spune i clar şi le spune i stăruitor şi repetat, ca să le audă to i, dar mai ales să le vadă. 13. Face i şi voi ca Domnul: celor de pe uli e le vor- bi i încet, cu blânde e, cu milă, cu răbdare şi cu în elegere. Dar celor din Templu le striga i cu stăruin ă, cu putere, cu mustrare, cu durere, ca să audă to i. Cei de pe uli e aud mai uşor; cei din Templu, mai greu. 14. Face i şi voi ca Domnul: nu-i părăsi i totuşi nici- odată pe oameni. Când nu vă ascultă sau nu pot să vă asculte, când nu mai sunt aten i la învă ătură, când sunt cu gândul în alt parte, când se depărtează şi nu vă mai pot auzi, atunci striga i! Striga i, ca să audă to i, să în eleagă to i (Isaia 40, 6-11).
  55. 55. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 55 Strigătul este ultima solu ie pentru ei şi dezvinovă irea voastră ultimă. 15. Deşertăciunea preten iilor omeneşti e totdeauna jalnică. Toată lăudăroşia oamenilor cu cunoaşterea şi şti- in a lor este ca un balon gol care se sparge foarte repe- de şi de care nu se alege nimic. Cine oare poate cunoaşte toate lucrările nemărgi- nite ale lui Dumnezeu? Şi cine poate să ştie cum sunt ele? Cine le poate socoti câte sunt şi cum să poată pri- cepe cineva cum se cunosc?... 16. O, dacă nu cunoaşte i pe unde vin şi unde se duc nici măcar unele din lucrările Domnului, cum vre i oare să cunoaşte i de unde vine El şi cine este Acela prin Care s-au făcut şi se in ele? 17. Dacă nu-L ve i putea cunoaşte pe Dumnezeu sub forma iubirii şi a bunătă ii, aşa cum vi S-a înfă işat El în Hristos, spre a-L putea pătrunde prin credin ă şi prin Duhul Sfânt, cu fiin a cea nouă şi duhovnicească născută de sus, atunci nu-L ve i mai putea cunoaşte şi nici şti nici- odată pe Dumnezeu. 18. Încercările şi necazurile care vin în fa a fiilor lui Dumnezeu îşi au şi ele ceasul lor. Până nu- i soseşte ceasul să fii dat în mâinile oa- menilor, po i să te tot plimbi în fiecare zi printre ei. Po i să lucrezi şi să umbli în fiecare zi sub ochii lor furioşi şi printre toate cursele aşezate de ei în calea ta.
  56. 56. 56 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Po i chiar fără nici o grijă şi fără nici o teamă să le ieşi mereu în fa ă, căci nu i se va întâmpla nimic. Zilnic po i să stai în Templu sau să umbli prin ce- tate în văzul tuturor, nimeni nu va pune mâna pe tine... până încă n-a sosit ceasul tău sau al lor. 19. Dar când vine ceasul... şi dacă trebuie să- i vină un astfel de ceas, atunci oriunde ai merge, atunci oriunde te-ai ascunde, chiar şi în cea mai tainică grădină depărtată, ca în Ghetsimani, şi chiar dacă ai umbla şi te-ai ruga noaptea, cel mai tainic ascuns, tot te vor găsi şi tot te vor lua acei care trebuie să pună mâna pe tine. Fiindcă aşa trebuie să fie. 20. Până când Dumnezeu nu te dă în mâinile oa- menilor, oricât ar vrea ei, nu- i pot face nimic. Iar când Dumnezeu te dă în mâinile lor, oricât ai vrea tu, nu po i face nimic. Şi când ai ajuns în clipa aceasta, este bine nici să nu încerci să faci ceva. Este bine atunci să împreuni mâinile liniştit şi, întinzându-le, să spui: Eu sunt. Căci Dumnezeu este Acela Care te-a dat în mâinile lor (Mc 9, 31). Binecuvântată fie voia Domnului! Amin.
  57. 57. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 57 Mai e poate o scânteieMai e poate o scânteieMai e poate o scânteieMai e poate o scânteie Mai e poate o scânteie încă-n acest loc unde-a ars aşa odată al credin ei foc; să-i suflăm cuvântul dulce prin cenuşa grea, poate încă vreo scânteie se aprinde-n ea. Doamne, Te rugăm, milă ai de-acei ce-au avut cândva foc ceresc în ei. Doamne să le-aprinzi iarăşi focul sfânt, să-nnoiască iar primul legământ. Poate tot este o rază în acest amar unde strălucea odată al nădejdii far; să-i mişcăm cu rugăciunea adormitul zel, poate înc-o rămăşi ă mai învie El. Poate plânge-un dor şi-acestui singuratic prag unde se-năl a odată al iubirii steag; să-i lumine amintirea ultimul apus, poate încă mai e-o urmă din cuvântul pus...
  58. 58. 58 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 8. INTRAREA ŞI IEŞIREA 1. Împreună cu data intrării tale în cuptorul încer- cării – chiar mai dinainte de a intra tu în el şi chiar în poruncile date mai dinainte celor ce va trebui să facă lucrul acesta cu tine – Dumnezeu a hotărât şi data scoaterii tale din flăcări. Domnul Însuşi, tot mai dinainte, a hotărât până la ce grad să- i fie încălzit cuptorul în care vei suferi cu- ră irea ta. El Însuşi a hotărât mai dinainte ce grea cruce tre- buie să- i fie pusă pe umeri şi cât trebuie să stai sub ea. În toate acestea, Dumnezeu nu va fi nici nedrept fa ă de tine, nici nepăsător. Fii deplin încredin at de asta. 2. În toate aceste cazuri şi necazuri, încredin ează- i soarta ta în mâinile Domnului, Marele Păstor Bun. Şi taci înaintea Domnului, fiind liniştit şi răbdător sub Mâna Lui cea tare, căci El Însuşi lucrează (Ps 39, 9). Nu oamenii.
