Carte drept maritim si legislatie

11,629 views

Published on

0 Comments
12 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
11,629
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
5
Actions
Shares
0
Downloads
0
Comments
0
Likes
12
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Carte drept maritim si legislatie

  1. 1. NOTE DE CURS - DREPT MARITIM SI LEGISLAŢIE NAVALĂ EUGEN NICOLAE OLTEANU DUDU DREPT MARITIM ŞILEGISLAŢIE NAVALĂ NOTE DE CURS E d itu r a N A U T ICA 1 © NEDO 01-2003
  2. 2. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS 2003 Elaborat în conformitate cu programele minime de pregătire şi perfecţionarepentru personalul navigant, cu programele de pregătire în instituţiile despecialitate aprobate de Autoritatea Navală Română pentru examenele deevaluare a competenţei în vederea eliberării brevetelor/certificatelor decapacitate a personalului navigant maritim şi maritim portuar. Toate drepturile rezervate. Nici o parte din acest volum nu poate fi copiată fără permisiunea scrisă a autorilor. Editura NAUTICA, 2003 Str. Mircea cel Bătrân nr.104 8700 Constanţa, România tel.: +40-241-66.47.40 fax: +40-241-61.72.60 e-mail: nautica@imc.ro Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României: POPA, DAN Sisteme digitale / Dan Popa – Constanţa: Nautica, 2002 p. ; cm. Bibliogr. ISBN 973-86026-0-2 2 © NEDO 01-2003
  3. 3. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS 3 © NEDO 01-2003
  4. 4. NOTE DE CURS - DREPT MARITIM SI LEGISLAŢIE NAVALĂ Cuvânt înainte CODUL COMERCIAL ROMÂN cuprinde CARTEA a II-a intitulată „DespreComerţul Maritim şi despre Navigaţiune” şi reglementează aspectele juridice dindomeniul de activitate al transporturilor maritime, prevederi cuprinse, în principal, înart.490 şi care, bineînţeles, se coroborează şi cu alte legi speciale din acest domeniulde activitate. Aşa cum arăta şi Constantin Tonegaru, legislaţia navală română nu este formatădintr-un singur cod, cum au alte ţări, ci este răspândită printr-o mulţime de legi,ordonanţe, hotărâri, ordine, norme metodologice etc., iar acoperirea distanţei în timpdintre norme şi găsirea cu uşurinţă a reglementărilor necesare constituie într-adevăr odilemă, ceea ce ar impune de - lege ferenda - apariţia unui nou cod maritim–fluvialromân, care să reunească toate normele legale în domeniu. Primele lucrări care cuprindeau şi referiri la legislaţia aplicabilă în domeniul navalau fost întocmite de Inspectorii Şefi ai Inspectoratului Navigaţiei Civile şi de personaluldidactic al Institutului de Marină, iar prima culegere de texte legislative referitoare laacest gen de activitate a fost alcătuită în anul 1922 de către avocatul ServiciuluiMaritim Român – S.M.R. Constantin Tonegaru, sub denumirea de “Codul Maritim şiFluvial” care a preluat la rândul său o idee ce şi-a dovedit eficienţa de-a lungulsecolelor de existenţă a comerţului maritim şi navigaţiei, aceea a grupării într-unsingur cod a actelor normative ce reglementează acest domeniu. Munca acestora a fost continuată şi îmbogăţită în următoarele decenii ale secoluluiXX de profesionişti deosebiţi, cum ar fi: Gheorghe Bibicescu, prin suita sa de lucrărireferitoare la comerţul maritim, Manea Constantin şi Tudora Octavie, prin cursurile deDrept Maritim elaborate în cadrul Institutului de Marină “Mircea cel Bătrân” şi relativrecent, de către prestigioşii judecători Marin Voicu, Anton Fuduli şi Maria Veriotti,prin grija cărora au apărut lucrări precum “Convenţii Maritime Internaţionale” şi“Revista Română de Drept Maritim”. Prezentele note de curs vin în sprijinul studenţilor din cadrul instituţiilor deînvăţământ superior şi a Centrelor de perfecţionare a personalului navigant, care au cadisciplină de studiu DREPTUL MARITIM şi LEGISLAŢIA NAVALĂ, grupând şisintetizând, pe tematici bine conturate, necesarul minim de cunoştinţe de legislaţie dindomeniul maritim ce sunt aplicabile în practica de zi cu zi a personalului navigantromân. 4 © NEDO 01-2003
  5. 5. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Având în vedere dinamica schimbărilor legislative şi necesitatea aplicării normelornaţionale şi internaţionale la bordul navelor, prezentele note de curs constituie oiniţiativă salutară în continuarea tradiţiei şi în relevarea aspectelor juridice legate detransportul naval, deoarece marea majoritate a lucrărilor publicate până în prezent înacest domeniu au fost de natură tehnică sau axate mai mult pe aspectele juridice legatede comerţul naval, fără însă a trata din punct de vedere juridic siguranţa navigaţiei peplan naţional şi internaţional, înmatricularea şi radierea navelor, documentele navei,transcrierea constituirii, modificării şi stingerii de drepturi reale asupra navei,drepturile şi obligaţiile personalului navigant, documentele şi atestarea profesională aacestora. Prezentul curs face corp comun cu volumele din seria “Reglementări Interne şiInternaţionale privind Activitatea de Navigaţie Civilă” elaborate de autorii acestuicurs, constituind un instrument modern şi flexibil care să permită un acces facil atâtpentru consultare cât şi pentru actualizare şi care să ofere o importantă sursă deinformare legislativă, pentru întreaga carieră sau activitate, de la debut ca simplucadet, apoi ofiţer şi până la funcţia de Comandant de Lungă Cursă. De asemenea, prezenta lucrare reprezintă o contribuţie la formarea personaluluinavigant român, care să ducă mai departe tradiţia marinei civile comerciale ce nupoate fi concepută fără latura aspectelor legale, precum şi în folosul practicienilor şiteoreticienilor dreptului maritim şi nu în ultimul rând al studenţilor facultăţilormaritime-fluviale sau de drept, punând la dispoziţie instrumentul necesar cunoaşterii şiaplicării legilor maritime naţionale şi internaţionle. Prof. univ. C.L.C. Anton BEZIRIS Decanul Facultăţii de Navigaţie UNIVERSITATEA MARITIMĂ din CONSTANŢA 5 © NEDO 01-2003
  6. 6. NOTE DE CURS - DREPT MARITIM SI LEGISLAŢIE NAVALĂ CUPRINSNICOLAE ...........................................................................................................1DUDU 1EUGEN 1OLTEANU...........................................................................................................1DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ................................................1 NOTE DE CURS................................................................................................12003 2Sisteme digitale / Dan Popa – Constanţa: Nautica, 2002.....................................2Cuvânt înainte......................................................................................................4MODUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT ............................................131.2. NOŢIUNEA DE DREPT ŞI IZVORUL DE DREPT.................................13 1.2.1. Noţiunea de drept, principiile de drept, sistemul de drept şi ramurile de drept..................................................................................13 1.2.2. Norma de drept, structura, clasificarea şi ierarhia normelor de drept.....................................................................................................161.3. RAPORTUL JURIDIC CIVIL: ELEMENTE, CLASIFICARE................17 Raportul juridic civil......................................................................................171.4. ACTUL JURIDIC: CLASIFICARE, MODALITĂŢI................................17 ACTUL JURIDIC CIVIL.................................................17 Clasificarea actelor juridice civile.................................18 Modalităţile actului juridic civil................................211.5. FAPTE JURIDICE ŞI PROBA LOR..........................................................221.6. DREPTUL DE PROPRIETATE ŞI FORMELE LUI.................................271.7. APLICAREA NORMELOR DE DREPT...................................................28Aplicarea normelor de drept..............................................................................28 A. Aplicarea legii în timp.......................................28 B. Aplicarea legii în spaţiu.....................................29MODUL 2. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI ADMINISTRATIV.............................................................................302.1. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE 30TITLUL 1. PRINCIPII GENERALE................................................................30TITLUL 2. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE.........................................................................31 CAPITOLUL 1. Dispoziţii comune..................................................................31CAPITOLUL 2. Drepturile şi libertăţile fundamentale.....................................32CAPITOLUL 3. Îndatoririle fundamentale........................................................382.2. AUTORITĂŢILE PUBLICE......................................................................39CAPITOLUL 1. Parlamentul.............................................................................39 Secţiunea 1. Organizarea şi funcţionarea..............................39Rol şi structură ..................................................................................................39 6 © NEDO 01-2003
  7. 7. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Legiferarea - Categorii de legi .............................................39CAPITOLUL 2. Preşedintele României............................................................40Rolul Preşedintelui ............................................................................................40Numirea Guvernului .........................................................................................40Referendumul.....................................................................................................40CAPITOLUL 3. Guvernul.................................................................................40Rol şi structură ..................................................................................................40Actele Guvernului .............................................................................................40CAPITOLUL 4. Administraţia publică..............................................................41 2.2.1. Administraţia publică centrală de specialitate...........................41Înfiinţarea 41 2.2.2. Autoritatea judecătoreasca.........................................................41 Secţiunea 1. Instanţele judecătoreşti.....................................41 Secţiunea a 2-a. Ministerul Public........................................41Rolul Ministerului Public ..................................................................................412.3. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA MINISTERULUI LUCRĂRILOR PUBLICE, TRANSPORTURILOR ŞI LOCUINŢEI 422.3. ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA AUTORITĂŢII NAVALE ROMÂNE - ANR................................................................................44 CAPITOLUL 1. Organizarea şi atribuţii principale.............................44 CAPITOLUL 2. Atribuţii.....................................................................45 CAPITOLUL 3. Structura organizatorică............................................50MODULUL 3. NOŢIUNI GENERALE DE DREPTUL MUNCII...................513.1. Principii generale ale relaţiilor de muncă...................................................51NOŢIUNI INTRODUCTIVE............................................................................51ACTE NORMATIVE SPECIFICE DREPTULUI MUNCII.............................51IZVOARELE DREPTULUI MUNCII..............................................................51 PARTEA I. Principii generale ale relaţiilor de muncă; Drepturile şi îndatoririle oamenilor muncii – consacrate de CODUL MUNCII......553.1.1. Principii generale privind relaţiile de muncă...........................................553.1.2. Drepturile şi obligaţiile angajatului şi angajatorului................................563.2.Relaţiile de muncă........................................................................................573.2.1. Încheierea şi încetarea contractului individual de îmbarcare. Salarizarea, condiţii de muncă şi viaţă la bordul navei........................................57ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE............57ÎNCETAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE ÎMBARCARE.............59RĂSPUNDEREA DISCIPLINARĂ..................................................................61RĂSPUNDEREA MATERIALĂ......................................................................623.2.2. Drepturi şi obligaţii decurgând din contractul individual de muncă şi contractul colectiv de muncă............................................................63 3.2.3. Timpul de muncă şi odihnă ...................................................................67 7 © NEDO 01-2003
  8. 8. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS3.3.Protecţia muncii şi asigurările sociale..........................................................693.3.1. Normele specifice de protecţia muncii pentru transporturile navale.......703.3.3. Reglementări privind prevenirea şi stingerea incendiilor........................78PARTEA A II-A. DREPT MARITIM...............................................................82MODUL 4. INTRODUCERE ÎN DREPTUL MARITIM.................................824.2. Izvoarele dreptului maritim.........................................................................82MODULUL 5. MIJLOACE DE TRANSPORT PE APĂ.................................855.1. ÎNMATRICULAREA NAVELOR............................................................85 5.1.1. Definiţia şi natura juridică a navei.............................................85 5.1.2. Clasificarea navelor....................................................................86 5.1.3. Evidenta înmatriculării navelor..................................................87 5.1.4. Individualizarea navei................................................................88 5.1.5. Clasa navelor. Rolul şi responsabilitatea societăţilor de clasificare. Inspecţia tehnica a navelor. Controlul şi emiterea certificatelor pentru navele aflate în exploatare, construcţie, reconstrucţie.........................................................................................895.2. Naţionalitatea navelor.................................................................................90 5.2.1. Naţionalitatea navelor. Condiţiile de obţinere şi de pierdere a naţionalităţii. Dreptul navelor de a arbora pavilionul roman. Pavilioane de complezenta....................................................................................90 5.2.2 Transmiterea şi constituirea de drepturi reale asupra navei........915.5. Documentele de bord obligatorii pentru navele sub pavilion român şi străin 92 5.5.1.Certificate şi alte documente a căror existenta la bordul navelor este ceruta prin acte normative interne şi prin convenţii internaţionale, condiţiile în care acestea pot fi obţinute, perioada lor de valabilitate legala, autorităţile emitente..................................................................92 CERTIFICATE ŞI DOCUMENTE CARE TREBUIE SĂ EXISTE ÎN PERMANENŢĂ LA BORDUL NAVELOR......................................925.6. Reţinerea şi sechestrarea ............................................................................975.6.1. Creanţa maritimă......................................................................................97MODUL 6. PERSONALUL NAVIGANT .....................................................1026.1. Echipajul navei .........................................................................................1026.1.1. Definiţia, structura şi ierarhia echipajului navei ...................................1026.2. Documentele personalului navigant .........................................................1066.2.1. Actele naţionale de identitate pentru personalul navigant.....................1066.2.2. Standardele de instruire, confirmarea competenţei şi eliberarea brevetelor/certificatelor de capacitate pentru personalul navigant maritim...............................................................................................1086.2.2.1. Definiţii...............................................................................................1096.2.2.2. Brevete, certificate de capacitate şi atestate........................................1146.2.2.3. Cerinţe de instruire..............................................................................116 8 © NEDO 01-2003
  9. 9. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS6.2.2.4. Principii care guvernează voiajele costiere.........................................1166.2.2.5.Sancţiuni disciplinare sau penale ........................................................1166.2.2.6. Standarde de calitate...........................................................................1186.2.2.7. Standarde medicale, eliberarea şi înregistrarea brevetelor/ certificatelorde capacitate şi a atestatelor.............................................................................1206.2.2.8. Reconfirmarea brevetelor / certificatelor de capacitate......................1216.2.2.9. Standarde privind utilizarea simulatoarelor........................................1236.2.2.10. Responsabilitatea companiilor de navigaţie şi operatorilor de nave.1236.2.2.11. Acordarea dispenselor.......................................................................1246.2.2.12. Instruirea şi evaluarea personalului navigant ...................................1256.2.2.13. Proceduri de control..........................................................................1266.2.2.14. Recunoaşterea brevetelor..................................................................1266.2.2.15. Organizarea serviciului de cart.........................................................1276.2.2.16. Mijloace de comunicaţie...................................................................1286.2.2.17. Dispoziţii finale ................................................................................129MODUL 7. INSTANŢELE MARITIME ŞI FLUVIALE...............................1317.1. Efectuarea cercetărilor la bordul navelor .................................................1317.1.1. Norme speciale de procedura privind efectuarea cercetărilor la bordul navelor ...........................................................................................1317.1.2. Organe de cercetare penala – atribuţii, competente...............................1317.2. Instanţele maritime şi fluviale: competenţa..............................................131 Competenţa teritorială........................................................................131 Competenţa materială........................................................................1327.3. Aplicarea jurisdicţiei penale a României .................................................134la bordul navei..................................................................................................1347.4. Infracţiuni şi contravenţii .........................................................................1357.4.1. Infracţiunea: definiţie, trăsăturile infracţiunii. Cauze care înlătura caracterul penal al faptei................................................................1357.4.2. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apa, şi contra disciplinei şi ordinii la bord, precum şi pentru infracţiunile de serviciu sau în legătură cu serviciul, alte infracţiuni prevăzute în Codul penal şi legi speciale, – săvârşite de personalul navigant al marinei civile........141 I. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apa............141 III. Alte infracţiuni.........................................................141 I. Infracţiuni contra siguranţei navigaţiei pe apă............141 III. Alte infracţiuni.........................................................1437.4.3. Contravenţii: definite, regimul juridic. Stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor în domeniul marinei civile. Reglementari.............144MODUL 8. SIGURANŢA NAVIGAŢIEI .....................................................1508.1. Supravegherea şi controlul navigaţiei civile în porturile..........................150şi în apele naţionale navigabile ale României..................................................1508.1.2. Apele naţionale navigabile. Definiţie.....................................................151 9 © NEDO 01-2003
