Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

1920 1938 - Pr - Iosif- Trifa - cartile 775 pagini

271 views

Published on

1920 1938 - Pr - Iosif- Trifa - cartile 775 pagini Oastea Domnului

Published in: Spiritual
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

1920 1938 - Pr - Iosif- Trifa - cartile 775 pagini

  1. 1. Pag. 1 9-III-2008 Ascultarea Cuvînt înainte:1 S-a vorbit ºi se vorbeºte mereu despre ascultare. Puþini înþeleg însã, ºi mai puþini trãiesc2 aceastã ascultare pe care noi o datorãm lui Dumnezeu ºi Cuvîntului Sãu, în primul rînd.3 Broºura aceasta aratã în legãturã cu frãmîntãrile din ultimul timp ce este ascultarea, de4 cine ºi cum trebuie sã ascultãm, dupã regula stabilitã în Fap. Ap. 5, 29.5 Predica de faþã e luatã dintr-o carte mai mare a pãr. Iosif (Frãmîntãrile de la O. D. vãzutã6 în lumina Bibliei) - care se aflã în pregãtire pentru tipar.7 Sibiu, la Rusaliile lui 1938.8 Ioan Marini.9 Ascultarea cercetatã în lumina Evangheliei10 De la începutul pînã la sfîrºitul Scripturilor, ascultarea de Dumnezeu trece ca un fir roºu.11 În Grãdina Edenului, primului om i s-a dat porunca ascultãrii de Dumnezeu. Dar aceastã12 ascultare a fost otrãvitã prin neascultarea lui Adam. Prin întreg Vechiul Testament trece13 aceastã ascultare otrãvitã.14 Domnul Isus Hristos a tãmãduit ºi ascultarea. El S-a fãcut ascultãtor pînã la moartea15 crucii (Filip. 2, 8). Ne-a împãcat cu Dumnezeu prin Sîngele Crucii ºi ne-a pus în16 legãturã de ascultare cu El. Cuvîntul ascultare este deci un cuvînt mare ºi sfînt. De cîte ori17 îl auzim trebuie sã tresãrim gîndindu-ne la ascultarea de Dumnezeu ºi la ascultarea pînã la18 Cruce, a Fiului Sãu.19 Toate ascultãrile din aceastã lume trebuie sã aibã legãturã cu marea ascultare de20 Dumnezeu. Orice fel de ascultare ce se face în lumea aceasta trebuie sã purceadã din21 ascultarea de Dumnezeu ºi sã cheme la ascultare de Dumnezeu. Aºa e ºi ascultarea de22 bisericã. Biserica predicã ascultarea de Dumnezeu. Ascultarea de bisericã este ascultarea de23 Dumnezeu. A trãi în ascultare de bisericã înseamnã a trãi în ascultare de Dumnezeu.24 Numai acela poate spune cã trãieºte în ascultare de bisericã, care trãieºte în ascultare de25 Dumnezeu ºi de poruncile Lui.26 Dar, în curgerea vremii, ºi înþelesul acestei ascultãri a tot slãbit ºi s-a schimonosit. A fugit27 ºi de aici duhul ºi a rãmas litera. Din ascultarea de bisericã aºa cum e înþeleasã ºi practicatã28 azi, lipseºte de multe ori tocmai duhul ei. A ajuns ºi ascultarea de bisericã sã fie dirijatã nu29 de viaþa omului, ci de matricola botezaþilor. Pînã cînd creºtinul e la locul lui în matricola30 botezaþilor, ºi-i în lista parohialã, el e în ascultare de bisericã cu toate cã, de multe ori,31 trãieºte în cea mai teribilã neascultare de Dumnezeu. În felul acesta am ajuns sã avem creºtini32 ascultãtori de bisericã, care colindã cîrciumile ºi trãiesc în toate fãrãdelegile. Am ajuns la33 ascultarea de bisericã care se junghie pe la cîrciumi.34 ªi noi ostaºii Domnului, trãiam în aceastã ascultare de bisericã; adicã mai bine zis, trãiam35 într-o grozavã neascultare de bisericã, trãind în pace cu toate pãcatele ºi fãrãdelegile. ªi36 atunci trîmbiþa de la Oaste a strigat pe noi sã intrãm în ascultare de bisericã. ªi noi am ieºit37 îngroziþi de prin cîrciumi ºi am intrat în ascultare de bisericã, în ascultare de Dumnezeu,38 silindu-ne cu viaþa ºi faptele noastre, sã trãim în aceastã ascultare.39 Dar se întîmplã ºi aici un lucru ciudat. Tocmai noi care ne silim sã trãim cu adevãrat în40 ascultare de bisericã sîntem ocãrîþi ºi acuzaþi cã am ieºit din ascultarea bisericii. Dupã cei41 ce trãiesc în patimi ºi fãrãdelegi nu strigã nimeni cã au ieºit din ascultarea bisericii, dar strigã42
  2. 2. Pag. 2 dupã noi.43 ªi un lucru ºi mai ciudat: cei ce strigã dupã noi cã am ieºit din ascultarea de bisericã, de44 multe ori ei înºiºi, prin viaþa ºi faptele lor trãiesc în neascultare de bisericã. Amintesc mai45 jos o pildã mult grãitoare:46 Fratele Petru ªerban din Cernãuþi ne trimite un raport, în care, între altele, spune47 urmãtoarele:48 Veþi ºti cã ºi la noi la Cernãuþi sînt vreo trei tot de aceºtia care tulburã apa limpede ºi49 vreau sã distrugã biserica vie; ei spun cã se þin dupã statute, însã faptele lor dovedesc cã sînt50 fãrã statute, cãci statutele nu-i îndeamnã sã stea prin restaurante cum fac ei. Gheorghe Gh.51 constructorul de telefoane din Cernãuþi, care se laudã cã-i ostaº cu L. S. merge la restaurantul52 cu firma Calul Bãlan în Cernãuþi, unde cîntã muzica ºi stã cu ceilalþi beþivi la masã; iarã53 altul: Ilie Ionescu zis Mosora, cã nici nu ºtii cum îl cheamã; el spune odatã cã-i Ionescu,54 odatã cã-i Mosora ºi nu ºtii de unde este; odatã spune cã-i din Rusia, odatã din Sibiu. Face55 adunare în Cernãuþi în Str. Cuciurului, în loc sã propovãduiascã din Cuvîntul Domnului, el56 se îmbatã ºi se ia la sãrutat cu femeile. Iar al treilea îl cheamã Ilie Dabîcã; a lãsat soþia57 cununatã ºi copii, a bãtut-o în mai multe rînduri ºi spune cã-i ostaº care se þine dupã statute58 ºi ne batjocoreºte pe noi.59 ªi tot cam aºa-i ºi prin alte locuri. Despre un ostaº statutar din Sighiºoara cu numele60 Forsea, ne spuneau fraþii noºtri de acolo cã a doua zi dupã depunerea legãmîntului, s-a61 îmbãtat la restaurant, ºi fireºte striga dupã ei cã-s rãtãciþi.62 Adicã vedeþi ce se întîmplã aci. Niºte ostaºi din cei cu statutele ºi pravila colindã63 cîrciumile ºi pãcatele, dar strigã dupã noi ceilalþi care am rãmas cu pravila ºi statutele64 bisericii, cã noi am ieºit din ascultarea bisericii. De prin cîrciumi strigã dupã noi cã am ieºit65 din ascultare ºi ne cheamã sã intrãm în ascultare pe uºa cîrciumii, cum se vede în chipul de66 mai înainte. Ce lucru grozav! Iatã ce a fãcut litera legii ºi din ascultarea de bisericã.67 Acum voi mai aminti ceva pe scurt ºi despre conflictele de ascultare. Cercetate în lumina68 Evangheliei, aceste conflicte s-ar putea împãrþi în trei clase:69 1 - Cînd cineva trãieºte în pãcat ºi nu vrea sã intre în ascultare de Dumnezeu.70 2 - Cînd cineva este chemat într-o ascultare care îl scoate din ascultarea de Dumnezeu.71 Acesta e conflictul arãtat la Fap. Ap. 5, 29, unde apostolii Petru ºi Ioan ne-au lãsat72 testamentul cã noi trebuie sã ascultãm mai mult de Dumnezeu decît de oameni.73 3 - Iar al treilea conflict e arãtat la Romani 2, 21, cînd cel ce predicã ascultarea de74 Dumnezeu, el însuºi trãieºte în neascultare de Dumnezeu. Tu cela ce predici: Nu fura, - furi75 (adresele)...76 Cercetat în aceastã luminã biblicã, conflictul cu neascultarea de Oaste se aflã în punctul77 2 ºi 3. Sã vedem mai întîi ieºirea din ascultare a pãrintelui Iosif ºi a poi a noastrã a ostaºilor.78 Pãrintelui Iosif i se aduce mereu acuza cã a ieºit din ascultare. Dar noi ostaºii ºtim cum79 a venit aceastã ieºire din ascultare. Ea n-a cãzut ca musca în zer ºi ca Pilat în Credeu, ci ea80 a venit calculatã de cei care l-au scos pe pãrintele Iosif din ascultare pentru ca sã punã mîna81 pe înfãptuirea lui spiritualã ºi materialã. ªi apoi mai ºtim cã pãrintele Iosif a ieºit dintr-o82 ascultare care îi cerea sã iasã din ascultarea de Dumnezeu.83 Nu-i bunã intransigenþa de la Oaste - i s-a spus pãrintelui Iosif - tinerilor trebuie sã le84 lãsãm anumite distracþii.85 - Ba-i bunã, zice pãrintele Iosif, pentru cã toatã Evanghelia nu-i altceva decît o86 intransigenþã faþã de pãcat ºi faþã de compromisul cu pãcatul.87 Jocurile nu sînt un pãcat - i s-a spus pãrintelui Iosif - ele erau un pãcat numai pe vremea88 sfinþilor pãrinþi cînd creºtinii le luaserã de la pãgîni. Dar de atunci ele s-au încreºtinat... noi89 trebuie sã sfinþim jocul; sã-l botezãm curm i s-ar putea oarecum zice.90 - Ba de aº mai trãi o mie de ani, zice pãrintele Iosif, eu nu mã pot hotãrî sã sfinþesc91
  3. 3. Pag. 3 pãcatul ºi sã botez pe dracul.92 - Sã primeºti statutele ºi regulamentele Oastei - i s-a spus pãrintelui Iosif.93 - Nu le pot primi, rãspunde pãrintele Iosif, pentru cã conºtiinþa mea îmi spune clar, cã94 aceste statute ºi regulamente omoarã Duhul Oastei ºi eu nu mã pot face complice la asasinarea95 unei miºcãri în care Duhul Sfînt m-a folosit ºi pe mine. Noi am lucrat la Oaste cu statutele96 bisericii ºi acestea ne sînt destule.97 - Sã te întorci la Lumina Satelor - i s-a spus pãrintelui Iosif - ºi sã nu mai mustri pe98 pãstorii slabi.99 - La Lumina Satelor nu mã pot întoarce, rãspunde pãrintelui Iosif, pentru cã foaia aceasta100 ºi-a iscãlit ea însãºi sentinþa de moarte prin ieºirile urîte ºi necreºtineºti cu care sînt întinate101 paginile ei. Iar în ceea ce priveºte aºa zisele atacuri, chiar dacã Balac mi-ar da casa lui plinã102 cu aur ºi argint, eu tot voi spune întocmai ce va zice Domnul (Numeri 24, 13).103 Voi spune adevãrul orice ar fi sã mi se întîmple.104 Fireºte, pentru toate acestea, pãrintelui Iosif i se aduce acuza cã a ieºit din ascultare.105 Aºijderea ºi nouã ostaºilor ni se aruncã acuza cã am ieºit din ascultarea bisericii cu toate106 cã mergem la bisericã ºi ne silim sã trãim în ascultare de Dumnezeu. Sã cercetãm în ce anume107 stã neascultarea noastrã.108 Nouã ostaºilor ni se spune mereu sã ne lepãdãm ºi sã-l urîm pe un om care ne-a fãcut un109 mare bine sufletesc. Dar noi ostaºii nu putem asculta acest sfat pentru cã ºi biserica ºi Biblia110 învaþã sã preþuim pe binefãcãtorii noºtri ºi sã nu-i urîm. Sã nu urîm nici pe cei ce ne fac rãu,111 dar cum sã urîm pe cei ce ne fac bine?112 Ni se spune apoi sã intrãm în statutele ºi regulamentele Oastei. Dar noi rãspundem cã113 Oastea a lucrat cu statutul cel mare al bisericii ºi cu acela vrem sã rãmînem. Avem Pravila114 de la Govora ºi Tîrgoviºte ºi cu acelea vrem sã rãmînem.115 Ni se spune sã ne întoarcem la L. S. , dar noi rãspundem cã nu ne mai putem întoarce116 niciodatã acolo unde gãsim gãlbeazã de urã ºi batjocuri în loc de pãºunea cea dulce a117 Evangheliei.118 Fireºte pentru toate acestea, noi ostaºii sîntem strigaþi cã am ieºit din ascultare, dar noi119 stãm liniºtiþi, dîndu-ne seama cã ascultarea asta nu-i nici a bisericii, nici a lui Dumnezeu, ci120 e numai a foii Lumina Satelor. Noi am ieºit din ascultarea de la L. S. ºi nu din cea a sfintei121 noastre biserici.122 3 - Al treilea conflict de neascultare vine cînd cel ce predicã ascultarea de Dumnezeu,123 trãieºte el însuºi în neascultare de Dumnezeu (Rom. 2, 21).124 Despre aceasta de altã datã mai pe larg. Acum vom spune numai atît: Acesta este125 conflictul ce se iveºte, spre pildã, atunci cînd o gazetã îºi învaþã cititorii: nu furaþi, ºi ea126 însãºi furã adresele ºi munca altuia. Acesta este conflictul ce se iveºte atunci cînd unii preoþi127 spun cã dansurile nu sînt un pãcat, iar noi ostaºii, ieºind din ascultare, rãspundem cã sînt un128 pãcat. Sau cînd unii preoþi invitã, din uºa altarului, pe pãstoriþii lor sã meargã la petrecerile129 de la cîrciumã; dar noi ostaºii ieºind din ascultare, rãspundem cã nu putem merge ºi nu-i bine130 sã meargã nici ceilalþi.131 Noi ostaºii Domnului sã mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a ajutat sã aflãm ºi ascultarea cea132 adevãratã ºi mîntuitoare!133
