Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Mai lângă Domnul meu 1
Preot Iosif Trifa
Mai lângă Domnul meu
2 Preot IOSIF TRIFA
Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României
TRIFA, IOSIF
Mai lângă Domnul meu / Preot Iosif Trif...
Mai lângă Domnul meu 3
Preot Iosif Trifa
MAI LÂNGĂ
DOMNUL MEU
Edi ia a VI-a
Editura «Oastea Domnului», Sibiu
2003
4 Preot IOSIF TRIFA
Mai lângă Domnul meu 5
Cuvânt înainte
Cartea aceasta iese ca o chemare a sufletelor să se
apropie de Domnul şi Mântuitorul...
6 Preot IOSIF TRIFA
Cartea aceasta iese de sub tipar a patra oară; un
semn bun că a pătruns în suflete. Domnul să binecu-
...
Mai lângă Domnul meu 7
„Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi Eu vã
voi odihni pe voi“...
„Veni i la Mine to i cei osteni i ...
8 Preot IOSIF TRIFA
Undeva am citit despre un biet cerşetor care o via ă
întreagă a trăit în lipsuri şi mizerie. După moar...
Mai lângă Domnul meu 9
Apa mării, în sine, nu e bună de nimic: nici de bă-
ut, nici de udat pământul cu ea. Dar, îndată ce...
10 Preot IOSIF TRIFA
atunci cape i o linişte, o pace şi o putere sufletească pe
care nimeni şi nimic nu le pot lua de la t...
Mai lângă Domnul meu 11
Un rege din Fran a (Carol al IX-lea) l-a întrebat
odată pe un renumit scriitor (Torquato Tasso):
–...
12 Preot IOSIF TRIFA
mul umesc că nu m-ai lăsat să pier în această orbie. Î i
mul umesc pentru toate câte mi-ai făcut mie,...
Mai lângă Domnul meu 13
Suferinþa m-a adus la Domnul
Sunt treizeci şi cinci de ani de când am trecut şi
trec mereu prin sp...
14 Preot IOSIF TRIFA
place în căr ile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a
pus acolo prin suferin ă. Suferin a a fost „m...
Mai lângă Domnul meu 15
Diminea a s-a nimerit că tocmai trecea pe acolo
regele în inspec ie. Văzu scrisoarea, se înduioşă ...
16 Preot IOSIF TRIFA
„ªi s-a rezemat Ioan pe pieptul lui
Iisus...“
O, ce reazem dulce şi sfânt este acesta!
Istoria Cinei ...
Mai lângă Domnul meu 17
Să ne întoarcem privirile şi gândurile la Ioan, „în-
vă ăcelul cel iubit“, care stătea „rezemat la...
18 Preot IOSIF TRIFA
s-a prăbuşit pe neaşteptate. Cuibul casei mi s-a spart şi
a trebuit să plec în lume singur şi pribeag...
Mai lângă Domnul meu 19
sale. De l-ai muta într-un palat şi într-un leagăn de mă-
tase, el nu se simte liniştit şi bine de...
20 Preot IOSIF TRIFA
Apleacă-mă, Iisuse, la sfânt mormântul Tău,
ca să privesc de-aproape că-i mort păcatul meu.
O Iisuse,...
Mai lângă Domnul meu 21
Rugăciune
Iisuse, Preascumpul meu Mântuitor! Î i mul u-
mesc pentru toate câte mi-ai făcut mie, ca...
22 Preot IOSIF TRIFA
Mai lângă Domnul meu, mai lângă El
Un cântec preadulce-nvă at-am în lume,
Îl cânt pe tot locul, mereu...
Mai lângă Domnul meu 23
Din piatră, a făcut un tată
Undeva am citit o poveste din ările Răsăritului.
Un biet copilaş orfan...
24 Preot IOSIF TRIFA
„Pace vã las vouã, pacea Mea o dau vo-
uã; nu precum dã lumea vã dau Eu“
Ceea ce lipseşte omenirii şi...
Mai lângă Domnul meu 25
nostru. Sufletul îşi are şi el lipsurile lui şi cerin ele lui
pe care trebuie să le ascultăm. O pa...
26 Preot IOSIF TRIFA
Ceea ce ne tulbură şi via a noastră este păcatul. Pă-
catul este o sarcină grea ce apasă sufletul şi-...
Mai lângă Domnul meu 27
cea Apostolul Pavel: „Vă rugăm fierbinte – ca şi când
Dumnezeu v-ar îndemna prin noi – în numele l...
28 Preot IOSIF TRIFA
iar unde este păcat, acolo nu-i pace, ci necaz şi tulbu-
rare mare“.
Pacea cea adevărată nu e pacea p...
Mai lângă Domnul meu 29
toate grani ele şi toate uşile. Po i intra cu el oriunde.
Dar nu po i intra cu el în rai. Uşa raiu...
30 Preot IOSIF TRIFA
O, ce pace dulce şi sfântă dă Mântuitorul! Dar
această pace o poate sim i şi o poate avea numai cel c...
Mai lângă Domnul meu 31
„Rãmâneþi în Mine ºi Eu în voi... cãci fã-
rã Mine nu puteþi face nimic“
„Eu sunt vi a cea adevăra...
32 Preot IOSIF TRIFA
Pavel. Din înăl imea, din culmea acestei taine, a strigat
Apostolul Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu...
Mai lângă Domnul meu 33
2, 5). Iisus este marele nostru izvor de putere şi de via-
ă. Toată puterea vie ii noastre de creş...
34 Preot IOSIF TRIFA
de la un pom pădure să facă mere bune. Tăria şi pute-
rea unui creştin adevărat este legătura ce şi-a...
Mai lângă Domnul meu 35
rădelegilor. Ah, ce grozavă a fost via a mea fără Tine!
Mă întorc iarăşi la Tine, Preadulcele meu ...
36 Preot IOSIF TRIFA
„Iatã, stau la uºã ºi bat...“
„Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul
Meu şi va deschide ...
Mai lângă Domnul meu 37
dată Lui; stă sub ascultarea Lui şi cârma Lui. O via ă
creştinească fără această predare Domnului ...
38 Preot IOSIF TRIFA
Via a lor nu se schimbă şi nu se face mai bună
pentru că nu-L primesc pe Domnul, nu-L suferă pe
Domnu...
Mai lângă Domnul meu 39
– Numai singur, părinte, numai singur? m-a între-
bat el. De ce nu- i bagi un tovarăş, un companis...
40 Preot IOSIF TRIFA
Însă vai, pu ini aud şi ascultă acest glas. Unii nu-l
aud pentru că în casa lor fac larmă şi petrecan...
Mai lângă Domnul meu 41
începi o via ă nouă cu El. Primeşte-L îndată pe Domnul
şi te vei mira tu însu i de ce dar şi binec...
42 Preot IOSIF TRIFA
„Aici locuieşte Iisus Hristos?”
Într-o zi, un om străin (pus la cale de un preot)
intră în curtea une...
Mai lângă Domnul meu 43
„Eu sunt Pãstorul cel bun“...
Citi i Psalmul 22 şi capitolul 10 din Evanghelia de
la Ioan şi ve i ...
44 Preot IOSIF TRIFA
Minunate cuvinte, minunată asemănare! Iată,
aceasta este icoana creştinului adevărat. Un creştin
adev...
Mai lângă Domnul meu 45
Despre un pustnic, am citit undeva că s-a dus la un
târg să-şi cumpere nişte oi. Dar nici o oaie n...
46 Preot IOSIF TRIFA
Fratele cel dintâi s-a apucat să facă o grămadă de
otavă aleasă, lângă care a pus şi făină, sare şi a...
Mai lângă Domnul meu 47
oile nepricepute şi să le ducă la pierzare. Creştinul cel
adevărat îi cunoaşte glasul şi fuge de e...
48 Preot IOSIF TRIFA
„Eu sunt lumina lumii“
„Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii.
Această lumină n-a fost nu...
Mai lângă Domnul meu 49
noştin ei“, să-i lumineze „pe cei ce şedeau în umbră şi
întuneric“ (Lc. 1, 79).
O luptă grea a pur...
50 Preot IOSIF TRIFA
Domnul Iisus tămăduia şi orbia cea sufletească. El
tămăduieşte şi azi această orbie. El singur o poat...
Mai lângă Domnul meu 51
dar osânda aceasta este, că oamenii iubiră mai mult în-
tunericul“ (In. 3, 19).
Pe mul i i-a tămăd...
52 Preot IOSIF TRIFA
În chipul acestui călător care pe timp de întune-
ric s-a retras în hanul cel plin cu şerpi şi lighio...
Mai lângă Domnul meu 53
rile noastre, biruin a luminii. Să luptăm din răsputeri
contra întunericului. Să ajutăm tămăduirea...
54 Preot IOSIF TRIFA
Ce mărturie şi ce mărturisire dulce şi scumpă! Vai,
ce bucurie mare are un suflet când începe „a vede...
Mai lângă Domnul meu 55
„Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevãrul
ºi Viaþa»“
Un rege al An-
gliei avea între sfet-
nicii să...
56 Preot IOSIF TRIFA
bun. Nimenea dintre muritorii pământului n-a cutezat –
nici măcar prin gând nu i-a trecut – să rostea...
Mai lângă Domnul meu 57
noastre şi încearcă pas cu pas să ne abată din căile
Domnului. Lumea şi via a sunt pline de răscru...
58 Preot IOSIF TRIFA
Ah, dacă la toate răspântiile vie ii L-am vedea pe
Domnul şi am asculta de El, ce via ă curată şi ade...
Mai lângă Domnul meu 59
„Eu sunt Adevărul“... Mult au umblat şi mult au
asudat filosofii din toate timpurile să afle adevă...
60 Preot IOSIF TRIFA
Diavolul este „tatăl minciunii“. El pune înaintea
noastră lumea şi via a într-o înfă işare mincinoasă...
Mai lângă Domnul meu 61
Calea, Adevărul şi Via a stau fa ă în fa ă cu Rătăci-
rea, Minciuna şi Moartea. Pe care din aceste...
62 Preot IOSIF TRIFA
„Eu sunt Pâinea vieþii”
Omul e făcut din două păr i: din lut, care este cor-
pul, şi din suflarea lui...
Mai lângă Domnul meu 63
Lumea aceasta cu toate plăcerile ei şi cu tot aurul
ei nu poate da sufletului nici măcar o coajă d...
64 Preot IOSIF TRIFA
băutură... Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele
Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (In. 6, 48...
Mai lângă Domnul meu 65
A treia oară: Cina Domnului ni s-a lăsat spre ierta-
rea păcatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare şi...
66 Preot IOSIF TRIFA
De când eram preot la ară îmi aduc aminte că am
fost chemat odată să împărtăşesc un bolnav. Dar bolna...
Mai lângă Domnul meu 67
O astfel de împărtăşire nu foloseşte la nimic.
O, ce taină mare şi sfântă este Cina Domnului! Câ i...
68 Preot IOSIF TRIFA
A murit de sete în mijlocul apelor
Într-un ziar citesc o ştire ciudată. O barcă de
pescari, apucată d...
Mai lângă Domnul meu 69
„Fericiþi veþi fi“... când?
„Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte; şi aşe-
zându-Se, ucenicii...
70 Preot IOSIF TRIFA
vor fi cu adevărat ferici i în lumea aceasta şi în cealaltă.
Dar ce băgăm de seamă? Nici una din cele...
Mai lângă Domnul meu 71
mântul şi pe om cu Dumnezeu. Fericirea pe care a fă-
găduit-o Mântuitorul este înlăuntrul omului ş...
72 Preot IOSIF TRIFA
„fericirea“ unui om sănătos dacă prisosul lui de sănă-
tate îl foloseşte pentru be ii şi desfrânări?
...
Mai lângă Domnul meu 73
Primind pe Domnul, sufletul nostru scapă de sarcina
păcatelor şi aceasta este fericirea cea adevăr...
74 Preot IOSIF TRIFA
Apropia i-vă de Domnul şi ve i afla fericirea cea
adevărată. Ve i afla fericirea pe care lumea n-o po...
Mai lângă Domnul meu 75
„Poruncã nouã dau vouã: sã vã iubiþi
unii pe alþii”...
Când se apropia ceasul cel mare al răscumpă...
76 Preot IOSIF TRIFA
Mântuitorul a adus în lume porunca cea nouă a iubirii
aproapelui, indiferent de neam, de limbă sau de...
Mai lângă Domnul meu 77
toată lumea şi această iubire este şi azi sufletul şi duhul
vie ii creştine. Această iubire era şi...
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
1928   pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

1928 pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003

237 views

Published on

1928 pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1928 pr iosif trifa - mai langa domnul - sibiu 2003

  1. 1. Mai lângă Domnul meu 1 Preot Iosif Trifa Mai lângă Domnul meu
  2. 2. 2 Preot IOSIF TRIFA Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale a României TRIFA, IOSIF Mai lângă Domnul meu / Preot Iosif Trifa - Ed. a VI-a, rev. - Sibiu: Oastea Domnului, 2003 ISBN 973-9364-89-6 232.9 © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului», Sibiu str. Ch. Darwin, 11 tel. 0269/21.66.77; fax 0040/0269/21.69.14 ISBN 973-9364-89-6
  3. 3. Mai lângă Domnul meu 3 Preot Iosif Trifa MAI LÂNGĂ DOMNUL MEU Edi ia a VI-a Editura «Oastea Domnului», Sibiu 2003
  4. 4. 4 Preot IOSIF TRIFA
  5. 5. Mai lângă Domnul meu 5 Cuvânt înainte Cartea aceasta iese ca o chemare a sufletelor să se apropie de Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos. Cartea aceasta vrea să arate oamenilor ce dar şi ce pu- tere sufletească primesc cei ce se apropie de Domnul. Poporul nostru nu cunoaşte îndeajuns pe Iisus Mântuitorul. Nu cunoaşte darul şi puterea ce o revarsă Domnul Iisus asupra celor ce se apropie de El cu cre- din ă tare. Via a cea creştinească îşi are şi ea o măsură a ei, un „metru“ al ei. Măsura e aceasta: „Cât de aproape eşti tu de Iisus Mântuitorul?“ De la „distan a“ aceasta atârnă puterea vie ii noastre creştineşti, pentru că izvo- rul puterii noastre de creştini este Iisus Mântuitorul şi Jertfa Lui cea Sfântă. Poporul nostru e prea departe de acest izvor, de aceea via a noastră e aşa de săracă în fapte de putere creştinească. Păcătoşii trebuie aduşi la Mântuitorul, trebuie apropia i de Mântuitorul, pentru că numai atunci capătă dar şi putere să iasă din răută i. Cartea aceasta iese şi ca recunoştin a unui suflet pe care Domnul l-a atras la El din căile pierzării. Ea pleacă în lume să spună ce odihnă, ce pace, ce bucurie, ce fericire dulce şi scumpă dă Domnul celor ce se apropie de El şi trăiesc o via ă cu El.
