SlideShare a Scribd company logo

087 -dreptul_mass-media

E
exodumuser
1 of 105
Download to read offline
1 
MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA 
UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA 
FACULTATEA DE DREPT 
NOTE DE CURS 
DREPTUL MASS-MEDIA 
(Ciclul I) 
AUTOR: 
Victoria Mihalaș 
mg. în drept, lector. univ. 
Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public 
din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10 
Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM 
la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5 
Aprobat la ședința Senatului USEM 
din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9 
CHIŞINĂU – 2013
2 
TEMA 1. Consideraţii generale privind dreptul mass-media 
1. Obiectul de studiu şi sarcinile cursului „Dreptul mass-media”. 
2. Reglementarea juridică a mass-media. 
3. Izvoarele de drept în reglementarea mass-media. 
4. Aspecte constituţionale fundamentale privind mass-media. 
1. Obiectul de studiu şi sarcinile cursului „Dreptul mass-media”. 
Relațiile sociale sunt într-o continuă evoluție, astfel apar noi relații sociale care 
trebuiesc reglementate de lege. Unele din ele se încandrează în obiectul ramurilor de drept 
existente, devenind reglementate fie prin modificarea unor acte normative din domeniu, fie 
prin adoptarea unui act normativ nou, iar altele, pentru că reprezintă o categorie de relaţii 
sociale distinctă, necesită adoptarea unui cadru normativ complex și complet. În felul acesta 
se creează noi ramuri de drept. De altfel, criteriile principale de deosebire a ramurilor de drept 
îl reprezintă obiectul și metoda de reglementare. Trebuie să evidențiem că nu crearea oficială 
a unei ramuri noi de drept este premisa pentru apariția unui obiect distinct de reglementare, ci 
anume aceste relații care au trăsături comune, ce reprezintă o categorie distinctă și care 
necesită o reglementare amplă, sunt premisa pentru apariția unei noi ramuri de drept, aceste 
relaţii reprezentînd obiectul de reglementare al ramurii de drept respective. 
Cît privește dreptul mass-media, ca premisă pentru apariția acestei ramuri de drept a 
fost dezvoltarea progresivă a societății informaționale în ultimele decenii, iar relațiile din 
cadrul acestui domeniu presupunînd necesitatea de a fi reglementate, acestea reprezentînd 
obiectul de reglementare a dreptului informațional. 
O condiție-cheie pentru democratizarea continuă a societății, participarea cetățenilor la 
guvernare și eficientizarea activității administrației publice, pentru prevenirea și combaterea 
corupției o constituie realizarea consecventă a liberului acces la informaţiile oficiale, 
transparența instituțională/decizioanală a autorităților și instituțiilor publice, promovarea 
reformelor revine monitorizării permanente a implimentării legislației. 
În ultimii zece ani, mai multe țări au elaborat legi cu privire la liberul acces la 
informații, printre acestea numărându-se Fiji, Japonia, Mexic, Africa de Sud, Coreea de Sud, 
Thailanda, Trinidad – Tobago, Marea Britanie, precum și majoritatea țărilor din Europa
Centrală și de Est. Aceste țări s-au alăturat astfel unor state precum Suedia, SUA, Finlanda, 
Olanda, Australia și Canada, care promulgaseră asemenea legi cu mai mult timp în urmă. 
Dreptul mass-media guvernează exercitarea acestor activităţi. El ţine cont cu precădere 
de nivelul tehnicilor, de folosirea acestora, de constrangerile economice şi de aşteptările 
publicului. Se referă mai ales la statutul întreprinderilor şi al personalului, la regimul de 
responsabilitate sau statutul conţinutului, la drepturile de autor şi drepturile conexe. 
Dreptul mass-media era, pînă de curînd, de natură esenţialmente naţională, adică 
rezultatul şi reflectarea diversităţii de forme de organizare politică, de culturi şi de tradiţii 
juridice. De acum înainte, el nu mai poate fi perceput în acest unic sens, nemaiputîndu-şi 
păstra o singură dimensiune. Informaţia şi programele circula în prezent dincolo de frontiere, 
lucru ce se petrecea chiar cu mult timp inainte de aparitia internetului. O minimă armonizare a 
legislaţiilor naţionale pare, prin urmare, indispensabila, data fiind lipsa unui veritabil drept 
international al mass-media, constitutiv si caracteristic unei reale societati sau organizari 
internationale. Dar, o asemenea organizare nu exista încă sau este foarte limitată la nivel 
mondial şi chiar regional european. 
Dreptul mass-media se defineste mai curand prin obiectul sau decat prin natura 
regulilor sale. El apare, în conţinut, ca fiind un element constitutiv şi caracteristic esenţial al 
unui sistem politic. 
2. Reglementarea juridică a mass-media. 
Pentru ca dreptul mass-media se defineşte şi se caracterizează în special prin obiectul 
sau, trebuie ca mai intîi sa-l precizam. Este greu sa observam o reala specificitate juridica in 
ceea ce-l priveste, lucru care l-ar putea transforma intr-o ramura autonoma a dreptului, asa 
cum sunt, de exemplu, dreptul muncii, dreptul penal sau dreptul fiscal. 
Obiectul dreptului mass-media Daca, dincolo de o simpla enumerare (presa, radio, 
televiziune, cinematograf, publicitate, afise, internet, multimedia etc.), se incearca 
identificarea, determinarea sau delimitarea obiectului ori a campului de aplicare al dreptului 
mass-media, criteriul cel mai pertinent este, incontestabil, cel de publicare , oricat de imprecis 
si de nesigur ar fi el. 
Indiferent de tehnicile sau suporturile de comunicare utilizate, publicarea publicitate 
sau punere la dispozitia publicului constituie elementul sau criteriul determinant. 
Comunicarea publica, la care se aplica dreptul mass-media, se distinge de schimburile, 
corespon denta sau conversatiile cu caracter personal ori privat. Mai mult decat prin 
continutul ei, informarea sau comunicarea publica, obiectul dreptului mass-media, se 
3
caracterizeaza prin numarul si caracterul nedefinit al destinatarilor mesajului, prin natura 
deschisa ori larg accesibila a modului si locului ei de difuzare sau de receptare, 
Se observa totusi ca, în funcţie de sursele sau de elementele de reglementare, noţiunea 
de publicare nu este întotdeauna înţeleasa in acelasi fel. Acesta este, printre altele, unul dintre 
motivele pentru care nu se poate spune ca exista un veritabil drept al mass-media. 
Dreptul mass-media este partial constituit din reguli specifice (statutul intreprinderilor 
4 
de presa sau de comunicare audiovizuala, statutul ziaristilor, regimul de responsabilitate). 
El este constituit din adaptarea sau, pur si simplu, din aplicarea, în acest domeniu de 
activitate, a regulilor de drept comun, preluate din diverse ramuri clasice ale dreptului (public 
si privat). 
Dreptul mass-media apare in prezent ca o disciplina interdependenta, loc de intalnire a 
regulilor multiple şi variate, împrumutate din ramuri şi discipline juridice variate. Mai mult 
decat particularităţile naturii ori conţinutului regulilor aplicabile, campul de aplicare sau 
obiectul lor explică şi justifică astazi specializarea în materie, în aşteptarea elaborării unui 
veritabil drept al mass-media, daca nu autonom, cel putin coerent. 
3. Izvoarele de drept în reglementarea mass-media. 
Prin izvor de drept se înţelege actul juridic cu valoare normativă în care sunt cuprinse 
regulile de drept. 
Cea mai important sursă pentru dezvoltarea dreptului mass-media constituie 
Declarația Universală a Drepturilor Omului care a proclamat democrația și libertatea ca 
idealuri comune, spre care trebuie să tindă orice societate modernă. Prin art.19, Declarația 
obligă statele aderente să garanteze fiecărui individ “dreptul la libertatea de opinie și de 
exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale și acela de a căuta, 
de a primi și de a răspândi, fără considerații de frontier, informații și idei prin orice mijloc de 
exprimare.” 
Prin prisma art.4 din Constituția Republicii Moldova, normele Declarației au devenit 
obligatorii pentru autoritățile de stat, demnitari și funcţionari publici. Statul şi-a asumat 
responsabilitatea de a nu atenta la drepturile și libertățile consfințite în Declarație, de a apăra 
persoana de eventualele abuzuri ale reprezentanților săi, desemnați la guvernare. 
Un om poate fi cu adevărat liber atunci când, după Franklin Roosevelt, dispune de: 
Libertatea cuvântului, Libertatea conștiinței, Libertatea de privațiunile material, Libertatea de 
povara fricii.
Libertatea poate fi obținută dacă omul este informat și își cunoaște drepturile și 
5 
libertățile, căile de obținere ale lor. 
Legea Supremă a Republicii Moldova a stabilit un nou cadru constituțional în 
domeniul drepturilor omului, în general, și în domeniul libertăților mass-media și accesului la 
informție, în special. Constituanta legislativă a corelat normele constituționale în acest 
domeniu atât cu transformările democratice survenite în societate, cât și cu exigențele 
tratatelor internaționale la care Republica Moldova a devenit parte. Astfel, art. 32-34 din 
Constituție referitoare la libertatea opiniei și a exprimării, libertatea creației și dreptul la 
informație au fost corelate cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum 
și cu art.19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care erau în 
vigoare pentru Republica Moldova la momentul adoptării Constituției. 
Modelul democratic de guvernare a societății presupune încrederea deplină a societății 
civile față de acțiunile guvernanților. În acest scop este necesar ca instituțiile publice să 
funcționeze în condiții de transparență, cetățenii să aibă acces liber la informațiile pe care 
acestea le dețin. Asumându-și acestea obligații, statul are o responsabilitate deosebită față de 
membrii societății pentru îndeplinirea lor. 
Abordarea dreptului la informație prin prisma principiilor democratice și pluralismului 
a generat discuții în societate, soldate cu litigii judiciare. În aceste discuții controversate, pe de 
o parte, au fost implicate societatea civilă și mijloacele de informare în masă, iar pe de altă 
parte, autoritățile publice abilitate cu dreptul de a supune aceste libertăți reglementării 
normative. La anumite etape, în aceste litigii sociale a fost implicată Curtea Constituțională a 
Republicii Moldova, ca garant al constituționalității actelor normative adoptate și al 
respectării drepturilor și libertăților fundamentale. 
Curtea Constituțională a definit noi drepturi fundamentale, care rezultă din dreptul la 
informație: 
- dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect și clar asupra măsurilor 
preconizate sau luate de autoritățile publice; 
- accesul liber la sursele de informație politică, științifico-tehnică, socială, culturală. 
- dreptul de a recepționa personal și în condiții bune emisiunile radiofonice și 
televizate. 
Au fost formulate și obligațiile constituționale ale statului în acest domeniu: 
- asigurarea de către autoritățile publice a cadrului juridic necesar pentru difuzarea 
liberă și amplă a informației de orice natură;
- asigurarea informării corecte a cetățenilor asupra treburilor publice și problemelor 
6 
de interes personal; 
- favorizarea pluralismului în mass-media de stat și private prin obligarea acestora de 
a exercita informarea corectă a opiniei publice. 
Totalitatea reglementărilor relațiilor din domeniul informațional arată încă odată spre 
existența unui obiect distinct de reglementare, și anume: 
- Constituția RM art. 4, 5, 23, 30, 32, 33, 34, 40, 52, 54, 55, 117; 
- Legea privind accesul la informație nr. 982, adoptată la 11.05.2000 
- Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care RM a aderat 1990, art. 1, 19, 29 
- Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în 
vigoare pentru RM din 1993, art. 15, 16, 18; 
- Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în vigoare pentru RM 
din 1993, art. 19, 20, 21; 
- Convenția Internațională cu privire la Drepturile Copilului, în vigoare pentru RM 
din 25.02.1993, art. 13, 15, 16, 17, 29; 
- Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, 
în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, art.2, 5; 
- Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în 
vigoare pentru RM din 1 februarie 1998, art. 6, art.8, art. 10, art. 11, art. 14, art. 34, art. 35, 
art. 36, art. 37, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 52 
- Mai multe recomandări ale Consiliului Europei către Statele membre; 
- Hotărâri ale Parlamentului în domeniu și alte acte normative adoptate în domeniu. 
În ultimul timp, un subdomeniu al dreptului informațional, care este internetul, 
prezintă în ultimul timp mai multe probleme și indică spre mai multe lacune și lipse de 
reglementare. 
Ținând cont de natura mondială a internetului, este o mare necesitate de racordare a 
dreptului național cu cel comparat, precum și cu dreptul internațional. 
4. Aspecte constituţionale fundamentale privind mass-media 
Constitutia Republicii Moldova garanteaza oricarei persoane libertatea constiintei, 
gindirii si creatiei, precum si libertatea de a-si exprima in public opiniile si optiunile sale 
politice, spirituale, confesionale etc. (art. 31, 32, 33). Or, libertatea de exprimare nu poate fi 
realizata fara garantarea dreptului la informatie, considerat de actele internationale cu privire 
la drepturile omului ca un component esential al libertatii de exprimare.