  10. 10. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS8.1.3. Zona maritima, fluviala şi a altor cai navigabile – definiţie..................1518.1.4. Reglementarea operaţiunilor care se efectuează numai cu nave sub pavilion român ..............................................................................1528.1.5. Regimul operaţiunilor de navigaţie în porturi şi în apele naţionale ......1538.1.6. Implementarea standardelor internaţionale pentru siguranţa navelor, prevenirea poluării şi asigurarea condiţiilor de muncă şi viaţă la bordul navelor maritime (Controlul statului portului – PSC/Controlul statului de pavilion – FSC)....................................1538.1.9. Pilotajul. Regimul juridic al pilotajului în România. Contractul de pilotaj, definiţie, obligaţiile părţilor. Răspunderea pilotului. Servicii excepţionale executate de pilot .....................................................1578.1.10. Remorcajul de port şi mare..................................................................1638.1.11.Scoaterea navelor eşuate şi a epavelor scufundate în apele navigabile naţionale sau internaţionale............................................................1648.1.12. Oprirea de la plecare a navelor. Reţinerea navelor. Reglementari, autoritatea competenta, proceduri..................................................1668.2. Căutare, asistenţă şi salvare......................................................................1678.2.1. Căutare, asistenta şi salvarea persoanelor pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie............................................................................1698.2.2. Căutare, asistenta şi salvarea bunurilor aflate în pericol pe mare. Reglementare, noţiune, definiţie....................................................1698.2.3. Retribuţia pentru asistenta şi salvare, cheltuielile de salvare ..............169Condiţiile pentru recompensă..........................................................................169 Criterii pentru stabilirea recompensei.............................................................1708.3. Incidente şi accidente de navigaţie. Avarii şi expertize ...........................1728.3.2. Abordajul: definiţie, răspunderea pentru producerea abordajului. .......1728.3.3. Avarii rezultate în urma accidentelor de navigaţie; categorii de avarii. 173MODUL 11. PROTECŢIA MEDIULUI........................................................17611.1. Protecţia mediului, noţiune, definiţie, reglementări. Tipuri de poluare..17611.2. Prevenirea poluării. Modalităţi de realizare............................................17911.3. Pregătirea, răspunsul şi cooperarea în caz de poluare.............................18111.4. Răspunderea şi consecinţele juridice ale poluării...................................18311.5. Responsabilităţile comandantului şi ofiţerilor de la bordul navei pentru protecţia mediului marin....................................................................184 11.6. Controlul, constatarea şi sancţionarea cazurilor de poluare......186MODUL 12. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT INTERNAŢIONAL PUBLIC . ..........................................................................................18812.1. Obiectul şi definiţia dreptului internaţional ...........................................188NOŢIUNEA DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC.............................188OBIECTUL DREPTULUI INTERNAŢIONAL PUBLIC..............................18812.5. Dreptul tratatelor ....................................................................................189NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TRATATELE.........................................189 10 © NEDO 01-2003
  11. 11. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS12.5.1. Definiţia, clasificarea şi categoriile de tratate internaţionale ..............190Denumirea şi clasificarea tratatelor..................................................................19012.5.2. Efectele tratatelor internaţionale fata de părţi. Asigurarea executării tratatelor. Durata efectelor tratatelor. Tratatul internaţional şi legea internă.............................................................................................191 Aplicarea tratatelor..........................................................................................191 Forţa obligatorie a tratatelor............................................................................191Neretroactivitatea tratatelor..............................................................................19212.6. Organizaţiile internaţionale ....................................................................19212.6.1. Organizaţii internaţionale cu vocaţie universală. Structura şi funcţiile O.N.U. ...........................................................................................192 Organizaţiile internaţionale.............................................................................192MODUL 13. TERITORIUL ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL ..................19413.1. Teritoriul terestru, fluvial şi maritim al statului: natura juridică, elementele componente ale teritoriului, ............................................194modificările teritoriului, limitele teritoriului ...................................................194(frontierele)......................................................................................................194Regimul juridic al de frontierei de stat ............................................................194 TERITORIUL DE STAT ÎN DREPTUL INTERNAŢIONAL.........194COMPONENTA TERITORIULUI DE STAT................................................19413.2. Regimul juridic al apelor naţionale navigabile ale României.................19813.3. Regimul juridic al apelor interioare, marii teritoriale, zonei contigue, platoului continental şi al marii libere. Prevederile Convenţiei internaţionale asupra dreptului..........................................................198 Mării - Montego Bay, 1982. Trecerea inofensivă...........................................198REGIMUL JURIDIC AL MĂRII TERITORIALE.........................................198 NATURA JURIDICĂ A MĂRII TERITORIALE.........................................198CAPITOLUL 3. Trecerea inofensiva prin marea teritorială (Art. 8-25)..........200 DREPTUL DE TRECERE INOFENSIVĂ (Montego Bay)...........................200 L 17/1990 - Reguli aplicabile tuturor navelor străine........................202 (Art. 8-16).........................................................................................202 JURISDICŢIA STATULUI RIVERAN.........................................................204 LĂŢIMEA MARII TERITORIALE...............................................................205ZONE MARITIME ASUPRA CĂRORA STATELE AU DREPTURI SUVERANE..................................................................................207 ZONA CONTIGUĂ........................................................................................207Zona contiguă a României ..............................................................................208 ZONA ECONOMICA EXCLUSIVA.............................................................208Zona economică exclusivă a României în .......................................................209Marea Neagră ..................................................................................................209ZONE MARITIME NESUPUSE SUVERANITĂŢII SAU DREPTURILOR SUVERANE ALE STATELOR....................................................212 11 © NEDO 01-2003
  12. 12. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS MAREA LIBERĂ...........................................................................................21213.5. Regimul juridic al strâmtorilor internaţionale: principii generale. Regimul juridic al strâmtorilor Marii Negre. Prevederile Convenţiei de la Montreux, 1936 ................................................................................21513.7. Regimul juridic al fluviilor internaţionale: principii generale. Prevederile Convenţiei şi statutului internaţional privind regimul cailor navigabile de interes internaţional, Barcelona, 1921. Regimul juridic al Dunării. Prevederile Convenţiei despre regimul navigaţiei pe Dunăre, Belgrad, 1948 ..................................................................................................21613.8. Formalităţi la sosirea/plecarea din port (pentru nava, echipaj şi pasageri, marfa). Autorităţi care executa controlul la sosirea/plecarea din port. Reglementari interne şi internaţionale. .............................................218Definiţii şi prevederi generale..........................................................................218 A. Definiţii.........................................................................................218 B. Prevederi generale.........................................................................220 C. Tehnici de prelucrare electronică a informaţiilor..........................220 Intrarea, staţionarea şi plecarea navei.............................................................221 A. Dispoziţii generale........................................................................222 B. Conţinutul şi scopul documentelor................................................222 C. Documente la intrare.....................................................................227 D. Documente la plecare....................................................................227MODUL 17. MANAGEMENT PENTRU EXPLOATAREA ÎN SIGURANŢA A NAVELOR ŞI PENTRU PREVENIREA POLUĂRII..................22817.1. Definiţia, obiectivele şi aplicarea managementului pentru exploatarea în siguranţa a navelor şi pentru prevenirea poluării...............................2281. Dispoziţii generale.......................................................................................2282. Definiţii .......................................................................................................22917.2. Prevederi funcţionale pentru sistemul de management al siguranţei conform Codului I.S.M. Politica, responsabilităţi, resurse, planuri pentru operaţiuni, raportare şi analiză, întreţinerea navei, documente, verificare şi certificare.......................................................................23117.3. Procedura privind certificarea companiilor şi a navelor conform Codului I.S.M..................................................................................................23617.4. Eliberarea şi valabilitatea documentului de conformitate (DOC) şi a certificatului de management al siguranţei (S.M.C.), certificare şi verificări.............................................................................................23817.5. Efectuarea auditului în conformitate cu prevederile codului internaţional de management al sigurantei-Codul I.S.M. Pentru exploatarea în siguranţa a navelor şi pentru prevenirea poluării...............................244BIBLIOGRAFIE..............................................................................................247 12 © NEDO 01-2003
  13. 13. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS MODUL 1. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT 1.2. NOŢIUNEA DE DREPT ŞI IZVORUL DE DREPT1.2.1. Noţiunea de drept, principiile de drept, sistemul de drept şi ramurile de drept În sistemul românesc de drept sunt utilizate patru noţiuni de drept şi anumedrept natural, subiectiv, obiectiv şi pozitiv. Dreptul natural reprezintă reguli fundamentale, strâns legate de însăşiraţiunea de a fi a omului şi care au o reprezentare absolută, cum ar fi deexemplu dreptul la viaţă, la onoare, la proprietate. Spre deosebire de dreptul natural, dreptul subiectiv reprezintă aptitudineaunei persoane de a-şi realiza interesul într-un cadru determinat de exemplu:dreptul vânzătorului de a pretinde preţul pe bunul vândut, dreptul proprietaruluide a pretinde chiria. Dreptul obiectiv reprezintă totalitatea normelor juridice existente in toatetimpurile şi toate zonele, de exemplu: Codul lui Napoleon, Codul lui Hamurapi,Constituţia în vigoare în acest moment. Dreptul pozitiv reprezintă o parte din dreptul obiectiv, respectiv acea parte înacţiune din dreptul obiectiv. (ex.: toate normele juridice existente la un anumitmoment dat şi aplicabile pe un anumit teritoriu şi care se află în vigoare) Principiile de drept sunt fie idei generale şi comune tuturor normelor dinsistemul juridic, fie specifice unei singure ramuri de drept. Ele sunt regulifundamentale, întrucât reflectă ceea ce este esenţial şi hotărâtor în sistemuldreptului respectiv. Principiile de drept pot fi formulate direct, în articole delege speciale, ori pot fi deduse pe cale de interpretare. Principiile de bază ale dreptului sunt idei de bază ce se regăsesc înîntreaga legislaţie a ţării. Aceste principii ar putea fi formulate astfel: - principiul democraţiei; - principiul legalităţii; - principiul egalităţii în faţa legii; - principiul separaţiei puterii în stat. Fiind principii ale sistemului de drept, în întregul său, se regăsesc înfiecare ramură de drept însă, fiecare ramură de drept se caracterizează prinanumite principii specifice. Dreptul pozitiv nu funcţionează în mod eterogen ci el crează un sistem bineorganizat şi structurat în diviziuni şi ramuri de drept. Sistemele de drept la nivel general sunt la ora actuală în număr de patru: - Sistemul dreptului continental : dreptul romanist îşi găseşte esenţa în dreptul roman; 13 © NEDO 01-2003