  6. 6. 6 Preot IOSIF TRIFA Cartea aceasta iese de sub tipar a patra oară; un semn bun că a pătruns în suflete. Domnul să binecu- vânteze cu dar şi binecuvântare de sus pe cei ce o vor citi şi o vor răspândi, ajutând cu ea sufletele să se apropie de Scumpul nostru Mântuitor. Sibiu, la 1 iulie 1937 Preot IOSIF TRIFA
  7. 7. Mai lângă Domnul meu 7 „Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi Eu vã voi odihni pe voi“... „Veni i la Mine to i cei osteni i şi împovăra i şi Eu vă voi odihni pe voi. Lua i jugul Meu asupra voastră şi învă a i-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi ve i găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară“ (Mt. 11, 28-30). O, ce dulce şi minunată chemare este aceasta! Auzi tu, dragă cititorule, această dulce chemare? Te cheamă Iisus la El, te cheamă Mântuitorul lângă El. O, ce odihnă, ce uşurare şi ce linişte dulce şi sfântă dă Domnul celor ce se apropie de El şi trăiesc o via ă cu El! Cei mai mul i oameni îşi închipuie că via a după Evanghelie este un jug greu de purtat. – Sunt prea tânăr, părinte, să mă bag de pe acum în jug, mi-a răspuns astă-vară un tânăr pe care îl chemam să intre în Oastea Domnului. Via a după Evanghelie li se pare oamenilor un jug greu, dar ea este, dimpotrivă, un jug dulce, „o povară uşoară“ (Mt. 11, 30). Lumea de azi e o „vale a plângerii“ plină de neca- zuri, de frământări, de oameni necăji i, nervoşi, îndă- rătnici şi răi tocmai pentru că oamenii nu cunosc odihna şi uşurarea pe care o dă Domnul.
  8. 8. 8 Preot IOSIF TRIFA Undeva am citit despre un biet cerşetor care o via ă întreagă a trăit în lipsuri şi mizerie. După moartea sa, dărâmându-se bordeiul în care stătuse, s-a aflat în te- melia lui o comoară de aur, comoara unui împărat din vechime. O via ă întreagă cerşise şi suferise bietul om, în timp ce sub el se afla o comoară împărătească. O, cum n-a ştiut el de acest lucru! Dacă ar fi săpat numai câteva palme în pământul de sub el, ar fi găsit comoara şi ar fi scăpat îndată de toate mizeriile vie ii. În chipul acestui om sunt şi creştinii de azi. Ei se zbat neputincioşi în frământări, necazuri, lipsuri şi sufe- rin e, în timp ce lângă ei se află o comoară nepre uită: Iisus Mântuitorul, Care îi poate scăpa îndată de toate mizeriile trupeşti şi sufleteşti. O, cum nu cunosc oamenii această comoară! De ar săpa numai pu in adâncurile Evangheliei, ar afla îndată această comoară. Via a din lumea aceasta este o via ă plină de pace, odihnă şi bucurie sfântă pentru cine o trăieşte cu Dom- nul şi s-a apropiat de El. Dar cei necredincioşi nu cu- nosc această via ă. Nu cunosc dulcea a acestei vie i, pentru că ei n-au gustat din ea. Celor necredincioşi în zadar le vorbeşti despre dulcea a ei. Un misionar spune într-o carte că a găsit în Africa un trib de sălbatici unde gusturile erau de-a-ndoaselea. Amarul era socotit ca dulce şi dulcele ca amar. În zadar a umblat să-i lămurească: negrii ineau la gusturile lor. Aşa sunt şi cei mai mul i din creştinii de azi. Ei au un gust sufletesc stricat şi schimonosit cu totul. Ei au un gust lumesc. Ei nu pot gusta pacea şi bucuria pe care le dau Mântuitorul şi Evanghelia. Acest dulce, lor li se pare amar. Dulcele lor sunt plăcerile şi patimile lumeşti.
  9. 9. Mai lângă Domnul meu 9 Apa mării, în sine, nu e bună de nimic: nici de bă- ut, nici de udat pământul cu ea. Dar, îndată ce se ridică în formă de nori şi ia contact cu cerul, devine ploaie bi- necuvântată ce adapă pământul şi se preface în apă dul- ce de băut. Aşa e şi via a noastră. Numai singuri, noi suntem nişte fiin e pline de otravă. O apă otrăvită de păcat, de firea noastră cea rea. Dar îndată ce luăm contact cu cerul, cu Dumnezei- rea, via a noastră se schimbă. Îşi recapătă pre ul ei, da- rul ei. Devine o apă curată şi dulce. Via a noastră are pre numai în contact cu cerul, iar acest contact ni-l face Scumpul nostru Mântuitor. „Veni i la Mine – zice Domnul – şi ve i afla odihnă sufletelor voastre“ (Mt. 11, 28). Sufletul nostru n-are odihnă decât în Domnul, decât în legătura noastră cu Domnul. Apropia i-vă de Domnul şi ve i afla tot ce trebuie vie ii voastre trupeşti şi sufleteşti. Fratele meu! Eu ştiu că multe necazuri şi izbelişti apasă via a ta. Dar toate se fac uşoare, toate îşi pierd greutatea dacă te apropii cu ele de Domnul. O, cum nu ştiu oamenii că necazurile şi frământările vie ii ne sunt trimise nouă tocmai să ne apropiem de Domnul! Ne sunt trimise tocmai ca să gustăm din dulcea a şi odihna pe care Domnul singur le dă în vreme de necaz. Pe vremea Mântuitorului, „mul imea căuta să se atingă de El, pentru că putere ieşea de la El şi-i vindeca pe to i“ (Lc. 6, 19). Această putere iese şi azi de la El şi intră în via a ta dacă te apropii şi tu de El şi trăieşti o via ă cu El. Când te-ai apropiat cu adevărat de Mântui- torul, când „te-ai atins de El“ şi trăieşti o via ă cu El,
  10. 10. 10 Preot IOSIF TRIFA atunci cape i o linişte, o pace şi o putere sufletească pe care nimeni şi nimic nu le pot lua de la tine. Apropie-te, frate dragă, apropie-te de Domnul şi-I predă Lui toate grijile tale, toate necazurile tale şi toate frământările tale. Predă-I Lui mai ales sarcina păcatelor tale şi vei sim i îndată o nespus de dulce odihnă şi uşurare sufle- tească. Ca un copil mic şi slab, încrede-te în El şi te ali- peşte de El. Spune-I Lui toate necazurile tale, vorbeşte cu El despre toate lipsurile tale, cere sfatul Lui şi ajuto- rul Lui în toate lucrările tale. În toate încercările fii li- niştit. Încrede-te în El şi te odihneşte în El. Înva ă-te să nu te odihneşti decât în Domnul.
  11. 11. Mai lângă Domnul meu 11 Un rege din Fran a (Carol al IX-lea) l-a întrebat odată pe un renumit scriitor (Torquato Tasso): – Cine este cel mai fericit om din lume? – Deplin fericit nu e nimeni decât Dumnezeu, răs- punse învă atul, iar după Dumnezeu, acela care se apropie mai mult de Dumnezeu. „Cât eşti de aproape de Dumnezeu“, aceasta tre- buie să fie măsura cu care se măsoară fericirea cea ade- vărată a omului şi rosturile vie ii sale. Apropie-te, dragă suflete, apropie-te tot mai mult de Domnul. Cu cât te vei apropia mai mult de El şi te vei alipi mai tare de El, via a ta şi casa ta se vor preface mai uşoare, mai liniştite, mai pline de pace, de putere, de bucurie şi de mântuire sufletească. Rugăciune Iisuse, Preascumpul meu Mântuitor! Şi eu am fost nebunul care a căutat în lume odihna şi bucuria. Dar, vai, pe urmă lumea m-a lăsat în drum singur, bolnav şi părăsit. Abia pe urmă, după mul i ani de suferin ă, am auzit glasul Tău cel dulce şi izbăvitor: „Veni i la Mine to i cei osteni i“. Î i mul umesc ie, Preascumpul meu Mântuitor, că m-ai izbit cu atâtea suferin e, să mă po i atrage la Tine şi să pot afla odihna Ta. Ah, ce scumpă şi dulce este odihna Ta! Eu m-aş fi prăpădit de mult dacă n-aş fi aflat această odihnă. O Dumnezeule, cum am putut eu să trăiesc atâ ia ani fără să Te cunosc cu adevărat. Î i
  12. 12. 12 Preot IOSIF TRIFA mul umesc că nu m-ai lăsat să pier în această orbie. Î i mul umesc pentru toate câte mi-ai făcut mie, ca să Te aflu pe Tine şi să mă apleci la picioarele Crucii Tale. Î i mul umesc că m-ai ajutat să aflu cea mai scumpă comoară ce o poate afla un om pământean: să Te aflu pe Tine, via a mea şi mântuirea mea. Păstrează-mă, Doamne, în odihna şi bucuria Ta până în clipa când voi scăpa cu totul în bra ele Tale, ca să trăiesc cu Tine în vecii vecilor. Amin. De câ i ani eşti? Mai zilele trecute m-a întrebat cineva de câ i ani sunt. – De zece, i-am răspuns eu. Întrebătorul a rămas mirat, eu însă l-am lămurit îndată: – Da, da, eu sunt numai de zece ani, pentru că pe ceilal i i-am trăit în zadar, i-am trăit fără să-L cu- nosc cu adevărat pe Iisus Mântuitorul. Tu, cititorule dragă, de câ i ani sufleteşti eşti?
  13. 13. Mai lângă Domnul meu 13 Suferinþa m-a adus la Domnul Sunt treizeci şi cinci de ani de când am trecut şi trec mereu prin spitale, sanatorii, opera ii, prin nesfâr- şite încercări, frământări şi suferin e. Dacă poate zice cineva că „nimic bun nu locuieşte în trupul meu“ (Rom. 7, 18), apoi acela sunt eu. Cine a zis că Dumnezeu nu mai face azi minuni? Sunt treizeci şi cinci de ani de când boli nesfârşite rod în corpul meu. Sunt zece ani de când două boli „care nu iartă“ rod în pu inul lut care a mai rămas pe mine. Oa- meni uriaşi s-ar fi prăbuşit sub greutatea lor şi a muncii istovitoare ce o fac... şi eu totuşi trăiesc... Trăiesc prin dragostea şi iertarea Celui răstignit pe Crucea Golgotei. Treizeci şi cinci de ani de boli şi suferin e! Mă uit îndărăt peste via a mea şi văd acest jubileu frânt în două. În mai bine din jumătatea lui vedeam în sufe- rin ă un diavol negru, un „blestem“, o „soartă vitregă“ de care umblam să scap. Abia după cincisprezece ani am aflat că „diavolul“ era un înger şi „blestemul“, o binecuvântare. Suferin a este cea mai scumpă şi cea mai dulce bi- necuvântare de care Domnul m-a învrednicit. Este înge- rul ceresc care m-a trimis în bra ele Domnului şi mă i- ne în bra ele Lui. Prin suferin ă a vorbit cerul cu mine şi prin ea vorbesc şi eu cu cititorii mei. Dacă este ceva ce
  14. 14. 14 Preot IOSIF TRIFA place în căr ile Oastei, apoi acel ceva Duhul Sfânt l-a pus acolo prin suferin ă. Suferin a a fost „mierea“ care a uns căr ile Oastei. Slăvit să fie Domnul că m-a învrednicit şi pe mine păcătosul să pot verifica ceea ce spunea Apostolul Pavel: „De aceea nu ne pierdem curajul şi, chiar dacă omul nostru cel din afară se trece, cel dinlăuntru însă se înnoieşte din zi în zi“ (II Cor. 4, 16). O, sfântă suferin ă, înso eşte-mă până la marginea mormântului. ine-mă neîncetat „mai lângă Domnul meu“ până în clipa când mă vei preda cu totul şi pentru totdeauna în bra ele Lui. „Eu, regele Nicolae...“ Despre un soldat din Anglia, istoria a păstrat următoarea întâmplare: Slujind la depozitul cu alimente, soldatul dela- pidase o mare sumă de bani. Fusese judecat la res- tituirea banilor fura i sau la cinci ani de temni ă grea. De bani nu putea face rost. Îl aştepta temni a cea fioroasă. În disperarea lui, luă seara o hârtie, scrise pe ea toate sumele ce le furase – şi pe urmă încheie scrisoarea astfel: „Păcatele mele m-au pus să fur aceşti bani... Se va afla oare o inimă bună şi milostivă care să mă scape de temni ă, plătind în locul meu? Cine ar plăti în locul meu? Cine?...“ Bietul soldat lipi apoi această scrisoare pe uşa locuin ei sale şi adormi cu lacrimi în ochi.
  15. 15. Mai lângă Domnul meu 15 Diminea a s-a nimerit că tocmai trecea pe acolo regele în inspec ie. Văzu scrisoarea, se înduioşă de cuprinsul ei şi – ca un răspuns la întrebarea solda- tului: „Cine va plăti în locul meu?“ – scrise dede- subt: „Eu, regele Nicolae“... Soldatul fu îndată gra iat, spre marea lui bucurie. O, dragă cititorule! Dacă i-ai face şi tu socoata cu toate păcatele tale, dacă le-ai stropi cu lacrimi fierbin i de căin ă şi ai striga: „O, nenorocitul de mi- ne, cine mă va izbăvi din aceste păcate?” – îndată ai auzi şi tu răspunsul: „Eu, Regele Iisus“... „Sângele Lui ne cură eşte de orice păcat“ (I In. 1, 7).
  16. 16. 16 Preot IOSIF TRIFA „ªi s-a rezemat Ioan pe pieptul lui Iisus...“ O, ce reazem dulce şi sfânt este acesta! Istoria Cinei celei de Taină este plină de duioşie religioasă şi de adânci învă ături sufleteşti. Mişcător este îndeosebi un amănunt pe care Evanghelistul Ioan îl istoriseşte astfel: „Iisus, zicând aceasta, S-a tulburat cu duhul şi a zis: Adevărat, adevărat zic vouă că unul dintre voi Mă va vinde. Deci ucenicii se uitau unii la al ii, nedum- erindu-se despre cine vorbeşte. Iar la masă era rezemat la pieptul lui Iisus unul dintre ucenicii Lui, pe care-l iu- bea Iisus (Ioan). Deci Simon Petru i-a făcut semn aces- tuia şi i-a zis: «Întreabă cine este acela despre care vor- beşte.» Şi ucenicul acela (Ioan) s-a rezemat pe pieptul lui Iisus şi I-a zis: «Doamne, cine este?» Iisus i-a răs- puns: «Acela este căruia Eu, întingând bucă ica de pâi- ne, i-o voi da». Şi întingând bucă ica, a luat-o şi a dat-o lui Iuda, fiul lui Simon Iscarioteanul“ (In. 13, 21-26). O, ce ticălos mare a fost Iuda! Cu trădarea în suflet, stătea liniştit şi mânca liniştit la o masă cu Domnul. Dar să-l lăsăm acum de-o parte pe acest Iuda, punându-l în fa a celor ce cred că pot sluji la doi domni; şi lui Dum- nezeu, şi lui Mamona (Mt. 6, 24).
