Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Oglinda inimii omului 1
Preot Iosif Trifa
Oglinda inimii omului
2 Preot Iosif TRIFA
Coperta I: Claudiu CÂNDEA
© Toate drepturile rezervate
Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu
Str. Ch. Dar...
Oglinda inimii omului 3
Preot Iosif TRIFA
OGLINDAOGLINDAOGLINDAOGLINDA
INIMII OMINIMII OMINIMII OMINIMII OMUUUULUILUILUILU...
4 Preot Iosif TRIFA
Oglinda inimii omului 5
Prefaţă
Prestigioasa editură «Oastea Domnului» din Si-
biu, cunoscută deja prin lucrările de excep...
6 Preot Iosif TRIFA
sugestivă ce a avut un efect benefic şi întăritor asu-
pra cititorilor.
În «Cuvântul înainte» al Părin...
Oglinda inimii omului 7
Cuvânt înainte
O carte tipărită cu slove vechi (chirilice) a umblat
odinioară între creştinii noşt...
8 Preot Iosif TRIFA
Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire su-
fletească pe cei care o vor citi şi pe cei care o vor r...
Oglinda inimii omului 9
Golgota şi inima omului
Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are
două puncte principale. ...
10 Preot Iosif TRIFA
Că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: prea-
curviile, uciderile furtişagurile, lăcomiile, v...
Oglinda inimii omului 11
un izvor otrăvit, un cuib de omizi, o peşteră de tâlhari,
o magazie de răută i. Spre inima aceast...
12 Preot Iosif TRIFA
Trăim un creştinism de suprafa ă, fără adâncimi
în Evanghelia Mântuitorului şi în inima noastră; de
a...
Oglinda inimii omului 13
Domnul Iisus bate la uşa inimii tale
Domnul bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă,
căci uşa es...
14 Preot Iosif TRIFA
Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa inimii
mele! Eu Î i dau ie inima mea, Î i dau ie toate...
Oglinda inimii omului 15
Diavolul bate şi el la uşa inimii tale
Diavolul bate şi El la uşa inimii noastre. El stă la
uşă c...
16 Preot Iosif TRIFA
deschide. Iar când i-ai deschis uşa lui satan, atunci el
intră triumfător şi se face stăpân şi porunc...
Oglinda inimii omului 17
Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate
pe care umblă să o cuprindă
doi cuceritori
Pentru mântuire...
18 Preot Iosif TRIFA
Iată cu ce vrea Domnul să cucerească inima omului...
Atârnă de voin a omului să-şi deschidă cetatea
i...
Oglinda inimii omului 19
şi cu ce vrea diavolul să o cucerească
Când omul îşi deschide cetatea inimii sale şi Îl
primeşte ...
20 Preot Iosif TRIFA
starea grozavă şi fioroasă a omului care L-a primit pe
satan. Vom arăta că diavolul este un duh puter...
Oglinda inimii omului 21
Diavolul caută inima noastră
Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case
părăsite, cum cred...
22 Preot Iosif TRIFA
„oglinzi“ şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci stai
în fa a lui Dumnezeu, Care cunoaşte toate „...
Oglinda inimii omului 23
Inima omului care l-a primit înlăuntru
pe satan
Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru
...
24 Preot Iosif TRIFA
Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cu-
prindă inima omului: cu trufia, cu desfrânarea, ...
Oglinda inimii omului 25
sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâte
şi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu a...
26 Preot Iosif TRIFA
nesăturată, mănâncă până şi pământ. Acestea sunt
cele şapte păcate de moarte din care izvorăsc, ca di...
Oglinda inimii omului 27
vede pieirea. Urechi are, dar n-aude chemarea Dom-
nului. Satan l-a ame it, l-a îmbătat cu plăcer...
28 Preot Iosif TRIFA
diavolului şi un cuib al tuturor răută ilor. Vai, ce
„proprietar” bogat e diavolul în privin a asta! ...
Oglinda inimii omului 29
al Tău, şi, iată, am ajuns un rob al diavolului. Inima din
mine ai făcut-o spre a fi ie locuin ă,...
30 Preot Iosif TRIFA
Inima omului care tresare îngrozit şi
începe a se trezi din somnul păcatelor
Oricât de păcătos şi tic...
Oglinda inimii omului 31
a luat-o – şi azi e plin de râvnă pentru Domnul şi pentru
sufletul său. Iată cum, printr-o mică î...
32 Preot Iosif TRIFA
Un altul îmi spunea că pe el l-au străpuns ca un
„fulger“ cele scrise despre Sf. Ioan Botezătorul în ...
Oglinda inimii omului 33
flete pierdute pe care i-a scăpat certarea şi mustrarea
Domnului Dumnezeu. Cei pe care nici mustr...
34 Preot Iosif TRIFA
iar cu alta îi arată cuvintele Scripturii: „…plata păca-
tului este moartea“ (Rom 6, 23 ).
„Omule! îi...
Oglinda inimii omului 35
respinge mila şi dragostea lui Dumnezeu! Lasă-L pe
Duhul Domnului să lucreze în tine! Nu nesocoti...
36 Preot Iosif TRIFA
m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem
o via ă pierdută, după care mă aştepta osânda...
Oglinda inimii omului 37
Inima omului care a ajuns la cunoaşterea
stării sale nenorocite şi caută
mântuirea
Spuneam mai în...
38 Preot Iosif TRIFA
rocite. Cel trezit din păcate abia acum vede şi pricepe
în ce stare grozavă şi fioroasă se află... Ab...
Oglinda inimii omului 39
al diavoleştilor patimi şi ispite. Sim ind starea aceasta,
începe să-şi plângă via a pierdută, în...
40 Preot Iosif TRIFA
în clipe de acestea când înfrângerea şi umilin a pentru
păcat le-au doborât la picioarele Domnului.
„...
Oglinda inimii omului 41
După două săptămâni, l-a aflat plângând cu amar.
Îşi „aflase“ inima. Această „aflare“ este începu...
42 Preot Iosif TRIFA
ză, dar încă nu mântuie. O dată cu lacrimile, trebuie
să căutăm şi o scăpare, o mântuire, un Mântuito...
Oglinda inimii omului 43
şi fărădelegile s-au grămădit în sufletul meu ca un
vulcan ce clocoteşte... Fă Tu, Doamne, ca din...
44 Preot Iosif TRIFA
Omul care a aflat izvorul mântuirii:
Crucea şi Jertfa Mântuitorului
În chipul de alături se vede mai ...
Oglinda inimii omului 45
Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheat
sub bra ele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângel...
46 Preot Iosif TRIFA
tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum un
naufragiat care era să se înece în valurile mor...
Oglinda inimii omului 47
ce te-ntorci de la biserică să dai şi pe la crâşmă)... Nu se
sperie satan nici când pui jurământ ...
48 Preot Iosif TRIFA
Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Î i mul umesc că
m-ai atras şi pe mine la picioarele Cru...
Oglinda inimii omului 49
tea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre o
dragoste ca aceasta.
O Doamne, învredni...
50 Preot Iosif TRIFA
Să adâncim în inima noastră Crucea şi
Jertfa Mântuitorului!
– Inima omului care le-a adâncit –
Am ară...
Oglinda inimii omului 51
lui sufletească şi trupească e un dar al Celui răstignit
pe Cruce...
Iată şi Duhul Domnului, în c...
52 Preot Iosif TRIFA
cuvintele Apostolului Pavel: „De acum tu nu mai eşti
al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a ...
Oglinda inimii omului 53
Când a ajuns omul să poată rosti şi să poată trăi
aceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Via a...
54 Preot Iosif TRIFA
Batjocuri şi hule se ridică împotriva lui. Stă gata
să răspundă cu asprime, ca mai înainte. Dar Domnu...
Oglinda inimii omului 55
poate acum să le facă pe toate acestea, pentru că în
inima lui este izvorul dragostei, izvorul ie...
56 Preot Iosif TRIFA
clipă de clipă că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui
Iisus Hristos, Care m-a răscumpărat cu un pre...
Oglinda inimii omului 57
Inima omului care a ajuns un „om nou”,
un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă”
Iată inima omului ca...
58 Preot Iosif TRIFA
din a, dragostea, nădejdea, smerenia, dărnicia, cură-
ia, cumpătarea, hărnicia şi răbdarea. El este a...
Oglinda inimii omului 59
este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şi
cârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt. De ...
60 Preot Iosif TRIFA
În fiecare om sunt doi oameni: omul pe care l-a
stricat înşelăciunea lui satan în grădina Edenului şi...
Oglinda inimii omului 61
zeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Du-
hul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă ...
62 Preot Iosif TRIFA
în putere”, în puterea ce o dă darul şi harul Duhului
Sfânt, iar acest dar ne vine prin împunsătura c...
Oglinda inimii omului 63
Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amă-
gească iarăşi pe omul cel duhovnicesc
Un lucru trebuie s...
64 Preot Iosif TRIFA
iasă din duhul acestei lumi, pentru că „prietenia acestei
lumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu... Cine vre...
Oglinda inimii omului 65
beşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
Căci tot ce este în lume: pofta firii celei ...
66 Preot Iosif TRIFA
De multe ori aceste două lumi sunt chiar şi în ca-
sa omului.
O femeie intrată în Oastea Domnului îmi...
Oglinda inimii omului 67
Fa ă de chemările „oamenilor supuşi poftelor tru-
peşti, care n-au Duhul” (cf. Iuda 19), omul cel...
68 Preot Iosif TRIFA
ghelie trebuie să ştie că vor avea de suferit multe feluri
de necazuri şi prigoane. Însuşi Mântuitoru...
Oglinda inimii omului 69
Mobilizarea generală a iadului în contra
omului cel duhovnicesc
Când un om lumesc e pe cale de a ...
70 Preot Iosif TRIFA
– I-am dat, Întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-i
trebuie... Strigă cât îl ine gura că băutura-i du...
Oglinda inimii omului 71
– Alo, Aghiu ă... Alo, arga ii mei!... Da i-i femei.
– Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastr...
72 Preot Iosif TRIFA
şi acest lucru, dar n-am putut ieşi la cale. El strigă în
gura mare că nu poate sluji la doi stăpâni....
Oglinda inimii omului 73
sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau
golătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredi...
74 Preot Iosif TRIFA
Rugãciune
Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Î i mul umesc
că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Î i m...
Oglinda inimii omului 75
Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu eşti
cu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împo...
76 Preot Iosif TRIFA
Omul care a biruit lumea cu Golgota,
cu Jertfa Crucii de pe Golgota
În chipul de alături se vede omul...
Oglinda inimii omului 77
Sfânt, iar Duhul Sfânt m-a îngenuncheat la picioarele
Crucii. La picioarele Crucii mi s-au deschi...
78 Preot Iosif TRIFA
Crucii, e un dar al Celui Care a răbdat înfricoşatele
chinuri pentru mine, pentru iubirea şi mântuire...
Oglinda inimii omului 79
gătură îmi vine darul Duhului Sfânt, îmi vine ajutor,
îmi vine putere, răbdare, smerenie, dragost...
80 Preot Iosif TRIFA
nesc în cele rele, în viclenii şi răută i. Sunt oameni ca-
re la bătrâne e ajung parcă o magazie de v...
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
1927   pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

1927 pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009

210 views

Published on

1927 pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

1927 pr iosif trifa - oglinda inimii - sibiu 2009

  1. 1. Oglinda inimii omului 1 Preot Iosif Trifa Oglinda inimii omului
  2. 2. 2 Preot Iosif TRIFA Coperta I: Claudiu CÂNDEA © Toate drepturile rezervate Editurii «Oastea Domnului» – Sibiu Str. Ch. Darwin, nr. 11 tel. 069/216677; fax 069/216914 ISBN 973-9364-00-4 Descrierea CIP a Bibliotecii Na ionale TRIFA IOSIF Oglinda inimii omului / preot Iosif Trifa. - Ed. a 5-a. rev. – Sibiu: Oastea Domnului, 2000 144 p. ; 20 cm. ISBN 973-9364-00-4 2
  3. 3. Oglinda inimii omului 3 Preot Iosif TRIFA OGLINDAOGLINDAOGLINDAOGLINDA INIMII OMINIMII OMINIMII OMINIMII OMUUUULUILUILUILUI Edi ia a VII-a Editura «Oastea Domnului» Sibiu, 2009
  4. 4. 4 Preot Iosif TRIFA
  5. 5. Oglinda inimii omului 5 Prefaţă Prestigioasa editură «Oastea Domnului» din Si- biu, cunoscută deja prin lucrările de excepţie pe care le editează, ne oferă bucuria duhovnicească de a ne dărui acum una din lucrările de spiritualitate cu mare trecere în rândul credincioşilor şi anume: «Oglinda inimii omului». Este o lucrare ce apare acum în a V-a ediţie, ul- timele două fiind scoase după 1990, lucru ce dove- deşte faptul că ea a fost foarte bine primită de către cititori, mai ales în aceste vremuri pe care le trăim. Dintotdeauna, cărţile de popularizare a credinţei în rândul maselor au fost apreciate şi citite cu spor de către credincioşii dornici de a cunoaşte şi de a pă- trunde tainele credinţei creştine şi, mai ales, de a le pune în practică zi de zi. Ele au avut rolul de a le face accesibile credincio- şilor adevărurile revelate, de a-i îndemna la o trăire autentică a lor în duhul Evangheliei lui Hristos şi de a le da posibilitatea de a transmite şi altora ceea ce şi ei au descoperit ca bunuri de mult preţ pentru viaţa lor duhovnicească. Între aceste două lucrări se înscrie şi cea de fa- ţă, «Oglinda inimii omului», care a fost tradusă aproape în toate limbile de circulaţie, fiind citită de credincioşi aparţinând diferitelor confesiuni creşti- ne. La succesul ei deosebit a contribuit şi ilustraţia
  6. 6. 6 Preot Iosif TRIFA sugestivă ce a avut un efect benefic şi întăritor asu- pra cititorilor. În «Cuvântul înainte» al Părintelui Iosif Trifa, scris la ediţia din 1936, se arată că ea nu este o tra- ducere propriu-zisă după ediţia franceză în vogă a- tunci, ci este o prelucrare a ei în care el a pus ceva din sufletul său şi anume dragostea faţă de Hristos şi faţă de mântuirea sufletească a semenilor săi. Cu siguranţă că şi această nouă ediţie va aduce un balsam binefăcător în sufletele şi în inimile cele însetate de Dumnezeu şi mai ales le va înmuia şi le va preface în aşa fel încât în ele să-şi facă sălaş Crucea răscumpărătoare a Domnului, iar cititorul să devină „o făptură nouă” în Hristos Iisus Mântuitorul nostru. Felicitând pe iniţiatorii acestei lucrări şi binecu- vântându-i pe cei care au ostenit la apariţia ei, cerem harul şi ajutorul lui Dumnezeu asupra tuturor celor care se vor apleca cu dragoste şi cu dorinţă de înnoi- re sufletească asupra paginilor ei. † VISARION RĂŞINĂREANU episcop-vicar Sibiu Sibiu, la 1 noiembrie, 2000
  7. 7. Oglinda inimii omului 7 Cuvânt înainte O carte tipărită cu slove vechi (chirilice) a umblat odinioară între creştinii noştri. Era întitulată Oglinda inimii omului celui dinlăuntru. Era o traducere din sla- voneşte, făcută de un călugăr cu numele Macarie. Călugărul Macarie spunea că Oglinda aceasta ar fi scrisă de un călugăr rus. Adevărul însă este că această carte a fost scrisă în Fran a de un anume I. Gossner, în spiritul Bisericii Romano-Catolice, înainte de anul 1820. Traducerea slavonească n-a făcut decât unele mici schimbări. Cartea de fa ă nu e o traducere a căr ii franceze, nici o tipărire din nou a traducerilor ei. Eu am pre- lucrat această carte şi am prefăcut-o cu totul din nou, punând în ea prisosul meu sufletesc. Mai mult de jumătate din ea are un mers diferit de cum e cartea franceză şi traducerile ei. Aşa cum se pre- zintă Oglinda aceasta, este o carte cu totul nouă şi originală. Despre folosul şi plăcerea cu care se citeşte această carte mărturiseşte şi faptul că, în decurs de câ iva ani, s-a tipărit în 35 de mii de exemplare.