  14. 14. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS - Sistemul dreptului anglo-saxon îşi găseşte esenţa în obiceiurile locale ce funcţionează în Regatul Britanic( Scoţia) în Australia, în zona engleză din Canada şi în SUA (Lousiana) au drept continental european. - Sistemul de drept religios – este un sistem de tip islamic. Sistemul islamic are la baza legii reguli incluse din Coran. - Sistemul dreptului tradiţional ce se află în special pe continentul African În sistemul european sunt două tendinţe, respectiv una de tip francofoncu o lege flexibilă cu posibilitatea de a găsi soluţii dincolo de textul de lege şicea de a doua de tip britanic cu o lege mai imperativă. În România avem Codul Civil din 1864 ce derivă din Codul lui Napoleon,iar Codul Comercial Român nu a fost abrogat de la sfârşitul secolului XVIIIpână în prezent şi care în CARTEA a II-a, ce reprezintă partea a doua a codului,ce tratează „DESPRE COMERŢUL MARITIM ŞI NAVIGAŢIUNE” Sistemul de drept presupune două diviziuni: - Dreptul public - Dreptul privat În cadrul dreptului public există un raport de subordonare între stat şicelelalte subiecte de drept, respectiv persoanele fizice şi juridice. La rândul său dreptul public se divide în mai multe ramuri de drept şianume: Dreptul constituţional – care are ca obiect de studiu principiile ceguvernează organizarea statală, analiza puterilor în stat (puterea legislativă,executivă, judecătorească), drepturile şi îndatoririle fundamentale alecetăţeanului, toate aceste reglementări regăsindu-se în Constituţia statului. Dreptul administrativ – reprezintă o altă ramură a dreptului public şi are caobiect de studiu modul de reglementare al administraţiei publice centrale şilocale, sistemul contravenţional care are incluse acele fapte care prezintă unpericol social mai redus decât infracţiunea, problematica contenciosuluiadministrativ, respectiv dreptul persoanelor de a acţiona împotriva actelor şifaptelor administraţiei publice care-i lezează interesele, etc. Dreptul financiar fiscal – care are ca obiect analiza fondurilor statului,sistemul de taxe şi impozite şi modul de organizare a Curţii de Conturi. Dreptul penal – care are o parte generală ce are ca obiect de studiuinfracţiunea ce reprezintă o faptă săvârşită cu vinovăţie prevăzută de legeapenală şi care prezintă un grad de pericol deosebit prin săvârşirea ei,participanţii la săvârşirea infracţiunilor, precum şi teoria pedepselor iar parteaspecială analizează fiecare infracţiune şi pedeapsa corespunzătoare. 14 © NEDO 01-2003
  15. 15. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Dreptul procesual penal – studiază modul de desfăşurare al proceselorpenale în toate cele trei faze ale sale : faza urmăririi penale, a judecăţii şi aexecutării pedepsei penale. Dreptul internaţional public – are ca obiect de studiu relaţiile ce se stabilescîntre statele autoritare şi folosesc ca instrument de lucru „tratatele” şi„convenţiile internaţionale”. În dreptul privat care aşa cum am arătat este o diviziune a sistemului dedrept de asemenea se regăsesc de asemenea mai multe ramuri de drept carecuprind norme de drept ce reglementează raporturi de egalitate juridică spredeosebire de dreptul public am văzut că sunt de subordonare, În cadruldreptului privat subordonarea este exclusă părţile fiind egale în drepturi şiobligaţii. Ramurile dreptului privat sunt: Dreptul civil – noţiunea de drept civil se confundă cu noţiunea de dreptprivat, cu timpul, odată cu dezvoltarea relaţiilor economice şi sociale anumiteraporturi esenţiale au impus reglementări speciale dense, fapt ce a determinatconstituirea unor ramuri de drept privat speciale. În obiectul de studiu aldreptului civil restrâns se regăsesc : teoria raporturilor juridice civile şi a actuluijuridic civil, teoria persoanelor, analiza dreptului de proprietate şi a celorlaltedrepturi reale, teoria generală a obligaţiilor civile, analiza contractelor speciale,teoria succesiunii. Dreptul comercial – ca ramură a dreptului privat are ca obiect de studiuanaliza faptelor de comerţ, respectiv: teoria comercianţilor (persoane fizice saucomercianţi), analiza fondului de comerţ, instituţia falimentului, teoria generalăa obligaţiilor comerciale, contractele comerciale speciale, analiza titlurilor devaloare. Dreptul familiei - are ca obiect de studiu analiza instituţiei căsătoriei (adivorţului) analiza dreptului la întreţinere, instituţia adopţiei şi a ocrotiriispeciale a minorului etc. Dreptul proprietăţii intelectuale – analizează invenţiile, dreptul de autor,mărcile de fabricaţie. Dreptul transporturilor – analizează contractele de transport(navlosirea) şitoate contractele adiacente operaţiunii de transport (conosamentul). Dreptul asigurărilor – are ca obiect de studiu contractele de asigurare (P&I)mai puţin asigurările sociale. Dreptul procesual civil – procedura civilă care analizează modul dedesfăşurare a procesului civil în cele două faze ale sale de judecată propriu-zisăşi executarea hotărârilor. Noţiunea de civil trebuie privită în sensul larg al echivalentului noţiunii dedrept privat întrucât dreptul procesual civil reglementează modul de desfăşurareal tuturor proceselor de drept privat. 15 © NEDO 01-2003
  16. 16. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Dreptul internaţional privat – are ca obiect de studiu raporturile juridice cese stabilesc între persoane de drept privat, raporturi ce presupun un element deextraneitate. În cazul unui conflict de legi în spaţiul de drept internaţional privatse stabileşte legea naţională aplicabilă. Dreptul comerţului internaţional – studiază în principal analiza raporturiloreconomice între subiecţi de drept privat din state diferite.1.2.2. Norma de drept, structura, clasificarea şi ierarhia normelor de drept Norma de drept sau juridică reprezintă o regulă de conduită generală,obligatorie şi impersonală a cărei aducere la îndeplinire se realizează de bunăvoie sau în ultimă instanţă prin forţa de constrângere a statului. Norma juridicăeste generală pentru că se aplică pentru toate situaţiile care intră sub incidenţasa şi de regulă pe întreg teritoriul unui stat; este obligatorie pentru că conduitape care o presupune trebuie realizată de către destinatarul legii şi esteimpersonală pentru că se aplică tuturor persoanelor sau categoriilor depersoane. Orice normă juridică presupune trei elemente de structură: - Ipoteză – stabileşte condiţiile, împrejurările, categoriile de persoane cărora lise cere o anumită conduită; - Dispoziţie – stabileşte conduita de urmat; - Sancţiune – stabileşte consecinţa nerespectării conduitei pretinse de lege. În funcţie de dispoziţie normele juridice pot fi clasificate în: - Imperative – ce impun o anumită conduită, pot fi la rândul lor onerative, adică impun destinatarului o anumită conduită sau pot fi prohibitive cele care impun abţinerea de la o anumită conduită - Dispozitive – permit părţilor să dispună cu privire la conduita de urmat, această conduită nefiind impusă automat prin lege iar acestea le rândul lor pot fi permisive, respectiv cele care lasă exclusiv la latitudinea părţilor conduita de urmat sau suspensive cele care iniţial lasă la latitudinea părţilor conduita de urmat dar în măsura în care părţile nu aleg o conduită voinţa lor este suplinită de către o lege care impune conduita de urmat. Ierarhia normelor de drept reprezintă forţa actelor normative. Astfel putemspune că întotdeauna un act normativ inferior nu poate şi nu trebuie săcontravină unei legi superioare. Ierarhia actelor normative este următoarea: - Constituţia statului - Legile adoptate de Parlament - Ordonanţele de Guvern care ulterior aprobării de către Parlament devin Legi 16 © NEDO 01-2003
  17. 17. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS - Hotărârile de Guvern date în aplicarea legilor - Ordinele date de miniştr, - Dispoziţiile date de funcţionarii instituţiilor publice - Norme Metodologice de aplicare - Regulamente. Toate acestea au forţă juridică de la data publicării lor în Monitorul Oficialal României sau de la data aducerii la cunoştinţă a actelor administrative. Înunele situaţii legile pot intra în vigoare şi la o dată ulterioară prevăzută în modexpres în lege. 1.3. RAPORTUL JURIDIC CIVIL: ELEMENTE, CLASIFICARE Raportul juridic civil "Raportul juridic civil" este o relaţie socială reglementată de norma dedrept, deci raportul juridic civil este o relaţie socială, patrimonială orinepatrimonială, reglementată de norma de drept civil. Elementele raportului juridic civil - Obiectul raportului juridic civil constă în acţiunile ori inacţiunile la caresunt îndreptăţite părţile ori de care acestea sunt ţinute să le respecte în alţitermeni obiectul raportului juridic civil constă în conduita pe care o pot avea oritrebuie să o aibă părţile; - Subiectele raportului juridic care sunt persoanele fizice şi persoanelejuridice care sunt titularele drepturilor şi obligaţiilor civile; - Conţinutul raportului juridic civil este dat de totalitatea drepturilorsubiective şi a obligaţiilor civile pe care le au părţile; Aceste trei elemente trebuie să fie întrunite cumulativ pentru a fi înprezenţa unui raport juridic civil. 1.4. ACTUL JURIDIC: CLASIFICARE, MODALITĂŢI ACTUL JURIDIC CIVIL Actul juridic civil este o manifestare de voinţă - unilaterală, bilaterală saumultilaterală, săvârşită cu intenţia de a stabili, modifica sau stinge, potrivit 17 © NEDO 01-2003