  17. 17. Mai lângă Domnul meu 17 Să ne întoarcem privirile şi gândurile la Ioan, „în- vă ăcelul cel iubit“, care stătea „rezemat la pieptul lui Iisus“. O, ce icoană minunată este aceasta! O, de ce dar mare s-a învrednicit Ioan să stea la pieptul Domnului! O, cum nu ştiu oamenii că Domnul ne învredniceşte şi pe noi de acest dar mare şi sfânt! „Veni i la Mine to i cei osteni i şi Eu vă voi odihni pe voi“, zice Mântuito- rul. El ne cheamă şi pe noi să ne rezemăm în odihna şi pacea Lui cea sfântă. Domnul ne atrage în diferite feluri la pieptul Său. O, cum nu ştiu oamenii că şi necazurile, suferin ele, în- cercările şi izbeliştile vie ii sunt o atragere a Domnului să ne aplecăm la pieptul Lui, să-L aflăm pe El şi să ne rezemăm în El şi odihna Lui… Eu mă gândesc la mine, în câte chipuri şi feluri m-a a- tras Domnul la El şi m-a învă at să mă reazem numai în El. A fost o vreme când m-am rezemat în cuibul ce-mi făcusem şi în averea ce o strânsesem. Dar acest reazem
  18. 18. 18 Preot IOSIF TRIFA s-a prăbuşit pe neaşteptate. Cuibul casei mi s-a spart şi a trebuit să plec în lume singur şi pribeag. M-am rezemat în prieteni, dar curând am aflat cât de slab şi nestatornic este şi acest reazem. M-am rezemat în desfătările lumii. Dar vai, amar şi mincinos mi-a fost pe urmă şi acest reazem. Pe mama n-am cunoscut-o, să mă reazem la pieptul ei (a murit când eram de şapte ani). O, scumpul meu Mântuitor! Poate că Tu ai voit aşa: poate că Tu mi-ai răsturnat toate reazemele cele lumeşti; ca să Te aflu pe Tine, reazemul cel minunat al vie ii me- le. M-ai trecut prin suferin e, m-ai izbit cu lovituri, ca să pierd toate reazemele cele lumeşti, ca să Te aflu pe Tine, ca să mă apleci la pieptul Tău şi să mă reazem numai în ajutorul Tău. Mă simt dator să- i mul umesc şi din acest loc pentru această aplecare a vie ii mele spre Tine, spre reazemul Tău cel scump şi sfânt. O, ce reazem dulce este Domnul! Şi o, ce dulce, ce uşoară şi ce plină de bucurie e o via ă rezemată la pieptul lui Iisus! Lumea de azi e plină de frământări, de oameni nemul umi i, nervoşi, răi, îndărătnici tocmai fiindcă oamenii nu se ştiu rezema în Domnul, nu cu- nosc oamenii odihna, liniştea, bucuria şi dulcea a unei vie i rezemată la pieptul lui Iisus. O, de ai şti tu, fratele meu, ce dulce şi ce uşoară este via a când stai rezemat la pieptul lui Iisus; când Îl ai pe Domnul de reazem al vie ii tale! Toate bogă iile, toate comorile şi toate plăcerile acestei lumi nu pot da liniştea, pacea şi bucuria pe care o dă Domnul celor ce-şi reazemă via a în El. Văzut-a i copilul cel mic pe care mama îl ine în bra ele ei? El nu se simte bine decât la pieptul mamei
  19. 19. Mai lângă Domnul meu 19 sale. De l-ai muta într-un palat şi într-un leagăn de mă- tase, el nu se simte liniştit şi bine decât la pieptul ma- mei sale. Aşa e şi o via ă aplecată şi rezemată la pieptul Domnului. Lumea cu toate bogă iile ei nu ne poate da ceea ce ne dă Domnul. O, ce reazem minunat este Mântuitorul pentru via a noastră cea trecătoare şi pentru via a noastră cea sufle- tească! Singurul reazem al vie ii noastre celei sufleteşti este El. El este gata să ne primească la pieptul Său pe to i cei ce ne-am pierdut reazemul şi liniştea cea sufle- tească. Domnul este un reazem – este singurul reazem – care ia asupră-Şi toată iertarea şi uşurarea păcatelor noastre. Fratele meu! Tu eşti împovărat cu păcate multe şi grele. Te văd cum abia păşeşti sub greutatea lor. Aplea- că-te spre Domnul cu ele. Apleacă-te spre Domnul cu greutatea păcatelor tale. Apleacă-te la pieptul Celui ce a murit pentru tine, pentru iertarea ta şi mântuirea ta. Apleacă-te spre El şi îndată vei afla iertare şi uşurare. Apleacă-te spre El cu lacrimi fierbin i, rugându-te şi zicând: Apleacă-mă, Iisuse, sub sfântă Crucea Ta, căci eu numai prin Tine iertare pot afla. Apleacă-mă, Iisuse, eu Crucea să- i sărut, să-mi plâng mereu cu lacrimi păcatul din trecut. Apleacă-mă, Iisuse, la sfântă Jertfa Ta, cu sângele Golgotei să-mi ştergi Tu vina mea.
  20. 20. 20 Preot IOSIF TRIFA Apleacă-mă, Iisuse, la sfânt mormântul Tău, ca să privesc de-aproape că-i mort păcatul meu. O Iisuse, Preabunule Doamne, eu mă voi apleca mereu la pieptul Tău, pentru că Tu Te-ai aplecat mai întâi spre mine şi „ai scos sufletul meu din moarte, ochii mei din lacrimi şi picioarele mele de la cădere“ (Ps. 114, 8). Fratele meu! Eu te întreb: care este reazemul vie ii tale? Te rezemi în puterile tale? O, ce reazem slab este acesta! Te rezemi în bani şi în averi? Dar într-o singură noapte po i deveni sărac. Te rezemi în mărire şi prie- teni? Slab reazem e şi acesta. Poate că te rezemi în des- fătările lumii, dar, vai, amar î i va fi pe urmă şi acest reazem. Vei cădea cu el într-o prăpastie de suflet pier- zătoare. La ară am cunoscut un om bogat şi „fericit“. Avea bani, avea de toate. Dar s-a întâmplat că şoarecii i-au ros câteva mii, bani de hârtie, ce-i avea într-o ladă de lemn. Şi omul şi-a făcut moarte de necaz. Pentru că reazemul lui fusese banul. Fratele meu! Reazemă-te în Domnul! Reazemă-te în El şi înva ă a te rezema numai în El, căci acesta e un reazem pe care „nici suferin a, nici strâmtorarea, nici foametea, nici spada“ (Rom. 8, 35) şi nici o altă putere din lumea aceasta nu-l pot lua de la noi. Ca un copil al Domnului te încrede în El şi te reazemă la pieptul Lui. Via a ta îndată se va umple atunci de o nespusă pace, linişte, odihnă, fericire şi bucurie deplină.
  21. 21. Mai lângă Domnul meu 21 Rugăciune Iisuse, Preascumpul meu Mântuitor! Î i mul u- mesc pentru toate câte mi-ai făcut mie, ca să Te aflu pe Tine şi să mă aplec la pieptul Tău. Î i mul umesc pentru suferin ele prin care m-ai trecut; Î i mul umesc pentru reazemele lumeşti pe care mi le-ai prăbuşit. Iartă-mă, bunule Doamne, că i-a trebuit atâta timp şi atâta dragoste, să mă sco i din lume şi să mă apleci la pieptul Tău. Iisuse, iubirea mea, eu mă predau cu totul ie. Mă aplec în bra ele iubirii Tale şi Te rog să nu mă mai laşi din bra ele Tale. Eu voi trăi şi voi muri la pieptul Tău. Nici moartea, nici via a nu mă vor mai despăr i de Tine. Eu Te rog, Preascumpul meu Mântuitor, să mă lo- veşti iar cu nuiaua când voi încerca să mă depărtez de lângă Tine. Pe Cel ce cuibul casei mi-ai spart Şi m-ai trimis prin lume pribeag, Eu şi astăzi Te rog cu căldură: O, Doamne Preasfinte, de mine Te-ndură Şi-mi sparge iar cuibul când în el se adună Lumeştile mele gânduri şi planuri Şi mă izbeşte iar cu furtună şi valuri. Zdrobeşte-mi puterea şi mă poartă anume Pribeag şi străin prin ară şi lume, Să în eleg în sfârşit că afară de Tine Eu n-am în această lume pe nime’. Să în eleg în sfârşit că în orice necaz Tu singur, Iisuse, cu mine-ai rămas.
  22. 22. 22 Preot IOSIF TRIFA Mai lângă Domnul meu, mai lângă El Un cântec preadulce-nvă at-am în lume, Îl cânt pe tot locul, mereu să răsune, Cântarea mea e scurtă, se cântă într-un fel: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“. Chiar El m-a-nvă at această cântare, Lovindu-mă cu multe necazuri amare, M-a-nvă at să cânt cu râvnă şi zel: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El”. El cuibul de-acasă mi-l sparse-ntr-o vară Şi pribeag mă trimise prin lume şi ară, Sim indu-mă singur, să cânt singurel: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“. O, scumpii mei fra i, gândi i-vă bine Că orice necaz în lume ne vine Pe noi să ne înve e să cântăm într-un fel: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“. Cu-această cântare mereu ne-ntărim, Când moartea veni-va, cu drag s-o primim, Ca pe o solie ce ne duce la El: „Mai lângă Domnul meu, mai lângă El“.
  23. 23. Mai lângă Domnul meu 23 Din piatră, a făcut un tată Undeva am citit o poveste din ările Răsăritului. Un biet copilaş orfan se rătăcise în pustie. Plin de groază, umbla să scape de pieire. În depărtare, iată, se iveşte un chip de om, dar când se apropie, văzu că omul era o statuie de piatră. Un urlet fioros de animal sălbatic se auzi în apropiere. Atunci copilul, cuprinzând cu bra ele sale chipul de piatră, strigă din tot sufletul său: Tată dragă, scapă-mă! Şi, o minune: piatra căpătă via ă, chipul se făcu „tată“ care îşi sărută copilul şi îl scăpă de la pieire. Prin credin a sa, un copil a făcut tată dintr-o pia- tră. Cu noi se pare însă că povestea e de-a-ndoa- selea. Noi avem un Tată viu şi nespus de bun, Care ne tot strigă şi ne cheamă la El; noi însă, se pare că suntem din piatră; nu-L vedem, nu-L auzim, nu-L ascultăm. Ca şi copilul din pustie, să alergăm la El şi să scă- păm la El în pustia acestei vie i plină de urletele fio- roase ale patimilor şi ispitelor de suflet pierzătoare.
  24. 24. 24 Preot IOSIF TRIFA „Pace vã las vouã, pacea Mea o dau vo- uã; nu precum dã lumea vã dau Eu“ Ceea ce lipseşte omenirii şi oamenilor de azi e pa- cea şi bucuria cea adevărată. Vuieşte lumea, vuiesc ă- rile şi popoarele de frământări, de nemul umiri, de duşmănii, de necazuri. Şi vuieşte nu numai lumea, ci vuieşte în acest clocot şi via a oamenilor. Ori încotro ne-am întoarce ochii, nu vedem decât certuri, vrajbe, împerecheri şi duşmănii. Nu-i pace în lume, nu-i pace între popoare, nu-i pace prin ări, nu-i pace prin sate, nu-i pace între vecini, nu-i pace în casele oamenilor şi nu-i pace în sufletul oamenilor. Aproape nicăieri nu mai găseşti azi pace şi bucurie adevărată. De ce? Pentru că lumea şi oamenii s-au de- părtat de „Domnul păcii“; s-au depărtat de izvorul pă- cii, care este Iisus Mântuitorul. N-avem pace şi bucurie adevărată, pentru că ne lip- seşte pacea lăuntrică, pacea sufletului. Iisus Mântuitorul a adus în lume şi a lăsat în lume pacea şi bucuria cea adevărată. A adus în lume o pace despre care El zicea că nu-i din lume şi nu-i ca aceea din lume. Iisus Mântuitorul a adus o pace a sufletului, o pace sufletească, o pace lăuntrică. Pacea cea adevă- rată este pacea sufletului, este pacea cea dinăuntrul
  25. 25. Mai lângă Domnul meu 25 nostru. Sufletul îşi are şi el lipsurile lui şi cerin ele lui pe care trebuie să le ascultăm. O pace adevărată fără această ascultare a sufletului nu putem avea. Ce ne cere sufletul nostru? Ne-ar spune el însuşi dacă l-am întreba cu psalmistul David: „Suflete al meu, de ce eşti mâhnit şi de ce mă tulburi?“ (Ps. 42, 6). El ne-ar spune că e mâhnit din pricina păcatului; el ne-ar spune că se tulbură şi ne tulbură pentru păcat; el ne-ar spune că nu se poate odihni decât în Domnul, într-o vi- a ă trăită cu Domnul.