  59. 59. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 59 3. Dacă în tine a fost zgură, focul o va scoate; dacă au fost pete, le va cură i; dacă au fost crăpături, le va suda; dacă a fost gunoi, îl va arde. Iar dacă n-a fost nimic din toate acestea, focul încer- cării acesteia te va face să fii atât de curat, de strălucitor şi de puternic cât este nevoie să fii, pentru lucrarea care urmează s-o faci şi pentru slava în care trebuie să intri. Altfel ai fi nefolositor şi pentru una, şi pentru alta. 4. Mărturisirea hotărâtă şi limpede, mărturisirea strigată este răscrucea, este punctul cel mai înalt al ten- siunii dintre Cuvânt şi ascultătorii Săi (Fapte 26, 6-7). Aici conştiin ele se aleg, cugetele se dau pe fa ă, drumurile se desfac şi norodul se desparte în două: primitori şi respin- gători. Prieteni şi vrăjmaşi. Fii ai lui Dumnezeu sau fii ai diavolului. 5. Cei care au un cuget sincer şi o dorin ă curată ca- pătă, în clipa strigării adevărului, suprema dovadă a sin- cerită ii celui ce mărturiseşte Adevărul lui Dumnezeu. Capătă cel mai înalt şi ultim argument pentru a se încredin a deplin şi a primi via a care li se aduce. Ferice de sufletul sincer şi smerit, fiindcă el va fi încredin at atunci pe totdeauna şi deplin. 6. Cei care n-au nici cugetul curat, nici dorin a sin- ceră după Dumnezeu şi după Adevăr, în momentul ho-
  60. 60. 60 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz tărâtor îşi leapădă şi ultimul văl, rămânând în fa a Cu- vântului goi şi descoperi i, vrăjmaşi şi criminali, aşa cum sunt. De la acest punct, calea unora merge în sus, spre răbdare, spre luptă, spre cunună. Iar a celorlal i, în jos, spre împotrivire, spre crimă şi pierzare veşnică. De aici se despart. Şi apoi veşnic vor fi despăr i i. 7. Unii oameni dintre cei care mergeau după Iisus erau numai nişte iscoade. Se duceau după Hristos numai ca să asculte şoap- tele altora, numai să iscodească ce face Iisus şi ce fac ai Săi, ca apoi să se ducă să-i pârască fariseilor – vrăjmaşii Lui. Câte ocazii au avut ei să primească mântuirea su- fletelor lor!... Dar şi-au ales osânda şi iadul pe veşnicie. 8. Iscoadele acestea aveau în fiecare zi ocazia să fie aproape de Hristos, pe urmele Lui, printre cei care aveau să-L asculte. Aveau şi bani de cheltuială. Şi timp de mers. Şi totuşi n-au aflat mântuirea, ci pierzarea. Fiindcă inima lor a fost rea şi gândul lor a fost nelegiuit. 9. Tuturor celor care au venit şi au rămas lângă El, Hristos le-a luat povara păcatelor, povara grijilor, pova- ra pedepsei veşnice. Numai acestor iscoade Hristos nu le-a putut da nici
  61. 61. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 61 o bucurie sau mângâiere, pentru că sufletul lor era în- chis în ură şi în vrăjmăşie. 10. Nu vă întrista i dacă, cu toată stăruin a voastră, nu-i pute i îndrepta pe to i oamenii. Nici Dumnezeu Însuşi nu i-a putut. Dar oricum, dacă vă ve i purta totdeauna curat, ei vor putea să vadă credin a şi frumuse ea voastră în ne- vinovă ie. 11. Când vi s-ar cere vreodată să le face i rău celor credincioşi, gândi i-vă bine înainte de a-l face. Ave i şi voi un suflet... Ave i şi voi să vă înfă işa i odată în fa a Scaunului de Judecată al lui Hristos. Nu-i prigoni i pe cei nevinova i! 12. De felul cum vă purta i acum fa ă de Domnul şi de ai Lui depinde toată fericirea şi nefericirea întregii voastre vie i de pe pământ şi de după aceea. Şi poate şi a copiilor voştri. Şi a tot neamului vostru. Aceasta este absolut aşa – pute i s-o crede i! Şi ve i vedea şi voi că aşa este. Numai să nu vede i prea târziu. 13. Hristos îi mai caută încă pe păcătoşi şi pier- du i... dar nu-i va mai căuta multă vreme. El îi mai rabdă încă pe cei nesupuşi Cuvântului Său şi Voii Sale, dar nu-i va mai răbda încă mult. Mai aşteaptă să se îndure de cei care trăiesc în pă- cat, dar nu va mai aştepta mult.
  62. 62. 62 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Mai cheamă să se întoarcă la El cei care nu s-au întors încă, dar nu va mai chema mult timp. Mai îmbie mântuirea Sa şi darurile Sale celor care nu L-au primit încă, dar nu multă vreme le va mai îmbia. 14. Clipa plecării oricărui om vine şi nimeni n-o poate nici împiedica, nici grăbi. Tot aşa vine şi clipa plecării tale din slujba pe care o ai: pe neaşteptate. Şi clipa plecării tale vine şi din via a pe care o tră- ieşti acum! Pregăteşte-te! 15. Hristos mai este pu ină vreme cu voi ca să vă asculte rugăciunile, iar voi pu ină vreme mai sunte i cu El ca să vă pute i ruga să vă primească pocăin a sau să I-o pute i aduce, să vă ia povara păcatelor de pe conştiin a voastră, ca să vă dăruiască mântuirea sufletelor voastre sau să o pute i voi primi. Grăbi i-vă, căci vremea trece iute şi noi zburăm (Ps 90, 10). Grăbi i-vă, căci numai o clipă dacă ve i veni prea târziu va fi pe veşnicie zadarnic. 16. „Acum vă caut Eu pe voi – zice Domnul Iisus. Acum vă chem Eu pe voi, acum vă aştept Eu pe voi, şi vă rog Eu pe voi, şi alerg Eu după voi... Dar vine ziua când voi Mă ve i căuta pe Mine...