Recommended

123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-id
123867605 curs-mari-sisteme-de-drept-contemporan-idexodumuser
 
Drept constitutional
Drept constitutional Drept constitutional
Drept constitutional exodumuser
 
095 -dreptul_politienesc
095  -dreptul_politienesc 095  -dreptul_politienesc
095 -dreptul_politienesc exodumuser
 
F 1 n16_teoria_generala_a_dreptului_ioan_mircea_zarie
F 1 n16_teoria_generala_a_dreptului_ioan_mircea_zarieF 1 n16_teoria_generala_a_dreptului_ioan_mircea_zarie
F 1 n16_teoria_generala_a_dreptului_ioan_mircea_zarieexodumuser
 
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statului
57308315 teoria-generala-a-dreptului-si-statuluiexodumuser
 
008 -istoria_dreptului_romanesc
008  -istoria_dreptului_romanesc 008  -istoria_dreptului_romanesc
008 -istoria_dreptului_romanesc exodumuser
 

More Related Content

What's hot

Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iiDrept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iibc82gad
 
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iDrept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iexodumuser
 
74996097 curs-drept-urban-is-tic
74996097 curs-drept-urban-is-tic74996097 curs-drept-urban-is-tic
74996097 curs-drept-urban-is-ticexodumuser
 
81345677 etica-juridica
81345677 etica-juridica81345677 etica-juridica
81345677 etica-juridicaexodumuser
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiIlie Nicu
 
123681161 reghini-suport-de-curs
123681161 reghini-suport-de-curs123681161 reghini-suport-de-curs
123681161 reghini-suport-de-cursexodumuser
 
Sociologie Juridică
Sociologie JuridicăSociologie Juridică
Sociologie Juridicăexodumuser
 
44 - drept - drept civil idd
   44 - drept - drept civil idd   44 - drept - drept civil idd
44 - drept - drept civil iddSebicc TumTum
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivDrept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivbc82gad
 
Urbanism suport-de-curs-2012
Urbanism suport-de-curs-2012Urbanism suport-de-curs-2012
Urbanism suport-de-curs-2012exodumuser
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueexodumuser
 
025 -dreptul_contraventional
025  -dreptul_contraventional 025  -dreptul_contraventional
025 -dreptul_contraventional exodumuser
 
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului 7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului exodumuser
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionalaexodumuser
 
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridicaexodumuser
 
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului  216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului exodumuser
 
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie Conduita etica si deontologia profesionala in justitie
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie exodumuser
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penalexodumuser
 
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 paginiLiviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 paginiexodumuser
 

What's hot (20)

Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea iiDrept constitutional si institutii politice unitatea ii
Drept constitutional si institutii politice unitatea ii
 
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul iDrept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
Drept civil. partea generala. persoana fizica. persoana juridica. volumul i
 
74996097 curs-drept-urban-is-tic
74996097 curs-drept-urban-is-tic74996097 curs-drept-urban-is-tic
74996097 curs-drept-urban-is-tic
 
81345677 etica-juridica
81345677 etica-juridica81345677 etica-juridica
81345677 etica-juridica
 
Teoria generală a Dreptului
Teoria generală a DreptuluiTeoria generală a Dreptului
Teoria generală a Dreptului
 
123681161 reghini-suport-de-curs
123681161 reghini-suport-de-curs123681161 reghini-suport-de-curs
123681161 reghini-suport-de-curs
 
Sociologie Juridică
Sociologie JuridicăSociologie Juridică
Sociologie Juridică
 
44 - drept - drept civil idd
   44 - drept - drept civil idd   44 - drept - drept civil idd
44 - drept - drept civil idd
 
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea ivDrept constitutional si institutii politice unitatea iv
Drept constitutional si institutii politice unitatea iv
 
Urbanism suport-de-curs-2012
Urbanism suport-de-curs-2012Urbanism suport-de-curs-2012
Urbanism suport-de-curs-2012
 
V. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ueV. taralunga reader dr. institut. ue
V. taralunga reader dr. institut. ue
 
025 -dreptul_contraventional
025  -dreptul_contraventional 025  -dreptul_contraventional
025 -dreptul_contraventional
 
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului 7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului
7059263 introduce-re-in-istoria-dreptului
 
Curs
CursCurs
Curs
 
Procedura contraventionala
Procedura contraventionalaProcedura contraventionala
Procedura contraventionala
 
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
257316175 valeriu-capcelea-filozofia-juridica
 
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului  216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
216118631 botnari-elena-teza-de-doctor-principiile-dreptului
 
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie Conduita etica si deontologia profesionala in justitie
Conduita etica si deontologia profesionala in justitie
 
47806260 drept-penal
47806260 drept-penal47806260 drept-penal
47806260 drept-penal
 
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 paginiLiviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
Liviu pop + curs de obligaţii 106 pagini
 

Viewers also liked

072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
072  -dreptul_proprietatii_intelectuale072  -dreptul_proprietatii_intelectuale
072 -dreptul_proprietatii_intelectualeexodumuser
 
56489014 dr-prop-intelectuale an-iii
56489014 dr-prop-intelectuale an-iii56489014 dr-prop-intelectuale an-iii
56489014 dr-prop-intelectuale an-iiiexodumuser
 
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectualeexodumuser
 
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-201186576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011exodumuser
 
Dreptul proprietatii intelectuale
Dreptul proprietatii intelectuale Dreptul proprietatii intelectuale
Dreptul proprietatii intelectuale exodumuser
 
Dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1
Dreptul de proprietate intelectuala   an 3, sem 1Dreptul de proprietate intelectuala   an 3, sem 1
Dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1exodumuser
 
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectualeexodumuser
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20cursexodumuser
 
16684142 drept-fiscal-european
16684142 drept-fiscal-european 16684142 drept-fiscal-european
16684142 drept-fiscal-european exodumuser
 
Drept Concurenţial
Drept ConcurenţialDrept Concurenţial
Drept Concurenţialexodumuser
 
75984245 dreptul-concurentei
75984245 dreptul-concurentei75984245 dreptul-concurentei
75984245 dreptul-concurenteiexodumuser
 
Drept Concurenţial
Drept ConcurenţialDrept Concurenţial
Drept Concurenţialexodumuser
 
Drept Comunitar
Drept ComunitarDrept Comunitar
Drept Comunitarexodumuser
 
083 -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala
083  -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala083  -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala
083 -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penalaexodumuser
 
Drept Comunitar MD
Drept Comunitar MDDrept Comunitar MD
Drept Comunitar MDexodumuser
 
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian 8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian exodumuser
 
046 -calificarea_infractiunilor
046  -calificarea_infractiunilor046  -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilorexodumuser
 
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectualeexodumuser
 
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007exodumuser
 

Viewers also liked (20)

072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
072  -dreptul_proprietatii_intelectuale072  -dreptul_proprietatii_intelectuale
072 -dreptul_proprietatii_intelectuale
 
56489014 dr-prop-intelectuale an-iii
56489014 dr-prop-intelectuale an-iii56489014 dr-prop-intelectuale an-iii
56489014 dr-prop-intelectuale an-iii
 
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
221551318 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-201186576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
86576063 dreptul-proprietatii-intelectuale-curs-id-iunie-2011
 
Dreptul proprietatii intelectuale
Dreptul proprietatii intelectuale Dreptul proprietatii intelectuale
Dreptul proprietatii intelectuale
 
Dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1
Dreptul de proprietate intelectuala   an 3, sem 1Dreptul de proprietate intelectuala   an 3, sem 1
Dreptul de proprietate intelectuala an 3, sem 1
 
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
51025558 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs47892668 sinteza-20curs
47892668 sinteza-20curs
 
16684142 drept-fiscal-european
16684142 drept-fiscal-european 16684142 drept-fiscal-european
16684142 drept-fiscal-european
 
Drept Concurenţial
Drept ConcurenţialDrept Concurenţial
Drept Concurenţial
 
75984245 dreptul-concurentei
75984245 dreptul-concurentei75984245 dreptul-concurentei
75984245 dreptul-concurentei
 
Drept Concurenţial
Drept ConcurenţialDrept Concurenţial
Drept Concurenţial
 
Drept Comunitar
Drept ComunitarDrept Comunitar
Drept Comunitar
 
083 -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala
083  -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala083  -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala
083 -asistenta_juridica_internationala_in_materie_penala
 
Drept Comunitar MD
Drept Comunitar MDDrept Comunitar MD
Drept Comunitar MD
 
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian 8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian
8 4 dt4752_informatica_juridica_vasiu_lucian
 
046 -calificarea_infractiunilor
046  -calificarea_infractiunilor046  -calificarea_infractiunilor
046 -calificarea_infractiunilor
 
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
7871734 dreptul-proprietatii-intelectuale
 
Drept civil
Drept civil Drept civil
Drept civil
 
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007
Baies sergiu --rosca-nicolae_-_drept civil-2007
 

Similar to 087 -dreptul_mass-media

28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști
28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști
28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a ȘtiBiblioteca Drept
 
2001 ti -brosura foia--adf
2001 ti -brosura foia--adf2001 ti -brosura foia--adf
2001 ti -brosura foia--adfnuasuparati_info
 
Drept informaţional
Drept informaţionalDrept informaţional
Drept informaţionalIlie Nicu
 
2004 ti irt--manual foia--grasp
2004 ti irt--manual foia--grasp2004 ti irt--manual foia--grasp
2004 ti irt--manual foia--graspnuasuparati_info
 
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova Curată
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova CuratăGhidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova Curată
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova CuratăRomaniaCurata
 
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate ADR HABITAT
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_iiexodumuser
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii 016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii exodumuser
 
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1EUROPE DIRECT BACAU INFORMATION CENTRE
 
Rolul informaţiilor într-o societate democratică
Rolul informaţiilor într-o societate democraticăRolul informaţiilor într-o societate democratică
Rolul informaţiilor într-o societate democraticăNicolae Sfetcu
 

Similar to 087 -dreptul_mass-media (20)

28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști
28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști
28 septembrie – Ziua Internațională a Dreptului de a Ști
 
2001 ti -brosura foia--adf
2001 ti -brosura foia--adf2001 ti -brosura foia--adf
2001 ti -brosura foia--adf
 
Drept informaţional
Drept informaţionalDrept informaţional
Drept informaţional
 
2001 ti -mini foia--adf
2001 ti -mini foia--adf2001 ti -mini foia--adf
2001 ti -mini foia--adf
 
modul1.pptx
modul1.pptxmodul1.pptx
modul1.pptx
 
2004 ti irt--manual foia--grasp
2004 ti irt--manual foia--grasp2004 ti irt--manual foia--grasp
2004 ti irt--manual foia--grasp
 
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova Curată
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova CuratăGhidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova Curată
Ghidul Monitorilor pentru Buna Guvernare - Moldova Curată
 
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate
Citeste si ia aminte: absentii nu au niciodata dreptate
 
DREPTUL LA INFORMARE O ARE ORICE PERSOANĂ
DREPTUL LA INFORMARE  O ARE ORICE PERSOANĂDREPTUL LA INFORMARE  O ARE ORICE PERSOANĂ
DREPTUL LA INFORMARE O ARE ORICE PERSOANĂ
 
Fisa informativa proiect CRJM finantat de USAID
Fisa informativa proiect CRJM finantat de USAIDFisa informativa proiect CRJM finantat de USAID
Fisa informativa proiect CRJM finantat de USAID
 
Apel public 3 decembrie 2020 a Platfotmeri Naționale a Forumului Societatitii...
Apel public 3 decembrie 2020 a Platfotmeri Naționale a Forumului Societatitii...Apel public 3 decembrie 2020 a Platfotmeri Naționale a Forumului Societatitii...
Apel public 3 decembrie 2020 a Platfotmeri Naționale a Forumului Societatitii...
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii 016  -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
016 -029_-_drept_penal__partea_generala_i,_ii
 
Gutu ana
Gutu anaGutu ana
Gutu ana
 
APEL PUBLICOrganizațiile societății civilesolicită Comisiei Juridice, Numiri ...
APEL PUBLICOrganizațiile societății civilesolicită Comisiei Juridice, Numiri ...APEL PUBLICOrganizațiile societății civilesolicită Comisiei Juridice, Numiri ...
APEL PUBLICOrganizațiile societății civilesolicită Comisiei Juridice, Numiri ...
 