  26. 26. 26 Preot IOSIF TRIFA Ceea ce ne tulbură şi via a noastră este păcatul. Pă- catul este o sarcină grea ce apasă sufletul şi-l tulbură. Păcătosul nu simte păcatul, dar sufletul simte greutatea păcatului. Învă a ii au aflat că stratul de aer (atmosfera) ne apasă cu 15.000 de kilograme. O greutate uriaşă, enor- mă. Noi însă nu sim im această greutate, pentru că trăim în aer şi aerul ne apasă din toate păr ile. Aşa e şi păcatul. Păcătoşii nu simt greutatea păcatului, pentru că trăiesc în păcat. Peştele din mare nu simte greutatea valurilor, pentru că trăieşte în apă. Păcătosul nu simte greutatea păcatului, pentru că trăieşte în păcat şi s-a dedat cu el. Dar sufletul simte această greutate şi n-are linişte din pricina lui. Orice am face, orice am isprăvi, sufletul simte greutatea păcatului şi de aceea se tulbură şi ne tulbură şi pe noi. Oricât de bogat ai fi tu, cititorule, oricât de multe ar fi bunătă ile, îndestulările şi desfătările tale, tu n-ai pa- ce şi bucurie adevărată câtă vreme trăieşti în păcat şi sufletul tău suspină după lumină. Iisus Mântuitorul ne dă o pace şi o bucurie deplină, pentru că El dă ceea ce trebuie sufletului, iar ceea ce trebuie sufletului este, înainte de toate, scăparea şi uşu- rarea lui de sub greutatea păcatului. Domnul Iisus ne dă o pace deplină, pentru că El ne-a împăcat cu Tatăl Ceresc. Dumnezeu a voit – şi voieşte – să împace totul cu Sine prin Iisus Hristos, fă- când pace cu noi prin Sângele Crucii Sale (Col. 1, 20). Aceasta este adevărata pace. Aici este izvorul păcii celei adevărate: împăcarea noastră cu Tatăl Ceresc prin Jertfa cea Sfântă a Fiului Său. Despre această pace zi-
  27. 27. Mai lângă Domnul meu 27 cea Apostolul Pavel: „Vă rugăm fierbinte – ca şi când Dumnezeu v-ar îndemna prin noi – în numele lui Iisus Hristos, împăca i-vă cu Dumnezeu“ (II Cor. 5, 20). În numele Domnului Dumnezeu, te îndemn şi eu, dragă cititorule, împacă-te cu Dumnezeu prin Jertfa cea Sfântă a Fiului Său, căci fără această împăcare tu nu vei putea avea niciodată o pace adevărată. Domnul ne dă bucuria celui ce a fost încuiat şi a scăpat, s-a eliberat dintr-o temni ă fioroasă. Domnul ne dă eliberarea şi libertatea sufletului din jugul păca- telor. Aceasta este pacea cea adevărată. Despre această pace zicea Mântuitorul că n-o poate da lumea. Lumea de azi caută pacea în păcate, iar cei păcătoşi n- au pace (Isaia 48, 22). To i banii, toate averile şi toate plăcerile nu pot da pace şi bucurie adevărată, pentru că ele nu dau sufletu- lui nimic. Pacea sufletului o poate da numai Făcătorul lui. Pacea cea adevărată o poate avea numai cel ce tră- ieşte o via ă cu Domnul. Pace multă au cei ce iubesc şi păzesc legea Domnului – zice psalmistul (Ps. 118, 165). Deasupra unei uşi, la o casă, am văzut minunata scrisoare de mai jos: „Unde este Domnul, nu este păcat; unde nu este păcat, acolo este pace şi fericire ade- vărată.“ Frumoasă şi mult spunătoare scrisoare! Ah, ce bi- ne ar fi să fie scrisă pe toate uşile şi mai ales în toate inimile! Însă pe cele mai multe locuri, această scrisoa- re stă scrisă întors: „Unde nu este Domnul, este păcat,
  28. 28. 28 Preot IOSIF TRIFA iar unde este păcat, acolo nu-i pace, ci necaz şi tulbu- rare mare“. Pacea cea adevărată nu e pacea pe care şi-o închi- puie oamenii şi pe care o doresc oamenii. Oamenii îşi doresc o pace de bun trai, de belşug, de plăceri şi desfă- tări. „Dă-ne, Doamne, pace-n ară şi prune – zicea un om – să putem face rachiu şi să ne putem îmbăta la iarnă“... Pacea pe care, de regulă, o doresc oamenii aduce păcat. Pe o veche piatră din Turda, s-a aflat următoarea inscrip ie: „Pacea creează bogă ia, bogă ia – trufia, tru- fia – dispre ul, dispre ul – nedreptatea, nedreptatea – războiul, războiul – sărăcia, sărăcia – smerenia, smere- nia – pacea şi pacea iar războiul“. Acesta-i chipul unei păci fără Dumnezeu. Ea se învârte mereu şi se schimbă mereu cu necazul şi tulburarea, dar nu-l duce pe om la Dumnezeu, la pacea adevărată. Lumea dă o pace mincinoasă, o pace care se răs- toarnă la cel dintâi vânt de încercare. Eu am cunoscut la ară un om bogat..., avea bani şi avere destulă, ca să poată fi fericit şi liniştit. Dar s-a întâmplat că şoarecii i-au ros 5.000 de lei pe care îi inea încuia i într-o ladă de lemn. De necaz, omul a căzut jos şi a murit lovit de gută. Pacea lui era o pace mincinoasă pe care a plătit-o cu via a. Aşa e şi „pacea“ celor mai mul i oameni: rod şi şoarecii, şi lumea la ea – şi pe urmă se trezesc fără ea. Lumea nu poate da o pace şi fericire adevărate. O gazetă engleză a pus odată cititorilor săi între- barea: „Ce este aurul?“ Pentru răspunsul cel mai bun s-a pus un premiu de câteva mii lei. Răspunsul cel pre- miat a fost acesta: „Aurul este un paşaport universal“ (bun pentru toate ările din lume). Po i descuia cu el
  29. 29. Mai lângă Domnul meu 29 toate grani ele şi toate uşile. Po i intra cu el oriunde. Dar nu po i intra cu el în rai. Uşa raiului n-o po i des- cuia cu aurul. Cu aurul po i cumpăra orice, dar Împără ia lui Dumnezeu şi mântuirea sufletului nu le po i cumpăra. Produce aurul orice: case, haine, scumpeturi, prie- teni etc. Un singur lucru însă nu poate produce: pace, bucurie şi fericire adevărată. Cu banii po i cumpăra mâncare, dar nu şi pofta de mâncare. Po i cumpăra perne moi, dar nu şi somnul. Po i cumpăra medicamente, dar nu şi sănătate. Po i cumpăra multe căr i, nu însă şi minte. Po i câştiga mul i prieteni, nu însă şi credin a şi prietenia lor statornică. Po i cumpăra multe desfătări, nu însă şi fericire adevă- rată. Po i cumpăra cu bani multe desfătări şi lucruri lu- meşti, dar nu po i cumpăra cu ei fericirea cea adevărată şi mântuirea sufletului tău. Domnul Iisus ne dă o pace pe care lumea n-o poate nici da, nici lua. Iisus Mântuitorul ne dă o pace pe care nimenea şi nimic n-o poate lua din sufletul nostru: nici sărăcia, nici lipsa, nici boala, nici o altfel de încercare, precum zicea şi Apostolul Pavel: „Cine ne va despăr i de iubirea lui Hristos? Suferin a sau strâmtorarea, sau foametea, sau golătatea, sau spada?“ (Rom. 8, 35). Mântuitorul dă o pace pe care cel credincios o are şi în cele mai grele încercări. Un medic îmi spunea că a avut în spital o femeie ce suferea cumplit, dar era mai liniştită şi voioasă decât ceilal i bolnavi. „Pacea Mân- tuitorului meu în necazuri de acestea se adevereşte“, zi- cea ea. Domnul a ales vasele cele slabe, să facă cu ele de ocară pe cele tari... Peste câteva luni femeia s-a în- sănătoşit prin credin a ei.
  30. 30. 30 Preot IOSIF TRIFA O, ce pace dulce şi sfântă dă Mântuitorul! Dar această pace o poate sim i şi o poate avea numai cel ce trăieşte o via ă cu Domnul. Întreba i-l pe cel credincios despre această pace şi vă va spune lucruri minunate. Gusta i şi ve i afla ce pace dulce şi sfântă dă Domnul. Dragă cititorule! Vrei să ai în sufletul tău şi în casa ta o pace adevărată şi deplină? Primeşte-L îndată pe Domnul Iisus şi o vei avea. Rugăciune Iisuse, bunule Doamne! Căutat-am şi eu odată pa- cea şi fericirea în lumea aceasta şi în desfătările ei. Dar, vai, pe urmă ce mincinoasă s-a adeverit această pace! Tu, Scumpul meu Mântuitor, m-ai izbit mereu cu necazuri, cu boli, cu suferin e, ca să aflu pacea şi odih- na Ta cea dulce. Î i mul umesc, Preabunule Doamne, că m-ai ajutat să aflu această pace dulce şi sfântă. Acum nu mă tem de necazuri, de boli, de sărăcie sau de întristare. Pacea şi odihna mea cea dulce eşti Tu, Preascumpul meu Mântuitor. Pacea şi odihna Ta, Doamne, să fie cu mine până la sfârşitul vie ii mele. Amin.
  31. 31. Mai lângă Domnul meu 31 „Rãmâneþi în Mine ºi Eu în voi... cãci fã- rã Mine nu puteþi face nimic“ „Eu sunt vi a cea adevărată şi Tatăl Meu este lu- crătorul... Rămâne i în Mine şi Eu în voi. Precum mlă- di a nu poate să aducă roadă de la sine dacă nu rămâ- ne în vi ă, tot aşa nici voi dacă nu rămâne i în Mine. Eu sunt vi a, voi sunte i mlădi ele. Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu pute i face nimic. Dacă cineva nu rămâne în Mine, se aruncă afară ca mlădi a şi se usucă; şi le adună şi le aruncă în foc şi ard“ (In. 15, 1-6). O, ce taină adâncă este pusă în această evanghelie! Este pusă în ea toată taina vie ii noastre de creştini şi mai ales toată taina puterii noastre de creştini. Taina aceasta este simplă. Domnul Iisus Hristos a murit pen- tru noi. Prin moartea Lui şi Jertfa Lui ne-a împăcat cu Dumnezeu; a reparat iarăşi legătura noastră cu cerul, cu Dumnezeu. Crucea Golgotei leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu. Taina mântuirii noastre e să pri- mim această legătură şi să rămânem neîncetat în ea. Să-L primim pe Iisus Mântuitorul şi să rămânem clipă de clipă în El şi El în noi. Nimenea dintre muritorii pământului n-a în eles şi n-a trăit atât de mult această taină ca marele Apostol
  32. 32. 32 Preot IOSIF TRIFA Pavel. Din înăl imea, din culmea acestei taine, a strigat Apostolul Pavel: „De acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine; îmi trăiesc via a prin credin a în Fiul lui Dumnezeu Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru mine“ (Gal. 2, 20). Numai cine a ajuns la această înăl- ime poate în elege şi poate trăi cuvintele Mântuitorului de mai sus: „Eu sunt vi a, voi mlădi ele“... Iisus este Marele Mijlocitor între noi şi Dumnezeu. „Căci unul este Dumnezeu, unul şi mijlocitor între Dumnezeu şi oameni, Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat pre de răscumpărare pentru to i“ (I Tim.
  33. 33. Mai lângă Domnul meu 33 2, 5). Iisus este marele nostru izvor de putere şi de via- ă. Toată puterea vie ii noastre de creştini este în El şi la El. Prin El ne vin tot darul şi toată puterea. Fără El nu putem face nimic. De când eram preot tânăr la ară, mi-aduc aminte că în toată duminica le predicam oamenilor, zicându-le: „Face i, oameni buni, asta şi asta, şi nu face i ceea şi ceea“... Însă pe urmă am băgat de seamă că predica mea era fără putere. Nu puteam stârpi cu ea răută ile şi nu puteam aduce suflete la Mântuitorul. Oamenii as- cultau cu plăcere sfaturile, dar făceau tot aceleaşi urâci- uni. Atunci am început să cercetez Scripturile şi, adân- cindu-mă în Cuvântul lui Dumnezeu, am început cu o predică nouă. Am citit oamenilor evanghelia de alături şi pe urmă le-am zis: „Fra ilor, eu tot mereu v-am sfătuit să face i fapte bune şi să vă feri i de rele. Acum însă văd că predica mea este zadarnică, pentru că voi n-ave i pute- re să face i binele. A i auzit ce zice Iisus în evanghelie: „Cel ce rămâne în Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu pute i face nimic“; nu pute i face roade de fapte bune, pentru că n-ave i legătură cu Iisus Mântuitorul. Ramurile vi ei noastre n-au ieşit din butucul vie ii, din Iisus Hristos, şi de aceea n-ave i pu- tere să face i binele. Până nu vă face i o legătură cu Iisus Mântuitorul, zadarnică este predica mea şi sfatul meu să face i asta şi asta şi să nu face i ceea şi ceea. Ar însemna să predic la nişte pădure i să facă mere bune... Fiecare dintre noi să se întrebe ce fel de legătură are cu Mântuitorul. Eşti tu o ramură altoită şi odrăslită în buciumul Lui? Aici este izvorul şi taina puterii de vi- a ă creştină. De la cine n-are această legătură, în zadar am aştepta să facă fapte bune. Ar însemna să aşteptăm
  34. 34. 34 Preot IOSIF TRIFA de la un pom pădure să facă mere bune. Tăria şi pute- rea unui creştin adevărat este legătura ce şi-a făcut-o şi pe care o are şi o ine cu Iisus Mântuitorul. Când via a ta este o ramură din butucul vie ii care este Iisus Hristos, atunci faptele cele bune vin de la si- ne; via vie ii tale înfloreşte şi rodeşte neîncetat. Când ai această legătură, atunci Domnul cură ă mereu via vie ii tale şi îi dă putere ca tot mai multă roa- dă să aducă. Lumea de azi e plină de fărădelegi; lumea de azi e plină de creştini numai cu numele tocmai din pricină că oamenii au pierdut legătura cea de putere şi de via ă dătătoare cu Iisus Mântuitorul. De aceea via a lor e pli- nă de uscăciunile şi poamele sălbatice ale fărădelegilor. Eu socot că şi via a poporului nostru este prea să- racă în fapte bune tocmai din pricina asta, că nu cu- noaşte cum ar trebui pe Iisus Mântuitorul. O via ă fără Mântuitorul este o via ă pierdută, o via- ă trăită şi cheltuită în zadar. O, cum se scurg în deşertăciune anii ce trăiesc o vi- a ă fără Hristos! Ei sunt ramurile cele uscate pe care le aşteaptă focul pieirii sufleteşti (In. 15, 6). Dar o, ce frumoasă şi plină de putere şi de bucurie sufletească este via a celui ce o trăieşte clipă de clipă cu Domnul şi în Domnul! Rugăciune Iisuse Mântuitorule! Poate şi via a mea este o ra- mură ce a ieşit din butucul vie ii Tale. Mul i ani am trăit fără Tine. Via a mea s-a umplut de uscăturile fă-
  35. 35. Mai lângă Domnul meu 35 rădelegilor. Ah, ce grozavă a fost via a mea fără Tine! Mă întorc iarăşi la Tine, Preadulcele meu Mântuitor. Mă predau ie şi Te primesc pe Tine. Primeşte-mă ia- răşi, bunule Doamne, în butucul vie ii Tale, ca să odrăslesc într-o via ă nouă. Rămâi întru mine şi eu în- tru Tine, căci fără de Tine nu pot face nimic.
  36. 36. 36 Preot IOSIF TRIFA „Iatã, stau la uºã ºi bat...“ „Iată, stau la uşă şi bat, de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine“ (Apoc. 3, 20). Minunate vorbe, minunată înştiin are! Mântuitorul a spus aceste vorbe, El ne-a dat această înştiin are prin gura Evanghelistului Ioan. Iisus Mântuitorul este Cel ce bate la uşă, iar uşa şi casa unde vrea să intre sunt, dragă cititorule, inima ta şi via a ta. A fi un creştin adevărat nu înseamnă numai a şti cine a fost Iisus Hristos... nu înseamnă numai a cu- noaşte via a Lui din istoria biblică, ci înseamnă a-L primi pe Domnul în inima ta şi în via a ta. Înseamnă a-L lăsa pe Domnul să intre în gândurile noastre, în vorbele noastre, în sfaturile noastre, în purtările noas- tre... în toată via a noastră. Mântuirea noastră se începe în clipa când Îl lăsăm pe Domnul să Se amestece în lucrurile noastre şi se gată în clipa când nu ne mai amestecăm noi, ci Îl lăsăm pe El să hotărască în toate afacerile şi lucrurile noastre. Mântuirea noastră se începe în clipa când Îi des- chidem Domnului uşa inimii noastre; şi se sfârşeşte în clipa când Domnul a ajuns Stăpânul şi Cârmuitorul vie ii noastre, când clipă de clipă via a noastră este pre-
  37. 37. Mai lângă Domnul meu 37 dată Lui; stă sub ascultarea Lui şi cârma Lui. O via ă creştinească fără această predare Domnului n-ajunge nimic. Sunt atâ ia creştini care in anumite datini, fac anumite rugăciuni, păzesc anumite porunci, dar de rău- tă i şi de năravurile rele nu se lasă...
  38. 38. 38 Preot IOSIF TRIFA Via a lor nu se schimbă şi nu se face mai bună pentru că nu-L primesc pe Domnul, nu-L suferă pe Domnul să Se amestece în via a şi purtările lor. Îl lasă pe Domnul să stea numai afară, la uşa inimii lor. Mân- tuirea sufletului nu câştigă nimic câtă vreme Domnul e numai afară la uşă. Mântuirea câştigă numai când Domnul e înlăuntru, când Îl lăsăm pe Domnul să intre în casa inimii noastre şi începem o via ă nouă cu El. Într-o vară am văzut într-un sat o cârciumă închisă. Pe uşa ei era lipită înştiin area: „Aici se mută şcoala“. Cârciuma era sub o transformare radicală: îşi schimbase stăpânul, trecea sub o stăpânire nouă. O dată cu această mutare îşi schimba şi chemarea ce o avusese. Dintr-o crâşmă plină de be ii şi păcate, se făcea o şcoală plină de lumină. Se cură a de toate spurcăciunile. Un duh nou intra în ea; o via ă nouă se începea în ea. În această asemănare trebuie să fie şi via a noastră când Îl primim pe Domnul cu adevărat în casa inimii noastre. Primirea Domnului înseamnă o schimbare şi transformare din temelie a vie ii noastre, înseamnă că via a noastră îşi schimbă stăpânul, trece sub o stăpânire nouă şi, o dată cu aceasta, i se schimbă şi rosturile, şi chemările. Se cură ă de toate spurcăciunile, un duh nu se sălăşluieşte în ea. Mântuirea mea şi a ta, cititorule, începe în clipa când Domnul „se mută“ în inima noastră... când inima noastră îşi schimbă stăpânul, renun ă la arenda diavo- lului şi patimilor rele şi se face „lăcaş Duhului Sfânt“, se face „casa lui Dumnezeu“ (I Cor. 3,16). Ah, ce dulce şi liniştită se face via a când Domnul devine chiriaşul şi stăpânul inimii noastre! Un om, cercetându-mă mai zilele trecute, m-a aflat singur aplecat la masa de scris.