  63. 63. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 63 Iar Eu vă voi răspunde vouă atunci după cum Îmi răspunde i şi voi Mie acum. 17. Mă ve i căuta cu ochii topi i de lacrimi, cu su- fletul secat de orice linişte, cu inima uscată de orice bucurie şi pace... Mă ve i căuta în toate păr ile, în toate templele, în toate căr ile, în toate adevărurile, în toate regiunile, în toate predicile, în toate, în toate... Dar nu Mă ve i mai găsi niciodată, pentru că Mă nesocoti i şi Mă respinge i acum. 18. Vor veni mul i care vă vor zice: Iată-L pe Hristos aici sau pe Hristos dincolo... Voi ve i alerga după ei şi ve i fi chinui i de nădejde şi de deznădejde zile şi nop i, ani şi ani. V-a i da atunci totul, ca să Mă auzi i, voi, care nu da i acum nimic pe Mine şi pentru Mine. Dar nu Mă ve i mai afla niciodată şi nicăieri. 19. Hohotele voastre de râs de azi se vor schimba în curând în hohote de plâns veşnic, deznădăjduit şi amar. Urletele voastre de veselie de acum se vor schimba în urlete înspăimântătoare de durere şi de groază atunci. Căci vă ve i pomeni în fa a prăpăstiei veşnice cu ultima punte înapoi ruptă pentru totdeauna. Şi cu ultima nădejde pierdută. Fiindcă azi Îl dispre ui i pe Dumnezeu, nesocoti i
  64. 64. 64 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Cuvântul Lui şi lepăda i dragostea Lui nepre uit de scumpă şi de mare.“ 20. Dragostea lui Hristos caută mereu şi mereu să-i strângă iarăşi pe to i cei risipi i de către vrăjmaşul şi de către slugile lui dinăuntru şi din afară. Iar vicleşugul diavolului caută numai ca să împrăştie. Şi vai, cât de mul i îl ajută pe diavolul să împrăştie şi cât de pu ini pe Domnul să strângă! Iisuse Doamne, Te rugăm, îndură-Te de noi. Amin.
  65. 65. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 65 9. UNITATEA ŞI DEZBINAREA 1. Oricine face dezbinări printre voi împotriva în- vă ăturii pe care a i primit-o, acela este satană sau din satana (Gal 1, 9), oricine ar fi el. Iar cine îl primeşte pe dezbinătorul se face părtaş pierzării lui (Mt 15, 14; II In 11). Nu-i primi i şi nu-i urma i (Mt 24, 24-26). Nici nu-i primi i în casă, nici nu le spune i „Bun venit“, ci alunga i-i şi rămâne i crezând cum a i primit de la început (I Cor 15, 1; I In 2, 24; II In 6; Col 2, 6). 2. Cine are poruncă din afară şi îndemn dinlăuntru să-L caute pe Domnul, să-I împlinească voia şi Cuvân- tul Său, când are şi timpul şi are şi prilejul potrivit pentru aceasta, dar nu-L caută şi nu-L ascultă, acela se face vinovat de respingerea harului dum- nezeiesc. Şi adesea rămâne pierdut pentru totdeauna, fiindcă nu cunoaşte vremea când este cercetat (Lc 19, 44).
  66. 66. 66 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Un astfel de om, de cele mai multe ori, nu-L va mai găsi niciodată pe Domnul. 3. Cine păcătuieşte cu voia, după ce a primit cu- noştin a Adevărului prin Cuvântul lui Dumnezeu, adică după ce a aflat învă ătura prin care dragostea Duhului Sfânt l-a născut din nou, şi după ce a gustat din bucuriile Harului răscumpă- rător, şi după ce s-a împărtăşit din binecuvântările Sânge- lui Crucii, în legământul credin ei dintâi (I Tim 5, 12), acela, alipindu-se de alte învă ături, pe care nu le primise, şi de alt duh, pe care nu-l avea înainte (Gal 1, 6-9; II Cor 11, 3-4), este pierdut sigur şi pe totdeauna (I Cor 15, 2; Evr 10, 26-27). 4. Călcarea Cuvântului lui Dumnezeu, care î i po- runceşte să nu- i părăseşti fra ii (Evr 10, 25), este un păcat aşa de mare, încât niciodată nu mai are iertare, fiindcă este un păcat contra Duhului Sfânt. O, ce grozav se va ispăşi un astfel de păcat! Şi cât de uşor îl fac mul i! 5. Prin mândrie şi prin neascultare, acela care îi pă- răseşte pe fra i este părăsit şi el de Dumnezeu şi de Adevăr. Şi oricât le-ar mai căuta, nu le va mai găsi nicio- dată, căci este un lepădat (I Tim 4, 1; II Tim 3, 13; I Cor 9, 27; II Cor 13, 5).