  4. 4. Pag. 4 Examenul lui Iov134 Din ºcoala suferinþei135 Un examen de credinþã136 Biblia este plinã de examene de credinþã, prin care Domnul Dumnezeu a pus la încercare137 credinþa robilor Sãi.138 Printr-un astfel de examen de credinþã a trecut ºi dreptul Iov. Cine era Iov? Era, aºa cum139 spune cartea care-i poartã numele, un om fãrã prihanã ºi curat la suflet. El se temea de140 Dumnezeu ºi se abãtea de la rãu. Se lãudau ºi îngerii din cer cu viaþa lui Iov.141 Într-o zi, împreunã cu fiii lui Dumnezeu, s-a înfãþiºat ºi satana în faþa lui Dumnezeu.142 Domnul a zis cãtre satana: De unde vii? ªi satana a rãspuns: Din cutreierarea pãmîntului143 ºi de la plimbarea pe care am fãcut-o pe el. (Iatã ºi aici o dovadã cã satana cutreierã mereu144 pãmîntul, cãutînd pe cine sã înghitã). ªi Domnul i-a zis: Ai vãzut pe robul Meu Iov? Nu este145 nimeni ca el pe pãmînt. Este un om fãrã prihanã ºi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu146 ºi se abate de la rãu.147 ªi satana a rãspuns Domnului: Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit148 Tu pe el, casa lui ºi tot ce este al lui? Ai binecuvîntat lucrul mîinilor lui ºi turmele lui acopãr149 þara. Dar ia întinde-Þi mîna ºi atinge-Te de tot ce are, ºi sînt încredinþat cã Te va blestema150 în faþã. Domnul a zis satanei: Iatã îþi dau pe mînã tot ce are, numai asupra lui sã nu întinzi151 mîna (Iov 1, 6-12).152 ªi ca focul unui grozav bombardament au început sã curgã nenorocirile asupra lui Iov...153 Averea, vitele, casele, copiii, totul a pierdut în chip nãprasnic - repede ºi pe neaºteptate.154 Nenorocirile se þineau lanþ, una dupã alta. Iov a pierdut tot, dar n-a pierdut credinþa... ªi155 aruncîndu-se la pãmînt, Iov s-a închinat ºi a zis: Gol am ieºit din pîntecele mamei mele ºi gol156 mã voi întoarce în sînul pãmîntului. Domnul a dat, Domnul a luat, Numele Domnului fie157 binecuvîntat. În toate acestea, Iov n-a pãcãtuit deloc, ºi n-a vorbit nimic necuviincios158 împotriva lui Dumnezeu (Iov 1, 20-22).159 Iov a trecut cu bine peste acest examen greu. În curînd însã avea sã urmeze o încercare160 ºi mai grea. O boalã îngrozitoare îi cuprinse trupul întreg; o bubã rea, din talpa picioarelor161 ºi pînã în creºtetul capului, îl fãcea sã sufere dureri amare ºi grele. I se topeau oasele ºi162 carnea de dureri înfricoºate, dar satana nu l-a putut despãrþi de dragostea lui Dumnezeu. Din163 mijlocul acestui examen de credinþã striga Iov: Chiar dacã nu voi mai avea carne pe mine,164 chiar dacã mi-ar lua viaþa, eu totuºi voi vedea pe Dumnezeu ºi El îmi va fi binevoitor165 (Iov 19, 26).166 Iov, cu examenul lui, este pus în faþa noastrã, sã ne cercetãm ºi sã grijim, cãci ºi noi de167 multe ori trebuie sã trecem prin cîte un examen de credinþã. Cãci pînã cînd eºti sãnãtos ºi168 toate îþi merg bine, nu e lucru mare sã fii credincios.169 Examenul credinþei începe în clipa cînd se face noapte în viaþa ta. Cînd vin încercãrile ºi170 loviturile, Domnul îþi pune la încercare credinþa ta. Plîngi ºi te rogi - ºi drept rãspuns,171 loviturile sporesc ºi mai mult. Cerul parcã nu aude ºi nu vede strigarea ta. Dar credinþa cea172 tare, în clipe ca acestea îºi aratã puterea. Respinsã mereu, ea strigã mai tare pe Domnul.173 Alungatã mereu, ea se aruncã mai cu putere la picioarele Domnului.174 Credinþa cea tare strigã: Fã ce vrei cu mine Doamne; bate-mã, omoarã-mã... eu nu mã las175 de Tine! Aceasta e credinþa biruitoare, adevãrata credinþã care nu se lasã de Domnul, orice176 i s-ar întîmpla.177 Cel ce a trecut ºi trece printr-un astfel de examen, acela e creºtinul cel viu ºi biruitor.178
  5. 5. Pag. 5 Prietenii lui Iov179 Dumnezeu a sporit examenul lui Iov, trimiþîndu-i niºte prieteni ai lui, care se sfãtuiau180 despre nenorocirea lui ºi îl sfãtuiau pe Iov cum sã scape de aceastã nenorocire.181 Iov îi numeºte pe aceºti prieteni niºte mîngîietori supãrãcioºi (Iov 16, 1). De ce?182 Pentru cã Iov spunea: nu mã simt cu nimic vinovat înaintea lui Dumnezeu... nenorocirea183 aceasta nu mi-a venit pentru cã aº fi greºit cu ceva înaintea lui Dumnezeu. Dar prietenii îl184 bãteau la cap zi ºi noapte cu îndemnul: Nenorocirea þi-a venit pentru cã ai greºit înaintea lui185 Dumnezeu... Spune cã ai greºit ºi atunci Dumnezeu te va uºura ºi vei scãpa de nenorocire.186 Dar Iov rãspundea îndurerat: Dar cum pot sã spun: am greºit, dacã n-am greºit?... - ºi Îl187 chema mereu pe Dumnezeu de martor cã n-a greºit.188 Decît durerile trupeºti, pentru Iov erau mai grele durerile sufleteºti ce i le pricinuiau189 prietenii cu sfaturile lor. Lovit de aceste dureri, Iov are ºi ieºiri aspre faþã de prietenii lui. Cel190 ce suferã - zicea Iov - are drept la mila prietenilor sãi fraþii mei s-au arãtat înºelãtori ca un191 pîrîu; un sloi le tulburã cursul, vine cãldura ºi le usucã albia... Faceþi-mã sã înþeleg ce am192 pãcãtuit ºi voi tãcea, dar ce dovedesc mustrãrile voastre? (Iov 6, 14-26). Pînã cînd îmi193 veþi întrista sufletul ºi mã veþi zdrobi cu cuvîntãrile voastre?... Nu vã este ruºine sã vã purtaþi194 aºa... credeþi cã mi-aþi dovedit cã sînt vinovat? (Io v 1 9 , 1 - 5 ) . Aceia în care mã195 încredeam, s-au întors împotriva mea (Iov 19, 18-19). Voi, care cunoaºteþi cãile196 Domnului, pentru ce vorbiþi aºa de prosteºte? (Iov 27, 11-12).197 Aceste ieºiri ale lui Iov, s-ar pãrea nu destul de creºtineºti, cum s-ar zice azi. Totuºi ele198 sînt de înþeles, cînd ne gîndim cît de grea este durerea cînd cineva te acuzã ºi te judecã fãrã199 sã fi vinovat.200 Desigur, un singur Iov a fost pe lume, care putea spune cã n-a greºit cu nimic înaintea lui201 Dumnezeu ºi cã nu suferã pentru greºelile lui.202 Noi suferim adeseori pentru pãcatele ºi greºelile noastre. Dar totuºi, durerea lui Iov o203 putem înþelege ºi noi. Sînt împrejurãri cînd eºti acuzat ºi învinovãþit de anumite lucruri de204 care nu eºti vinovat. ªi atunci, acuza te doare mai mult; te doare îndoit de mult. Cînd eºti205 acuzat ºi judecat într-o cauzã în care eºti vinovat - e ceva firesc. Durerea îþi e suportabilã. Dar206 durerea îþi îndoitã, cînd eºti acuzat fãrã sã fii vinovat. Îmi aduc aminte de o biatã femeie de207 la þarã, care striga plîngînd: Nu mi-ar fi ciudã, dacã aº fi vinovatã de ceea ce spun oamenii,208 dar Dumnezeu mã ºti cã nu sînt vinovatã.209 Acuza neîntemeiatã e acea durere vie care ridicã sufletul ºi mîinile spre cer ºi Îl cere pe210 Dumnezeu de martor.211 Aºa era ºi durerea lui Iov. Lovit ºi de sfaturile ºi acuzele prietenilor, îºi ridica sufletul ºi212 mîinile spre cer strigînd: Pînã la cea din urmã suflare, îmi voi apãra nevinovãþia. Þin sã-mi213 scot dreptatea ºi nu voi slãbi. Inima nu mã mustrã pentru nici una din zilele vieþii mele214 (Iov 27, 5-6). Plînsul mi-a înroºit faþa. Totuºi n-am fãcut nici o nelegiuire ºi rugãciunea215 mea totdeauna a fost curatã. Chiar acum Martorul meu e în cer ºi Ajutorul meu în locurile216 înalte. Prietenii mei rîd de mine, dar eu mã rog lui Dumnezeu217 (Iov 16, 16-21). O, dacã aº putea sã ajung pînã la Scaunul Lui de Domnie, mi-aº apãra218 pricina înaintea Lui, mi-aº umplea gura de dovezi, ºi El m-ar asculta, negreºit219 (Iov 23, 1-6).220 Pînã va fi lumea, cartea lui Iov se va citi stropindu-se cu suspine ºi lacrimi, pentru cã pînã221 va fi lumea vor fi oameni ºi suflete care vor trece prin examenul cel greu al credinþei. ªi pînã222 va fi lumea vor fi suflete, care vor trece acest examen, apãsaþi ºi de învinuiri de care nu sînt223 vinovaþi.224
  6. 6. Pag. 6 Ispita lui satan225 Lupta ispititorului împotriva lui Iov.226 Cum lucreazã vrãjmaºul împotriva celor credincioºi?227 228 Cartea lui Iov trebuie cititã ºi cercetatã cu de-amãnuntul. De ce? Pentru cã în ea îl vedem229 pe satana la lucru, din plin.230 Iov era dat pe mîna lui satana sã-l ispiteascã cu toate apucãturile lui, numai de viaþa lui231 sã nu se atingã (Iov 26). Prin urmare, în cartea lui Iov îl putem vedea pe satana la largul232 sãu, în plin lucru, în plinã luptã. Îl putem vedea cu ce fel de ispite ºi apucãturi lucreazã contra233 credinþei ºi a celor credincioºi.234 Vom vedea însã în acelaºi timp ºi biruinþa pe care o cîºtigã cel credincios în lupta aprigã235 pe care o dã vrãjmaºul împotriva lui. ªi prin învãþãtura ºi pilda ce o putem lua, sã primim236 îmbãrbãtare ºi curaj. Cãci tot ce a fost scris mai înainte, a fost scrie pentru învãþãtura noastrã,237 pentru ca prin rãbdarea ºi mîngîierea pe care o dau Scripturile, sã avem nãdejde238 (Rom. 15, 4).239 Cercetînd cartea lui Iov, îl vedem pe satana concentrîndu-ºi atacul în trei puncte:240 1 - Satana se foloseºte de boala cea grea a lui Iov, sã trezeascã în el deznãdejdea ºi241 cîrtirea împotriva lui Dumnezeu. Citiþi cap. 3 din cartea lui Iov ºi veþi vedea cu cîtã putere242 lucreazã satana în punctul acesta. În dosul strigãtului de deznãdejde din acest capitol, era243 ispita lui satana. Blestematã sã fie ziua în care m-am nãscut - striga Iov - ºi noaptea în care244 s-a zis: S-a zãmislit un copil de parte bãrbãteascã. Pentru ce dã Dumnezeu lumina vieþii celui245 nenorocit ºi zile celor cu suflet amãrît? Celor ce aºteaptã moartea ºi ea nu vine ºi care sînt246 plini de fericire fiindcã au gãsit un mormînt? (Iov 3, 20-22). Aº vrea mai bine gîtuirea,247 mai bine moartea, decît aceste oase (Iov 7, 15).248 Precum se vede, ispita deznãdejdii lucra cu putere în sufletul bietului Iov. Dar, iatã în249 lupta aceasta intrã ºi credinþa lui Iov. Bietul Iov se reculege strigînd: ªtiu cã Mîntuitorul meu250 este Viu. Chiar dacã mi se va nimici pielea ºi nu voi mai avea carne, voi vedea totuºi pe251 Dumnezeu. Îl voi vedea ºi El îmi va fi binevoitor (Iov 19, 25-27).252 Fraþii mei! Sã grijim, cãci în examenul cel mare al încercãrilor, satana se apropie ºi de253 noi cu ispita deznãdejdii ºi cîrtirii împotriva lui Dumnezeu. Pe cîmpul de luptã, sã aruncãm254 atunci în faþa lui satana toatã credinþa noastrã, toatã încrederea ºi alipirea noastrã255 nestrãmutatã faþã de Dumnezeu, ºi atunci satana va rãmîne bãtut.256 2 - Al doilea punct de atac al lui Iov e acesta: pentru a-l face pe Iov sã deznãdãjduiascã257 ºi sã cîrteascã împotriva lui Dumnezeu, satana îi pune în faþã pe oamenii cei rãi ºi258 necredincioºi, ºoptindu-i: Uitã-te Iov, ce bine le merge celor rãi ºi necredincioºi!... Tu cu259 credinþa ta putrezeºti aici în gunoi, iar cei rãi propãºesc ºi se veselesc!260 Aceastã ispitã o vedem pusã cu putere în cap. 21 din cartea lui Iov. Sub ispita lui satana,261 Iov se întreabã: Pentru ce trãiesc cei rãi? Pentru ce îi vezi îmbãtrînind ºi sporind în putere?262 Sãmînþa lor se întãreºte... odraslele lor propãºesc. În casele lor domneºte pacea. Nuiaua263 Domnului nu vine sã-i loveascã... îºi petrec zilele în fericire... Veþi zice cã pentru fiii sãi264 pãstreazã Dumnezeu pedeapsa, dar pe el ar trebui sã-l pedepseascã Dumnezeu, ca sã simtã.265 Cãci ce-i pasã lui ce va fi cu casa lui dupã el? (Iov 21, 7-22).266 Vedeþi, cu cîtã viclenie sãpa ºi lucra ispita lui satana? În faþa lui Iov, Satana punea mereu267 liniºtea celor rãi, ca sã trezeascã în el cîrtirea ºi deznãdejdea.268 Bietul Iov începuse a se clãtina. De aceea, prin graiul lui Þofar, Dumnezeu îi trimite solia:269 Nu ºtii tu Iov, cã demult de tot, de cînd a fost aºezat omul pe pãmînt, biruinþa celor rãi a fost270 scurtã ºi bucuria nelegiuitului numai de o clipã? Chiar dacã s-ar înãlþa pînã la cer ºi capul i-ar271 ajunge pînã la nori, el va pieri pentru totdeauna cu murdãria lui, ºi cei ce-l vedeau, vor zice:272