  39. 39. Mai lângă Domnul meu 39 – Numai singur, părinte, numai singur? m-a între- bat el. De ce nu- i bagi un tovarăş, un companist, la o lucrare aşa de mare? I-am răspuns îndată: – O, dragul meu, eu nu sunt singur, eu sunt cu Domnul, eu mi-am găsit de mult un Tovarăş cu Care împreună lucrez. Cu acest Tovarăş mă sfătuiesc, cu El plănuiesc, cu El mă în eleg nop ile ce să mai scriu. Ah, ce Tovarăş bun am aflat! El îmi rezolvă necazurile cele mai grele. El mă scoate din încurcături. El îmi dă tot ce-mi trebuie. Toate îmi merg bine şi cu spor de când lucrez cu El. Omul meu se uită la mine cu nedumerire. Poate că nu mă în elegea destul de bine. Cel ce trăieşte o via ă cu Domnul grăieşte într-o limbă maternă nouă pe care al ii n-o în eleg şi nici nu le prea place. O, ce dulce şi ce liniştită este o via ă trăită clipă de clipă cu Domnul! Oamenii sunt plini de necazuri, de frământări, de lipsuri şi greută i tocmai din pricină că Domnul e afară la uşă şi nu înlăuntru, în inima şi via a lor. Dragă cititorule! Domnul bate la uşa inimii tale. Bate stăruitor şi aşteaptă răbdător să I se deschidă uşa. Taina mântuirii tale stă în zăvorul de la uşă, stă în vo- in a ta să tragi zăvorul de la uşă şi să-I deschizi Dom- nului larg inima ta şi via a ta. Iisus Mântuitorul nu deschide uşa inimii cu for a. El nu este un spărgător de uşă; El strigă de afară şi aş- teaptă răbdător ca omul să-I deschidă. Taina mântuirii tale sufleteşti, scumpul meu frate, stă în zăvorul de la uşa inimii tale; stă în urechile tale să auzi glasul Dom- nului şi să-I deschizi.
  40. 40. 40 Preot IOSIF TRIFA Însă vai, pu ini aud şi ascultă acest glas. Unii nu-l aud pentru că în casa lor fac larmă şi petrecanie pati- mile şi păcatele. Al ii îl aud, dar nu se îndură să-şi lase plăcerile şi păcatele şi să-L primească pe Domnul în lo- cul lor. Şi iarăşi, al ii L-ar primi pe Domnul, dar aşa, ca să nu-I descui toate încăperile. Şi-ar mai lăsa cheile de la unele păcate şi patimi rele. Un om îmi spunea că ar intra în Oastea Domnului dacă i-am lăsa pipa, „sudalmele cele mărunte“ şi un pahar de rachiu pe zi. Dar Domnul nu intră decât acolo unde i se predau toate cheile de la toate încăperile inimii. O, ce glas dulce se aude, iubite frate, la uşa inimii tale – şi tu nu-l auzi? O, ce dragoste bate la uşa inimii tale şi tu n-o primeşti? Bunătatea şi dragostea lui Dum- nezeu bate la uşa inimii tale – şi tu n-o primeşti? Mân- tuirea bate la uşa inimii tale – şi tu o respingi? De mult, de ani de zile, Domnul bate mereu, bate tot mai stăruitor la uşa inimii tale – şi tu nu vrei să-L primeşti? Deschide, frate dragă, deschide îndată uşa inimii tale, să intre în ea Domnul măririi, Domnul păcii, Domnul vie ii. Deschide uşa, frate dragă, căci Cel ce bate la uşă vrea să fie Fratele tău, vrea să fie Tovarăşul tău, vrea să fie Mântuitorul tău şi Izbăvitorul tău... El vrea să ia asupra Lui toate greută ile tale, toate grijile tale, toate necazurile tale, toate poverile tale sufleteşti şi trupeşti... El vrea să facă o schimbare din temelie în casa ta şi în via a ta. El vrea să facă din casa ta şi din inima ta o „casă a lui Dumnezeu“ plină de dar şi putere, plină de lumină, de pace, de bucurie şi de fericire adevărată. Deschide-I uşa, frate, deschide-I îndată uşa, predă-I Lui toate cheile de la toate încăperile vie ii tale, ca să
  41. 41. Mai lângă Domnul meu 41 începi o via ă nouă cu El. Primeşte-L îndată pe Domnul şi te vei mira tu însu i de ce dar şi binecuvântare a intrat în casa ta şi în via a ta. Rugăciune Iisuse, Mântuitorule bune! De mult stai şi la uşa inimii mele. De mult tot ba i şi mă strigi cu glas duios să- i deschid inimioara. Ah, nebunul de mine! Atâ ia şi atâ ia ani Te-am inut afară la uşă. Atâ ia şi atâ ia ani ai bătut mereu cu dragoste şi răbdare la uşa ini- mii mele – şi eu, nebunul, n-am vrut să- i deschid. Nu m-am îndurat să mă despart de păcate şi să Te pri- mesc pe Tine. Mă grăbesc acum să ies din această nebunie de suflet pierzătoare. Eu Î i deschid inimioara, Scumpul meu Mântuitor. Intră în ea şi Te fă Stăpânul şi Cârmu- itorul ei. Eu Î i predau ie pe vecie casa inimii mele; Î i predau ie toate cheile de la toate încăperile ei. Î i predau ie tot „inventarul“ acestei case ce a ajuns la „faliment“. Cu darul şi puterea Ta, Doamne, refă această casă şi îi dă o via ă nouă... Eu Î i predau ie, Doamne, toate gândurile mele, toate vorbele, toate planurile şi toate faptele mele. Eu Î i predau ie şi toate lipsurile, toate necazurile şi fră- mântările mele. Ia-le pe toate, Doamne, în grija Ta cea Sfântă! Ia-mă pe mine însumi! Fii Tu Stăpân pe mine. Ia-mă cu tot ce am, o Doamne, şi fă ce vrei cu mine.
  42. 42. 42 Preot IOSIF TRIFA „Aici locuieşte Iisus Hristos?” Într-o zi, un om străin (pus la cale de un preot) intră în curtea unei femei din Anglia (care avea obi- ceiul rău de a se certa şi înjura), cu întrebarea: „Aici locuieşte Iisus Hristos?“ Femeia era cât pe-aci să-i înjure una bună şi îi răspunse răstit: „Vezi- i de drum, nebunule!“ Dar după ce s-a depărtat omul, întrebarea înce- pu să o stăpânească. Ori încotro se întorcea, întreba- rea „Aici locuieşte Iisus Hristos?“ o urmărea mereu ca un cântec de care nu mai putea scăpa. După trei zile de zbucium sufletesc, femeia s-a umplut de căin ă sufletească şi s-a lăsat de năra- vurile cele rele. Dragă cititorule! Dacă cineva ar intra în curtea ta cu întrebarea: „Aici locuieşte Iisus Hristos?“, ce fel de răspuns ai putea să-i dai?
  43. 43. Mai lângă Domnul meu 43 „Eu sunt Pãstorul cel bun“... Citi i Psalmul 22 şi capitolul 10 din Evanghelia de la Ioan şi ve i afla acolo o minunată icoană a mântuirii noastre sufleteşti şi a creştinului adevărat, pusă în ase- mănarea cu Păstorul cel bun şi oile turmei sale: „Domnul este păstorul meu; nu voi duce lipsă de ni- mic. El mă paşte în păşuni verzi şi mă duce la ape de odihnă. Îmi înviorează sufletul şi mă duce pe căi drepte“ (Ps. 22). „Eu sunt Păstorul cel bun. Eu Îmi cunosc oile Mele şi ele Mă cunosc pe Mine... oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le chem şi ele vin după Mine. Eu le dau via ă veşnică şi nimeni nu le va răpi din mâna Mea“ (In. 10).
  44. 44. 44 Preot IOSIF TRIFA Minunate cuvinte, minunată asemănare! Iată, aceasta este icoana creştinului adevărat. Un creştin adevărat este o oaie din turma cea binecuvântată a bu- nului Păstor Iisus Mântuitorul. Nu duce lipsă de ni- mic. Domnul „îl paşte în păşuni verzi şi îl duce la apă de odihnă“. Domnul îi acopere toate lipsurile sale su- fleteşti şi trupeşti. Oaia este chipul creştinului adevărat. Căci cum este oaia? Ea singură este slabă, neajutorată, neapărată. Ea n-are nimic altceva decât blânde ea, umilin a, supu- nerea. Încolo toată soarta ei şi toată via a ei este în grija păstorului. Ea se simte în siguran ă numai în turmă. Aşa e şi creştinul cel adevărat. El singur este slab, neajutorat, neapărat. El este tare numai lângă Domnul, lângă Păstorul lui. Toată soarta lui şi toată via a lui sunt în mâna şi grija acestui Păstor. Un creştin adevărat n-are nici o armă de apărare şi de răzbunare contra oa- menilor răi şi necredincioşi. Apărarea lui este Domnul. Ca oaia, el nu are nici un fel de armă decât blânde ea şi umilin a. Batjocori i pe cel credincios, râde i de el, da i-i şi palme şi ve i vedea că toate le suferă ca o oaie răbdătoare din turma Domnului. El n-are nici o altă ar- mă de apărare decât răbdarea şi umilin a. Oaia este slabă, dar aceasta e o slăbie ce o apropie mereu de păstor şi o ine în turma lui. E o slăbie ce se teme să iasă din turmă şi să-şi facă de cap. Aşa e şi creştinul cel adevărat. El are o slăbie ce-l apropie me- reu de Marele Păstor şi-l ine în turma Lui. Dar vai, nu de astfel de „oi“ sunt creştinii de azi. Cei mai mul i dintre creştinii de azi se cheamă numai oi din turma lui Hristos, dar aievea sunt lupi.
  45. 45. Mai lângă Domnul meu 45 Despre un pustnic, am citit undeva că s-a dus la un târg să-şi cumpere nişte oi. Dar nici o oaie nu era pe placul lui. – Dar ce fel de oi ai vrea dumneata? întrebară oa- menii. – Apoi vede i, oameni buni, eu sunt un pustnic care trebuie să stau în rugăciune... Eu n-am vreme să ciobănesc lângă oi. Mie mi-ar trebui nişte oi care să aibă din i cu ca- re să muşte şi gheare cu care să se apere ele singure... Oamenii începură a râde. Unii ziceau că-i nebun. Dar pustnicul astfel le răspunse: – Dragii mei, voi sunte i în chipul oilor pe care le caut eu. Căci vă numi i oi din turma lui Hristos, dar vă muşca i unii pe al ii ca lupii. Vă numi i oile lui Hristos, dar de la o poştă vi se văd col ii şi ghearele de lup cu care vă sfâşia i unii pe al ii... Cu adevărat şi noi suntem în icoana aceasta: „oi“ cu din i şi gheare de câine, de vulpe şi de lup. Un creştin adevărat este o oaie din turma cea bi- necuvântată a Domnului. El caută păşunea cea duhov- nicească (biserica, rugăciunea, cititul Bibliei, citirea căr ilor religioase etc.). El se hrăneşte cu păşunea Domnului. El se fereşte de păşunea diavolului. Căci şi diavolul îşi are aici în lume păşunea lui: patimile, des- fătările, păcatele. Mul imea cea mare a creştinilor se hrăneşte cu păşunea aceasta. I-a atras diavolul în ea cu ispita şi minciuna. Undeva am citit o istorioară despre doi fra i care moşteniseră o singură oaie. S-au în eles să facă fiecare câte o grămadă de nutre . Pe urmă să sloboadă oaia din grajd şi la grămada unde va trage oaia să mănânce, a aceluia să-i rămână.
  46. 46. 46 Preot IOSIF TRIFA Fratele cel dintâi s-a apucat să facă o grămadă de otavă aleasă, lângă care a pus şi făină, sare şi apă. Celălalt nu făcea nimic. Dar înainte cu câteva clipe de a se deschide grajdul, a luat un bra de frunze verzi şi le-a grămădit frumos. Când s-a deschis uşa, oaia a dat buzna la frunze, cu toate că frunza nici nu era bună de mâncat. În chipul acestei oi sunt şi creştinii de azi. Domnul are de partea Lui nutre ul cel sufletesc, cel adevărat, are şi sarea vie ii şi apa vie ii, are tot ce-i trebuie unui su- flet de om, dar „oile“ Domnului – creştinii de azi – aleargă la frunza Satanei. Cu frunză verde şi frumoasă la înfă işare îi înşală Satana pe oameni şi îi abate de la păşunea cea minunată a Domnului. Cu ispita şi viclenia înşală Satana pe oile Domnu- lui şi le atrage în gălbează. A i văzut cum e gălbeaza? Ea e frumoasă la vede- re. E verde şi înspicată, şi dulce la gustare. Dar vai, ea e plină de viermi care se mută în oaie, fac pui şi o prăpă- desc cu zile. Aşa sunt şi ispitele Satanei. Frumoase la vedere, dulci la gustare, dar vai, ele sunt pline de viermi produ- cători de moarte trupească şi sufletească. Ah, ce moarte înfricoşată are cel apucat în gălbeaza Satanei! Patimile şi plăcerile îi rod trupul şi sufletul întocmai aşa cum gălbeaza roade carnea şi via a sărmanei oi. Feri i-vă de păşunea diavolului! Oile Domnului – creştinii cei adevăra i – cunosc glasul Lui şi merg după El. Ei cunosc şi glasul lumii, şi glasul diavolului şi se feresc de el. Diavolul este ciobanul cel mincinos. El se îmbracă în piele de oaie şi face pe păstorul oilor, ca să înşele pe
  47. 47. Mai lângă Domnul meu 47 oile nepricepute şi să le ducă la pierzare. Creştinul cel adevărat îi cunoaşte glasul şi fuge de el. Însă vai, e plină lumea de cei ce ascultă acest glas mincinos. Ah, cum merge lumea după diavol, după acest lup mişel îmbrăcat în pieile de oaie! Duhule Sfinte! Ajută-mă şi mă întăreşte cu darul şi harul Tău cel Sfânt să rămân până la sfârşitul vie ii mele în turma marelui meu Păstor. Ajută-mă să cunosc glasul Lui. Ajută-mă să ascult numai de glasul Lui şi să merg numai după El.
