Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

1929 pr iosif trifa - traim vremuri biblice - sibiu - 2007

226 views

Published on

1929 pr iosif trifa - traim vremuri biblice - sibiu - 2007

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1929 pr iosif trifa - traim vremuri biblice - sibiu - 2007

  1. 1. Preot Iosif TRIFA 1 Preot IOSIF TRIFA G G G TRĂIM VREMURI BIBLICE
  2. 2. Trăim vremuri biblice 2 Coperta 1: Claudiu Cândea © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 0269 21 66 77; fax 0269 21 69 14 ISBN 978-973-710-080-1
  3. 3. Preot Iosif TRIFA 3 Preot Iosif TRIFA TRĂIM VREMURI BIBLICE Edi ia a IV-a Apare cu binecuvântarea ÎPS Sale Dr. LAUREN IU STREZA, Mitropolitul Ardealului Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2007
  4. 4. Trăim vremuri biblice 4 Părintele Iosif TRIFA (1888–1938)
  5. 5. Preot Iosif TRIFA 5 Trăim vremuri biblice În timpul din urmă – mai ales de la război încoace – trăim vremuri schimbate. Parcă s-a schimbat cu totul lumea şi oamenii. Via a lumii şi via a oamenilor parcă a intrat într-o zodie nouă. Vremurile noastre au în special patru noută i: 1. răută i mai mari ca oricând; 2. greută i mai mari ca oricând; 3. semne şi arătări cereşti (ploi de cenu- şă, cutremure, secete, furtuni, schimbări şi um- blări neregulate ale timpului etc., etc.); 4. oameni ce petrec în nepăsare de cele sufleteşti şi n-ascultă de chemările cereşti. Oamenii se miră de schimbarea vremurilor, dar dacă ar citi în Biblie nu s-ar mira. Biblia arată apriat vremurile ce le trăim. Vremurile ce le trăim nu sunt vremuri schimbate, ci sunt vremuri biblice. Biblia arată toate noută ile vremurilor noas- tre acolo unde se vorbeşte despre vremurile de apoi (Matei 24, Apocalipsa şi Daniel). Toate Scripturile spun că în vremurile de apoi lumea va merge cu paşi repezi spre o decă- dere sufletească. O generală decădere sufle- tească va cuprinde lumea şi omenirea. Vor veni
  6. 6. Trăim vremuri biblice 6 vremuri de răută i şi stricăciuni sufleteşti care n-au fost de la începutul lumii. Citind Scripturile şi privind la ceea ce se petrece în lume, î i vine cu adevărat să te în- trebi: oare nu cumva am intrat în zodia vremu- rilor de apoi? Poate că am intrat în ele, poate că suntem departe de ele… nu e dat omului să afle astfel de taine pe care singur Tatăl Ceresc le ştie (Mc 13, 32). Aici intră greşeala unor secte care în- cearcă să descuie tainele Tatălui Ceresc cu fel de fel de socoteli şi numărări de ani. Un lucru însă e sigur. Trăim vremuri biblice. Trăim vremuri ce strigă spre noi să ne trezim din răută i. Vremurile ce le trăim trebuie să fie vremuri de înfricoşare, de spaimă, de trezire şi de întoar- cere la Dumnezeu. Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga în pustie: „Pocăi i-vă, căci s-a apro- piat împără ia cerurilor”. Cartea aceasta iese ca un strigăt de deştep- tare a păcătoşilor. Iese să spună oamenilor că nici un bine şi nici o uşurare nu ne vor veni până nu ne vom întoarce la Dumnezeu. Sibiu, la 1 martie 1929 Iosif TRIFA, preot, redactorul foii «Lumina Satelor»
  7. 7. Preot Iosif TRIFA 7 Domnul Iisus, profeţind vremurile de apoi şi sfârşitul veacurilor În mar ea cea mare, Iisus Mântuitorul S-a retras împreună cu apostolii Petru, Iacov, Ioan şi Andrei pe Muntele Măslinilor de unde a pro- fe it dărâmarea Ierusalimului şi sfârşitul vea- curilor. „Şi, stând El (Iisus) jos pe Muntele Măsli- nilor, ucenicii Lui I-au zis: «Spune-ne nouă ca- re va fi semnul venirii Tale şi sfârşitul veacului acestuia?» Iisus a răspuns şi a zis: «Băga i de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mul i în numele Meu şi vor zice: Eu sunt Hristosul! Şi pe mul i vor înşela. Ve i auzi de războaie şi veşti de războaie; vede i să nu vă spăimânta i, căci toate aceste lucruri trebuie să se întâmple, dar sfârşitul tot nu va fi atunci. Un neam se va scula împotriva altui neam şi o împără ie împotriva altei împără ii; şi pe alocuri vor fi cutremure de pământ, foamete şi ciume. Dar toate acestea nu vor fi decât înce- putul durerilor. Atunci vă vor da să fi i chinui i
  8. 8. Trăim vremuri biblice 8 şi vă vor omorî pe voi şi ve i fi urâ i de toate neamurile pentru numele Meu. Atunci mul i vor cădea şi se vor vinde unul pe altul şi se vor urî unul pe altul. Se vor scula prooroci minci- noşi şi vor înşela pe mul i. Şi, din pricina înmul irii fărădelegii, dra- gostea celor mai mul i se va răci. Dar cel ce va răbda până la sfârşit acela se va mântui.” (Mt cap. 24) „Şi va da frate pe frate la moarte şi tată pe fiu şi se vor scula fiii asupra părin ilor şi îi vor omorî pe ei… că va fi în zilele acelea un necaz aşa de mare, cum nu a fost de la începutul lu- mii până azi şi cum nu va fi vreodată” (Mc 13, 12; 19). „Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele şi pe pământ va fi strâmtoare între neamuri… oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aştep- tarea celor ce vor să vie în lume, căci puterile cerurilor se vor clătina” (Lc 21, 25-26). „Şi, îndată după suferin a acestor zile, soa- rele se va întuneca, luna nu-şi va mai da lumi- na sa şi stelele vor cădea din cer… atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu slavă mare” (Mt 24, 29-30)… „Iar de ziua aceea şi ceasul acela, nimeni nu ştie; nici îngerii din ceruri, nici Fiul, fără numai Tatăl. Că, precum a fost în zilele lui Noe, aşa va fi şi la venirea Fiului Omului. Şi
  9. 9. Preot Iosif TRIFA 9 precum era în zilele cele mai înainte de potop… că n-au ştiut nimic până când a venit potopul şi i-a luat pe to i, aşa va fi şi venirea Fiului Omului… Deci priveghea i, că nu şti i în care ceas Domnul vostru va veni… Fericită este sluga aceea pe care, venind Domnul său, o va afla priveghind…” (Mt 24, 36-46). Profe ia Mântuitorului despre dărâmarea Ierusalimului s-a împlinit întocmai. Ierusali- mul a fost dărâmat de romani. Tot aşa se va împlini şi profe ia despre sfârşitul veacurilor. Nimenea însă dintre mu- ritorii pământului n-ar putea spune când va fi acest sfârşit. Însuşi Mântuitorul a zis: „Iar des- pre ziua aceea şi ceasul acela, nimenea nu ştie,
  10. 10. Trăim vremuri biblice 10 nici îngerii în cer, nici Fiul, fără numai Tatăl” (Mc 13, 32). Aici este greşeala acelor secte care, cu fel de fel de socoteli şi numărători, încearcă să afle ziua sfârşitului. Numai singur Tatăl Ceresc ştie această zi. Dar, dacă omului nu i s-a dat să ştie taina sfârşitului, în schimb, iată, Mântuitorul arată, tot anume, semnele ce se vor ivi în lume când se va apropia ziua venirii Sale. Unele dintre aceste semne parcă s-au ivit. Un lucru nu se poate tăgădui: în zilele noastre s-au ivit unele dintre semnele vremurilor de apoi, pe care le-a profe it Mântuitorul. Când citeşti profe ia Mântuitorului despre veşti de războaie, despre frământări între oa- meni, despre strâmtorări şi tulburări, despre necazuri mari ce n-au fost de la începutul lu- mii, despre răcirea dragostei şi înmul irea fă- rădelegii, î i vine să te întrebi: oare n-am intrat şi noi în această profe ie?… Oare n-au intrat cumva vremurile noastre în profe ia Mântuito- rului despre vremurile de apoi?… Războiul l-am văzut… „veşti de războaie” avem destule… cutremure mai multe ca ori- când… strâmtorări destule… necazuri din bel- şug… greută i mai mari ca oricând… dragostea dintre oameni s-a răcit de tot… fărădelegile vuiesc pe tot locul… Cu adevărat, parcă am intrat în profe ia Mântuitorului.
  11. 11. Preot Iosif TRIFA 11 Un învă at creştin spunea că am ajuns vre- murile despre care se vorbeşte la jumătatea ca- pitolului 24 de la Matei. Trăim aceste vremuri de la jumătatea capitolului 24 de la Matei. Cu adevărat, trăim vremuri biblice. Trăim vremuri ce prevestesc despre ziua cea mare, când „Fiul Omului va veni fără de veste pe no- rii cerului, să judece pământul”. Când va sosi „ziua aceea” nimeni nu ştie. Semnele vremurilor noastre sunt poate că numai un „început al durerilor” şi al vremu- rilor din urmă. O mie de ani, înaintea Dom- nului, sunt ca o zi, ca o clipă. Poate să dure- ze încă mii şi mii de ani această lume sau poate să se stingă într-o clipă neaşteptată; nu este dat omului să ştie când va fi sfârşitul lumii. De altcum, pentru noi nici nu are prea ma- re însemnătate întrebarea despre când se va sfârşi lumea. Pentru noi are însemnătate între- barea despre cum va fi sfârşitul nostru. Pentru acest sfârşit trebuie să fim totdeauna gata. Pentru mine, sfârşitul lumii şi venirea Dom- nului este sfârşitul vie ii mele, este ziua şi cea- sul când voi muri. Pentru acest sfârşit trebuie să mă pregătesc. Semnele ce s-au ivit în lume trebuie să ne fie o înfricoşare, o înspăimântare şi o întrebare: suntem noi gata pentru sfârşitul vie ii noastre?
  12. 12. Trăim vremuri biblice 12 În acest în eles zicea Mântuitorul, profe- ind sfârşitul veacurilor: „Priveghea i dar, că nu şti i ziua, nici ceasul când Domnul va veni”… „Aduce i-vă neîncetat aminte de cele ce s-au întâmplat cu oamenii din timpul poto- pului, că n-au ştiut nimic până în ziua când, fără de veste, a venit potopul şi i-a apucat afa- ră din corabie…” (cf. Mt 24, 37-39) „Priveghea i dar şi vă ruga i ca nu cumva, ve- nind stăpânul casei pe neaşteptate, să vă afle dormind” (Mc 13, 36). Semnele vremurilor noastre sunt o stri- gare să ne trezim din somnul răută ilor şi al păcatelor. Semnele vremurilor noastre sunt strigarea ce răsună în noaptea din pilda celor zece fecioare: „Iată, Mirele vine”… Vremurile noastre sunt glasul celui ce striga odinioară în pustie: „Pocăi i-vă, că s-a apropiat împă- ră ia cerurilor!”
  13. 13. Preot Iosif TRIFA 13 Apostolul Pavel, despre „zilele cele de apoi” În Epistola către Timotei, Apostolul Pavel scrie următoarele: „Şi aceasta să şti i, că în zilele cele de apoi vor veni vremuri cumplite. Că vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de argin i, măre i, trufaşi, hulitori de părin i, neascultători, nemul umitori, necura i. Fără de dragoste, neprimitori de pace, cle- vetitori, neînfrâna i, cruzi, neiubitori de bine. Vânzători, obraznici, îngâmfa i, iubitori de desfătări mai mult decât iubitori de Dum- nezeu. Având chipul bunei credin e, dar puterea ei tăgăduind; şi de aceştia te fereşte…” (II Tim 3, 1-5). „Oamenii răi şi înşelători vor merge din rău în mai rău, vor amăgi pe al ii şi se vor amăgi şi pe ei înşişi” (II Tim 3, 13). „Iar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă unii se vor lepăda de credin ă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învă- ăturile dracilor” (I Tim 4, 1).
  14. 14. Trăim vremuri biblice 14 „Căci va veni o vreme când oa- menii nu vor mai suferi învă ătura cea sănătoasă, ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învă ători după poftele lor. Şi îşi vor în- toarce urechile de la adevăr şi se vor îndrepta către bas- me.” (II Tim 4, 3-4) „Să şti i că în zilele de apoi veni- vor, cu batjocură, batjocoritori care vor umbla după poftele lor.” (II Ptr 3, 3) „Iar Duhul arătat grăieşte că în vremurile cele de apoi se vor depărta unii de la credin ă, luând aminte la duhurile cele înşelătoare şi la învă ăturile cele drăceşti…” (I Tim 4, 1)
  15. 15. Preot Iosif TRIFA 15 Apocalipsa, cartea vremurilor de apoi Biblia este o carte minunată în care se vede amănun it cum curge şi cum se scurge via a omeniri şi via a omului. Biblia cuprinde toată istoria şi toată via a omenirii, începând de la fa- cerea lumii şi până la sfârşitul veacurilor. Partea din urmă din via a omenirii e pusă în cartea ul- timă a Bibliei, şi se numeşte Apocalipsa. Cartea aceasta cuprinde vedeniile ce le-a avut Apostolul şi Evanghelistul Ioan pe insula Patmos.