  67. 67. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 67 Un astfel de om nu se va mai putea cerceta pe sine însuşi, neavând Duhul Sfânt. Iar fără lumina Duhului Sfânt, el nu-L va mai recu- noaşte nici pe Hristos. 6. În toate vorbirile Sale, Mântuitorul, când vorbea ucenicilor sau norodului obişnuit, stătea jos (Mt 5, 1; 13, 2; 15, 29; Lc 4, 20; 5, 3; In 8, 2 etc.). Stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi, spre a le da tutu- ror o pildă că starea în smerenie este cea mai potrivită sta- re pentru oricine vrea să fie un urmaş al Domnului. Şi cea mai odihnitoare. 7. Iisus stătea jos şi spre a le da o pildă mai ales acelora care vor avea dorin a să ajungă învă ătorii alto- ra, căci mai ales aceştia nu trebuie să uite niciodată a sta jos, adică a fi smeri i. A nu se înăl a mai presus de al ii. 8. Iisus stătea jos, în rând cu ascultătorii Săi, şi pentru ca oamenii să nu privească la o persoană, ci să asculte un adevăr. Iar adevărul cu atât se înal ă mai luminos şi mai puternic, cu cât cel care îl propovăduieşte se coboară mai jos. Adevărul străluceşte cu atât mai tare, cu cât vesti- torul lui ştie să se umbrească pe sine mai mult. 9. Să umbla i în smerenie şi uni i în fră ietatea voastră, să sta i cu blânde e de vorbă cu to i oamenii,
  68. 68. 68 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz să rămâne i mereu smeri i şi uni i în fră ietatea voastră, pentru ca adevărul propovăduit de voi să fie totdeauna frumos şi pentru ca Domnul, la vremea Lui, să vă înal e (I Ptr 5, 6). 10. Când va fi nevoie ca oamenii să afle ultimul vostru cuvânt şi ultima voastră părere, atunci sta i în picioare. Adică spune i-vă cu îndrăzneală şi cu tărie ultima voastră solie către ei. Şi aşa să vă despăr i i de oameni. Ultima lor părere despre voi trebuie să fie impresi- onantă, zguduitoare, neuitată. 11. Învă a i lucrurile mari ale lui Dumnezeu stând jos, cu toată sinceritatea, bunătatea şi bunăvoin a. Astfel adevărul propovăduit de voi va rămâne me- reu sus, atât în fa a oamenilor, cât şi a lui Dumnezeu. 12. Hristos nu-i cheamă la Sine pe cei care nu în- setează, pe cei care nu au dorin ă arzătoare şi puternică după liniştirea conştiin ei lor, după odihna sufletului lor, după iertarea vie ii lor. Fiindcă Domnul ştie că atâta vreme cât omul nu simte arşi a setei, zadarnic va fi îmbiat cu cea mai bună apă – tot nu va bea. 13. Dacă într-adevăr cineva însetează, atunci acela să ştie de acum şi să se bucure: are unde să meargă spre a-şi potoli setea sufletului însetat (Ps 107, 9).
  69. 69. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 69 Are pe Hristos la Care se poate duce, încredin at deplin că la El găseşte cu adevărat o desăvârşită îndes- tulare în Apa Sa cea vie. Şi o deplină potolire a setei sufleteşti în ea. 14. Dar când cineva doreşte Apa vie a lui Hristos, atunci el trebuie să asculte Cuvântul Domnului şi să vi- nă îndată ce aude chemarea Sa (Fapte 13, 32-33). Căci şi aşa e destul de târziu. Şi aşa a amânat prea destul de mult. Trebuie să vină personal (Iez 18, 20). Nimeni altcineva nu poate veni în locul său, decât el singur. Trebuie să vină cu sete. Cu dor adânc după Iisus şi după darurile Lui. Trebuie, dacă vine, să bea. Căci dacă vine şi nu bea, vine zadarnic... 15. Dacă vine cineva la biserică şi nu-i atent... dacă vine la adunare, dar nu ia seama la ascultarea Cuvântului... dacă vine la Hristos şi nu primeşte în inima sa Ha- rul Domnului, nici îndemnurile Lui, nici puterea Sa, atunci vine zadarnic. Fiindcă râurile darurilor sfinte revărsate acolo şi apele limpezi ale Harului Ceresc, şi izvoarele, şi şuvoaiele binecuvântărilor Domnului se vor scurge pe lângă el, spre al ii. 16. Părtăşia cu Hristos este ceva cu totul personal. Nimeni nu va putea avea niciodată o deplină îm- părtăşire cu Hristos prin altă persoană, străină,
  70. 70. 70 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz după cum nimeni nu va putea bea niciodată apă dintr-un izvor cu gura altuia, ci numai cu propria sa gură. 17. Fiecare personal trebuie să creadă în Hristos, dacă vrea să aibă parte de mântuire prin Harul Său Sfânt, după cum fiecare personal trebuie să mănânce pâi- ne, ca să i se astâmpere foamea sa. 18. Nu orice credin ă mântuieşte şi dă via ă, ci nu- mai credin a care vine din învă ătura adevărată a lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii. Numai credin a în răscumpărarea adusă de Jertfa Lui mântuitoare, numai credin a în Moartea şi în Învierea Lui pentru noi, numai credin a în Mijlocirea lui Iisus la Tronul Măririi, numai credin a în Dumnezeirea şi în puterea Lui veşnică. 19. Dacă Cuvântul lui Hristos locuieşte din belşug în inima celui credincios, el va avea o inimă plină de în elepciune, de iubire, de bunătate, de cură ie şi de smerenie. Tot ce se va revărsa de la el spre al ii se va revărsa din plinătatea acestui con inut şi va fi mereu cald, iubitor, frumos, folositor şi rodnic. 20. Inima care este cu adevărat bună şi credincioasă nu va scoate din ea nimic din obliga ie, nici din interes,
  71. 71. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 71 nici din duh de ceartă, nici din slavă deşartă şi din ambi- ie firească, ci va scoate din lacrimi, din jertfe, din iubire, din tăcere, din străfundurile ei curate totul. De aceea, tot ce iese dintr-o astfel de inimă va pă- trunde şi în inimile altora, mişcându-le. Fiindcă inimile omeneşti au între ele un alt grai de- cât buzele. Doamne, dă-ne acest grai şi acest auz! Amin.