  7. 7. Pag. 7 Unde este? (Iov 4, 29; Psalm 37).273 Fraþii mei! Sã grijim! În punctul acesta îºi încearcã ºi azi satana ispita faþã de cei274 credincioºi. Te simþi tare în Domnul ºi tare în credinþã, iubitul meu frate? Apoi, ai grijã, cãci275 poate în clipa aceea satana Îi zice Domnului: Da, e uºor credinciosului N. N. sã se laude cu276 credinþa lui pînã cînd îi merge bine... dar ia dã-mi-l Doamne, pe mîna mea, pe ispita mea ºi277 atunci se va vedea ce se va alege de credinþa lui!278 Iar dacã Domnul îi îngãduie lui satana acest examen (ca oarecînd faþã de Iov), atunci279 încep atacurile ºi ispitele cele grele. ªi, ca sã te clatini, ºtii ce-þi pune satana mai întîi sub280 ochi? Îþi pune necazurile ce le ai de cînd te-ai fãcut credincios. Iar faþã de aceste necazuri îþi281 pune liniºtea ºi pacea pe care o au cei rãi ºi necredincioºi... Vezi, - parcã îþi ºopteºte ispita282 lui satana - toatã lumea trãieºte în pace, numai tu cu credinþa ta ai ajuns de vrajbã ºi ocarã283 în sat!...284 Este o ispitã grea aceasta ºi contra ei trebuie sã slobozim toatã credinþa noastrã.285 Eu mã gîndesc cã ºi pe mine m-a urmãrit satana ani de zile cu aceastã ispitã. Îmi aduc286 aminte cînd am cãzut mai întîi în frontul Lucrãrii Domnului ºi am plecat bolnav de moarte287 la Geoagiu, unul din cei mai de aproape ai mei, îmi scria: (ca rãspuns la o scrisoare a mea,288 în care spuneam cã mã încred în Domnul):289 Aºa eºti tu... tot cu Domnul în gurã: Mã ajutã Domnul, nu mã lasã Domnul... ºi iatã acum290 zaci acolo, aici acasã sînt datorii de sute de mii.291 Cît m-au durut pe mine aceste cuvinte în dosul cãrora era ispita lui satana, dar Dumnezeu292 nu m-a lãsat.293 În decursul celor 14 ani de frãmîntãri, boli, suferinþe, dureri, necazuri - Satana mi-a pus294 mereu în faþã ispitele de la Iov 21. Dar, slãvit sã fie Domnul! El nu m-a lãsat.295 Fraþii mei! Orice încercãri vor veni peste credinþa noastrã, sã ne gîndim mereu la296 Mîntuitorul nostru Cel Scump ºi la istoria lui Iov.297 3 - Al treilea atac de ispitã, în cartea lui Iov, se poate vedea în discuþia ce s-a dat între298 el ºi prietenii lui.299 Desigur, cei trei prieteni plecaserã la Iov cu bune intenþii, sã-l mîngîie. Dar pe cînd au300 ajuns la Iov, din mîngîiere, ispita fãcuse mustrare ºi discuþie. În loc sã-l mîngîie, prietenii301 încep sã-l mustre pe Iov pentru greºelile lui. Cãci aºa e ispita. Ea scorneºte mai întîi discuþia;302 iar în discuþie toarnã pe urmã ºi picurul de otravã, de rãu.303 Iov cu prietenii lui ºi azi ar mai fi - discutînd - ºi unde ar fi ajuns discuþia lor, dacã nu304 intervenea dragostea lui Dumnezeu, care i-a mustrat blînd pe toþi ºi i-a împãcat din nou, iar305 pe Iov l-a pus Dumnezeu iarãºi în starea lui de la început (Iov 42).306 În Noul Testament Iov este pus în faþa noastrã ca o pildã de rãbdare, pe care sîntem307 îndemnaþi s-o urmãm. Fraþii mei - scrie Iacov - luaþi ca pildã de suferinþã ºi rãbdare pe308 prorocii care au vorbit în Numele Domnului. Iatã, noi numim fericiþi pe cei ce au rãbdat. Aþi309 auzit vorbindu-se de rãbdarea lui Iov ºi aþi vãzut ce sfîrºit i-a dat Domnul, ºi cum Domnul310 este plin de milã ºi de îndurare (Iacov 5, 10-11).311 Credinþa312 Aurul care trebuie încercat prin foc (1 Petru 1).313 Satana a încercat sã nimiceascã credinþa lui Iov cu ajutorul suferinþelor ºi ispitelor, dar314 nu i-a reuºit. Cu ajutorul ispitelor stãruie ºi azi satana neîncetat sã tulbure credinþa celor315 credincioºi. Aºa se explicã faptul de ce oamenii credincioºi dau parcã de mai multe necazuri316 decît cei pãcãtoºi. Suferinþele ºi necazurile sînt o încercare a credinþei lor, care trebuie biruitã317 prin credinþã. Credinþa adevãratã se adevereºte tocmai în focul ispitelor ºi necazurilor.318 Credinþa cea tare biruie toate ispitele, trece cu bine peste toate încercãrile, pentru ca la urmã319
  8. 8. Pag. 8 sã se bucure de roadele biruinþei. Aurul care a trecut prin foc iese la urmã ºi mai curat ºi mai320 strãlucitor. Credinciosul care rãbdã suferinþa, la urmã iese biruitor. Necredinciosul se înalþã321 pînã la un loc ºi apoi se rãstoarnã cu vuiet mare (Psalm 37 ºi 73).322 Suferinþa ºi rãbdarea duc la biruinþã323 Cînd am fost la Ierusalim, pe drumul pe mare am avut ºi o furtunã. Valurile vuiau324 îngrozitor. Pãrea cã toate apele mãrii s-au revoltat. Cãpitanul vaporului ne-a spus cã la o325 adîncime de 200 de metri nu se simte furtuna. Oricît de groaznicã ar fi furtuna pe mare, de326 la adîncimea de 200 de metri în jos ea nu se mai simte. Acolo marea este mereu liniºtitã ºi327 nemiºcatã. Aºa e ºi viaþa unui creºtin adevãrat, a cãrui credinþã s-a pogorît în adîncimile328 Evangheliei Mîntuitorului.329 Oricît vifor de valuri ºi furtuni ar scorni diavolul, în marea vieþii noastre, ea nu se tulburã330 pînã cînd avem o credinþã înfiptã în adîncimile Evangheliei Mîntuitorului. Creºtinii de azi sînt331 o mare ce n-are liniºte, tocmai fiindcã nu trãiesc o viaþã adîncã în Evanghelia Mîntuitorului.332 ªtiþi de cine se teme mai mult diavolul? De cel ce vrea sã sufere ºi ºtie sã sufere!333 O viaþã ce biruie suferinþele ºi ispitele, aceasta e viaþa cea adevãrat creºtineascã. Despre334 aceastã viaþã zice ap. Pavel: Cine ne va despãrþi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau335 strîmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrãcãminte sau primejdia sau336 sabia?... Cãci sînt bine încredinþat cã nici moartea, nici viaþa, nici îngerii sau stãpînirile, nici337 puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înãlþimea, nici adîncimea, nici altã338 fãpturã nu vor fi în stare sã ne despartã de dragostea lui Dumnezeu, care este în Isus Hristos,339 Domnul nostru (Rom. 8, 35-39).340 Suferinþa ºi rãbdarea duc la biruinþã.341 Îmi aduc aminte de un doctor care spunea cã la spital a avut o femeie care suferea342 cumplit, dar era veºnic voioasã ºi lãuda pe Dumnezeu. Cînd a întrebat-o cum poate fi aºa,343 femeia a rãspuns: Credinþa cea adevãratã în necazuri de acestea se lãmureºte...344 ... Domnul a ales vasele cele slabe, sã facã de ocarã pe cele tari... Fiind atacatã greu de345 ofticã, doctorii i-au dat femeii drumul, sã moarã acasã. Însã peste trei zile femeia s-a ridicat346 deplin sãnãtoasã...347 Iatã un Iov din zilele noastre! Credinþa cea adevãratã face ºi azi minuni. Ferice de cel ce348 rabdã ispita. Cãci dupã ce a fost gãsit bun, va primi cununa vieþii, pe care a fãgãduit-o349 Dumnezeu celor ce-L iubesc (Iacov 1, 12). De altcum, ca ºi faþã de Iov, ispita satanei350 are ºi ea un hotar pe care nu-l poate trece, iar noi avem darul ºi ajutorul lui Dumnezeu pentru351 a birui. Nu v-a ajuns nici o ispitã, care sã nu fi fost potrivitã cu puterea omeneascã. ªi352 Dumnezeu care este Credincios, nu va îngãdui sã fiþi ispitiþi peste puterile voastre; ci,353 împreunã cu ispita a pregãtit ºi mijlocul sã ieºiþi din ea, ca sã puteþi rãbda354 (1 Cor. 10, 13). Domnul ºtie sã izbãveascã din încercare pe oamenii cucernici355 (2 Petru 2, 9).356 Suferinþã, credinþã, biruinþã357 Viaþa unui creºtin adevãrat nu e numai o viaþã de luptã, ci ºi de suferinþã358 Iar tu te luptã ºi suferã... Zice într-un loc ap. Pavel (2 Tim. 2, 3). S-ar pãrea o359 contrazicere între aceste vorbe. Dar nu este. În viaþa unui creºtin luptãtor ºi biruitor îºi are360 ºi suferinþa însemnãtatea ei, o însemnãtate foarte mare. În Evanghelia Mîntuitorului îºi are361 locul ei, un loc foarte însemnat. O laturã a Evangheliei, o laturã a mîntuirii noastre sufleteºti362 este tocmai suferinþa. Sã nu uitãm cã Mîntuitorul a fost înainte de toate un Miel - Mielul lui363
  9. 9. Pag. 9 Dumnezeu - care a biruit prin rãbdare, tãcere ºi suferinþã. Din cele zece fericiri pe care le-a364 spus Mîntuitorul, jumãtate vorbesc despre suferinþele ce le vor avea cei fericiþi... Fericiþi sînt365 cei ce plîng... fericiþi sînt cei prigoniþi din pricina neprihãnirii... fericiþi veþi fi cînd vã vor366 ocãrî pe voi ºi vã vor prigoni... fericiþi veþi fi cînd vã vor urî pe voi oamenii ºi vã vor ocãrî367 ºi izgoni dintre voi... (Matei 5, 1-12; Luca 6, 20-23).368 Despre însemnãtatea suferinþelor în viaþa noastrã creºtineascã aº putea scrie o carte369 întreagã. Voi spune aici pe scurt cã sînt patru feluri de suferinþe:370 1 - Întîia datã e suferinþa care vine ca o pedeapsã pentru pãcate ºi ca o chemare, ca o solie371 a Tatãlui ceresc, sã ne întoarcem din cãile pierzãrii. O astfel de suferinþã sînt ºi necazurile372 vremurilor noastre, care de ani de zile ne cheamã sã ne întoarcem la Dumnezeu.373 2 - A doua oarã este suferinþa ce ne vine ca o încercare a credinþei noastre. O astfel de374 suferinþã a fost aceea a lui Iov din Biblie.375 3 - A treia oarã e suferinþa ce ne vine de la Domnul ca sã cureþe aurul credinþei ºi inimii376 noastre. În foc se curãþã aurul; în focul necazurilor ºi încercãrilor se curãþã ºi aurul credinþei377 noastre. Printr-o astfel de suferinþã curãþitoare a trecut Iosif din Biblie ºi toþi aleºii Domnului.378 Printr-o astfel de suferinþã trec toþi cei care apucã pe calea mîntuirii sufleteºti. Pe cei care îi379 iubeºte, Domnul îi ceartã, - zice Scriptura. Precum olarul arde mai tare în cuptor vasele cele380 mai bune, aºa face ºi Domnul cînd κi scoate vasele cele alese din cuptorul suferinþelor. Aleºii381 Domnului au ieºit ºi ies aproape toþi din ºcoala suferinþelor.382 O, ce minunatã este suferinþa ºi roadele ei în viaþa creºtineascã! Astronomii spun cã dacã383 n-ar fi lãsat Dumnezeu noaptea, n-am cunoaºte cerul: n-am cunoaºte cerul înstelat, n-am384 cunoaºte cea mai minunatã oglindã a puterii lui Dumnezeu: Universul cu luminile ºi cu385 minunile lui.386 Dacã n-ar fi fost noaptea, n-am cunoaºte deplin puterea ºi mãrirea lui Dumnezeu. Aºa ºi387 în lumea cea sufleteascã: dacã n-ar fi noaptea suferinþelor, n-am cunoaºte deplin puterea ºi388 darul lui Dumnezeu, n-am cunoaºte deplin încrederea ºi alipirea noastrã de Dumnezeu. Ne389 lãudãm în suferinþe - zice ap. Pavel - pentru cã suferinþa lucreazã rãbdare, iar rãbdarea390 biruinþã (Rom. 5, 3-4; Iacov 2, 12). Suferinþa ne þine strîns legaþi de Dumnezeu,391 ne apropie mereu de Dumnezeu, ne ajutã sã-L aflãm cu adevãrat pe Dumnezeu ºi mîntuirea392 sufletului nostru. În acest înþeles cere Mîntuitorul sã ne purtãm zi de zi crucea suferinþelor.393 Eu nu mã ruºinez sã spun cã am aflat cu adevãrat pe Mîntuitorul numai dupã ce El a pus394 pe umerii vieþii mele o cruce grea de suferinþã. Eu nu mã ruºinez sã spun cã mã rog ºi azi395 Domnului sã lase aceastã cruce pe umerii mei ca nu cumva, uºurîndu-mã de apãsul ei, sã pierd396 iarãºi calea mîntuirii.397 4 - A patra oarã este suferinþa ºi prigoana pentru Mîntuitorul ºi Evanghelia lui Isus.398 Mîntuitorul a spus apriat cã toþi cei ce vor crede în El vor avea de suferit prigoane ºi399 necazuri. În lume veþi avea necazuri, dar îndrãzniþi, cãci Eu am biruit lumea400 (Ioan 16, 33). Dacã pe Mine M-au prigonit, ºi pe voi vã vor prigoni... dacã pe Mine401 M-a urît, ºi pe voi vã vor urî... ºi veþi fi urîþi de toþi pentru Numele Meu402 (Luca 21, 12; Ioan 15, 20; Matei 10, 25). Ap. Pavel a spus ºi mai apriat403 acest lucru în cuvintele: ªi toþi care voiesc sã trãiascã cu evlavie în Hristos Isus vor fi404 prigoniþi. Cãci vouã vi s-a dat harul - zice ap. Pavel - nu numai sã credeþi în El, ci sã ºi405 pãtimiþi pentru El (Filip. 1, 29).406 E lucru dovedit cã îndatã ce se apucã cineva sã trãiascã o viaþã dupã Evanghelie, încep407 dupã el hulele ºi batjocurile ºi fel de fel de necazuri. Oare de ce?408 Întîia datã pentru cã diavolul se vede în primejdia de a-ºi pierde un credincios. Pînã cînd409 omul petrece în fãrãdelegi are liniºte. Diavolul doarme liniºtit ºtiindu-l cîºtigat de partea sa.410 Dar îndatã ce omul începe a se trezi la o viaþã nouã, se trezeºte ºi diavolul ºi miºcã toate411 rezervele ºi meºteºugurile lui sã nu-ºi piardã credinciosul. Un ostaº din Oastea Domnului îmi412