  16. 16. Trăim vremuri biblice 16 În aceste vedenii, Domnul Dumnezeu i-a arătat Evanghelistului Ioan tainele cele mari ale vremurilor din urmă. Apostolul Ioan a pus aceste arătări în cartea ce se numeşte Apocalipsa, cartea descoperirilor dumneze- ieşti (în chipul de mai sus se vede Evanghe- listul Ioan prinzând în carte dumnezeieştile descoperiri). Apocalipsa e o carte plină de „pece i” şi de taine care întrec ştiin a şi cunoştin a oamenilor. Nu e dat omului să dezlege aceste taine. To i cei care încearcă acest lucru, amintind fel de fel de numere şi nume, de ani şi de oameni, greşesc cumplit. Tainele Apocalipsei privesc vremurile din urmă, privesc vremurile ce vor veni, iar tai- nele viitorului şi ale sfârşitului veacurilor singur Tatăl Ceresc le ştie (Mc 13, 32). Nu se poate însă tăgădui faptul că vremu- rile noastre încep tot mai mult să se asemene cu vremurile arătate în Apocalipsa. Apocalipsa arată vremurile din urmă ca vremuri de cumplite stricăciuni sufleteşti. O generală decădere sufletească va cuprinde lu- mea şi omenirea. Vor fi vremuri de stricăciuni sufleteşti şi de răută i care n-au fost de la în- ceputul lumii. Numărul celor credincioşi va scădea grozav. Această cumplită decădere sufletească va fi înso ită de vremuri grele, de grozave urgii
  17. 17. Preot Iosif TRIFA 17 şi arătări cereşti. Vor fi urgii, necazuri, sem- ne şi arătări cereşti care n-au fost de la înce- putul lumii. Însă, în fa a tuturor urgiilor şi arătărilor cereşti, oamenii vor stărui până la sfârşit în răută i şi nepăsare de cele sufleteşti. În această asemănare, vremurile noastre încep a se potrivi cu vremurile arătate în Apo- calipsa. Şi vremurile noastre au aceste trei puncte: 1. stricăciuni sufleteşti şi răută i mai mari ca oricând; 2. urgii, arătări cereşti, necazuri şi greută i mai mari ca oricând; 3. este plină lumea de oameni care, în fa a urgiilor şi arătărilor cereşti, stăruie în răută i şi nepăsare de cele sufleteşti. Citind în Apocalipsa şi în căr ile unor proo- roci (în special a proorocului Daniel), parcă ai citi despre vremurile şi oamenii de azi. Citind Apocalipsa î i vine să te întrebi: oare nu cumva au început a se deschide „pece ile”?… Oare nu cumva am intrat în zodia vremurilor apocalip- tice?… Oare nu cumva au început judecă i- le?… Oare nu cumva stăm sub judecata vre- murilor apocaliptice?… Poate că n-am ajuns încă în aceste vre- muri… poate am intrat în ele… singur Tatăl Ceresc ştie.
  18. 18. Trăim vremuri biblice 18 Un lucru însă e sigur: trăim vremuri bibli- ce care strigă spre noi să ne lăsăm de răută i şi să ne întoarcem de îndată la Tatăl Ceresc. În acest în eles dăm în paginile următoare trei arătări din Apocalipsa: cu cei patru cai, cu cele şapte cupe şi cu cele şapte trâmbi e. Fiecare dintre aceste arătări prezintă vre- murile de apoi scurgându-se în mijlocul unor cumplite stricăciuni, al unor grozave urgii şi arătări cereşti şi al unei cumplite orbii şi nepă- sări sufleteşti. În acest în eles, ele seamănă cu vremurile pe care le trăim. Dăm aceste arătări nu ca pe nişte prooro- cii, ci ca pe nişte trâmbi e cereşti care strigă spre noi să ne trezim din somnul răută ilor. Urgiile şi arătările vremurilor noastre sunt o strigare cerească, să ne lăsăm de răută i. Cei patru cai… „Şi am văzut – scrie Evanghelistul Ioan – când a deschis Mielul (Iisus) una din cele şapte pece i… şi mi-a zis vino şi vezi. Şi am văzut, şi iată un cal alb; şi cel ce şe- dea pe el avea arc; şi s-a dat lui cunună şi a ieşit biruitor, ca să biruie… Şi, când a deschis a doua pecete, am văzut, şi iată alt cal, roşu; şi celui ce şedea pe el i s-a
  19. 19. Preot Iosif TRIFA 19 dat să ia pacea de pe pământ, ca unul pe altul să se înjunghie; şi s-a dat lui sabie mare… Şi, când a deschis pecetea a treia, am vă- zut, şi iată un cal negru şi cel ce şedea pe el avea cumpăna în mâna sa. Şi am auzit glas în mijlocul celor patru vie uitoare, zicând: O mă- sură de grâu pentru un dinar, şi trei măsuri de orez pentru un dinar… E plină lumea de cumplite fărădelegi şistrică- ciuni sufleteşti. E plină lumea de cei omorâ i cu sufletul de „caii apocaliptici”
  20. 20. Trăim vremuri biblice 20 Şi, când a deschis pecetea a patra, am vă- zut, şi iată un cal galben; şi celui ce şedea pe el îi era numele Moartea, şi iadul urma cu ea. Şi s-a dat lor putere ca să omoare peste a patra parte a pământului, cu sabie şi cu foamete şi cu moarte… Şi, când a deschis a cincea pecete, am vă- zut sub jertfelnic sufletele celor junghia i pen- tru Cuvântul lui Dumnezeu. Şi am văzut când a deschis pecetea a şa- sea: iată, cutremur mare s-a făcut şi soarele s-a făcut negru ca un sac de păr şi luna ca sângele. Şi cerul s-a strâns ca o carte, învă- luindu-se, şi to i mun ii s-au mutat din locu- rile lor” (Apoc 6). Această arătare se potriveşte cu profe ia Mântuitorului, de la Matei 24. În ea se vede mersul vremurilor de apoi, se vede mersul în- treg al creştinătă ii. Calul cel alb închipuie ve- nirea Domnului şi biruin a Evangheliei. Dar după această biruin ă urmează caii cei răi: calul cel roşu, cel negru şi cel galben; ofensiva şi biruin a iadului, după care va veni iarăşi, la sfârşit, biruin a Evangheliei. În toate locurile din Sf. Scriptură, vremurile de apoi sunt arătate ca vremuri de grozave stri- căciuni sufleteşti şi urgii. Vremurile din ur- mă ale creştinismului sunt arătate ca mer-
  21. 21. Preot Iosif TRIFA 21 gând spre o biruin ă a iadului. „Calul cel ro- şu” şi „fiara cea mare” vor ajunge la putere (Apoc 16 şi 17). Aşa sunt arătate şi în pece- tea aceasta a cailor apocaliptici. Nimeni n-ar putea şti de s-a deschis ori ba pecetea cailor apocaliptici. Aşa însă cum umblă vremurile şi oamenii de azi, parcă se aude prin lume ropotul cailor roşii, negri şi galbeni. Un cal roşu, cu „sabie mare”, se pare că a fost şi războiul cel mare. Avem şi acum acest „cal roşu”. E diavolul, cumplitul vrăjmaş care
  22. 22. Trăim vremuri biblice 22 omoară mereu pacea şi dragostea dintre oa- meni şi din sufletul lor. Avem şi „calul cel negru” care de ani de zile ne strigă şi nouă pre uri grozave: scumpete, lipsă şi mizerie. Avem şi „calul cel galben”. Acesta e calul cel grozav ce vine cu „veşti de războaie, cu- tremure de pământ, ploi de cenuşă, foamete şi ciumă” (Mt 24). Acesta e „calul” ce ne ame- nin ă cu „un necaz aşa de mare cum n-a fost de la începutul lumii până acum” (Marcu 13). Cu adevărat, „moartea şi iadul” umblă parcă prin lume cu acest cal. Ah! Ce seceriş grozav are moartea şi iadul în zilele noastre! E plină lumea de cumplite fărădelegi şi stricăciuni su- fleteşti. E plină lumea de cei omorâ i cu su- fletul de către „caii” apocaliptici. E plină lu- mea de moarte sufletească. Mergem spre „ziua mâniei Mielului”, când se va arăta iarăşi „calul cel alb”. „Apoi am vă- zut cerul deschis şi iată, s-a arătat un cal alb. Cel se stătea pe el era îmbrăcat în haină mu- iată în sânge. Numele lui este „Cuvântul lui Dumnezeu”; „Cel ce judecă” (Apoc 19, 11-13). Vai de cei ce nici în aceste vremuri nu se trezesc din somnul răută ilor!
  23. 23. Preot Iosif TRIFA 23 Cele şapte cupe… „Şi am auzit glas mare zicând celor şapte îngeri: «Merge i şi vărsa i pe pământ cele şapte cupe ale mâniei lui Dumnezeu». Şi s-a dus cel dintâi şi a vărsat cupa sa pe pământ şi s-a făcut rană rea şi mare între oameni. Şi al doilea înger a vărsat cupa sa în mare şi s-a făcut sânge ca de mort. Şi al trei- lea înger a vărsat cupa sa în râuri şi în izvoa- rele apelor şi s-au făcut sânge. Şi al patrulea înger a vărsat cupa sa peste soare şi i s-a dat lui să dogorească pe oameni în focul lui. Şi au fost dogori i oamenii de o arşi ă mare şi au hulit numele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste rănile acestea, şi nu s-au pocăit, ca să-I dea slavă Lui. A cincea şi a şasea cupă s-au deşertat. «Şi au hulit (oamenii) pe Dumnezeul cerului pentru durerile lor şi pentru rănile lor şi nu s-au pocăit de faptele lor». Şi al şaptelea înger a vărsat cu- pa sa în aer şi a ieşit glas mare din biserica ce- rului, de la scaun, zicând: S-a făcut… Şi s-a făcut cutremur mare, toate ostroavele au fugit şi mun ii nu s-au mai aflat.” (Apoc. 16) Se vede şi în această arătare, a cupelor, mersul vremurilor de apoi. Se vor revărsa pe pământ fel de fel de groaznice urgii, în fa a că- rora însă oamenii vor sta nepăsători. Urgiile
  24. 24. Trăim vremuri biblice 24 vor lovi pământul şi pe oameni cu rană mare, dar, în loc de îndreptare, oamenii vor huli „nu- mele lui Dumnezeu, Cel ce are stăpânire peste aceste răni”. Mergând spre ziua arătării Fiului Omului, oamenii vor trece prin cupele mâniei lui Dum- nezeu. Nimeni n-ar putea şti de s-a început ori în- că nu revărsarea celor şapte cupe… De am ajuns ori încă n-am ajuns sub revărsarea lor. Acest lucru singur Tatăl Ceresc îl ştie. Aşa însă, cum umblă vremea şi purtările oamenilor, se pare că am ajuns de fapt într-o zodie a revărsării cupelor. De ani de zile se re-
  25. 25. Preot Iosif TRIFA 25 varsă peste noi cupele mâniei lui Dumnezeu, dar oamenii „hulesc mai departe numele lui Dumnezeu”, stăruind în fărădelegi şi nepăsare fa ă de cele sufleteşti. S-a revărsat peste noi cupa cea cu sânge a războiului, dar n-am ascultat-o. Suntem mai răi ca înainte de război. S-au revărsat şi se revarsă mereu peste noi cupe cu foc, cu secete, cu grindină, cu furtuni, cu beteşuguri, cu potopuri, cu uragane, cu greută i, cu lipsuri, cu necazuri şi cu alte fel de fel de plăgi, ce nu se mai gată. Însă noi, în loc să ne îndreptăm, tot mai răi ne facem. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă mereu asupra noastră, dar noi ne vedem îna- inte de păcate şi fărădelegi. Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vre- muri de spaimă, de înfricoşare, de post, de ru- găciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi. Domnul vorbeşte cu noi prin fel de fel de urgii şi arătări şi ne cheamă să ne întoarcem din căile pierzării. Cupele mâniei lui Dumnezeu se revarsă peste noi strigând după noi să ne lăsăm de răută i. În ziua cea mare a Judecă ii, cupele ce se revarsă azi peste noi cu urgii şi arătări cereşti vor mărturisi contra noastră. Prin ele Domnul
  26. 26. Trăim vremuri biblice 26 Dumnezeu a vorbit cu noi şi ne-a strigat să ne lăsăm de răută i, dar noi n-am ascultat che- marea Lui. Vai celor ce nici în aceste vremuri biblice nu se trezesc din răută i! Oamenii aşteaptă vremuri mai bune… Oa- menii suspină după vremuri de uşurare, dar nici un bine şi nici o uşurare nu ne va veni pâ- nă nu ne vom întoarce la Dumnezeu. Cupele vor revărsa înainte peste noi urgii şi pedepse atâta timp cât nu ne vom lăsa de răută i. Cele şapte trâmbi e… „Şi când s-a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbi e. Şi îngerul cel dintâi a trâmbi at şi s-a făcut grindină şi foc amestecat cu sânge. Şi al doi- lea… al treilea… al patrulea înger a trâmbi at şi am auzit pe un înger zburând în mijlocul ce- rului, zicând cu glas mare: Vai, vai celor ce lo- cuiesc pe pământ… În zilele acelea vor căuta oamenii moartea şi nu o vor afla şi vor pofti să moară şi moartea va fugi de la ei… Şi al cincilea… şi al şaselea înger a trâm- bi at… şi de aceste bătăi s-a omorât a treia parte
  27. 27. Preot Iosif TRIFA 27 din oameni… şi ceilal i oameni, care n-au murit de rănile acestea, nu s-au pocăit de faptele mâi- nilor lor, ca să nu se închine dracilor şi idolilor (adică patimilor şi păcatelor)… şi nu s-au pocăit de uciderile lor, nici de fermecătoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor. Şi al şaptelea înger a trâmbi at şi s-au fă- cut glasuri mari în cer, zicând: Mul umim ie, Doamne Dumnezeule, Atot iitorule, Cel ce eşti, şi Cel ce erai, şi Cel ce vii, că ai luat puterea Ta şi ai împără it.” (Apoc cap. 8, 9, 10 şi 11). Seamănă şi această arătare cu celelalte două de mai înainte: cu arătarea „cailor” şi cu a „cupelor”. Spune şi această arătare că în vremurile din urmă se vor ivi groaznice urgii şi arătări cereşti, fa ă de care însă oamenii vor sta nepăsători şi vor muri în fărădelegile lor. Arătarea cu cele şapte trâmbi e e cea din urmă şi parcă cea mai grozavă. Suntem încă departe, suntem poate încă foarte departe de ea. Însă vremurile noastre seamănă şi cu această arătare. Urgii şi arătări destule s-au ivit şi se ivesc şi azi în lume, însă oamenii stau nepăsători fa ă de ele. Îşi văd mai departe de răută i şi păcate. Urgiile şi arătările din vremurile noastre sunt tot atâtea trâmbi e cereşti care ne strigă să ne trezim din somnul păcatelor şi al pieirii sufleteşti.