  72. 72. 72 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Iisus a venitIisus a venitIisus a venitIisus a venit Iisus a venit o dată când în iesle S-a născut din Fecioara Preacurată, pentru-acest pământ pierdut. – Atunci El ne-a dat Cuvântul Sfânt al Tatălui Ceresc şi S-a dat răscumpărare pentru to i cei ce-L primesc. Iisus vine-a doua oară când, la uşa fiecui, stă, şi bate, şi aşteaptă să-L primească-n via a lui. – Atunci El, cui Îl primeşte, îi dă naşterea de sus şi părtaş îl face Slavei veşnice de care-a spus. Şi Iisus, a treia oară, o să vină în curând, punând capăt fărdelegii şi cununile-aducând. – Atunci El, la fiecare, răsplăti-va pe deplin ori cu veşnicu-ntuneric, ori cu veşnicul senin...
  73. 73. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 73 10. DRAGOSTEA ŞI URA 1. Dragostea şi ura, când sunt mari şi adevărate, sunt amândouă sincere şi nu pot fi ascunse inimilor. Iar ele îşi răspund una alteia la fel. Ochii sunt atunci numai o fereastră prin care ini- mile se privesc şi îşi răspund. De aceea ochii nu pot min i ca buzele. 2. Arta adevărată nu este numai aceea ce se arată ochilor – deşi este şi asta. Nu este numai adevărul, sau numai bunătatea, sau numai frumuse ea, sau numai iubirea, – ci este toate acestea, împletite prin fiecare mani- festare a fiin ei şi a expresiilor lor. Căci tot ceea ce este viu şi învietor este plăcut, fru- mos şi apropiat. Iar ceea ce este aşa este neapărat necesar fiecărei fiin e, căci aceasta îi între ine oricui via a. Aceasta este adevărata Artă. 3. Izvorului îi este tot atât de necesar să curgă cum îi este necesar omului să bea din el.
  74. 74. 74 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Sufletului însuşi îi este neapărat necesar să fie bun, după cum şi al ii au nevoie de bunătatea sa. Răutatea omului rău este o crimă în primul rând împotriva lui însuşi. 4. Când într-un suflet credincios trăieşte puternic Hristos, atunci din adâncul lui va izvorî apa vie a bineface- rilor neîntrerupte şi puternice. Harul lui Dumnezeu care îi umple via a este de o aşa trăire, încât nu mai poate fi re inut, să nu se reverse în orice lucru şi cuvânt bun spre al ii. Trebuie să âşnească, fiindcă nu poate altfel, căci Duhul Sfânt este totdeauna viu şi lucrător. 5. Omul Duhului Sfânt vorbeşte nu pentru că nu poate să tacă şi nu doar pentru a spune orice, ci pentru că are neapărat ceva sfânt de spus. Pentru că are de adus o solie sfântă, are de mărturisit un adevăr ceresc, are în el ceva ca un fulger sau ca un trăsnet. Aşa este plinătatea Duhului. 6. După ce a spus exact ce trebuia şi exact cât tre- buia, atunci el tace. Tace, lăsând să lucreze mai departe adevărul grăit. Să vorbească solia spusă şi să lumineze fulgerul arătat. Căci numai cine ştie să vorbească ce trebuie şi cum trebuie, acela ştie să şi tacă apoi la timp.
  75. 75. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 75 7. Omul Duhului Sfânt nu scrie numai pentru că nu-i în stare să lucreze altceva, ci scrie numai atunci şi numai ceea ce simte că nu poate să nu scrie. Fiindcă este mânat şi împins de puterea Duhului Sfânt din el. Simte că i-ar plesni inima dacă n-ar spune ceea ce i s-a dat să spună. Că l-ar apăsa un munte dacă n-ar da afară ceea ce clocoteşte în adâncul ei, ceea ce arde şi se umflă acolo. Aceasta este inspira ia adevărată. Acela nu tace, pentru că nu poate să tacă, chiar da- că ar trebui să înghe e de frig. Şi să moară de foame. 8. Omul Duhului Sfânt nu va face binele pentru ca să i se facă înapoi întocmai, cum nici izvorul nu-şi revarsă apa pentru ca să i se mai aducă iarăşi înapoi, nici măcar ca cei ce-o beau să-i mul umească în vreun fel. 9. Omul bun va fi bun nu de ochii oamenilor, ci şi în mijlocul nop ii sau al pădurii singuratice el va fi tot ca în mijlocul privirilor mul imii. Şi în gândurile lui tainice, şi în odăi a lui ascunsă, el va fi tot ca în biserică sau în adunarea sa. Aşa este omul bun. Nu poate fi altfel. 10. Omul Duhului Sfânt va trăi în lumină, va umbla în cură ie, va lucra în sfin enie şi va împăr i cu dreptate, căci nu poate să lucreze decât astfel. Când totul este cură it în el, atunci totul la el va fi curat.
  76. 76. 76 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Totul fiind luminat, totul va fi luminos. Totul fiind descoperit, el nu are nimic de ascuns. Râul care curge prin el din Hristos fiind viu, vie este şi apa pe care el o dă altora. Şi via a se simte în tot ce se revarsă din inima lui. Astfel lucrurile lui nu sunt numai vorbe şi numai artă, numai idei şi numai imagini sau sunete plăcute ochilor, urechilor sau min ii omeneşti, ci sunt fior şi putere... hrană inimii şi înviorare duhului, adică via ă! Via ă care creşte şi înnoieşte via a şi în al ii, creând mereu creatori. Aşa este şi aşa trebuie să fie un om al Duhului Sfânt. 11. Trăirea omului duhovnicesc nu se uzează prin întrebuin area ei continuă, nu-şi pierde valoarea ei în timp, nici nu-şi scade puterea, dacă iau mereu din ea tot mai mul i şi tot mai mult. cum nu scade un râu puternic care satură toate gro- pile, toate vasele şi toată setea şi trebuin ele cetă ilor pe unde trece, fără să-i scadă niciodată nici albia, nici lim- pezimea, nici puterea din cauza aceasta. Aşa râuri creează Hristos, Fluviul Unic şi Veşnic al Vie ii. Şi aşa sunt şi râurile create de acest Fluviu prin Duhul Sfânt. Aşa sunt sufletele prin care curge şi se revarsă în lume Hristos.