  10. 10. Pag. 10 scrie: De cînd am intrat în Oaste nu mai am pace cu oamenii ãºtia, cã tot strigã dupã mine413 cã-s pocãit, pentru cã dupã ieºirea din bisericã nu mã duc cu ei la crîºmã ºi nu mai am tabac414 sã le dau þigãri...415 Adicã, vedeþi, pînã cînd omul a bãut ºi a fumat în rînd cu oamenii, a avut liniºte, dar416 odatã ce s-a lãsat de aceste rele, a pierdut liniºtea.417 Cel ce se hotãrãºte la o viaþã nouã va avea mult de suferit din partea celor pãcãtoºi. De418 ce? Pentru cã viaþa celui credincios este ca o oglindã curatã în care necredinciosul îºi vede419 pãcatele sale ºi murdãria sa.420 De aceea cei necredincioºi nu pot suferi pe cei credincioºi.421 Însã noi sã nu ne speriem de nici o suferinþã ºi de nici o prigoanã. Sã ne gîndim cã422 suferinþele ºi prigoanele vin tocmai pentru curãþirea ºi întãrirea credinþei noastre. Un creºtin423 adevãrat e acela care ºtie suferi. ªtiþi pe cine urãºte mai mult diavolul? Pe omul care vrea sã424 sufere. Pe omul care ºtie sã sufere. Mîntuitorul nu vã lasã singuri în vreme de suferinþã. Darul425 ºi puterea lui Dumnezeu se aratã tocmai pe vreme de încercare, de suferinþã ºi prigoanã. În426 acest înþeles zice ap. Pavel: Am plãcere în slãbiciuni, în defãimãri, în prigoane, în strîmtorãri427 pentru Hristos, cãci cînd sînt slab, atunci sînt tare... În slãbiciunile mele se adevereºte puterea428 lui Hristos (2 Cor. 12, 9-10).429 Suferinþa pentru Hristos dã celor credincioºi o plãcere, o bucurie, o mulþumire sufleteascã.430 Aceastã bucurie o aveau ºi o simþeau creºtinii cei dintîi, despre care într-un loc zice Scriptura431 cã dupã o bãtaie cu nuiele, au plecat bucurîndu-se cã au fost învredniciþi sã fie batjocoriþi432 pentru Numele Domnului Isus Hristos (Fap. Ap. 5, 40-41). Dar pe lîngã aceastã433 mulþumire sufleteascã, suferinþele ajutã ºi la rãspîndirea Evangheliei lui Hristos. Puterea de434 rãbdare ºi de suferinþã a unui creºtin adevãrat este o predicã, este doar cea mai grãitoare435 predicã despre puterea Evangheliei. Evanghelia s-a rãspîndit în lume tocmai prin pildele de436 rãbdare ºi de suferinþã pe care le-au ºtiut arãta creºtinii cei dintîi.437 O, ce predicã minunatã! O, ce examen minunat este rãbdarea ºi suferinþa pentru Hristos,438 ºi sufletul nostru! Cîþi însã cunosc aceastã predicã? Cîþi însã reuºesc sã treacã cu bine peste439 acest examen?440 Sã creºtem în Domnul441 Cuvînt înainte:442 Cãrticica de faþã cuprinde o vorbire ce s-a rostit în adunarea Oastei Domnului din Sibiu.443 Prin tipografia Oastei o trimitem acum ºi în lumea ostaºilor de prin þarã.444 Ostaºii Domnului ºi toþi creºtinii care aºteaptã Împãrãþia lui Dumnezeu vor afla în445 cãrticica aceasta învãþãturi de mare preþ despre cum trebuie sã creºtem în Domnul. Un semn446 al cunoaºterii noastre de ostaºi trebuie sã fie creºterea noastrã cea duhovniceascã. An de an447 ºi zi de zi sã creºtem în Domnul pentru ca vãzîndu-ne alþii cum creºtem în cele bune sã capete448 ºi ei îndemn de a intra în fronturile mîntuirii sufleteºti.449 Domnul sã binecuvînteze cu folos de mîntuire sufleteascã pe cei ce vor citi ºi rãspîndi ºi450 aceastã micã solie.451 Sibiu, l a 15 m a r ti e 1932452 Preot Iosif Trifa.453 Sã creºtem în Domnul454
  11. 11. Pag. 11 Sã creºtem în toate privinþele pînã vom ajunge toþi la unirea credinþei ºi a cunoºtinþei455 Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înãlþimea staturii plinãtãþii lui Hristos.456 Ca sã nu mai fim copii plutind încoace ºi încolo, purtaþi de orice învãþãturã... , ci457 credincioºi adevãrului în dragoste, sã creºtem în toate privinþele ca sã ajungem la Cel ce este458 Capul Hristos (Efes. 4, 13-16).459 Ce cuvinte scumpe sînt acestea pentru noi ºi mîntuirea scumpului nostru suflet! O460 minunatã asemãnare este aici: Hristos este pus în mijlocul nostru ca un om mare, cu staturã461 deplinã iar noi stãm în jurul lui ca niºte copii ce trebuie sã creºtem pînã vom ajunge la462 înãlþimea Lui.463 Un pictor a surprins aceastã asemãnare în preafrumoasa icoanã de alãturi. Isus Se vede464 în icoana aceasta ca un om mare, iar cei din jurul Lui în creºtere. Unii sînt prunci mici, alþii465 mai mari, alþii ºi mai mari; cu toþii tînjind sã ajungã la înãlþimea staturii lui Isus Hristos.466 O, ce mare tainã este taina mîntuirii sufleteºti! O, ºi cum îºi închipuie cei ma mulþi467 oameni cã pot dobîndi mîntuirea cu fel de fel de nimicuri! A fi un creºtin adevãrat ºi a468 dobîndi mîntuirea sufletului înseamnã, preaiubiþii mei fraþi, sã creºtem neîncetat în cele469 duhovniceºti. Întocmai precum am crescut trupeºte, aºa trebuie sã creºtem ºi duhovniceºte.470 Cînd ne uitãm peste fotografiile noastre personale, ne vedem cum am crescut an de an.471 Întrebarea este însã: oare am crescut noi ºi în cele sufleteºti? Ori în cele sufleteºti am rãmas472 tot niºte copii slabi ºi neajutoraþi?473 O, cîþi oameni au crescut mari cu trupul dar au rãmas prunci rãi cu duhul! E plinã474 creºtinãtatea de astfel de oameni. Sãrmanii! Îi vezi cum se clatinã ca pruncii în cele sufleteºti.475 Îi vezi cum cad la fiecare pas doborîþi de vîntul ispitelor. Mîntuirea sufletului e însoþitã,476 iubiþii mei, de porunca: sã creºtem în cele duhovniceºti. ªi e însoþitã de întrebarea: cum sã477 creºtem în cele duhovniceºti? Rãspunsul e simplu: ca sã creºtem în cele duhovniceºti, ne478 trebuie mîncare duhovniceascã. Nimeni nu poate creºte fãrã sã mãnînce. Aºa e ºi cu creºterea479 cea duhovniceascã. Iar mîncare duhovniceascã, slavã Domnului, este destulã ºi se poate afla480 fãrã nici o greutate ºi cheltuialã.481 Mîncare duhovniceascã ne îmbie în primul rînd Biserica cu tainele ºi învãþãturile ei. Aici482 ni se dã mîncarea mîncãrurilor duhovniceºti: Preacurat Trupul ºi Preasfînt Sîngele Domnului.483 O altã mîncare neapãrat necesarã pentru creºterea noastrã cea duhovniceascã este rugãciunea484 adevãratã. Cine nu se ºtie ruga cu putere, nu poate creºte în cele duhovniceºti.485 Biblia este, de asemenea, o minunatã ºi neîntrecutã mîncare duhovniceascã. Biblia este486 o minunatã cãmarã cereascã plinã cu hranã sufleteascã din care poate lua oricine. Aºa a voit487 Dumnezeu ca Biblia sã aibã mîncare duhovniceascã pentru toþi. Sã aibã mîncare ºi mai uºoarã488 ºi mai grea. Pentru cei începãtori, pentru copiii care încep a creºte în cele duhovniceºti, Biblia489 are lapte ºi mîncare uºoarã. Iar pentru cei mai mari, ea are ºi mîncare mai grea. Oricine se490 hrãneºte regulat cu mîncarea cea minunatã din Biblie, îl vezi cu ochii cum creºte în Domnul.491 Dacã Oastea Domnului a fãcut vreo izbîndã în þara aceasta, apoi izbînda e tocmai aceasta492 cã a pus Biblia în mîna poporului ºi prin aceastã Biblie a împãrþit prin þarã pîinea vieþii493 printre cei flãmînzi dupã Cuvîntul lui Dumnezeu. Eu am vãzut cu ochii mei oameni care au494 intrat în Oastea Domnului abia silabisind ºi peste puþinã vreme citeau ºi vorbeau din Biblie495 de parcã ar fi umblat la teologie. Cartea aceasta este Cartea lui Dumnezeu ºi ea face ºi azi496 minuni mari în viaþa celor ce o citesc cu credinþã ºi se hrãnesc regulat cu cuvintele ei.497 Cãrþile ºi foile religioase sînt ºi ele o hranã duhovniceascã de mare însemnãtate. De zece498 ani eu îmi topesc mereu viaþa în truda ºi munca de a alimenta, de a hrãni prin cãrþi ºi prin499 foaia Oastea Domnului pe cei ce-au pornit pe calea mîntuirii. Pierd foarte mult acei care se500 lipsesc de aceastã hranã pregãtitã cu mari jertfe.501 Mai sînt ele ºi alte mîncãri duhovniceºti, dar sã ºtiþi iubiþii mei un lucru: creºterea cea502
  12. 12. Pag. 12 duhovniceascã este condiþionatã de o cerinþã care se ridicã mai presus de toate. E legatã de503 creºterea noastrã în cunoºtinþa Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos - cum zice ap.504 Petru (2 Petru 3, 18).505 Cunoaºterea lui Isus Hristos este mãsura creºterii noastre, pentru cã Dumnezeu a voit ca506 toatã plinãtatea sã locuiascã în El (Col. 1, 9). În El locuieºte toatã plinãtatea lui507 Dumnezeu (Col. 2, 9). În El sînt ascunse toate comorile înþelepciunii ºi ale ºtiinþei508 (Col. 2, 3). Isus a fost fãcut de Dumnezeu pentru noi: Înþelepciune, Dreptate, Sfinþenie509 ºi Rãscumpãrare (1 Cor. 1, 30).510 Numai cine a intrat în cunoºtinþa Domnului Hristos poate creºte în cele duhovniceºti.511 Numai cine a intrat în aceastã cunoºtinþã poate ajunge la taina tainelor: la taina rãscumpãrãrii512 noastre prin Scump Sîngele Lui.513 Cine n-a intrat în cunoºtinþele Domnului ºi cine n-a ajuns prin aceastã cunoºtinþã la514 picioarele Crucii - nu poate creºte în cele duhovniceºti. De aceea zice ap. Ioan: Cine are pe515 Fiul, are viaþã; cine n-ar pe Fiul, n-are viaþã (1 Ioan 5, 12). Cine cunoaºte pe Fiul,516 cunoaºte pe Tatãl; cine nu cunoaºte pe Fiul, nu cunoaºte pe Tatãl. De aceea îndeamnã ap.517 Pavel pe fraþii lui atît de stãruitor: Mã rog lui Dumnezeu sã vã dea un duh de înþelepciune ºi518 descoperire în cunoaºterea lui Isus Hristos (Efes. 1, 17). Sã creºtem în toate privinþele519 pînã vom ajunge toþi la unirea credinþei ºi a cunoºtinþei Fiului lui Dumnezeu... ca sã ajungem520 la Cel ce este Capul, Hristos (Efes. 4, 13-16). Sã ne þinem strîns de Capul (Isus521 Hristos) din care tot trupul hrãnit ºi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor ºi legãturilor, îºi522 primeºte creºterea pe care i-o dã Dumnezeu (Col. 2, 19).523 Acest îndemn el repetã ºi ap. Petru: ªi ca niºte prunci nãscuþi de curînd, sã doriþi laptele524 duhovnicesc ºi curat pentru ca sã creºteþi spre mîntuire (1 Petru 2, 2). Voi deci,525 preaiubiþilor, creºteþi în harul ºi cunoºtinþa Domnului ºi Mîntuitorului nostru Isus Hristos526 (2 Petru 3, 18).527 Tu, fratele meu, poþi face multe, multe pentru sufletul tãu. Toate acestea nu ajutã528 mîntuirea ºi nu îþi aduc mîntuirea pînã nu intri în cunoºtinþa lui Isus Hristos ºi nu ajungi la529 picioarele Crucii Sale.530 Nu se poate tãgãdui adevãrul: creºtinismul de azi a dat un fel de faliment, iar falimentul531 a venit deoarece creºtinismul de azi a ajuns un creºtinism fãrã Hristos; lipseºte din el532 cunoaºterea lui Hristos. Cuvintele cu care Evanghelia de ziua de Paºti vestesc venirea lui Isus533 în lume, stau ºi azi în picioare. A venit la ai Sãi ºi ai Sãi nu L-au primit, dar tuturor celor ce534 L-au primit, adicã celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul sã se facã copii ai lui535 Dumnezeu (Ioan 1, 11-12).536 Mie mi se aduce vina cã vorbesc prea puþin de sfînta bisericã ºi sfintele taine. Da, e537 adevãrat. De zece ani de zile eu vorbesc mai mult despre cunoaºterea Domnului ºi538 Mîntuitorului nostru Isus Hristos, ºi pînã voi închide ochii ºi mi se va închide graiul, tot539 despre ea voi vorbi mereu pentru cã fãrã aceastã cunoaºtere nici biserica în care slujesc, nici540 tainele pe care le administrez nu au puterea pe care ar trebui s-o aibã.541 Cunoaºterea cea adevãratã a lui Isus Hristos este temeiul mîntuirii noastre. Fãrã aceastã542 cunoaºtere omul nu poate cunoaºte cu adevãrat nici biserica ºi nu poate folosi cu folos nici543 tainele ei.544 Falimentul creºtinismului este o bisericã fãrã Hristos, iar culmea falimentului este o545 tainã fãrã Hristos.546 În cartea mea Mai lîngã Domnul meu, am arãtat cîteva pilde cutremurãtoare despre ce547 înseamnã, de exemplu, sfînta Împãrtãºire fãrã cunoaºterea lui Hristos (în predica Eu sînt548 Pîinea Vieþii).549 Dar cînd fiii bisericii în care slujesc Îl cunosc cu adevãrat pe Isus Cel Rãstignit, acolo e550