  8. 8. 8 Preot Iosif TRIFA Domnul să binecuvânteze cu dar de mântuire su- fletească pe cei care o vor citi şi pe cei care o vor răs- pândi, căutând să pescuiască cu ea suflete din adân- cul fărădelegilor. Sibiu, la 1 mai 1936 Preot IOSIF TRIFA, redactorul foii «Isus Biruitorul»
  9. 9. Oglinda inimii omului 9 Golgota şi inima omului Taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti are două puncte principale. Punctul cel dintâi şi cel mai însemnat, şi cel mai înalt este Golgota, este Jertfa Mântuitorului. Fără Jertfa Crucii nu este şi nu poate fi nici un fel de mântuire sufletească. Numai Sângele Lui ne poate cură i de orice păcat (I In 1, 7). Numai prin darurile Crucii putem dobândi mântuire, iar aceste daruri ni se dau prin lucrarea Duhului Sfânt. Dar tot atât de însemnat este şi al doilea punct: inima omului şi darurile Crucii, care pot lucra numai acolo unde li se deschide inima omului. Fa ă de noi, darurile Crucii n-au nici un pre dacă nu le primim în inima noastră şi dacă nu le lăsăm să lucreze în inima noastră. După Golgota, în rândul al doilea, inima este centrul vie ii şi mântuirii noastre sufleteşti. Spre inima noastră se îndreaptă Domnul Iisus şi Duhul Domnu- lui. Toate predicile Mântuitorului se îndreaptă spre înlăuntrul, spre inima oamenilor. „Din belşugul inimii vorbeşte gura”, zicea Mântuitorul (Mt 12, 34). Din ini- mă ies, ca dintr-un izvor, şi cele bune şi cele rele: cu- getele cele rele, desfrânările, ho iile, uciderile, adulte- rele, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, ochiul piz- maş, hula, trufia, uşurătatea” (Mc 7, 21-22).
  10. 10. 10 Preot Iosif TRIFA Că din inima oamenilor ies gândurile cele rele: prea- curviile, uciderile furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunea, hula, trufia, uşurătatea (Mc 7, 21- 22). Ferici i cei cura i cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu (Mt 5, 8). În starea sa cea căzută şi păcătoasă, inima este
  11. 11. Oglinda inimii omului 11 un izvor otrăvit, un cuib de omizi, o peşteră de tâlhari, o magazie de răută i. Spre inima aceasta se îndreaptă Duhul Sfânt cu darurile Golgotei. Cu ajutorul Golgotei inima se poate face – şi trebuie să se facă – un lăcaş al Duhului Sfânt (cf. I Cor 3, 16). Îndreptarea noastră trebuie să pornească de aici, de la izvorul răută ilor: de la inimă. Până nu îndrep- tăm acest izvor, totul este în zadar. Fântâna otrăvită o po i vindeca coborându-te la izvorul ei şi vindecând izvorul ei. Repararea evilor n-ajută nimic (cum se vede acest lucru în chipul de alături). A căuta să te îndrep i şi să te mântuieşti fă- ră îndreptarea inimii ar însemna ca şi când ai aş- tepta tămăduirea unei fântâni otrăvite de la repara- rea evilor. Până când înlăuntrul nostru nu „se zideşte” o „inimă nouă” şi curată, toată mântuirea noastră este o spoială, o casă zidită pe nisip. Iisus Mântuitorul mustra pe iudei tocmai pentru această spoială. Din religia lor lipsea „inima curată”, lipsea duhul. Religia lor ajunsese o religie de forme goale. „Vai, vouă, fariseilor, pentru că voi cură i i par- tea din afară a paharului şi a blidului, dar înlăuntru sunt pline de necură enie şi de răutate” (Lc 11, 39). „Poporul acesta cu buzele Mă cinsteşte, dar cu inima sa departe este de Mine” – zicea Domnul Iisus (Mt 15, 8). Sub această mustrare stă şi creştinismul de azi. Din creştinismul de azi lipseşte inima, care trebuie să fie predată Domnului Iisus, lipseşte prisosul ini- mii şi al duhului sau, mai bine-zis, lipseşte tocmai Hristos din inimile oamenilor de azi, de aceea s-a stins dintre oameni dragostea, mila, bunătatea şi vi- a a cea curată.
  12. 12. 12 Preot Iosif TRIFA Trăim un creştinism de suprafa ă, fără adâncimi în Evanghelia Mântuitorului şi în inima noastră; de aceea via a noastră e lipsită de dar şi de putere. În special, noi, românii, trăim o via ă neadâncită destul în Evanghelia Mântuitorului; trăim Evanghelia neadâncită destul în inima noastră. De aceea e biruită via a noastră de atâtea scăderi şi răută i. Lozinca (parola) mântuirii noastre sufleteşti tre- buie să fie: mai adânc în taina Golgotei şi mai adânc Domnul Iisus în inimile noastre. Să arăm mai adânc! După Golgota, în rândul al doilea, inima e centrul vie ii şi mântuirii noastre sufleteşti. Inima noastră este cetatea pe care vrea s-o cucerească Domnul Iisus şi Duhul Domnului. Dar, pe de altă parte, şi satan îşi dă seama despre însemnătatea ce o are inima omului. Domnul Iisus bate la uşa inimii tale. Diavolul bate şi el. Stă în voia ta şi în voin a ta să- i deschizi uşa inimii tale Domnului Iisus ori diavolului. Cetatea vie ii şi mântuirii noastre este inima. De aceea, spre cetatea aceasta se îndreaptă şi Domnul şi diavolul. „Fiule, dă-mi inima ta!”, zice Domnul (Pilde 23, 26). Domnului îi trebuie casa aceasta, cetatea aceasta. „Iată, stau la uşă şi bat; de va auzi cineva şi va deschide, voi intra la el şi voi cina cu el şi el cu Mi- ne” (Apoc 3, 20).
  13. 13. Oglinda inimii omului 13 Domnul Iisus bate la uşa inimii tale Domnul bate la uşă şi aşteaptă să I se deschidă, căci uşa este încuiată şi zăvorâtă pe dinăuntru. E în- cuiată cu voin a noastră şi cu păcatul, iar Domnul Iisus n-o deschide cu for a. El nu este un spărgător de uşi. Domnul Iisus respectă libertatea voin ei omului. El nu sileşte şi nu for ează voin a omului, căci în acest caz am avea o mântuire silită. Domnul Iisus strigă de afară şi aşteaptă răb- dător ca omul să-I des- chidă şi să-L primească în inima lui şi în via a lui. Taina mântuirii tale sufleteşti, dragă citito- rule, stă în zăvorul de la uşă, stă în voin a ta şi stă în urechile tale să auzi glasul cel dulce ca- re strigă la uşa inimii tale să tragi zăvorul de la uşă şi, deschizân- du- i larg inima şi via a, să strigi: Intră, Doamne Iisuse, Mântuitorule, şi
  14. 14. 14 Preot Iosif TRIFA Te fă Tu Stăpân, Poruncitor şi Împărat în casa inimii mele! Eu Î i dau ie inima mea, Î i dau ie toate vorbele mele, toate gândurile mele, toate faptele mele şi toate purtările mele. Eu Î i dau ie şi toate lipsurile, toate necazurile şi toate frământările mele. Ia-mă Tu, Doamne, în slujba Ta şi în grija Ta. Domnul Iisus vrea să ia în stăpânire casa inimii şi vie ii tale, vrea să intre la tine ca să vegheze asu- pra ispitelor tale. El vrea să- i aducă ajutor şi dar de biruin ă.
  15. 15. Oglinda inimii omului 15 Diavolul bate şi el la uşa inimii tale Diavolul bate şi El la uşa inimii noastre. El stă la uşă ca un ho şi duşman. El ar sparge uşa, dar n-are putere, de aceea se apropie şi el cu vorbe dulci şi is- pititoare. El bate la uşă cu fel de fel de şoapte şi ispite vicle- ne, el bate la uşă cu toate plăcerile şi desfătările aces- tei lumi. El bate la uşă cu stăruin ă şi ascultă îngrijo- rat, să nu-şi piardă prada. Ochii îi scapără după pra- da dinăuntru. Diavolul Îl imită pe Domnul Iisus. El stă şi bate la uşa inimii cu răbdare şi stăruin ă. Numai că este o mi- că deosebire: pentru Domnul Iisus, uşa inimii se deschide mai greu. De multe ori Domnul Iisus bate la uşă ani de zile până când omul îi deschide. Însă, vai, satan cio- căneşte numai o singură dată, şi uşa îndată i se
  16. 16. 16 Preot Iosif TRIFA deschide. Iar când i-ai deschis uşa lui satan, atunci el intră triumfător şi se face stăpân şi poruncitor în casa sufletului tău, iar tu te faci sluga şi robul lui. O, ce vi- clean mare e diavolul! El stă la uşă şi bate cu fel de fel de şoapte şi de înşelăciuni. N-asculta, dragă suflete! N-asculta de şoaptele lui satan. ine- i uşa inimii încuiată şi închisă de tot în fa a lui satan. Gândeşte-te că fiecare ispită pe care o primeşti şi fiecare păcat pe care îl faci deschide o uşă pentru satan. Gândeşte-te neîncetat că satan se gu- dură mereu ca un câine pe la uşa inimii tale. Alun- gă-l prin cuvintele Domnului Iisus: „Mergi înapoia mea, satan! Dragă cititorule! Nu uita că în fiecare clipă la uşa inimii tale bate Domnul Iisus şi bate şi diavolul. Stă în voia ta să tragi zăvorul pentru unul sau pen- tru altul. Din două trebuie să alegi una, căci „nimeni nu poate sluji la doi domni: şi lui Dumne- zeu şi lui Mamona” (Mt 6, 24). Cei mai mul i creştini îşi pierd sufletul şi via a de veci tocmai pentru că îşi închipuie că pot sluji deodată şi lui Dumnezeu şi diavolului. Noi, oamenii, n-avem în această lume o altă slobozenie şi libertate decât a fi ori robii lui Dumnezeu, ori robii diavolului. O altă cale de mijloc nu este şi nici nu poate fi.
  17. 17. Oglinda inimii omului 17 Inima şi viaţa omului sunt ca o cetate pe care umblă să o cuprindă doi cuceritori Pentru mântuirea sufletului se dă o luptă la care iau parte trei inşi: Domnul Iisus, omul şi diavolul. Soarta acestei bătălii o hotărăşte omul. De ce? Întâia dată, pentru că această luptă se dă pentru cucerirea lui. A doua oară, pentru că omul e înzestrat de la Dumnezeu cu libertatea voin ei. Inima omului şi libertatea voin ei lui sunt ca o cetate pe care umblă să o cucerească doi „asediatori”: Domnul Iisus şi diavolul. Însă această cetate nu se poate cuceri cu for a. Domnul ar putea face acest lucru, dar nu vrea, căci în acest caz omul ar avea o mântuire silită. Diavolul ar vrea să o cuprindă şi cu for a, dar nu poate. De aceea, fiecare din cei doi „asediatori” umblă să câştige de partea sa voin a omului. Pentru acest lucru fiecare îşi are mijloacele şi ar- mele lui de luptă. Domnul Iisus le are pe cele bune, diavolul pe cele rele, aşa cum se vede în cele două imagini din paginile următoare. Libertatea voin ei omului e ca o cetate încuiată. În fa a libertă ii voin ei omului Se opreşte şi Domnul şi se opreşte şi diavolul.
  18. 18. 18 Preot Iosif TRIFA Iată cu ce vrea Domnul să cucerească inima omului... Atârnă de voin a omului să-şi deschidă cetatea inimii sale pentru Domnul Iisus sau pentru diavolul. Domnul Iisus ne cere „alian a” noastră, diavolul ne-o cere şi el. Fără ,,alian a” noastră, Domnul Iisus nu vrea să cucerească cetatea inimii, iar diavolul nu poa- te. Omul câştigă sau pierde această luptă aşa cum se aliază, cu unul sau cu altul dintre cei doi asediatori, după cum îşi deschide cetatea inimii şi vie ii sale pen- tru Domnul sau pentru diavolul. Omul nu poate câştiga această luptă a mântuirii sale sufleteşti decât în alian ă cu Domnul Iisus şi cu darurile Lui.
  19. 19. Oglinda inimii omului 19 şi cu ce vrea diavolul să o cucerească Când omul îşi deschide cetatea inimii sale şi Îl primeşte pe Iisus Biruitorul, atunci via a lui deodată se umple de darurile biruin ei. Atunci omul a căpătat un aliat şi o „alian ă” de daruri, cu ajutorul cărora în- dată îl biruie şi îl alungă pe diavolul. În cartea aceasta vom arăta, mai departe, inima omului cucerită de Domnul Iisus sau de diavolul, aşa după cum omul a primit în casa inimii sale pe unul sau pe altul. Vom arăta, ca într-o oglindă, starea binecuvântată a omului care L-a primit pe Domnul Iisus şi vom arăta
  20. 20. 20 Preot Iosif TRIFA starea grozavă şi fioroasă a omului care L-a primit pe satan. Vom arăta că diavolul este un duh puternic (cf. Ef 6, 12), dar puterea şi domnia lui au fost înfrânte. Iisus Mântuitorul a venit în lume anume ca să nimicească lucrurile lui (I In 3, 8). Omul îl biruie pe diavolul aşa după cum primeşte alian a Domnului sau amăgirea diavolului. Citi i cu luare-aminte aceste învă ături, gândin- du-vă neîncetat la mântuirea scump-sufletului vostru!