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1
Prezentare bacauCentrul pentru Jurnalism Independent Bucuresti - prezentare 1
 
Rolul informaţiilor într-o societate democratică
Rolul informaţiilor într-o societate democraticăRolul informaţiilor într-o societate democratică
Rolul informaţiilor într-o societate democratică
 
Lobby in Franta.pdf
Lobby in Franta.pdfLobby in Franta.pdf
Lobby in Franta.pdf
 
Accesul și siguranța informației în mediul online.pdf
Accesul și siguranța informației în mediul online.pdfAccesul și siguranța informației în mediul online.pdf
Accesul și siguranța informației în mediul online.pdf
 
Alerta publica: atacuri la ONG-uri
Alerta publica: atacuri la ONG-uriAlerta publica: atacuri la ONG-uri
Alerta publica: atacuri la ONG-uri
 

More from exodumuser

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfexodumuser
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publiceexodumuser
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publiceexodumuser
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publiceexodumuser
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publiceexodumuser
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapexodumuser
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdfexodumuser
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitiiexodumuser
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penalexodumuser
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...exodumuser
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdfexodumuser
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdfexodumuser
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-docexodumuser
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...exodumuser
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneexodumuser
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeexodumuser
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...exodumuser
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005exodumuser
 

More from exodumuser (20)

Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdfGhidul specialistului in resurse umane.pdf
Ghidul specialistului in resurse umane.pdf
 
93818430
9381843093818430
93818430
 
81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice81427777 licenta-achizitii-publice
81427777 licenta-achizitii-publice
 
55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice55003294 ghid-achizitii-publice
55003294 ghid-achizitii-publice
 
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice54963681 ghid-practic-achizitii-publice
54963681 ghid-practic-achizitii-publice
 
5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice5. materiale de formare achizitii publice
5. materiale de formare achizitii publice
 
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anapSuport de-curs-achizitii-publice-anap
Suport de-curs-achizitii-publice-anap
 
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
341735533 suport-curs-achizitii-publice-anrmap-pdf
 
57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii57085466 curs-achizitii
57085466 curs-achizitii
 
294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal294887871 drept-procesual-penal
294887871 drept-procesual-penal
 
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
293514735 procedura-penala-partea-generala-noul-cod-de-procedura-penala-mihai...
 
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
290880337 procedura-penala-partea-generala-pdf
 
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
261916302 6-drept-procesual-penal-partea-generala-i-si-ii-pdf
 
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
243309040 volonciu-nicolae-tratat-de-procedura-penala-doc
 
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
Suport pentru imbunatatirea si implementarea legislatiei si jurisprudentei in...
 
1
11
1
 
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europeneCurs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
Curs 2. uniunea europeană . noul cadrul al politicii europene
 
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectualeArmonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
Armonizarea cu ue in domeniul proprietatii intelectuale
 
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
229232801 cooperare-judiciară-in-materie-penală-culegere-de-practică-judiciar...
 
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
229233763 excepţia-de-neconstituţionalitate-b-s-guţan-2005
 

