Cel de-al 18-lea studiu din seria "Aprofundarea Evangheliei" şi cel de-al doilea care se ocupă cu apărarea Evangheliei. În acest studiu am răspuns la întrebarea "De ce refuză oamenii să creadă în Dumnezeu?". La început am privit la versete biblice care ne arată de ce oamenii ar trebui să creadă şi de ce nu o fac. Apoi am privit la câteva citate din două cărţi care ne-au arătat, din perspective diferite, de ce oamenii nu cred, şi am terminat privind la cum am putea să ajutăm oamenii să-L descopere pe Dumnezeu.
3. De ce să apărăm Evanghelia?
De ce să
apărăm
Evanghelia?
4. De ce să apărăm Evanghelia?
1. Este unul din modurile prin care îl
iubim pe oameni.
2. Funcţionează împreună cu
evanghelizarea.
3. Îndepărtează obstacolele din calea
credinţei.
4. Ajută pe creştini să-şi cunoască
credinţa.
5. Apără biserica de erezii.
6. Urmează exemplele biblice.
7. Pentru că aşa ne spune Biblia.
6. Ce este Apologetica?
Vine de la cuvântul grecesc apologia
care înseamnă a apăra.
…fiţi întotdeauna pregătiţi să
răspundeţi oricui vă întreabă despre
motivul nădejdii care este în voi...
1 Petru 3:15
9. Scopul Apologeticii
1. Să întărească și să maturizeze
credința creștinilor.
2. Să îndepărteze obstacolele și să
clarifice problemele, pentru a face
pe cei necredincioși să recunoască
adevărul Evangheliei lui Isus
Cristos, ca să se pocăiască și să-și
pună credința în El.
11. De ce să crezi?
El a făcut toate lucrurile bune la timpul
lor, a pus chiar şi veşnicia în inimile
lor, dar omul nu poate pricepe de la
început până la sfârşit lucrarea pe
care a făcut-o Dumnezeu.
Eclesiastul 3:11 (NTR)
12. De ce să crezi?
Când neamurile – care nu au Legea – fac în
mod natural lucrurile Legii, prin aceasta, ele,
care nu au Legea, îşi sunt singure lege. Ele
arată astfel că lucrarea Legii este scrisă în
inimile lor. De asemenea, şi conştiinţa lor
arată că acest lucru este adevărat, întrucât
gândurile lor fie se acuză, fie se scuză între
ele. Acest lucru se va vedea în ziua în care,
potrivit Evangheliei mele, Dumnezeu, prin
Isus Cristos, va judeca lucrurile ascunse ale
oamenilor.
Romani 2:14-16
13. De ce să crezi?
Cerurile povestesc slava lui
Dumnezeu şi bolta cerească
istoriseşte despre lucrările mâinilor
Lui. O zi dă de ştire altei zile acest
mesaj şi o noapte vesteşte această
cunoaştere altei nopţi...
Psalmul 19:1-2
14. De ce să crezi?
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre
Dumnezeu le este descoperit în ei,
căci Dumnezeu le-a arătat. De la
crearea lumii, însuşirile Lui invizibile –
puterea Lui veşnică şi dumnezeirea
Lui – au fost percepute clar, fiind
înţelese din ceea ce a fost creat,
pentru ca ei să fie fără scuză...
Romani 1:19-20
17. De ce necredinţă?
„Inima este mai înşelătoare decât toate
lucrurile şi este fără vindecare. Cine
poate să o cunoască?”
Ieremia 17:9
18. De ce necredinţă?
Vai de cei ce numesc răul bine, şi binele rău,
întunericul lumină, şi lumina întuneric...
Isaia 5:20
19. De ce necredinţă?
„Ateul este opusul idolatrului obişnuit. El
subminează Scripturile şi caută cele mai
aspre judecăţi ale lui Dumnezeu şi astfel
clădeşte o imagine despre Dumnezeu pe care
o găseşte ca fiind respingătoare. Apoi, după
ce şi-a făcut idolul, pur şi simplu îl respinge.