  21. 21. Oglinda inimii omului 21 Diavolul caută inima noastră Diavolul nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă neîncetat târ- coale să poată intra în inimile oamenilor. Aici este lo- cul lui cel plăcut de şedere. Diavolul este un domnitor ce caută cetatea inimii noastre (cf. Ef 6, 12); diavolul este un ucigător ce ca- ută via a noastră (cf. Ioan 8, 44); este un leu ce caută pe cine să înghită (cf. I Ptr 5, 8); este un semănător de neghină care caută arina inimii noastre; este un amă- gitor care caută pe cine să amăgească. Diavolul e potrivnicul credincioşilor şi vrăjmaşul lor (cf. I Ptr 5, 8). Toate Scripturile ni-l arată lămurit pe diavolul şi strigă după noi să ne ferim de uneltirile lui. Însă diavolul e mişel mare. El se tăgăduieşte pe sine însuşi, pentru ca oamenii să nu-l cunoască şi să nu se ferească de înşelăciunile lui. În cele ce urmează vom arăta, ca în nişte „oglinzi“, starea cea dinlăuntru a omului, aşa după cum L-a primit pe Domnul sau pe diavolul. Priveşte, dragă cititorule, în aceste „oglinzi“, să vezi în care din ele te vei afla pe tine. Să afli dacă lo- cuieşte în tine Hristos sau diavolul; Împără ia lui Dumnezeu sau împără ia diavolului. Uită-te în aceste
  22. 22. 22 Preot Iosif TRIFA „oglinzi“ şi judecă drept şi cinstit. Ia seama, căci stai în fa a lui Dumnezeu, Care cunoaşte toate „cele dinlă- untru ale tale“. În zadar ai căuta să ascunzi adevărul. Spune adevărul, căieşte-te, apleacă-te cu lacrimi la pi- cioarele Crucii Mântuitorului, căci El a venit anume să te scape de sub puterea lui satan.
  23. 23. Oglinda inimii omului 23 Inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan Iată acum inima omului care l-a primit înlăuntru pe satan. Iată inima omului biruită de ispitele lui satan. O, dragă suflete, poate tu zâmbeşti privind imagi- nea de mai jos! Dar aceasta nu e de râs, ea nu e o în- chipuire, ci, vai, e un lucru ce aievea se şi întâmplă. Aş putea să întăresc acest lucru cu nenumărate locuri din Sfânta Scriptură. Voi aminti aici unul sin- gur: Despre Iuda ne spune Evanghelia că, în clipa când L-a trădat pe Mântuitorul, a intrat satan în el. „Satan a intrat în Iuda“, zice Evanghelia (In 13, 27). Satan a intrat în Iuda cu patima iubirii de bani. Cu ajutorul patimilor rele intră şi azi satan în ini- mile oamenilor. O! Satan nu hoinăreşte prin locuri pustii şi case părăsite, cum cred unii oameni, ci dă târcoale neînce- tat să poată intra în inimile oamenilor. De câte ori te ispiteşte vreo patimă lumească, să ştii, dragă cititorule, că satan e la uşa inimii tale şi încearcă să intre înăuntru. Dacă nu respingi ispita, satan deschide uşa; o deschide mai întâi încet-încet, pe neaşteptate şi pe nesim ite, şi pe urmă dă năvală înăuntru cu toată gloata lui, cum se vede în chipul de pe pagina următoare.
  24. 24. 24 Preot Iosif TRIFA Cu cele şapte păcate de moarte umblă diavolul să cu- prindă inima omului: cu trufia, cu desfrânarea, cu pizma, cu mânia, cu zgârcenia, cu lăcomia (îmbuibarea cu mân- cări şi be ii) şi cu lenea. Aceste şapte păcate de moarte
  25. 25. Oglinda inimii omului 25 sunt prezentate în chipul celor şapte dobitoace urâte şi flămânde. Potrivită asemănare! Căci cu adevărat patimile cele rele sunt lighioanele, sunt „oile“ lui satan, pe care diavolul le scoate la păşune în arina inimii oamenilor. Trufia înseamnă mândria. Ea e arătată în chip de păun, pentru că păunul este o pasăre care se mân- dreşte cu penele ei cele frumoase. Prin păcatul trufiei a intrat satan în lume şi în inima primilor doi oameni. Mândria este şi azi un izvor de păcate şi de păcă- tuiri. Mândria îl face pe om să nu se plece în smerenie în fa a lui Dumnezeu, iar, pe de altă parte, tot mân- dria stârneşte între oameni zavistii, certuri, asupriri şi alte multe păcate. Desfrânarea este arătată în chip de ap, pentru că apul este un dobitoc desfrânat, puturos şi neruşinat. Aşa e şi patima desfrânării. Lăcomia, îmbuibarea de mâncări şi băuturi e ară- tată în chipul porcului. Tot aici se in şi be iile şi che- furile ce îl schimbă pe om în chipul porcului, care se tăvăleşte în noroi şi în fărădelegi. Pizma e arătată în chipul şarpelui care stă gata să muşte, de moarte, sufletul oamenilor. Graficianul nos- tru a făcut acest şarpe, în alte reprezentări, şi ca fiind coada diavolului. Potrivit lucru… Pentru că pizma şi zavistia sunt cu adevărat coada şi codi a diavolului ca- re tulbură satele şi oraşele, făcând grozave pustiiri sufleteşti. Mânia şi răzbunarea e arătată în chip de tigru fu- rios, gata să sfâşie pe aproapele. Mânia îl schimbă pe om în dobitoc furios. Lenea şi nepăsarea e arătată tot în chipul porcu- lui, iar zgârcenia, în chipul broaştei, care, în pofta ei
  26. 26. 26 Preot Iosif TRIFA nesăturată, mănâncă până şi pământ. Acestea sunt cele şapte păcate de moarte din care izvorăsc, ca din- tr-un izvor plin de otravă, toate păcatele şi fărădelegile. Aceasta e firea noastră cea veche cu patimile ei. În această imagine, firea noastră cea veche cu pa- timile ei e reprezentată în chipul dobitoacelor, în mij- locul cărora stă comandant diavolul. Foarte potrivită asemănare, pentru că obârşia firii noastre celei vechi e de la satan. Ea a intrat în Adam şi în Eva prin păcatul şarpelui-diavolul, iar prin acest păcat a intrat şi în noi. Cu cele şapte păcate de moarte umblă neîncetat diavolul să se poată furişa în inima oamenilor. Cu aceste şapte păcate de moarte cuprinde satan inima omului şi se aşează în ea ca un stăpân şi poruncitor atotputernic. Dintr-o astfel de inimă Duhul Sfânt Se depărtează şi fuge. „Voi sunte i casa Duhului Sfânt“, zice Apostolul Pavel (I Cor 6, 19), însă din „casa“ în ca- re intră diavolul, Duhul Sfânt Se depărtează şi fuge. În locul Lui se aşează un alt duh: duhul diavolului, alco- olul. Ăsta e duhul cel rău care dă omului îndemn şi putere în cele rele şi face „minuni“ mari pentru biru- in a iadului şi pierzarea sufletelor. Duhul diavolului, alcoolul, stă şi el în rând cu cele şapte păcate de moarte – precum se vede în imagine – ba încă, mai mult decât acelea, el stă tocmai pe fundul inimii, în loc de frunte, pentru că face mare slujbă pentru biruin a diavolului şi a iadului. Îngerul cel bun, darul şi mila lui Dumnezeu, nu se depărtează încă de cel păcătos. Tot mai sileşte pe om, să-l trezească din pieire. Îi strigă mereu: Omule, ce-ai făcut cu sufletul tău?… Ce va fi cu sufletul tău?... Însă păcătosul n-aude. El este surdo-mut, adică surd şi mut, când e vorba de cele sufleteşti. Ochi are, dar nu
  27. 27. Oglinda inimii omului 27 vede pieirea. Urechi are, dar n-aude chemarea Dom- nului. Satan l-a ame it, l-a îmbătat cu plăcerile şi pa- timile cele rele. Un astfel de om este un mort viu sau un mort care trăieşte, cum foarte nimerit îl numeşte Apocalipsa la capitolul 3, versetul 1. Mortul nu simte, nu vede, n-aude, nu se mişcă. Întocmai aşa e şi păcătosul. Îi po i tot predica, dar el n-aude nimic; îi trimite Dumnezeu fel de fel de semne şi arătări, dar el nu le vede; po i să plângi pentru el, că el nu te aude. Nu aude şi nici nu vede, pentru că satan a „orbit mintea lui ca să nu vadă strălucind Evanghe- lia lui Hristos“ (II Cor 4, 4). O, ce fioroasă e starea sufletească a omului biruit de ispitele lui satan! În inima lui s-a stins lumina vie ii duhovniceşti... S-a făcut întuneric şi noapte fio- roasă… A voit să trăiască o via ă slobodă pentru toate plăcerile şi patimile lumeşti şi acum, iată, această „slobozenie“ l-a băgat într-o robie înfricoşată: în robia patimilor rele, în robia diavolului. În această înfricoşată stare ajung to i cei care trăiesc după „duhul acestei lumi” (Ef 2, 2). Pentru ca să ajungă omul în starea aceasta groza- vă nu trebuie să se predea lui satan. E destul dacă trăieşte „în voia gândurilor sale” şi în duhul acestei lumi (Ef 2, 2-3). Despre un mare necredincios se spune că şi-a testat averea diavolului. Neavând urmaşi, dorin a i-a fost as- cultată, aşa că averea şi casele au fost lăsate în voia lor. Şi ce s-a întâmplat? Moşia a ajuns o pustietate plină de spini şi bălării, iar casele, adăpost pentru bufni e. Întocmai aşa şi inima omului lăsată în voia ei, în voia lumii şi în duhul lumii, ajunge sigur un locaş al
  28. 28. 28 Preot Iosif TRIFA diavolului şi un cuib al tuturor răută ilor. Vai, ce „proprietar” bogat e diavolul în privin a asta! E plină lumea de „casele” şi „moşiile” lui. Dar oricât de păcătos ar fi cineva, el nu e pierdut. Oricât de căzut şi de decăzut ar fi cineva, el poate fi mântuit. El e ca pomul care şi-a pierdut frunzele când a venit iarna cu viscolul ispitelor şi păcatelor, dar pu- terea de înfrunzire o are. Şi în cel mai păcătos om poate da o primăvară de trezire la o vi ă nouă, când suflă vântul cel cald şi binecuvântat al Duhului Sfânt. Rugãciune Preabunule şi milostive Doamne! Şi eu, nenorocitul, sunt în starea păcătosului din chipul arătat mai nainte. Ispitele lui satan m-au biruit. Lumina din mine a fost biru- ită de întuneric. La început, când Tu, Doamne, ai făcut lumea, întuneric mare a fost peste tot pământul. Aşa e şi acum în lumea sufletului meu. Întuneric mare s-a făcut în inima şi via a mea. Inima mi s-a umplut de toată necură- enia. Mi-e scârbă de mine însumi şi de via a mea. Ca un fulger de mustrare şi pieire aud în noaptea su- fletului meu cuvintele Tale: „Oricine păcătuieşte este de la diavolul, este robul diavolului şi un fiu al diavolului” (I In 3, 8-10). O, sărmanul de mine, în ce ticăloasă stare am ajuns! Sunt robul patimilor, sunt robul diavolului! Trăiesc în dezmierdări şi plăceri. Dar aceste plăceri mă dor… Mă dor, pentru că sufletul meu suspină şi Te doreşte pe Ti- ne, Doamne! Tu, Doamne, m-ai făcut un fiu al luminii, şi, iată, am ajuns un fiu al întunericului. Tu m-ai făcut un fiu slobod
  29. 29. Oglinda inimii omului 29 al Tău, şi, iată, am ajuns un rob al diavolului. Inima din mine ai făcut-o spre a fi ie locuin ă, dar, iată, s-a făcut locuin ă diavolului. O Doamne, cum voi scăpa de această înfricoşată robie? Scapă-mă Tu, Doamne, căci eu nu pot face nimic. Totul e rău şi stricat în mine. „Tot capul meu este bolnav şi toată inima mea suferă de moarte” (Isaia 1, 5) „Inima mea s-a tulburat intru mine şi frica mor ii a căzut asupra mea” (Ps. 54, 4). Caută din cerul îndurărilor Tale, Doamne, şi mă izbăveşte din sta- rea aceasta! În bezna cea înfricoşată în care zac, aştept cuvântul Tău: „Să fie lumină!” Scoate din temni ă su- fletul meu... Scapă-mă, Preabunule Doamne, din această stare grozavă! Slăvit să fii, Doamne, acum şi de-a pururi să fii slă- vit! Amin. Eu am scăpat din starea aceasta grozavă prin Crucea şi Jertfa Fiului Său şi mă rog acum şi pentru tine, dragă cititorule, ca Dumnezeu să- i dea ie darul şi ajutorul să po i şi tu scăpa din această fioroasă ro- bie şi pieire. Şi, dacă ai scăpat, vino, dragă suflete, să-i aju- tăm şi pe al ii să scape... O, lumea aceasta e plină de cei care dorm în somnul cel adânc al fărădelegilor! Să-i trezim la via a Evangheliei prin rugăciunile noas- tre, prin râvna noastră şi prin lucrul nostru pentru Domnul.
  30. 30. 30 Preot Iosif TRIFA Inima omului care tresare îngrozit şi începe a se trezi din somnul păcatelor Oricât de păcătos şi ticăloşit ar fi cineva, mântui- rea sufletului său nu e pierdută. Dumnezeu nu voieşte moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Da- rul, mila şi dragostea lui Dumnezeu umblă neîncetat să-l izbăvească şi să-l aducă iarăşi la via ă. În multe chipuri şi feluri lucrează darul lui Dum- nezeu ca să-i trezească pe cei păcătoşi din somnul pă- catelor. Trebuie înainte de toate să ştim că trezirea pă- cătoşilor, trezirea la o via ă nouă o face totdeauna Du- hul Domnului. Şi trebuie să ştim că Duhul Sfânt lu- crează cu putere în anumite clipe din via a omului. În via a fiecărui om sunt anumite clipe în care bate cu putere Vântul Duhului Sfânt. În via a fiecărui om sunt anumite clipe în care se simte o revărsare, un dar, o voin ă după o via ă nouă. Ferice de cel care simte aceste clipe şi-L lasă pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe în inima lui. Mul i dintre cei întorşi la Domnul mărturisesc că, sim ind aceste clipe şi lăsând pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe, au apucat pe calea mântuirii sufleteşti. Un ostaş din Oastea Domnului îmi scria că el a găsit foaia «Isus Biruitorul» pierdută în tren de cineva;
  31. 31. Oglinda inimii omului 31 a luat-o – şi azi e plin de râvnă pentru Domnul şi pentru sufletul său. Iată cum, printr-o mică întâmplare, Duhul Sfânt a trezit un suflet la o via ă nouă!