087 -dreptul_mass-media

  • 1. 1 MINISTERUL EDUCAŢIEI AL REPUBLICII MOLDOVA UNIVERSITATEA DE STUDII EUROPENE DIN MOLDOVA FACULTATEA DE DREPT NOTE DE CURS DREPTUL MASS-MEDIA (Ciclul I) AUTOR: Victoria Mihalaș mg. în drept, lector. univ. Aprobat la şedinţa Catedrei Drept public din: 20.05.2013, proces-verbal Nr. 10 Examinat de Consiliul facultăţii de Drept USEM la 24.05.2013, proces-verbal Nr. 5 Aprobat la ședința Senatului USEM din: 01.07.2013, proces-verbal Nr. 9 CHIŞINĂU – 2013
  • 2. 2 TEMA 1. Consideraţii generale privind dreptul mass-media 1. Obiectul de studiu şi sarcinile cursului „Dreptul mass-media”. 2. Reglementarea juridică a mass-media. 3. Izvoarele de drept în reglementarea mass-media. 4. Aspecte constituţionale fundamentale privind mass-media. 1. Obiectul de studiu şi sarcinile cursului „Dreptul mass-media”. Relațiile sociale sunt într-o continuă evoluție, astfel apar noi relații sociale care trebuiesc reglementate de lege. Unele din ele se încandrează în obiectul ramurilor de drept existente, devenind reglementate fie prin modificarea unor acte normative din domeniu, fie prin adoptarea unui act normativ nou, iar altele, pentru că reprezintă o categorie de relaţii sociale distinctă, necesită adoptarea unui cadru normativ complex și complet. În felul acesta se creează noi ramuri de drept. De altfel, criteriile principale de deosebire a ramurilor de drept îl reprezintă obiectul și metoda de reglementare. Trebuie să evidențiem că nu crearea oficială a unei ramuri noi de drept este premisa pentru apariția unui obiect distinct de reglementare, ci anume aceste relații care au trăsături comune, ce reprezintă o categorie distinctă și care necesită o reglementare amplă, sunt premisa pentru apariția unei noi ramuri de drept, aceste relaţii reprezentînd obiectul de reglementare al ramurii de drept respective. Cît privește dreptul mass-media, ca premisă pentru apariția acestei ramuri de drept a fost dezvoltarea progresivă a societății informaționale în ultimele decenii, iar relațiile din cadrul acestui domeniu presupunînd necesitatea de a fi reglementate, acestea reprezentînd obiectul de reglementare a dreptului informațional. O condiție-cheie pentru democratizarea continuă a societății, participarea cetățenilor la guvernare și eficientizarea activității administrației publice, pentru prevenirea și combaterea corupției o constituie realizarea consecventă a liberului acces la informaţiile oficiale, transparența instituțională/decizioanală a autorităților și instituțiilor publice, promovarea reformelor revine monitorizării permanente a implimentării legislației. În ultimii zece ani, mai multe țări au elaborat legi cu privire la liberul acces la informații, printre acestea numărându-se Fiji, Japonia, Mexic, Africa de Sud, Coreea de Sud, Thailanda, Trinidad – Tobago, Marea Britanie, precum și majoritatea țărilor din Europa
  • 3. Centrală și de Est. Aceste țări s-au alăturat astfel unor state precum Suedia, SUA, Finlanda, Olanda, Australia și Canada, care promulgaseră asemenea legi cu mai mult timp în urmă. Dreptul mass-media guvernează exercitarea acestor activităţi. El ţine cont cu precădere de nivelul tehnicilor, de folosirea acestora, de constrangerile economice şi de aşteptările publicului. Se referă mai ales la statutul întreprinderilor şi al personalului, la regimul de responsabilitate sau statutul conţinutului, la drepturile de autor şi drepturile conexe. Dreptul mass-media era, pînă de curînd, de natură esenţialmente naţională, adică rezultatul şi reflectarea diversităţii de forme de organizare politică, de culturi şi de tradiţii juridice. De acum înainte, el nu mai poate fi perceput în acest unic sens, nemaiputîndu-şi păstra o singură dimensiune. Informaţia şi programele circula în prezent dincolo de frontiere, lucru ce se petrecea chiar cu mult timp inainte de aparitia internetului. O minimă armonizare a legislaţiilor naţionale pare, prin urmare, indispensabila, data fiind lipsa unui veritabil drept international al mass-media, constitutiv si caracteristic unei reale societati sau organizari internationale. Dar, o asemenea organizare nu exista încă sau este foarte limitată la nivel mondial şi chiar regional european. Dreptul mass-media se defineste mai curand prin obiectul sau decat prin natura regulilor sale. El apare, în conţinut, ca fiind un element constitutiv şi caracteristic esenţial al unui sistem politic. 2. Reglementarea juridică a mass-media. Pentru ca dreptul mass-media se defineşte şi se caracterizează în special prin obiectul sau, trebuie ca mai intîi sa-l precizam. Este greu sa observam o reala specificitate juridica in ceea ce-l priveste, lucru care l-ar putea transforma intr-o ramura autonoma a dreptului, asa cum sunt, de exemplu, dreptul muncii, dreptul penal sau dreptul fiscal. Obiectul dreptului mass-media Daca, dincolo de o simpla enumerare (presa, radio, televiziune, cinematograf, publicitate, afise, internet, multimedia etc.), se incearca identificarea, determinarea sau delimitarea obiectului ori a campului de aplicare al dreptului mass-media, criteriul cel mai pertinent este, incontestabil, cel de publicare , oricat de imprecis si de nesigur ar fi el. Indiferent de tehnicile sau suporturile de comunicare utilizate, publicarea publicitate sau punere la dispozitia publicului constituie elementul sau criteriul determinant. Comunicarea publica, la care se aplica dreptul mass-media, se distinge de schimburile, corespon denta sau conversatiile cu caracter personal ori privat. Mai mult decat prin continutul ei, informarea sau comunicarea publica, obiectul dreptului mass-media, se 3
  • 4. caracterizeaza prin numarul si caracterul nedefinit al destinatarilor mesajului, prin natura deschisa ori larg accesibila a modului si locului ei de difuzare sau de receptare, Se observa totusi ca, în funcţie de sursele sau de elementele de reglementare, noţiunea de publicare nu este întotdeauna înţeleasa in acelasi fel. Acesta este, printre altele, unul dintre motivele pentru care nu se poate spune ca exista un veritabil drept al mass-media. Dreptul mass-media este partial constituit din reguli specifice (statutul intreprinderilor 4 de presa sau de comunicare audiovizuala, statutul ziaristilor, regimul de responsabilitate). El este constituit din adaptarea sau, pur si simplu, din aplicarea, în acest domeniu de activitate, a regulilor de drept comun, preluate din diverse ramuri clasice ale dreptului (public si privat). Dreptul mass-media apare in prezent ca o disciplina interdependenta, loc de intalnire a regulilor multiple şi variate, împrumutate din ramuri şi discipline juridice variate. Mai mult decat particularităţile naturii ori conţinutului regulilor aplicabile, campul de aplicare sau obiectul lor explică şi justifică astazi specializarea în materie, în aşteptarea elaborării unui veritabil drept al mass-media, daca nu autonom, cel putin coerent. 3. Izvoarele de drept în reglementarea mass-media. Prin izvor de drept se înţelege actul juridic cu valoare normativă în care sunt cuprinse regulile de drept. Cea mai important sursă pentru dezvoltarea dreptului mass-media constituie Declarația Universală a Drepturilor Omului care a proclamat democrația și libertatea ca idealuri comune, spre care trebuie să tindă orice societate modernă. Prin art.19, Declarația obligă statele aderente să garanteze fiecărui individ “dreptul la libertatea de opinie și de exprimare, ceea ce implică dreptul de a nu fi tulburat pentru opiniile sale și acela de a căuta, de a primi și de a răspândi, fără considerații de frontier, informații și idei prin orice mijloc de exprimare.” Prin prisma art.4 din Constituția Republicii Moldova, normele Declarației au devenit obligatorii pentru autoritățile de stat, demnitari și funcţionari publici. Statul şi-a asumat responsabilitatea de a nu atenta la drepturile și libertățile consfințite în Declarație, de a apăra persoana de eventualele abuzuri ale reprezentanților săi, desemnați la guvernare. Un om poate fi cu adevărat liber atunci când, după Franklin Roosevelt, dispune de: Libertatea cuvântului, Libertatea conștiinței, Libertatea de privațiunile material, Libertatea de povara fricii.
  • 5. Libertatea poate fi obținută dacă omul este informat și își cunoaște drepturile și 5 libertățile, căile de obținere ale lor. Legea Supremă a Republicii Moldova a stabilit un nou cadru constituțional în domeniul drepturilor omului, în general, și în domeniul libertăților mass-media și accesului la informție, în special. Constituanta legislativă a corelat normele constituționale în acest domeniu atât cu transformările democratice survenite în societate, cât și cu exigențele tratatelor internaționale la care Republica Moldova a devenit parte. Astfel, art. 32-34 din Constituție referitoare la libertatea opiniei și a exprimării, libertatea creației și dreptul la informație au fost corelate cu art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, precum și cu art.19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, care erau în vigoare pentru Republica Moldova la momentul adoptării Constituției. Modelul democratic de guvernare a societății presupune încrederea deplină a societății civile față de acțiunile guvernanților. În acest scop este necesar ca instituțiile publice să funcționeze în condiții de transparență, cetățenii să aibă acces liber la informațiile pe care acestea le dețin. Asumându-și acestea obligații, statul are o responsabilitate deosebită față de membrii societății pentru îndeplinirea lor. Abordarea dreptului la informație prin prisma principiilor democratice și pluralismului a generat discuții în societate, soldate cu litigii judiciare. În aceste discuții controversate, pe de o parte, au fost implicate societatea civilă și mijloacele de informare în masă, iar pe de altă parte, autoritățile publice abilitate cu dreptul de a supune aceste libertăți reglementării normative. La anumite etape, în aceste litigii sociale a fost implicată Curtea Constituțională a Republicii Moldova, ca garant al constituționalității actelor normative adoptate și al respectării drepturilor și libertăților fundamentale. Curtea Constituțională a definit noi drepturi fundamentale, care rezultă din dreptul la informație: - dreptul persoanei de a fi informată prompt, corect și clar asupra măsurilor preconizate sau luate de autoritățile publice; - accesul liber la sursele de informație politică, științifico-tehnică, socială, culturală. - dreptul de a recepționa personal și în condiții bune emisiunile radiofonice și televizate. Au fost formulate și obligațiile constituționale ale statului în acest domeniu: - asigurarea de către autoritățile publice a cadrului juridic necesar pentru difuzarea liberă și amplă a informației de orice natură;
  • 6. - asigurarea informării corecte a cetățenilor asupra treburilor publice și problemelor 6 de interes personal; - favorizarea pluralismului în mass-media de stat și private prin obligarea acestora de a exercita informarea corectă a opiniei publice. Totalitatea reglementărilor relațiilor din domeniul informațional arată încă odată spre existența unui obiect distinct de reglementare, și anume: - Constituția RM art. 4, 5, 23, 30, 32, 33, 34, 40, 52, 54, 55, 117; - Legea privind accesul la informație nr. 982, adoptată la 11.05.2000 - Declarația Universală a Drepturilor Omului, la care RM a aderat 1990, art. 1, 19, 29 - Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în vigoare pentru RM din 1993, art. 15, 16, 18; - Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în vigoare pentru RM din 1993, art. 19, 20, 21; - Convenția Internațională cu privire la Drepturile Copilului, în vigoare pentru RM din 25.02.1993, art. 13, 15, 16, 17, 29; - Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, art.2, 5; - Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în vigoare pentru RM din 1 februarie 1998, art. 6, art.8, art. 10, art. 11, art. 14, art. 34, art. 35, art. 36, art. 37, art. 38, art. 39, art. 40, art. 41, art. 44, art. 52 - Mai multe recomandări ale Consiliului Europei către Statele membre; - Hotărâri ale Parlamentului în domeniu și alte acte normative adoptate în domeniu. În ultimul timp, un subdomeniu al dreptului informațional, care este internetul, prezintă în ultimul timp mai multe probleme și indică spre mai multe lacune și lipse de reglementare. Ținând cont de natura mondială a internetului, este o mare necesitate de racordare a dreptului național cu cel comparat, precum și cu dreptul internațional. 4. Aspecte constituţionale fundamentale privind mass-media Constitutia Republicii Moldova garanteaza oricarei persoane libertatea constiintei, gindirii si creatiei, precum si libertatea de a-si exprima in public opiniile si optiunile sale politice, spirituale, confesionale etc. (art. 31, 32, 33). Or, libertatea de exprimare nu poate fi realizata fara garantarea dreptului la informatie, considerat de actele internationale cu privire la drepturile omului ca un component esential al libertatii de exprimare.
  • 7. Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. Autoritatile publice sint obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal (art. 34 alin. (1) si alin. (2). Statul garanteaza fiecarui om dreptul la accesul liber si la raspindirea informatiilor veridice privitoare la starea mediului natural, la conditiile de viata si de munca, la calitatea produselor alimentare si a obiectelor de uz casnic. Tainuirea sau falsificarea informatiilor despre factorii ce sint in detrimentul sanatatii oamenilor se interzice prin lege (art. 37 alin. (2) si alin. (3). Creatia, mijloacele de informare publica nu sint supuse cenzurii (art. 33 alin. (1) si art. 34 alin. (5). Legea Suprema a Republicii Moldova garanteaza dreptul la opinie si la exprimare si in mod indirect, prin articolele 4 si 8, conform carora dispozitiile constitutionale privind drepturile si libertatile omului se interpreteaza si se aplica in concordanta cu Declaratia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele si celelalte tratate la care Republica Moldova este parte. In cazurile in care dispozitiile constitutionale si internationale privind dreptul la opinie si informatie sint ingradite prin legi sau oricare alte acte normative interne, acestea pot fi contestate la Curtea Constitutionala (art. 135 alin. (1) lit. a). Asa s-a intimplat cu Legea nr. 83–XIV pentru modificarea Legii cu privire la Guvern, care stipula ca nu toate hotaririle Guvernului se publica in Monitorul Oficial al Republicii Moldova. Efectuind controlul constitutionalitatii acestei prevederi, Curtea Constitutionala a declarat-o neconstitutionala, astfel aparind dreptul legitim al cetatenilor la informatie. In scopul respectarii angajamentelor asumate de catre Republica Moldova in calitate de membru al Consiliului Europei si, implicit, de catre Guvern de a asigura exercitarea plenara a accesului la informatie, a libertatii de exprimare in general si a libertatii mass-media in special, se impune operarea unui sir de modificari si completari in Constitutia Republicii Moldova in vederea aducerii ei in concordanta cu art.10 din Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale. De exemplu, Conventia europeana cu privire la televiziunea transfrontaliera (mai, 1993) prevede: “Dezvoltarea continua a tehnologiilor informationale si comunicationale vor stimula dreptul de a exprima, a cauta, a primi si difuza informatii si idei, independent de frontiere”, o insemnatate deosebita avind emisiunile radio/TV pentru dezvoltarea culturii, formarea opiniilor in conditii ce garanteaza pluralismul. Art.32 din Constitutia Republicii Moldova nu garanteaza acest drept. De asemenea, Constitutia nu prevede crearea institutiilor publice autonome in scopul exercitarii unor functii specifice. Art.107 din Constitutie prevede 7