Şi aşa şi trebuie. Chipul care l-a făcut este
rău. Nu are dragoste şi nici milă. Şi astfel
ateul are aceiaşi problemă ca şi idolatrul.
Imaginea există numai în...imaginaţia
ateului.”
Ray Comfort
20. De ce necredinţă?
Nebunul zice în inima lui: „Nu există
Dumnezeu!“ S-au pervertit oamenii,
săvârşesc fapte îngrozitoare; nu mai
există nici unul care să facă binele.
Domnul Îşi pleacă privirea din ceruri peste
fiii oamenilor, ca să vadă dacă există
vreunul care să aibă pricepere, vreunul
care să-L caute pe Dumnezeu. Toţi s-au
rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai
există nici unul care să facă binele, nici
unul măcar!
Psalmul 14:1-3
21. De ce necredinţă?
Dar omul firesc nu primeşte lucrurile
Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt
o nebunie, şi nu le poate înţelege, pentru
că trebuie judecate duhovniceşte.
1 Corinteni 2:14
22. De ce necredinţă?
Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită,
este acoperită pentru cei ce pier, ale căror
minţi necredincioase le-a orbit dumnezeul
acestui veac, ca să nu strălucească lumina
Evangheliei slavei lui Cristos, Care este
chipul lui Dumnezeu.
2 Corinteni 4:3-4
23. De ce necredinţă?
Şi judecata este aceasta: lumina a venit în
lume, dar oamenii au iubit mai mult
întunericul decât lumina, pentru că faptele
lor erau rele. Căci oricine face răul urăşte
lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se
expună faptele. Dar cel ce lucrează potrivit
cu adevărul vine la lumină, ca să i se arate
faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu.
Ioan 3:19-21
24. De ce necredinţă?
Copilaşilor, voi sunteţi din Dumnezeu şi i-
aţi învins, pentru că Cel Ce este în voi este
mai mare decât cel ce este în lume. Ei sunt
din lume şi de aceea ce vorbesc ei este din
lume, iar lumea îi ascultă. Noi suntem din
Dumnezeu; cel care Îl cunoaşte pe
Dumnezeu ne ascultă, însă cel care nu
este din Dumnezeu nu ne ascultă. Prin
aceasta cunoaştem care este Duhul
adevărului şi care este duhul rătăcirii.
1 Ioan 4:4-6
25. De ce necredinţă?
Aşadar, vă spun aceasta şi depun mărturie
în Domnul: nu mai trăiţi ca păgânii, în
deşertăciunea gândirii lor! Ei au mintea
întunecată şi sunt despărţiţi de viaţa lui
Dumnezeu datorită lipsei lor de
cunoaştere, care este o urmare a împietririi
lor. Ei nu mai au ruşine; s-au dedat
depravării, trăind cu lăcomie în toate
necurăţiile.
Efeseni 4:17-19
26. De ce necredinţă?
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer
împotriva oricărei lipse de evlavie şi
împotriva oricărei nedreptăţi a oamenilor,
care înăbuşă adevărul în nedreptate.
Fiindcă ce se poate cunoaşte despre
Dumnezeu le este descoperit în ei, căci
Dumnezeu le-a arătat. De la crearea lumii,
însuşirile Lui invizibile – puterea Lui
veşnică şi dumnezeirea Lui – au fost
percepute clar, fiind înţelese din ceea ce a
fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză...
Romani 1:18-20
27. De ce necredinţă?
pentru că, deşi L-au cunoscut pe
Dumnezeu, ei nu L-au slăvit ca Dumnezeu
şi nici nu I-au mulţumit, şi astfel gândirea
lor a devenit fără folos, iar mintea lor
nesăbuită s-a întunecat. Pretinzând că
sunt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat
slava Dumnezeului nemuritor într-o
imagine făcută după asemănarea omului
muritor, a păsărilor, a patrupedelor şi a
animalelor mici.