  77. 77. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 77 12. ...O, voi, râuri pe care se revarsă Hristos spre oameni, fi i cu mare băgare de seamă şi grijă; pune i o bună stavilă totdeauna şi din timp apelor lumeşti, fireşti şi drăceşti (Iac 3, 15). Căci numai o mică şuvi ă de fire veche şi de do- rin ă păcătoasă dacă se va strecura în apa curată a râv- nei voastre pentru Hristos, aceasta va putea strica şi otrăvi, până la urmă, totul. 13. Numai un singur ban furat vă poate nimici o mul ime de bani câştiga i pe dreptate. Numai un singur defect primit în inimă vă poate nimici râuri de calită i bune. Numai un singur păcat al desfrânării poate nimici o via ă întreagă de cură ie şi de înfrânare. Numai o singură neascultare poate nimici o slujbă îndelungată, cu nenumărate jertfe şi osteneli. Şi numai o învă ătură rătăcită vă poate pierde tot adevărul drept. Căci păcatul este un lucru îngrozitor de puternic, de spurcat şi de otrăvitor. 14. A i auzit că s-a spus: Fiecare lucru are un duh. Şi fiecare trimis are un duh. Dincolo de scris sau de cuvânt, dincolo de lucrare sau de om există un duh, şi acesta este cel ce face tot ce se face. Omul e numai unealta. 15. Există oştiri de duhuri rele şi oştiri de duhuri bune.
  78. 78. 78 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Duhuri în slujba lui Dumnezeu sau duhuri în slujba diavolului, lucrând ori pentru mântuirea oamenilor, ori pentru pierderea lor, pentru adevăr sau pentru minciună, pentru bine sau pentru rău. Şi fiecare dintre noi ajunge rob al unui duh în sluj- ba căruia se lasă şi în măsura în care se lasă, prin voin a sa proprie, stăpânit de el, se face părtaş lucrării acelui duh. 16. Nimeni nu poate spune „Hristos este Domnul“ decât dacă este stăpânit de Duhul Sfânt (I Cor 12, 3). Şi cu cât se predă mai deplin în stăpânirea Sfântul Duh, cu atât omul spune mai mult şi mai frumos, mai convins şi mai puternic că Iisus Hristos este Domnul. 17. Nimeni nu poate să spună: „Iisus este anatema“, sau: „Nu este rai şi nu este iad“, sau: „Nu este Dumnezeu“, sau: „Nu a fost Hristos“ decât prin duhul cel rău. Şi cu cât cineva va fi robit mai mult de duhul rău, cu atât mai mult sărmanul om va zice şi va face mai mult răul acesta. 18. Voi, to i cei care vre i să afla i adevărul despre un duh, privi i roadele care rămân acolo unde lucrează el. Privi i sub frunzele vorbelor frumoase spuse de om, privi i sub poleiala înfă işării din afară a omului şi ve i vedea mereu roadele duhului său.
  79. 79. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 79 Sub masca văzută privi i, ca să vede i fa a adevă- rată a omului; şi atunci ve i recunoaşte desluşit dacă trebuie să primi i sau să respinge i duhul care vine prin acel om. 19. Semnul că îi este dat cuiva Duhul Sfânt este acesta: dacă Iisus este proslăvit prin el. Până când cineva nu Îl proslăveşte şi până nu-L înal ă pe Hristos prin cuvântul şi prin faptele sale, el nu poate să aibă Duhul Sfânt. 20. Cine are Duhul Sfânt, acela nu face altceva de- cât Îl proslăveşte pe Iisus: nu numai prin cuvintele lui sau prin scrisul său, nu numai prin cântările şi prin rugăciunile sale, – ci mai ales prin via a zilnică şi prin faptele sale zilnice, smerite şi adânci, făcând ca lucrarea Domnului să crească şi în număr, şi în unitate, şi în binefaceri acolo unde lucrează el. O, Duhule Sfinte, ajută-ne la aceasta! Amin.
  80. 80. 80 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 11. CUVÂNTUL ŞI DUHUL 1. Vre i să şti i dacă o adunare are Duhul Sfânt sau nu? Vre i să cunoaşte i dacă o familie, o lucrare, un om are Duhul Sfânt sau nu? Aceasta este foarte uşor de aflat! Ve i cunoaşte asta după proslăvirea lui Hristos în fapte, după mul imea binefacerilor, a armoniei fră eşti, a roadelor bunătă ii ascultătoare în Duhul Sfânt prin ea sau prin el. 2. Vai de cei care nu cercetează, ci primesc tot ca bun (I Tes 5, 21). Aceştia vor primi multă minciună ca adevăr. Şi multe rele ca bune. Cine aude bine, să în eleagă bine şi să aleagă bine. 3. Oamenii, mai ales unii, vorbesc necontenit. Nu-şi pre uiesc cuvântul, de aceea nu-şi pre uiesc nici tăcerea. Şi încep din nou cu altceva.