  • 8. ca “in scopul conducerii, coordonarii, [...], in alte domenii care nu intra nemijlocit in atributiile ministerelor se infiinteaza, in conditiile legii, si alte autoritati administrative”. Diferenta dintre autoritatea publica autonoma si autoritatea administrativa este enorma, formularea constitutionala creeaza din oficiu conditii inoperante pentru activitatea in spirit democratic a Consiliului Coordonator al Audiovizualului (desi Legea audiovizualului, art.14, defineste C.C.A. ca pe o “autoritate publica autonoma”). Obiective de referinţă – să definească noţiunea de mass-media; – să identifice priorităţile dezvoltării dreptului mass-media,; – să stabilească legături între dreptul mass-media şi alte disciplini; – să clasifice izvoarele dreptului mass-media; – să argumenteze evoluţia pe termen scurt, mediu şi lung a dreptului mass-media 8 . Bibliografie. 1) Bertrand, J. C, O introducere in presa scrisa si vorbita, Editura Polirom, 2001, p. 19 2) Coman, Mihai, Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, Bucuresti, 1999, p. 20 3) Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948.. 4) Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966 internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; 5) Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale; 6) Convenţia europeană cu privire la televiziunea transfrontieră; 7) Convenţia internaţională cu privire la drepturile copilului; 8) Constituţia Republicii Moldova adoptată la 29.07.1994 (M.O. nr.1 din 12.08.1994); 9) Legea serviciului public nr.443-XIII din 4 mai 1995; 10) Legea nr.982-XIV din 11 mai 2000 privind accesul la informaţie; 11) Legea nr.467-XV din 21 noiembrie 2003 cu privire la informatizare şi la resursele informaţionale de stat; Constituția RM.;
  • 9. 12) Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în 9 vigoare pentru RM din 1993, art. 15, 16, 18; 13) Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, în vigoare pentru RM din 1993, art. 19, 20, 21; 14) Convenția Internațională cu privire la Drepturile Copilului, în vigoare pentru RM din 25.02.1993, art. 13, 15, 16, 17, 29; 15) Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, în vigoare pentru RM din 25 februarie 1993, art.2, 5; 16) Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în vigoare pentru RM din 1 februarie 1998,
  • 10. 10 TEMA 2. Libertatea de exprimare şi limitele acesteia 1. Principii privind libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare şi democraţia. 2. Infracţiuni, contravenţii, delicte privind libertatea de exprimare. 3. Răspunderea juridică a jurnalistului pentru încălcarea limitelor libertăţii de exprimare. 4. Dreptul la replică şi dreptul la rectificare: aspecte teoretice şi aspecte normativ-juridice. 5. Curtea Europeană a Drepturilor omului şi rolul acesteia în reglementarea litigiilor legate de libertatea de exprimare. 6. Condiţii de admisibilitate a cererii la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (calea de parcurs). 7. Reguli esenţiale din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pe art.10. 8. Legea privind contracararea activităţii extremiste. 1) Principii privind libertatea de exprimare. Libertatea de exprimare şi democraţia. Libertatea de expresie se aplica nu numai "informatiilor" sau "ideilor" care sunt primite favorabil, dar si acelora care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza statul sau orice alt segment al populatiei. Aceasta înseamna pluralism, toleranta si spirit deschis, în absenta carora nu putem vorbi de existenta unei "societati democratice". Prin urmare, fiecare "formalitate", "conditie", "restrictie" sau "sanctiuni" impuse în acest domeniu trebuie sa fie proportionala cu legitimitatea scopului urmarit. Libertatea de expresie, care este protejata prin art. 10 al Conventiei, este socotita drept una din cheile de bolta ale democratiei. Asadar, potrivit art. 10, ”Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere". Dispozitiile articolul amintit nu împiedica însa statele, ”sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare”.
  • 11. De asemenea, exercitarea acestor libertati, ce comporta îndatoriri si responsabilitati, "poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”. Libertatea de expresie este si un element esential din care decurg alte drepturi si libertati, si, totodata consecinta logica a dreptului la libertatea de gândire, de constiinta si de religie, care face obiectul art. 9 al Conventiei, potrivit caruia: "Orice persoana are dreptul la libertatea de gândire, de constiinta si de religie; acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea, precum si posibilitatea de a-si manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici si îndeplinirea ritualurilor". Alin. 2 al art. 9 din Conventie statueaza ca, "libertatea de a-si manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevazute de lege, constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora". Având în vedere cele de mai sus, nu este deloc surprinzator ca au fost deferite Curtii Europene a Drepturilor Omului un numar mare de spete referitoare la libertatea de expresie.Astfel, unul dintre cele mai celebre cazuri este Sunday Times contra Marea Britanie, din 1979, caz ce a pornit de la o hotarâre judecatoreasca emisa de un tribunal britanic pentru a împiedica ziarul Sunday Times sa publice un articol referitor la un proces aflat pe rol. Articolul aducea la cunostinta opiniei publice faptul ca numerosi copii se nascusera cu malformatii grave deoarece mamele lor luasera, în timpul sarcinii, un medicament numit "thalidomina". Curtea a hotarât ca respectiva ordonanta judecatoreasca a încalcat libertatea de expresie: articolul din Sunday Times era de interes public si publicul avea dreptul de a-i cunoaste continutul, chiar daca procesul al carui obiect îl constituia medicamentul era înca pe rol. Libertatea de exprimare se coroboreaza cu "îndatoriri si responsabilitati" si poate fi subiectul multor restrictii "necesare într-o societate democratica". Curtea a aplicat riguros limitele dreptului la libertatea de expresie. Astfel, de exemplu, în cazul Handyside contra Marea Britanie, din 1976, Curtea a hotarât ca statul a fost îndreptatit sa aplice restrictii fata de publicarea "Micului manual rosu" pentru scolari, o carte având drept scop educatia sexuala 11
  • 12. a tinerilor dar care a fost considerata o "publicatie obscena" în virtutea influentei negative pe care ar fi putut-o avea asupra moralitatii tinerilor cititori. Asadar, desi Conventia Europeana asigura un înalt grad de protectie a drepturilor omului, mai sunt înca necesare si alte actiuni în scopul întaririi si promovarii dreptului la libertatea de expresie. În cadrul Consiliului Europei, Comitetul Ministrilor a luat pozitie în aceasta problema prin intermediul Declaratiei sale asupra Libertatii de Expresie si Informare din 29 Aprilie 1982,declaratie ce fixeaza drept obiective: "respectarea drepturilor enuntate de Articolul 10",garantarea "absentei cenzurii, a controlului sau constrângerilor arbitrare" în domeniul mijloacelor de comunicare în masa, si sustine, de asemenea, cu tarie "existenta unui larg spectru de mijloace de comunicare independente, ce reflecta diversitatea ideilor si opiniilor". Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (în continuare Convenţia) 263 a fost adoptată în baza Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, cu mult timp înainte de adoptarea pactelor internaţionale din 1966 din sistemul Naţiunilor Unite de protecţie a drepturilor omului, ceea ce ne îndreptăţeşte să afirmăm că pionieratul în acest domeniu aparţine sistemului european. Convenţia a fost primul instrument al drepturilor omului care a stipulat expres limitări a libertăţii de exprimare. Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esenţiale ale unei societăţi democratice şi una din condiţiile esenţiale pentru progresul ei şi pentru realizarea potenţialului fiecărui individ. Conţinutul articolului 10 este aplicabil nu doar „informaţiei” sau „ideilor” care sunt primite favorabil sau considerate inofensive, sau sunt primite indiferent, dar de asemenea aplicabile celora care ofensează, şochează sau tulbură statul sau vreun sector al populaţiei. Acestea sunt cerinţele pluralismului, toleranţei şi orizontului lărgit, valori fără de care nu există o societate democratică.”. Articolul 10 din Convenţie protejează toate formele de exprimare (inclusiv în domeniul artei şi ştiinţei) şi ce e mai interesant, importanţa politică a exprimării în contextul său concret nu joacă un anumit rol pentru nivelul oferit de protecţie.265 Felul exprimării, necesar în societatea democratică, se pare, primeşte cea mai mare protecţie în legătura cu faptul că el este privit ca piatra de temelie şi elementul determinant al democraţiei: „În sistemul democratic, acţiunile sau greşelile guvernării trebuie să fie obiect al observării minuţioase nu doar din partea organelor de drept sau puterii judiciare, dar şi din partea opiniei publice”. Primul paragraf al articolului 10 prevede libertatea pozitivă, în timp ce cel de-al doilea stabileşte limitele acestei libertăţi. Aceasta înseamnă că articolul 10, la fel ca multe alte 12
  • 13. articole ale Convenţiei, nu protejează un drept absolut, care să nu poată fi limitat vreodată de către autorităţile publice. Mai degrabă acesta este un „drept calificat”, aspect pe care îl vom dezvolta în continuare. În esenţă, aceasta înseamnă că autorităţile publice pot interveni în mod justificat în exercitarea acestui drept în anumite circumstanţe. Curtea a subliniat că atunci când se decide asupra cazurilor privind articolul 10, ea se confruntă nu cu o alegere dintre două principii contradictorii, dar cu un principiu al libertăţii de exprimare care este supus unui număr de excepţii ce trebuie să fie interpretate într-o manieră îngustă.267 Paragraful 2 al articolului 10 precizează expres cazurile în care pot avea loc aceste restricţii: - pentru securitatea naţională, - pentru integritatea teritorială sau siguranţa publică, - apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, - pentru protecţia sănătăţii sau a moralei, - pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, - pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau - pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. Nu este suficient ca ingerinţa să aparţină categoriei de excepţii enumerate în paragraful 2 al articolului 10, care a fost invocată şi nici faptul că ingerinţa a fost impusă pentru că obiectul ei face parte dintr-o anumită categorie sau se conţine într-o normă legală formulată în termeni generali sau absoluţi: Curtea trebuie să se asigure că ingerinţa a fost necesară, având în vedere toate faptele şi circumstanţele fiecărui caz concret cu care a fost sesizată. Articolul 10 se poate referi discursurilor comerciale şi artistice, precum şi celor politice. Exprimarea include cuvinte vorbite şi scrise, afişarea sau difuzarea de imagini şi demonstraţii destinate să comunice un mesaj politic.268 Protecţia articolului 10 se aplică, de asemenea, exprimării indiferent de metoda prin care aceasta este transmisă, fie prin cărţi, ziare, reviste, cinema, televiziune, radio sau Internet. Curtea a recunoscut faptul că presa şi alte mijloace de comunicare în masă ocupă un loc special într-o societate democratică, în calitate de „furnizor de informaţii şi câine de pază public”. Deci, ele primesc o protecţie deosebit de puternică în temeiul articolului 10. 2) Infracţiuni, contravenţii, delicte privind libertatea de exprimare. În legătură cu adoptarea Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, intrată în vigoare la 09.10.2010, a cărei scop este garantarea exercitării dreptului la libera exprimare, precum şi un echilibru între asigurarea dreptului la libera exprimare şi 13
  • 14. apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi vieţii private şi de familie ale persoanei, fiind necesară oferirea unor explicaţii privind aplicarea prevederilor acestei legi, Plenul Curţii Supreme de Justiţie în baza art.2 lit. e), art.16 lit. c) din Legea cu privire la Curtea Supremă de Justiţie şi art.17 din Codul de procedură civilă, dă următoarele explicaţii: 1. La judecarea litigiilor cu privire la defăimare şi respectul vieţii private şi de familie, instanţele de judecată vor aplica prevederile art. 8, 10 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale din 04.11.1950 (Convenţia Europeană), art. 28, art. 32 din Constituţia Republicii Moldova, prevederile Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, art. 16 Codul civil, Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.1994, precum şi alte acte normative naţionale sau internaţionale tangenţiale cu materia respectivă. De asemenea, instanţele judecătoreşti naţionale vor lua în considerare, la examinarea cazurilor concrete, jurisprudenţa CEDO, pentru a oferi interpretarea adecvată unor texte din dreptul intern, în conformitate cu rigorile convenţionale. 2. Se va reţine că, Legea cu privire la libertatea de exprimare este o lege organică care cuprinde norme juridice speciale. Avînd în vedere că această lege a fost adoptată după adoptarea Codului civil, conţinutul art. 16 din CC urmează a fi interpretat prin prisma prevederilor legii menţionate. 3. Libertatea de exprimare reprezintă unul din fundamentele esenţiale ale societăţii democratice care asigură dezvoltarea ei şi autorealizarea fiecărei persoane (Iladyside către Regatul Unit, 07.12.19 76, § 49). Cu toate acestea, nici libertatea de exprimare şi nici apărarea onoarei, demnităţii, reputaţiei profesionale şi vieţii private şi de familie nu sînt absolute şi nu au prioritate una în faţă alteia. Potrivit jurisprudenţii CEDO, reputaţia persoanei fizice face parte din dreptul la respectul vieţii private (cauza Petrenco c. Moldovei, hotărîrea fin 30 martie 2010). Legea cu privire la libertatea de exprimare nu reglementează unele categorii similare de relaţii. Din acest motiv se atenţionează instanţele judecătoreşti că, conform art. 1 alin. (2) din lege, prevederile legii nu se aplică raporturilor juridice ce ţin de obţinerea forţată a informaţiilor de la autorităţile publice, procedură care este reglementată de Legea privind accesul la informaţie nr. 982-XIV din 11.05.2000, acordarea dreptului la replică concurenţilor electorali în campania electorală care este reglementat de art. 64 alin. (6) din Codul electoral. Însă prevederile legii se vor aplica în cazul în care dreptul la replică s-a solicitat după finalizarea campaniei electorale. În cazul pretinsei încălcări a drepturilor de autor, prevederile legii sînt inaplicabile. Aceste litigii urmează a fi soluţionate potrivit legislaţiei cu privire la drepturile de autor şi drepturile conexe. 14