Romani 1:21-23
28. De ce necredinţă?
De aceea, Dumnezeu i-a lăsat pradă
necurăţiei, ca săurmeze poftele inimilor lor,
dezonorându-şi astfel trupurile între ei. Ei
au schimbat adevărul lui Dumnezeu într-o
minciună şi s-au închinat şi au slujit
creaţiei în locul Creatorului, Care este
binecuvântat în veci, amin!
Romani 1:24-25
29. De ce necredinţă?
Din pricina aceasta, Dumnezeu i-a lăsat
pradă viciilor ruşinoase, căci femeile lor au
schimbat relaţiile intime naturale cu unele
care sunt contrare naturii; tot astfel şi
bărbaţii, au părăsit relaţiile intime naturale
cu femeile şi s-au aprins de poftă unii
pentru alţii, săvârşind lucruri scârboase unii
cu alţii şi primind astfel în ei înşişi răsplata
pe care o meritau pentru rătăcirea lor.
Romani 1:26-27
30. De ce necredinţă?
Pentru că n-au socotit că merită să-L
aibă pe Dumnezeu în cunoaşterea lor,
Dumnezeu i-a lăsat pradă minţii lor
corupte, ca să facă lucruri pe care n-ar
trebui să le facă.
Romani 1:28
31. De ce necredinţă?
Sunt plini de orice fel de nedreptate, de
nelegiuire, de lăcomie, de răutate; sunt
plini de invidie, ucidere, ceartă, înşelătorie,
sunt duşmănoşi, şoptitori, bârfitori, Îl
urăsc pe Dumnezeu, sunt obraznici,
aroganţi, lăudăroşi, născocitori de rele,
neascultători de părinţi, necugetaţi, nu-şi
ţin promisiunile, sunt fără afecţiune,
nemiloşi.
Romani 1:29-31
32. De ce necredinţă?
Şi, deşi cunosc hotărârea lui Dumnezeu,
potrivit căreia cei ce înfăptuiesc astfel de
lucruri sunt vrednici de moarte, ei nu
numai că le fac, ci îi şi încuviinţează pe
cei ce le înfăptuiesc.
Romani 1:32
33. De ce refuză oamenii să creadă
1. Inimile lor sunt înşelătoare, rele, întunecate
şi împietrite.
2. Iubesc păcatul şi întunericul; urăsc pe
Dumnezeu şi lumea; vor să-şi fie singuri
dumnezeul lor.
3. S-au depărtat de Dumnezeu şi de viaţa Lui.
4. Gândirea lor este coruptă, ei suprimă
adevărul, gândirea lor este zadarnică, sunt
ignoranţi şi sunt duşmani în gândirea lor.
5. Nu sunt mulţumitori.
6. Sunt mândri şi aroganţi.
7. Sunt orbiţi de Satan.
34.
35. Formarea unui ateu
„Cum îşi explică necredinţa ateii de
seamă? Cine citeşte pe Dawkins,
Dennett, Harris, şi Hitchens, va
observa două chestiuni pe care aceştia
le ridică: problema răului şi irelevanţa
ştiinţifică a lui Dumnezeu.”
36. Problema răului
...nimeni, fie că apelează la rău sau la
altceva, nu poate elimina nevoia de a
explica existenţa universului.
Cel mai mult, răul ar trebui să ne
îndemne să reconsiderăm ce fel de
Dumnezeu există, nu dacă Dumnezeu
există.
37. Irelevanţa ştiinţică
Noţiunea că ştiinţa este suficientă
să dea explicaţii pentru toate
formele de cunoaştere şi experienţe
umane.
Naturalismul nu poate explica nici
existenţa cosmosului şi nici
exemplele vaste de design
(concepţie).