  81. 81. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 81 Ei înşişi ştiind cât de fără valoare le este cuvântul, nu şi-l respectă, nu şi-l in. Şi nu şi-l pre uiesc ei, în primul rând. Îl spun prea mult, iar ceea ce este prea mult se devalorizează. Aşa este cu cuvântul omenesc... 4. Cuvântul lui Dumnezeu are şi tăcerea lui. Căci Dumnezeu nu vorbeşte necontenit omului şi nu-i spune prea mult. După ce îi spune fiecărui om ce are de spus, El tace. Şi-l lasă apoi pe om să vorbească el, prin faptele şi prin via a sa. Să arate omul cât a în eles din cât a auzit. 5. Dumnezeu tace şi aşteaptă liniştit până când fie- care om va spune tot ce are de spus şi va arăta tot ce poate să facă. Îl lasă pe om să scrie ce poate scrie. Şi aşa cum vrea el să scrie. Aşteaptă ca omul să arate tot ce este în stare să facă şi cum este în stare să lucreze. 6. Omul termină cu tot ce-a avut de spus după ce îşi strânge buzele şi îşi închide ochii. După ce îşi aşază mâinile pe piept şi tace pentru totdeauna. Atunci Dumnezeu îi va mai vorbi iarăşi, încă o da- tă, fiecărui om şi îi va da atunci întocmai răspunsul pe care-l merită după cum i-a vorbit şi omul Lui.
  82. 82. 82 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz 7. Dumnezeu nu mai are de acum nimic, nici de adă- ugat, nici de scos din spusele Sale şi din Cuvântul Său. Acum El ascultă şi tace, luând seama la tot ce are de spus fiecare om şi toată omenirea, ca răspuns la ceea ce i-a spus El în Biblia Sa. Pe urmă va răsuna Glasul Lui. Dar ce glas (Ps 29, 3-8; Dan 10, 6; Apoc 1, 15)! Şi fiecare îşi va auzi în el răspunsul veşnic la fap- tele sale. Acel răspuns pe care va sim i că-l merită. 8. Hristos împarte şi desparte mereu, în timp şi în întindere, pe to i oamenii, în una sau alta din cele două păr i: unii care cred şi zic: „Este Hristos“, iar al ii care tăgăduiesc şi nu cred, spunând: „Nu este Dumnezeu“. 9. Unii spun: „Hristos este Dumnezeu“ şi I se în- chină cu credin ă şi evlavie; iar al ii spun: „Nu, Hristos n-a fost nici măcar o persoană istorică. N-a fost şi nu este decât un mit şi o amăgire“. Aşa-i desparte Hristos pe oameni încă de pe acum, pentru veşnicie. 10. Locul tău veşnic, la dreapta sau la stânga Dom- nului, în lumină sau în întuneric, în slavă sau nefericire, i-l alegi tu singur, poate chiar în clipa asta, dar singur, prin credin a sau prin necredin a ta fa ă de Hristos.
  83. 83. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 83 Alege via a, alege credin a, alege-L pe Hristos, dra- gul meu, chiar acum, până nu va fi prea târziu. 11. Atât cuvintele, în litera lor, cât şi în elesul duhului Scripturii sunt Adevăr şi ele se descoperă ca Adevăr. Dar se descoperă numai acelora care au cugetul sincer şi duhul smerit. 12. Tot omul cu spiritul împotrivitor nu face altce- va decât să for eze Scriptura şi litera ei, spre a-şi sus ine faptele sale de dezbinare, de tulburare, de mândrie şi de zăpăceală religioasă. Aceasta este trista dovadă despre nebunia şi înşelă- ciunea în care îi duce duhul neascultării şi mândriei pe oameni. Neascultarea este: jumătate din interesul mândriei, iar jumătate din sărăcia necunoştin ei. 13. Nu numai într-un norod sau într-o familie, ci chiar într-unul şi acelaşi suflet se face dezbinare din pricina lui Hristos când pă- trund în adânc Cuvintele Sale. E despăr irea dintre lumină şi întuneric, dintre bine şi rău, dintre minciună şi adevăr. Acestea nu pot sta niciodată împreună. 14. Lui satan totdeauna îi plac situa iile încurcate. Îi place mintea tulbure, inima întunecată şi duhul de amestecătură.
  84. 84. 84 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Îi place să facă gândurile întunecate, stările nebu- loase, ideile îndoielnice, fiindcă în această vraişte pes- cuieşte satan cel mai bine. Nu iubi i aceste stări. Ieşi i cât mai curând din ele. 15. Rare sunt sufletele care iubesc chiar întune- ricul gol. Care se dau pe fa ă şi cu totul de partea răului, cu conştiin a trează că fac răul numai din pornirea pentru rău. Tuturor oamenilor le place să se scalde în apa stă- tută şi căldu ă de la marginea cinstei, a adevărului şi a credin ei. Le place să aibă o fantomă de credin ă, o formă a ei din afară, dar fără a fi ea adevărată înăuntru. Le place să se gândească la ceea ce simt bine că ar trebui să fie. Se complac în situa ii de amestecătură, întocmai cum se complace şi satana. 16. Când se impune Adevărul, când răzbate şi biruie lumina, atunci se face dezbinarea, împăr irea, alegerea. Sigur şi fără întârziere. Cel rău şi cei răi trec atunci hotărât deoparte şi iau categoric atitudine împotriva lui Hristos. Însă pentru că nu le convine nici să spună, nici să recunoască Adevărul, căci îl urăsc, ei îi pun un alt nume şi-l osândesc aşa.