  18. 18. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSdreptului obiectiv, raporturi juridice, cu condiţia ca de existenţa acestei intenţiisă depindă însăşi producerea efectelor juridice. Clasificarea actelor juridice civile 1. După numărul părţilor - există acte juridice civile unilaterale, bilateraleşi multilaterale; - Este unilateral actul cu o singură parte. - Este bilateral actul juridic civil care reprezintă voinţa concordantă adouă părţi. - Este multilateral actul juridic civil care ia naştere prin acordul de voinţăa trei sau mai multe părţi. 2. După scopul urmărit la încheierea lor, actele civile se împart în: cutitlu oneros şi cu titlu gratuit: - Este cu titlu oneros acel act juridic civil în care, în schimbul folosuluipatrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmăreşte obţinerea altui folospatrimonial. Este un asemenea act contractul de vânzare-cumpărare. - Este cu titlu gratuit acel act juridic civil prin care se procură un folospatrimonial fără a se urmări obţinerea altui folos patrimonial în schimb. Caexemple pot fi menţionate: donaţia, comodatul, împrumutul fără dobândă,mandatul gratuit, depozitul neremunerat, legatul 3. După modul (forma) de încheiere, actele civile se împart în:consensuale, formale (solemne) şi reale; - Sunt solemne sau formale actele pentru validitatea cărora legea cereexpres respectarea unei forme determinate. Astfel de acte sunt testamentul,donaţia ipoteca, căsătoria etc. - Actul consensual este actul juridic civil care se încheie prin acordulpărţilor asupra obiectului, prin simpla lor manifestare de voinţă. - Actul real nu se poate încheia prin simpla manifestare de voinţă, trebuiesă aibă loc şi remiterea materială a lucrului (predarea lui). 4. După rolul voinţei părţilor în stabilirea conţinutului lor actele civile seîmpart în: acte subiective şi acte condiţie; - Actele juridice subiective sunt actele prin care părţile stabilesc, înlimitele dreptului obiectiv, drepturile şi obligaţiile ce alcătuiesc conţinutulraporturilor lor juridice, putând deroga de la reglementarea legală, în afară decazul când ea are caracter imperativ. - Actele juridice condiţii sunt acele acte în care subiectele de drepturi îşimanifestă voinţa ca regulile unei anumite instituţii juridice, aşa cum acesteasunt reglementate în norme de drept, să le devină aplicabile. 5. După în importanţa (ori gravitatea) lor, se disting actele juridice civile:de conservare, de administrare şi de dispoziţie; - Sunt acte de conservare actele săvârşite pentru preîntâmpinareapierderii unui drept subiectiv civil şi nu comportă decât cheltuieli reduse faţă de 18 © NEDO 01-2003
  19. 19. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSvaloarea dreptului păstrat ori salvat, aşa încât nu pot fi vătămătoare, ci, maidegrabă, sunt utile patrimoniului. - Actele de administrare sunt actele prin care se realizează o normalăpunere în valoare a unor bunuri ori patrimonii, deci nu se depăşesc limiteleunor exploatări normale a lor. Nu trebuie confundat actul de administrare cu actul administrativ saucu cel de administraţie. Astfel de acte sunt: închirierea unui bun în anumite condiţii, culegereafructelor, reparaţiile de întreţinere etc. - Actele de dispoziţie sunt acele acte care depăşesc sfera acţiunii deadministrare a patrimoniului, precum şi asumarea unei obligaţii, constituireasau transmiterea unui drept real ori renunţarea la un drept. Pentru încheierea unor astfel de acte, persoana trebuie să aibă deplinăcapacitate de exerciţiu. Sunt acte de dispoziţie, spre exemplu, vânzarea-cumpărarea şi donaţia. 6. După efectele lor, actele civile se împart în: constitutive, translative şideclarative; - Este translativ actul juridic civil care are ca efect strămutarea unui dreptsubiectiv civil dintr-un patrimoniu în alt patrimoniu, deci se creează o situaţiejuridică nouă, fără a lua fiinţă un drept nou. Contractul de vânzare-cumpărare este translativ de proprietate. - Sunt declarative actele juridice civile care au ca efect consolidarea oridefinitivarea unor drepturi subiective preexistente. - Actul constitutiv şi cel declarativ îşi produc efectele numai pentru viitor,pe când actul declarativ produce efecte pentru trecut. Publicităţii imobiliare îi sunt supuse numai actele constitutive şitranslative. 7. După momentul producerii efectelor lor actele civile se împart. în: acteîntre vii şi acte pentru cauză de moarte; - Actele juridice între vii sunt actele în care intenţia părţilor trebuie săproducă efecte încă din timpul vieţii lor, deci nu sunt condiţionate de moarteaautorului ori autorilor lor. Majoritatea actelor sunt intre vii; astfel de acte sunt: vânzarea -cumpărarea, schimbul, locaţiunea, mandatul etc. - Actele pentru cauză de moarte se săvârşesc în considerarea morţiiautorilor lor, deci, îşi produc efectele după moartea autorilor lor. Ele aumenirea, de regulă, să determine, în funcţie de acest eveniment, soartapatrimoniului ori a unor bunuri singulare, aparţinând autorilor lor. Un astfel deact este testamentul. 8. După reglementarea şi denumirea lor legală, se disting actele tipice(numite) şi actele atipice (nenumite); 19 © NEDO 01-2003
  20. 20. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS - Sunt acte tipice (numite) actele care au o reglementare proprie şi odenumire stabilită de lege. Sunt astfel de acte contractele civile şi acteleunilaterale. - Este atipic (nenumit) actul care nu are reglementarea şi denumireaproprii, întrucât părţile pot găsi variate feluri de contracte pentru a îmbrăcaoperaţiile pe care le săvârşesc, fără a fi ţinute să se adapteze neapărat la vreunuldin tipurile de contracte numite. 9. După legătura lor cu modalităţile (termen, condiţie, sarcină), se împart.în: acte pure şi simple şi acte afectate de modalităţi; - Este pur şi simplu actul juridic civil care nu cuprinde o modalitate:termen, condiţie ori sarcină. Unele acte civile sunt incompatibile cumodalităţile este cazul actului de opţiune succesorală (acceptarea ori renunţareala moştenire) ori actul de recunoaştere a filiaţiei. - Este afectat de modalităţi actul juridic civil care cuprinde o modalitateUnele acte civile sunt esenţialmente acte afectate de modalităţi; cităm, în acestsens: contractul de împrumut, contractul de vânzare cu clauză de întreţinere (încare este prezent termenul), contractul de asigurare, contractul de donaţie cusarcină. 10. După raportul dintre ele, actele civile se împart în principale şiaccesorii: - Este principal actul juridic civil care are o existenţă de sine stătătoaresoarta sa nedepinzând de soarta juridică a altui act juridic Majoritatea actelorjuridice este formată din acte principale - Este accesoriu acel act juridic a cărui soartă juridică depinde de soartaaltui act juridic, principal Ca acte accesorii, menţionăm: clauza penală,fideiusiunea (art. 1652 Codul civil), gajul, ipoteca convenţională, arvuna. 11. După legătura cu cauza (scopul), distingem între actele cauzale şicele abstracte; Aici este vorba de acte juridice abstracte, cum sunt: obligaţiile C.E.C.,cambiile sau conosamentele etc. - Este cauzal actul juridic a cărui valabilitate implică analiza cauzei ori ascopului său; dacă scopul lipseşte, este imoral ori ilicit, actul juridic cauzal elovit de nulitate. - Este abstract actul juridic civil care este detaşat de elementul cauză,valabilitatea sa neimplicând analiza acestui element. Astfel de acte sunt cele constatate prin titlurile de valoare, adică prinînscrisuri care încorporează operaţiuni juridice . 12. După modalitatea încheierii lor se disting: actele strict personale şiactele care pot fi încheiate şi prin reprezentare; - Este strict personal actul juridic civil care nu poate fi făcut decâtpersonal, fără a putea fi încheiat prin reprezentare. Este cazul testamentuluiMajoritatea actelor juridice civile este formată din actele ce pot fi încheiate 20 © NEDO 01-2003
  21. 21. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSpersonal, dar pot fi încheiate şi prin reprezentant (mandatar art. 1532 Codulcivil). Constituind excepţia, normele care reglementează actul strict personal suntde strictă interpretare şi aplicare. 13. După conţinutul lor deosebim actele patrimoniale de celenepatrimoniale; - Este patrimonial actul juridic civil care are un conţinut evaluabil înbani. De regulă, sunt asemenea acte cele ce privesc drepturile reale şi decreanţă. Bunăoară, sunt patrimoniale contractele de vânzare-cumpărare, dedonaţie, de împrumut etc. - Este nepatrimonial actul juridic civil care are un conţinut neevaluabil înbani. Spre exemplu, este un act nepatrimonial convenţia (înţelegerea) părinţilorunui copil din afara căsătoriei în sensul ca acesta să ia numele de familie alunuia dintre ei sau numele lor reunite. 14. După modul lor de exercitare, actele civile se împart în: acte cuexecutare dintr-o dată (UNO ICTU) şi acte cu executare succesivă: - Este cu executarea dintr-o dată actul juridic care presupune, pentruexecutarea sa, o singură prestaţie din partea debitorului. Acest tip de act se mainumeşte şi cu executare imediată sau instantanee. - Spre deosebire de primul tip de act, a cărui executare se produce într-unsingur moment; la actul cu executare succesivă, executarea presupune maimulte prestaţii eşalonate în timp, săptămânal, lunar, anual etc. Modalităţile actului juridic civil Prin condiţiile actului juridic civil înţelegem elementele (componentele)din care este alcătuit un asemenea act. Condiţii de fond, esenţiale pentru validitatea unei convenţii care suntprevăzute în art. 948 Codul civil şi anume: a) capacitatea de a contracta; b) consimţământul valabil al părţii ce se obligă; c) un obiect determinat; c) o cauză licită. Termenul ca modalitate a actului civil Este un eveniment, viitor şi sigur ca realizare, până la care este amânatăînceperea sau încetarea exerciţiului drepturilor subiective şi executăriiobligaţiilor civile. Condiţia ca modalitate a actului juridic civil Este un eveniment viitor şi nesigur ca realizare, de care depinde existenţa(naşterea ori desfiinţarea) actului juridic civil. 21 © NEDO 01-2003
  22. 22. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Sarcina ca modalitate a actului juridic civil Este o obligaţie, de a da, a face sau a nu face ceva, impusă de dispunătorgratificatului în actele cu titlu gratuit - liberalităţi. 1.5. FAPTE JURIDICE ŞI PROBA LOR Proba actelor şi faptelor juridice Proba este un mijloc de a dovedi adevărul cu privire la acte sau faptejuridice deci se poate spune că prin probă se înţelege mijlocul juridic destabilire a existenţei unui act sau fapt juridic şi, prin aceasta, a dreptuluisubiectiv civil şi a obligaţiei civile. Cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească. Cumprimul care se adresează justiţiei este reclamantul, înseamnă că lui îi revine,mai întâi, sarcina de a dovedi cele pretinse. Condiţiile de admisibilitate a probei pentru ca aceasta să fie încuviinţatăde instanţă sunt: - să nu, fie oprită de lege, probele care sunt oprite de lege sunt expresprevăzute în aceasta; - să fie verosimilă (să tindă la dovedirea unor fapte credibile); - să fie utilă şi pertinentă (proba e inutilă dovedeşte fapte care nu aulegătură cu actele sau faptele în cauză); - să fie concludentă, adică de natură să conducă la rezolvarea cauzei. Proba cu înscrisuri a) înscrisul autentic este "Actul autentic este acela care s-a făcut cusolemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de afuncţiona în locul unde actul s-a făcut": b) înscrisul sub semnătură privată este acel înscris care este semnat de celori cei de la care provine iar pentru valabilitatea înscrisului sub semnăturăprivată trebuie doar semnătura autorului ori autorilor actului, înscrisului. Operaţiunea de culegere şi prezervare de probe în apărare sau în vedereaformulării reclamaţiei trebuie declanşată imediat ce s-a constatat evenimentul.De aceasta operaţiune şi de rapiditatea cu care se pune în practică, depinde, amputea spune, soarta cazului, în sensul că, dacă nu suntem pregătiţi cu probeputernice reclamaţia noastră poate fi respinsă cu uşurinţă, situaţie în care nu neputem recupera pagubele sau nu integral iar dacă suntem pe poziţia de a neapăra, nu putem contra-argumenta pretenţiile oponenţilor, situaţie care conducede asemenea la pierderi financiare. Este necesar să obţinem şi să prezervăm probe pentru a afla cu exactitate şicât mai repede posibil ce s-a întâmplat, ceea ce ne dă posibilitatea de a neforma cu acurateţe o părere în legătură cu punctele slabe şi punctele tari alecazului nostru. 22 © NEDO 01-2003