38. Calea spre ateism
1. Precipitată de răzvrătiri personale.
2. Retragerea din contactul cu alţi
credincioşi.
3. Dezvoltarea îndoielilor cu privire la
credinţă.
4. Indulgenţa continuă faţă de păcat.
5. Respingerea conştientă faţă de
Dumnezeu.
39. Calea spre ateism
Datorită faptului că Dumnezeu nu s-a
ridicat la nivelul aşteptărilor lor sau a
permis ca ceva rău să li se întâmple.
40. Răzvrătire voită
„Credinţa celor fără de tată” de Paul C.
Vitz, predă psihologia la Universitatea din
New York. (ateu care a devenit catolic).
„Intelectualii” de istoricul secolului 20,
Paul Johnson.
„Moderni degeneraţi” de E. Michael Jones,
scriitor (a crescut catolic, dar a părăsit
credinţa ca să se alăture mişcării hipiote
din anii 1960, iar apoi s-a întors la credinţa
sa din tinereţe).
41. Răzvrătire voită
Reflectând la schimbarea gândirii sale,
Vitz observă că „motivele” sale pentru
care a devenit ateu, din timpul anilor de
studenţie, nu erau atât de intelectuale
pe cât erau de sociale şi psihologice.
42. Răzvrătire voită
Sistemele filosofice şi idealurile sociale
ale multor intelectuali moderni erau
decise de voinţa lor imorală, nu de
căutarea lor după adevăr. Ei şi-au scris
cărţile lor pentru a se potrivi cu vieţile lor
personale şi nu invers.
Paul Johnson
43. Răzvrătire voită
În final există numai două alternative în
viaţa intelectuală: ori vei conforma
dorinţa după adevăr, ori vei conforma
adevărul după dorinţă...
E. Michael Jones
44. Răzvrătire voită
Pentru mine, şi fără îndoială, pentru mulţi
din contemporanii mei, filosofia nimicului
(„fără sens”-ului) a fost un instrument
esenţial al eliberării. Eliberarea pe care noi
o doream era în acelaşi timp o eliberare de
un anumit sistem politic şi economic, de un
anumit sistem de moralitate. Ne opuneam
moralităţii pentru că ea se opunea libertăţii
noastre sexuale.
Aldous Huxley
45. Răzvrătire voită
Noi nu ştim pentru că nu vrem să ştim.
Voinţa noastră este cea care decide cum şi
pe ce subiecte să ne folosim inteligenţa.
Cei care nu descoperă niciun sens în viaţă,
o fac în general pentru că, dintr-un motiv
sau altul, se potriveşte cărţilor lor care
spun că lumea ar trebui să nu aibă sens.
Aldous Huxley
46. Răzvrătire voită
Eu vreau ca ateismul să fie adevărat şi este
greu pentru mine datorită faptului că unii
dintre cei mai inteligenţi şi bine-informaţi
oameni pe care îi cunosc sunt credincioşi
religioşi. Nu este faptul că pur şi simplu nu
cred în Dumnezeu, şi în mod natural, sper
că am dreptate despre credinţa mea. Ci
este faptul că sper că nu există Dumnezeu!
Eu nu vreau să existe un Dumnezeu. Nu
vreau ca universul să fie aşa.
Thomas Nagel - Filosof ateu
47. Calea spre ateism - Sumar
Căderea în ateism este cauzată de un
complex de factori morali-psihologici, nu
de o lipsă înţeleasă de dovezi ale
existenţei lui Dumnezeu. Ateul îl respinge
voit pe Dumnezeu, deşi acest lucru este
precipitat de indulgenţe imorale şi
datorită faptului că el sau ea are probleme
cu tatăl. Astfel, alegerea paradigmei
ateiste este motivată de factori non-
raţionali, unii fiind psihologici, iar alţii
fiind de natură morală.
James S. Spiegel
48.