  28. 28. Trăim vremuri biblice 28 O trâmbi ă după alta, un necaz după altul, o urgie după alta răsună şi strigă spre noi să ne trezim din păcate. Însă oamenii „se închină mai departe dracilor şi idolilor”… se închină drăceştilor patimi şi păcatelor… „nu se pocă- iesc de uciderile lor, nici de vrăjitoriile lor, nici de curvia lor, nici de furtişagurile lor”. Vremurile noastre sunt o trâmbi ă cereas- că ce strigă: „Vai, vai de locuitorii pământului, că trecură două nenorociri şi vin altele… Vai, vai de locuitorii pământului, din pricina celor- lalte trâmbi e ce au să mai sune”!
  29. 29. Preot Iosif TRIFA 29 Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vre- muri de spaimă, de trezire, de înfricoşare, de post şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de acestea, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi. Trăim vremuri biblice, trăim vremuri apo- caliptice. Trăim parcă vremurile „cailor”, ale „cupelor” şi ale „trâmbi elor” apocaliptice. De ani de zile parcă tropăie prin lume „caii” apo- caliptici, se revarsă „cupele” şi răsună „trâm- bi ele”. Sub ochii noştri se împlinesc Scripturi şi profe ii. Somnul cel mai greu şi adânc este cel di- naintea revărsatului zorilor. Omenirea parcă doarme într-un astfel de somn de adâncă de- cădere sufletească. Un somn greu după care va veni „Mirele”. Vai, ce pu ini au rămas cei ce „priveghea- ză”! Vremurile noastre sunt o trâmbi ă cereas- că ce strigă celor ce dorm să se trezească şi celor ce priveghează să n-adoarmă. Ferice de cel ce se va afla priveghind (Mt 24, 46).
  30. 30. Trăim vremuri biblice 30 Dumnezeu vorbeşte cu noi… Domnul se judecă cu noi Domnul Dumnezeu S-a descoperit nouă ca un Tată Ceresc nespus de bun, milostiv şi ier- tător. Aşa ne-a spus şi Fiul Său cel Sfânt, Iisus Mântuitorul: „Că ştie Tatăl vostru cel Ceresc ce trebuin e ave i” (Mt 6, 32). „Căci cine este omul acela dintre voi care, dacă-i cere fiul său o pâi- ne, să-i dea o piatră? Sau dacă îi cere un peşte, să-i dea un şarpe? Cu atât mai vârtos Tatăl vostru Care este în ceruri va da lucruri bune celor ce I le cer” (Mt 7, 9-11). Şi oare ce semn de dragoste mai mare ne trebuie decât aceasta că Tatăl Ceresc a jertfit pe singurul Său Fiu, „ca tot cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă via a de veci” (In 3, 16)? Însă în timpul din urmă, Tatăl Ceresc par- că S-a întors împotriva noastră cu mânie. A în- ceput parcă iarăşi a grăi cu noi Domnul urgii- lor şi plăgilor din Vechiul Testament. Se pare că avem un Tată ce ne dă piatră în loc de pâine şi şarpe în loc de peşte. De ce? Pentru că, prin fărădelegile noastre şi împietrirea noastră în răută i şi în blestemă-
  31. 31. Preot Iosif TRIFA 31 ii, am batjocorit dragostea şi bunătatea Tată- lui Ceresc. Ne-am bătut joc de îndelung-răb- darea şi bunătatea Sa. Se pare că am ajuns la hotarul când Domnul zice, prin proorocul Ieremia: Nu mai pot suferi fărădelegile voastre. Trăim vremuri biblice. Domnul vorbeşte cu noi. Domnul se judecă cu noi. „Domnul se ju- decă cu popoarele Sale” (Ier 25, 31). Trăim vremuri de judecată cerească. Poate că am in- trat în vremea judecă ii. Poate că am intrat în vremurile judecă ilor apocaliptice pe care Domnul Dumnezeu i le-a arătat Evanghelistu- lui Ioan (cartea Apocalipsei). Poate că s-au deschis căr ile şi au început a se rupe „pece ile”… „Şi eu, Ioan, fratele vos- tru, am văzut şapte sfeşnice de aur şi în mijlo- cul lor pe Cineva îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur… Ochii Lui erau ca para focului şi din gura Lui ieşea o sabie ascu ită, ca să lovească neamurile” (Apoc 1 şi 19). Vremurile noastre sunt vremuri de ceartă şi mânie cerească. „Mă voi certa cu voi, zice Domnul” (Ier 2, 9), „pentru că nu este adevăr, nici iubire, nici cunoştin ă de Dumnezeu pe pământ” (Osea 4, 1). Vremurile noastre sunt vremuri de mânie şi urgie cerească. Sunt vremuri de grăire a Tatălui Ceresc cu noi. „Aşa zice Domnul, iată,
  32. 32. Trăim vremuri biblice 32 Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru răutatea lor, căci M-au părăsit pe Mine şi s-au închinat ido- lilor” (Ier 1, 16).
  33. 33. Preot Iosif TRIFA 33 „Domnul vorbeşte când într-un fel, când într-altul, dar omul n-ascultă” (Iov 33, 14). De ani de zile Dumnezeu vorbeşte cu noi prin fel de fel de urgii şi arătări cereşti. Vorbeşte aşa pentru că ne-am înfundat în păcate şi răută i. Când un prunc începe a-şi face de cap, tatăl o ia cu aspra. Cu buna nu mai poate face nimic. Tatăl Ceresc lucrează cu dragoste, dar când dragostea nu mai prinde, vine urgia. Ce- rul de sus lucrează acum şi cu urgia. Vai de cei ce nici acum nu se trezesc din răută i! Bătăile, şi urgiile, şi arătările cereşti vor mărturisi şi ele contra lor în ziua cea mare a Judecă ii. Trăim vremuri biblice. Oamenii suspină după vremuri mai bune… oamenii aşteaptă vremuri de uşurare, dar nici un bine nu ne va veni până nu ne vom întoarce la Tatăl Ceresc. Din urgiile vremurilor noastre numai o singură cale de scăpare avem: să ne împăcăm cu Tatăl Ceresc, „să facem pace cu El, da, să facem pa- ce” (Isaia 27, 5).
  34. 34. Trăim vremuri biblice 34 Într-un cântar ceresc stăm şi noi Trăim vremuri biblice, pentru păcatele şi fărădelegile noastre, Domnul se judecă cu noi. „Asculta i cuvântul Domnului, căci vrea să se judece Domnul cu cei ce locuiesc pământul, că nu este adevăr, nici milă, nici cunoştin ă de Dumnezeu pe pământ. Blestem şi minciună, ucidere şi furtişag şi preacurvie s-a revărsat pe pământ…pentru aceea va plânge tot pământul” (Osea 4, 1-3). Nu caută oamenii altceva decât „să-şi facă rău unul altuia” (Dan 11, 27). „Fiecare iubeşte mita şi umblă după plată” (Isaia 1, 23). „De la cel mic până la cel mare sunt lacomi de câş- tig, de la prooroc până la preot, to i înşală (Ier 6, 13). „To i sunt nişte preacurvari, au limbă min- cinoasă şi merg din răutate în răutate… se înşală frate pe frate şi tot prietenul umblă cu vicleşug… se înşală unii pe al ii, îşi deprind limba să mintă şi se trudesc să facă rău… ca- mătă peste camătă şi vicleşug peste vicleşug… şi să nu-i pedepsesc Eu pentru aceste lucruri? zice Domnul” (Ier 9, 2-7).
  35. 35. Preot Iosif TRIFA 35 La Daniel 5, 27 este unul care „s-a aflat cu lipsă la cântar”. Cântăreşte-te şi tu, să vezi, nu cumva eşti şi tu cu „lipsă la cântar”?
  36. 36. Trăim vremuri biblice 36 «Aşa zice Domnul: „Mă voi judeca cu voi şi copiii voştri pentru că a i pângărit pământul Meu”» (Ier 2, 9). „Apropia i-vă, neamuri, şi auzi i! Popoare, lua i aminte! Să audă pământul şi cei ce locu- iesc pe dânsul, căci mânia Domnului este peste toate neamurile” (Isaia 34, 1-2). „Vai peste vai va fi şi veste peste veste” (Iezec 7, 26). «Aşa zice Domnul: „Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată pentru răutatea lor, căci M-au pă- răsit pe Mine şi s-au închinat idolilor”» (Ier 16, 11). Mâna cea tainică de la ospă ul lui Balta- zar a scris cuvintele: Mene, Tekel, Fares. Al doilea dintre aceste cuvinte (Tekel) înseamnă „cântărit”. Într-un cântar ceresc stăm şi noi – cum se vede şi în imaginea de mai sus. Deoparte stau poruncile Domnului şi sabia judecă ii, iar de cealaltă parte stau idolii păcatelor şi ai răută- ilor noastre. Cumpăna e aplecată spre idoli, de aceea nu ne mai slăbesc bătăile şi urgiile ce- reşti. Şi nu ne vor slăbi până când cumpăna purtărilor noastre nu se va îndrepta
  37. 37. Preot Iosif TRIFA 37 Mene, Techel, Fares… Biblia spune că împăratul Baltazar din Babilon a făcut odată un chef mare cu o mie de învă a i. Câte prostii nu face omul la che- furi şi be ii! În toiul chefului, Baltazar a poruncit să i se aducă vasele cele sfinte din templul (bise- rica) Ierusalimului, să bea vin din ele. „Şi au adus vasele cele sfinte de aur şi argint şi au băut din ele împăratul şi boierii lui şi iitoa- rele (curvele) cele ce se culcau cu el şi îi lău- dau pe dumnezeii cei de aur, şi de argint, şi de aramă, şi de fier, şi de piatră”… Dar, în a- cel ceas, o mână s-a ivit şi a scris pe perete vorbele: „Mene, Techel, Fares”. Atunci „împă- ratul s-a tulburat şi boierii lui au încremenit” şi nimeni n-a putut citi scrisoarea. Împăratul a chemat pe to i „în elep ii Babilonului” să ci- tească scrisoarea, dar n-au putut nici unul s- o citească, nici s-o tălmăcească împăratului. La sfatul împărătesei, împăratul l-a chemat pe Daniel proorocul, care a tâlcuit scrisoarea, spunând că cele trei vorbe înseamnă „sparge- rea împără iei lui”.
  38. 38. Trăim vremuri biblice 38 Citi i pe larg această istorie în cartea proo- rocului Daniel, la capitolul 5; imaginea de mai jos îl arată pe Daniel tâlcuind scrisoarea. Ce plină de învă ătură pentru noi şi pen- tru vremurile noastre este această întâmplare din Biblie! Ca pe vremea Babilonului şi a lui
  39. 39. Preot Iosif TRIFA 39 Baltazar, aşa e pornită şi lumea de azi spre cumplite stricăciuni sufleteşti: be ii, chefuri, desfrânări şi destrăbălări. Suntem pe un gro- zav povârniş sufletesc. Se pare că şi lumea de azi e un mare ospă al lui Baltazar, în care oamenii se închină la idolii plăcerilor, ai desfătărilor, ai înşelăciuni- lor, ai zavistiilor şi ai altor nesfârşite răută i şi stricăciuni sufleteşti. În mijlocul acestor strică- ciuni sufleteşti s-a ivit şi în zilele noastre o mână înfricoşătoare, o mână nevăzută, care de ani de zile scrie mereu fel de fel de semne şi arătări înfricoşate. Zi de zi, an de an, mâna aceasta se iveşte tot mai tare şi scrisoarea ei se face tot mai mare. De ani de zile, o mână nevăzută scrie me- reu greută i, necazuri, frământări, lipsuri care n-au fost încă în lume. Dar oamenii nu s-au spăimântat şi nu s-au îndreptat. Mâna cea ne- văzută a început să scrie şi fel de fel de înfrico- şătoare semne şi arătări cereşti. Deasupra capului nostru, cu adevărat, parcă o mână nevăzută scrie fel de fel de ară- tări şi semne înfricoşătoare. Mâna Domnului Dumnezeu este această mână. Semnele şi ară- tările vremurilor noastre sunt chemarea Dom- nului Dumnezeu de a ne lăsa de răută i. Baltazar i-a pus pe „în elep ii Babilonului” să afle tâlcul celor trei cuvinte. S-au frământat
  40. 40. Trăim vremuri biblice 40 mult în elep ii Babilonului să afle tâlcul, dar nu l-au putut afla. Scrisoarea era de la Dum- nezeu şi tâlcuitorul ei nu putea fi decât un om al lui Dumnezeu, un om credincios, Daniel proorocul. Nu ştiin a, ci credin a era chemată să tâlcuiască cele trei cuvinte. Învă a ii de astăzi se frământă şi ei să afle tâlcul şi în elesul semnelor şi arătărilor din vremurile noastre. Despre cutremure, despre ploile de cenuşă, despre uragane etc., spun fel de fel de păreri şi teorii. Însă adevărul deplin despre aceste lucruri, ştiin a nu l-a putut afla. Şi nici nu-l va putea afla, pentru că semnele şi arătările din vremurile noastre sunt scrisoarea cea nevăzută a Tatălui Ceresc. Tâlcul ei îl poate afla numai credin a şi credincioşii. Nu ştiin a, ci credin a e chemată să tâlcuiască semnele vremurilor noastre. O mână nevăzută – mâna Domnului Dum- nezeu – scrie în lume de ani de zile fel de fel de semne şi arătări înfricoşătoare. Este şi azi un Daniel, care singur poate dezlega şi tâlcui aceste semne. Acest Daniel este Sf. Scriptură, Biblia. Cuvântul lui Dumnezeu din Sf. Scriptu- ră spune apriat, în tot locul, că urgiile sunt pe- deapsa Domnului Dumnezeu şi sunt chemarea Domnului Dumnezeu de a se întoarce oamenii din calea răută ilor.