  48. 48. 48 Preot IOSIF TRIFA „Eu sunt lumina lumii“ „Să fie lumină!“ – a zis Dumnezeu la facerea lumii. Această lumină n-a fost numai a soarelui, ci a fost şi lumina sufletului; a fost lumina care l-a luminat pe Adam, omul cel dintâi. Aceasta era o lumină curată şi desăvârşită. Întuneric nu se afla în ea. Dar din greşeala din grădina Edenului, întunericul s-a amestecat cu lumi- na, binele cu răul – şi pe urmă întunericul a biruit lumina. Întuneric mare s-a făcut iar peste tot pământul; un fioros întuneric sufletesc. Domnul Iisus a ve- nit într-o lume plină de întuneric sufletesc. Domnul Iisus a venit în lume ca un al doilea fă- cător de lumină sufle- tească. A venit în lume ca un „soare al dreptă- ii“, ca o „lumină a cu-
  49. 49. Mai lângă Domnul meu 49 noştin ei“, să-i lumineze „pe cei ce şedeau în umbră şi întuneric“ (Lc. 1, 79). O luptă grea a purtat Domnul pentru biruin a lumi- nii. Satana voia să ină lumea mai departe în întuneric. Dar pe urmă, lumina Evangheliei a biruit. Prin Jertfa şi Învierea Sa, Domnul a despăr it din nou lumina de în- tuneric, a luminat din nou lumea, ne-a dat din nou lu- mina cunoştin ei şi lumina vie ii. Domnul Iisus este lumina lumii. El este lumina cea adevărată „care luminează pe tot omul ce vine în lume“ (In. 1, 9). El este lumina cea adevărată care ne deschide ochii cei sufleteşti, să ne vedem pe noi înşine şi rostu- rile vie ii noastre în lumina cea adevărată. El este lumi- na vie ii. Nimic n-avem mai scump pe lumea asta ca ochii şi lumina soarelui. Le amintesc pe amândouă, pentru că una fără alta nu pre uieşte nimic. Fără lumina soarelui, ochii noştri n-ar pre ui nimic; n-am avea ce face cu ei. Dar nici cu soare fără ochi n-avem ce face. Un orb n- are nici un folos de darul soarelui şi al luminii. Aşa e şi în lumea cea sufletească. Cel mai scump dar pentru via a noastră cea sufletească este lumina lui Hristos, lumina vie ii. Dar pentru acest dar ne trebuie ochi sufleteşti. Fără să avem ochi sufleteşti şi vedere sufletească, lumina lui Hristos n-are nici un pre pen- tru noi. Iisus a venit în lume nu numai să aducă lumina vie ii, ci El a venit să-i şi tămăduiască pe cei orbi cu su- fletul. „Duhul Domnului – zicea Iisus – M-a trimis să dau orbilor vedere“ (Lc. 4, 18). Evangheliile sunt pline cu orbi pe care i-a vindecat Domnul.
  50. 50. 50 Preot IOSIF TRIFA Domnul Iisus tămăduia şi orbia cea sufletească. El tămăduieşte şi azi această orbie. El singur o poate tă- mădui. Lumina lui Hristos are o putere şi o însuşire deosebită. Ea luminează ca un fulger neaşteptat via a cea sufletească a omului, ea schimbă deodată şi cu totul vederea cea sufletească a omului, ea schimbă cu totul via a omului. Îi schimbă inima, îi schimbă gân- durile, îi schimbă vorbele, purtările şi umblările. Mi- nunea ce s-a petrecut cu Saul pe drumul Damascului va rămâne de-a pururi o mărturie despre puterea ce o are lumina lui Hristos. „Orb am fost şi acum văd“; această vedere dulce o spuneau din om în om orbii tămădui i de Domnul. Dar această veste o spunea şi Apostolul Pavel, o spuneau şi zacheii, samaritencele, magdalenele şi to i cei care fu- seseră orbi cu sufletul. Această veste dulce o spun şi azi to i cei care au scăpat de orbia sufletească. Unul din cei ce au intrat în Oastea Domnului scrie: „Ca un fulger a venit lumina lui Hristos de m-a scos din întunericul Satanei”... „Eram ca un orb – scrie un altul – dar, de când citesc foaia şi Scriptura, parcă văd altfel şi mă simt altfel“... Lumina lui Hristos luminează tuturor. Tot cel ce primeşte această lumină a scăpat de întuneric. Are lu- mina vie ii. Însă vai, nu to i primesc această lumină. Lumea cea multă trăieşte în orbie sufletească. Aşa a fost pe timpul Mântuitorului. Aşa e şi azi. Domnul Iisus, când a venit pe pământ, a aflat o lu- me cu oameni care „ochi aveau, dar nu vedeau, urechi aveau, dar nu auzeau“. A aflat orbi care aveau ochi şi surzi care aveau urechi, dar n-aveau ochi şi urechi pen- tru Cuvântul lui Dumnezeu. „Lumina a venit în lume,
  51. 51. Mai lângă Domnul meu 51 dar osânda aceasta este, că oamenii iubiră mai mult în- tunericul“ (In. 3, 19). Pe mul i i-a tămăduit Mântuitorul de această orbie sufletească. Dar cei mai mul i au stăruit în orbia lor cea sufletească. Au murit în orbia lor cea sufletească fari- seii şi cărturarii, şi gloata cea mare a celor ce nu L-au primit pe Domnul. Aşa e şi azi. E plină şi lumea de azi de cei orbi cu sufletul. Lumina lui Hristos luminează tuturor, dar oa- menii iubesc întunericul, pentru că faptele lor sunt rele şi „oricine face răul urăşte lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele“ (In. 3, 19-20). În „foaia Oastei“, am scris despre un orb care a in- trat în Oastea Domnului. S-au împlinit şi aici cuvintele Mântuitorului: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, ca cei ce nu văd să vadă, şi cei ce văd să fie orbi“ (In. 9, 39). Ah, în ce orbie sufletească trăiesc cei mai mul i oameni! De ar avea ochi sufleteşti, de li s-ar deschide dintr-o dată vederea cea sufletească, s-ar îngrozi de sta- rea cea grozavă şi nenorocită în care se află. Anul trecut am citit într-o gazetă pă ania unui că- lător. Într-o noapte, pe vreme de furtună, a intrat la adăpost într-un han părăsit. N-avea unde să-şi plece ca- pul şi era bucuros că a aflat acest adăpost. Dar pe când era să-şi plece capul spre odihnă, un fulger a luminat încăperea sălaşului. Atunci văzu o privelişte îngrozitoa- re: un şarpe grozav se târa spre el; al ii se că ărau pe pe- re i, ochii unei bufni e străluceau într-un col , iar pe celălalt col o lighioană stătea cu gura deschisă. Pe jos mişunau fel de fel de jivine. Călătorul fugi îngrozit din acest cuib de şerpi şi lighioane spurcate.
  52. 52. 52 Preot IOSIF TRIFA În chipul acestui călător care pe timp de întune- ric s-a retras în hanul cel plin cu şerpi şi lighioane sunt şi azi cei orbi cu sufletul. Ei trăiesc într-o stare înspăimântătoare, dar nu se înspăimântă pentru că „ochi au, dar nu văd“. Ei trăiesc într-un sălaş sufle- tesc plin cu lighioane fioroase ce stau gata-gata să-l sfâşie. Trăiesc la un loc cu tigrul cel fioros (mânia), cu şarpele cel veninos (zavistia), cu porcul cel mur- dar (be ia), cu apul cel puturos (desfrânarea), cu broasca cea scârboasă (zgârcenia) etc. (Aceste li- ghioane se pot vedea pe larg în cartea „Oglinda ini- mii omului“). Şi nu se înspăimântă păcătosul; şade şi doarme liniştit în această şerpărie, pentru că n-are ochi sufleteşti şi vedere sufletească să vadă starea fi- oroasă şi nenorocită în care se află. Cel ce primeşte lumina lui Hristos vede deodată starea fioroasă în care se află şi părăseşte păcatele, stri- gând îngrozit: „Ah, nebunul de mine, în ce stare groza- vă am fost! Şi eu am stat liniştit în pierzarea aceasta!“ Ah, în ce cumplită orbie sufletească trăiesc lumea şi oamenii de azi! Se pare că întunericul a biruit iarăşi lumea. Satana domneşte în întunericul acestei lumi (Ef. 6, 12). O teribilă noapte sufletească s-a făcut ia- răşi în lume. Dar să nu pierdem nădejdea. Mai curând ori mai târziu, lumina va birui întunericul. Întunericul şi-a ajuns culmea. Suntem pe la miezul nop ii. Zorile luminii în- cep a se ivi. Se înmul esc fulgerările de lumină sufle- tească. Lumina va birui, ea trebuie să biruie. Iubi ilor ostaşi din Oastea Domnului şi to i care trăi i în lumina lui Hristos! Să ajutăm şi noi, după pute-
  53. 53. Mai lângă Domnul meu 53 rile noastre, biruin a luminii. Să luptăm din răsputeri contra întunericului. Să ajutăm tămăduirea celor orbi cu sufletul. Aşa să lumineze lumina noastră înaintea oameni- lor, ca, văzând ei râvna noastră şi faptele noastre cele bune, să li se deschidă şi lor ochii cei sufleteşti şi să primească lumina lui Hristos, lumina vie ii. Dragă cititorule! Ia seama, poate şi tu i-ai pierdut vederea sufletească. Fie că ai pierdut-o, fie că i-a slăbit numai această vedere – eu „te sfătuiesc să cumperi de la Domnul doctorie pentru ochi, ca să- i ungi ochii şi să vezi“ (Apoc. 3, 17-18). Eu te sfătuiesc să alergi îndată la Doctorul cel mare al sufletelor noastre. Milioane şi milioane de orbi şi bolnavi cu sufletul s-au vindecat apropiindu-se de El şi cerând mila Lui. Ah, ce grozavă este orbia cea sufletească! Numai după ce ai scăpat de ea vezi cât de fioroasă a fost. – Da’ ce, te-a oprit popa Trifa de la Sibiu să nu mai bei şi să nu- i petreci? îl batjocoreau nişte oameni lu- meşti pe un ostaş din Oastea Domnului. – O, dragii mei, le-a răspuns ostaşul, eu m-am lăsat de petreceri şi de celelalte răută i nu pentru că m-au oprit părintele Trifa de la Sibiu şi Oastea Domnului, ci pentru că mi s-au deschis ochii să văd rătăcirea în care am trăit; mi s-au deschis ochii să văd lumea şi via a în lumina Evangheliei; mi s-au deschis ochii să văd minciuna cea mare în care am trăit. Nu pentru că m-a oprit Oastea Dom- nului m-am retras din lume, ci pentru că mi s-au deschis ochii să văd negru ceea ce mai înainte mi se părea alb... Eu Îl slăvesc neîncetat pe bunul Dumnezeu şi pe Scum- pul meu Mântuitor, căci orb am fost, dar acum văd...
  54. 54. 54 Preot IOSIF TRIFA Ce mărturie şi ce mărturisire dulce şi scumpă! Vai, ce bucurie mare are un suflet când începe „a vedea“! Are exact aceeaşi bucurie ce o are un orb când începe a vedea. Eu cred că nu este în lumea aceasta un strigăt mai dulce, mai duios şi mai binecuvântat decât acesta: „orb am fost şi acum văd!“ (In. 9, 25). Rugăciune Iisuse, Lumina lumii! Poate că şi eu sunt un orb cu sufletul. Ca şi orbul din Ierihon, cad şi eu în fa a Ta cu credin ă tare şi cu dorin ă fierbinte, strigând: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul, căci m-au orbit patimile şi fărădelegile. Deschide-mi ochii, Doamne, să văd (Lc. 18, 41). Dorin a mea cea scumpă este să văd; să mă văd pe mine însumi, să văd lumea şi rosturile vie ii mele în lumina Evangheliei Tale. Luminează-mă, Doamne, cu lumina Ta cea sfân- tă, ca să pot şi eu striga: „orb am fost şi acum văd“.
  55. 55. Mai lângă Domnul meu 55 „Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevãrul ºi Viaþa»“ Un rege al An- gliei avea între sfet- nicii săi un necre- dincios. Toată lumea ştia acest lucru. În- tr-o adunare a sfetni- cilor, regele luă o Biblie şi o dădu celui necredincios, zicându-i: – Te rog, des- chide la Evanghelia de la Ioan, capitolul 14, versetul 6 şi ci- teşte. Sfetnicul citi: – „Iisus i-a zis: «Eu sunt Calea, Adevărul şi Via a. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine...»“ – Destul! Acum te rog, spune dumneata, s-a mai aflat cineva în istoria lumii să zică despre el că este ca- lea, adevărul şi via a? Vezi, dragul meu, eu sunt împă- rat peste 300 de milioane de oameni, dar dacă aş zice că sunt calea şi adevărul, şi via a, lumea ar spune că-s ne-
  56. 56. 56 Preot IOSIF TRIFA bun. Nimenea dintre muritorii pământului n-a cutezat – nici măcar prin gând nu i-a trecut – să rostească astfel de vorbe. Cel ce le-a spus a fost nu numai om, ci El a fost şi Dumnezeu; a fost Fiul lui Dumnezeu... Necredinciosul a rămas ruşinat şi din acea clipă a părăsit necredin a. Iisus Hristos n-a fost numai un Învă ător. El n-a dat numai sfaturi morale. Sfaturi morale mai dau ei şi al ii, destui (dintre care cei mai mul i ei înşişi nu le in). Domnul Iisus este Calea vie ii, El este adevărul, El este Via a însăşi. „Eu sunt Calea“... Înainte de a veni Mântuitorul, lumea trăia „în umbră şi în întuneric“ (Lc. 1, 79); n-avea nici lumina vie ii, nici calea vie ii. Prin Jertfa Sa cea scumpă, Domnul ne-a deschis iar calea spre cer. Ne-a scos din căile mor ii şi ne-a îndrumat pe căile vie- ii. Domnul Iisus este Calea cea adevărată a vie ii. Nu- mai prin El putem înainta pe calea ce duce la via a cea veşnică. Domnul este „calea cea îngustă“ ce duce la cer. „Intra i prin uşa cea strâmtă, că largă este uşa şi lată este calea ce duce la pierzare şi mul i sunt cei ce in- tră pe ea. Dar strâmtă este uşa şi îngustă este calea ce duce la via ă şi pu ini sunt cei ce o află“ (Mt. 7, 13- 14). Cu adevărat, pu ini sunt cei ce află calea vie ii şi umblă pe ea. Lumea e plină de cei ce aleargă în galop pe căile mor ii. De ce? Pentru că diavolul, mişelul cel mare, atrage pe oameni cu fel de fel de apucături şi minciuni în căile rătăcirii. Satana pândeşte pas cu pas calea vie ii
  57. 57. Mai lângă Domnul meu 57 noastre şi încearcă pas cu pas să ne abată din căile Domnului. Lumea şi via a sunt pline de răscruci şi căi încurcate de unde pândeşte Satana sufletele, întocmai ca păianjenul din păienjeniş. Văzut-a i cum face păianjenul? El ese o pânză în- treagă de căi încurcate şi încâlcite şi pe urmă se pune într-un col la pândă. Vai de musca ce a dat în pânza acestor căi încurcate. E pierdută. Păianjenul sare asupra ei şi îi soarbe via a. Aşa pă esc şi cei ce se lasă înşela i de căile lumii şi ispitele diavolului. Bătrânii noştri au ridicat pe vremuri cruci la răs- crucile drumurilor şi la răspântiile hotarelor. Mare în- eles sufletesc este în aceste cruci (pe care noi le lăsăm să se răstoarne). La fiecare răspântie, ele ne arată icoa- na lui Iisus cel Răstignit, vrând parcă să ne zică: lua i aminte că şi via a voastră cea sufletească este plină de fel de fel de răspântii ispititoare, pe unde vă pândeşte Satana. La fiecare răspântie din via a voastră gândi i-vă la Iisus cel Răstignit şi vă ruga i Lui să vă apere de ca- lea rătăcirii şi a pierzării sufleteşti. Când vrei să furi, gândeşte-te că ai în fa a ta o răspântie a diavolului, când vrei să desfrânezi, când vrei să te răzbuni, să înşeli etc... gândeşte-te că toate acestea sunt tot atâtea răspântii ale diavolului prin care încearcă să ne atragă în căile mor ii. În fa a tutu- ror acestor ispite, trebuie să vedem icoana Celui răs- tignit pe cruce, trebuie să ne aducem aminte de cu- vintele Domnului: „Sta i la drumuri şi întreba i de că- rările cele veşnice ale Domnului şi vede i care este calea cea bună şi merge i pe ea şi ve i afla odihnă su- fletelor voastre“ (Ier. 6, 16).