  32. 32. 32 Preot Iosif TRIFA Un altul îmi spunea că pe el l-au străpuns ca un „fulger“ cele scrise despre Sf. Ioan Botezătorul în «În- semnările călătoriei la Ierusalim». Din acea clipă, s-a hotărât să nu mai pună alcool în gura lui. Iată, şi aceasta e o dovadă cum Duhul Sfânt a lucrat cu pute- re într-o anumită clipă! Şi omul, primind această lu- crare, a apucat la o via ă nouă. Trebuie apoi să ştim că, pentru trezirea păcătoşi- lor, Domnul foloseşte chemări dulci şi chemări mai aspre. O predică duioasă, o Biblie, o foaie religioasă, o carte bună etc. sunt tot atâtea chemări duioase prin care Duhul Domnului încearcă să-i trezească la via ă pe cei păcătoşi. Mul i se trezesc şi prin astfel de che- mări. Însă cei mai mul i nu le bagă în seamă, nu le ascultă. Râde păcătosul când îi vorbeşti de mântuirea sufletului... Rupe Biblia (spunând că-i o carte „pocă- ită“)... Face foi e de igări din cartea de rugăciuni (cum de fapt am şi văzut pe un om fumându-şi cartea de rugăciuni)... Rupe căr ile religioase şi te înjură când te apropii de el cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când omul se învârtoşează în fărădelegi şi nu mai prinde chemarea cea blândă şi dulce pentru trezirea şi izbăvirea lui din pieirea sufletească, Domnul foloseşte şi chemări mai aspre. Când vreo boală te doboară la pat, să ştii, dragă cititorule, că poate ea vine din cauza depărtării tale de Dumnezeu, ca să te trezească din somnul păcatelor. Încercările ce ne vin, necazurile, pa- gubele etc. sunt tot atâtea lucrări ale Duhului Sfânt pentru trezirea noastră din somnul fărădelegilor. (Un ostaş îmi spunea că el cunoaşte cu adevărat pe Dom- nul de când a fost odată greu bolnav.) Mul i, foarte mul i se trezesc din pieire prin astfel de chemări. Scripturile sunt pline de fii rătăci i şi de su-
  33. 33. Oglinda inimii omului 33 flete pierdute pe care i-a scăpat certarea şi mustrarea Domnului Dumnezeu. Cei pe care nici mustrarea şi cer- tarea Domnului nu-i trezesc din somnul fărădelegilor sunt cu adevărat nişte pierdu i. Domnul îi lasă în voia lor. Nici încercările nu-i pasc, căci Domnul îi ceartă nu- mai pe cei credincioşi, din care poate face „vase alese“. Trezirea păcătoşilor s-ar putea asemăna cu trezirea oamenilor din somn. Este om care se deşteaptă la o uşoară chemare sau ciocănire în uşă. Altul abia se tre- zeşte la zuruitul ceasului deşteptător, iar pe altul tre- buie să-l scuturi zdravăn, strigându-i: Scoală, omule! Este om care se trezeşte din somnul păcatului în- dată ce aude chemarea cea dulce a mântuirii. Este om care aude îndată glasul Celui Care bate la uşa inimii sale, zicând: „Iată, stau la uşă şi bat (Apoc. 3, 20). Sunt însă al ii pe care numai chemări mai stăruitoare îi pot deştepta; şi, iarăşi, sunt al ii care se deşteaptă numai când Mâna cea nevăzută a lui Dumnezeu îi scutură prin fel de fel de încercări. Acei pe care nici Mâna aceasta nu-i poate trezi sunt pe veci pierdu i. În imaginea dinainte se vede chipul păcătosului care tresare şi se trezeşte din somnul şi moartea pă- catelor. Este păcătosul de mai înainte despre care am scris că l-a slobozit pe satan să intre în inima lui. Hai să-i zicem acestui păcătos Ion, un om oarecare din mul imea oamenilor. Domnul a folosit multe chemări dulci ca să-l trezească la via ă. Însă Ion acesta pe toate le-a respins. Acum Domnul îi trimite o chemare mai aspră. O boală grea l-a doborât la pat. Îngerul Dom- nului – adică darul şi dragostea lui Dumnezeu – se apropie de el. De data aceasta se apropie de el cu adu- cerea aminte de moarte. Cu o mână îi arată starea grozavă în care se află sufletul său încărcat de păcate,
  34. 34. 34 Preot Iosif TRIFA iar cu alta îi arată cuvintele Scripturii: „…plata păca- tului este moartea“ (Rom 6, 23 ). „Omule! îi zice îngerul – iată, vin să- i aduc plata pă- catelor tale: moartea trupească şi sufletească... Vai ie, omule! Ca mâine vei muri... Ce va fi cu sufletul tău?… Ce va fi cu via a ta cea veşnică… Vai ie, că i-ai cheltuit via a în zadar... Te lăfăieşti în păcate şi nepăsare, dar ca mâine vei intra în mormânt, iar dincolo de mormânt te aşteaptă osânda de veci... O veşnicie întreagă vei plânge pentru cli- pele pe care le-ai petrecut în desfătări lumeşti şi nepăsare de suflet… Trezeşte-te, omule, trezeşte-te până nu soseşte încă sabia mor ii...“ Ion se înfioară la auzul acestor cuvinte. Până acum n-a ascultat chemarea Domnului... Şi-a bătut joc de cele sufleteşti... Acum însă se vede deodată pus în fa a mor ii, în fa a veşniciei – şi se cutremură. Tresare îngrozit şi se trezeşte speriat, ca dintr-un vis urât. Abia acum i s-au deschis ochii să vadă starea grozavă în care se află. Se uită în inima sa şi o vede plină de dobitoceştile patimi. Se înfioară, suspină, şi, prin suspinul său, Îi deschide Du- hului Sfânt intrarea în inima sa. În întunericul inimii sale pătrund razele Duhului Sfânt. Pătrunde lumina şi fuge întunericul, pentru că lumina cu întunericul nu pot avea nici un fel de legătură. Diavolul cu răută ile lui fuge speriat când într-o inimă de om păcătos pătrunde Duhul lui Dumnezeu. Dar trebuie să ştim şi să băgăm de seamă ca trezirea din somnul păcatelor să fie o trezire statornică. Trezirea la o via ă nouă trebuie să înainteze mai departe, precum vom arăta în paginile celelalte. Dragă cititorule! Poate că şi tu ai adormit în somnul păcatelor. Ia seama că darul şi dragostea lui Dumnezeu umblă în multe feluri să te poată trezi! Nu
  35. 35. Oglinda inimii omului 35 respinge mila şi dragostea lui Dumnezeu! Lasă-L pe Duhul Domnului să lucreze în tine! Nu nesocoti clipele în care Duhul Sfânt lucrează cu putere în via a ta! Un vestitor al Evangheliei spunea că Domnul Dum- nezeu foloseşte trei chei pentru descuierea inimii oa- menilor şi trezirea lor din somnul păcatelor. Cheia cea dintâi este o cheie de argint: predicile pe ca- re le aude păcătosul în biserică şi afară de biserică, rugă- ciunile ce se fac pentru el, chemările pe care le aude etc. Când cheia aceasta nu poate descuia inima, intră în slujbă cheia a doua, o cheie de fier: suferin ele şi încercările. Când nici aceasta nu poate isprăvi, a treia şi ultima cheie se apropie de inima omului. Aceasta e o cheie de aur, e cheia darului şi harului Duhului Sfânt. Cel care nici în fa a acestei chei nu cedează e pierdut pentru totdeauna… Rugãciune Iisuse, Mântuitorul meu cel bun, mă înfior şi mă ru- şinez gândindu-mă cât de mult ai umblat ca să mă tre- zeşti din somnul păcatelor. Mi-ai trimis chemări dulci, dar nu le-am ascultat... Mi-ai trimis chemări mai aspre, dar nu le-am priceput. Împresuratu-m-ai cu dragoste, dar eu am răspuns cu ticăloşie. Cu toate „cheile“ Te-ai apropiat de uşa inimii mele, şi eu pe toate le-am respins. Puteai să mă părăseşti, zicându-mi: Ticălosule, aşa răs- plăteşti tu dragostea Mea?... Dar Tu nu m-ai părăsit, ci m-ai împresurat mereu cu dragostea Ta. Fiind împietrit în ticăloşie, ai deschis în fa a mea – printr-o boală grea – mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci
  36. 36. 36 Preot Iosif TRIFA m-am îngrozit... Abia atunci mi-am dat seama că trăisem o via ă pierdută, după care mă aştepta osânda veşni- că... Abia atunci am alergat sub bra ele Crucii Tale unde am aflat iertare şi via ă. Duhule Sfinte, trezitorule de via ă! Î i mul umesc că nu m-ai lăsat să adorm în somnul pieirii celei veşnice, ci m-ai scuturat mereu până m-ai trezit. Î i mul umesc că ai stăruit mereu cu darul şi harul Tău cel sfânt până m-ai scăpat, aplecându-mă la picioarele Crucii. Amin.
  37. 37. Oglinda inimii omului 37 Inima omului care a ajuns la cunoaşterea stării sale nenorocite şi caută mântuirea Spuneam mai înainte că trezirea păcătoşilor, trezi- rea la o via ă nouă, o face totdeauna Duhul Domnului. Şi iarăşi spuneam că trebuie să-L lăsăm pe Duhul Sfânt să lucreze mai departe în noi, căci altfel trezirea dă înapoi; cel trezit iarăşi adoarme. Închipuie- i că dormi într-o casă care a luat foc. Ce bine e că te-ai tre- zit la timp! Dar ce folos ai avea de această trezire dacă nu te-ai ridica din pat şi n-ai fugi afară? O trezire fără ieşirea din focul păcatelor n-ajunge nimic. Taina mântuirii sufleteşti îşi are şi ea anumite stări prin care ne trece Duhul Sfânt când Îl lăsăm să lucreze în noi. După trezirea din somnul păcatelor, Duhul Sfânt începe a lucra mai departe. El î i deschide mai întâi ochii să vezi deplin starea nenorocită şi tică- loasă în care ai ajuns... Te opreşte dintr-o dată ca pe fiul cel pierdut în calea pierzării, să afli unde ai ajuns şi ce ai ajuns. În această stare se vede, în chipul următor, şi Ion, cel care s-a trezit din somnul păcatelor şi a lăsat pe Duhul Sfânt să lucreze în inima lui. Duhul Sfânt l-a adus la cunoaşterea stării sale celei păcătoase şi neno-
  38. 38. 38 Preot Iosif TRIFA rocite. Cel trezit din păcate abia acum vede şi pricepe în ce stare grozavă şi fioroasă se află... Abia acum i s-au deschis ochii cei sufleteşti să vadă că a trăit o via- ă pierdută în zadar... Să vadă că s-a făcut slugă şi rob
  39. 39. Oglinda inimii omului 39 al diavoleştilor patimi şi ispite. Sim ind starea aceasta, începe să-şi plângă via a pierdută, începe să stropeas- că cu lacrimi trecutul său cel păcătos... Începe să simtă lipsa unui ajutor şi Mântuitor. Sim ind starea aceasta, strigă plângând: „O, nenorocitul de mine! Ci- ne mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“ (Rom 7, 24). În clipa asta, Cerul îi aduce vestea cea bună: Sângele Domnului Iisus, care s-a vărsat pe Crucea Golgotei, ne cură eşte de orice păcat şi ne scapă din orice moarte... Când omul înaintează pe această cale de mântui- re, când îl lasă pe Duhul Sfânt să lucreze în inima lui, diavolul cu dobitoceştile patimi fuge speriat. Diavolul nu mai are nici o putere asupra unei inimi care se lasă aprinsă, cuprinsă şi cârmuită de darul şi harul Du- hului Sfânt. Patimile şi ispitele nu mai au nici o putere asupra unei inimi în care a început să lucreze darul şi harul Duhului Sfânt. Un lucru trebuie să ştim: începutul mântuirii noastre sufleteşti este în clipa în care sim im starea noastră cea păcătoasă. Cunoaşterea stării tale celei păcătoase, cunoaşte- rea deplină a stării grozave în care te afli, în care te-a adus păcatul, este începutul şi temelia mântuirii tale sufleteşti. Carul mântuirii tale sufleteşti nu pleacă la drum când i-ai pus în gând să te laşi de păcate, ci pleacă în clipa când î i sim i ticăloşia în care trăieşti... Pleacă în clipa când înfrângerea pentru păcat î i stră- punge ca un fulger inima... Când smerenia şi umilin a te apleacă în genunchi să strigi: „Doamne, sunt un păcătos, sunt un mare păcătos, sunt cel mai mare pă- cătos!... Sunt vrednic de osândă, vrednic de pedeapsă şi pieire pentru păcatele şi fărădelegile mele!“. Scripturile sunt pline de suflete care s-au mântuit
  40. 40. 40 Preot Iosif TRIFA în clipe de acestea când înfrângerea şi umilin a pentru păcat le-au doborât la picioarele Domnului. „Ieşi de la mine, Doamne, căci om păcătos sunt eu…“, a strigat Petru în clipele când Domnul l-a făcut apostol şi vestitor al Evangheliei. „Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperă- mântul casei mele…“, a strigat Zacheu în clipele când Mântuitorul a intrat cu mântuirea în casa lui. Vameşul îşi bătea pieptul cu umilin ă în clipa când „s-a îndreptat“. Saul a fost doborât de pe cal când mergea plin de trufie spre Damasc; a fost aruncat la pământ ca un biet orb neputincios şi din această stare s-a ridicat un om schimbat, un om nou: Pavel, marele apostol. Nu pentru păcate îşi pierd oamenii sufletul şi via a de veci, ci pentru că nu simt păcatul, nu se înfioară de starea lor cea păcătoasă şi nu-L lasă pe Duhul Dom- nului să lucreze în ei. Satan ine încuiată inima păcătoşilor mai ales cu trufia. Păcătosul nu vrea să audă de nici un fel de umilin ă şi înfrângere... Trufia lui împiedică lucrarea Duhului Sfânt. Începutul şi temelia mântuirii noastre sufleteşti sunt înfrângerea, smerenia şi umilin a, care purced din cunoaşterea şi recunoaşterea stării noastre celei păcătoase. „Aproape este Domnul de cei cu inima în- frântă şi pe cei smeri i cu duhul îi va mântui“ (Ps. 33, 18). „Inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va ur- gisi" (Ps 50, 18). Un vestitor al Evangheliei l-a învă at pe un mare păcătos să-şi înceapă îndreptarea rostind două săp- tămâni la rând o rugăciune din patru cuvinte: „Doam- ne, arată-mi inima mea!”