  • 15. 4. Articolul 3 alin. (1) din Legea cu privire la libertatea de exprimare oferă tuturor persoanelor dreptul la libertatea de exprimare. Un rol special în acest sens îl are presa, care are sarcina de „cîine public de pază” al democraţiei, libertatea de exprimare a căreia, totodată, este garantată şi prin prisma art. 4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare. Din acest motiv, libertatea de exprimare a mass-media se bucură de garanţii suplimentare prevăzute de art. 11. alin. (3), art. 13 alin. (1), art. 28 alin. (2) din lege. Spre exemplu: aliniatul (3) al art. 11 din lege stipulează că, dacă persoanele publice şi persoanele fizice care exercită funcţii publice provoacă ele însele atenţia asupra aspectelor din viaţa lor privată şi de familie, mass-media are dreptul să cerceteze aceste aspecte (a se vedea în acest sens hotărîrea CEDO din 18.01.2011 în cauza MGN Limited c. Regatului Unit); alin. (1) al art. 13 din lege prevede că, mass-media şi orice persoană care efectuează o activitate cu caracter jurnalistic de colectare, de primire şi de distribuire a informaţiei către public, precum şi persoana care colaborează cu acestea, care au obţinut informaţii de la o sursă, au dreptul de a nu dezvălui identitatea sursei sau orice informaţii care ar putea duce la identificarea sursei; art. 28 alin. (1) şi (2) enumeră cazurile în care mass-media nu poartă răspundere materială pentru preluarea cu bună-credinţă a relatărilor false cu privire la fapte şi/sau a judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient, care vizează chestiuni de interes public. Libertatea la exprimare cuprinde libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. Fiind vorba de o „libertate”, ea nu presupune obligaţia statului de a oferi informaţii. Totuşi, în cazul în care statul creează instituţii publice ale audiovizualului, el este obligat să adopte o legislaţie care să asigure independenţa editorială a acestora (Manole ş. a. c. Moldovei, hotărîrea din 17 septembrie 2009). Jurisprudenţa CEDO a delimitat trei categorii principale de exprimare – politică, artistică şi comercială, acordîndu-i cea mai mare importanţă protecţiei exprimării politice, care a fost definită foarte larg, astfel încît să includă discursurile privind toate chestiunile de interes public general. Problemele identificate ca fiind de interes public general includ: examinarea cauzelor în justiţie, mediul înconjurător, sănătatea publică, abuzul de putere din partea poliţiei, cruzimea faţă de animale, proasta gestionare a patrimoniului public, comportamentul ilegal al procurorilor, corupţia funcţionarilor de stat şi activităţile 3entităţilor comerciale puternice (a se vedea Steel şi Moris c. Regatul Unit, cererea nr. 68416/0115 mai 2005 alin. 94). Conform art.34 din Constituţia RM, art.4 din Legea cu privire la libertatea de exprimare şi Legii presei din 26.10.1994, libertatea presei este o componentă esenţială a libertăţii de exprimare şi de informare. Presa are un rol preeminent în informarea publicului 15
  • 16. asupra problemelor de interes public şi trebuie să aibă o anume libertate de decizie atunci cînd comentează unele chestiuni de interes politic sau public. Cele expuse se referă şi la chestiunile funcţionării justiţiei, instituţie care este esenţială pentru orice societate democratică. Presa este unul din mijloacele, prin care societatea, opinia publică pot verifica dacă judecătorii îşi îndeplinesc obligaţiunile, pentru îndeplinirea cărora au fost învestiţi, într-un mod corespunzător scopului şi responsabilităţilor.Articolul 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, are o denumire asemănătoare cu cea a art. 16 din Codul civil şi urmăreşte scopul de a nuanţa şi a detalia prevederile acestuia. Aliniatul (1) al articolului 7 din această lege clarifică sfera de aplicare a lui, şi anume că, orice persoană are dreptul la apărarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei sale profesionale lezate prin răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte, a judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient sau prin injurie. Instanţele judecătoreşti urmează să dea o apreciere corectă noţiunilor de onoare, demnitate şi reputaţie profesională. Onoarea reprezintă aprecierea pozitivă care reflectă calitatea persoanei în conştiinţa socială. Demnitatea reprezintă autoaprecierea persoanei întemeiată pe aprecierea societăţii. Reputaţia profesională reprezintă reflectarea calităţilor profesionale ale persoanei în conştiinţa socială, însoţită de aprecierea pozitivă a societăţii. Deosebirea dintre "onoare" şi "demnitate" constă în faptul că onoarea este o trăsătură socială obiectivă, iar la demnitate se studiază momentul subiectiv, autoaprecierea. La fel, instanţele de judecată urmează să dea o apreciere corectă termenilor şi expresiilor utilizate în Legea privind libertatea de exprimare, cu semnificaţiile stabilite în art. 2 din lege, ca: defăimare; răspîndire a informaţiei; informaţie; fapt, judecată de valoare; judecată de valoare fără substrat factologic suficient; injurie; cenzură; informaţie despre viaţa privată şi de familie; interes public; persoană care exercită funcţii publice; persoană publică; document al autorităţii publice; comunicat al autorităţii publice; mass-media; investigaţie jurnalistică, rectificare; dezminţire; replică; scuze; discurs care incită la ură. Se menţionează că, prevederile art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare 16 diferenţiază 3 tipuri de lezare a onoarei, demnităţii sau reputaţiei profesionale: - răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte; - răspîndirea judecăţilor de valoare fără substrat factologic suficient; - injuria. La judecarea acestor categorii de pricini, instanţele de judecată trebuie să ţină cont de specificul noţiunii de "judecată de valoare", care prezumă că persoana nu poartă răspundere pentru părerea expusă în privinţa unor evenimente, circumstanţe etc., veridicitatea cărora este
  • 17. imposibil de a se demonstra. Respectiv urmează de făcut o distincţie clară între fapte şi judecăţi de valoare. Conform art. 2 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, judecata de valoare este definită ca o opinie, un comentariu, o teorie sau o idee care reflectă atitudinea faţă de un fapt, a cărei veridicitate este imposibil de dovedit. Fapt – eveniment, proces sau fenomen care a avut sau are loc în condiţii concrete de loc şi timp şi a cărui veridicitate poate fi dovedită. Judecată de valoare fără substrat factologic suficient – judecată de valoare care se bazează pe fapte care nu au avut loc sau pe fapte care au avut loc, dar a căror expunere este denaturată pînă la falsitate. Cerinţa de a dovedi veridicitatea judecăţilor de valoare este imposibil de a fi îndeplinită, deoarece adevărul afirmaţiilor ce constituie judecăţi de valoare nu poate fi dovedit, iar invocarea probei verităţii în acest caz ar constitui o încălcare a libertăţii de exprimare, parte fundamentală a dreptului asigurat de art.10 din Convenţia Europeană (pct.61 din Hotărîrea CEDO din 21.12.2004 - cazul Busuioc c. Moldovei, cazul Jerusalem c. Austriei nr.26958/95, pct. 42). Răspunderea juridică pentru răspîndirea relatărilor false cu privire la fapte se poate exercita prin două mijloace: rectificarea sau dezminţirea informaţiei; repararea prejudiciului moral şi material cauzat. Articolul 26 din Legea cu privire la libertatea de exprimare se referă la „dezminţire” ca cea mai importantă formă de restabilire a dreptului lezat, însă instanţele urmează să facă distincţie între dezminţire, replică, rectificare şi exprimarea scuzelor, excepţie fac doar situaţiile stipulate la art. 28 alin. (1) din această lege. Răspunderea juridică va fi dispusă doar în cazul în care informaţia răspîndită cumulează toate cele trei condiţii enumerate în alin. (2) al art. 7 din Legea cu privire la libertatea de exprimare, şi anume: dacă informaţia este falsă, este defăimătoare şi permite identificarea persoanei vizate de informaţie. Prin prisma art. 2 din lege, dezminţirea este definită ca o infirmare a relatărilor defăimătoare cu privire la fapte care nu corespund realităţii, iar rectificarea ca o corectare benevolă, din proprie iniţiativă sau la cerere, a faptelor care au fost prezentate greşit. Orice copil, adică persoana din momentul naşterii şi pînă la vîrsta de 18 ani, are dreptul la apărarea onoarei şi demnităţii, în conformitate cu art.7 din Legea privind drepturile copilului, iar în cazurile prevăzute de lege, cînd copilul deţine 19 calitatea de salariat (art.46 alin.(2) şi (3) CM), el dispune şi de dreptul la apărarea reputaţiei profesionale. În conformitate cu art.79 CPC RM, în cazul răspîndirii informaţiilor ponegritoare, care nu corespund realităţii, în privinţa copiilor (minorilor) sau persoanelor incapabile, acţiunile privind apărarea onoarei şi demnităţii pot fi înaintate de către părinţi, înfietori, tutori sau curatori, care respectiv poate încredinţa unui avocat reprezentanţa în instanţa de judecată. 17
  • 18. Legea privind drepturile copilului (art.8 alin.(3)) acordă acestuia posibilitatea de a fi audiat în cursul dezbaterilor judiciare, fie direct, dacă copilul este capabil să-şi formuleze opiniile, fie printr-un reprezentat sau organ corespunzător. Articolul 3. Libertatea de exprimare L E G E cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010 Monitorul Oficial nr.117-118/355 din 09.07.2010 (1) Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde 18 libertatea de a căuta, de a primi şi de a comunica fapte şi idei. (2) Libertatea de exprimare protejează atît conţinutul, cît şi forma informaţiei exprimate, inclusiv a informaţiei care ofensează, şochează sau deranjează. (3) Exercitarea libertăţii de exprimare poate fi supusă unor restrîngeri prevăzute de lege, necesare într-o societate democratică pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, pentru a apăra ordinea şi a preveni infracţiunile, pentru a proteja sănătatea şi morala, reputaţia sau drepturile altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti. (4) Restrîngerea libertăţii de exprimare se admite doar pentru protejarea unui interes legitim prevăzut la alin.(3) şi doar în cazul în care restrîngerea este proporţională cu situaţia care a determinat-o, respectîndu-se echilibrul just dintre interesul protejat şi libertatea de exprimare, precum şi libertatea publicului de a fi informat. (5) Garanţiile privind libertatea de exprimare nu se extind asupra discursurilor care incită la ură sau la violenţă. 3) Răspunderea juridică a jurnalistului pentru încălcarea limitelor libertăţii de exprimare. Responsabilitatea socială a jurnalistului constă în facultatea de a da răspunsuri factuale şi valorice efective la întrebările ce frământă auditoriul, de a garanta ducerea la bun sfârşit a sarcinilor asumate sau încredinţate. Responsabilitatea implică respectarea cuvântului dat surselor de informare, colegilor de breaslă, îndeplinirea angajamentelor faţă de public, precum şi respectarea prevederilor etico-legislative. Acestea din urmă reprezintă pilonii de bază pe care se axează activitatea de investigaţie în jurnalism. Libertatea de exprimare în media contrazice un pic definiţia dată în primul paragraf (când am spus “fără cenzură”). Exprimarea jurnaliştilor trece prin filtrul autocenzurii. Şi nu săriţi să blamaţi. Nu am spus-o în sens negativ. Jurnalistul este un reprezentant al interesului public, al responsabilităţii sociale, deci trebuie să-şi privească libertatea de exprimare în acest sens. Un profesionist media înţelege că
  • 19. libertatea sa de exprimare trebuie trecută prin filtrul responsabilităţii. Iar această responsabilitate o putem numi şi autocenzură. Deontologia şi politica editorială a instituţiei media reprezintă un gard pe care jurnaliştii nu trebuie să-l sară. Altfel, nu mai sunt profesionişti. Iar aceste două limite ar putea fi interpretate de către cei rău-voitori drept un act de cenzură. Să ne gândim că avem un subiect iar şeful îl refuză pe motiv că nu este conform cu politica editorială a instituţiei. Ce facem atunci? Începem să ne văităm că ne-a încălcat libertatea de exprimare? Probabil că a facut-o (intenţionat sa nu). Sau probabil că noi am fost suficient de cretini încât să aducem un subiect care în sine e bun, dar care nu corespunde politicii editoriale. Un exemplu scurt: venim cu un subiect despre o vedetă care îşi înşală soţul; avem exclusivitate; dar… ziarul pentru care scriem e o publicaţie financiară… nu un tabloid. Am dat un exemplu grosier. Ce vreau să spun este că, dacă am acceptat să ne facem jurnalişti, trebuie să înţelegem că există nişte limite peste care nu putem trece. La cârciumă nu există nici deontologie şi nici politică editorială. Pe lângă limitele profesionale, mai sunt limitele legale. De exemplu, nu poţi să spui despre cineva că e hoţ, curvă, beţiv… fără să ai dovezi. Unii mai şmecheri vor folosi verbe de distanţare sau semnul întrebării: “Credeţi că ministrul X e hoţ?”. Legal, nu ştiu ce succes ar avea ministrul dacă s-ar război cu jurnalistul care a spus asta. Însă e clar că jurnaliştii care recurg la asemenea trucuri nu prea au trecut pe la cursul de deontologie. Dincolo de asta, ţine de fiecare jurnalist în parte modul cum îşi gestionează libertatea de exprimare. Ar mai fi un lucru pe care îl înveţi în primele cursuri de drept: “libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celorlalţi”. 4) Dreptul la replică şi dreptul la rectificare: aspecte teoretice şi aspecte 19 normativ-juridice. Dreptul la rectificare semnifica dreptul persoanei de a cere publicarea versiunii corecte a faptelor expuse eronat in mass-media. Dreptul la replica constituie posibilitatea de a oferi propria opinie ca raspuns la cea expusa intr-un material/emisiune. Reglementarea juridica a dreptului la rectificare si replica joaca un rol important in apararea drepturilor persoanelor lezate, dar si a mass-media. Replica sau rectificarea constituie un mod simplificat de aparare a intereselor, implica mai putine eforturi, cheltuieli si, prin efectul lor, sint preferabile unui proces judiciar.