  13. 13. Pag. 13 Biserica cea vie care lucreazã ºi face adevãrate minuni. Cunoaºterea lui Hristos ne duce apoi551 ºi la altã condiþie a creºterii ºi mîntuirii noastre sufleteºti. Ne duce la smerenie, la umilinþã.552 Cunoaºterea cea adevãratã a lui Isus Hristos trebuie sã facã din tine cel mai smerit ºi umil553 om din lume. Ca sã creºti în Domnul trebuie mai întîi sã te micºorezi pe tine însuþi, dupã554 pilda Celui ce S-a smerit pînã la moarte de Cruce. Sã ne aducem neîncetat aminte de pilda555 sfîntului Ioan Botezãtorul, care în clipa cînd L-a aflat pe Domnul, a rostit mult grãitoarele556 cuvinte: Trebuie ca El sã creascã, iar eu sã mã micºorez (Ioan 3, 30). Din ce te vei557 smeri mai mult, vei cunoaºte mai mult. Dar creºterea duhovniceascã mai are o condiþie pe558 care trebuie sã o spun de la început: ca sã poþi creºte trebuie mai întîi sã te naºti. Tot aºa ºi559 în cele duhovniceºti. Ca sã poþi creºte în Domnul, trebuie mai întîi sã te naºti din nou, iar560 aceastã naºtere, preaiubiþii mei fraþi, este ruperea totalã cu lumea, cu duhul acestei lumi;561 predarea vieþii noastrã în întregime Domnului ºi începerea unei vieþi noi cu El. Aceastã562 naºtere este schimbarea din temelie, ce s-a fãcut în casa lui Zacheu ºi în casa ºi sufletul563 tuturor pierduþilor care L-au primit cu adevãrat pe Domnul. Fãrã acest început, fãrã acest564 hotar de viaþã nouã, toate sforþãrile noastre spre mîntuire sînt zadarnice.565 De cînd eram copil îmi aduc aminte de niºte ouã la care le venise vremea sã iese puii din566 ele. Ouãle erau în casã ºi vedeam cum ies rînd pe rînd puii din ele. Dar dintr-un ou puiul nu567 putea ieºi. Se zbãtea sã iasã. Oul se miºca cu puiul prin casã ºi noi, copiii, rîdeam. Puiul din568 ou era viu. Dãdea semne de viaþã dar îi lipsea încã viaþa cea adevãratã, fiind închis în gãoacea569 oului.570 Aºa e ºi creºtinul care vrea sã se mîntuie fãrã sã iasã din lume. Nãzuinþele lui sînt bune.571 Dã semne de viaþã duhovniceascã, dar pînã nu iese din gãoacea lumii, totul e încã în zadar.572 N-are încã viaþa cea adevãratã ºi nu poate creºte în Domnul. Numai cînd iese din gãocile573 lumii, numai atunci vede strãlucirea Dumnezeirii. Abia atunci vede nebunia ºi pierzarea în574 care a trãit. Abia atunci devine un om nou ºi începe sã creascã în Domnul.575 Eu mã gîndesc chiar la mine ºi la viaþa mea. Mulþi, mulþi ani am fost ºi eu un om complet576 lumesc. Chiar ca preot la þarã eram într-o mãsurã un om lumesc. Duminicã dimineaþa slujeam577 la altarul Domnului iar dupã amiazã mã distram pe la cîrciumã. Trãiam ºi eu în judecata578 nebunã cã sînt preot numai cînd stau îmbrãcat în hainele de slujbã, încolo sînt ºi eu un om579 ce trebuie sã-ºi trãiascã viaþa. Aceastã cumplitã judecatã - care, din pãcate, se întîlneºte580 frecvent ºi azi - mã împãrþise în douã: în omul cel de la altar ºi în celãlalt de prin sat ºi de581 pe la petreceri. Ce nebunie! Lumina era pusã sã locuiascã împreunã cu întunericul.582 Slãvit sã fie Domnul sã nu m-a lãsat sã pier în aceastã nebunie de suflet pierzãtoare. Am583 început sã mã trezesc la o viaþã nouã. Eram însã numai în gãoace. Dãdeam semne de viaþã,584 dar eram încã din lume (Ioan 15, 19).585 Eu simt cã am început a creºte de cînd am fost la Ierusalim. Bunul Dumnezeu m-a586 învrednicit sã cercetez locurile sfinte pe unde a umblat ºi a învãþat Scumpul nostru Mîntuitor.587 Am plîns pe locul unde Domnul S-a rãstignit pentru mine ºi pãcatele mele. Cu lacrimi588 fierbinþi am fãcut în acest loc fãgãduinþa sã-mi pun toatã viaþa în slujba Lui, sã mã jertfesc589 pentru El ºi lucrul Lui, sã trãiesc numai pentru El ºi lucrul Lui.590 Pe locul unde a stat înfiptã Crucea rãstignirii, am fãcut un fel de hotãrîre, un fel de591 legãmînt pentru o viaþã nouã. Am fãcut acest legãmînt cu rugãciunea:592 Isuse, Preadulcele meu Mîntuitor, Tu ºtii cã am adus aici o hotãrîre. Am adus hotãrîrea593 sã trãiesc o viaþã cu Tine, sã trãiesc o viaþã numai pentru Tine, sã mã jertfesc pentru Tine ºi594 lucrul Tãu. Am adus aici aceastã hotãrîre, sã o întãresc cu Sîngele Tãu, cãci fãrã acest sigiliu595 hotãrîrea mea n-are nici o putere. Eu depun aici în faþa Crucii Tale hotãrîrea mea ºi mã rog596 cu lacrimi fierbinþi pentru pecetea Sîngelui Tãu. Eu stau sub braþele Crucii Tale Doamne, sã597 picure peste mine neîncetat Sîngele iertãrii ºi împãcãrii mele cu Dumnezeu. Spalã cu Sîngele598 Tãu trecutul meu cel pãcãtos ºi dã-mi ºi putere sã încep o viaþã nouã. Dã-mi lacrimi, o Isuse599
  14. 14. Pag. 14 al meu, sã mã plîng pe mine ºi pãcatele mele. ªi dã-mi putere o Hristoase al meu, sã mã600 rãstignesc împreunã cu Tine, ca de acum înainte sã nu mai trãiesc eu, ci Tu Doamne sã trãieºti601 în mine (Gal. 2, 2)... sã nu mai fiu al meu, ci sã fiu al Tãu, sã fiu cu totul al Tãu, sã fiu602 numai al Tãu cãci Tu m-ai rãscumpãrat cu un preþ atît de mare!603 (1 Cor. 2, 23; 6, 19).604 Începînd cu acest legãmînt, cu aceastã predare Domnului, eu simt cã am început a creºte.605 Departe de mine gîndul cã aº avea înãlþimea cerutã. Stãruiesc însã în legãmîntul de la606 Ierusalim. De cîte ori satana ºi lumea îmi pun în faþã ispita ºi pãcatul, Duhul Sfînt îmi aduce607 aminte de legãmîntul de la Ierusalim.608 Am fãcut aceastã mãrturisire personalã, iubiþii mei, ca sã vã atrag atenþia asupra609 legãmîntului Oastei. Oastea Domnului este un legãmînt de cea mai mare însemnãtate pentru610 viaþa ºi creºterea noastrã în Domnul. Clipa cea mai hotãrîtoare din viaþa unui suflet care intrã611 în Oastea Domnului, trebuie sã fie acest legãmînt.612 Legãmîntul nostru trebuie sã fie un hotar de viaþã nouã, un început de viaþã nouã, un613 început de creºtere în Domnul. Legãmîntul cu care intrã cineva în Oastea Domnului este,614 trebuie sã fie, ziua naºterii lui celei duhovniceºti. Începînd cu aceastã zi a naºterii, ostaºul615 trebuie sã creascã mereu în Domnul.616 Aºadar, creºterea cea duhovniceascã cere multe, multe lucruri de seamã. Ce lucru dureros617 este sã vezi creºtini care îºi închipuie cã pot creºte în cele duhovniceºti cu cîteva cruci618 aruncate cu grabã seara ºi dimineaþa ºi cu cîte un Tatãl nostru spus la repezealã!619 Ap. Pavel spune cã omul nostru cel dintîi este din pãmînt, iar omul al doilea este din cer620 (1 Cor. 15, 47). Ce dureros este sã vezi cum oamenii dau totul pentru omul cel din621 pãmînt, iar pentru cel din cer dau bucatele cele mai slabe, ca oarecînd Cain din Biblie.622 Dar, dimpotrivã, ce bucurie e sã vezi pe cei ce cresc în Domnul. Sã-i vezi cu ochii cum623 cresc duhovniceºte. Eu mã bucur nespus iubiþii mei, cã ºi voi aþi crescut vãzînd cu ochii. Pe624 mulþi dintre voi v-am vãzut crescînd sub ochii mei. Eraþi niºte prunci slabi ºi azi umblaþi ca625 niºte oameni mari în cãile Domnului.626 Fratele meu! Mîntuirea sufletului îþi pune întrebarea: cît eºti tu de mare în Domnul? Tu627 poate eºti încã un copil slab ºi neajutorat. Dar nu dispera. Apropie-te de Domnul, predã-te Lui628 neîncetat ºi El îþi va ajuta sã umbli ºi sã creºti.629 Aþi vãzut cum îºi învaþã mama copilul sã umble. Îl pune în picioare la o anumitã distanþã630 ºi apoi îl cheamã în braþele sale. Îi întinde braþele pentru ca sã aibã copilul îndrãznealã a pãºi.631 Aºa face ºi Domnul cu cei nãscuþi din nou; cu cei ce o rup cu lumea ºi cu pãcatele. Îi632 învaþã sã pãºeascã. Îi învaþã sã umble pe picioarele cele sufleteºti. Iar cînd cad, Domnul îi633 ridicã în braþele Sale.634 O, a cãdea, a greºi este lucru omenesc; dar e mare deosebire între a cãdea plîngînd în635 braþele Domnului ºi a cãdea rîzînd în braþele diavolului. Un ostaº cade în braþele Lui ºi cu636 ajutorul Lui iarãºi se ridicã ºi iarãºi pãºeºte înainte pînã ce a crescut peste vîrsta cãderilor ºi637 a învãþat a umbla în cãile Domnului.638 ªi-apoi, iubiþii mei, sã nu uitãm o datorie. Dacã Domnul Dumnezeu ne-a ajutat sã creºtem639 în El, apoi sã-i ajutãm ºi noi pe alþii sã creascã.640 Aici vã rog însã sã fiþi atenþi asupra unui lucru. Cei mai mulþi oameni n-au poftã de641 mîncare duhovniceascã. Atunci cînd omul e bolnav, n-are poftã de mîncare, îi e greaþã de642 mîncare. Aºa e ºi cu cel bolnav în patimi ºi pãcate. El n-are poftã de mîncare duhovniceascã.643 Nu poate suferi mîncarea cea duhovniceascã.644 ªi atunci ce e de fãcut? Ceea c ene învaþã ap. Pavel: sã ne apropiem de astfel de bolnavi645 cu mîncare uºoarã, cu lapte (1 Cor. 3, 2). A te apropia de ei cu carne, cu mîncare prea646 grea, e o greºealã. Sã ne apropiem de ei cu mîncare uºoarã ºi sã ne rugãm neîncetat647 Domnului, Doctorului nostru Cel ceresc, sã le redea sãnãtatea pierdutã.648
  15. 15. Pag. 15 Iubiþii mei fraþi, sînt aproape zece ani de cînd mã ostenesc mereu ºi mã jertfesc sã dau649 hranã duhovniceascã celor intraþi în Oastea Domnului. Mã topesc mereu în rîvna de a vã da650 mîncare fie cu cuvîntul, fie cu foaia, fie cu cãrþile Oastei. ªi mã bucur, iubiþii mei, vãzînd cã651 n-am alergat ºi nu m-am ostenit în zadar (Filip. 2, 15-16). Pentru ostenelile ºi652 jertfele mele, creºterea voastrã cea duhovniceascã este mîngîierea mea ºi bucuria mea.653 Mã uit peste voi, fraþii de aici, ºi mã uit cu ochii cei duhovniceºti peste fraþii din toatã654 þara ºi mã bucur vãzînd cum aþi crescut ºi creºteþi mereu în Domnul. Mã bucur cã n-aþi stat655 pe loc ºi vã rog sã nu staþi, cãci, mai mult ca oriunde, aici stã în picioare regula: cine stã pe656 loc, dã înapoi. Cine nu creºte, descreºte. Sã creºtem în Domnul!657 Doamne Isuse, ajutã-ne sã putem creºte în toate privinþele, ca sã nu mai fim niºte copii658 slabi, purtaþi încoace ºi încolo de vînturile ispitelor. Ajutã-ne Doamne sã putem creºte mereu659 pînã vom ajunge toþi la unirea credinþei ºi la bogãþia cunoºtinþei Tale. Iar cînd cãdem, fie-Þi660 milã, Isuse Bunule, ºi ca pe niºte copii ai Tãi, ridicã-ne iar în braþele Tale. Întãreºte-ne mereu,661 sã creºtem în toate privinþele, pînã vom ajunge toþi la statura d eom mare, la înãlþimea staturii662 plinãtãþii Tale. Amin.663 Priviþi la pãsãrile cerului664 Cuvînt înainte:665 Poporul nostru plugar este un mare iubitor de naturã; iubeºte codrul, cîmpia, apele,666 lumina, etc. Dar duhovniceºte cunoaºte prea puþin aceastã bisericã mãreaþã a lui Dumnezeu.667 Cãci ºi natura este o mãreaþã bisericã a lui Dumnezeu. Eu de cîte ori intru într-o pãdure, am668 fiorul intrãrii în bisericã; într-o mãreaþã bisericã, unde pãsãrile fac slujbã de neîncetatã slavã669 lui Dumnezeu. ªi unde se pot auzi predici tot atît de minunate ca cele din Biblie.670 Cãrticica de faþã cuprinde o astfel de predicã. Cuprinde predica cu pãsãrile cerului, pe671 care ne-a lãsat-o Mîntuitorul. În direcþia aceasta avem ºi o carte mai mare: Predici pe urma672 plugului, ce va ieºi cînd Domnul ne va da dar ºi putere sã o putem tipãri.673 Prin tipografia Oastei tipãrim a 2-a oarã aceastã cãrticicã ºi o trimitem la fronturile Oastei674 sã facã ºi ea slujbã bineplãcutã lui Dumnezeu.675 Geoagiu, Sanatoriu, 1 iulie 1934 -676 Iosif Trifa, preot, redactorul foii Oastea Domnului.677 Predica pãsãrilor678 Uitaþi-vã la pãsãrile cerului: ele nici nu seamãnã, nici nu secerã, ºi nici nu strîng nimic679 în grînare; ºi totuºi, Tatãl vostru cel ceresc le hrãneºte. Oare nu sînteþi voi cu mult mai de680 preþ decît ele? (Matei 6, 26).681 Aceste cuvinte le-a spus Domnul ºi Mîntuitorul nostru Isus Hristos. Ce cuvinte scumpe682 sînt acestea! Ce predicã minunatã este aceasta: o predicã pe care o putem vedea pe tot locul683 ºi în toatã vremea. Pãsãrile ne predicã într-o limbã minunatã.684 Un an de zile am stat bolnav într-un sanatoriu unde era ºi lumea pãsãrilor (sanatoriul din685 Geoagiu). Acolo, în lumea pãsãrilor ºi a suferinþelor, am vãzut mai îndeaproape cît de686 adevãrate sînt cuvintele Mîntuitorului, de mai sus. Pãsãrile cerului ne sînt o predicã în multe687 privinþe. Întîi ele ne predicã despre cum grijeºte Tatãl ceresc de ele. Nici un fel de pasãre nu688 strînge mîncare ºi totuºi ele îºi au zilnic hrana lor, atît vara cît ºi iarna. Tatãl ceresc Se689