  41. 41. Preot Iosif TRIFA 41 „Aşa zice Domnul: Iată, Eu chem toate neamurile pământului şi voi grăi către ele cu judecată, pentru toată răutatea lor, căci m-au părăsit pe Mine şi s-au închinat idolilor” (Ier. 16). Ca şi la ospă ul lui Baltazar, deasupra o- menirii de azi şi deasupra stricăciunilor sufle- teşti de azi s-a ivit o mână care a scris trei cu- vinte. Învă a ii nu pot citi aceste cuvinte şi nu le pot tâlcui. Aceste cuvinte sunt: Întoarce i-vă la Dumnezeu! (Iezec.18, 30). „Întoarce i-vă către Mine şi Eu Mă voi întoarce către voi, zice Dom- nul” (Mal 3, 7). Tâlcul cuvintelor Mene, Techel, Fares a fost acesta: Numărat, Cântărit, Împăr it (Dan 5, 25). Poate că mâna Domnului Dumnezeu ne scrie şi nouă o sentin ă ca aceasta. Domnul ne-a cân- tărit şi n-a aflat nimic bun în noi. Ne-a topit în cuptorul urgiei şi n-a aflat argint în noi (Isaia 48, 10)… Ne-a bătut şi n-am vrut să ne întoar- cem (Ier 5, 3)… Poate că zilele şi anii noştri sunt împăr i i şi număra i. Prin urgiile, necazurile şi frământările vre- murilor noastre, noi trebuie să trecem ca printr-un foc cură itor de păcate. Asculta i ce zice proorocul Daniel: „În zilele acelea va fi vreme de necaz, de ca- re n-a fost niciodată de când sunt neamurile pe pământ… mul i se vor cură i, se vor albi, se vor
  42. 42. Trăim vremuri biblice 42 lămuri (în aceste necazuri), dar cei fărădelege vor nelegiui. Cei răi vor face răul şi nici unul din cei răi nu va în elege, dar cei pricepu i vor în elege” (Dan 12, 10). Între care din aceştia eşti tu, cititorule? Cine este în elept să ia seama la aceste lu- cruri! Cine este priceput să le în eleagă. Căile Domnului sunt drepte şi cei drep i umblă pe ele, dar cei răzvrăti i cad pe ele (Osea 14, 9).
  43. 43. Preot Iosif TRIFA 43 Singura noastră scăpare: Să ne împăcăm cu Dumnezeu prin Sângele Crucii lui Iisus Hristos (Col 1, 20) Noi suntem într-un fel de război cu Tatăl Ceresc. Fărădelegile şi răută ile noastre au umplut pământul. O aprigă vrăjmăşie s-a pus între cer şi pământ între om şi Dumnezeu. Dar oricine a intrat şi intră în acest înfrico- şat război rămâne bătut şi rănit. Bătu i şi ră- ni i suntem şi noi. Sângele curge din toate ră- nile noastre şi nu ştim ce să ne mai facem. Din această stare nenorocită, o singură cale de scăpare avem: să ne împăcăm cu Tatăl Ceresc. Să-L rugăm pe Iisus Mântuitorul să ne împace El, căci El singur ne poate împăca, El singur fiind marele Mijlocitor între noi şi Dum- nezeu (I Tim 2, 5). Iar Dumnezeu ne îmbie această pace. „El vrea să împace totul cu Sine prin Iisus Hristos, făcând pace cu noi prin sângele Crucii Sale (Col 1, 20). Să facem pace cu Dumnezeu prin sângele Crucii scumpului nostru Mântuitor. Urgiile vremurilor noastre sunt strigarea acestui Pa-
  44. 44. Trăim vremuri biblice 44 vel: „Împăca i-vă cu Dumnezeu, în numele lui Iisus Hristos” (II Cor 5, 20). „Să facem pace cu Dumnezeu, da, să facem pace” (Isaia 27, 5), căci numai atunci va veni în lume pacea şi uşurarea. Iisuse, preascumpul nostru Mântuitor! „To i ne-am abătut, împreună netrebnici ne-am fă- cut”… şi acum ne luăm pedeapsa. Suntem în vrăjmăşie cu Dumnezeu pentru fărădelegile noastre şi înfricoşat lucru este a cădea în mâi- nile viului Dumnezeu. Fie- i milă de noi, Iisuse Doamne, căci Tu singur ne po i ajuta. Bătu i de nevoi şi răni i de păcate, cădem în fa a Ta. Sângele curge din rănile noastre trupeşti şi su- fleteşti. Fie- i milă de noi, Iisuse Doamne, căci pie- rim în această osândă. Tu singur ne po i ajuta; tu singur ne po i scăpa. Plângând cădem în fa- a Ta şi cu lacrimi ne rugăm ie: împacă-ne ia- răşi cu Tatăl Ceresc. Împacă-ne prin Jertfa Ta cea mare şi sfântă. Singura noastră nădejde de mântuire este Jertfa Crucii Tale. Mântuieş- te-ne, Doamne, şi ne scapă mai înainte de a ne sfârşi.
  45. 45. Preot Iosif TRIFA 45 Semne şi arătări cereşti De la război încoace, vremurile noastre sunt pline cu fel de fel de semne şi arătări ce- reşti. Voi spune însă că aceste semne şi arătări cereşti nu sunt numai cele ce se văd pe cer şi vin din cer, ci şi cele ce se văd pe pământ şi se petrec între noi. Chiar şi vremurile noastre, parcă schimbate cu totul, sunt un fel de semn ceresc. Războiul cel mare a fost şi el un semn ceresc. Răută ile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Greută ile cele mari sunt şi ele un semn ceresc. Umblarea vremii, cu valuri de secete, de geruri, de uragane, grindine, furtuni grozave este şi ea un semn ceresc. Cutre- murele de pământ sunt şi ele un semn ceresc. Dar, pe lângă aceste, au fost în zilele noas- tre şi alte înfricoşate arătări cereşti. Ploi de cenuşă şi pucioasă În primăvara anului 1928, prin Basarabia, Moldova şi Bucovina au căzut ploi de cenuşă. Cenuşa era de natură vulcanică. La câteva săptămâni, prin Moldova a căzut un fel de pu-
  46. 46. Trăim vremuri biblice 46 cioasă, un fel de praf de culoare galbenă, se- mănând cu făina de porumb şi având un miros greu de pucioasă. Oamenii s-au umplut de spaimă. Pe unele locuri s-au tras clopotele şi oamenii s-au strâns în biserici. În iarna anului 1929, această arătare s-a repetat din nou. Prin o parte din Basarabia, Moldova şi Bucovina, a căzut din nou cenuşă. Iată câteva mărturii prinse aici, spre a nu fi uitate: Gala i, 21 februarie În diminea a zilei de 21 februarie, popula ia a rămas îngrozită când a văzut acoperişurile ca- selor şi străzile pline cu cenuşă. Noaptea ploua- se cenuşă. Stratul era foarte gros şi supersti ioşii sus ineau că e semn rău. Giurgiu, 21 februarie Azi d.a., la ora 3:00, un nor negru şi gros a acoperit cerul, venind dinspre nord-est. Din acest nor a început să cadă o ninsoare ciudată, care a durat aproape două ore. Era cenuşă adevărată. La ora 5:00, când cerul s-a înseninat, fru- moasa haină albă a oraşului era înlocuită cu un strat gros de cenuşă. Poporul supersti ios a fost cuprins de o mare spaimă.
  47. 47. Preot Iosif TRIFA 47 Zăpadă roşie În iarna anului 1929, în luna februarie, a fost o nouă arătare cerească. În seara zilei de 15 februarie, la Chişinău şi în jur, în Basara- bia, a căzut zăpadă roşie. Iată ştirea ce s-a pu- blicat prin ziare despre această arătare: Chişinău, 15 februarie În seara zilei de 15 februarie, pe la orele 6:00, aici a căzut zăpadă de culoare roşie. Un strat roşu de 6-8 centimetri a acoperit pământul şi casele. Lumea, spăimântată, a intrat în biserici şi a făcut rugăciuni. Supersti ioşii vorbesc despre acest fenomen ca de o prevestire de rău. La câteva zile după această arătare, într- un alt loc, la Lespezi, în jud. Muscel, a căzut zăpadă neagră. Iată înştiin area ce s-a publicat prin ziare: Lespezi, 18 februarie În noaptea de vineri spre sâmbătă a nins cu zăpadă neagră. Întreaga localitate s-a trezit di- minea a acoperită cu un strat gros de un deget de praf negru ca pământul. Orăşelul avea un aspect sinistru. Acest fenomen, unic până acum în locurile noastre, a stârnit mare spaimă. Supersti ioşii
  48. 48. Trăim vremuri biblice 48 pun această ninsoare neagră în legătură cu di- versele prevestiri de rău. Despre ploile de cenuşă, învă a ii au spus la început că ar fi nisipuri aduse de vânt de prin stepele Rusiei. Pe urmă, aflându-se că ce- nuşa era de natură vulcanică, au spus că ar fi adusă de vânturi de la atari vulcani „de prin mari depărtări”. Despre zăpada cea roşie, în- vă a ii încă nu s-au declarat. Se vor afla însă şi aici, desigur, nişte „mari depărtări”. Noi însă zicem că toate acestea sunt semne şi arătări cereşti ce strigă la noi să ne lăsăm de răută i. Învă a ii au dreptate. Cenuşa şi zăpada cea roşie au venit din „mari depărtări”… au ve- nit din depărtarea Tatălui Ceresc… Au venit ca o înştiin are că cerul nu mai poate suferi fără- delegile noastre. Au venit ca o strigare să ne lăsăm de răută i. Şi vor fi semne în soare şi lună (Lc 21, 25) Un astronom anun ă că se va rupe Luna în opt bucă i O veste mare a colindat lumea, ziarele au publicat ştirea de mai jos: „Ziarul «Le Matin» anun ă din Londra că sir
  49. 49. Preot Iosif TRIFA 49 James Jeans, preşedintele Societă ii Na ionale de Astronomie, a declarat că în curând vom asista la un fenomen de fărâmi are a lunii. Avem motive foarte serioase, a declarat domnia sa, să afirmăm că în curând Luna va trece printr-o zonă primejdioasă pentru ea şi că rezultatul va fi o bucătă ire a ei. Se vor desprinde întâi două păr i din ea, apoi patru şi, în urmă, opt bucă i, care se vor aşeza în jurul lunii ca inelul din jurul lui Sa- turn. După această catastrofă a Lunii ar urma, după sir James Jeans, ca, în toate nop ile, pă- mântul să aibă lună plină.” Fireşte, această ştire a stârnit pe tot locul o mare curiozitate. Şi au început îndată discu i- ile în jurul ei. O parte dintre astronomi spun: Ceea ce spune colegul nostru din Londra nu e un lucru nou. Luna e o planetă fără via ă; şi-a trăit traiul. Moartea şi stingerea ei e de aştep- tat. Însă calculele noastre arată că vor mai tre- ce câteva milioane de ani până va muri Luna cu totul. Prin urmare, lumea poate fi în pace. Şi îşi poate vedea în linişte de treburi (de pă- cate). Al i astronomi spun: Ei, şi ce are să fie da- că s-ar rupe Luna în opt bucă i? Asta nu în- seamnă nici o primejdie pentru pământ, chiar dacă ar fi să cadă pe pământ unele dintre acele
  50. 50. Trăim vremuri biblice 50 bucă i, iacă, se vor sparge câteva case şi câteva capete şi atât! Prin urmare, lumea îşi poate ve- dea liniştită de treburi (de păcate)! Al ii zic, iarăşi: E adevărat că, în cazul unei Luni rupte în opt bucă i, pe pământ ar urma o mare tulburare de climă, dar vom avea şi far- mecul nop ilor cu opt Luni, în care farmec, „dragostele” vor spori şi mai mult. Şi iac-aşa discută învă a ii o problemă care stă scrisă în Biblie. Căci învă a ii, dacă ar citi Biblia, ar afla acolo şi istoria Lunii şi a sfârşi- tului ei. Profe ind sfârşitul veacurilor, Domnul Iisus a zis: „Iar în zilele acelea… vor fi semne în soa- re, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării. Oamenii îşi vor da sfârşitul de groază, în aşteptarea lucrurilor ce vor să se întâmple (Lc 21, 25-26. Iar după aceste zile de necaz, soarele se va întuneca, lu- na nu-şi va mai da lumina şi stelele cerului vor cădea din cer” (Mt 24, 10). Despre când vor fi acestea, Domnul Iisus a zis numai atât: Ele vor veni pe neaşteptate şi îi vor afla pe oameni cufunda i în păcatele lor. „Cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, când mâncau şi beau şi se însurau… şi n-au ştiut nimic până a venit potopul, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului” (Mt 24, 37-39).