  • 20. Legislatia Republicii Moldova reglementeaza sumar acest domeniu. Unele prevederi contine art. 40 din Legea audiovizualului: “(2) Persoana care se considera lezata intr-un drept sau intr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicatie audiovizuala are dreptul sa ceara, conform legislatiei, despagubirile respective, rectificarea corespunzatoare sau sa se foloseasca de dreptul la replica.(3) Rectificarea si replica vor fi difuzate in aceleasi conditii in care dreptul sau interesul i-au fost lezate si nu vor fi comentate. (4) Raspunderea pentru difuzarea rectificarii sau pentru asigurarea dreptului la replica revine institutiei audiovizualului prin care s-a produs prejudiciul.” In Legea presei acest aspect este omis si aceasta in conditiile in care subiectul replicii este abordat foarte des in contextul activitatii jurnalistice. O inovatie pozitiva remarcam insa in noul Cod civil, care, in alin. (7) al art. 16, dispune: “Persoana lezata in drepturile si interesele sale, ocrotite de lege, prin publicatiile unui mijloc de informare in masa, este in drept sa publice replica sa in respectivul mijloc de informare in masa pe contul acestuia.”Codul civil nu stipuleaza expres cazurile in care se aplica replica si in care se aplica dezmintirea, inclusiv faptul daca aplicarea replicii exclude aplicarea dezmintirii si invers. Or, unii judecatori, considerind ca actioneaza absolut legal, pot sa oblige organul de presa sa publice replica, apoi si dezmintirea pe contul acestuia. Astfel pentru o greseala organul de presa poate raspunde de doua ori. Imperfectiunile art. 16 din Codul civil privesc in special dreptul la replica, neelucidat exhaustiv. O incercare a facut Consiliul Coordonator al Audiovizualului (C.C.A.), care a adoptat “Norme obligatorii pentru acordarea si programarea dreptului la replica in cadrul programelor audiovizuale”. Totusi acest act nu acopera totalitatea mijloacelor de informare in masa, este defectuos sub aspectul continutului si foarte putin cunoscut, deoarece nu a fost publicat in “Monitorul Oficial al Republicii Moldova”, de aceea este necesara adoptarea unui mecanism viabil si eficient pentru reglementarea exercitiului dreptului la replica si la rectificare, privind materialele publicate/difuzate de mass-media. 5) Curtea Europeană a Drepturilor omului şi rolul acesteia în reglementarea 20 litigiilor legate de libertatea de exprimare. Deschisa semnarii la Roma la 4 noiembrie 1950, Conventia europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale (numita de obicei Conventia europeana a Drepturilor Omului – CEDO) a intrat in vigoare la 3 septembrie 1953. Ea instituie un mecanism unic in lume si, fara nici o indoiala, revolutionar: pe de o parte, ea
  • 21. contine crearea unui organ de control, Curtea europeana a Drepturilor Omului; pe de alta parte, acest organ beneficiaza de imputerniciri de investigare si, pe deasupra, de sanctionare. Conventia prezinta un mecanism de control efectif si concret, debarasat de obligatia de reciprocitate si de posibilitate pentru Statele contractante de a se sustrage de la obligatiile care decurg din text. Purtînd amprenta realismului (realism pe care il regasim in jurisprudenta organelor Conventiei), ea nu garanteaza decît drepturi si garantii individuale, spre deosebire de Declaratia universala a Drepturilor Omului de la care se inspira si cu care prezinta un anumit numar de similitudini. Odata cu adoptarea protocoalelor aditionale, lista acestor drepturi se extinde. Dreptul Conventiei este benefic in primul rînd persoanelor individuale, care sunt marii beneficiari ai acestui sistem. De asemenea el exercita o influenta pozitiva asupra drepturilor interne, impulsionînd necesitatea pentru anumite reforme, oferind notiuni clare si solide care reapar frecvent in dezbaterile nationale. In sfîrsit, Conventia si jurisprudenta organelor sale au permis aparitia unei ordini publice europene in materie de Drepturi ale Omului, cu standarde comune in pofida diversitatii de situatii si de sisteme interne susceptibile de a fi intîlnite pe continentul european. Comisia a reamintit: ratificînd Conventia, Statele nu doreau sa-si apere interesele nationale dar sa realizeze obiectivele Consiliului Europei instaurînd o ordine publica a liberelor democratii din Europa (Nr. 788/90, Com. Dr.O., dec. 11.01.1961, anuarul 4; Irlanda v. Regatul Unit din 18 ianuarie 1978, seria A nr. 25; Soering v. Regatul Unit din 7 iulie 1989, seria A nr. 161; Loizidou v. Turcia din 23 martie 1995, seria A nr. 310). 6) Condiţii de admisibilitate a cererii la Curtea Europeană a Drepturilor 21 Omului (calea de parcurs). Curtea Europeană a Drepturilor Omului poate fi sesizată cu o cerere de către orice persoană fizică, orice organizaţie guvernamentală sau orice grup de particulari care se pretinde victimă a unei violări din partea unui stat parte la Convenţie a drepturilor prevăzute de Convenţie sau Protocoalele sale adiţionale. O cerere poate fi îndreptată doar contra unui stat parte la Convenţie. Reclamantul poate deplânge acţiunile/inacţiunile autorităţilor care au dus la încălcarea unui drept garantat de Convenţie (obligaţii negative), fie că nu a întreprins măsurile necesare pentru a preveni şi a reprima acţiunile unor persoane private, comise sub jurisdicţia sa, care antrenează o violare a Convenţiei (obligaţii pozitive).
  • 22. Curtea nu este competentă să examineze cereri ce vizează situaţiile care au avut loc sau s-au sfârşit până la intrarea în vigoare a Convenţiei pentru statul pârât. Convenţia a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 12 septembrie 1997. Pentru a depune o cerere la Curte ea trebuie să satisfacă anumite condiţii. Acestea sunt 22 stabilite în art. 34 şi art. 35 ale Convenţiei: - cererea să fie compatibilă cu dispoziţiile Convenţiei; - reclamantul să fie "persoană fizică", "organizaţie neguvernamentală" sau "un grup de particulari"; - reclamantul trebuie să probeze calitatea de „victimă”; - epuizarea căilor de recurs interne; - respectarea termenului de 6 luni; - cererea să nu fie anonimă; - respectarea principiul „non bis in idem”; - cererea să nu fie în mod vădit nefondată; - cererea să nu fie abuzivă. 7) Reguli esenţiale din jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului pe art.10. „1. Orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice si fara a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu impiedica Statele sa supuna societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. 2. Executarea acestor libertati ce comporta indatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrîngeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti.” Principii Generale: „Fiecaruia dupa merit”: voi incepe deci prezentarea subiectului cu un citat de-al Curtii. Este vorba de un extras din hotarîrea Handyside (mentionata mai sus, §49):
  • 23. „Rolul sau de supraveghere obliga Curtea sa acorde o atentie extrema principiilor 23 proprii unei „societati democratice”. Realizînd aceasta, Curtea face trimitere direct la esenta CEDO, la originile sale: de a pastra si a promova democratia, Statul de Drept, Pacea in Europa. Este vorba de un model de societate dorit de fondatorii Consiliului Europei. Cît priveste relatia intre democratie si Conventie, Curtea s-a pronuntat in hotarîrea sa Partidul comunist unificat din Turcia si altii v. Turcia (hotarîrea din 30 ianuarie 1998, Culegerea 1998-I, p. 21-22, § 45) dupa cum urmeaza: „Democratia reprezinta fara nici o indoiala un element fundamental al “ordinii publice europene” (...). Aceasta reiese mai intîi din preambulul la Conventie, care stabileste o legatura foarte clara intre Conventie si democratie, declarînd ca apararea si dezvoltarea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale se sprijina pe un regim politic cu adevarat democratic, si pe o conceptie comuna si un comun respect al drepturilor omului (...). Acelasi preambul enunta apoi ca Statele europene au in comun patrimoniul de idealuri si traditii politice, de respect al libertatii si de preeminenta a dreptului. Curtea a vazut in acest patrimoniu comun valorile care decurg de aici in conformitate cu Conventia (...); in mai multe reprize, ea a mentionat ca acesta este destinat apararii si promovarii idealurilor si valorilor unei societati democratice. In afara de aceasta articolele 8, 9 10 si 11 din Conventie invita sa apreciem amestecul in exercitarea drepturilor pe care ele le prevad cînd este “necesar intr-o societate democratica”. Unica forma de necesitate capabila sa justifice un amestec in unul din aceste drepturi este cel care poate fi reclamat de “societatea democratica”. Democratia este astfel considerata ca unicul model de politica prevazut de Conventie si de aici, unicul care poate fi compatibil cu ea.„ Pentru a reveni la cazul Handyside, Curtea prin urmare face urmatoarea legatura precizînd ca: „Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei asemenea societati, una din conditiile primordiale ale progresului ei si a evoluarii fiecarui individ.” Prin urmare, Curtea estimeaza ca aceasta libertate de exprimare este valoroasa nu numai pentru: „informatiile” sau „ideile” acceptate cu favoare sau considerate ca inofensive sau indiferente; dar de asemenea si pentru cele care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza; astfel le doreste pluralismul, toleranta si spiritul de transparenta fara de care nu exista „societatea democratica” (Handyside mentionat mai sus, p.23, §49; Sunday Times mentionat mai sus, pp. 40-41, §65; Lingens mentionata mai sus, p.26, §41; Oberschlick v. Austria din 23 mai 1991, seria A nr. 204, p. 25, §57; Castells mentionata mai sus, p. 22, §42; Jersild v. Danemarca din
  • 24. 23 septembrie 1994, seria A nr.298, p.26, §37; Piermont v. Franta din 27 aprilie 1995, seria A nr.314, p. 26, §76; Vogt v. Germania din 26 septembrie 1995, seria A nr.323, p.25, §52; De Haes et Gijsels v. Belgia din 24 februarie 1997, Culegerea 1997-I, p.236; Fressoy si Roire mentionata mai sus). Evident, aceste afirmatii sunt facute sub rezerva paragrafului 2 al articolului 10. Dar, ar trebui sa se insiste asupra faptului ca aceste idei de pluralism, toleranta si spirit de transparenta ar trebui sa fie impuse la momentul judecarii. De altfel, astfel de principii democratice sunt generale si valoreaza de asemenea si pentru alte drepturi asigurate de CEDO, cum ar fi dreptul la libertatea de gîndire, de religie, de asociere, de intrunire... De aici decurge ca orice „formalitate”, „conditie”, „restrictie” sau „sanctiune” impusa in materia de drept este proportionala cu scopul legitim urmarit. Pe de alta parte, oricine isi exercita libertatea de exprimare isi asuma „indatoriri si responsabilitati” a caror extindere depinde de situatie si de procedeul tehnic utilizat. Curtea nu ar putea face abstractie de „indatoririle” si „responsabilitatile” celui interesat. In exercitarea dreptului sau de control, Curtea trebuie sa examineze ingerinta in lumina cazului in intregime, inclusiv valoarea remarcilor reprosate reclamantului si contextul in care ele au fost facute. Controlul sau s-ar dovedi a fi in general iluzoriu daca ea ar examina aceste decizii separat; ea trebuie sa le prevada in lumina cazului in intregime, inclusiv publicatia despre care este vorba si argumentele si mijloacele de proba invocate de reclamant in sistemul juridic intern apoi pe plan international. Dar sa revenim la paragraful 2 al articolului 10, deoarece el fixeaza cazul restrictiilor la drepturile garantate de primul alineat al paragrafului. Curtea va incepe prin verificarea existentei unei „ingerinte”, ceea ce impune in general putine probleme (vezi, pentru un exemplu de contestare: hotarîrea Roemen si Schmit v. Luxembourg din 25 februarie 2003). De fapt, o ingerinta in drepturile garantate de articolul 10, odata ce existența sa este 24 vadita, nu va fi admisa decît daca: 1. era „prevazuta de lege”; 2. urmarea un „scop legitim”; 3. era „necesara intr-o societate democratica” pentru a atinge acest scop. Cît priveste primul punct, cu alte cuvinte o ingerinta „prevazuta de lege”, ar trebui de precizat ca pentru Curte cuvîntul „lege” contine in acelasi timp dreptul scris si dreptul nescris. Ea nu atribuie aici o importanta faptului ca legea este o creatie jurisprudentiala sau legislativa. In caz contrar s-ar merge vadit impotriva intentiei autorilor Conventiei (Sunday Times nr. 1, 26 aprilie 1979, seria A nr. 30, §47).
  • 25. Curtea a verificat „calitatea” sa: legea trebuie sa fie in același timp „accesibila”, dar de asemenea „previzibila”. Cu alte cuvinte, cetatenii trebuie sa-si poata regla conduita in lumina unei legi in mod suficient clare si precise. Ingerința trebuie să urmarească un „scop legitim”, altfel spus: „securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea crimei, protectia sanatatii sau moralei, protectia reputatiei sau drepturilor altuia, pentru a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”. Aceasta lista poate parea sa fie impresionanta, atît prin numarul de cazuri prevazute cît si prin generalitatea lor, dar noi vom vedea ca controlul exercitat de Curte ii atribuie un mare temperament. Pe de alta parte, veți nota ca aceasta lista nu contine nici o nota economica, spre deosebire de articolul 8. Noi vom avea posibilitatea sa observam aceasta pe parcursul etapei cazurilor practice. In fine, Curtea poate foarte bine sa retina mai multe scopuri legitime pentru un caz. Ramîne punctul 3, sau etapa a 3 in controlul european exercitat de Curte: verificarea 25 daca ingerinta era „necesara intr-o societate democratica”. Acest control european se refera in acelasi timp la finalitatea masurii litigioase si „necesitatea” ei. El influenteaza atît legea de baza cît si decizia care o aplica, chiar daca ea emana de la o jurisdictie independenta. Adjectivul „necesara”, in sensul articolului 10 §2, implica existenta unei „necesitati sociale imperioase”. Curtea a precizat ca daca adjectivul „necesar”, in sensul articolului 10 §2, nu este sinonim cu „indispensabil”, cu atît mai mult el nu are supletea a astfel de termeni cum ar fi „admisibil”, „normal”, „util”, „rezonabil” sau „oportun”. Circumstantele din jurul faptelor, spre exemplu dificultatile legate de lupta impotriva terorismului, sunt deci luate in consideratie de Curte (Irlanda mentionat mai sus, pp. 9 si urmat., §§ 11 si urmat.; Aksov mentionata mai sus, pp. 2281 si 2284, §§ 70 si 84, Zana v. Turcia din 25 noiembrie 1997, Culegerea 1997-VII, p. 2549, §§ 59-60; Partidul comunist unificat din Turcia si altii mentionata mai sus, p. 27, § 59). Un alt exemplu, autoritatile ar trebui sa poata dovedi recurgerea la calea penala, in timp ce aveau la dispozitie alte cai (Lehideux si Isorni v. Franta din 23 septembrie 1998, Culegerea 1998-VII: mijloace de interventie si de respingere, in special pe caile civile). Presa joaca un rol eminent in societatea democratica: daca ea nu trebuie sa depaseasca anumite limite, tinînd in special la protectia reputatiei si la drepturile altuia precum si la necesitatea de a impiedica divulgarea informatiilor confidentiale, ei totusi ii