  23. 23. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Celeritatea este importantă deoarece probele culese când evenimentul produseste proaspăt în mintea martorilor conferă mai multă valoare şi credibilitaterelatării lor. Cu cât se ajunge mai repede la locul faptei cu atât se pot culegepiese vitale de evidenţă verbală sau fizică cum ar fi înscrisurile din jurnalul debord, aşa numitul “terfelog”, privind conversaţiile cu pilotul în timpul unuieveniment de coliziune. Este necesar să ştim dacă ne situăm pe poziţia de parte care plăteşte sauparte care primeşte contravaloarea pagubei adică cunoaşterea cazului în părţilelui avantajoase şi în cele dezavantajoase care este la fel de vitală ca şicolectarea tuturor detaliilor litigiului şi estimarea cu acurateţe a costurilorprejudiciilor sau reparaţiilor cât mai repede posibil. Conform procedurilor precum şi a practicii şi uzanţelor, toate documentelecare au legătura cu cazul litigios trebuie dezvăluite, indiferent dacă suntfavorabile sau nu. Tipuri de probe: Dintre toate tipurile de probe folosite în activitatea de soluţionare a litigiilormaritime - activitate cu caracter esenţialmente ante-judiciar – importanţa ceamai marcantă o au înscrisurile, fie ele autentice sau sub semnătura privata,proba cu rapoartele experţilor (expertizele), probele materiale directe şiprezumţiile şi indiciile sau faptele conexe care pot dovedi indirect faptulgenerator de drepturi ce este de dovedit (exemplu: dovada întârzierii într-unvoiaj din cauza de forţa majora se poate face printr-un fapt conex cum ar fiblocarea unui canal de trecere pe ruta navei). În activitatea de litigii maritime caracterul de înscrisuri autentice îl au acteleşi documentele pe care căpităniile de port sau alte autorităţi similare de egalăcompetenţă administrativa (autorităţi portuare, consulate) le emit sau leautentifică cu ocazia verificării oficiale a unui eveniment de mare protestat laaceste organe. Dosarul de cercetare încheiat şi emis de către căpitanii sauconsulatele române din străinătate împreuna cu procesul-verbal constatator deîncheiere a cercetării sunt înscrisuri autentice. Protestul de mare (Sea protest) – este o comunicare scrisa făcută decomandantul navei autorităţilor competente (căpităniile de port) spre aconsemna public evenimentele întâmpinate de navă sau marfa de la bordulacesteia, sau cu scopul de a lua atitudine contra părţii care a cauzat sau ar puteacauza o daună navei sau încărcăturii ei. Protestul de mare constituie unul dintredocumentele principale în formularea pretenţiilor faţă de asiguratori. Protestulde mare se depune în termen de 24 de ore de la sosirea navei în primul port deescala după producerea evenimentului. Aceasta promptitudine constituie ogaranţie a sincerităţii comandantului. Depunerea cu întârziere (dacă o permitecăpitănia respectivă) nu scade însă forţa probantă a protestului cu atât mai multcu cât aceasta nu rezultă din simpla consemnare a faptelor de către comandantci mai ales din verificarea lor de către autorităţile competente, ci poate conduce 23 © NEDO 01-2003
  24. 24. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSla pierderea ori dispariţia unor probe pe care autorităţile le-ar putea consemnaîn urma cercetării la faţa locului, situaţie în care comandantul devinerăspunzător pentru pierderea sau dispariţia ori conservarea acestora. În drept,nedepunerea protestului de mare nu poate priva pe armator de a administra înfata justiţiei alte probe, aşa cum existenţa unui protest de mare depus legal şichiar verificat, nu constituie o probă de neînlăturat, putând fi răsturnată, până laproba contrară, cu alte probe, în conformitate cu legile naţionale de procedură.Legislaţia Română prevede obligativitatea depunerii protestului de mare şi estestipulată atât de Codul Comercial Român în Cartea a ÎI-a “Despre comerţulmaritim şi despre navigaţiune” Titlul ÎI „Despre Căpitan” la art. 526, 527, 528,529, cât şi de OG 42/1997 privind transportul naval, art. 43, 44, 45. Protestul de mare era reglementat de Regulamentul de serviciu la BordulNavelor însă prin modificările aduse OG nr.42-1997 prin Legea 412/2002 separe că prevederile din RSB au fost abrogate implicit. Extinderea protestului de mare se poate face la locul şi termenul convenabilcomandantului cu condiţia ca în protestul de mare să se menţioneze rezervareadreptului de extindere. Copii jurnale de bord punte şi maşină din ziua produceriievenimentului – sunt documente ce se anexează la Protestul de mare odată cudepunerea acestuia. În afara de copiile din jurnale din ziua evenimentuluiexistă posibilitatea şi/sau necesitatea ca în anumite situaţii să se prezinte dreptprobe copii ale jurnalelor de bord punte şi/sau maşină pe o perioadă maiîndelungată. Exemplu: în cazul unui eveniment de eşuare care a condus lasalvare, remorcaj într-un port de refugiu, reparaţii definitive ca urmare aavariilor produse de eşuare (caz clasic de avarie generală), se vor prezenta copiiale jurnalelor din momentul producerii evenimentului de eşuare până înmomentul reintrării navei în ruta iniţiala. Documentele care probează buna stare de navigabilitate(seaworthiness)- înscrisuri autentice - Buna stare de navigabilitate a naveieste însuşirea navei de a fi aptă din toate punctele de vedere, să efectuezevoiajul intenţional. În acest sens nava trebuie să posede calităţile tehnice deconstrucţie necesare şi să fie prevăzută cu echipajul reglementar, să fie dotatăcu aparatură şi documentaţia de navigaţie specifice voiajului, să fieaprovizionată cu furniturile, materialele, proviziile şi combustibilul necesarspre a întâmpina riscurile obişnuite de navigaţie ale voiajului intenţional şi aasigura transportarea în bune condiţii a mărfurilor şi/sau pasagerilor. O navăpoate fi în bună stare de navigabilitate pentru un anumit fel de marfă însă nu şipentru alta; poate poseda această calitate într-un anumit stadiu al voiajului şi a opierde în altul. De exemplu: gurile de magazie deschise pe timpul staţionăriinavei în port nu creează în mod necesar o stare de navigabilitate 24 © NEDO 01-2003
  25. 25. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSnecorespunzătoare (unseaworthiness), însă, când nava se afla în marş capacelede magazie trebuie să fie bine închise şi etanşeizate, în caz contrar aceastapierzându-şi buna stare de navigabilitate. Alte exemple de stare denavigabilitate necorespunzătoare: nava de o construcţie specială care are uncomandant nefamiliarizat cu acest tip de navă, a cărui incompetenţă constituieun pericol pentru navă şi încărcătura ei; lipsa unei anumite hărţi sau a unuiaparat de navigaţie, a unei ancore; insuficienţa sau incompetenta echipajului,insuficienţa combustibilului, a proviziilor şi a materialelor; avarierea maşinilora corpului sau a instalaţiilor; stivuirea defectuoasa. Armatorul are obligaţia de aasigura buna stare de navigabilitate a navei la începutul voiajului. Proba releistări de navigabilitate trebuie făcută de partea care reclamă despăgubiri pentrudaunele suferite, armatorul fiind obligat să facă dovada că a depus diligenţacuvenită spre a avea nava în bună stare de navigabilitate. Proba se face deregulă prin certificatul de clasă, certificatul de siguranţă, certificatul denavigabilitate eliberat de societatea de clasificare. În aceasta categorie sunt cuprinse şi toate celelalte certificate, atestatele,permisele, emise de către autorităţile naţionale şi cele străine de exemplu:certificatele de deratizare, certificatele de capacitate profesională pentrumembri de echipaj, certificatul de liberă practică sanitară, certificatele debord liber, certificatele de tonaj şi mai ales certificatul de naţionalitate al navei. Declaraţiile membrilor de echipaj Constituie înscrisuri autentice daca fac parte dintr-un dosar de cercetare-verificare întocmit de căpitănia portului de depunere a protestului de mare saude extindere a acestuia. Declaraţiile obţinute în afara cercetării căpitănieiportului sau a unui consulat român din străinătate sau a unui notariat, rămânînscrisuri simple sub semnătură privată. Rapoartele de expertiza (survey reports) sunt emise de specialişti decalificare recunoscută în specialitatea lor, fie în domeniul tehnic (maşini, corp,instalaţii de nava sau portuare) fie în cel de navigaţie, fie în diverse problemecomerciale legate de mărfuri, navlosiri etc. Dacă expertizele sunt obţinute încadrul verificărilor încheiate de organele portuare, căpitanii, consulate, societăţide clasificare, rapoartele respective constituie înscrisuri autentice. La fel încazul unor expertize judiciare obţinute prin instanţă. Până la pronunţareadefinitivă, raportul de expertiză poate fi combătut printr-o contra-expertiză. Documentele însoţitoare ale transportului de marfă În materie de litigii maritime înscrisurile probatoare constituie o multitudinefoarte variată şi diversă, mai cu seama în ceea ce priveşte litigiile privind marfaşi tranzitarea ei. Cea mai mare parte din materialul probator o constituie 25 © NEDO 01-2003
  26. 26. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSdocumentele însoţitoare ale transportului de marfa care rareori sunt înscrisuriautentice ci documente sub semnătura privata. Ne rezumăm pentru moment la osimpla trecere a lor în revista urmând sa fie examinate funcţional la capitolul delitigii de marfa – lipsuri şi avarii. Contractele de închiriere (charter party) Conosamentele (bills of lading) Diferite documente doveditoare; la faza de încărcare: cargo list, cargomanifest, ordine de îmbarcare (mate’s receipts) , ordinul de livrare (deliveryorder), cargo plan (stowage plan), fişele de încărcare (tally sheets); la faza dedescărcare: fişele de pontaj la descărcare (discharging tally sheets), permiselede sosire/plecare (clearance), rapoartele de descărcare (out-turn reports ofinward cargo) Aceasta enumerare a câtorva dintre înscrisurile fie ele autentice sau subsemnătura privata , uneori simple începuturi de proba scrisa, care se folosesc camijloace de proba în soluţionarea litigiilor maritime nu poate sa constituie olista completa a lor ci o simpla enunţare a tipurilor de probe. Practic vorbind,transportul maritim fiind un ansamblu de operaţiuni comerciale cu caracterinternaţional, tipurile de probe scrise pot fi tot atât de diverse câţi partenerisunt. Un litigiu maritim poate fi diferit ca procedura de soluţionare dupălegislaţia sau după uzurile portuare ale locului unde el se produce. De aceea,modalitatea generala de tratare şi soluţionare a litigiului va avea un caracterpragmatic şi neprogramat cu stricteţe după o metodica fixa sau rigida. - În sfârşit, trebuie arătat ca, în afara contractului de transport sau deînchiriere, fiecare caz special de avarie ce conduce la litigii maritime (salvarea,remorcajul etc.) va avea la baza soluţionării sale, ca mijloc de probăfundamentală, contractul special care guvernează operaţiunea. Proba cu martori Relatarea oficială, făcută de o persoană, în faţa instanţei de judecată, cuprivire la acte sau fapte litigioase, săvârşite în trecut, despre care are cunoştinţăpersonal, se numeşte mărturie. Proba prin mărturisire Recunoaşterea de către o persoană a unui act sau fapt pe care o altăpersoană îşi întemeiază o pretenţie şi care este de natură să producă efectecontra autorului ei, se numeşte mărturisire (recunoaştere). Proba cu interogatoriu Este mijlocul procesual de administrare a probei mărturiei şi estereglementat în art. 218-225 Codul de procedură civilă. 26 © NEDO 01-2003