  51. 51. Preot Iosif TRIFA 51 Prin urmare, iată cum Biblia arată lămurit şi istoria cu luna. Va veni o vreme când se vor arăta semna mari în soare şi în lună şi va fi mare necaz pe pământ, dar oamenii îşi vor ve- dea înainte de păcate şi astronomii vor da co- municate să fie lumea liniştită… şi să-şi vadă înainte de… păcate, că cu-i nici o primejdie. Aşa a fost şi pe timpul lui Noe, când astro- nomii îi „linişteau” pe oameni că ploile sunt trecătoare. Îi va ajunge pe oameni sfârşitul pe neaşteptate, aşa cum i-a prins şi potopul. Trăim vremuri biblice. Trăim vremuri apo- caliptice. De-acum înainte, pentru cel credinci- os e o plăcere să vadă cum se împlinesc Scrip- turile zi de zi. Urgiile din America Seceta şi furtunile de nisip. Peste 300 de ani, America va fi o pustie? Un brâu de îm- pădurire lung de 2000 de km Semne şi arătări cereşti nu s-au arătat nu- mai la noi în România, ci şi în alte continente decât al nostru. Îndeosebi în anii din urmă, America de Nord a avut urgia secetei şi a fur- tunilor de nisip. Grozavă este seceta, dar fur- tunile de nisip pun capăt. Sunt ceva îngrozitor,
  52. 52. Trăim vremuri biblice 52 apocaliptic. Unde încep aceste furtuni, oamenii şi animalele fug ca de foc. Ele nimicesc totul. Pe urma lor, pământul rămâne acoperit cu un strat de nisip pe alocuri gros de câte un metru – şi locul acela rămâne pustiu pentru totdeau- na. Nu se mai poate folosi. În Oklahoma şi pe alte locuri, furtunile de nisip au pustiit sute de mii de hectare. Care să fie cauza acestor secete şi furtuni de nisip? Cercetătorii spun: Europenii au aflat America de Nord plină de imense păduri care regulau ploile şi clima. Însă europenii au făcut imensa greşeală de a se repezi cu topoarele şi maşinile la păduri şi a le nimici. Iar nimicind pădurile s-a tulburat şi clima; s-au împu inat ploile şi a crescut uscăciunea. Dacă nimicirea pădurilor va continua – spun cunoscătorii – în- cetul cu încetul, America va deveni o ară pus- tie. Ministrul agriculturii din America, dl Tugyel, prezice că seceta şi furtunile de nisip vor pustii cu totul America în timp de 300 de ani. Râul Missisippi va fi înghi it pe rând de marea de nisip; oraşul St. Louis va ajunge o ruină şi totul se va preface în pustiu, dacă nu se vor lua măsuri de oprire a pustiirii pădurilor şi de replantare a pădurilor nimicite. Dar mai presus de toate, seceta şi urgia din America este şi ea strigarea cerului de sus. Seceta şi celelalte urgii din America şi de pe la
  53. 53. Preot Iosif TRIFA 53 noi ne vin pentru purtările noastre. Furtunile păcatului au pustiit ogoarele sufleteşti, de ace- ea se pustiesc şi ogoarele celelalte. Să cadă ploaia şi „apa cea vie” peste aceste „ogoare”, şi atunci vor rodi şi brazdele plugului. Urgiile ce- reşti strigă şi ele să ne întoarcem la Dumne- zeu, cum aşa de bine strigă un de-al nostru din America, în scrisoarea ce urmează. Ce ne scrie unul din America despre grozavele furtuni de nisip Cucernice părinte Trifa! Ve i şti că de vreo şase ani ne aflăm într-o stare de tot săracă, fiindcă în aceşti 5 ani trecu i seceta şi lăcustele ne-au nimicit rău ogoarele cu grâu şi alte bucate. Şi nu numai că au fost secetă şi lăcuste, dar şi furtuni şi vânturi mari, care i- neau câte două şi trei zile, dar aşa vânturi mari că ridica lutul de pe ogoare sus în aer, de se fă- ceau nori de lut şi nisip. Şi măcar că era ziua pe la amiazi şi senin, dar norii de lut întunecau soa- rele, de nici casele de prin migieşi nu le puteai vedea, aşa că pentru mul i oameni era foarte greu să meargă până la fântână după apă, fiindcă în preajma vântului nu puteai deschide ochii, aşa că de multe ori trebuia să mergem cu spatele înainte sau să punem un vas pe cap.
  54. 54. Trăim vremuri biblice 54 Şi aşa, aceste vânturi cu nori de lut ineau timp de câte două, trei zile şi după aceea, vreo zi, ceva, se cam liniştea şi apoi altă furtună, din altă parte venea. Dar acest an, a dat Dumnezeu că îi mai li- nişte, dar acuma, în contra altor vânturi şi nori întunecoşi, mul i dintre noi mergem încă cu spa- tele înainte, prin furtunile şi norii întunecoşi ai fărădelegilor şi ai păcatelor; şi atunci norii întu- necoşi ai păcatelor ş pulberea fărădelegilor uşor ne va orbi ochii sufletului şi atunci ne face de cădem prin gropi şi temni e: aşa mă gândesc că rău ne înşelăm când ne lăsăm şi umblăm toată via a în nelegiuire, plăceri rele, be ii şi altele – şi la urmă, cu candela stinsă şi cu spatele înainte, cum oare vom intra în împără ia cerului? Mihai Bocico, P.O. Readl. Sask – Canada 5000 de oameni au murit în căldurile din America Dumnezeu a vorbit cu Noe şi a zis: „Iată, Eu fac un legământ cu voi… şi apele nu se vor mai face un potop care să nimicească orice făptură (Fac 9, 8-15). „În ziua aceea – ziua Domnului – cerurile
  55. 55. Preot Iosif TRIFA 55 vor trece cu trosnet, trupurile se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va ar- de” (II Ptr 3, 10). Un uriaş val de căldură a trecut peste America şi Europa: peste „lumea cea nouă” şi „lumea cea veche”. În America, acest val de căldură a atins culmi neatinse niciodată pâ- nă azi. Telegramele au vestit că în aceste căl- duri au murit acolo mai mult de 5000 de oa- meni. Ne putem închipui ce prăpăd va fi pe acolo. Pe unde mor 5000 de oameni, ne putem închi- pui câte vite, câte animale, câte vietă i se vor fi prăpădit. Peste America a trecut seceta de la proorocul Hagai: „Am chemat – zice Domnul – seceta peste ară, peste mun i, peste grâu… peste oameni şi peste vite, peste tot lucrul mâinilor voastre” (Hagai 1, 9-11). „Voi face ca cerul de deasupra voastră să fie fier şi pă- mântul aramă” (Lev 26, 19). La sfârşitul potopului, Biblia ne spune că Dumnezeu s-a împăcat cu omul şi omenirea, lăsându-ne curcubeul făgăduin ei că nu va mai pedepsi lumea cu potop care să nimicească orice făptură (Fac 9, 8-15). Dar, după potop, pământul şi mul s-au stricat din nou. „Şi a văzut Dumnezeu că pă- mântul s-a stricat şi tot omul s-a abătut de la calea lui” (Fac 6, 12).
  56. 56. Trăim vremuri biblice 56 De aceea, prin graiul Apostolului petru, Dumnezeu a vestit un nou potop, de foc, prin care va trece lumea la sfârşitul veacurilor. „În ziua aceea – ziua Domnului – cerurile vor tre- ce cu trosnet, trupurile se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde” (II Ptr 3, 10). De acest potop de foc, de acest sfârşit al lumii prin foc ne aduce Dumnezeu aminte prin semnale şi arătările din zilele noastre. Seceta, focul şi prăpădul din America şi de la noi ne aduc şi ele aminte de „potopul cel de foc” care se apropie. Mor oamenii de căldu- ră, ne topim de căldură, ca să ne aducem minte de apropierea vremii când „trupurile se vor topi de căldură şi pământul cu tot ce este pe el va arde”. În toate felurile, cerul de sus strigă pe noi: Pocăi i-vă, căci se apropie Împără ia lui Dum- nezeu… se apropie sfârşitul! Cel ce nici acum nu se trezeşte e pierdut pe veci!
  57. 57. Preot Iosif TRIFA 57 „Şi, pe alocuri, vor fi cutremure de pământ”… (Mt 24, 7) Pe lângă alte multe răută i şi urgii pe care le-au avut, anii de după război au fost plini şi de cutremure de pământ. Nu trece lună în care să nu se audă despre „cutremure pe alocuri”. În anul 1924 a fost groaznicul cutremur din Japonia, în care au pierit peste trei sute de mii de oameni. Anii 1927 şi 1928 au fost nişte ani ai cutremurelor. În anul 1928 a fost şi cu- tremurul din Balcani care a inut două luni. Sunt şi aceste cutremure un semn al vre- murilor ce le trăim. Despre cutremurele de pământ, ştiin a are trei păreri. Unii spun despre cutremure că sunt stârnite de nişte uriaşe goluri ce s-ar afla în pântecele pământului. Al ii spun că de un strat de pământ care este încă în fierbere, care nu s-a răcit de tot. Şi iarăşi, al ii spun că atrac ia soarelui şi a lunii ar mişca scoar a pământului. Ştiin a nu ştie nici azi cauzele adevărate şi precise ale cutremurelor. Lucrul acesta îl ştie numai credin a. Nu ştiin a, ci credin a e chemată să explice cutre-
  58. 58. Trăim vremuri biblice 58 murele de pământ. Cutremurele de pământ sunt grăiri despre tăria şi puterea lui Dumne- zeu. Cutremurele vorbesc celor necredincioşi, celor mândri şi îngâmfa i despre puterea lui Dumnezeu. Domnul de sus este „Cel ce caută spre pământ şi îl face pe el de se cutremură, Cel ce se atinge de mun i şi ei fumegă” (Ps 103, 32). „Cutremurat-ai pământul, Doamne, şi l-ai tulbu- rat pe el” (Ps 52). „Să se teamă de Tine tot pă- mântul şi să zică: cât sunt de înfricoşate lucrurile Tale!” (Ps 65, 3). În vreme de cutremur poate afla omul cât este de slab şi de neputincios fa ă de Făcătorul lui şi al lumii. Cutremurul ia omului reazemul cel mai sigur ce-l are: pământul de sub picioa- re. Cutremurul prăbuşeşte toate reazemele cele pământeşti ale omului. Atunci numai se arată ce pre mare are reazemul cel sufletesc, reaze- mul credin ei. Oraşe şi sate întregi s-au prăbu- şit în Bulgaria într-o clipă de vreme, ca nişte ridicături făcute de nişte biete furnici. Înainte de cutremurul din Bulgaria, în oraşul Filipopoli, un bogătan îşi sfârşise de zidit un palat. Şi tocmai în preseara cutre- murului dăduse un mare banchet, de bucu- ria intrării în casele cele noi. Diminea a era pe stradă, abia scăpat cu fuga, numai cu hainele de noapte pe el. Palatul său era una
  59. 59. Preot Iosif TRIFA 59 cu pământul. Într-un alt loc, pământul s-a crăpat şi a înghi it case şi oameni. Cutremurele sunt, mai departe, o strigare şi o chemare a Domnului Dumnezeu către oa- meni şi popoare, să se lase de răută i. Cutre- murul este un semn prin care Domnul vor- beşte cu neamurile pământului. „Tulbura-se- vor neamurile şi se vor spăimânta cei ce locuiesc pe pământ de semnele Tale, Doamne” (Ps 64, 8). De ani de zile avem mereu astfel de semne care „tulbură neamurile şi le înspăimântă”. Şi răz- boiul a fost un astfel de semn. Şi plăgile ce ne îmblătesc şi cutremurele şi toate celelalte fră- mântări sunt tot atâtea semne prin care Dom- nul ne arată că într-o clipeală ne poate trimite pieirea şi ne cheamă să ne lăsăm de răută i. „Lua i învă ătură, ca nu cumva să se mânie Domnul pe noi” (Ps 2, 12). Cei ce locuiau pe un vulcan În Japonia, ara vulcanilor şi a cutremu- relor, un om şi-a luat îndrăzneala şi s-a aşezat cu casa tocmai sus, unde fusese gura unui vulcan ce se stinsese. După el, altul şi altul. N-a trecut mult şi un sat întreg s-a înfiri- pat pe locul unde vulcanul mai înainte scuipa foc şi cenuşă. Anii trecură şi oamenii uitară pe
  60. 60. Trăim vremuri biblice 60 ce fel de loc stăteau. Deveniră nişte oameni ves- ti i de răi, be ivi, suduitori, desfrâna i etc. Îşi băteau joc de chemările mântuirii. Dar ce s-a întâmplat? Într-o noapte, tocmai când satul avea petrecere şi chef, pământul în- cepu a bubui. Vulcanul îşi deschise gura şi într-o clipă satul şi oamenii se scufundară în adâncul pierzării. O, cum nu se gândesc oamenii că şi noi lo- cuim pe un astfel de „vulcan”! În zilele noastre plouă cenuşă vulcanică, o arătare că Domnul Dumnezeu într-o clipeală ne poate pierde. Şi totuşi oamenii nu se înspăimântă şi de răută i nu se lasă. Se bucura pe timp de cutremur… Pe timpul unui cutremur, când lumea era îngrozită şi înspăimântată, o femeie credincioa- să stătea plină de linişte şi bucurie. Se bucura pe un timp de groază şi de spaimă. – Ce-i cu tine, femeie, o întrebă un om, de te bucuri pe o groază ca asta, când şi cei ne- credincioşi se cutremură? – Tocmai pentru asta mă bucur, răspunse femeia, că-i văd pe necredincioşi cutremu- rându-se în fa a puterii lui Dumnezeu. Eu mă
  61. 61. Preot Iosif TRIFA 61 bucur că Tatăl meu cel Ceresc Îşi arată pute- rea… Eu mă bucur că am în cer un Dumnezeu atât de puternic, de poate scutura pământul… Eu mă bucur văzându-i pe cei necredincioşi cutremurându-se în fa a puterii lui Dumnezeu şi m-aş bucura şi mai mult dacă prin asta L-ar afla pe Dumnezeu… Doamne, deschide-le lor ochii cei sufleteşti, să Te vadă!