  16. 16. Pag. 16 îngrijeºte ºi iarna de hrana lor ºi Se îngrijeºte într-un chip minunat.690 Eram în toamnã tîrziu la sanatoriu. O vrãbioarã micã ºi slabã dãdea tîrcoale în jurul691 ferestrei mele. Probabil era ºi bolnavã. Înfãþiºarea ei o arãta ca atare.692 Sãrmana, mi-am zis în mine! Oare cum va ieºi din iarnã aceastã pãsãricã micã ºi slabã?693 Pãsãrica venea regulat în fiecare dimineaþã la fereastra mea. Am observat cã ciugulea pe694 cojile unor nuci aruncate pe fereastrã. Vãzînd acest lucru, am luat o nucã, am spart-o ºi i-am695 aruncat-o drept hranã. În cealaltã zi tot aºa. ªi de atunci în fiecare dimineaþã ºi searã ea venea696 la fereastrã sã-i arunc porþia de nucã ºi pîine. Porþia mea de nucã era pîinea ei de toate zilele.697 Aºa a mers toatã iarna, ºi sosind primãvara, ºi-a luat rãmas bun de la mine, apucînd calea698 pãdurii ºi-a cîmpiilor, unde gãsea hranã bogatã.699 Ce întîmplare plinã de învãþãturã! Pentru o pãsãricã micã ºi slabã, iatã, Domnul700 Dumnezeu S-a îngrijit sã-i trimitã un salvator, un mîntuitor, în persoana mea. ªi pentru noi,701 cele mai alese fãpturi ale Lui, oare Bunul Dumnezeu nu Se îngrijeºte tot aºa? Oare nu sînteþi702 voi cu mult mai de preþ decît pãsãrile? Ba da, numai cã noi n-avem destulã credinþã. Eu mã703 gîndesc chiar la mine. Zãcînd ºi eu bolnav, mã gîndeam: oare pãsãrica pe care Domnul a704 salvat-o prin mine, nu-mi este ºi mie o predicã sã am mai multã credinþã ºi încredere în705 Domnul ºi Mîntuitorul meu?706 Aruncaþi asupra lui Dumnezeu toate îngrijorãrile voastre, cãci El Însuºi îngrijeºte de voi707 (1 Petru 5, 7).708 Ce solie dulce, dar noi n-avem credinþã destulã pentru a o trãi.709 Aruncã asupra Domnului grija ta ºi El te va hrãni. Dumnezeu are grijã de mine! Ce710 încredinþare dulce! Cîþi însã o trãiesc?711 Cîntãrile pãsãrilor712 Dar pãsãrile cerului ne sînt apoi o predicã vie ºi prin altceva: prin cîntãrile lor.713 Tatãl ceresc Se îngrijeºte de ele, dar în schimb ºi ele Îl slãvesc neîncetat prin cîntãrile lor.714 Pãdurea e cu adevãrat o bisericã mãreaþã ce rãsunã de cîntecele de slavã ale pãsãrilor.715 Pãsãrile îºi fac regulat cîntãrile ºi rugãciunile lor. În pãdurea de la Geoagiu ascultam în716 fiecare dimineaþã cîntarea lor. Îndatã ce se trezesc, înainte de a pleca dupã hranã, pãsãrile îºi717 fac Utrenia. Rãsunã pãdurea de slujba lor de dimineaþã.718 ªi seara tot aºa. Înainte de a se culca, pãsãrile îºi fac Vecernia lor. Rãsunã pãdurea de719 slujba lor de searã.720 ªi de aceea pãsãrile nu duc lipsã de nimic. Noi însã lucrãm ºi asudãm de dimineaþa pînã721 seara ºi totuºi ducem lipsã de toate. De ce? Pentru cã nu privim la pãsãrile cerului.722 Creºtinii cei dintîi priveau la pãsãrile cerului. Erau ºi ei în fiecare zi în bisericã, lãudînd723 pe Dumnezeu (Fap. Ap. 2, 46), de aceea nu era nici unul printre ei care sã ducã lipsã724 - ºi un mare dar era peste toþi (Fap. Ap. 4, 33-34).725 Însã creºtinii de azi nu mai privesc la pãsãrile cerului. În cîte locuri se strîng creºtinii de726 azi în fiecare dimineaþã la bisericã sã se roage? Cîte biserici ºi cîte case rãsunã zilnic de727 cîntãrile ºi rugãciunile noastre de slavã lui Dumnezeu?728 De ce cîntã pãsãrile?729 Nu odatã învãþaþii care cerceteazã viaþa pãsãrilor ºi-au pus întrebarea: de ce cîntã730 pãsãrile?731 Rãspunsurile ºi pãrerile lor au fost ºi cînd diferite. La o regulã generalã nu s-a putut732 ajunge. Singura pãrere în care s-au întîlnit cu toþii este cã pãsãrile cîntã fãrã sã aibã nevoie733 de nimic, fãrã sã cearã nimic prin cîntãrile lor.734
  17. 17. Pag. 17 Noi ducem mai departe rãspunsul învãþaþilor ºi zicem: pãsãrile cîntã pentru slava lui735 Dumnezeu. Este în firea lor sã-L laude neîncetat pe Dumnezeu.736 Ce predicã, ce lecþie usturãtoare ne sînt ºi în privinþa aceasta pãsãrile cerului! Ele cîntã737 fãrã sã aibã nevoie de nimic. Ele cîntã pentru slava lui Dumnezeu.738 Dintre toate vieþuitoarele pãmîntului parcã nici unele nu folosesc atît de mult cîntecul de739 slavã lui Dumnezeu, ca pãsãrile cerului. Oriunde sînt douã-trei pãsãrele, ele înfiripeazã un740 ciripit de cîntare, ele înalþã un cîntec de slavã lui Dumnezeu.741 Aºa ar trebui sã facem ºi noi. Un creºtin adevãrat ar trebui sã petreacã neîncetat în cîntãri742 de slavã lui Dumnezeu. Oriunde ne-am întîlni douã-trei suflete, ar trebui sã înãlþãm rugãciune743 ºi cîntare de slavã lui Dumnezeu. Dar noi am uitat tocmai lucrul acesta: am uitat rugãciunea744 ºi cîntarea de slavã lui Dumnezeu. Noi cîntãm numai cînd avem nevoie de ceva, cînd ne745 trebuie ceva. Rugãciunile noastre de regulã sînt un fel de cerºetorie. Noi cîntãm de regulã746 numai pe timpul bolilor, al încercãrilor ºi necazurilor; cînd ne merge bine, cîntãm prin crîºme.747 Într-o primãvarã am vãzut în þarina unui sat mulþime mare de popor în frunte cu preoþii748 ºi cu prapuri. Tot poporul stãtea în genunchi ºi se ruga. Ce lucru frumos era acesta!... Numai749 cã avea ºi o micã umbrã. Se fãcea rugãciune pentru ploaie. Poporul ieºise la rugãciune, cum750 s-ar zice, silit ºi biciuit de urgia secetei. Era aici o cîntare frumoasã, numai cã în dosul ei751 stãtea necazul, seceta.752 Pasãrea în colivie753 Am vorbit cu un crescãtor de canari - pãsãri ce cîntã în colivie. Îmi spunea lucruri754 interesante. La naºtere canarii sînt ºi ei un fel de vrãbii care nu cîntã. Pentru a-i îndemna sã755 cînte, li se face o colivie închisã cu totul din trei pãrþi, deschisã numai într-o parte. Bãgat ºi756 izolat în aceastã colivie întunecoasã, canarul începe sã cînte. Din ce se încãpãþîneazã sã nu757 cînte, i se micºoreazã lumina. Sînt pãsãri care nu cîntã decît închise în colivie.758 Cam de specia aceasta sîntem ºi noi. Noi cîntãm de regulã numai închiºi în colivie -759 numai pe timp de necaz ºi încercãri.760 Mã gîndesc la mine. În sanatoriul de la Geoagiu am stat ºi eu ca închis într-un fel de761 colivie. Acasã aveam ºase ferestre la casã ºi lãrgãmînt destul. Aici am stat închis într-o762 camerã micã, cu o singurã fereastrã spre pãdure. Domnul Dumnezeu m-a închis ºi pe mine763 într-un fel de colivie, sã mã învãþ a cînta mai bine:764 Simþindu-mã singur, sã cînt singurel: mai lîngã Domnul meu, mai lîngã El.765 În colivia din Geoagiu ºi Davos766 Slãvit sã fie Domnul cã m-a bãgat în colivie sã mã învãþ a cînta. O, ce cîntãri noi am767 învãþat în colivia de la Geoagiu! ªi la Davos, în Elveþia, tot aºa. (Am zãcut opt luni ºi într-un768 sanatoriu din Elveþia, la Davos). Doar cã colivia de la Davos a fost ºi mai întunecoasã: pe769 lîngã suferinþã, mai avea ºi întunericul strãinãtãþii.770 Slãvit sã fie Domnul cã m-a þinut în aceste colivii! Cãci niciodatã n-am cîntat aºa frumos771 ca în coliviile acestea. Poate niciodatã nu m-am rugat cu atîta duh ºi putere ca închis în aceste772 colivii. ªi totuºi - ascultînd pe fereastrã în pãdurea de la Geoagiu ºi Davos cîntãrile pãsãrilor773 - mã ruºinam... Eu cîntam din colivie, ele cîntau din libertate. Eu Îl slãveam pe Domnul dupã774 ce m-a închis în colivie; ele Îl slãveau din libertate.775 Uitaþi-vã la pãsãrile cerului... ah ce predicã plinã de fior ºi de rãspundere vãd eu azi în776 aceste cuvintele ale Mîntuitorului.777
  18. 18. Pag. 18 Priveghetoarea orbitã778 Cine nu cunoaºte cîntecul cel fermecãtor, de priveghetoare? Ce minunat cîntã779 privighetoarea! Dar ea nu cîntã decît noaptea, sau cel mult pe înserate, cînd a slãbit lumina.780 În colivie i se împuþineazã lumina, ca sã cînte cît mai mult. Ba s-au aflat unii amatori de781 pãsãri cîntãtoare care au mers mai departe. Au trecut într-o barbarie. Au stricat ochiºorii cei782 negri ai privighetorii: au orbit-o, pentru ca - simþind-se într-o veºnicã noapte - sã cînte ºi783 ziua, sã cînte necurmat.784 E desigur o mare barbarie aceasta. În Anglia, un astfel de amator a fost pedepsit cu785 închisoarea ºi cu pedeapsa dispreþului public.786 Ca privighetoarea - aºa e ºi omul cu viaþa lui cea duhovniceascã. De regulã omul cîntã787 numai noaptea. Cîntã numai în noaptea încercãrilor ºi suferinþelor. Cînd se lasã noaptea788 încercãrilor, atunci începe ºi omul sã cînte: se roagã, vorbeºte cu cerul, plînge cu lacrimi de789 cãinþã.790 Noaptea încercãrilor, noaptea suferinþelor este o noapte tainicã ºi binecuvîntatã. Ea face791 din noi niºte privighetori cîntãtoare.792 Noi nu trebuie sã ne speriem de încercãri. Noi ar trebui sã cîntãm ºi ziua, dar de regulã793 cîntãm numai noaptea. De aceea încercãrile ºi suferinþele nu ne stricã. Dimpotrivã, ne ajutã.794 Eu mã gîndesc la mine ºi la viaþa mea. De treizeci de ani trãiesc în noaptea încercãrilor795 ºi suferinþelor. Viaþa mea se petrece într-o veºnicã noapte. Dar e o noapte binecuvîntatã796 aceasta. În aceastã noapte am învãþat sã cînt. Din aceastã noapte a ieºit Oastea Domnului.797 Din aceastã noapte au ieºit cîntãrile Oastei.798 O Doamne, eu Te rog þine-mã pînã la sfîrºit în aceastã noapte, sã cînt mereu ºi sã-i învãþ799 ºi pe pe alþii sã-Þi cînte Þie.800 Eu dau slavã lui Dumnezeu cã au început sã cînte pãsãrile ºi pe pãmîntul þãrii mele.801 Precum aºa de frumos spunea fr. Tudusciuc în poezia Pasãre mãiastrã:802 Pasãre mãiastrã, scumpã pãsãrea,803 bucurã-te soro, nu mai suspina.804 Cãci, ziua ºi noaptea tot cîntînd mereu,805 ai trezit pe alþii pentru Dumnezeu.806 Azi atîtea pãsãri din întinsul þãrii807 þi-au imitat cîntul - cîntul deºteptãrii,808 azi din mii de piepturi se-nalþã duios809 o cîntare sfîntã, la Domnul Hristos.810 Scumpe pãsãrele care v-aþi trezit811 ºi cîntaþi acuma lui Isus Iubit,812 rogu-vã din suflet, pãsãrele bune,813 înãlþaþi la ceruri caldã rugãciune.814 Pãsãrile cãlãtoare815 Chiar ºi cocostîrcul îºi cunoaºte vremea pe cer, turtureaua, rîndunica ºi cocorul îºi pãzesc816 vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaºte legea Domnului (Ier. 8, 7).817 Ce minune mare este ºi viaþa pãsãrilor cãlãtoare (rîndunelele, cocostîrcii, cocorii, etc.)!818 Ce minune mare este cãlãtoria lor!819 Cînd vine toamna, cînd se-apropie iarna, le vezi numai cum se strîng cete-cete ºi îºi iau820
  19. 19. Pag. 19 zborul spre alte lumi, spre alte þãri, unde nu este iarnã. ªi fac o cãlãtorie lungã, lungã, de mii821 ºi mii de kilometri.822 ªi iarãºi cînd soseºte primãvara, sosesc ºi pãsãrile cãlãtoare. Ce lucru minunat! Fiecare823 pasãre cãlãtoare îºi aflã þara ei, îºi aflã cuibul ei!824 Ce minune mare este ºi aici! Fãrã hãrþi ºi fãrã compasuri, pãsãrile cãlãtoare fac o cãlãtorie825 de zeci de mii de kilometri ºi se întorc exact de unde au plecat.826 Cine le-a învãþat sã facã aceste cãlãtorii? Cine le spune cã soseºte iarna ºi trebuie sã827 plece? ªi cine le spune cã a sosit primãvara ºi trebuie sã se întoarcã? Dumnezeu - Fãcãtorul828 lor. Dumnezeu le-a dat darul de a-ºi cunoaºte vremea venirii lor ºi ele îºi pãzesc acest dar.829 Prin glasul Bibliei, Domnul Dumnezeu a fãcut o predicã din viaþa pãsãrilor cãlãtoare ºi830 a pus-o în faþa poporului iudeu, zicîndu-i: Uitaþi-vã, pînã ºi pãsãrile cãlãtoare îºi cunosc831 vremea venirii lor, dar poporul Meu nu cunoaºte legea Domnului!832 Aceasta este însã o predicã ce ne mustrã ºi pe noi. Pãsãrile cãlãtoare sînt o predicã tot atît833 de asprã ºi pentru creºtinii de azi, ca ºi pentru iudeii de odinioarã.834 Ce lucru dureros se vede ºi azi în lume! Pãsãrile ascultã rînduielile ce le au de la835 Dumnezeu, dar omul - cea mai aleasã fãpturã a lui Dumnezeu - nu vrea sã asculte chemãrile836 ce le are ºi el de la El. Omul este fãcut ca un strãin ºi cãlãtor în aceastã lume. Strãini ºi837 cãlãtori sîntem pe acest pãmînt (Evrei 11, 13). Omul e fãcut sã n-aibã odihnã pînã nu838 se va întoarce iar la Domnul. Omul e fãcut sã se pregãteascã mereu de cãlãtoria veºniciei.839 Însã vai, omul nu cunoaºte acest glas al Domnului, nu-l aude ºi nu-l ascultã. Pãsãrile840 cunosc glasul Fãcãtorului, dar omul nu. Pãsãrile îºi cunosc vremea lor, dar omul nu. Iatã,841 acum este vremea potrivitã, iatã acum este ziua mîntuirii - strigã Scriptura842 (2 Cor. 6, 2) - dar omul nu cunoaºte acest timp. Nu cunoaºte nici timpul cercetãrii843 (Luca 19, 42), ºi nu vrea sã audã nici chemarea mîntuirii. Vai ce osîndã teribilã este844 aceasta! Fereºte-ne Doamne, de o astfel de osîndã!845 O Dumnezeule, fie ca mãcar de la pãsãrile cãlãtoare sã învãþ cã ºi eu sînt un strãin ºi846 cãlãtor în aceastã lume. Ca mîine va sosi toamna ºi va trebui sã plec ºi eu într-o altã lume847 unde nu mai sînt ierni ºi necazuri.848 Fie ca mãcar de la aceste pãsãri sã învãþ a-mi cunoaºte vremea ºi a Te cunoaºte pe Tine,849 Doamne, ºi chemarea Ta cea scumpã ºi sfîntã.850 Rîndunica ºi puiºorii ei851 Uitaþi-vã la cuibul rîndunelelor. Ce minunatã învãþãturã sufleteascã veþi afla ºi aici!852 Rîndunica îºi creºte repede puii ºi se pregãteºte de zborul cel mare din toamnã.853 Hrãnindu-ºi puiºorii, parcã le zice: Siliþi-vã dragii mamei sã creºteþi repede, cãci noi n-avem854 aici casã stãtãtoare. La toamnã noi trebuie sã zburãm de-aici într-o altã lume.855 - Cum mamã dragã, noi nu vom rãmînea aici? Cînd va veni frigul, noi vom zbura într-o856 altã lume mai bunã unde nu-i iarnã niciodatã ºi pomii sînt întruna tot verzi... Învãþaþi-vã857 dragii mei, sã zburaþi. Încercaþi-vã ºi vã întãriþi mereu aripile, cãci ca mîine va trebui sã858 facem o cale lungã-lungã...859 Aºa e ºi viaþa noastrã. O pregãtire pentru cãlãtoria cea mare. Cînd vine toamna, cînd vine860 iarna vieþii (moartea), noi trebuie sã zburãm într-o altã lume minunatã unde pomii înfloresc861 de 12 ori pe an ºi apele-s vii (Apoc. 22, 2). Viaþa noastrã trebuie sã fie o pregãtire862 pentru aceastã cãlãtorie. Noi trebuie sã creºtem repede în cele sufleteºti863 (2 Petru 3, 38). Noi trebuie sã ne încercãm mereu aripile credinþei ºi rugãciunii. Noi864 trebuie sã stãm totdeauna gata de zbor pentru calea ºi cãlãtoria cea lungã a veºniciei, cãci noi865 sîntem strãini ºi cãlãtori pe pãmînt (Evrei 11, 31) ºi n-avem aici casã stãtãtoare, ci866