  58. 58. 58 Preot IOSIF TRIFA Ah, dacă la toate răspântiile vie ii L-am vedea pe Domnul şi am asculta de El, ce via ă curată şi adevărată am trăi! Însă cei mai mul i ascultă de diavolul şi aleargă în galop pe căile lui cele mincinoase. Din războiul cel mare, un soldat îmi spunea o în- tâmplare plină de învă ătură sufletească. Pe frontul din Gali ia, solda ii austrieci au fost la început atraşi în cursă de către adversarii ruşi cu o apu- cătură şireată. Pe la răspântiile drumurilor erau tăbli e cu indi- ca ii mincinoase. In- dica ia de pe tablă arăta că drumul cuta- re şi cutare duce colo şi colo – dar el ducea drept în tabăra vrăj- maşilor, adică drept la moarte şi prinsoare. Aşa face şi vrăj- maşul diavol. El a îm- pănat răspântiile vie ii cu înşelăciuni – cu păreri minci- noase despre lume şi via ă – care duc direct la moarte şi pieire sufletească. „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă ele duc la moarte“ (Prov. 16, 25). Acestea sunt căile mincinoase ale diavolului. A fi un creştin adevărat înseamnă a putea cânta cu psalmistul: „Pe căile poruncilor Tale, Doamne, am alergat... Făclie picioarelor mele a fost cuvântul Tău şi lumină cărărilor mele“ (Ps. 118). În via a cea sufleteas- că nu sunt decât două căi: calea vie ii şi calea mor ii (Ier. 21, 8). Pe care din aceste două eşti tu?
  59. 59. Mai lângă Domnul meu 59 „Eu sunt Adevărul“... Mult au umblat şi mult au asudat filosofii din toate timpurile să afle adevărul des- pre lume şi via ă. Trenuri întregi abia ar putea duce toate căr ile câte s-au scris despre ce este via a, dar toate aceste căr i se pot azvârli în foc. Ele nu mai valo- rează nimic. Vremea a adeverit că nu sunt adevărate. Singur Domnul Iisus Hristos a adus în lume adevă- rul cel veşnic, adevărul care rămâne în veci. „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece“ – a zis Iisus (Mt. 24, 35). Evanghelia şi Biblia cuprind ade- vărul veşnic. În ele se află descoperirea lui Dumnezeu despre rosturile lumii şi ale omului. Acest adevăr stră- luceşte ca lumina, ca soarele. Însă, vai, cei mai mul i oameni umblă şi azi în în- tuneric şi trăiesc în minciună. De ce? Pentru că cel mai mare duşman al adevărului este diavolul. El este „tatăl minciunii“ (In. 8, 44) şi umblă neîncetat să acopere adevărul Evangheliei şi să-l despartă pe om de acest adevăr. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că îl îndu- plecase pe un cunoscut să-şi cumpere Noul Testament, dar tocmai în clipa când să i-l dea, a sosit un argat al dia- volului, strigând în gura mare: „Asta-i o carte pocăită... fugi de ea şi de acel ce i-o dă, că vrea să te facă pocă- it!“ Şi omul a lăsat în grabă Noul Testament, şi-a luat banii înapoi şi a fugit cu ei la birt, mul umit şi „liniştit“ că scăpase de „rătăcire“. Aşa ştie diavolul să-i ină pe oameni departe de Bi- blie, de Cuvântul Adevărului. Atacurile cele mai înver- şunate le dă Satana contra Bibliei, pentru că Biblia cu- prinde adevărul cel veşnic şi descoperirea planurilor ce le are Dumnezeu cu noi şi cu mântuirea noastră.
  60. 60. 60 Preot IOSIF TRIFA Diavolul este „tatăl minciunii“. El pune înaintea noastră lumea şi via a într-o înfă işare mincinoasă. Din minciună, Satana a făcut credeuri de via ă. E plină lu- mea cu astfel de credeuri. „Dacă doară nu-i să mă fac călugăr, să intru în Oastea de la Sibiu – zicea un om – că doară n-am omorât pe nime’ să mă fac pocăit“. „Aşa-i făcută lumea – zic al ii – că ici-colea trebuie să mai şi min i, să mai şi chefuieşti, să mai păcătuieşti“… Trebuie „să ne trăim via a“ – răspund al ii (în chefuri, în be ii, în desfătări lumeşti). Ah, cum a orbit diavolul mintea oamenilor, să nu vadă strălucind lumina Evan- gheliei (II Cor. 4, 4). „Adevărul vă va slobozi pe voi“, zicea Iisus, dar Satana îi ine pe oameni lega i cu fel de fel de minciuni şi datini de suflet pierzătoare. Ah, ce minciună mare este via a celor mai mul i creştini! „Eu sunt Via a“... Domnul este via a. El este izvo- rul vie ii. Cine a apucat pe calea arătată de El şi a primit adevărul adus de El, câştigă via a veşnică. Dragă cititorule! Via a noastră cea sufletească are două căi, două răspântii. Una e calea cea îngustă, a Domnului, care duce spre lumină, spre adevăr, spre via- a veşnică. Cealaltă e calea cea largă a diavolului, care duce spre rătăcire şi pierzare veşnică. Iisus Hristos este via a cea adevărată. El a venit în lume „ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă via a veşnică“ (In. 3, 15). „Cine are pe Fiul are via a, cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are via a“ (I In. 5, 12). Noi trebuie să trăim o via ă cu El aici pe pământ, ca să putem continua cu via a cea veşnică dincolo de mor- mânt. Cine nu trăieşte o via ă în Domnul şi cu Domnul nu poate moşteni via a veşnică.
  61. 61. Mai lângă Domnul meu 61 Calea, Adevărul şi Via a stau fa ă în fa ă cu Rătăci- rea, Minciuna şi Moartea. Pe care din acestea eşti tu? Rugăciune Iisuse, bunule Doamne! Pierdut-am şi eu Calea vie ii. Ajută-mă să mă pot întoarce în ea. Legatu-m-a ispititorul cu minciunile lui! Slobo- zeşte-mă, Doamne, cu Adevărul Tău. Omorâtu-m-a lumea cu păcatele ei. Înviază-mă, Doamne, cu via a Ta. Duhule Sfinte, trezitorule al păcătoşilor şi dătăto- rule de via ă! Ajută-mă să mă pot întoarce din calea pierzării; ajută-mă să pot ieşi din minciunile lumii şi ale satanei; ajută-mă să pot învia prin moartea pati- milor şi păcatelor.
  62. 62. 62 Preot IOSIF TRIFA „Eu sunt Pâinea vieþii” Omul e făcut din două păr i: din lut, care este cor- pul, şi din suflarea lui Dumnezeu, care este sufletul. Şi o parte, şi alta îşi au legile şi lipsurile lor. Corpul are lipsă de aer, de hrană, de apă şi lumină. Întocmai acele lipsuri le are şi sufletul. Sufletul îşi are şi el foamea lui şi setea lui. Dar lumea aceasta n-are nici un fel de hrană pentru suflet.
  63. 63. Mai lângă Domnul meu 63 Lumea aceasta cu toate plăcerile ei şi cu tot aurul ei nu poate da sufletului nici măcar o coajă de pâine. Sufletul flămânzeşte şi însetoşează după Dumnezeu. „Însetat-a de Tine sufletul meu, suspinat-a după Tine trupul meu“ (Ps. 62, 2). Hrana sufletului vine de sus din cer. În călătoria lor spre Canaan, israelitenii s-au hrănit în pustie cu mană din cer şi cu apă din stâncă, adică cu pâine şi cu apă de la Dumnezeu. De această hrană ce- rească are lipsă şi sufletul nostru; de această hrană avem lipsă şi noi în călătoria vie ii. O hrană pentru sufletul nostru este şi Cuvântul lui Dumnezeu. Scripturile sunt o pâine cerească. Ele sunt insuflate de Dumnezeu: ele sunt o pâine ce s-a pogorât din cer. „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci şi cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu“ (Mt. 4, 4; Ier. 15, 16). Ferice de cei ce simt „o foame şi o sete de a auzi Cuvântul lui Dumnezeu“ (Amos 8, 11). Dar hrană sufletească este şi rugăciunea, „pâinea cea de toate zilele“ a sufletului nostru. Dar sufletului nostru i s-a dat o hrană şi mai scum- pă decât aceasta. Chiar Iisus Mântuitorul S-a dat pe Si- ne Însuşi ca o hrană pentru via a şi mântuirea sufletelor noastre. Jertfa Lui cea sfântă este cea mai scumpă hrană a sufletului nostru. Deci luând Iisus pâinea şi binecuvântând, a zis: „Lua i, mânca i, acesta este Trupul Meu“; şi, luând pa- harul, a zis: „Be i dintru acesta to i, că acesta este Sân- gele Meu... care pentru mul i se varsă spre iertarea pă- catelor“ (Mt. 26, 26-28). „Eu sunt pâinea vie ii... Eu sunt pâinea cea vie care s-a pogorât din cer... Trupul Meu este adevărată mâncare şi Sângele Meu adevărată
  64. 64. 64 Preot IOSIF TRIFA băutură... Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, rămâne întru Mine şi Eu întru el“ (In. 6, 48-56; I Cor. 11, 22-29). Jertfa Crucii, Cina Domnului, stă în centrul mân- tuirii noastre sufleteşti. Multe ar fi de spus despre Cina Domnului. Vom spune numai câteva pe scurt. Cina Domnului s-a dat apostolilor în preseara când Domnul Iisus Se pregătea să-i părăsească. În aceste cli- pe de întristare, Cina li s-a dat ca un semn de legătură cu Domnul, de împărtăşire neîncetată cu El şi cu daru- rile Lui. Cina cea de Taină le spunea apostolilor că Iisus îi va părăsi, dar pe de altă parte îi asigura că El va rămâne de-a pururi cu ei şi le va împărtăşi neîncetat via ă, pute- re şi har. Acesta este şi azi punctul cel dintâi din Cina Domnului. Ea ne asigură o legătură sfântă, o împărtăşi- re sfântă cu Domnul vie ii. Prin Cina Domnului, noi stăm în neîncetată legătu- ră cu El şi El cu noi. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva glasul Meu şi va deschide uşa, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mine“ (Apoc. 3, 20). Această îm- părtăşire îl ridică pe om la culmea cea mai înaltă a vie ii sufleteşti. De pe culmea aceasta a strigat Apostolul Pavel: „Hristos este via a mea... nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine“ (Gal. 2, 20). A doua oară: Cina Domnului li s-a dat apostolilor în semn de fră ie şi fră ietate între ei. Prin Cina cea Sfântă, Domnul a voit să facă din apostolii Săi şi din to i creştinii o familie de copii ai lui Dumnezeu, o fa- milie de fra i şi surori care iau parte cu to ii la aceeaşi Cină şi la aceeaşi Masă.
  65. 65. Mai lângă Domnul meu 65 A treia oară: Cina Domnului ni s-a lăsat spre ierta- rea păcatelor. Ea cuprinde Jertfa cea mare şi sfântă prin care Mielul a răscumpărat păcatele noastre. Cina Dom- nului ni s-a lăsat ca o putere în încercări, întărite în ne- cazuri... şi peste tot ca o hrană, cea mai scumpă hrană pentru sufletul nostru. Aşa au în eles apostolii Cina Domnului şi aşa au în eles-o creştinii cei dintâi. Cina Domnului era pentru creştinii cei dintâi o hrană sufletească, o hrană regulată şi nelipsită. Până în veacul al patrulea, creştinii cei dintâi se împărtăşeau cu to ii în fiecare duminică, după fiecare liturghie (liturghia e făcută pentru a se împărtăşi la sfârşitul ei to i credincioşii). În fiecare duminică, după fiecare liturghie, creştinii cei dintâi se împărtăşeau din Cina Domnului şi se îm- bră işau în semn de dragoste şi fră ietate. Această îm- părtăşire în Domnul le dădea har şi putere să trăiască Evanghelia Mântuitorului. „Şi stăruiau în învă ătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în ru- găciuni… Iar inima şi sufletul mul imii celor ce au cre- zut erau una“ (F. Ap. 2, 42; 4, 32). Dar în curgerea vremilor, râvna creştinilor pentru Cina Domnului a scăzut. Unde am ajuns în ziua de azi? Azi îi po i număra pe degete pe cei care se împărtăşesc cu Cina Domnului. Ah, ce în eles mare şi ce putere mare este în Cina Domnului! Dar poate tocmai pentru asta diavolul s-a silit să schimonosească în elesul acestei Taine şi se si- leşte să-i ină pe oameni departe de ea. Diavolul a scor- nit credin a că Cina Domnului ar fi numai pentru oa- menii bolnavi şi bătrâni. Creştinii de azi aşteaptă boala şi moartea să-i apropie de Cina Domnului.
  66. 66. 66 Preot IOSIF TRIFA De când eram preot la ară îmi aduc aminte că am fost chemat odată să împărtăşesc un bolnav. Dar bolna- vul trăgea de moarte (nu se sim ise „destul de bolnav“ să mă cheme mai curând). Atunci, ai casei făcură un semn grozav. Luară o lingură, căscară cu putere gura muribundului şi punând în ea un mic căluş, mă poftiră să-i torn pe gură Sf. Împărtăşanie, ca „să nu moară necuminecat“... – Dragii mei, le-am răspuns eu, taina aceasta nu se dă cu for a. Ea trebuie primită cu voin a omului şi cu pregătire sufletească. Domnul nu este un spărgător de uşi sufleteşti. El aşteaptă ca omul să-I deschidă el însuşi uşa inimii sale. Puterea acestei taine nu stă numai în bucă ica aceasta de pâine, ci în legătura ce şi-o face omul – prin această taină – cu Iisus Mântuitorul şi cu Dumnezeu. Dar această legătură trebuie să şi-o facă omul până trăieşte, căci la moarte, iată, vede i, e prea târziu, e prea târziu... Şi iarăşi, pe al ii îi sfătuieşte Satana să se împărtă- şească fără nici un folos sufletesc. De când slujeam ca preot îmi aduc aminte de un bătrân care se cobora re- gulat de sus, de la munte, în fiecare post al Paştilor şi se cumineca. Dar după împărtăşire, trăgea să popo- sească la un birt, scotea merinde din traistă, comanda o uică, două, trei... Şi pe urmă... se îmbăta şi cânta cântece lumeşti. În aceeaşi zi se cumineca din două pahare: şi din paharul Domnului, şi din paharul dia- volului. Se cumineca şi cu Duhul Domnului, şi cu du- hul diavolului, cu toate că Apostolul Pavel spune răs- picat: „Nu pute i bea paharul Domnului şi paharul dracilor; nu pute i lua parte la masa Domnului şi la masa dracilor“ (I Cor. 10, 21).
  67. 67. Mai lângă Domnul meu 67 O astfel de împărtăşire nu foloseşte la nimic. O, ce taină mare şi sfântă este Cina Domnului! Câ i însă folosesc puterea acestei taine? Domnul ne cheamă pe to i la Cina Lui, la o via ă trăită în legătură şi îm- părtăşire cu El. Dacă to i am cina regulat cu El şi El cu noi, ar fi plină lumea de copii ai lui Dumnezeu; ar fi plină lumea de fra i şi surori în Domnul. Dar Cina Domnului este o taină părăsită, de aceea lumea e plină de „creştini“ ce se urăsc şi se duşmănesc unii pe al ii. Eu te întreb: cum stai tu, dragă cititorule, fa ă de Cina Domnului? Rugăciune Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Lumea aceasta n-are nici o hrană pentru sufletul meu. Sufletul meu „însetează după Tine ca un pământ fără de apă” (Ps. 62, 2-3) şi ca un flămând fără pâine. Sufletul meu flă- mânzeşte după pâinea Ta cea „din cer“ şi după apa Ta „cea vie“. Dă-mi, Doamne, şi mie această pâine şi apă! Duhule Sfinte! Adă-mi neîncetat aminte că lumea aceasta n-are nici o coajă de pâine şi nici un picur de apă pentru sufletul meu. Sufletul meu se poate hrăni numai cu pâinea cea cerească şi se poate adăpa numai cu apa cea vie.