  27. 27. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Prezumţiile Sunt consecinţele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut, laun fapt necunoscut. Clasificarea prezumţiilor se pot face după autorul lor în: - prezumţiile legale, sunt cele ce reprezintă opera legiuitorului; - prezumţiile simple, sunt acelea stabilite de magistrat (judecător); - prezumţiile absolute, sunt cele ce nu pot fi răsturnate prin probacontrarie, este de asemenea prezumţie: cea a puterii lucrului judecat. - prezumţiile relative: sunt cele ce pot fi răsturnate prin proba contrară, fiemai uşor, fie mai greu, majoritatea prezumţiilor legale e formată din prezumţiilerelative. 1.6. DREPTUL DE PROPRIETATE ŞI FORMELE LUI DREPTUL DE PROPRIETATE Dispoziţiile legale folosesc termenul de proprietate în sensuri deosebite. În sens larg, termenul de proprietate se aplică tuturor drepturilor, deexemplu, proprietatea imobiliară şi proprietatea mobiliară, proprietatea unuiuzufruct, proprietatea unei creanţe şi proprietatea intelectuală sau proprietateaincorporală. În sens restrâns, termenul de proprietate are şi un înţeles propriu, şianume, proprietatea corporală, adică purtând asupra bunurilor corporale, mobileşi imobile, deci proprietatea ca drept real exclusiv, absolut şi perpetuu, cuprecizările ce vor fi făcute. În acest sens, proprietatea este folosită de art. 41 şiart. 135 din Constituţie ori de Codul civil în titlul ÎI intitulat "Despreproprietate". La acest sens ne vom referi în continuare. În art. 480 Cod civil se arată că proprietatea este dreptul ce are cineva dea se bucura şi de a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă înlimitele determinate de lege. Dreptul de proprietate este acel drept real care conferă titularuluidreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei sale, de a-l folosi şide-a dispune de el, în mod exclusiv şi perpetuu, în cadrul şi cu respectareadispoziţiilor legale. Proprietarul are dreptul de a poseda lucrul care formeazăobiectul acestuia. Atributele dreptului de proprietate sunt: - dreptul de a întrebuinţa lucrul potrivit naturii ori destinaţiei lui; - dreptul de a-i culege fructele şi veniturile pe care le poate da; - dreptul de a dispune de lucru, fie prin înstrăinare, fie prin consumare. Formele dreptului de proprietate În raport de titular, proprietatea este publică şi privată. 27 © NEDO 01-2003
  28. 28. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Proprietatea publică este aceea care aparţine statului sau unităţiloradministrativ-teritoriale. Proprietatea privată, este proprietatea care nu este publică şi aparţineparticularilor. Unele bunuri, prin natura lor, nu pot aparţine particularilor, de exemplu,drumurile, danele, cheurile , litoralul, marea teritorială, etc. - Bunurile din domeniul public al statului sunt inalienabile,imprescriptibile. Aceste bunuri nu se pot înstrăina. Bunurile din domeniul privat al statului pot fi concesionate, închiriate saudate în locaţie de gestiune. 1.7. APLICAREA NORMELOR DE DREPT Aplicarea normelor de drept Legea acţionează simultan sub trei aspecte: - o anumită durată perioadă de timp care se numeşte "aplicarea legii întimp"; - pe un anumit teritoriu şi se numeşte "aplicarea legii în spaţiu"; - cu privire la anumite subiecte care sunt destinatarii legii ceea ce senumeşte "aplicarea legii asupra persoanelor (fizice sau juridice)". A. Aplicarea legii în timp - principiul neretroactivităţii legii civile este regula juridică potrivitcăreia o lege civilă se aplică numai situaţiilor ce se ivesc în practică dupăadoptarea ci iar nu şi situaţiilor anterioare trecute Acest principiu se găseşteînscris în art. 15 din Constituţie. Legislativ acest principiu este consacrat expres în chiar art. 1 al Coduluicivil astfel "Legea dispune numai pentru viitor ea n-are putere retroactivă". - retroactivitatea legii civile noi care înseamnă aplicarea legii civile noila situaţii juridice anterioare adoptării ci îşi poate găsi aplicare numai dacă esteconsacrată expres în legea nouă. - ultraactivitatea (supravieţuirea) legii civile vechi care înseamnăaplicarea încă un timp oarecare a legii vechi deşi a intrat în vigoare legea nouăla unele situaţii determinate precizate în legea nouă fiind tot excepţie şisupravieţuirea legii vechi trebuie consacrată expres de lege. - principiul aplicării imediate a legii civile noi este regula de dreptpotrivit căreia de îndată ce a fost adoptată legea nouă se aplică tuturor situaţiilorivite după intrarea ci în vigoare excluzând aplicarea legii vechi. 28 © NEDO 01-2003
  29. 29. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS B. Aplicarea legii în spaţiu Pentru precizarea regulilor şi excepţiilor privind aplicarea legii în spaţiutrebuie să ţinem seama de: - situaţia raporturilor juridice stabilite între subiecte de drept de cetăţenieori naţionalitate română pe teritoriul României, - situaţia raporturilor juridice cu un element de extraneitate - cetăţenienaţionalitate locul încheierii ori executării contractului locul produceriidelictului civil ori consumării efectelor sale etc. C. aplicarea legii asupra persoanelor (fizice sau juridice) Cu privire la aplicarea legii civile asupra persoanelor, legile civile se potîmpărţite în trei categorii: - legi cu vocaţie generală de aplicare, adică, cele aplicabile atâtpersoanelor fizice cât şi persoanelor juridice încadrăm în această categorie spreexemplu Codul civil, comercial sau Penal, Decretul nr. 31/1954 privitor lapersoanele fizice şi persoanele juridice etc.; - legi cu vocaţia aplicării numai persoanelor fizice din această categoriefac parte spre exemplu Codul familiei ori Decretul nr. 212/1974 de ratificare aPactului internaţional privind drepturile civile şi politice ale omului; - legi civile cu vocaţia aplicării numai persoanelor juridice în aceastăcategorie include bunăoară Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţiloreconomice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale sau Legea nr.31/1990 privind societăţile comerciale 29 © NEDO 01-2003
  30. 30. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS MODUL 2. NOŢIUNI GENERALE DE DREPT CONSTITUŢIONAL ŞI ADMINISTRATIV 2.1. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE TITLUL 1. PRINCIPII GENERALE 1.Statul roman-România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şiindivizibil, forma de guvernământ a statului este republica. România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului,drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane,dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate. 2.Suveranitatea naţională aparţine poporului roman, care o exercita prinorganele sale reprezentative şi prin referendum, nici un grup şi nici o persoananu pot exercita suveranitatea în nume propriu. 3.Teritoriul României este inalienabil, respective nu poate face obiectulunei vânzări-cumpărări. Frontierele tarii sunt consfinţite prin lege organica, cu respectareaprincipiilor şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaţional. Încadrul frontierelor statului intră apele naţionale navigabile formate din mareateritorială şi apele interioare navigabile. Nava care arborează pavilionul roman este considerată ca făcând parte dinteritoriul statului român. Teritoriul este organizat, sub aspect administrativ, în comune, oraşe şijudeţe. În condiţiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii. 4. Unitatea poporului şi egalitatea intre cetăţeni - România este patriacomuna şi indivizibila a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire de rasa, denaţionalitate, de origine etnica, de limba, de religie, de sex, de opinie, deapartenenţa politica, de avere sau de origine sociala. 5. Cetăţenia română se dobândeşte, se păstrează sau se pierde în condiţiileprevăzute de legea organica. Cetăţenia romana nu poate fi retrasa aceluia care adobândit-o prin naştere, decât la cererea cetăţeanului. 6. Dreptul la identitate - statul recunoaşte şi garantează persoaneloraparţinând minorităţilor naţionale dreptul la păstrarea, la dezvoltarea şi laexprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase. La bordulnavelor nu de puţine ori se întâmplă să avem astfel de situaţii iar navigatoriitrebui să aceste persoane aparţinând minorităţilor. Măsurile de protecţie luate de stat pentru păstrarea, dezvoltarea şiexprimarea identităţii persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale trebuie sa 30 © NEDO 01-2003
  31. 31. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURSfie conforme cu principiile de egalitate şi de nediscriminare în raport cu ceilalţicetăţeni români. 7. Sindicatele - se constituie şi îşi desfăşoară activitatea potrivit cu statutelelor, în condiţiile legii. Ele contribuie la apărarea drepturilor şi la promovareaintereselor profesionale, economice şi sociale ale salariaţilor. Personalulnavigant are deschisă calea pentru a se constitui în sindicate pentru a-şi apăradrepturile. 8. Relaţii internaţionale - România întreţine şi dezvoltă relaţii paşnice cutoate statele şi, în acest cadru, relaţii de buna vecinătate, întemeiate peprincipiile şi normele general admise ale dreptului internaţional. 9. Dreptul internaţional şi dreptul intern - Statul român se obligă săîndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile ce-i revin din tratatele lacare este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte dindreptul intern. Astfel, personalul navigant român beneficiază de drepturile stabilite înconvenţiile şi tratatele la care România a aderat şi trebuie să respecte obligaţiileprevăzute în acestea. 10. Simboluri naţionale Drapelul României este tricolor; culorile sunt aşezate vertical, în ordineaurmătoare începând de la lance: albastru, galben, roşu. Ziua naţională a României este 1 Decembrie. Imnul naţional al României este "Deşteaptă-te române". Stema ţării şi sigiliul statului sunt stabilite prin legi organice. 11 Limba oficială - în România, limba oficială este limba română. 12. Capitala - Capitala României este municipiul Bucureşti. TITLUL 2. DREPTURILE, LIBERTĂŢILE ŞI ÎNDATORIRILE FUNDAMENTALE CAPITOLUL 1. Dispoziţii comune Se aplică tuturor cetăţenilor români. 15. Universalitatea - cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţileconsacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute deacestea. Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale mai favorabile. De exemplu o lege intra în vigoare de la data publicării acesteia înMonitorul Oficial al României ori la o dată ulterioara prevăzută în mod expresîn lege. În situaţia legii penale dacă o infracţiune se săvârşeşte când pedeapsaera mai mica şi până la condamnarea definitiva legea se modifică şi se măreştepedeapsa, aceasta va rămânea cea de la data săvârşirii infracţiunii iar dacă legeanouă prevede o pedeapsă mai mică atunci se va aplica legea nouă. 31 © NEDO 01-2003