  20. 20. Pag. 20 aºteptãm pe cel al cãrei Meºter ºi Ziditor este Dumnezeu (Evrei 11, 10). Însã, vai, cei867 mai mulþi creºtini nici habar n-au de aceste lucruri. Îi prinde toamna, îi prinde moartea fãrã868 aripi sufleteºti. De cînd eram prunc în casã pãrinteascã îmi aduc aminte de un lucru duios.869 Cînd a sosit timpul sã plece rîndunica de sub streaºina casei noastre, un puiºor n-a putut870 pleca. Din ceva pricinã nu i se dezvoltaserã aripile. Sãrmanul! A trebuit sã se despartã de871 mama lui ºi de fraþii lui. Ce despãrþire jalnicã va fi fost aceasta, cum va fi strigat în urma lor:872 Nu mã lãsaþi, luaþi-mã ºi pe mine... Dar totul era în zadar. El nu putea fi ajutat fiindcã nu873 avea aripi. Nouã ni s-a fãcut milã de el. L-am luat în casã, l-am îngrijit ca pe-un mic orfan,874 dar cînd a venit iarna, s-a stins. N-a putut suporta clima cea asprã de iarnã.875 În chipul acesta vor fi ºi cei pe care moartea îi va afla fãrã aripi sufleteºti. Ei vor vedea876 pe alþii zburînd spre Þara veºniciei... vor striga disperaþi în urma lor: Nu mã lãsaþi, luaþi-mã877 ºi pe mine... dar atunci totul va fi în zadar. Ei vor în pierzarea veºnicã, pentru cã nu ºi-au878 cîºtigat aripi sufleteºti.879 Postul pitpalacului880 Pitpalacul (prepeliþa), e pasãrea holdelor de grîu. Trãieºte în holda de grîu. Pe vremea881 seceriºului, cînd are hranã din belºug, se îngraºã. E chiar atît de gras, încît abia zboarã de ici882 colo. Poate face numai zboruri scurte.883 ª totuºi cînd vine toamna, fiind ºi el pasãre cãlãtoare, pitpalacul zboarã ºi el mii de km.884 Cum poate face asta? Îndatã ce simte apropierea toamnei, se pune pe post; mãnîncã numai885 grãunþe slabe ºi puþine. ªi slãbeºte. Astfel pe cînd soseºte vremea zborului, e o pasãre uºoarã886 care poate face cãlãtoria cea lungã. Acelaºi lucru îl face ºi cocorul.887 Fratele Opriºan, tîlcuind acest post, scrie: ªi noi mergem cãtre o þarã de primãvarã888 veºnicã. Postul e fãcut tocmai spre a ne înlesni cãlãtoria spre cer. Zborul nostru într-acolo se889 face - ca ºi al pasãrilor - tot cu douã aripi: una a rugãciunii ºi alta a postului. De ne vom lãsa890 pradã îmbuibãrii, vom cãdea sub greutatea lutului în marea moartã a vieþii. Fãrã post nu vom891 ajunge la limanul mîntuirii. Asta înseamnã, dupã mãrturisirea unui pãrinte duhovnicesc, sfînta892 absistenþã! Postire de la ale mîncãrii ºi ale bãuturii care duc în ispitã. Postire deplinã, deci.893 Înfrînare de la ambiþii, de la deºertãciuni, de la pofte, de la pãcat! Nu sfîºierea hainei, ci894 sfîºierea inimii, ne cere Domnul pentru a putea strãbate drumul spre þara primãverii noastre.895 Libertatea piþigoiului896 Îl cunoaºteþi, desigur. Piþigoiul e o pasãre micã. Are însã aceastã pasãre ºi însuºire mare897 pe care cred cã nu o cunoaºteþi.898 Prindeþi un piþigoi, închideþi-l într-o colivie ºi pîndiþi-l pe furiº sã vedeþi ce face. Rece899 ºi trist, îºi înfige ghearele în gît ºi stã aºa, covrig, nemiºcat, pînã moare. Se sugrumã. Mai900 bine vrea sã moarã decît sã trãiascã în robie. Þine la libertate ca la viaþã. ªi-a pierdut901 libertatea - pentru el nu mai are rost viaþa. O pasãre atît de micã þine cu atîta îndîrjire la902 libertatea ei!903 Ce pildã de mustrare ºi de ruºine este aceasta pentru noi creºtinii!904 Scrie în Evanghelie cã toþi cei ce fac pãcatul sînt robi ai pãcatului (Ioan 8, 34) - robi905 ai diavolului. Un creºtin stãpînit de patimã este un rob sufletesc ºi trãieºte într-o robie906 sufleteascã.907 ªi vai, e plinã lumea de astfel de robi! Vorba robul lui Dumnezeu e o vorbã goalã cu care908 creºtinul trãieºte în robia lui Faraon.909 ªi omul nici habar n-are de aceastã robie! Piþigoiul, o fãpturã atît de micã ºi slabã, preferã910 sã moarã decît sã-ºi piardã libertatea ºi sã trãiascã în robie. Dar creºtinul - cea mai aleasã911
  21. 21. Pag. 21 fãpturã a lui Dumnezeu - trãieºte liniºtit în robia pãcatului ºi habar n-are cã ºi-a pierdut912 libertatea ºi viaþa cea duhovniceascã!913 Ce lucru grozav!914 Pasãrea paradisului915 În þãrile calde trãieºte aºa numita pasãre a paradisului, vestitã pentru frumuseþea penelor916 ei.917 Aceastã pasãre are o însuºire deosebitã: ea zboarã totdeauna împotriva vînturilor ºi a918 furtunilor. Nu se lasã dusã de vînt ci zboarã totdeauna contra lui.919 Aºa e ºi creºtinul cel adevãrat. El zboarã contra vînturilor ºi bîntuielilor acestei lumi. El920 nu se lasã dus de vîntul ispitelor, ci zboarã contra acestui vînt pierzãtor.921 ªi mai are pasãrea paradisului o însuºire deosebitã: de cîte ori i se murdãresc mîndrele-i922 pene, se retrage mîhnitã, se ascunde ºi nu se mai iveºte pînã nu i s-au curãþat penele ei de aur.923 Ce bine-ar fi dacã am face ºi noi aºa de cîte ori ne murdãrim sufletul cu pãcate!924 Aripile pãsãrilor925 Ceea ce sînt aripile pentru pãsãri, aceea sînt rugãciunile pentru un creºtin adevãrat.926 Rugãciunea cea adevãratã ne dã aripi sufleteºti sã ne ridicãm sufleteºte spre cer, spre927 Dumnezeu. Rugãciunea este o putere tainicã ce ne scoate din lume ºi ne leagã de ceruri, cu928 veºnicia, cu Dumnezeu.929 Pasãrea nu zboarã-ntruna, dar e gata oricînd de zburat. Un creºtin adevãrat e gata oricînd930 de rugãciune. Nu se roagã numai la termen - seara ºi dimineaþa - ci se roagã, cu gîndul ºi cu931 vorba, în toatã vremea ºi în tot locul. Viaþa lui e o viaþã de rugãciune.932 Pentru o pasãre nu existã o nenorocire mai mare decît sã-ºi piardã aripile. Cînd ºi-a933 pierdut aripile - ºi-a pierdut viaþa. E întotdeauna în pericol de a fi omorîtã fie de oameni, fie934 de animale. Am vãzut odatã o pasãre cu aripile frînte; repede s-a ivit un cîine ºi a înfãºcat-o.935 Aºa e ºi un creºtin ce ºi-a pierdut aripile rugãciunii. Cîinele diavol îl prinde ºi-l omoarã936 cu înlesnire.937 Ciocîrlia938 Ciocîrlia se înalþã în soare ºi luminã, cîntînd. Aºa e ºi creºtinul adevãrat. Simte o nevoie939 ºi plãcere sufleteascã sã-ºi desfacã mereu aripile rugãciunii ºi cîntãrii ºi se înalþã cu ele spre940 cer, spre Dumnezeu...941 Ciocîrlia parcã se pierde în înãlþarea ei spre soare, spre cer, spre luminã. În rugãciunea942 cea adevãratã sînt clipe binecuvîntate în care parcã am rupt-o cu pãmîntul, cu lumea, în care943 parcã ne pierdem în lumea ºi lumina cea tainicã a cerului.944 Odatã, ieºind la soare pe cîmp, am vãzut niºte copii care prinseserã o pasãre ºi legînd-o945 cu o aþã subþire de picior, îi dãduserã drumul sã zboare. Pãsãrica zbura fericitã spre cer, spre946 înãlþimile cereºti, dar zborul ei þinea numai atît cît þinea aþa. Copiii o trãgeau înapoi. Dar cînd947 i-au dat drumul a treia oarã, aþa s-a rupt ºi pasãrea s-a pierdut în înãlþimile cerului.948 Aºa e ºi cu noi. În firea noastrã trebuie sã fie înãlþarea, zborul spre cele sufleteºti ºi949 cereºti. Lumea ºi lutul de pe noi ne þin încã legaþi de pãmînt, dar va veni odatã ceasul950 binecuvîntat cînd vom scãpa ºi de ultimele legãturi ale pãmîntului.951 Eu de cîte ori mã rog în duh ºi cu duh, simt cã numai o aþã subþire mã mai þine legat de952 lume... mã simt în înãlþimile cele cereºti... aud parcã muzica cerului. O vino, ceas953 binecuvîntat cînd se va rupe ºi aþa aceasta ºi vom scãpa cu totul la Tine, Doamne!954
  22. 22. Pag. 22 Alþii se îngrozesc de gîndul morþii: eu o aºtept cu drag. Ea va tãia ºi ultima aþã ce mã mai955 þine legat de lumea aceasta ºi de lutul acesta mult pãtimitor.956 O rugãciune în pãdure957 Cît de minunate sînt o Doamne, toate lucrurile mîinilor Tale! Cît de minunatã este ºi958 aceastã pãdure! Îmi aplec genunchii ºi aici în faþa Ta, pentru cã ºi aici este o bisericã a Ta;959 o bisericã mãreaþã unde se face slujbã neîncetatã pentru slava Ta... unde brazii freamãtã960 veºnic un freamãt ceresc, iar pãsãrile Te slãvesc neîncetat prin cîntãrile lor.961 ªi, o, ce predicã minunatã aud eu aici! Bradul, care creºte drept spre cer, parcã mã mustrã962 pentru strîmbãturile vieþii mele, iar pãsãrile care Te slãvesc neîncetat ºi de a cãror hranã Te963 îngrijeºti Tu, Doamne, parcã mã mustrã pentru puþina mea credinþã, pentru veºnicele mele964 îngrijorãri ºi alergãri! Cîntãrile de slavã de care rãsunã pãdurea aceasta parcã mã-ntreabã de965 ce eu, cea mai aleasã fãpturã a Ta, sînt o fãpturã mutã. De ce nu-Þi cînt ºi eu neîncetate întãri966 ºi rugãciuni de slavã Þie? O Doamne, Tu-mi grãieºti aici în pãdure printr-un glas tot atît de967 puternic ca ºi cel din Biblie.968 O Doamne, dã-mi vieþii mele celei duhovniceºti ceva din fiorul cel tainic ce este în969 pãdure; dã-mi creºterea cea dreaptã a bradului; dã-mi din aerul curat ce este aici; dã-mi din970 cîntecul pãsãrilor, dã-mi din izvoarele apelor limpezi... Toatã viaþa mea sã curgã spre Tine,971 spre marea Vieþii, aºa cum izvoarele de aici curg nãvalnic ºi nu se opresc pînã la mare.972 Fã-mã ºi pe mine Doamne, o pãsãricã ce n-are grijã de nimic, ce n-are nici o altã grijã973 decît sã-Þi cînte neîncetat Þie. Toatã viaþa mea sã fie un cîntec necurmat de slavã Þie.974 Fã o Doamne, din toþi ostaºii Tãi niºte niºte pãsãri cîntãtoare. Oastea Ta sã fie o tainicã975 pãdure ce rãsunã veºnic de cîntecele noastre de slavã Þie. Amin.976 Sabia Duhului977 Cuvînt de însoþire978 Citesc aceastã cãrticicã a scumpului nostru slãbãnog ºi simt ridicîndu-mi-se în mine979 aceeaºi întrebare ce mi s-a ridicat ori de cîte ori am citit o carte sau un articol alcãtuit de980 pãrintele Iosif: De ce niºte lucruri aºa de obiºnuite, scrise aºa de simplu, au totuºi ascunsã981 puterea de a rãscoli sufletele pînã în adînc?982 ªi repede am aflat rãspunsul la aceastã întrebare.983 Este tocmai Sabia Duhului Sfînt, despre care se vorbeºte în aceastã cãrticicã.984 Pe aceasta, ca º pe toate celelalte, pãrintele Iosif le-a alcãtuit ºi le-a scris stînd smerit sub985 poala Sfîntului Duh ºi cu sufletul încãrcat de dragoste pentru fraþii sãi. Nimic pentru sine, ci986 totul pentru cei care aveau nevoie de acest balsam vindecãtor.987 Din lacrimi binecuvîntate ieºind, lacrimi alinãtoare au adus altora.988 Scriu aceste rînduri de însoþire pentru aceastã cãrticicã dragã în clipe cînd suferinþa taie989 brazde adînci în trupul sfîrtecat de boalã al scumpului nostru trîmbiþaº de la Sibiu, cel care990 pe de-a-ntregul ºi din dragoste s-a jertfit pentru fraþii lui.991 Cu nevrednicie îngenunchez ºi ridic ochii spre cer, rugîndu-mã lui Dumnezeu sã-i dea din992 nou sãnãtate, ca iar sã aºeze în fruntea rîndurilor luptãtoare ale Oastei Domnului, aceastã993 strajã de onoare a scumpei noastre biserici strãmoºeºti, pentru ca, biruind necontenit puterile994 întunericului, sã sãvîrºim lupta cea bunã, spre mîntuirea sufletelor noastre ºi întru slava995 Sfintei Treimi, acum ºi pururea ºi în vecii vecilor. Amin.996