  41. 41. Oglinda inimii omului 41 După două săptămâni, l-a aflat plângând cu amar. Îşi „aflase“ inima. Această „aflare“ este începutul mân- tuirii. Cu această „aflare“ s-a mântuit şi vameşul. Când ai ajuns la „aflarea“ aceasta, Duhul Sfânt te duce mai departe, în fa a iubirii lui Dumnezeu, să vezi şi să afli cum i-ai cheltuit în zadar via a... Să vezi şi să afli că tu eşti într-o stare grozavă, fioroasă, într-o stare de pieire sufletească şi trupească... Ajuns în starea aceasta, deodată sim i un fior, un cutremur care î i străbate toată fiin a. Mâinile i se strâng cu căldură spre olaltă, graiul i se stinge şi ochii încep a slobozi lacrimi. Lacrimi calde şi scumpe sunt acestea... Sunt lacrimi de căin ă… Sunt lacrimi care vestesc că se va naşte un om nou, o făptură nouă. De când eram preot la ară îmi aduc aminte că am dat odată peste un om care plângea cu hohot mare, de parcă-i murise toată familia. – Ce i s-a întâmplat, dragă suflete, de plângi aşa de tare, l-am întrebat eu? i-a murit cineva din casă sau ai avut vreo pagubă în bani sau avere? – O, dragă părinte, mi-a răspuns omul, n-am avut nici o pagubă de felul acesta…. Eu mă plâng pe mine însumi ca pe un mort în păcate şi fărădelegi... Eu plâng pentru că mi-am cheltuit în zadar talan ii pe ca- re mi i-a dat Dumnezeu... Eu plâng, pentru că mi-am risipit averea cea sufletească. – Plângi, dragă suflete, plângi înainte, i-am zis eu atunci, căci lacrimile acestea sunt lacrimi sfinte, sunt lacrimi prin care lucrează Duhul lui Dumnezeu, sunt lacrimi care vestesc mântuirea sufletului tău. Dar taina mântuirii noastre sufleteşti încă nu se sfârşeşte numai cu lacrimile căin ei. Lacrimile uşurea-
  42. 42. 42 Preot Iosif TRIFA ză, dar încă nu mântuie. O dată cu lacrimile, trebuie să căutăm şi o scăpare, o mântuire, un Mântuitor. O dată cu lacrimile trebuie să se trezească în noi şi mai mult fiorul pierzării în care am ajuns şi dorin a de a scăpa din această pierzare. Un al doilea început al mântuirii tale sufleteşti este în clipa în care afli că singur nu te po i izbăvi; că î i trebuie un ajutor din afară... Mântuirea ta în- cepe în clipa când te sim i căzut în prăpastia pierză- rii şi strigi plângând cu amar: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi dintr-o astfel de moarte?“ (Rom 7, 24). Când ai ajuns în starea aceasta, se iveşte în zare Crucea şi vestea cerească, cea mai minunată veste ca- re s-a auzit pe acest pământ: „Sângele Lui ne cură- eşte de orice păcat” (I In 1, 7). Cu aceasta se deschide o altă uşă, se deschide uşa cea din urmă care duce la taina cea mare a mântuirii noastre sufleteşti: la Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Rugãciune Doamne, Iisuse! Eu sunt un păcătos, eu sunt cel mai păcătos om din lume. Averea sufletească am risi- pit-o…, talan ii i-am cheltuit în zadar, haina mi-am murdărit-o. Totul e stricat, totul e putred, totul e bol- nav în mine. „Tot capul meu este bolnav şi toată inima mea sufere de moarte“ (Isaia 1, 5). Inima mea s-a tul- burat întru mine şi frica mor ii a căzut asupra mea (Ps 54, 4). Sufletul meu este mâhnit şi mă tulbură (Ps 142, 4)... Totul s-a tulburat înlăuntrul meu... Păcatele
  43. 43. Oglinda inimii omului 43 şi fărădelegile s-au grămădit în sufletul meu ca un vulcan ce clocoteşte... Fă Tu, Doamne, ca din acest vulcan să âşnească lacrimi fierbin i de căin ă!… Să âşnească mărturisirea păcatelor mele. Sunt bolnav, Iisuse Doamne, şi Tu singur mă po i tă- mădui, căci Tu ai zis: „…bolnavilor le trebuie doctor“ (Mt 9, 12). Mă scufund în pieire şi numai Tu singur mă po i scăpa. Doamne Iisuse! Eu vin Ia Tine cu toate păcatele mele şi cu toate lacrimile mele. Primeşte-mă şi mă mân- tuieşte... Amin.
  44. 44. 44 Preot Iosif TRIFA Omul care a aflat izvorul mântuirii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului În chipul de alături se vede mai departe istoria lui Ion despre care am vorbit până aici. Duhul Sfânt l-a adus şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii. Mult a lucrat Duhul Sfânt până să-l poată aduce aici. Mai întâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul pă- catelor. I-a deschis apoi ochii să-şi vadă pieirea... I-a dat lacrimi să-şi plângă păcatele... I-a deschis gura să strige îngrozit: „O, nenorocitul de mine, cine mă va iz- băvi de o astfel de moarte!“ Şi acum, iată, Duhul Sfânt l-a adus sub bra ele Crucii, l-a adus la izvorul mântui- rii sale sufleteşti. Îngenuncheat sub bra ele Crucii, i se deschid mintea şi în elegerea să se afle pe sine însuşi şi ros- turile vie ii sale. Îngenuncheat la picioarele Crucii, află Ion cât de grozav a fost păcatul lui, încât a tre- buit ca Însuşi Iisus, Fiul lui Dumnezeu, să moară pentru el şi iertarea lui. La picioarele Crucii află cu câtă dragoste l-a iubit Dumnezeu-Tatăl şi Dumnezeu- Fiul. La picioarele Crucii află cea mai minunată veste care s-a auzit cândva pe acest pământ pentru un om: că Iisus este un Mântuitor al său, că a murit pentru el, pentru păcatele lui, pentru iertarea lui, pentru iu- birea şi scăparea lui...
  45. 45. Oglinda inimii omului 45 Ferice de tine, Ioane, care stai acum îngenuncheat sub bra ele Crucii Mântuitorului! Iată, Sângele iertării picură peste lacrimile şi păcatele tale... Iată, mâinile
  46. 46. 46 Preot Iosif TRIFA tale strâng cu tărie Crucea mântuirii întocmai cum un naufragiat care era să se înece în valurile mor ii a găsit o scăpare! Şi cu toată tăria se ine de ea. Ferice de ti- ne, căci L-ai aflat pe Acela care de mult te căuta... Tu L-ai aflat pe Acela care a zis: „Eu sunt Uşa. Prin Mine de va intra cineva se va mântui” (In 10, 9). O, ce lucru scump şi măre se vede în chipul de mai nainte! Un păcătos şade îngenuncheat la picioa- rele Crucii. Un om a aflat Uşa mântuirii sale sufleteşti: Crucea şi Jertfa Mântuitorului... Un suflet a scăpat la mântuire... Un păcătos se împacă cu Dumnezeu prin Jertfa cea mare a Fiului Său... Un om moare şi învie la o via ă nouă... Se bucură şi îngerii din cer de această schimbare. „Se bucură şi îngerii din cer pentru un pă- cătos care se pocăieşte“ (Lc 15, 10). Cerul şi pământul se bucură când un păcătos se apleacă sub bra ele Crucii şi află izvorul mântuirii sale sufleteşti. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi- cioarele Crucii Mântuitorului, căci fără darurile Crucii nu po i face nimic! Toată îndreptarea ta, toate silin ele tale, toate sfor ările tale sunt scântei ce se sting su- flate de vântul ispitelor, dacă nu trăieşti o via ă înge- nuncheată la picioarele Crucii, dacă nu sorbi clipă de clipă darul şi puterea din Jertfa Mântuitorului. Via a noastră de creştini n-are nici o putere până când n-am aflat izvorul puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi- cioarele Crucii! Ia seama că diavolul încearcă în multe chipuri şi feluri să te poată ine departe de Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Satan e şiret mare. El te lasă să te hotărăşti contra păcatelor... Te lasă să- i faci rugă- ciunile (aşa, la repezeală şi de mântuială), te lasă să mergi din când în când şi la biserică (pentru ca după
  47. 47. Oglinda inimii omului 47 ce te-ntorci de la biserică să dai şi pe la crâşmă)... Nu se sperie satan nici când pui jurământ că ieşi din rele (şi pe urmă mai afund te bagi în ele), dar se îngrozeşte satan şi tremură când te apropii de Crucea şi Jertfa Domnului Hristos... Se cutremură satan şi fuge îngrozit când te apleci plângând sub bra ele Crucii Mântuitorului... Satan a fost definitiv înfrânt şi bătut prin Jertfa Crucii de pe Golgota. El are frică numai de această în- frângere, iar noi îl putem înfrânge numai cu darurile Crucii de pe Golgota. Satan nu se sperie de hotărârile noastre contra păcatelor, dar tremură şi fuge îngrozit când îngenun- chem cu hotărârile noastre sub bra ele Crucii Mântu- itorului şi le sigilăm cu Scump Sângele Lui. Lasă-te, dragă suflete, lasă-te cu totul atras la pi- cioarele Crucii, căci Crucea leagă cerul cu pământul şi pe om cu Dumnezeu! Prin ea răsuflăm, prin ea vorbim, prin ea trăim, prin ea biruim. O, cum n-am eu glas de înger şi de arhanghel să strig să se audă în toată ara cuvintele Scripturii: „Aşa a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul Său cel Unul Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă via ă veşnică“ (In 3, 16). „Căci Unul este Dum- nezeu, Unul şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos, Care pe Sine Însuşi S-a dat pre de răscumpărare pentru to i“ (I Tim 2, 5). Lasă-te, dragă suflete, lasă-te atras cu totul la pi- cioarele Crucii, căci Crucea nu este altceva decât bra- ele Domnului deschise pentru orice păcătos care în- setează după mântuirea sufletului său! O, ce dar mare este pentru noi Crucea! Bra ele Crucii, bra ele Dom- nului stau totdeauna deschise pentru primirea şi ier- tarea noastră.
  48. 48. 48 Preot Iosif TRIFA Rugãciune Iisuse, Mântuitorul meu cel Scump! Î i mul umesc că m-ai atras şi pe mine la picioarele Crucii Tale. O, bunul meu Mântuitor! Cât de mult ai umblat după mine să mă po i atrage aici! M-ai chemat cu glas dulce şi eu nu Te-am ascultat... M-ai bătut şi eu nu Te-am priceput... O cruce grea de suferin e ai pus pe umerii mei şi eu n-am în eles-o. Pe urmă ai deschis în fa a mea mormântul pieirii mele trupeşti şi sufleteşti. Abia atunci m-am îngro- zit... Abia atunci am alergat şi am scăpat sub bra ele Crucii Tale. Căzut la picioarele Crucii Tale, mi s-au des- chis ochii să în eleg că Tu, Mântuitorul meu cel bun, ai suferit şi ai murit pentru mine, pentru păcatele mele, pentru iertarea şi mântuirea mea. Mă cutremur, o Dumnezeule, stând îngenuncheat lângă Crucea Ta! Mă cutremur gândindu-mă că pentru un ticălos şi nemernic ca mine ai făcut Jertfa aceasta. O, Dumnezeule, cu ce voi răspunde eu la o astfel de dra- goste? Eu n-am nici un răspuns, o Doamne, decât lacri- mile mele. Copleşit şi biruit de o dragoste ca aceasta, eu cad plângând la picioarele Crucii Tale. Iisuse, Preadulcele meu Mântuitor, cu ce voi răs- punde eu, ticălosul, la o astfel de dragoste ce mi-ai arătat? Dă-mi lacrimi, o, Iisuse al meu, să mă plâng pe mine şi păcatele mele. Şi dă-mi putere, o, Hristoase al meu, să mă răstignesc împreună cu Tine, ca să nu mai trăiesc eu, ci Tu, Doamne, să trăieşti în mine (Gal 2, 20); să nu mai fiu al meu, ci să fiu numai al Tău, căci Tu m-ai răscumpărat cu un pre atât de mare (cf. I Cor 3, 23 şi 6, 19-20). Cu ce voi răsplăti, o, Iisuse al meu, acest dar mare ce mi-ai arătat? Lumea mă mustră că vorbesc prea mult despre Tine şi Jertfa Ta cea sfântă... Dar, până ce moar-
  49. 49. Oglinda inimii omului 49 tea îmi va închide graiul, eu voi grăi neîncetat despre o dragoste ca aceasta. O Doamne, învredniceşte-mă şi întăreşte-mă să pe- trec până la sfârşitul vie ii mele rugându-mă şi plân- gând la picioarele Crucii Tale. Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Eu trăiesc astăzi prin Jertfa Ta. Tot ce sunt şi tot ce am este Jertfa Ta cea scumpă. Crucea Ta, Mântuitorule, este un hotar mare pentru via a mea. Crucea Ta a împăr it în două via a mea: înainte de aflarea Crucii Tale am trăit o via ă contra Ta, iar după aflarea Crucii trăiesc o via ă cu Tine. Ah, în ce orbie sufletească am trăit înainte de a fi atras la picioa- rele Crucii! Spală cu Sângele Tău trecutul meu cel păcă- tos. Spală cu Sângele Tău şi toate ieşirile păcătoase pe care le mai face încă firea mea veche în via a mea. Eu stau sub bra ele Crucii Tale, Doamne, să picure peste mine neîncetat Sângele iertării şi împăcării mele cu Dumnezeu. Eu stau sub bra ele Crucii Tale ca să sigilez cu scump Sângele Tău toate hotărârile mele, toate pla- nurile mele, toate vorbele şi toate faptele mele. Învredni- ceşte-mă, Doamne, şi mă întăreşte să pot rămâne până la sfârşitul vie ii mele strângând în bra ele mele sufleteşti Crucea Ta cea sfântă: izvorul vie ii şi mântuirii mele. Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că via a mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi trebuie să o trăiesc întreagă cu El şi pentru El. Întăreşte-mă, ca să „nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine În- suşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.
  50. 50. 50 Preot Iosif TRIFA Să adâncim în inima noastră Crucea şi Jertfa Mântuitorului! – Inima omului care le-a adâncit – Am arătat mai înainte cum Duhul Sfânt l-a atras pe cel păcătos la picioarele Crucii şi i-a deschis uşa mântuirii sufleteşti. Iată-l acum pe Ion, omul nostru, intrat în taina cea mare a mântuirii sufleteşti. La picioarele Crucii i s-au deschis lui Ion mintea şi în elegerea să afle că el a fost un osândit, un condam- nat la pieire sufletească şi trupească pentru păcatele sale... Că el a scăpat de această moarte prin Jertfa Crucii. Domnul Iisus a răbdat chinuri înfricoşate pen- tru el şi mântuirea lui. Această în elegere îl zguduie, îi deschide inima ca să intre în ea Iisus, Cel răstignit pentru păcatele lui. Această în elegere îi cutremură sufletul. Chipul lui Iisus cel Răstignit se înfige în inima lui. Icoana lui Iisus cel Răstignit rămâne săpată, rămâne întipărită în inima lui, întocmai cum pe marama Veronicăi a rămas întipărit chipul Mântuitorului. Abia acum îşi dă omul seama că el trăieşte ca un scăpat de moarte, ca un iertat, ca un înviat prin Jertfa cea mare a Crucii... Via a lui e un dar... Întreagă via a
  51. 51. Oglinda inimii omului 51 lui sufletească şi trupească e un dar al Celui răstignit pe Cruce... Iată şi Duhul Domnului, în chip de înger, vine să întărească această în elegere a lui, strigându-i răspicat
  52. 52. 52 Preot Iosif TRIFA cuvintele Apostolului Pavel: „De acum tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răscumpă- rat cu un pre mare” (I Cor 3, 23). Este acesta un crez nou al mântuirii, pe care Ion nu l-a mai auzit. Se înfioară când îl aude şi suspină, grăind: O, eu păcăto- sul am trăit până acum numai pentru mine, pentru lume şi pentru păcate... Eu nu mai pot trăi de azi înainte o astfel de via ă... Via a mea e un dar al Celui Răstignit... Eu trăiesc prin El şi trebuie să o rup cu lumea şi cu păcatul. Eu trebuie să mă răstignesc fa ă de lume şi fa ă de păcat... Patimile mele şi păcatele mele trebuie să moară sub împunsătura cuielor de pe Cruce. Omul meu cel vechi, trecutul meu cel păcătos, trebuie să moară la picioarele Crucii, pentru ca să mă pot ridica şi să pot învia ca o făptură nouă şi să pot trăi ca un om nou... Pe această cale înaintând, Duhul Domnului îl a- duce pe Ion să poată rosti cuvintele Apostolului Pavel: „Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine şi via a pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc prin credin a în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). „Departe de mine gândul să mă laud în altceva decât în Crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea s-a răstignit fa ă de mi- ne şi eu fa ă de lume” (Gal 6, 14). O, ce în eles adânc este în aceste cuvinte! O, cum n-am eu putere să apăs aceste cuvinte în inima ta, dragă cititorule, aşa cum apăs aici în carte slovele şi chipurile cu ajutorul tiparului! În cuvintele: „… nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine” se cuprinde toată înăl imea sufletească la care se poate ridica un om cu ajutorul Crucii.