49. Orbire voită
Iată unde îşi are originea orbirea
noastră voită: în dorinţa înnăscută a
omului după familiaritate, de a fi
plăcut, aceasta este fundamentală
pentru felul nostru de gândire.
50. Orbire voită
Noi luptăm aşa de mult ca să ne
protejăm estimarea de sine care este
universală. Nu contează cât de mult
succes au oamenii şi cât de bogaţi sunt.
Toţi au nevoia să simtă că sunt oameni
buni, chiar, sau mai ales, când ei sunt
răi.
51. Orbire voită
Este mai uşor să fii orb, decât să faci
ceva cu acele sentimente inconfortabile.
52. Orbire voită
Dacă tu menţii o iluzie, nu trebuie să iei
decizii grele în viaţă. Viaţa pur şi simplu
merge înainte! Dar dacă accepţi
realitatea, te obligă la decizii mari, şi
mulţi oameni vor să evite asta!
53. Orbire voită
Naţiuni, instituţii, indivizi toţi pot fi orbiţi de
dragoste, de nevoia de a se simţi buni şi
valoroşi şi apreciaţi. Pur şi simplu noi nu
am putea funcţiona dacă nu am crede
despre noi aşa. Dar atunci când suntem
orbi faţă de defectele şi căderile a ceea ce
iubim, nu suntem eficienţi. Aşa cum Colm
O’Gorman a spus: „ne facem singuri fără
putere atunci când pretindem că nu ştim.
Acesta este paradoxul orbirii: Credem că
ne va face să fim în siguranţă, chiar dacă
ne pune de fapt în pericol!
54. Orbire voită
O mare parte din identitatea noastră
este definită de ceea ce noi credem şi
noi în mod activ căutăm confirmare
pentru ceea ce credem. De fapt,
mergem chiar mai departe: creierele
noastre tratează diferit orice informaţie
care ne-ar provoca acele credinţe dragi
nouă.
55. Orbire voită
Frica de schimbare şi frica de conflict au
acelaşi efect. (cauzează orbirea voită)
56. Orbire voită
Ca fiinţe umane, noi suntem conduşi
puternic de dorinţa de a descoperi şi
proteja relaţii care ne fac să ne simţim
bine cu privire la noi înşine şi care ne
fac să ne simţim în siguranţă. De aceea
ne căsătorim cu persoane ca noi, care
locuiesc în vecinătăţi pline de oameni ca
noi şi care lucrează cu oameni ca noi.
Fiecare din aceste oglinzi ne confimă
valoarea noastră de sine.
57. De ce Orbire voită - Sumar
1. Să ne simţim bine cu privire la noi înşine.
2. Să ne confirme sensul de valoare de sine.
3. Să ne protejeze stima de sine, chiar dacă
suntem răi.
4. Să evităm sentimentele inconfortabile.
5. Ca să nu trebuiască să iei decizii grele.
6. Să credem că suntem buni, valoroşi şi
apreciaţi
7. Să ne confirme că noi deja credem.
8. Să ne simţim în siguranţă şi să evităm
schimbarea sau conflictul.
58.
59.
60.
61. Trei idoli ai inimii
1. Comfortul/Siguranţa
2. Afirmarea/Apobarea
3. Puterea/Controlul
62. Ce putem face
pentru a-i
ajuta pe
oameni să-L
găsească pe
Dumnezeu?
63. Vorbeşte inimii
1. Rogă-te ca Dumnezeu să le deschidă inimile -
Fapte 16:14
2. Rogă-te pentru înţelepciune şi călăuzire
3. Arată-le dragoste şi invită-i în viaţa ta
4. Trăieşte Evanghelia înaintea lor
5. Arată-le că nimeni nu vine la Dumnezeu prin
puterea lor de gândire
6. Încurajează-i să-L caute pe Dumnezeu
7. Pune întrebări
8. Arată-le de ce au nevoie cel mai mult pentru a-
L descoperi pe Dumnezeu
64. Să le arătăm
Căci pe cei pe care i-a cunoscut mai
dinainte El i-a şi hotărât mai dinainte să fie
asemenea chipului Fiului Său, ca Acesta să
fie primul născut dintre mai mulţi fraţi. Şi
pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-
a şi chemat; pe aceia pe care i-a chemat, i-
a şi îndreptăţit; iar pe aceia pe care i-a
îndreptăţit, i-a şi glorificat.