  85. 85. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 85 17. Celor care trec de partea lui Hristos li se ia, în clipa trecerii acesteia, de peste conştiin ă întreaga pova- ră sim ită atât de greu până atunci. Iar puterea Binelui şi Lumina Adevărului de care s-au alipit – chiar şi dacă ar aduce urmări primejdioase pentru via a lor – le dă toată tăria de care au nevoie pentru lupta şi pentru biruin a lui Hristos. 18. Trecerea hotărâtă de partea Adevărului, pe pă- mânt, cere uneori jertfe mult mai mari decât jertfa vie ii şi mult mai grele decât jertfa mor ii. 19. Pe pământ, mul i oameni au voit să-L prindă pe Hristos. Au crezut că Hristos este în căr i. Au strâns căr ile şi le-au ars, încredin a i că-L vor nimici pe Iisus, dar n-au putut să-L prindă. 20. Mul i al i oameni au crezut că Hristos stă în adunări şi în indivizi. Au spulberat, au închis, au omorât fără cru are, au ars pe ruguri, au tras pe roată, au tăiat mun i de capete cu sabia, dar n-au putut să-L prindă pe Hristos. După fiecare măcel, după fiecare prigonire, Hristos Se ridica mai puternic şi mai impunător, în ciuda tutu- ror celor ce voiseră să-L prindă. Slavă veşnică Lui! Amin.
  86. 86. 86 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Sunt bunuri mai de preSunt bunuri mai de preSunt bunuri mai de preSunt bunuri mai de pre Sunt bunuri mai de pre ca via a şi trebuie privite-aşa; – acestea, fiul meu, să- i fie mai dragi ca tot ce vei avea. Nimic să nu le-ntreacă-n tine, căci pentru pre ul lor cel greu, te va lovi şi conştiin a, te va lovi şi Dumnezeu. Sunt clipe mai de pre ca vecii şi tu să ştii să le-n elegi; – pe-acestea, fiul meu, se cere cel mai dintâi să le alegi. Căci dacă una o vei pierde, ai să te-nvinui cel mai greu; te va mustra şi conştiin a, te va mustra şi Dumnezeu. Sunt oameni mai de pre ca lumea şi trebuie să-i ştii când sânt; – pe-aceştia, fiul meu, să-i cau i mai mult ca aurul cel sfânt. Căci de se duc şi tu nu-i afli să le urmezi cuvântul greu, te va-nfrunta şi conştiin a, te va-nfrunta şi Dumnezeu...
  87. 87. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 87 12. UCENICUL ŞI PRIGONITORUL 1. Niciodată nu va putea nimeni să pună mâna pe Iisus, să-L prindă – cum nu poate nimeni să pună mâna pe soare sau pe vânt, cum nu poate prinde energia universului, căci Hristos este mai mult decât toate acestea. 2. Ce absurditate, ce neghiobie, să-şi poată închipui omul că este cu putin ă să-L prindă şi să-L nimicească el pe Dumnezeu! Hristos nu-i Biblia Sa. El a fost şi înainte de ea. Şi va fi şi după ea. Chiar dacă ar nimici oamenii Biblia, El tot va stră- luci veşnic, căci mai are alte o mie de căi prin care să Se facă iubit şi cunoscut de cei cu suflete curate. 3. Hristos nu-i nici Biserica Sa. Este în ea, dar nu-i ea.
  88. 88. 88 Traian DorzTraian DorzTraian DorzTraian Dorz Chiar dacă toate bisericile şi adunările Sale ar fi în- chise şi dărâmate, aceasta nu va restrânge cu nimic lu- crarea lui Hristos. Pentru că El nu are un loc mărginit, ci este pretu- tindeni, ca soarele, dar şi mai mult. 4. Peştera sau pustiul, locul de muncă sau priciul de închisoare, gândul sau cuvântul, toate acestea pot fi, în cazuri de nevoie, tot atâtea altare sfinte de pe care se poate aduce jertfa iubirii cu- rate pentru Cer, pentru Hristos. Şi de pe toate acestea, Hristos poate primi această jertfă deplin şi fericit. Numai inima care o aduce să fie curată. 5. Nimeni nu va putea niciodată să pună mâna pe Dumnezeu, spre a-L nimici, spre a-L opri, spre a-L în- chide. Dar Hristos va pune mâna, cu siguran ă, pe to i vrăjmaşii Săi văzu i şi nevăzu i. Iată, toată istoria este martoră despre aceste lucruri. Ce s-a ales până azi de to i vrăjmaşii lui Hristos? Însă pu ini sunt în elep ii care să înve e înainte de a pă i. 6. Cinste vouă, aprozilor, oameni cu suflet cinstit, care a i fost în stare să judeca i drept poruncile pe care trebuia să le executa i. Şi, în măsura în care v-au angajat şi pe voi, nu v-au
  89. 89. Calea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaşCalea bunului urmaş 89 întunecat mintea şi nu v-au nimicit personalitatea şi voin a sănătoasă, – ci le-a i refuzat. 7. Cinste vouă, aprozilor, oameni simpli şi curajoşi, care a i fost gata să răspunde i mai degrabă de neexecutarea unui ordin nesocotit şi nedrept, dat împo- triva Celui Nevinovat, decât să face i, conştien i, nelegiuirea de a-L aresta pe Hristos. Cinste vouă, care a i fost gata să suporta i mai bine osânda legii omeneşti decât osânda conştiin ei voastre şi osânda lui Dumnezeu. 8. Voi să nu vă face i părtaşi păcatelor altora, care îşi apără cu voi situa iile şi averile lor împotriva Drep- tă ii şi Milei cereşti care vine să vă ajute tocmai pe voi, în primul rând, adică împotriva lui Hristos, împotriva Binefăcăto- rului vostru; fiindcă numai cei blestema i au interesul ca Hristos să tacă. Nu-i ajuta i! 9. O, voi, to i cei care Îl urâ i pe Hristos, de ce nu veni i o dată măcar să-L auzi i şi voi, cu urechile voas- tre, vorbind! De ce nu vre i oare, înainte de a căuta să-L prin- de i, să-L asculta i şi voi măcar o dată? V-a i încredin a şi voi atunci că niciodată n-a mai vorbit cineva astfel.

×