  53. 53. Oglinda inimii omului 53 Când a ajuns omul să poată rosti şi să poată trăi aceste cuvinte, a ajuns la un hotar mare. Via a lui de- odată se rupe în două. De o parte rămâne via a cea trăită în orbie sufletească, în patimi şi desfătări lu- meşti, iar de altă parte începe via a cea nouă, trăită cu Domnul şi Evanghelia Lui. Iată-l pe acest om în sat, în mijlocul oamenilor. Via a i s-a schimbat cu totul. Se miră oamenii de schimbarea lui. Dintr-un trufaş şi îngâmfat ce era, ia- tă-l păşind plin de smerenie, de parcă-i altul. Dintr-un iubitor de băuturi şi desfătări lumeşti, iată-l, dintr-o dată, retras de la crâşme, petreceri, strâmbătă i şi din tot duhul acestei lumi. I s-au schimbat cu totul gustu- rile. Nu-i mai place decât de ceea ce are legătură cu Evanghelia şi cu sufletul său. Crâşma era mai înainte „biserica” lui; acum iubeşte biserica, şcoala şi tot ce îi poate fi de hrană pentru suflet şi minte. Mai înainte abia silabisea, dar acum iată-l cât de frumos şi de bine citeşte în Biblie. Vremea ce şi-o pe- trecea în duminici şi în sărbători la crâşmă şi în fel de fel de sfaturi şi minciuni pline de otravă sufletească, acum o petrece citind în Biblie şi în alte căr i religioa- se. De când a intrat în şcoala cea mare a Bibliei, s-a deşteptat cu mintea, s-a încălzit cu inima şi acum stă să înve e pe al ii, încât se uimeşte lumea de el. O duşmănie avea cu un vecin al său. Ani de zile a copt venin de ură şi răzbunare contra lui. Acum însă Domnul cel Răstignit îi strigă din inimă: „Omule! Eu am iertat pe cei ce Mă pironeau pe Cruce... Eu te-am iertat şi pe tine, iar tu nu po i ierta pe de-aproapele tău?” Ion în elege, se împacă degrab cu aproapele său; răsuflă uşurat şi făgăduieşte în fa a Crucii Mântuito- rului că nu va mai urî pe nimeni în această lume decât pe diavolul şi păcatul.
  54. 54. 54 Preot Iosif TRIFA Batjocuri şi hule se ridică împotriva lui. Stă gata să răspundă cu asprime, ca mai înainte. Dar Domnul cel Răstignit îi strigă din inimă: „Eu am tăcut în fa a hulitorilor... Eu am tăcut în fa a celor care mă păl- muiau şi tu nu po i tăcea şi răbda?” Ion în elege, îşi pleacă fruntea şi răspunde rugându-se pentru cei ca- re-l batjocoresc, aşa cum a făcut şi Domnul. Un necaz dă peste el, ba parcă-i făcătură: de când a început o via ă nouă, parcă mai des îl cercetează ne- cazurile. E gata cât pe-aci să cârtească, dar Iisus cel Răstignit îi strigă din inimă: „Omule, Eu am purtat o Cruce grea pentru tine şi pentru păcatele tale!... Şi tu nu vrei să por i nimic? O mică cruce i s-a pus şi ie pe umeri şi tu vrei să te scapi de ea, vrei să o arunci?” Ion în elege, se ruşinează şi nu cârteşte niciodată împotriva necazurilor, ba încă simte un fel de plăcere să poarte şi el o cruce care să-i aducă neîncetat amin- te de Domnul şi de sufletul său. El trăia mai înainte numai pentru sine, trăia ca o omidă închisă în gogoaşă, în zgârcenie, în iubire nu- mai de sine şi de interesele sale. Dar acum a ieşit din sine însuşi... El e acum gata să plângă cu cei ce plâng, gata să se bucure cu cei ce se bucură... El e acum gata să facă orice jertfe pentru Domnul, pentru sufle- tul său şi pentru al ii. O schimbare mare, o schimbare din temelie s-a fă- cut în via a lui de când Jertfa Crucii Mântuitorului s-a adâncit în inima sa. El vede acum lumea prin lumina Crucii. El vede altfel, simte altfel, gândeşte altfel, vor- beşte altfel şi trăieşte altfel. El „toate le sufere, toate le crede, toate le rabdă, nu pizmuieşte, nu se trufeşte, nu caută ale sale, nu gândeşte răul, nu se bucură de ne- dreptate, ci se bucură de adevăr” (I Cor 13, 4-7). El
  55. 55. Oglinda inimii omului 55 poate acum să le facă pe toate acestea, pentru că în inima lui este izvorul dragostei, izvorul iertării şi izvo- rul puterii: Iisus, Cel răstignit pe Cruce. O aşa via ă înseamnă, dragă cititorule, via a cea adâncită în Crucea şi Jertfa Mântuitorului. Dacă este ceva ce ne lipseşte nouă, românilor, apoi este tocmai o astfel de via ă. Ne trebuie o adâncire a vie ii noastre în Crucea Mântuitorului sau, mai bine-zis, Crucea şi Jertfa Mântuitorului trebuie să pătrundă mai adânc în inima şi-n via a noastră. Crucea e semnul cel mai scump ce-l avem noi oa- menii pe pământ. Numai că acest semn trebuie să fie, să se facă, un izvor de putere creştinească şi de via ă creştinească. Crucea înseamnă biruin ă şi cu ea tre- buie să trăim o via ă de biruitori. Altfel rămânem în judecata ce ne-a făcut-o un misionar străin care, cer- cetând via a noastră religioasă, şi-a însemnat într-un loc cuvintele: „Via a românilor e plină de cruci şi… de păcate”. Crucea şi Jertfa Mântuitorului trebuie adân- cite în inima şi via a noastră. Rugãciune Duhule Sfinte, Care m-ai trezit şi pe mine din som- nul păcatelor, deschide şi inima mea să intre în ea izvo- rul vie ii şi al puterii: Crucea şi Jertfa Mântuitorului!... Deschide inima mea să se întipărească pe veci în ea chipul lui Iisus cel Răstignit. Duhule Sfinte, adu-mi aminte clipă de clipă că via a mea este un dar al Celui răstignit pe Cruce şi că trebuie să o trăiesc întreagă cu EI şi pentru El... Adu-mi aminte
  56. 56. 56 Preot Iosif TRIFA clipă de clipă că eu nu mai sunt al meu, ci sunt al lui Iisus Hristos, Care m-a răscumpărat cu un pre mare… Întăreşte-mă, Duhule Sfinte, cu darul şi harul Tău, ca să nu mai trăiesc eu, ci să trăiască în mine Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (Gal 2, 20). Amin.
  57. 57. Oglinda inimii omului 57 Inima omului care a ajuns un „om nou”, un „om duhovnicesc”, o „făptură nouă” Iată inima omului care a plinit calea mântuirii sufleteşti, care a ajuns culmea unei vie i trăite după Evanghelie! Mult a lucrat Duhul lui Dumnezeu până ce l-a adus în starea aceasta. Mai întâi l-a trezit – abia l-a putut trezi – din somnul păcatelor... I-a deschis apoi ochii să-şi vadă starea de pieire în care se afla, i-a slobozit lacrimile căin ei, l-a atras şi l-a îngenuncheat la picioarele Crucii, i-a deschis inima pentru Crucea şi Jertfa Mântuitorului... Omul, Ion, a ascultat, a primit darurile şi acum iată-l în ce stare minunată se află… EI a atins plinirea vie ii sufleteşti pe care o cere Apostolul Pavel în cu- vintele: „Oare nu şti i că voi sunte i casa lui Dumne- zeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (I Cor. 3, 16). „Oare nu şti i că trupul vostru este lăcaş Du- hului Sfânt care locuieşte în voi şi pe Care L-a i primit de la Dumnezeu?” (I Cor 6, 19). Inima lui s-a umplut de lumina şi darul Duhului Sfânt. Au fugit din inima lui cele şapte fioroase păcate de moarte: trufia, desfrânarea, pizma, mânia, lăcomia, zgârcenia, lenea şi, în locul lor, s-au aşezat virtu ile, pietrele de temelie ale mântuirii noastre sufleteşti: cre-
  58. 58. 58 Preot Iosif TRIFA din a, dragostea, nădejdea, smerenia, dărnicia, cură- ia, cumpătarea, hărnicia şi răbdarea. El este acum un vas ales pe care l-a cuprins focul Duhului Sfânt. El
  59. 59. Oglinda inimii omului 59 este un om nou, un om duhovnicesc cuprins, aprins şi cârmuit de darul şi harul Duhului Sfânt. De aceea şi în via a lui se arată acum „roadele Duhului Sfânt care sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credin a, blânde ea, înfrâ- narea poftelor” (Gal 5, 22). Trebuie să ştim că Dumnezeu lucrează prin Duhul Sfânt. Prin Duhul Sfânt lucrează şi Mântuitorul. Du- hul Sfânt este Izvorul darurilor. Prin Duhul Sfânt pri- mim şi darurile Jertfei de pe Cruce. „Duhul pe Care Îl voi trimite de la Tatăl – zicea Iisus – va lua din al Meu şi va vesti vouă” (In 16, 13-15). Duhul Sfânt ne apropie de Golgota, de Jertfa Cru- cii, pentru ca, prin Crucea Golgotei, să-şi reverse apoi asupra noastră darul şi harul Său. Când stai sub bra ele Crucii, stai sub revărsarea darului şi harului Duhului Sfânt. Lucrarea mântuirii sufleteşti o pecetluieşte şi o desăvârşeşte Duhul Sfânt. Apostolii nu în elegeau bine nici Jertfa Golgotei şi nici nu aveau putere destulă (în vremea răstignirii au fugit) până când nu S-a pogorât peste ei darul şi harul Duhului Sfânt. Duhul Sfânt este puterea prin care lucrează Dum- nezeu şi lucrează şi Mântuitorul. Este focul ce arde şi întăreşte vasele noastre de lut. Fără darul şi harul Duhului Sfânt nu se poate nici câştiga, nici păstra o biruin ă asupra păcatelor. Iată, pe pagina de alături se vede chipul omului care stă sub darul, harul şi puterea Duhului Sfânt. Duhul Sfânt a adâncit în inima acestui om Crucea şi Jertfa Mântuitorului şi acum, iată, inima lui şi via a lui sunt pline de lumină, de dar şi har. El este acum un om nou, o făptură nouă. La picioarele Crucii, prin Jertfa Crucii, el a murit şi a înviat la o via ă nouă, ca o făptură nouă.
  60. 60. 60 Preot Iosif TRIFA În fiecare om sunt doi oameni: omul pe care l-a stricat înşelăciunea lui satan în grădina Edenului şi omul pe care l-a creat din nou Jertfa Crucii de pe Golgota. Cel dintâi se cheamă – în epistolele Aposto- lului Pavel – „omul cel vechi”, „omul cel lumesc”, iar celălalt se cheamă „omul cel nou”, „omul cel duhovni- cesc” (Ef 4, 22-24 şi I Cor 3, 1). Din omul pe care l-a stricat satan, în grădina Edenului, a rămas în noi „firea cea veche”, „firea cea lumească împreună cu patimile şi poftele ei”. Iisus Mântuitorul a luat asupra-Şi firea noastră cea stricată. „Omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El”, pentru ca şi noi „să ne răstignim fa ă de lume”, „să murim fa ă de păcat”, pentru ca să învi- em şi să trăim în Hristos ca „o făptură nouă” (Rom 6, 6; Gal 5, 24; Rom 6, 10). „Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus; iată, toate lucrurile s-au făcut noi” (II Cor 5, 17). Taina mântuirii sufleteşti în aceasta stă: cu ajuto- rul Jertfei de pe Cruce, omul nostru cel duhovnicesc să-l biruie pe cel lumesc, omul cel nou să-l biruie pe cel vechi; duhul să biruie carnea. Cei ce sunt în Iisus Hristos – zice Apostolul Pavel – nu trăiesc după îndemnurile firii celei lumeşti, ci după îndemnurile Duhului. Că cei care trăiesc după îndem- nurile firii celei lumeşti umblă după lucrurile firii lu- meşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhu- lui umblă după lucrurile cele duhovniceşti. Umblarea după lucrurile firii celei lumeşti (după cugetul trupu- lui) este vrăjmăşie împotriva lui Dumnezeu şi moarte, iar umblarea după lucrurile Duhului, via ă şi pace... Voi nu mai sunte i în trup, ci în Duh; voi nu mai sun- te i lumeşti, ci duhovniceşti, dacă Duhul lui Dumne-
  61. 61. Oglinda inimii omului 61 zeu locuieşte într-adevăr în voi. Dacă n-are cineva Du- hul lui Hristos, nu este al Lui. Şi dacă Hristos este în voi, trupul vostru a murit fa ă de păcat” (cf. Rom 8). Într-o astfel de stare duhovnicească se află şi Ion din chipul de la pagina 56. L-a i văzut în ce stare fio- roasă era când Duhul Sfânt S-a apropiat mai întâi de el ca să-l trezească la o via ă nouă. Inima lui era atunci plină de dobitoceştile şi diavoleştile patimi. În el trăia „omul cel vechi”, „firea cea lumească împreună cu pa- timile şi poftele ei” (Gal 5, 24). „Omul cel lumesc” birui- se în el pe „omul cel duhovnicesc”, carnea biruise du- hul; de aceea inima lui şi via a lui erau pline de „roadele trupului, care sunt: desfrânările, slujba ido- lilor, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neîn elegerile, dezbinările, pizmele, uciderile, be iile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea” (Gal 5, 19-21). Încetul cu încetul, Duhul Sfânt a trezit şi a întărit în el firea cea duhovnicească până când, pe urmă, l-a adus la picioarele Crucii, unde firea lui cea lumească s-a răstignit împreună cu Hristos şi a înviat la o via ă nouă, ca o făptură nouă, ca un om nou, ca un om du- hovnicesc (cf. Rom 6 şi 8). Ferice de tine, Ioane, care ai ajuns în starea aceas- ta! Inima ta şi via a ta e acum o vatră de foc, de căldu- ră şi de lumină sufletească. Aprinde-i, dragă suflete, aprinde-i şi pe al ii cu această căldură, căci Domnul a zis: „...foc am venit să arunc pe pământ (focul Duhului Sfânt) şi cât aş vrea să fie acum aprins!” (Lc 12, 49). Spune, dragă omule, spune tuturor că nu este în această lume o bucurie sufletească mai mare, o mul- umire mai dulce, o linişte mai scumpă decât o via ă aprinsă şi cârmuită de darul Duhului Sfânt. Spune-le tuturor că „împără ia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci
  62. 62. 62 Preot Iosif TRIFA în putere”, în puterea ce o dă darul şi harul Duhului Sfânt, iar acest dar ne vine prin împunsătura cuielor de pe Golgota. Dar ai grijă, Ioane dragă! Drumul mântuirii tale încă nu e sfârşit. Diavolul va face toate încercările să te poată întoarce iarăşi în robia din care ai scăpat. De aceea î i strigă îngerul cuvintele: „Fii credincios până la moarte şi î i voi da cununa vie ii!” Rugãciune Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Întăreşte-mă şi pe mine, să mă pot face un om duhovnicesc, un om nou, o făptură nouă. În zadar aş încerca să fac acest lucru cu puterile mele. Îl poate face numai Crucea şi Jertfa Ta cea sfântă. Îl poate face numai darul şi harul Duhului Sfânt pe Care l-ai trimis peste Apostoli şi peste to i cei care au trăit o via ă îngenuncheată la picioarele Crucii Tale. Duhule Sfinte şi de via ă dătător! Îngenunchează-mă şi pe mine la picioarele Crucii. Adânceşte în inima mea Jertfa Crucii, din care izvorăsc toate roadele vie ii veşnice. Revarsă peste via a mea darul şi harul Tău cel sfânt. Duhule Sfinte! Vino şi Te sălăşluieşte şi în inimioara mea şi o cură ă de toată spurcăciunea patimilor celor rele. Aprinde-mă mereu cu focul Tău cel sfânt şi mă um- ple de căldură şi lumină sufletească. Eu Î i deschid larg inimioara mea. Intră în ea şi cuprinde toate încăperile ei cu darul şl harul Tău cel sfânt! Amin.