  62. 62. Trăim vremuri biblice 62 Dumnezeu face şi azi minuni Pe Core şi pe so ii lui, din Biblie, i-a înghi it pământul. O aşa minune s-a întâmplat şi în cutremurul din Bulgaria, din anul 1928 Vorbind astă-vară cu un om din popor, acesta îmi zicea: – Oare de ce nu mai face Dumnezeu şi azi atare minune, ca în Biblie? Poate atunci oame- nii s-ar mai înfricoşa şi s-ar mai lăsa de răută i. – O, dragul meu, i-am răspuns, Dumnezeu face şi azi minuni. Vremurile noastre sunt pline de fel de fel de minuni şi arătări cereşti. Numai cât oamenii n-au ochi sufleteşti să le vadă… În primăvara anului 1928, a fost un puter- nic cutremur de pământ în Bulgaria şi în Gre- cia. Cutremurul s-a sim it şi în partea sudică a ării noastre. Două luni a inut acest cutremur. Sute de oameni au pierit în el. Sate şi oraşe au fost pustiite. Multe amănunte înfricoşătoare s-au petrecut cu acest prilej. Cu prilejul acestui cutremur s-au petre- cut minuni tot atât de mari ca şi cele din Bi- blie. Într-un loc ne spune Biblia că pe Core şi pe so ii lui i-a înghi it pământul de vii. Se răsculaseră împotriva lui Moise „şi pământul
  63. 63. Preot Iosif TRIFA 63 de sub ei şi-a deschis gura şi i-a înghi it pe ei şi casele lor împreună cu toate averile lor şi pământul i-a acoperit de tot. Un foc a ieşit de la Domnul şi a mistuit două sute cinzeci de oameni şi tot Israelul a fugit, strigând: Să fu- gim ca să nu ne înghită pământul” (Num 16); (imaginea de mai jos arată această înfrico- şată minune şi pedeapsă cerească). Mare şi înfricoşată a fost minunea aceas- ta. Ei, bine. O astfel de minune s-a petrecut şi în Bulgaria în zilele noastre şi în vecinătatea noastră.
  64. 64. Trăim vremuri biblice 64 Iată ce a scris un trimis al ziarului «Uni- versul», care a fost la fa a locului unde s-a pe- trecut cutremurul: Am fost într-un sat, scrie gazetarul, distrus cu totul de cutremur, în satul Papazil. ăranii de acolo mi-au istorisit prăpădul astfel: Primul cutremur l-am sim it în sâmbăta Paş- tilor. Pagube prea mari n-a făcut. Miercuri, în 18 aprilie, la vreo două-trei ceasuri după ce se în- noptase, o nouă zguduitură, înso ită de bubui- turi, ne trezi buimăci i din somn. Într-o clipă fu- girăm care încotro, pe câmp şi prin grădini. În adâncul pământului se auzi o rostogoli- re de bubuituri ca un tunet grozav, ca un clo- pot uriaş. Vitele mugeau şi nechezau înspăi- mântător, cele legate rupseseră funiile şi toate porniră razna, ca zăpăcite, galopând către por i şi înapoindu-se de unde plecaseră. Câi- nii urlau sinistru, a pustiu. Femeile şi copiii ipau şi se tânguiau, bătrânii căzură la pă- mânt, bătând cu frun ile pământul. Sub ochii noştri aveam vedenii apocaliptice, din vremu- rile de mânie cerească. Deodată pământul prinse să se zgâl âie. Zguduiturile legănau pământul şi oamenii, voind să umble, se împleticeau ca pe puntea unui vapor prins de furtună în larg. Mul i au fost trânti i la pământ. Nu se mai auzea nici un glas, deşi toată lumea ipa, gemea, se jeluia.
  65. 65. Preot Iosif TRIFA 65 Tunetele subpământene se înte iră, iar casele se prăbuşeau cu huruiri asurzitoare. Şi oame- nii nici nu se mai zăriră între ei. Un nor gros de praf, ieşind din dărâmături, orbi cele câteva lumini din sat. În întunericul deplin, oamenii înlemniră. Nimeni nu gândea să se mişte, fie- care, în spaima lui, socotind că poate pămân- tul se scufundase şi dacă avea să se mişte, ar fi căzut în vreo gură nevăzută a pământului. De la o vreme zguduirea slăbi. Încetă şi prăbuşirea clădirilor. Numai artileria grea de sub pământ îşi continua bubuiturile. Gemete şi horcăieli răzbeau sinistre de pretutindeni. Într-un col al satului cineva flu- iera din răsputeri, strident, alarmant: era un ăran ce-şi pierduse min ile şi, în nebunia lui, încerca să întreacă cu fluierul lui tunetul din adâncul pământului. De la un timp bubuiturile mai încetară. Părin ii şi copiii începură a se striga între ei şi alergau unii la al ii, uitând de frica pământului şi îmbră işându-se de bucu- ria întâlnirii. Când s-a luminat de ziuă, o privelişte înfio- rătoare văzură ochii noştri. Satul era una cu pământul. Mul i îşi aflară moartea sub dărâ- mături. Al ii, şi mai mul i, erau răni i. Într-un loc pământul înghi ise cu totul cinci case şi câ iva oameni. Un ăran, cu picioarele frânte, ghemuit pe
  66. 66. Trăim vremuri biblice 66 marginea unei gropi, povesti că „l-a înghi it pă- mântul şi apoi l-a azvârlit afară”. Mamă-sa fu- sese de asemenea aruncată, din căru a în care dormea, în aceeaşi groapă şi, printr-o minune, rochia i s-a prins într-un cui dintr-o grindă răsturnată peste gura gropii şi femeia, în ne- sim ire, a rămas spânzurată până la ziuă, când oamenii au scos-o şi au readus-o la via ă. Un jandarm a fost găsit prins până la brâu într-o crăpătură a pământului. La ziuă oamenii au săpat pământul şi l-au scos nevătămat. Într-o mul ime de locuri, pământul s-a deschis şi a înghi it case şi oameni. În orăşelul Cirpan, pământul a înghi it patru case cu oa- meni cu tot. Strigătele celor înghi i i se auzeau din adâncul pământului. Pe urmă, pământul s-a închis şi vaietele s-au stins. Într-o casă cu etaj din Filipopoli, trei oa- meni care se rugau în clipele cutremurului s-au trezit coborâ i în adâncul pivni ei cu odaie cu tot, aşa cum se rugau, nevătăma i. Într-un sat s-a năruit biserica, dar crucea din vârful turnului a rămas neatinsă înfiptă în vârful mormanului de ruine, ca şi când atare mână ar fi făcut acest lucru. Gazetele au fost pline de astfel de minuni. Cine a zis dar că Dumnezeu nu mai face minuni? Domnul Dumnezeu face şi azi minuni, tot atât de înfricoşătoare şi minunate ca şi cele
  67. 67. Preot Iosif TRIFA 67 din Biblie. Pe Core şi pe so ii lui, din Biblie, i-a înghi it pământul de vii. Acelaşi lucru s-a în- tâmplat şi în Bulgaria, în vecinătatea noastră chiar în zilele noastre. Domnul vorbeşte şi azi prin fel de fel de mi- nuni şi arătări înfricoşate şi prin ele ne cheamă să ne lăsăm de răută i. Dar oamenii nu vor să le în eleagă, nu se înfricoşează şi de păcate nu se lasă. Vremurile noastre sunt pline de fel de fel de semne şi arătări. „Şi voi, oamenilor, nu vă spăimânta i de semnele cerului?” (Ier 10, 2) Vai celor ce nici în ceasul acesta, în ceasul al doisprezecelea, nu se înfricoşează şi de rău- tă i nu se lasă!
  68. 68. Trăim vremuri biblice 68 Învăţături din cutremurul din Balcani Vitele şi şoarecii au scăpat, dar oamenii ba În primăvara anului 1928 a fost un groaz- nic cutremur de pământ în Bulgaria. Prăpădul acesta are multe amănunte pline de învă ături. Iată alături unul mult spunător: În timpul cutremurului din Bulgaria s-a adeverit că vitele presimt prăpădul cutremu- rului. Un sat a fost distrus. În preseara prăpă- dului, vitele au lat-o razna la câmp. Aşişderea şi şoarecii au părăsit casele, ieşind afară la câmp. Noaptea a venit prăpădul. Vitele şi şoa- recii au scăpat, dar oamenii ba. Această întâmplare întăreşte şi istoria cu potopul lui Noe. Necredincioşii spun: Cum s-a putut să intre în corabia lui Noe atâtea ani- male sălbatice? Cine le-a strâns şi cine le-a băgat în corabie? Întâmplarea din Bulgaria, iată, ne dă răspunsul: le-a băgat în corabie presim irea prăpădului. Animalele au presim-
  69. 69. Preot Iosif TRIFA 69 it potopul şi au intrat degrabă în corabie. Ele s-au mântuit, dar oamenii ba. Se ridică însă întrebarea: se poate oare ca animalele să fie înzestrate cu sim uri mai alese decât omul? Se poate oare ca şoarecele, cel mai mic, să ştie mai mult decât omul, cel făcut du- pă chipul şi asemănarea lui Dumnezeu? La această întrebare, un mare învă at creş- tin răspunde: Şi omul a avut acest sim al pre- sim irilor. L-a avut şi l-a pierdut. L-a pierdut tocindu-şi puterile sufleteşti cu fel de fel de patimi rele. Prin păcat, omul a pierdut o mare parte din zestrea sufletească ce a avut-o de la
  70. 70. Trăim vremuri biblice 70 Dumnezeu. Între acestea a pierdut şi presim i- rea dezastrelor. Numai cei credincioşi mai au o parte din această zestre. Se şi vede acest lucru: lumea e plină de semne şi arătări cereşti, dar câ i se spăimântă de ele? Şi câ i intră în „corabie”? Vremurile noastre sunt chemarea Domnului Dumnezeu să intrăm îndată în corabia mântui- rii. Vremurile noastre sunt strigarea ce s-a auzit în timpul potopului: „Noe, intră în corabie tu şi toată casa ta”. Trăim vremuri în care parcă ce- rul şi pământul strigă către noi: Oameni buni, intra i îndată în corabia mântuirii! Cutremurul din Turcia În anul 1939, un groaznic cutremur a zgu- duit ara turcească, pe o întindere de pământ cât jumătate din ara noastră. Au fost zeci de mii de mor i, 12 oraşe şi peste 80 de sate com- plet distruse. Localită i în plină dezvoltare şi capitale de jude , dintre care şi vestitul oraş Kayserî (fosta Cezarea Capadociei) au fost şterse de pe fa a pământului. Şi foamete mare a cuprins fiin ele rămase sub cerul liber, fără adăpost şi în gerul cel mai cumplit, fără hrană.
  71. 71. Preot Iosif TRIFA 71 Dar, mai mult, în centrul regiunii unde a fost groaznicul cutremur, lângă muntele vulca- nic Eergias, înalt de 4000 metri, se înal ă muntele vulcanic Ararat, cu o înăl ime de peste 5000 de metri (munte pe care s-a oprit corabia lui Noe după cele 40 de zile şi nop i de potop); dar, de această dată muntele n-a mai fost locul de scăpare, ci el a aruncat valuri de foc şi pu- cioasă, iar lumea îngrozită a fost prinsă de un mare potop de ape din râurile ce se revărsau. De pe tărâmurile biblice s-a ridicat, sub ochii noştri, un semn mare. Araratul biblic a vărsat din adâncurile lui valuri de foc şi de pu- cioasă. Vremurile noastre sunt strigarea ce s-a auzit în vremea potopului. Trăim vremuri biblice, „şi voi, oamenilor, nu vă spăimânta i de semnele cerului?” vai celor ce nici în ceasul al 12-lea nu se în- fricoşează şi de răută i nu se lasă. Marele cutremur din România Dintre multele semne cereşti care s-au arătat şi în ara noastră, cutremurul din 10 noiembrie 1940 a fost dintre cele mai grozave. A fost cutremurul cel mai nimicitor care s-a abătut vreodată asupra ării noastre. Sute şi
  72. 72. Trăim vremuri biblice 72 mii de case au fost dărâmate, sute de oameni au fost omorâ i. Orăşelul Panciu din jude ul Putna a fost complet dărâmat. Şi chiar Bucureştiul, capitala ării, a fost încercat nespus de greu. A fost grozavă îndeosebi completa dărâma- re a uriaşei case cu unsprezece etaje numită «Carlton», de sub dărâmăturile căreia s-au scos peste 100 de mor i. Acest cutremur care a urmat îndată după groaznicul cutremur din Turcia, unde s-au dă- râmat chiar localită i biblice, a îngrozit şi a pus pe gânduri lumea toată. În fa a acestor semne cereşti, acei care au avut urechi să audă şi ochi să vadă s-au întors către Dumnezeu. Copilaşul Andrei, care a scăpat cu via ă din dărâmăturile casei «Carlton» a dat lumii cea mia frumoasă lec ie, răspunzând ziariştilor care-l întrebau despre cum a scăpat, prin următoarea scrisoare: „Dumnezeu a auzit rugăciunile mele, ne-a scăpat de la moarte, mul umesc lui Dum- nezeu...” (Andrei Aubert, cl. a II-a primară) Copii şi bătrâni s-au întors cu frică la Dum- nezeu. În fa a acestei nenorociri, omul s-a văzut cât este de mic şi s-a întors la Dumnezeu. Ce mai aşteptăm noi astăzi? Nici tu, dragă cititorule, auzind despre a- cest semn ceresc, n-ai părăsit încă fărădelegile, întorcându-te cu adevărat la Dumnezeu?