  23. 23. Pag. 23 Al. Lascarov-Moldoveanu.997 Sabia Duhului998 Cuvîntul lui Dumnezeu are multe asemãnãri în Biblie. Între acestea este ºi asemãnarea cu999 sabia. Dumnezeiescul apostol Pavel, voind sã arate puterea Cuvîntului biblic, l-a asemãnat1000 cu o sabie ascuþitã. Viu este Cuvîntul lui Dumnezeu ºi lucrãtor, mai tãietor decît orice sabie1001 cu douã tãiºuri.1002 Minunatã asemãnare! Cu adevãrat, Cuvîntul lui Dumnezeu este o sabie ascuþitã foarte, iar1003 sabia aceasta are douã tãiºuri. Întîi, ea taie fãrã cruþare în pãcate. Sabia Cuvîntului biblic nu1004 cruþã pe nimeni. Ea n-a cruþat nici pe aleºii Domnului. Ea a tãiat fãrã cruþare ºi în pãcatele1005 lor. Cu ce sabie ascuþitã a tãiat, spre pildã, prorocul Natan în pãcatul lui David!1006 Dar sabia Cuvîntului biblic are puterea nu numai de a tãia ºi a rãni. Ea are ºi celãlalt tãiº:1007 puterea de a tãmãdui.1008 A tãia în pãcate este uºor. ªi omul are aceastã putere. Orice om poate lua o sabie de1009 mustrare cu care sã taie fãrã cruþare în pãcatele de-aproapelui. Taie ºi sabia aceasta, dar nu1010 vindecã. Dimpotrivã, mãreºte rana. Taie rana ºi o lasã deschisã. Am vãzut un patron1011 moralizînd pe ucenic. Tãia fãrã cruþare în greºeala lui, dar în ochii ucenicului se vedea1012 scãpãrînd ura care cocea în sufletul lui. Sabia patronului tãia fãrã folos. Tãia, agravînd rana.1013 De regulã morala care se face acelor vinovaþi este o astfel de sabie care mãreºte rana.1014 Dar sabia Cuvîntului biblic nu face niciodatã aºa. Ea nu taie niciodatã numai cu un tãiº.1015 Ea taie totdeauna cu ambele tãiºuri. Cu unul rãneºte, cu celãlalt vindecã. Eu rãnesc ºi Eu1016 vindec, zice Domnul (Osea 6, 1).1017 Sabia Cuvîntului biblic este cuþitul doctorului priceput care taie în ranã numai atît cît1018 trebuie. Nici un milimetru mai mult. Iar dupã ce taie, îndatã leagã rana, turnînd peste ea1019 untdelemnul mîngîierii ºi al tãmãduirii. Rana ce o face sabia Cuvîntului biblic este o ranã1020 binecuvîntatã. Din ea þîºneºte sîngele lacrimilor, sîngele cãinþei. Dupã sabia cu care a tãiat1021 Natan în pãcatul lui David, a þîºnit psalmul 50: cea mai dulce ºi binecuvîntatã rugãciune de1022 cãinþã din cîte au rãsunat ºi vor rãsuna cîndva pe acest pãmînt. Dupã sabia cu care Cuvîntul1023 lui Dumnezeu taie în inima ºi în pãcatul nostru, þîºneºte sîngele cel cald al lacrimilor de1024 cãinþã.1025 Aici vom spune cã ºi Oastea Domnului a lucrat cu sabia aceasta. N-am tãiat numai în1026 pãcate ºi fãrãdelegi, ci am picurat ºi untdelemnul cel dulce ºi tãmãduitor. Predicile noastre1027 cele vechi erau de regulã moraliste. Ele tãiau numai în pãcate, dar nu ungeau destul rana.1028 O, Ce sabie binecuvîntatã este Cuvîntul lui Dumnezeu. Sã o folosim ºi noi, ostaºii1029 Domnului. Mai întîi pentru noi. Sã o lãsãm sã taie fãrã cruþare în pãcatele noastre, în1030 gîndurile noastre cele rele, în inima noastrã cea bolnavã. Sã o lãsãm sã ne rãneascã neîncetat1031 pentru dragostea Domnului, pentru lucrul Lui, pentru de-aproapele nostru. Sã o lãsãm sã taie1032 fãrã cruþare fie ºi în cea mai micã bubã de pãcat.1033 În casa unui frate ostaº am vãzut pereþii plini de sãbii ascuþite. Pe niºte table de hîrtie1034 aninau ca niºte sãbii cuvinte biblice ca acestea: Ce va folosi omului de ar dobîndi toatã1035 lumea, ºi îºi va pierde sufletul sãu? (Luca 9, 25). Cine vrea sã fie prieten cu lumea se1036 face vrãjmaº cu Dumnezeu (Iacov 4, 4). Cãutaþi pe Domnul cîtã vreme Se poate gãsi1037 (Isaia 55, 6). Noi trebuie sã ascultãm mai mult de Dumnezeu decît de oameni1038 (Fap. Ap. 5, 29). Nu puteþi sluji la doi domni... Alegeþi astãzi cum vreþi sã slujiþi: cît1039 despre mine, eu ºi casa mea vom sluji Domnului (Iosua 24, 15), etc, etc.1040 Aceste sãgeþi - zicea ostaºul - sînt mai întîi pentru mine, sã mã taie, de cîte ori voi uita1041 legãmîntul meu de ostaº al Domnului. ªi, pe urmã ele sînt pentru cei care vor veni în casa1042
  24. 24. Pag. 24 mea. Poate îi va sãgeta ºi pe ei vreuna dintre aceste sãgeþi.1043 Sã folosim apoi aceastã sabie ºi pentru rãnirea altora. Sã rãnim neîncetat cu ea inimile,1044 pentru Domnul. Oriunde este o inimã bolnavã de pãcate sã o strãpungem cu sabia Cuvîntului1045 lui Dumnezeu.1046 Slãvit sã fie Domnul! În Oastea Domnului se mînuieºte azi cu destulã izbîndã sabia1047 Cuvîntului biblic. Avem luptãtori vrednici care poartã cu mare putere sabia aceasta. Cînd1048 vorbeºte, spre pildã, fratele Opriºan, toatã lumea plînge. În mîna lui, sabia Cuvîntului1049 totdeauna rãneºte inimile ºi stropeºte sînge de lacrimi.1050 Mînuitã de un credincios, sabia Cuvîntului totdeauna taie ºi lasã urme. În schimb, poate1051 fi înarmat cineva cu toate ºtiinþele - chiar ºi cu cele teologice - sabia lui nu rãneºte pe nimeni1052 cîtã vreme nu e îmbrãcat ºi în armãtura de la Efeseni cap. 6.1053 Oamenii simpli, dar credincioºi, taie în inimi cu sabia Cuvîntului, de rãmîi uimit. La o1054 adunare culturalã a Astrei, þinutã într-un sat din jud. Hunedoara, a vorbit poporului un1055 conferenþiar cultural. Era în postul Paºtilor ºi conferenþiarul a vorbit despre Patimile1056 Domnului. A citit ceva chiar ºi din Sfînta Scripturã. Dar conferinþa lui n-a încãlzit pe nimeni.1057 Poporul stãtea rece. S-a ridicat însã dupã el un ostaº al Domnului, un om simplu, ºi a citit ºi1058 el din Noul Testament despre rãstignirea Domnului. ªi tot poporul a început a plînge. De ce?1059 Pentru cã sabia era de data aceasta în mîna unui credincios, în mîna unuia care el însuºi1060 stropise mai întîi cu lacrimi paginile Sf, Scripturi.1061 Slãvit sã fie Domnul! Oastea Lui a încins cu sabia Cuvîntului mii de oameni simpli din1062 popor. Cînd Oastea îºi va strînge la un loc misionarii laici, lumea va rãmînea uimitã de felul1063 cum ºtiu aceºtia mînui sabia Cuvîntului. În vreme ce sãbiile ruginesc în teaca celor care, dupã1064 pregãtirea ºi meseria lor, sînt purtãtori de sabie - Oastea a înarmat atîþia oameni simpli.1065 Un caz penibil s-a petrecut într-o adunare de ostaºi. Unul, care de meseria sa era purtãtor1066 de sabie, nu putea scoate sabia din teacã. Nu ºtia sã caute în Biblie. Se trudea sã afle cartea1067 lui Rut ºi n-o putea afla. Ruginise sabia cã n-o mai scosese din teacã demult, de cînd era la1068 seminar.1069 Unul din meritele Oastei e ºi acela cã ea îndeamnã - sau chiar sileºte - pe cei ce sînt de1070 meserie purtãtori de sabie, sã scoatã sabia din teacã.1071 Sã nu uitãm însã niciodatã un lucru: ca sã putem rãni cu sabia Cuvîntului trebuie sã fim1072 îmbrãcaþi în toatã armãtura de la Efeseni cap. 6. Numai cine e complet echipat cu aceastã1073 armãturã poate face biruinþe cu sabia Cuvîntului. O predicã fãrã aceastã armãturã, oricît de1074 frumos ºi meºteºugit ar fi spusã, nu rãneºte inimile. Dar ce prãpãd binecuvîntat face sabia1075 Cuvîntului - spre pildã - în mîna unui preot îmbrãcat în toatã armãtura lui Dumnezeu de la1076 Efeseni cap. 6! Din ce sporeºte cineva în credinþã, în dragoste, în rugãciune ºi celelalte haine1077 ºi arme - sabia Cuvîntului va fi mai ascuþitã în mîinile lui.1078 Sã nu uitãm cã cele ce spuneau oamenii despre Domnul Isus, cã: Niciodatã om n-a grãit1079 ca Omul acesta (Ioan 7, 46), sînt în legãturã cu cuvintele Lui: Cine Mã mustrã pe Mine1080 pentru pãcat? (Ioan 8, 46).1081 Din ce vom trãi o viaþã mai curatã ºi mai curãþatã de pãcat - sabia din mîna noastrã va fi1082 mai tãietoare. O! Ce dar mare este sabia Cuvîntului biblic!1083 Cel ce n-are sabie sã-ºi cumpere!1084 Aceasta este porunca Mîntuitorului pentru orice creºtin adevãrat, luptãtor ºi biruitor. Cu1085 atît mai mult un ostaº al Domnului trebuie sã fie încins cu aceastã sabie.1086 Ap. Pavel a folosit asemãnarea cu sabia pentru cã atunci nu erau puºti. Sabia era arma de1087 luptã. Noi vom zice deci cã un ostaº al Domnului (cititor de carte), fãrã sabia Cuvîntului1088 biblic este un soldat fãrã puºcã. Ce biruinþã ar putea avea un astfel de soldat?1089
  25. 25. Pag. 25 Cînd eram în ºcoala suferinþelor de la Geoagiu, m-a cercetat un frate ostaº care venea de1090 departe, de prin Moldova. Îmi spunea cã umblã prin þarã sã-ºi cerceteze fraþii ºi sã vesteascã1091 Oastea Domnului. Ce bucurie pe mine!1092 Dar ce întristare, pe urmã, cînd am aflat ce fel de arme avea. Avea plinã traista cu1093 Epistolii cãzute din cer, Cele 12 vãmi, o grãmadã de Visuri ºi alte cãrþi înfricoºate.1094 (Toate acestea sînt cãrþi apocrife, nerecunoscute din punct de vedere canonic de sinoadele1095 bisericii. Cãrþile acestea au circulat în Evul Mediu ºi mai circulã ºi azi, avînd rolul de a1096 întreþine un anumit sentiment religios în unele medii ºi de a moraliza pe credincioºi. A1097 rãmîne numai la ele ºi a nu lua contact printr-o lecturã serioasã cu Biblia ºi cu scrierile Sf.1098 Pãrinþi, care ajutã la înþelegerea Biblie, înseamnã a rãmîne în afara creºtinismului autentic1099 ºi a cãdea pradã unor învãþãturi rãtãcitoare - nota redacþiei).1100 De Biblie, nici vorbã, iar de cãrþile Oastei abia dacã auzise.1101 - O dragul meu - i-am zis - crezi cã poþi face ceva izbîndã cu astfel de arme? Întoarce-te1102 acasã ºi te pune pe cititul Bibliei ºi al cãrþilor de la Oastea Domnului.1103 Zece ani de Oaste! Sosit-a vremea sã ne trecem în revistã Oastea, sã vedem cum sîntem1104 echipaþi. Cãci cu ostaºi mulþi, dar neînarmaþi, tot n-am fãcut nimic. Sosit-a vremea ca orice1105 ostaº adevãrat sã fie îmbrãcat ºi sã se îmbrace cu armãtura de la Efeseni cap. 6. Sosit-a1106 vremea sã scoatem puºtile ºi sãbiile de lemn din fronturile noastre. Cãci de aceste arme1107 vrãjmaºul diavol nu se înspãimîntã ºi nu se teme. Vãzut-aþi craii, pe la Crãciun, cum se1108 rãstesc ºi îºi încruciºeazã sãbiile? Dar lumea zîmbeºte de lupta lor, pentru cã sãbiile lor sînt1109 de lemn, hainele de hîrtie ºi coifurile de carton. Sã ne pãzim, ca nu cumva ºi noi sã devenim1110 niºte astfel de crai cu sãbii de lemn. Cãci ºi aceasta este una din primejdiile de care trebuie1111 feritã Oastea Domnului.1112 Zece ani de Oaste! Încingeþi sabia Cuvîntului biblic, iubiþi fraþi ostaºi! Fiecare luptãtor1113 din Oastea Domnului, care ºtie carte, sã aibã cel puþin Noul Testament cu psalmii. Aceasta1114 este sabia cu care un ostaº al Domnului trebuie sã fie încins în toatã vremea ºi în tot locul.1115 Aceasta este arma fãrã de care un ostaº cititor nu poate fi un ostaº adevãrat. Cu Noul1116 Testament în buzunar ºi în inimã, iubiþi fraþi ostaºi! Fiecare sã ºtie ºi sã înveþe a mînui1117 aceastã armã, dupã puterea lui.1118 Cel ce n-are sabie, sã-ºi vîndã haina ºi sã-ºi cumpere - zicea Mîntuitorul1119 (Luca 22, 36). Dar pentru sabia aceasta nu e chiar de lipsã ca omul sã-ºi vîndã haina.1120 Cu 40-50 de lei (atîta valora un Noul Testament în 1934), se poate cumpãra un Noul1121 Testament cu psalmii. Iar cînd ºi cel mai sãrac om poate afla ºi da sute de lei la un an pentru1122 tutun - trebuie sã se afle ºi 40-50 de lei pentru sabia Cuvîntului lui Dumnezeu.1123 O! Ce sabie minunatã este aceasta! Cuvîntul lui Dumnezeu e numit ºi sabia Duhului Sfînt1124 (Efes. 6, 17).1125 Ce numire potrivitã! Aici este locul a se cãuta ºi explica puterea ce o are Cuvîntul lui1126 Dumnezeu. Prin El taie ºi lucreazã Duhul Sfînt. Prin Duhul Sfînt ne vin toate darurile cerului1127 de sus. Prin Duhul Sfînt vine ºi puterea ce o are Cuvîntul lui Dumnezeu.1128 Cuvîntul lui Dumnezeu este sabia Duhului Sfînt; o sabie sfîntã ºi binecuvîntatã ce ni se1129 dã în dar. Fãrã sabia aceasta nu se pot purta lupte ºi biruinþe de mîntuire sufleteascã.1130 Ce frumos spune acest adevãr o istorie din Biblie!1131 Iudeii, puþini ºi neînarmaþi, erau strîmtoraþi din toate pãrþile de vrãjmaºi mulþi ºi tari.1132 Atunci, un viteaz de-al lor, Iuda Macabeul, a început a încuraja poporul, zicînd: Nu vã temeþi!1133 Am avut un vis de la Dumnezeu... L-am vãzut în vis pe Onia, cel ce fusese arhiereu, om bun,1134 cuvios, cucernic; cu mîinile întinse, se ruga pentru noi... Dupã aceea, s-a arãtat Ieremia1135 prorocul, care ºi-a întins dreapta ºi mi-a dat o sabie de aur, zicînd: Ia aceastã sfîntã sabie,1136 care este un dar de la Dumnezeu, prin care vei surpa pe vrãjmaºi.1137 ªi ne spune Biblia cã iudeii au biruit, aºteptînd de la Cel Atotputernic biruinþã ºi ajutor.1138

×