  63. 63. Oglinda inimii omului 63 Cu ajutorul lumii, satan umblă să-l amă- gească iarăşi pe omul cel duhovnicesc Un lucru trebuie să ştie to i cei apuca i pe calea mântuirii sufleteşti, to i cei care au atins culmea mân- tuirii sufleteşti: vor avea multe ispite, vor avea multe împotriviri şi multe feluri de necazuri. Oare de ce acest lucru? De aceea pentru că, până trăieşti în păcate şi fărădelegi, satan doarme liniştit; te ştie asigurat pentru împără ia lui. Te ştie în mâna lui. Dar îndată ce te trezeşti, se trezeşte şi satan şi începe a „lucra”, încercând în tot chipul să te adoarmă iarăşi şi să te întoarcă iarăşi în robia lui. Când omul începe o via ă după Evanghelie, dia- volul pune foc mai mult în patimile pe care le-a avut. Pune „miere” mai multă pe otrava păcatelor. Pe lângă aceste ispite lăuntrice, cei întorşi la Dom- nul trebuie să ştie apoi că vor avea de furcă şi cu lu- mea din afară. „A mea este lumea aceasta”, zicea dia- volul în pustie, când L-a ispitit pe Mântuitorul cu mă- ririle lumeşti (Lc 4, 6). Ale diavolului sunt toate plăce- rile, desfătările, ispitele şi poftele acestei lumi. Cel care începe o via ă nouă cu Domnul şi Evan- ghelia Lui trebuie să o rupă cu lumea, cu duhul aces- tei lumi... El nu mai este din lume – „...voi nu mai sunte i din lume” (In 15, 19). El a ieşit, el trebuie să
  64. 64. 64 Preot Iosif TRIFA iasă din duhul acestei lumi, pentru că „prietenia acestei lumi este vrăjmăşie cu Dumnezeu... Cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaş cu Dumnezeu” (Iac 4, 4). „Nu iubi i lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iu-
  65. 65. Oglinda inimii omului 65 beşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el. Căci tot ce este în lume: pofta firii celei lumeşti, pofta ochilor, nu este de la Tatăl, ci din lume” (I In 2, 15-16). Lumea însă e plină de cei ce „iubesc lumea”, de cei ce „trăiesc după duhul acestei lumi” (Ef 2, 2). Aceştia nu-i în eleg pe cei ce trăiesc o via ă duhovnicească, o via ă smulsă din duhul acestei lumi. „Omul cel lumesc – zice Apostolul Pavel – nu pri- meşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie şi nici nu le poate în elege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte” (I Cor 2, 14). Apostolul Pavel spune deci limpede că oamenii vor trăi împăr i i în două tabere: în cei duhovniceşti şi în cei lumeşti; în cei care umblă după „îndemnurile Du- hului” şi în cei care „umblă după îndemnurile firii celei lumeşti” (Rom. 8). Lucrul acesta se vede şi în chipul de alături. Pe oamenii cei lumeşti îi foloseşte diavolul ca să-l ispitească cu ajutorul lor pe cel care trăieşte o vi- a ă duhovnicească, precum se vede în imagine. Pe cel întors la Domnul, oamenii cei lumeşti nu-l mai slăbesc din vorbe ca acestea: Da’ nu te face de râs, omule, cu gazetele şi căr ile tale, că doar n-ai omorât pe nimeni să te faci „pocăit”… Că doar n-ai să te faci călugăr... Da’ de ce- i canoneşti via a? Hai să bem, să chefuim, via a să ne-o trăim! Dar Ion, omul cel duhovnicesc, nu vrea să mai au- dă chemările lumii. El trăieşte acum într-o altă lume... El are acum alte gusturi, alte cugete şi alte gânduri. În chipul de alături sunt două lumi: lumea omului duhovnicesc şi lumea oamenilor lumeşti. Aceste două lumi sunt două stări ce nu se în eleg şi nici nu se pot în elege, pentru că între ele este o prăpastie întreagă de gândire şi de sim ire.
  66. 66. 66 Preot Iosif TRIFA De multe ori aceste două lumi sunt chiar şi în ca- sa omului. O femeie intrată în Oastea Domnului îmi spunea că i-a trebuit doi ani de zile şi multe suferin e până când a putut face şi din bărbatul ei, care suferea de patima be iei, un om duhovnicesc. Un tânăr din jude ul Sibiu îmi spunea că numai pe furiş poate citi «Isus Biruitorul», din cauza tatălui său care este be iv şi nu poate suferi foaia aceasta. Aici se împlinesc cuvintele Mântuitorului: „Şi omul va avea de vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui... Tatăl va fi împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui; mama îm- potriva fiicei şi fiica împotriva mamei” (Mt 10, 36 şi Lc 12, 52-53). În chipul de la pag. 62 se văd cele două lumi: lu- mea „omului duhovnicesc” şi lumea „oamenilor tru- peşti”, puse fa ă în fa ă. Cu ajutorul desfătărilor lu- meşti şi al oamenilor celor trupeşti vrea satan să-l în- toarcă iar pe omul cel duhovnicesc în robia din care a scăpat, să-l facă iarăşi un „om lumesc”. Însă Ion, omul cel duhovnicesc, stă neclintit şi tare în fa a ispitelor. Ispitele lumii nu-l pot birui, pentru că el s-a „răstignit fa ă de lume”, el „a murit fa ă de păcat” şi a înviat la o via ă nouă prin Jertfa Crucii Mântuitorului (cf. Rom 6 şi 8). El este un om „născut din nou” prin Jertfa Crucii şi darul Duhului Sfânt (cf. In 3), „iar cel ce este născut din Dumnezeu biruie lumea” (I In 5, 4). În fa a desfătărilor lumeşti, omul cel duhovnicesc se miră cum de i-au putut plăcea cândva astfel de otrăvuri sufleteşti... Se miră de orbia sufletească în ca- re trăia şi el odată... Se îngrozeşte când îşi aduce a- minte în ce stare grozavă de pieire sufletească trăia şi el... El vede acum de departe mierea cu care satan a uns otrava patimilor şi se fereşte de ea ca de foc...
  67. 67. Oglinda inimii omului 67 Fa ă de chemările „oamenilor supuşi poftelor tru- peşti, care n-au Duhul” (cf. Iuda 19), omul cel duhov- nicesc răspunde: „Ajunge, în adevăr, cât am trăit până acum în desfrânări, în pofte, în be ii, în ospe e, în chefuri şi în slujiri idoleşti neîngăduite” (I Ptr 4, 3). Eu sunt acum un om nou... eu nu mai sunt Ion cel care alerga cu voi la chefuri şi fărădelegi. Ion cel vechi a murit. S-a dus... Eu sunt un Ion nou, care trăiesc o via ă nouă cu Domnul. Dar cei neduhovniceşti nu în eleg aceste vorbe ale lui Ion; şi nici nu le pot în elege, pentru că Ion vor- beşte ca un om duhovnicesc. Oamenii cei lumeşti se miră că Ion „nu aleargă împreună cu ei la acelaşi po- top de desfrâu şi îl batjocoresc” (I Ptr 4, 4). Dar Ion răspunde cu rugăciune la batjocurile lor. El plânge de mila lor, văzându-i cum îşi pierd sufletul... El se roagă pentru trezirea lor din somnul păcatelor. Din fa a ispitelor, omul cel duhovnicesc se retra- ge mereu în rugăciune şi se întăreşte mereu prin ru- găciune. Aici este locul să amintesc despre puterea rugăciunii. O, cum n-am eu cuvinte destule şi loc destul să spun ce putere mare are rugăciunea pentru un suflet de om! Voi aminti numai atât că Însuşi Mântuitorul a folosit neîncetat rugăciunea în contra ispitelor lui satan şi ne-a lăsat-o şi nouă ca să o folosim şi noi ne- încetat. „Priveghea i şi vă ruga i ca să nu căde i în is- pită” (Mt 26, 41). Aici este locul să amintesc ceva şi de prigoanele care se ridică asupra celor întorşi la Domnul. Diavolul nu încearcă numai cu mierea să-l abată pe cel întors; el foloseşte şi prigoana. Cei care se hotărăsc la o via ă nouă după Evan-
  68. 68. 68 Preot Iosif TRIFA ghelie trebuie să ştie că vor avea de suferit multe feluri de necazuri şi prigoane. Însuşi Mântuitorul a spus lă- murit acest lucru: „În lume necaz ve i avea, însă în- drăzni i, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). „Dacă pe Mine M-au urât, şi pe voi vă vor urî… dacă pe Mine M- au prigonit, şi pe voi vă vor prigoni… şi ve i fi urâ i de to i pentru numele Meu” (Lc 21, 12; In 15, 20). Apos- tolul Pavel a spus şi mai răspicat acest lucru în cuvin- tele: Şi to i cei care vor să trăiască cu temere de Dum- nezeu în Iisus Hristos vor fi prigoni i” (II Tim 3, 12). Lucrul acesta, de altfel, e şi firesc şi de în eles. Cei păcătoşi nu-i pot suferi pe cei credincioşi. Credinciosul este o oglindă curată în care păcătosul îşi vede ticălo- şia şi de aceea lumea îl urăşte. Îl batjocoreşte şi îl pri- goneşte. Rugãciune Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Î i mul umesc că m-ai ajutat şi pe mine să mă fac un om duhovnicesc. Întăreşte-mă, Doamne, să pot rămâne în starea aceasta până la sfârşitul vie ii mele. Întăreşte-mă, Bunule Doamne, contra ispitelor care îmi vin de la lume şi de la oamenii cei lumeşti. Întăreşte-mă contra prigoanelor care se ridică împotriva mea. Duhule Sfinte! Aprinde-mă şi mă întăreşte neînce- tat cu darul şi harul Tău, ca să nu mă mai poată birui duhul acestei lumi. Trezeşte-mă mereu la rugăciune şi priveghere, ca să nu mă mai poată birui lumea cu ispi- tele ei. Amin.
  69. 69. Oglinda inimii omului 69 Mobilizarea generală a iadului în contra omului cel duhovnicesc Când un om lumesc e pe cale de a deveni un om duhovnicesc, când un om e pe cale de a o rupe pentru totdeauna cu lumea şi păcatele, iadul se cutremură... iadul face mobilizare generală în contra lui. Satan se vede în primejdie de a pierde pentru totdeauna un su- flet care, mai târziu, poate deveni o primejdie şi pentru al ii. De aceea ordonă mobilizare generală în contra lui. Foarte potrivită e pusă această ofensivă a iadului în chipul următor. În partea de sus e omul cel duhov- nicesc, iar jos, dedesubtul lui, e mobilizarea iadului. Comanda luptei o ine însuşi Scaraoschi, mai-marele diavolilor. Din adâncul iadului, Scaraoschi telefonează la arga ii lui din lume să pornească ofensiva în contra celui pierdut pentru împără ia iadului: – Alo! Alo! Aghiu ă!... Alo, Prichindu ă!... Alo, ar- ga ii mei din lume!... Ce-i cu voi, iarăşi dormi i?... Cum mai sta i cu omul acela pe care l-am pierdut?... – Stăm rău, Întunecimea Voastră, stăm rău... A apucat a-l birui puterea Duhului Sfânt şi n-avem ce-i face. – Alo, Aghiu ă!... Alo, arga ii mei!... Da i-i băutu- ră... Da i-i târcoale cu ispita băuturii.
  70. 70. 70 Preot Iosif TRIFA – I-am dat, Întunecimea Voastră; i-am dat, dar nu-i trebuie... Strigă cât îl ine gura că băutura-i duhul ia- dului nostru şi încă şi pe al ii îi abate de la băutură.