  73. 73. Preot Iosif TRIFA 73 Ştiinţa şi arătările cereşti Ştiin a se sileşte să explice pe „cale natu- rală” toate semnele şi arătările cereşti (şi se si- leşte „să combată şi supersti ia poporului”). Despre ploile de cenuşă din primăvara anului 1928, învă a ii spuneau la început că provin din nori de nisip aduşi de vânturi de prin ste- pele Rusiei sau de prin… pustiul Saharei. Însă cercetătorii aflară a doua zi că cenuşa căzută era de „natură vulcanică”, adică nu ni- sip, ci tocmai cenuşă de care au vulcanii. La asta, învă a ii au sucit-o, spunând că cenuşa a fost adusă de vânturi de la cine ştie ce vulcan de prin „mari depărtări”. Ploile de cenuşă s-au repetat în iarna anu- lui 1929, în luna februarie. Şi de data asta se grăbiră unii învă a i, motivând tot cu „nisipul” din stepele Rusiei, dar se încurcară; pentru că prin stepele Rusiei era zăpadă de trei-patru metri. A rămas iarăşi explica ia cu ceva vulcani din „mari depărtări”. Pe lângă asta, în 15 februarie 1929, la Chi- şinău şi prin alte locuri din Basarabia a căzut
  74. 74. Trăim vremuri biblice 74 zăpadă roşie. De data asta, ştiin a nu s-a prea grăbit să-şi spună cuvântul. Tot cam aşa a pă it ştiin a şi cu explica ia cutremurelor de pământ. Dăm mai jos două mult-grăitoare întâmplări: Cu prilejul cutremurului de pământ din Bulgaria, trimisul unui ziar din Bucureşti a cules o ştire despre următoarea întâmplare: A doua zi de Paşte, o ceată de geologi – şi străini şi bulgari – cercetători ai scoar ei pă- mântului şi ai cutremurelor, au sosit cu au- tomobilul din Sofia în oraşul Stara-Zagora, unde fusese cutremurul. Sosind la fa a locu- lui, şi-au instalat pe pământ aparatele lor şi au început a face fel de fel de desene şi cal- cule. După o muncă de trei ore, au vestit po- porului că perioada oscila iilor s-a sfârşit (adică pământul şi-a isprăvit lucrarea, terme- nul clătinărilor a trecut). Geologii s-au pus apoi la masă să ia prânzul. Dar tocmai în clipele când s-apucară să mănânce, pământul se zgudui cu furie de trei ori. Masa se răsturnă şi supa sări în fa a mân- cătorilor. Bravii geologi puseră mâna repede pe unelte şi se repeziră în galop la automobile şi părăsiră în fugă oraşul. Această întâmplare este şi ea o mărturie despre neputin a omului şi a ştiin ei în fa a puterii lui Dumnezeu. La ocoşelile învă a ilor
  75. 75. Preot Iosif TRIFA 75 din Stara-Zagora a răspuns pământul, zicân- du-le parcă: „Şi tu, omule, o biată furnică, te apuci să explici şi să profe eşti lucruri în care singur Dumnezeu are cuvântul şi puterea”. Mai bune prevestitoare ale cutremurului s-au adeverit a fi vitele. Vitele presimt cu ceasuri înainte cutremurul. Se umplu de nelinişte. A- leargă încoace şi încolo, iar câinii urlă a pustiu. ărani bătrâni din Bulgaria, care au mai trecut prin cutremure, s-au orientat după neli- niştea vitelor. Se aminteşte despre un sat dis- trus, unde oamenii au scăpat prin observarea
  76. 76. Trăim vremuri biblice 76 acestei nelinişti. Seara vitele arătau o nelinişte bătătoare la ochi şi câinii urlau. Atunci bătrâ- nii satului au zis: „Ăsta nu e semn bun; ăsta e semn de cutremur… Să dormim în noaptea asta afară din case”… S-au culcat pe afară; noaptea a venit pră- pădul, a distrus casele, dar ei au scăpat cu vi- a ă. În vremea asta, lumea de la oraş, ascul- tând de comunicatele „liniştitoare” ale învă a- ilor, s-au culcat prin case şi mul i au pierit. „Comunicatele” vitelor s-au adeverit mult mai de pre decât comunicatele seismologilor. Este şi întâmplarea aceasta o mărturie des- pre neputin a ştiin ei în fa a puterii lui Dum- nezeu. Sunt hotare în fa a cărora ştiin a trebuie să îşi pună uneltele jos şi să îngenuncheze îm- preună cu noi în fa a lui Dumnezeu cel Atot- puternic, Făcătorul cerului şi al pământului.
  77. 77. Preot Iosif TRIFA 77 „Iar în vremurile din urmă...” (I Tim 4, 1) Vor fi şi semne false. Să nu da i crezare oricărui duh Dar mai jos, să spunem ceva şi despre semnele cereşti false. Un copil al lui Dumnezeu trebuie să citească Biblia şi în ceea ce vede şi aude. Aşa am făcut şi eu tâlcul acesta în trenul de la Sibiu la Bucureşti. În gara Copşa, aştept un ceas după accele- ratul de Bucureşti. În vremea asta, mă strecor în sala de aşteptare a poporului. Îmi place tot- deauna să aflu ce vorbeşte, ce gândeşte şi cum vede lumea poporul. E popor mult în gară, spo- rit şi de solda i care se întorc acasă de la ma- nevre. Mă apropii de un grup care discuta ceva aprins. Aflu că vorbesc despre minuni şi ară- tări cereşti. Un soldat bănă ean spune că la ei în Banat s-a ivit un bou care vorbeşte. Cică un ăran a început să-şi bată un bou care nu trăgea. şi boul s-a întors către el, zicându-i: „Până acum am tras eu, de acum vei trage tu”... Soldatul istorisea plin de convingere
  78. 78. Trăim vremuri biblice 78 această minune. Şi lumea credea. Azi e plin Banatul de zvonul acestei „minuni”. Un alt călător spunea despre „minunea” care colindă de mult prin unele păr i din Olte- nia şi sudul Ardealului. E vorba despre un preot din jude ul Gorj care n-a vrut să îngroape pruncul unui om să- rac până nu i se achită taxa. Tocmai în timpul ăsta, omul sărac a găsit o comoară de galbeni şi i-a dus preotului un galben pentru îngropă- ciune, spunându-i şi cum a dat norocul peste el de a găsit galbenii. Noaptea, preotul şi-a tras pe fa ă pielea unei bărbi de ap. Şi, ducându-se la fereastra omului, a strigat: „Eu sunt dracul şi am venit să-mi dai galbenii înapoi, căci sunt ai mei”. Omul a dat galbenii. Dar, ajungând acasă, preotul a văzut că nu mai poate lepăda barba cea de ap. A rămas cu barbă de ap şi umblă cu ea prin lume. I s-a spus şi la Maglavit că trebuie să o poarte trei ani de zile, drept canon. Un alt călător, din nordul ării, spunea despre un cal-nălucă ce se vede în unele păr i zburând peste dealuri în zorile şi amurgul zilei. Şi nechează de se îngrozeşte lumea. Şi obser- vam că oamenii credeau şi se îngrozeau. Poate se mai afla cineva cu atare minune, dar se anun ă sosirea acceleratului şi trebuie să plec.
  79. 79. Preot Iosif TRIFA 79 Urcat în tren, răsfoiesc ziarele şi, iată, aflu în ele încă o „minune”. Într-un ziar citesc: Câmpulung 16: Primul pretor din regiunea Podgoria, jude ul nostru, a raportat telefonic Pre- fecturii că o găină a femeii Sabina Gheorghe Cristea din Comuna Râncăciov a făcut un ou având imprimat pe coajă chipul Domnului Iisus Hristos şi o scriere indescifrabilă. Oul a fost de- pus în biserica satului. Întâmplarea a produs senza ie în întreaga regiune. Ajuns în gara Braşov, îmi cumpăr încă un ziar. Şi mai aflu şi aici o „minune”: Vaslui 14: Soldatul Nichita Gh. din reg. 25 „Mareşal Prezan”, originar din comuna Dragşeni din jude ul Vaslui, spune că, pe când făcea de santinelă noaptea, i S-a arătat Dumnezeu într-un tei din fa a postului şi i-a poruncit să spună la oameni să se pocăiască. Şi locul din fa a gheretei să fie inut curat, pe o rază de 5 metri. După aceasta, glasul i-a spus să dea alarma şi să scoată solda ii din corpul de gardă afară şi să facă câte trei mătănii. Nechita, spăimântat, a în- ceput să strige şi garda a ieşit afară. Vestea asta s-a răspândit îndată în întreg oraşul. Plecând mai departe cu trenul, mă gândesc în mine: dacă de la Sibiu până la Braşov aflai despre atâtea „arătări” şi „minuni”, apoi, desi- gur, ara va fi plină cu astfel de minuni. Desfac acum Biblia şi citesc:
  80. 80. Trăim vremuri biblice 80 „Căci va veni o vreme când oamenii îşi vor întoarce urechile de la adevăr şi se vor îndrepta către basme” (II Tim 4, 3). „Pentru cei ce sunt pe calea pierzării din pricină că n-au primit dragostea adevărului ca să fie mântui i, Dum- nezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună, pentru ca to i cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiui- re, să fie osândi i (II Tes 2, 10-12). Ce mult spune acest loc din Biblie! Cu- vântul lui Dumnezeu spune lămurit că, în vremurile din urmă, oamenii vor crede în tot felul de basme şi amăgiri şi se vor spăimânta. Dar această spaimă nu va fi spre mântuire, ci spre osânda celor nelegiui i. De ce oare aceas- tă aspră sentin ă? Au nu este bine că oamenii se cutremură şi se îngrozesc? Ba da! Dar asta vine după ce omul n-a vrut să creadă în dra- gostea adevărului; în minunile ce le-a făcut Dumnezeu pentru mântuirea noastră. Faptul că oamenii cred cu putere în fel de fel de bas- me şi amăgiri trage după sine mustrarea ce- rească: Vezi, omule! Tu po i crede... Tu ai pu- tut crede în fel de fel de basme. Dar n-ai cre- zut în Cuvântul Meu, în Jertfa Fiului Meu, în solia Fiului Meu... Bogatul din Evanghelia lui Lazăr cerea de la Dumnezeu să meargă în lume un om înviat
  81. 81. Preot Iosif TRIFA 81 din mor i – şi atunci oamenii vor crede şi se vor pocăi. „Au acolo pe Moise şi pe prooroci”, i-a răs- puns Dumnezeu. Acelaşi răspuns îl dă Dumnezeu şi azi, cu deosebire că El zice azi: Au acolo Cuvântul Meu, Cartea Mea... au acolo solia Fiului Meu... L-am trimis în lume pe Fiul Meu... L-am omo- rât şi L-am înviat din mor i pe Fiul Meu cel scump pentru voi şi mântuirea voastră... Dacă nu crede i şi nu vă înfiora i de această înfrico- şată Minune, atunci totul e în zadar... mântui- rea voastră e pierdută... Aşa e şi cu „minunile” şi „arătările” de azi. De-ar grăi to i caii din lumea asta – cei nelegi- ui i nu s-ar mântui. Chiar spaima şi cutremu- rul lor le va fi spre osândă, căci au crezut într- o minciună, dar n-au crezut în dragostea ade- vărului şi nu s-au înspăimântat de Minunea cea mare de la dealul Golgotei. (Dealtfel, un frate preot îmi spunea din experien a lui pasto- rală că, spaimele ce s-au ivit în timpul din ur- mă cu convertesc, ci fac numai un cutremur trecător. Se îngrozesc oamenii, plâng chiar, dar pe urmă se întorc iarăşi la păcatele lor...) Şi încă ceva. Basmele şi vedeniile care cir- culă azi sunt şi o mare ispită religioasă. Ele atrag încetul cu încetul privirea oamenilor de la Iisus cel Răstignit. O probă ar adeveri deplin
  82. 82. Trăim vremuri biblice 82 acest lucru. Dacă la o mică depărtare s-ar ridi- ca două amvoane, de la unul să se vorbească despre Golgota şi Iisus cel Răstignit, iar de la celălalt, despre boii şi caii care grăiesc – apoi eu cred că amvonul cu caii şi boii care grăiesc ar fi plin de ascultători. Dar la Minunea Golgo- tei n-ar asculta nimeni. Oamenii caută o mi- nune mai mare decât asta. Vine sfârşitul! Vine ispita religioasă, care I-l fură omului – aşa, pe nesim ite – pe Iisus cel Răstignit. Deci, fra ii mei, mai mult ca oricând în zilele noastre, cu ochii intă la Iisus cel Răs- tignit. Cu ochi intă la Cuvântul lui Dumne- zeu: „Preaiubi ilor! Să nu da i crezare orică- rui duh. Ci să cerceta i duhurile dacă sunt de la Dumnezeu. Iar duhul lui Dumnezeu să-L cunoaşte i după aceasta: orice duh care nu-L mărturiseşte pe Iisus nu este de la Dum- nezeu” (I In 4, 1-3).
  83. 83. Preot Iosif TRIFA 83 Trăim vremuri biblice Se apropie anul 2000. Tropăie prin lume caii apocaliptici… se bat împără iile, se ridică „fiarele” şi hălăduie Antihrist În poporul nostru s-a păstrat o vorbă de ve- chime şi de adâncime biblică. „O mie de ani va trece, dar a doua nu se va împlini – şi atunci va veni sfârşitul. şi iată, vremea arată că este ceva în această vorbă. Hotărât, miroase ceva prin lume a vremurile de apoi. Se simte ceva din apropierea sfârşitului. Până la anul 2000 mai este numai o via ă de om şi cine va trăi va vedea semne şi arătări tot mai înfricoşate. Hotărât, trăim vremuri biblice. Cei patru cai apocaliptici de la Apocalipsa, capitolul 16 tropăie azi prin lume.„Calul cel roşu” a luat pa- cea de pe pământ. „Calul cel negru ine în mâ- nă „cumpăna” crizelor şi a greută ilor, iar după el vine „calul cel galben” cu sabie, foamete şi moarte (Apoc 16, 1-10). Lumea se miră de ceea ce se petrece azi în lume. Dar, dacă lumea ar citi Biblia, ar afla în- dată şi ar în elege îndată toate frământările vremurilor noastre. Căci Cuvântul lui Dumne-
  84. 84. Trăim vremuri biblice 84 zeu ne-a lăsat amănun it şi lămurit toate sem- nele şi arătările vremurilor de apoi. Semnele şi arătările vremurilor noastre nu mai sunt un „Mene, Tekel, Fares” din vremea lui Daniel pro- orocul, ci ele sunt pece i biblice care se desfac sub ochii noştri. Niciodată cele profe ite la Matei 24 nu s-au potrivit aşa de bine ca în vremurile şi la oame- nii de azi. Avem toate semnele de la Matei 24: războaie, cutremure de pământ, bătălia împă- ră iilor, răcirea dragostei, ivirea hristoşilor min- cinoşi etc… Se ridică în lume şi fiarele apocaliptice (Apoc 13, 1). Şi, peste toate, avem semnul cel mai sigur al apropierii sfârşitului: stricăciuni sufleteşti şi fărădelegi mai grozave ca oricând. Cu adevărat, Antihristul hălăduie azi prin lu- me. „Copilaşilor, a i auzit că vine Antihristul… el este acum chiar în lume” (I In 2, 18 şi 4, 3). Trăim parcă plăgile Egiptului Biblia ne spune că odinioară Domnul Dum- nezeu a pedepsit cu zece plăgi pe Faraon cel trufaş şi pe egiptenii lui. Fiecare plagă era o chemare a Domnului Dumnezeu. Era un fel de înfricoşătoare arătare şi minune cerească.