  32. 32. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS 16. Egalitatea în drepturi – a cetăţenilor în fata legii şi a autorităţilorpublice, fără privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege. Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate depersoanele care au numai cetăţenia romana şi domiciliul în tara. 17. Cetăţenii romani în străinătate - se bucura de protecţia statului romanşi trebuie sa-şi îndeplinească obligaţiile, cu excepţia acelor ce nu suntcompatibile cu absenta lor din tara1 (ex. părăsirea ţării fără efectuareaformalităţilor legale, pentru sustragerea de la răspunderea penală). 19. Extrădarea şi expulzarea - Cetăţeanul roman nu poate fi extrădat sauexpulzat din România. Cetăţenii străini şi apatrizii pot fi extrădaţi numai în baza unei convenţiiinternaţionale sau în condiţii de reciprocitate. Expulzarea sau extrădarea sehotărăşte de justiţie. Condiţiile extrădării şi expulzării se aplică şi la bordul unei nave pentrupersonalul navigant. 20. Tratatele internaţionale privind drepturile omului Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vorfi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a DrepturilorOmului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte. Dacă există neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturilefundamentale ale omului la care România este parte şi legile interne, auprioritate reglementările internaţionale. 21. Accesul liber la justiţie – orice persoană se poate adresa justiţiei pentruapărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Nici o lege nupoate îngrădi exercitarea acestui drept. CAPITOLUL 2. Drepturile şi libertăţile fundamentale 22. Dreptul la viaţă şi la integritatea fizică şi psihică ale persoanei suntgarantate. Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsă sau detratament inuman ori degradant. Pedeapsa cu moartea este interzisă. 23. Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sunt inviolabile. Percheziţionarea, reţinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numaiîn cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. 1 A se vedea si Legea nr. 156 din 26 iulie 2000 privind protecţia cetăţenilor români carelucrează în străinătate, Publicată în Monitorul Oficial cu numărul 364 din data de 4 august 2000 32 © NEDO 01-2003
  33. 33. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Reţinerea nu poate depăşi 24 de ore. Arestarea se face în temeiul unui mandat emis de magistrat, pentru o duratade cel mult 30 de zile. Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plângejudecătorului, care este obligat sa se pronunţe prin hotărâre motivata.Prelungirea arestării se aproba numai de instanţa de judecata. Celui reţinut sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţa, în limba pe care oînţelege, motivele reţinerii sau ale arestării, iar învinuirea, în cel mai scurttermen; învinuirea se aduce la cunoştinţa numai în prezenta unui avocat, alessau numit din oficiu. Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestormasuri au dispărut. Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa în libertateprovizorie, sub control judiciar sau pe cauţiune. Pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătoreşti de condamnare,persoana este considerata nevinovata. Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decât în condiţiile şi întemeiul legii. 24. Dreptul la apărare - este garantat. În tot cursul procesului, părţile au dreptul sa fie asistate de un avocat, alessau numit din oficiu. 25. Libera circulaţie - în tara şi în străinătate, este garantat. Legeastabileşte condiţiile exercitării acestui drept. Fiecărui cetăţean îi este asigurat dreptul de a-şi stabili domiciliul saureşedinţa în orice localitate din tara, de a emigra, precum şi de a reveni în tara. 26. Viaţa intimă, familiala şi privată – este respectată şi ocrotită deautorităţile publice. Persoana fizica are dreptul sa dispună de ea însăşi, daca nu încălcadrepturile şi libertăţile altora, ordinea publica sau bunele moravuri. 27: Inviolabilitatea domiciliului - şi a reşedinţei. Nimeni nu poate pătrundesau rămâne în domiciliul ori în reşedinţa unei persoane fără învoirea acesteia. De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege în următoarelesituaţii: a) pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei hotărârijudecătoreşti; b) pentru înlăturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica saubunurile unei persoane; c) pentru apărarea siguranţei naţionale sau a ordinii publice; d) pentru prevenirea răspândirii unei epidemii. Percheziţiile pot fi ordonate exclusiv de magistrat şi pot fi efectuate numai înformele prevăzute de lege. Percheziţiile în timpul nopţii sunt interzise, afara de cazul delictului flagrant. 33 © NEDO 01-2003
  34. 34. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS 28. Secretul corespondenţei - scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteripoştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte mijloace legale decomunicare este inviolabil. 29. Libertatea conştiinţei - gândirii şi a opiniilor, precum şi libertateacredinţelor religioase nu pot fi îngrădite sub nici o forma. Nimeni nu poate ficonstrâns sa adopte o opinie ori sa adere la o credinţa religioasa, contrareconvingerilor sale. Libertatea conştiinţei este garantata; ea trebuie sa se manifeste în spirit detoleranta şi de respect reciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, încondiţiile legii. În relaţiile dintre culte sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiunide învrăjbire religioasa. Cultele religioase sunt autonome fata de stat şi se bucura de sprijinulacestuia, inclusiv prin înlesnirea asistentei religioase în armata, în spitale, înpenitenciare, în azil şi în orfelinate. Părinţii sau tutorii au dreptul de a asigura, potrivit propriilor convingeri,educaţia copiilor minori a căror răspundere le revine. 30. Libertatea de exprimare - a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şilibertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prinsunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisa. Libertatea presei implica şi libertatea de aînfiinţa publicaţii. Nici o publicaţie nu poate fi suprimata. Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masa obligaţia de a facepublica sursa finanţării. Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea,onoarea, viata particulara a persoanei şi nici dreptul la propria imagine. Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război deagresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea ladiscriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şimanifestările obscene, contrare bunelor moravuri. Răspunderea civila pentru informaţia sau pentru creaţia adusa la cunoştinţapublica revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatoruluimanifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului deradio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presa se stabilesc prinlege. 31. Dreptul la informaţie - al persoanei de a avea acces la orice informaţiede interes public nu poate fi îngrădit. Autorităţile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate saasigure informarea corecta a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupraproblemelor de interes personal. Dreptul la informaţie nu trebuie sa prejudicieze masurile de protecţie atinerilor sau siguranţa naţionala. 34 © NEDO 01-2003
  35. 35. DREPT MARITIM ŞI LEGISLAŢIE NAVALĂ - NOTE DE CURS Mijloacele de informare în masa, publice şi private, sunt obligate sa asigureinformarea corecta a opiniei publice. Serviciile publice de radio şi de televiziune sunt autonome. Ele trebuie sagaranteze grupurilor sociale şi politice importante exercitarea dreptului laantena. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţiilor se reglementează prin lege organica. 32. Dreptul la învăţătură - este asigurat prin învăţământ generalobligatoriu, prin învăţământul liceal şi prin cel profesional, prin învăţământulsuperior, precum şi prin alte forme de instrucţie şi de perfecţionare. Învăţământul de toate gradele se desfăşoară în limba romana. În condiţiilelegii, învăţământul se poate desfăşura şi intr-o limba de circulaţieinternaţionala. Dreptul persoanelor aparţinând minoritarilor naţionale de a învăţa limba lormaterna şi dreptul de a putea fi instruite în aceasta limba sunt garantate;modalităţile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. Învăţământul de stat este gratuit, potrivit legii. Instituţiile de învăţământ,inclusiv cele particulare, se înfiinţează şi îşi desfăşoară activitatea în condiţiilelegii. Autonomia universala este garantata. Statul asigura libertatea învăţământuluireligios, potrivit cerinţelor specifice fiecărui cult. În şcolile de stat,învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege. 33. Dreptul la ocrotirea sănătăţii - este garantat. Statul este obligat sa iamasuri pentru asigurarea igienei şi a sănătăţi publice. Organizarea asistentei medicale şi a sistemului de asigurări sociale pentruboală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilormedicale şi a activităţilor paramedicale, precum şi alte măsuri de protecţie asănătăţii fizice şi mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii. 34. Dreptul de vot - cetăţenii au drept de vot de la vârsta de 18 ani,împliniţi pana în ziua alegerilor inclusiv. Nu au drept de vot debilii sau alienaţii mintal, puşi sub interdicţie, şi nicipersoanele condamnate, prin hotărâre judecătoreasca definitiva, la pierdereadrepturilor electorale. 35. Dreptul de a fi ales – îl au cetăţenii cu drept de vot care îndeplinesccondiţiile prevăzute în articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisaasocierea în partide politice, potrivit articolului 37 alineatul (3). Candidaţii trebuie sa fi împlinit, pana în ziua alegerilor inclusiv, vârsta decel puţin 23 de ani, pentru a fi aleşi în Camera Deputaţilor sau în organelelocale, şi vârsta de cel puţin 35 de ani, pentru a fi aleşi în Senat sau în funcţiade Preşedinte al României. 36. Libertatea întrunirilor - mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sauorice alte întruniri sunt libere şi se pot organiza şi desfăşura numai în modpaşnic, fără nici un fel de arme. 35 © NEDO 01-2003

×