Romani 8:29-30
65. Să le arătăm
În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără
pată înaintea Lui. În dragoste, El ne-a
predestinat pentru înfiere prin Isus Cristos,
după buna plăcere a voii Sale...
Efeseni 1:4-5
66. Să-i încurajăm
Dar dacă de acolo Îl veţi căuta pe Domnul,
Dumnezeul vostru, Îl veţi găsi, dacă Îl veţi
căuta din toată inima voastră şi din tot
sufletul vostru.
Deuteronomul 4:29
67. Să-i încurajăm
…căci Domnul cercetează toate inimile şi
înţelege orice închipuire a gândurilor. Dacă
Îl vei căuta, El Se va lăsa găsit de tine, dar
dacă Îl vei părăsi, El te va lepăda pentru
totdeauna.
1 Cronic 28:9
68. Să-i încurajăm
Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă
veţi căuta din toată inima.
Ieremia 29:13
69. Să-i încurajăm
Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam
de oameni, ca ei să locuiască pe toată
suprafaţa pământului, le-a desemnat mai
dinainte vremurile şi a stabilit hotare
locuinţei lor, pentru ca ei să-L caute pe
Dumnezeu şi, poate, să-L şi găsească, în
timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este
departe de nici unul dintre noi.
Fapte 17:26-27
70. Să-i încurajăm
Nu este nici o deosebire între iudeu şi
grec, deoarece Acelaşi Domn este Domnul
tuturor şi dă cu generozitate tuturor celor
ce-L cheamă, fiindcă „oricine va chema
Numele Domnului va fi mântuit!”
Romani 10:12-13
71. Să-i încurajăm
Şi fără credinţă este imposibil să-I fim
plăcuţi, pentru că oricine se apropie
de El trebuie să creadă că El există şi
că îi răsplăteşte pe cei ce-L caută.
Evrei 11:6
72. Întrebări de folosit
1. Ce înseamnă faptul că tu nu crezi în
Dumnezeu?
2. De ce crezi că nu există Dumnezeu?
3. Dacă nu există Dumnezeu, atunci cum s-a
format universul?
4. Dacă Dumnezeu ar fi real, L-ai dori în viaţa ta?
5. De ce eşti aşa de deranjat atunci când vorbesc
despre Dumnezeu?
73. De ce este nevoie cel mai mult
O inimă smerită şi sinceră
…„Dumnezeu este împotriva celor
mândri, dar celor smeriţi El le dă har.”
Smeriţi-vă înaintea Domnului, iar El vă va
înălţa!
Iacov 4:6, 10
74. O rugăciune smerită
“Dumnezeule, dacă eşti real, vreau să vii
în viaţa mea. Te rog, deschide-mi inima
către Tine şi ajută-mă să Te înţeleg şi să
înţeleg adevărul Tău.”
75. Reectare
Cum ai sumariza motivele pentru care
oamenii refuză să creadă în
Dumnezeu?
Care sunt cele mai bune lucruri pe care
le putem face pentru a-i ajuta pe
oameni să creadă în Dumnezeu?
81. Last Word
Take a hold of
the gospel so
Jesus can take a
hold of you!
82. Last Word
Take a hold of
the gospel so
Jesus can take a
Domnul nu este încet în a-Şi împlini
promisiunea, aşa cum înţeleg unii
hold of you!
încetineala, ci are răbdare cu voi şi nu
doreşte să piară vreunul, ci toţi să ajungă
la pocăinţă.
2 Petru 3:9