  68. 68. 68 Preot IOSIF TRIFA A murit de sete în mijlocul apelor Într-un ziar citesc o ştire ciudată. O barcă de pescari, apucată de valuri, a fost târâtă în largul mă- rii. Pescarii s-au inut contra valurilor, au avut şi me- rinde, dar pe urmă au murit de sete în mijlocul ape- lor mării, pentru că apele acestea sărate nu stâmpără setea. Aşa e şi cu sufletul nostru. Putem avea toate bu- nurile, toate averile şi plăcerile acestei lumi; ele nu stâmpără setea sufletului şi nu dau fericirea sufle- tului. Înconjurat de bunuri lumeşti, sufletul moare de foame şi sete dacă nu i se dă pâinea şi apa lui cea adevărată.
  69. 69. Mai lângă Domnul meu 69 „Fericiþi veþi fi“... când? „Văzând mul imile, Iisus S-a suit în munte; şi aşe- zându-Se, ucenicii Lui au venit la El. Şi deschizându-Şi gura, îi învă a, zicând: Ferici i cei săraci cu duhul, că a lor este împără ia cerurilor. Ferici i cei ce plâng, că aceia se vor mângâia. Ferici i cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Ferici i cei ce flămânzesc şi înse- tează de dreptate, că aceia se vor sătura. Ferici i cei milostivi, că aceia se vor milui. Ferici i cei cura i cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. Ferici i făcă- torii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema. Ferici i cei prigoni i pentru dreptate, că a lor este îm- pără ia cerurilor. Ferici i ve i fi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voas- tră, min ind din pricina Mea. Bucura i-vă şi vă veseli i, că plata voastră multă este în ceruri“ (Mt. 5, 1-12). Evanghelia de mai sus e cunoscută în Noul Testa- ment sub numirea „Predica de pe munte”, pentru că Mântuitorul a rostit-o stând sus pe o colină. Mul ime de popor asculta această predică. Din această predică sunt luate fericirile care se cântă în strană în fiecare dumini- că şi sărbătoare. Minunată este această evanghelie şi minunate sunt învă ăturile din cele nouă fericiri! Ele înşiră pe cei ce
  70. 70. 70 Preot IOSIF TRIFA vor fi cu adevărat ferici i în lumea aceasta şi în cealaltă. Dar ce băgăm de seamă? Nici una din cele nouă fericiri nu vorbeşte despre bogă ie lumească, nici despre bani, averi şi plăceri. Fiecare din cele nouă fericiri e legată nu cu lumea, ci cu cerul de sus. Fiecare pleacă din inima omului şi se sfârşeşte cu cerul de sus. Fiecare leagă cerul cu pă-
  71. 71. Mai lângă Domnul meu 71 mântul şi pe om cu Dumnezeu. Fericirea pe care a fă- găduit-o Mântuitorul este înlăuntrul omului şi pleacă dinlăuntru în afară. Mântuitorul face ferici i pe cei blânzi, pe cei milostivi, pe cei cura i la inimă. Ba încă pune între cei ferici i şi pe cei ce sufăr ocări şi prigoane. Fericirea cea adevărată este cea lăuntrică, cea su- fletească. Însă spre deosebire de această fericire ade- vărată, oamenii caută o fericire lumească, caută o feri- cire ce pleacă din afară înlăuntru. Se trudesc oamenii să se facă mai întâi boga i, să se umple mai întâi de bani, de plăceri şi de mărire omenească, pentru ca apoi să fie ferici i. Fericirea după care umblă cei mai mul i oameni, fericirea după care se doresc şi pe care şi-o poftesc oa- menii ca: spor la averi, la vite, la belşug şi sănătate, îşi are şi ea rostul ei şi locul ei. Dar în lumina Evangheliei, această fericire n-ajunge nimic, nu valorează nimic. Ea are pre numai dacă este pusă în slujba mântuirii su- fleteşti. Oamenii îşi doresc o fericire lumească ce n-are ni- mic cu mântuirea sufletului, ba uneori poate fi chiar primejdioasă mântuirii sufletului. Da i unui tânăr sărac, dar cinstit, bani mul i şi ve i vedea cu ochii cum se stri- că. Banii, în loc să-l facă fericit, îl strică. Eu am cunos- cut o femeie săracă, dar foarte credincioasă. Petrecea o via ă de rugăciune şi Domnul îi ajuta să petreacă. Dar îndată ce a moştenit o avere mai mare, s-a lăsat de ru- găciune; a aruncat Psaltirea, a făcut o căsnicie nelegiu- ită şi s-a pus pe păcate. I-a fost oare spre mântuire „fericirea“ cu averea? Ba! La ce ne foloseşte chiar şi belşugul de sănătate da- că nu-l punem în slujba mântuirii sufleteşti? Ce folos de
  72. 72. 72 Preot IOSIF TRIFA „fericirea“ unui om sănătos dacă prisosul lui de sănă- tate îl foloseşte pentru be ii şi desfrânări? Lumea nu poate da o fericire adevărată. Averile şi banii nu-i pot face pe oameni ferici i. Ăsta e lucru do- vedit. Traiurile cele mai nefericite sunt tocmai în pa- latele boga ilor. Este pus un mare adevăr în istorioara cu împăratul ce căuta cămaşa fericitului şi pe urmă s-a aflat că fericitul nici cămaşă pe el nu avea. Nici ave- rile, nici desfătările lumeşti nu pot da fericirea cea adevărată. Oare de ce? Pentru că ele nu dau sufletului nimic. Sufletul se doreşte spre Domnul, sufletul înse- toşează după Dumnezeu, sufletul îşi are lipsurile sale, şi dacă nu e ascultat, el se mâhneşte, el se tulbură şi îl tulbură şi pe om. Zilele trecute am citit în gazetele din străinătate despre fiorosul sfârşit al unui milionar din America. După ce a gustat din toate plăcerile americane, a plecat cu un vapor al său să cutreiere mările şi ările. O neli- nişte îl mâna să caute noi plăceri. A umblat mult, a gustat mult. Pe urmă s-a tras cu vaporul spre nord, să vadă şi mările înghe ate. Şi aici ce s-a întâmplat? S-a suit pe un munte de ghea ă şi şi-a dat drumul în adâncul mării. Şi-a făcut moartea, pentru că a căutat mul umirea şi fericirea în toată lumea, dar n-a aflat-o. Fericirea adevărată o poate da numai Domnul. Fe- ricirea cea adevărată se poate afla numai în Domnul, într-o via ă trăită cu El şi Evanghelia Lui. Kant, unul din cei mai mari filozofi ai lumii, a zis: „Căuta i liniştea şi fericirea vie ii în Evanghelie“. Ade- vărata fericire o pot avea numai copiii lui Dumnezeu. Iisus Mântuitorul a adus în lume fericirea cea ade- vărată. El ia sarcina păcatelor de pe sufletul nostru.
  73. 73. Mai lângă Domnul meu 73 Primind pe Domnul, sufletul nostru scapă de sarcina păcatelor şi aceasta este fericirea cea adevărată. „Feri- ci i cărora s-au iertat fărădelegile şi cărora s-au acoperit păcatele“ (Ps. 31, 1). Zis-a Iisus: „Ferici i sunt ochii voştri că văd şi ure- chile voastre că aud“ (Mt. 13, 16). Ferici i sunt cei care au ochi sufleteşti şi urechi sufleteşti pentru chemările şi tainele mântuirii sufleteşti. Nu cei săraci sunt neferici i, nici cei bolnavi, nici cei batjocori i, nici cei neînvă a i, ci adevăra ii neferici i sunt cei ce „ochi au şi nu văd, urechi au şi nu aud“... sunt cei orbi şi surzi fa ă de lu- crul mântuirii sufleteşti, sunt cei ce nu văd starea gro- zavă şi nenorocită în care trăiesc. Fericirea pe care o dă lumea este nestatornică. Ea se poate schimba de seara până diminea a. În câte case nu este azi fericire, şi mâine plângere... Domnul dă o fericire pe care n-o poate lua nici suferin a, nici boala, nici prigoana. Mai zilele trecute, am cercetat pe un credincios greu bolnav de ani de zile. L-am aflat într-o stare de plâns pentru un necredincios. Dar el zâmbea plin de bucurie sufletească. Atunci mi-am zis: iată, bolnavul acesta este mai fericit decât gloata cea mare care zburdă cu sănătate prin cele crâşme şi păcate. O, ce fericire dulce şi scumpă dă Mântuitorul celor care trăiesc o via ă după Evanghelia Lui! Însă lumea cea mare nu în elege această fericire. Oamenii de azi caută fericirea în afară de inima lor şi în afară de Mântuitorul. De aceea fericirile ce se cântă în strană nu le vedem în lume şi nu le vedem în via a oamenilor.
  74. 74. 74 Preot IOSIF TRIFA Apropia i-vă de Domnul şi ve i afla fericirea cea adevărată. Ve i afla fericirea pe care lumea n-o poate nici da şi nici n-o poate lua de la voi. Rugăciune Iisuse, Scumpul meu Mântuitor! Căutat-am şi eu fericirea în lume, dar n-am aflat decât durere, întrista- re şi tulburare. Acum mă întorc spre Tine, Preadulcele meu Mântuitor. Primeşte-mă şi pe mine în fericirile Tale. Primeşte-mă în odihna, în pacea, bucuria şi feri- cirea pe care o dă Evanghelia Ta. Duhule Sfinte, Cel ce ai fost făgăduit nouă ca Mân- gâietor şi Învă ător! Înva ă-mă neîncetat să nu caut fe- ricirea în lume, ci să o caut în inima cea curată, să o caut în Domnul, într-o via ă trăită cu El. Înva ă-mă neîncetat să caut fericirea în suferin e şi în prigoane pentru Hristos şi sufletul meu. Înva ă-mă, Duhule Sfinte, să „am plăcere şi fericire în defăimări, în nevoi, în prigoane, în strâmtorări pentru Hristos“ (II Cor. 12, 10). Înva ă-mă, Duhule Sfinte, să mă simt fericit când sunt „nefericit“. Când în ochii lumii voi fi nefericit, când toată lumea va zice: „Ah, nefericitul de el!“ – eu atunci să sorb fericirea cea dulce şi scumpă pe care Tu singur, Doamne, o po i da sufletului meu.
  75. 75. Mai lângă Domnul meu 75 „Poruncã nouã dau vouã: sã vã iubiþi unii pe alþii”... Când se apropia ceasul cel mare al răscumpărării noastre prin Jertfa Crucii, Domnul Iisus i-a strâns pe învă ăceii Săi la Cina cea de Taină. În foişorul Cinei celei de taină a rostit Mântuito- rul testamentul tuturor creştinilor din toate vremile: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubi i unii pe al ii. Precum Eu v-am iubit pe voi, aşa şi voi să vă iubi i unii pe al ii. Întru aceasta vor cunoaşte to i că sunte i ucenicii Mei, dacă ve i avea dragoste unii fa ă de al- ii“ (In. 13, 34-35). Iisus Mântuitorul a adus în lume o învă ătură no- uă: iubirea aproapelui. Evanghelia Mântuitorului este – mai presus de toate – evanghelia iubirii aproapelui.
  76. 76. 76 Preot IOSIF TRIFA Mântuitorul a adus în lume porunca cea nouă a iubirii aproapelui, indiferent de neam, de limbă sau de reli- gie. Mai mult decât atât: a adus porunca iubirii chiar şi a vrăjmaşilor. Domnul Iisus a lăsat în lume evanghelia iubirii de oameni şi până va dăinui această lume, nu se va ivi o evanghelie mai minunată decât aceasta. Miezul creştinismului acesta este: iubirea de Dum- nezeu şi de oameni. În porunca iubirii de Dumnezeu şi de oameni, zicea Iisus că „se cuprinde toată Legea şi proorocii“ (Mt. 22, 40). În această poruncă se cuprinde şi toată Evanghe- lia, căci şi Evanghelia nu este altceva decât dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi Fiul descoperită oamenilor pe pământ. Ca să po i avea dragoste creştină, adevărată, vie şi lucrătoare, trebuie să cunoşti mai întâi şi să afli mai întâi dragostea lui Dumnezeu Tatăl fa ă de noi, făpturile Lui. Izvorul şi puterea dragostei noastre este Însuşi Dumnezeu, precum aşa de bine a spus acest lucru Apostolul Ioan în cuvintele: „În aceasta este dragos- tea, nu fiindcă noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindcă El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Iubi ilor, dacă Dum- nezeu astfel ne-a iubit pe noi, şi noi datori suntem să ne iubim unii pe al ii“ (I In. 4, 10-11). „Cel ce nu iu- beşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumne- zeu este iubire“ (I In. 4, 8). Această învă ătură a dragostei creştine a predicat-o neîncetat Iisus Mântuitorul şi pe urmă a întărit-o cu în- săşi Jertfa Sa cea Sfântă. Cu această evanghelie a iubirii au cuprins apostolii
  77. 77. Mai lângă Domnul meu 77 toată lumea şi această iubire este şi azi sufletul şi duhul vie ii creştine. Această iubire era şi în via a celor dintâi creştini. Despre creştinii cei dintâi, Scripturile ne spun că „stăruiau în învă ătura apostolilor şi în împărtăşire, în frângerea pâinii şi în rugăciuni... Şi era una sufletul şi inima celor ce au crezut“ (F. Ap. 2, 42; 4, 32). Însă, du- rere, din ce a trecut vremea şi veacurile, dragostea creştină s-a tot răcit şi a slăbit. În vremile noastre parcă s-a stins cu totul dragostea creştină. Se urăsc azi popoarele, se urăsc fiii aceluiaşi neam, se urăsc chiar şi cei din aceeaşi casă. De ce s-a stins şi se stinge mereu dragostea creştină între oameni? Răspunsul cel mai bun îl dă Apostolul Ioan când zice: „Cine nu iubeşte n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire“ (I In. 4, 8). Creştinii de azi nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu şi pe Iisus Mântuito- rul, de aceea lipseşte dragostea creştină din via a lor. Dumnezeu este dragoste. Dumnezeu şi Jertfa Fiului Său este izvorul iubirii; şi când ai aflat cu adevărat acest izvor, i se face şi via a ta un izvor de iubire creş- tină. „Cine zice că iubeşte pe Dumnezeu, dar urăşte pe fratele său, mincinos este“ (In. 4, 20). Cei mai mul i din creştini trăiesc o astfel de via ă mincinoasă. Trăim un creştinism de forme goale, fără rădă- cini şi fără adâncimi în Evanghelia lui Hristos, de aceea lipseşte dragostea din mijlocul nostru. O iubire creştină adevărată, vie şi lucrătoare o po i avea nu- mai atunci când i-ai pus via a în lumina iubirii lui Dumnezeu, iar această lumină o po i avea numai la picioarele Crucii Mântuitorului. Numai căzut şi înge- nuncheat la picioarele Crucii po i câştiga acea dra-

×