  71. 71. Oglinda inimii omului 71 – Alo, Aghiu ă... Alo, arga ii mei!... Da i-i femei. – Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră, am încercat şi cu asta... i-am scos în cale multe ispite de acestea, dar pe toate le-a biruit... – Alo, Aghiu ă! Alo, tartorii mei!... Scorni i ceartă în casa omului pe care l-am pierdut; aprinde i ceartă între el şi so ia lui şi copiii lui… – Am încercat şi asta, Întunecimea Voastră, dar n-am putut reuşi nimic, pentru că şi familia lui e cu- prinsă de puterea Duhului Sfânt. – Alo, tartorii mei! Avea omul acesta o veche ură şi duşmănie cu vecinul său, George. Aprinde i iar între ei duşmănia. – Am încercat şi cu asta, Întunecimea Voastră. Pe George l-am sculat în capul lui, dar el a tăcut şi a răbdat. – Alo, Aghiu ă!... Alo, tartorii mei!... Scula i pe oameni în capul lui! Şopti i-le tuturora că „s-a po- căit” şi scorni i pe oameni să-l batjocorească şi să-l alunge! – Am făcut-o şi pe asta, Întunecimea Voastră... Oamenii l-au batjocorit, i-au rupt Biblia şi căr ile, (un ostaş din Oastea Domnului îmi scrie că pe a treia Bi- blie i-au rupt-o oamenii) l-au bătut, l-au alungat..., dar el pe toate le-a răbdat cu nepăsare. Ba încă spune că se bucură că poate suferi pentru Domnul său. – Alo, Aghiu ă!... Alo, arga ii mei!... Lua i-vă iar cu buna cu omul cel pierdut! Încerca i o pace şi împăcare cu el... Şopti i-i să mai lase din ale lui şi să mai ia şi din ale noastre... Şopti i-i că e din lume şi că trebuie să trăiască şi pentru lume... ca prin asta să-l pute i înşela să iasă afară din cetatea Golgotei... – Am încercat, Întunecimea Voastră, am încercat
  72. 72. 72 Preot Iosif TRIFA şi acest lucru, dar n-am putut ieşi la cale. El strigă în gura mare că nu poate sluji la doi stăpâni. – Alo, Aghiu ă!... Alo, tartorii mei!... Apoi rău destul v-a i purtat... Vede i de întoarcerea omului, altfel vai de voi şi vai de pielea voastră va fi... Pe to i am să vă leg cobză... Griji i cel pu in ca omul pe care l-a pierdut îm- pără ia noastră să nu-i mai strice şi pe al ii... Închide i-l în casa lui şi griji i ca să nu-i mai înşele şi pe al ii”... Aceasta-i mobilizarea şi ofensiva iadului în contra omului cel duhovnicesc. Fa ă de omul cel duhovni- cesc iadul este într-o continuă mobilizare şi ofensivă. Scaraoschi dă mereu telefoane, iar diavolii in planuri şi se frământă din greu cum ar putea să-l amăgească. Dar toate sfor ările şi opintelile iadului sunt za- darnice. Ion, omul cel duhovnicesc, biruie toate ispi- tele şi atacurile iadului. Le biruie, pentru că el acum nu mai e singur. El este acum aliatul Domnului. În lupta contra diavoleştilor ispite, Domnul este aliatul lui. Domnul îi pune la îndemână darul biruin ei pe ca- re l-a câştigat asupra lui satan sus pe Golgota. Dom- nul îi pune la îndemână o cetate nebiruită: Golgota. Iadul nu-l poate înfrânge pe omul cel duhovnicesc, pentru că el este „născut din nou” prin Jertfa Golgotei. „Oricine este născut din Dumnezeu biruie lumea (I In 5, 4). Oricine este născut din Dumnezeu nu păcătu- ieşte, pentru că cel născut din Dumnezeu se păzeşte pe sine şi cel rău nu-l poate atinge” (I In 5, 18). Iadul ştie că taina biruin ei omului cel duhovni- cesc este alian a, este legătura lui cu Domnul, cu Golgota; de aceea umblă să rupă această legătură. Dar toate încercările lui sunt zadarnice. Omul cel duhovni- cesc rămâne în Domnul, strigând triumfător: „Cine mă va despăr i pe mine de dragostea lui Hristos? Necazul,
  73. 73. Oglinda inimii omului 73 sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau golătatea, sau primejdia, sau sabia?... Încredin at sunt că nici moartea, nici via a, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile... nici înăl imea, nici adâncimea, nici o altă făptură nu vor fi în stare să mă despartă de dra- gostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Iisus” (Rom 8, 35-39). Omul cel duhovnicesc trăieşte o via ă cu Domnul, o via ă legată clipă de clipă cu Domnul – şi, până tră- ieşte această via ă, el strigă triumfător: „Domnul este luminarea mea şi Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vie ii mele, de cine mă voi înfricoşa?” (Ps 26, 1-2). „…Nu mă voi teme de rele, că Tu cu mine eşti, Doamne” (Ps 22, 4). Bine te-ai luptat, Ioane dragă! Rămâi mai departe în această luptă! Ascultă glasul şi sfatul Duhului Sfânt: Roagă-te şi priveghează. Via a ta să fie o via ă de rugăciune şi priveghere. Nu te încrede că l-ai biruit pe satan, ci te luptă mai departe ca un bun ostaş al lui Hristos, căci gloatele lui satan pândesc neîncetat clipa în care ar putea iarăşi năvăli în hotarele tale sufleteşti. Tu, Ioane dragă, eşti acum un om duhovnicesc şi trebuie să ştii că trăieşti acum în declara ie de război cu diavolul; trăieşti într-un război neîncetat cu ispitele şi atacurile lui satan şi până la sfârşitul vie ii tale tre- buie să por i cu biruin ă acest război. Ia seama! Dia- volul are o stăruin ă extraordinară. Pe Însuşi Mântui- torul L-a ispitit neîncetat, până când, în sfârşit, satan a fost definitiv înfrânt pe Golgota. Consiliul de război al iadului lucrează în permanen ă în contra ta. Roa- gă-te, priveghează şi te luptă neîncetat ca un bun os- taş al lui Hristos!
  74. 74. 74 Preot Iosif TRIFA Rugãciune Iisuse, Mântuitorul meu cel scump! Î i mul umesc că m-ai ajutat să Te aflu pe Tine... Î i mul umesc că m-ai ajutat să gust din dulcea a unei vie i trăite cu Ti- ne... Î i mul umesc că m-ai ajutat să aflu „comoara cea ascunsă” a Împără iei lui Dumnezeu (Mt 13, 44). Te rog însă ajută-mă şi mă întăreşte neîncetat să pot păstra această comoară scumpă şi dulce. Ajută-mă să o pot apăra contra vrăjmaşului diavol. Iisuse, Bunule Doamne! De când trăiesc o via ă cu Tine, satan mă ispiteşte neîncetat, căutând să mă atra- gă iarăşi în robia din care am scăpat. Îl simt cum aprinde în mine focul patimilor pe care le-am avut... Îl simt cum deschide la fiecare pas în fa a mea calea cea largă ce duce la pierzare... Îl simt cum pândeşte neîn- cetat să năvălească iarăşi în hotarele mele sufleteşti. Eu sunt într-un război neîncetat cu vrăjmaşul dia- vol. Fii cu mine, Preabunule Doamne, în acest război, căci fără de Tine şi fără alian a Ta eu cad înfrânt şi bătut! Rămâi întru mine şi eu întru Tine, căci fără Tine nu pot face nimic (In 15, 9). În războiul cel mare cu ispitele vrăjmaşului diavol, eu cad înfrânt în clipa în care Te părăsesc şi Tu mă pă- răseşti. Orice clipă trăită fără Tine îmi poate fi spre pierzare. Diavolul aşteaptă o astfel de clipă. Diavolul aşteaptă clipa în care păcatul să mă despartă iarăşi de Tine. Iisuse, Bunule, fii neîncetat cu mine şi eu cu Tine! Eu î i predau ie toată inima mea, toate gândurile mele, toate hotarele vie ii mele, toată via a mea, ca să fii Tu Stăpân peste ele şi să le aperi Tu cu darurile Crucii Tale.
  75. 75. Oglinda inimii omului 75 Fii cu mine, Preabunule Doamne, căci, dacă Tu eşti cu mine, chiar iadul întreg de s-ar scula împotriva mea, eu nu mă tem. Fii cu mine ca să pot trăi până la sfârşit o via ă de biruitor, cântând cu Psalmistul: „Domnul este Mântuitorul meu, de cine mă voi teme? Domnul este apărătorul vie ii mele, de cine mă voi înfricoşa?” (Ps 26, l-2). Amin.
  76. 76. 76 Preot Iosif TRIFA Omul care a biruit lumea cu Golgota, cu Jertfa Crucii de pe Golgota În chipul de alături se vede omul cel duhovnicesc cu care ne-am ocupat până aici. E Ion, omul cel du- hovnicesc, ajuns la adânci bătrâne i. A trăit o via ă întreagă luptând şi biruind... A alergat neîncetat spre darul de biruitor (cf. Flp 3, 12) şi acum îl aşteaptă cu- nuna vie ii. Multe ne-ar putea spune acest Ion despre via a sa şi despre taina biruin ei sale. Îl las pe el să ne grăiască. Şi Ion ne grăieşte: Fost-am şi eu odată un creştin ca to i creştinii cei mul i de azi. Duminica diminea a mergeam la biserică, după-amiaza, la crâşmă. Diminea a mă rugam, după- amiaza mă îmbătam. Pe cât mă spălam, mai tare mă mânjeam. Mă rugam regulat seara şi diminea a lui Dumnezeu, dar toată ziua trăiam fără Dumnezeu. În fiecare post al Paştilor mă lăsam de tutun şi băutură, dar la Paşti iar mă dezlegam… Abia apucam să vină Paştile, să pot bea şi fuma. Slujeam la doi stăpâni şi trăiam în credin a că mi-am făcut „datoria”. Dar, într-o zi, un ostaş al Domnului mi-a dat un Nou Testament. Am citit din el Evanghelia de la Ioan şi m-a pus pe gânduri. Biblia m-a dat pe mâna Duhului
  77. 77. Oglinda inimii omului 77 Sfânt, iar Duhul Sfânt m-a îngenuncheat la picioarele Crucii. La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să văd că-i o minciună mare toată via a mea de „creştin”... La picioarele Crucii mi s-au deschis ochii să văd dragostea cu care m-a iubit Dumnezeu şi să văd şi ura cu care am urât pe fratele meu. Şi tot la pi- cioarele Crucii am aflat că toată via a mea e un dar al
  78. 78. 78 Preot Iosif TRIFA Crucii, e un dar al Celui Care a răbdat înfricoşatele chinuri pentru mine, pentru iubirea şi mântuirea mea... Însă eu, ticălosul, am nesocotit acest dar prin nepăsarea şi fărădelegile mele. Plângându-mi păcatele sub Crucea Domnului Hristos, am auzit vestea cea minunată că Domnul îmi iartă trecutul meu. Mă spală de toate păcatele cu Sângele Lui, ca să pot începe o via- ă nouă cu El. La picioarele Crucii am auzit strigarea Duhului Sfânt: „Ioane dragă! De azi înainte, tu nu mai eşti al tău, ci eşti al lui Iisus Hristos, Care te-a răs- cumpărat cu un dar aşa de mare (I Cor 3, 23 şi 6, 19)! Tu trebuie să te răstigneşti împreună cu Domnul, ca să învii cu El şi să trăieşti cu El o via ă nouă”. Eu am ascultat îndemnurile Duhului: „Am fost răstignit îm- preună cu Hristos şi trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos” (Gal 2, 20). Dar toate acestea – continuă Ion – nu s-au petrecut aşa repede, cum vi le spun d-voastră. Mi-a trebuit o via ă întreagă de luptă, de priveghere şi de înaintare în cele sufleteşti, până să pot rosti şi trăi cuvintele: „De acum nu mai trăiesc eu, ci trăieşte în mine Hristos”. Vrăjmaşul diavol a luptat neîncetat să mă poată abate din căile Domnului... Patruzeci de ani m-a ispitit neîncetat ispititorul... Mi-ar trebui zile întregi să vă spun în câte chipuri şi feluri a încercat satan să mă facă iarăşi un om de lume, un om lumesc. Însă toate încercările lui au fost zadarnice. Eu am biruit, iar taina biruin ei mele este Golgota. Eu am biruit lumea în numele Celui Care a zis: „Îndrăzn i, căci Eu am biruit lumea” (In 16, 33). Cu Golgota am biruit lumea. Prin Golgota, prin Jertfa Crucii, am ajuns să trăiesc o via ă legată clipă de clipă cu cerul, cu Dumnezeu. Prin această legătură îmi vine tot ce-mi trebuie ca să trăiesc o via ă de biruitor. Prin această le-
  79. 79. Oglinda inimii omului 79 gătură îmi vine darul Duhului Sfânt, îmi vine ajutor, îmi vine putere, răbdare, smerenie, dragoste, iertare... Îmi vine râvnă şi foc sufletesc... Prin această legătură îmi vine şi darul biruin ei, pe care Domnul ni l-a câşti- gat sus pe Crucea Golgotei. Taina biruin ei mele – continuă Ion – este Golgota, Crucea şi Jertfa Mântuitorului. De câte ori am sim it şuierul şarpelui, m-am retras ca într-o cetate în daru- rile Crucii şi sub scutul Crucii. Satan şi-a bătut mult capul cum să mă poată scoate din cetatea Golgotei. Nu tăgăduiesc... M-a şi scos cu vicleşug de câteva ori şi cumplit m-a rănit. Eu însă am alergat iarăşi sub pi- cioarele Crucii şi am cerut iertare. Domnul m-a certat şi iarăşi m-a iertat, parcă zicându-mi: Vezi ce ai pă it dacă ai ieşit afară din cetatea pe care am câştigat-o cu scump Sângele Meu pentru biruin a ta şi a tuturor celor care vor să trăiască o via ă de biruitori? Vezi să nu mai păcătuieşti, ca să nu- i fie ceva mai rău!... Şi n-am mai ieşit din darurile Golgotei. Eu sunt acum un om duhovnicesc... Sunt un suflet călit în focul Duhu- lui Sfânt. Ispita nu mai are ce-mi face. Trăiesc cu Domnul o via ă de biruitor. Am trăit o via ă întreagă luptând şi biruind. Am alergat neîncetat spre darul de biruitor şi acum mă apropii de sfârşitul vie ii mele. Eu am o „bucurie deplină” (In 16, 22), o linişte deplină, o mul umire deplină. Ca mâine, îmi voi încheia via a, rostind cuvintele Apostolului Pavel: „Lupta cea bună m-am luptat, că- lătoria am sfârşit, credin a am păzit...” (II Tim 4, 7). Frumoasă mărturie ne-ai făcut, Ioane dragă! Mi- nunată via ă ai trăit! Bună luptă te-ai luptat! Ai îmbă- trânit în paza poruncilor lui Dumnezeu. Uitându-mă la tine, mă gândesc la cei mul i-mul i, care îmbătrâ-
  80. 80. 80 Preot Iosif TRIFA nesc în cele rele, în viclenii şi răută i. Sunt oameni ca- re la bătrâne e ajung parcă o magazie de vicleşug, de apucături, de fă ărnicie, de înşelătorii. Cu fapte de acestea s-au ocupat în via a lor şi acestea sunt rodul bătrâne ilor lor. În şcoala asta au învă at şi la sfârşitul vie ii au ieşit din ea ca nişte „vulpoi bătrâni”, cum îi numeşte lumea. Tu, Ioane dragă, ai înaintat în cele sufleteşti, te-ai deprins mereu în lupta contra ispitelor... Ai înaintat mereu în şcoala Bibliei. Tu ştii acum pe de rost păr i întregi din Biblie... Via a ta este un magazin de dra- goste creştină, de smerenie, de răbdare, de în elepciu- ne, de credin ă şi de putere... Via a ta este o vatră de foc, de căldură şi de lumină sufletească... Frumoasă mărturisire ai făcut şi despre taina bi- ruin ei tale, despre Golgota! Creştinii de azi trăiesc o via ă biruită de patimi şi păcate tocmai pentru că lip- seşte Golgota din inima lor şi din traiul lor. Miezul creştinismului este Golgota, Jertfa Crucii, şi tocmai acest miez lipseşte din via a şi traiul oamenilor. Jertfa Crucii trece ca un fir roşu de la începutul şi până la sfârşitul Scripturilor. Toate paginile Scripturilor sunt stropite cu Sângele Golgotei în semnul că Jertfa Crucii este temeiul şi temelia mântuirii noastre. „Eu nu te întreb ce fel de creştin eşti tu – scrie un mare vestitor al Evangheliei – ci te întreb cum stai tu fa ă de Golgota, fa ă de Jertfa Mântuitorului; te întreb dacă ai aflat cu adevărat Crucea şi Jertfa Mântuito- rului şi dacă ai primit tu cu adevărat darurile Crucii... Căci, dacă n-ai aflat Golgota şi n-ai primit darurile ei, zadarnică este via a ta şi numirea ta de creştin”. Ferice de tine, Ioane dragă! Tu ai aflat izvorul pu- terii şi mântuirii tale: Golgota. O via ă întreagă ai aler-

×