  85. 85. Preot Iosif TRIFA 85 Cele zece plăgi au început cu minunea pe- trecută când Moise şi Aron se prezentară în fa a lui Faraon şi prefăcură toiagul în şarpe şi şarpele în toiag (imaginea de alături arată această minune). Şi ce-au făcut Faraon şi egiptenii în fa a celor zece înfricoşătoare minuni şi arătări ce- reşti? Exact ceea ce facem noi azi. S-au spăi- mântat de ele, au făgăduit ascultare, dar n-au ascultat. Spaima lui Faraon inea numai până când şarpele şi celelalte plăgi stăteau cu gura căs- cată spre el şi apoi iar se învârtoşa să nu as-
  86. 86. Trăim vremuri biblice 86 culte porunca Domnului. De câte ori sosea o plagă, Faraon făgăduia ascultare, dar îndată ce trecea plaga, „văzând că are uşurare, i se în- vârtoşa inima şi nu asculta”. Exact aşa parcă se petrece şi cu noi. De la război încoace, cu adevărat, parcă şi noi trăim plăgile Egiptului. Abia se gată un ne- caz şi altul şi mai mare soseşte. Abia scăpăm dintr-un rău şi altul, mai mare, ne ajunge. De câ iva ani încoace, Domnul vorbeşte cu noi prin fel de fel de pedepse şi plăgi, aşa cum vorbea odinioară către Faraon prin Moi- se şi Aron. Între plăgile Egiptului a fost plaga cu sân- gele, cu broaştele, cu musca câinească, cu ci- uma vitelor, cu vărsatul negru, cu grindina şi focul, cu lăcustele şi altele (Exod, capitolele 7, 8, 9 şi 10). Trăim parcă şi noi astfel de plăgi. După „plaga sângelui” (războiul), veni plaga cu gripa, cu scumpetea, cu musca columbacă, cu valuri de foc iarna şi valuri de ger iarna, cu secete cumplite, cu furtuni şi uragane grozave şi al- tele multe. Câte plăgi trecură peste noi de la război în- coace şi câte poate vor mai trece, căci semnele sunt mai mult de rău decât de bine. Prin aceste plăgi, Domnul Dumnezeu vor- beşte cu noi, însă noi ne vedem înainte de pă- cate şi răută i.
  87. 87. Preot Iosif TRIFA 87 Domnul Dumnezeu a început a vorbi cu noi şi prin fel de fel de înfricoşătoare semne şi arătări cereşti: ploi de cenuşă, cutremure de pământ, uragane etc. Ca odinioară Moise şi Aron în fa a lui Faraon cel împietrit, aşa şi Domnul Dumnezeu a făcut minuni în fa a noas- tră: a schimbat ploaia în cenuşă, zăpada cea albă în zăpadă roşie. Iar noi ce facem? Exact ceea ce făcea odi- nioară Faraon şi egiptenii. Sim im plăgile, dar nu ascultăm chemarea lor. Vedem sem- nele şi arătările cereşti, ne spăimântăm de ele, dar de răută i nu ne lăsăm, nu vrem să ne îndreptăm. „Şi, văzând Faraon că are uşurare, i se în- vârtoşa inima şi nu asculta” (Exod 8, 15). Aşa şi noi: făgăduim îndreptare numai până când ne îmblăteşte pedeapsa cerului de sus, dar, în- dată ce se uşurează pedeapsa, uităm de în- dreptare. Şi zicem: „suntem scăpa i”; şi iarăşi facem tot aceleaşi urâciuni (Ier 7, 10). Istoria celor şapte chefuitori Am citit un mic teatru în limba germană intitulat „Potopul”. Oglindeşte admirabil vremu- rile şi oamenii de azi. Iată-i pe scurt cuprinsul:
  88. 88. Trăim vremuri biblice 88 Şapte oameni se pun într-o noapte pe chef la o crâşmă. Afară plouă. Înăuntru oamenii beau, răcnesc şi suduie, „întrecându-se a se arăta unul mai al dracului decât celălalt”. Dar afară ploaia se înte eşte. S-aude vuietul valu- rilor. E inunda ie. Nu mai e chip de plecare. Crâşma e înconjurată de valuri fioroase. Vese- lia a amu it. Înjurăturile au încetat. Apa creşte văzând cu ochii. Cei şapte încep a se certa: „Tu m-ai îndemnat să vin astăzi la cârciumă…” „Tu nu m-ai lăsat să plec mai devreme”… De la sfadă, lucrul ajunge la bătaie. Zboară scaunele, palmele, „dumnezei” şi pumnii. Dar deodată, uşa crâşmei e izbită în lături cu putere. Apele năvălesc cu furie înăuntru. E potop. Orice încercare de scăpare e zadarnică. Cei şapte se umplu de spaima mor ii. Bătaia deodată încetează. Stau în fa a mor ii şi iată-i schimba i cu desăvârşire. Mâinile lor se împre- ună în semn de rugăciune. Simt deasupra lor fâlfâirile mor ii. Se apropie unii de al ii… nu mai sunt duşmani. Sunt fra i. Plâng şi se roagă cu lacrimi fierbin i. Se îmbră işează. În fa a mor ii parcă s-a topit tot răul şi toată ticăloşia din ei. Dar deodată, ploaia încetează. Apele încep a scădea. Zorile se ivesc. Primejdia a trecut, cei şapte au scăpat. Şi oare ce fac cei scăpa i din gura mor ii? Au plecat căi i? Da’ de unde! Ei îşi ziseră:
  89. 89. Preot Iosif TRIFA 89 „Scăparăm de potop… a naibii mai fu şi furtu- na asta… Bine că scăparăm cu atât… Pentru asta se face să mai bem una şi să ne bucu- răm… să-i tragem un adălmaş”. Şi, de bucuria scăpării, cei şapte mai tra- seră o noapte de chef. Florile din sufletele lor repede s-au ofilit. Au devenit iarăşi ceea ce au fost mai înainte: „unul mai al dracului decât celălalt”, cum îi intitulează neam ul. Cam în chipul celor şapte chefuitori sun- tem şi noi. Suntem oamenii lui Dumnezeu, plini de dragoste şi iubire fră ească, numai pâ- nă ce peste capul nostru plouă cenuşă, grindi- nă şi alte urgii, iar sub picioare se cutremură pământul. Dar îndată ce scăpăm de urgia ce- rească, facem iarăşi tot aceleaşi urâciuni. Din frontul războiului îmi scria un popo- rean că, de va scăpa, apoi trei sferturi din via a lui va petrece în rugăciune. L-am văzut după război, izbind cu mâna în masa unui birt şi suduind de cele sfinte de te lua o groază. În Moldova, pe timpul când se întunecase ziua la amiază şi ploua cu cenuşă, oamenii au tras clopotele şi s-au strâns în biserici. Însă peste câteva zile, răsunau iarăşi crâşmele şi păcatele. Ne spăimântăm de semnele cerului, dar nu ne îndreptăm.
  90. 90. Trăim vremuri biblice 90 Neascultarea lui Faraon s-a gătat cu pieire în valurile Mării Roşii. Acesta e şi azi sfârşitul neascultării de Dumnezeu: pieirea în valurile pierzării sufleteşti. Vremurile noastre sunt vremuri biblice, sunt vremuri prin care Dom- nul Dumnezeu vorbeşte cu noi. Câ i însă aud şi ascultă chemările Domnului?
  91. 91. Preot Iosif TRIFA 91 Iosif tâlcuieşte visul lui Faraon, cu cele şapte vaci slabe şi cu cele şapte spice goale Imaginea de mai jos arată cunoscuta isto- rie din Biblie, când Faraon a visat visul cu cele şapte vaci slabe care au înghi it pe cele grase şi cu cele şapte spice goale care au în- ghi it pe cele pline.
  92. 92. Trăim vremuri biblice 92 Faraon „s-a tulburat” pentru acest vis şi, trimi ând, a chemat pe to i tâlcuitorii Egiptului şi pe to i în elep ii lui, dar nimeni n-a putut să tâlcuiască visul. Atunci au adus din temni ă în fa a lui Fa- raon pe Iosif, care singur a putut tâlcui acest vis spunând că cele şapte vaci slabe şi cele şapte spice goale înseamnă şapte ani de foa- mete pentru Egipt (citi i pe larg această istorie la Facere, capitolul 41). Istoria lui Faraon, cu visurile lui, este plină de în eles şi pentru noi şi vremurile noastre. Faraon cu visurile lui stă în fa a noastră ca o predică vie şi grăitoare. De ani de zile trăim şi noi vremuri de grele încercări, trăim vremuri cu fel de fel de arătări şi semne cereşti. Trăim vremuri pline de spai- mă şi de groază pentru ziua de mâine. Scăpăm dintr-o încercare şi dăm peste alta şi mai grea. Se pare că se plineşte şi în zilele noastre visul lui Faraon, cu vacile cele slabe şi spicele cele goale. Pe an ce merge, pe zi ce merge sporesc „spicele goale” şi „vacile slabe “, sporesc lipsu- rile, greută ile, necazurile. De ani de zile mergem din rău în mai rău. Încep parcă anii cu „spicele cele goale” şi cu „vacile cele slabe”. Prin Basarabia a fost secetă trei ani de-a rândul. În al treilea an – iarna 1928-1929 – a
  93. 93. Preot Iosif TRIFA 93 fost primejdie de foamete. Guvernul a trebuit să ia măsuri pentru cei înfometa i. În vara anului 1928 a fost o secetă grozavă, un val de foc care a distrus pe alocuri porumbul şi se- mănăturile. Prin unele păr i din Vechiul Regat a fost primejdie de foamete. A trebuit luate mă- suri pentru cei înfometa i. În mare criză de nutre , au suferit în anii din urmă şi vitele. Cine ştie de nu s-ar începe şi nişte ani cu „spicele goale” şi cu „vacile slabe”, de care să ne ferească bunul Dumnezeu. Vremurile şi încercările ce le trăim ar tre- bui să ne pună şi pe noi pe gânduri, ca pe Fa- raon din Biblie. Ca Faraon din Biblie, aşa ar trebui să ne întrebăm şi noi, oare ce înseamnă aceste vre- muri de grea încercare?… Oare ce vrea Dum- nezeu cu noi?… Însă oamenii nici habar n-au de aceste lu- cruri. Trăim vremuri biblice. Se plinesc Scrip- turi sub ochii noştri, dar oamenii nici habar n-au. Faraon s-a speriat pentru un vis; noi ve- dem visul cu ochii şi nu ne speriem, ci stăm li- nişti i în păcatele şi răută ile noastre. În elep ii Egiptului n-au putut tâlcui visul lui Faraon, cu cele şapte spice. Nici în elep ii vremurilor noastre nu pot tâlcui semnele, ară- tările şi încercările vremurilor noastre.
  94. 94. Trăim vremuri biblice 94 Acest lucru îl poate face numai credin a. Credin a spune şi strigă că semnele şi încercă- rile vremurilor noastre sunt pedeapsa cerului de sus pentru fărădelegile noastre şi sunt chemarea cerului de sus de a ne lăsa de rău- tă i şi de a ne întoarce degrabă la Tatăl Ceresc. Ca un Iosif din Biblie, încercările vremuri- lor noastre stau în fa a noastră şi ne strigă: Oameni buni! Lăsa i-vă de răută i, lăsa i-vă în- dată de răută i, căci, altcum, vor veni peste voi încercări şi necazuri şi mai mari! Vremurile ce le trăim ar trebui să fie vre- muri de spaimă, de înfricoşare, de post, de ru- găciune şi de întoarcere la Dumnezeu. Însă, în loc de aceasta, vremurile noastre sunt vremuri de cumplite păcate şi fărădelegi.
  95. 95. Preot Iosif TRIFA 95 Greutăţile cresc în rând cu răutăţile Oriunde te-ai mişca printre oameni, la sate ca şi oraşe, dai peste plângeri, greută i, neca- zuri. La sate ca şi la oraşe s-aude acelaşi cân- tec: via a e tot mai grea, greută ile tot mai mari. Un lucru însă nu-l bagă de seamă oame- nii şi nu-l spune nimeni. Greută ile cresc în rând cu răută ile. Trăim vremuri grele pentru că suntem răi. Voi spune o pildă: Mai anul trecut am fost la casa şi moşia mea de la ară. Un om a venit să mă ducă cu căru a de la gară. Cât a inut drumul s-a jeluit mereu de greută i. Dar jelania nu-l împiedica să se oprească pu in la fiecare birt. Se tânguia omul de greută i, dar treaba asta nu-l împiedi- ca să-şi deschidă punga la fiecare cârciumă. Suduia ara şi cârmuitorii, însă lui nu-şi băga nici o vină că îşi bea banii şi mintea pe drum. Pe urmă, omul cel cu „jalbele” s-a îndobitocit de tot şi ne-a răsturnat cu căru a în drum. Căru aşul meu închipuia lumea de azi ce se tânguie de greută i şi necazuri, dar pe de altă parte se înfundă tot mai adânc în păcate

×