  • 26. revine sa comunice, respectînd indatoririle si responsabilitatile sale, informatii si idei asupra tuturor problemelor de interes general (De Haes si Gijsels mentionat mai sus, pp. 233-234, § 37). Presa este chemata sa joace rolul sau indispensabil de „cîine de garda” /vezi, in special, hotarîrile Goodwin v. Regatul Unit din 27 martie 1996, Culegerea 1996-II si Bladet Tromso si Stensaas v. Norvegia din 20 mai 1999 [GC], CEDO 1999-III). Libertatea jurnalistica contine si recurgerea posibila la o anumita doza de exagerare, de polemica, chiar si de provocare (hotarîrile Preger si Oberschlick v. Austria din 26 aprilie 1995, seria A nr. 313, p. 19, §8; De Haes si Gijsels mentionata mai sus, p. 236, §46). Cît priveste tonul polemic chiar agresiv al jurnalistilor – ceea ce Curtea nu va aproba –, s-ar cuveni sa reamintim ca, in afara de esenta ideilor si informatiilor exprimate, articolul 10 de asemenea protejeaza si modul lor de exprimare (hotarîrile Oberschlick, mentionata mai sus, p.25, §57; Jersild mentionata mai sus, p.23, §31). Intr-un mod general, in materie de presa, puterea nationala de apreciere se confrunta cu interesul societatii democratice de a asigura si a mentine libertatea presei. La fel, s-ar cuveni sa acordam o mare pondere acestui interes cînd este vorba de a determina, dupa cum o cere paragraful 2 al articolului 10, daca restrictia era proportionala cu scopul legitim urmarit (hotarîrile Goodwin mentionata mai sus, pp. 500-501, §40; Worm v. Austria din 29 august 1997, Culegerea 1997-V, p.1551, §47; Fressoz si Roire, mentionata mai sus). Dar presa nu reprezinta o citadela izolata. Astfel, la functia presei care consta in difuzarea informatiilor si ideilor asupra problemelor de interes public, se alatura dreptul, pen-tru public, de a le primi (Oberschlick mentionata mai sus, pp.25-26, §58; Observer si Guardian v. Regatul Unit din 26 noiembrie 1991, seria A nr. 216, p.30, §59; Thorgeir Thor-geirson mentionata mai sus, p.27, §63; Jersild mentionata mai sus, p.23, §31; De Haes si 26 Gijsels mentionata mai sus, p.234, §39, Fressoz si Roire, mentionat mai sus). Cu certitudine, cineva, inclusiv jurnalistul, care isi exercita libertatea de exprimare isi asuma „indatoriri si responsabilitati” a caror extindere depinde de situatia lui si de procedeul tehnic utilizat (mutatis mutandis, Handyside precitat, p.23, §49; Fressoz si Poire, mentionat mai sus). Recunoscînd in totalitate rolul esential care revine presei intr-o societate democratica, Curtea subliniaza ca jurnalistii nu ar fi in principiu separati prin protectia pe care le-o ofera articolul 10 de datoria lor de a respecta legile penale de drept comun (Fressoz si Roire, mentionata mai sus). Articolul 10, prin esenta sa, lasa jurnalistilor grija de a decide daca este necesar sau nu de a reproduce suportul informatiilor lor pentru a le asigura credibilitatea. El apara dreptul jurnalistilor de a comunica informatii asupra problemelor de interes general atîta timp cît ei se
  • 27. exprima cu buna credinta, in baza faptelor exacte si furnizeaza informatii „fiabile si precise” respectînd etica jurnalistica (Goodwin, mentionata mai sus, p.500, §39; Schwabe v. Austria din 28 august 1992, seria A nr.242-B, p.34, §34, si, pentru o aplicare in sens contrar, Prager si Oberschlick, mentionat mai sus, p.18, §37; Fressoz si Roire, mentionata mai sus; Colombani si altii versus Franta din 25 iunie 2002, CEDO 2002-V). Libertatea de exprimare a unui jurnalist care, lucrînd in cadrul functiunilor sale, facuse caz de probleme de interes general, constituie un domeniu in care – conform jurispru-dentei constante – restrictiile apeleaza la o interpretare stricta. Cazul Thoma serveste, in aceasta privinta, ca exemplu (Cazul Thoma v. Luxembourg, hotarîrea din 29/03/2001, §64). Reclamantul jurnalist, a fost condamnat pentru ca nu a respectat obligatia sa de a informa loial publicul atunci cînd, in cadrul unei emisiuni radiofonice, el a citat un articol de presa a unui confrate care afirmase ca unii functionari publici ar fi „coruptibili”. Conform instantelor judecatoresti interne, reclamantul nu s-a indepartat suficient de aceste afirmatii, prin faptul ca el si-a atribuit reprosul care se continea in articol. In concluzie, si inainte de a incepe dezbaterile, de a raspunde la intrebarile dumneavoastra si de a examina cazul practic, sa precizam ca libertatea presei furnizeaza opiniei publice unul din cele mai bune mijloace de a cunoaste si a judeca despre ideile si atitudinile conducatorilor. Or, pentru a reveni la cuvintele mele introductive, libertatea dezbaterii politice este esenta notiunii de societate democratica care domina Conventia in intregime (Lingens mentionata mai sus, p.26, §42; Oberschlick mentionata mai sus, pp.25-26. 8) Legea privind contracararea activităţii extremiste. Una dintre legile care stîrneste o ingrijorare deosebita din partea societatii civile si mass-media este Legea privind contracararea activitatii extremiste1, adoptata de Parlamentul R. Moldova la 21 februarie 2003 si publicata la 28 martie 2003. De altfel, revolta societatii civile si a mass-media s-a facut auzita imediat ce s-a raspîndit informatia privind eventualitatea puternica a adoptarii acestei legi. Totusi nici declaratiile opozitiei parlamentare si nici reactiile promte ale unor organizatii neguvernamentale din sectorul media nu au parut sa aiba macar o infima influenta asupra procesului legislativ, or aceasta lege s-a adoptat intr-un ritm extrem de rapid. In acelasi timp, trebuie sa recunoastem ca, formal, aceasta a fost supusa discutiilor publice, or proiectul a suferit procedura democratica a publicarii2 inainte de adoptare, fenomen pe care-l atestam extrem de rar in Moldova. De altfel, istoria aparitiei acestei legi in R. Moldova este foarte asemanatoare cu istoria aparitiei unei legi similare in 27
  • 28. Rusia: mai exact legea moldoveneasca o copiaza pe cea rusa atît sub aspectul continutului, cît si a modului de adoptare. Astfel legea moldoveneasca are aceeasi denumire ca si cea rusa, practic acelasi continut si, la fel ca si cea rusa, reprezinta o initiativa a Presedintelui tarii si a fost elaborata si adoptata in mare graba, ambele legi suferind critici din cauza caracterului lor antidemocratic. Este adevarat, legi care sanctioneaza “activitatea extremista” se discuta sau chiar au fost adoptate si in alte tari, dar ceea ce remarcam intr-un mod deosebit in legea moldoveneasca si rusa este accentul care se pune asupra mass-media ca potential subiect care desfasoara “activitate extremista”, o multime de prevederi care ii sunt special consacrate, or legea ar fi putut fi la fel de simplu si mult mai generala, utilizînd formula standard “orice persoana”.Astfel Legea porneste de la definirea principalelor notiuni si conturarea principiilor si directiilor principale in contracararea activitatii extremiste si continua cu raspunderea asociatiei obstesti sau religioase ori a unei alte organizatii pentru desfasurarea activitatii extremiste (art. 6), raspunderea mijlocului de informare in masa (art. 7), prevederi privind inadmisibilitatea utilizarii retelelor de telecomunicatii de utilitate publica pentru desfasurarea activitatii extremiste (art. 8), contracararea difuzarii materialelor cu caracter extremist (art. 9) si referitoare la tinerea registrului materialelor cu caracter extremist (art. 10), raspunderea persoanei cu functie de raspundere pentru desfasurarea activitatii extremiste (art. 11), raspunderea cetatenilor Republicii Moldova, a cetatenilor straini si a apatrizilor (art. 12) si, spre final, in afara de unele prevederi tipice, inadmisibilitatea desfasurarii activitatii extremiste in cadrul intrunirilor (art. 13). Obiective de referinţă – să definească noţiunile libertatea de exprimare, activitate extremistă ; – să identifice principalele principii în contracararea activității extremiste; – să stabilească criteriile de admisibilitate a cererilor la CEDO ; – să prezică evoluţia pe termen scurt, mediu şi lung a concepției legislative a 28 dreptului de liberă exprimare. Bibliografie: 1. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, adoptată de Adunarea Generală a O.N.U. la 10 decembrie 1948.. 2. Pactul internaţional cu privire la drepturile economice, sociale şi culturale din 16.12.1966 internaţional cu privire la drepturile civile şi politice; 3. Convenţia (europeană) pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
  • 29. 29 fundamentale; 4. Codul civil, 5. Legii presei nr. 243-XIII din 26.10.1994 6. Legii cu privire la libertatea de exprimare nr. 64 din 23.04.2010, 7. Legea privind contracararea activităţii extremiste 28 martie 2003 8. Hotărîrea Plenul Curţii Supreme de Justiţie al Republicii Moldova din 24.12.2012 “Cu privire la practica aplicării de către instanţele de judecată a unor prevederi ale Legii cu privire la libertatea de exprimare”.
  • 30. 30 TEMA 3. Problematica defăimării persoanei în Republica Moldova 1) Obligaţia jurnalistului de a verifica veridicitatea informaţiei răspândite. Responsabilitatea în cazul răspândirii informaţiei neveridice. 2) Lezarea onoarei şi demnităţii: noţiuni fundamentale. Premisele apărării onoarei şi demnităţii prin mijloace civile. 3) Procedura apărării onoarei şi demnităţii prin mijloace civile. 4) Problematica reparării prejudiciului în cazul lezării onoareişi demnităţii. 5) Dreptul la rectificare si dreptul la replică: aspect teoretic şi aspect normativ-juridic. 6) Noţiuni privind apărarea onoarei şi demnităţii prin mijloace penale şi administrative. Deosebiri între apărarea prin mijloace juridico-penale şi apărarea prin mijloace juridico-civile a onoarei şi demnităţii. 7) Problematica defăimării în legislaţia altor state. 1. Obligaţia jurnalistului de a verifica veridicitatea informaţiei răspândite. Responsabilitatea în cazul răspândirii informaţiei neveridice. Conform art.32 al Constitutiei R.M. oricarui cetatean ii este garantata libertatea gindirii, a opiniei, precum si libertatea exprimarii in public prin cuvint, imagine sau prin alt mijloc posibil. Acest drept cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice. Libertatea exprimarii nu poate prejudicia onoarea, demnitatea sau dreptul altei persoane la viziune proprie. Totodata, la solutionarea cauzelor e necesar de a tine cont de faptul ca in aspectul art.10 al CEDO si Constitutiei R.M. exercitarea acestor libertati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restringeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare intr-o societate democratica pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora pentru a impiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti. Sint interzise si pedepsite prin lege contestarea si defaimarea statului si a poporului, indemnul la razboi la agresiune, la ura nationala, rasiala sau religioasa, incitarea la
  • 31. discriminare, la separatism teritorial, la violenta publica, precum si alte manifestari ce atenteaza la regimul constitutional. Prin notiunea „restrictie prevazuta de lege“ se intelege ca orice restringere a libertatii de exprimare sau a dreptului la informatie trebuie sa fie expres prevazuta de Constitutie si de alte legi. Insasi legea trebuie sa fie accesibila, sa nu contina ambiguitati, sa fie reflectata intr-un domeniu clar delimitat si cu precizie, astfel incit sa ofere persoanelor posibilitatea de a prevedea daca o anumita actiune a lor este ilegala. Prin sintagma „necesara intr-o societate democratica“ urmeaza sa se inteleaga ca in fiecare caz este necesar de a stabili daca o anumita restrictie este sau nu, proportionala cu scopul legitim urmarit“, concomitent nepierzind din vedere importanta libertatii de exprimare intr-o societate democratica. Aceasta proportionalitate implica punerea in balanta pentru testare pe de o parte a interesului public protejat si pe de o parte dreptul la libera expunere intr-o societate democratica. Restrictia trebuie sa urmareasca unul sau mai multe scopuri prevazute in alin.2 art.10 CEDO si alin.2 art.32 al Constitutiei R.M. REZOLUTIA 1003 (1993) a Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind etica jurnalismului considera urmatoarele principii de etica a jurnalismului si este de parerea ca acestea trebuie aplicate in domeniul respectiv in Europa. Stiri si opinii 1. Suplimentar la drepturile si obligatiile juridice stabilite de catre normele juridice respective, presa mai are o responsabilitate etica fata de cetateni si societate, care trebuie accentuata la momentul actual, cand informarea si comunicarea joaca un rol major in formarea atitudinii personale a cetatenilor si dezvoltarea societatii si a vietii democratice. 2. Profesia de jurnalist include drepturi si obligatii, libertati si responsabilitati. 3. Principiul de baza al eticii jurnalismului este diferentierea dintre noutati si opinii, astfel incat acestea sa nu fie confundate. Noutatea este o informatie referitor la fapte si date, in timp ce opiniile includ ganduri, idei sau pareri ale agentiilor de presa, editorilor si jurnalistilor. 4. Difuzarea stirilor trebuie sa fie bazata pe adevar, asigurata prin mijloace adecvate de verificare si demonstrare si pe impartialitate in prezentare, descriere si narare. Barfele nu trebuie confundate cu noutatile. Titlul si sumarul stirilor trebuie sa reflecte esenta evenimentelor si datelor prezentate cat mai precis. 5. Exprimarea opiniilor poate include ganduri sau comentarii asupra unor idei sau remarci generale privind stirile despre evenimentele actuale. Chiar daca opiniile sunt intotdeauna subiective si nu pot servi ca criteriu pentru veridicitate, trebuie sa ne asiguram ca opiniile sunt exprimate onest si etic. 31
  • 32. 6. Opiniile sub forma de comentarii asupra evenimentelor sau actiunilor privind persoanele fizice sau institutiile nu trebuie sa respinga sau sa defaimeze realitatea faptelor si datelor. 7. Functia presei este una de "mediere", oferind un serviciu de informare, iar drepturile 32 acesteia legate de libertatea informatiei depinde de destinatarii acesteia, cetatenii. 8. Informatia este un drept fundamental care a fost pus in evidenta de dreptul cutumiar al Comisiei Europene si a Tribunalului Drepturilor Umane legat de Articolul 10 al Conventiei Europene privind Drepturile Umane si recunoscut in Articolul 9 al Conventiei Europene privind Televiziunea Transfrontiera, precum si de toate constitutiile democratice. Detinatorul dreptului este cetateanul, care mai are si dreptul de a cere ca informatia oferita de jurnalisti sa fie veridica in cazul stirilor si onesta in cazul opiniilor, fara interventii din exterior atat din partea autoritatilor publice, cat si a sectorului privat. 9. Autoritatile publice nu trebuie sa se considere proprietari ai informatiei. Reprezentarea acestor autoritati ofera baza juridica pentru eforturile de garantare si extindere a pluralismului in mass-media si asigurarea crearii conditiilor necesare pentru libertatea de exprimare si dreptul la informare si preintampinarea cenzurii. Mai mult decat atat, Comitetul Ministrilor este constient de acest fapt, dovada fiind Declaratia de Libertate a Cuvantului si a Informatiei adoptata la 29 aprilie 1982. 10. In ceea ce priveste jurnalismul, este necesar de a lua in consideratie ca acesta se bazeaza pe mass-media, care este parte a structurii corporative in cadrul careia este necesar de a face deosebire intre editori, proprietari si jurnalisti. In acest context, in afara de asigurarea libertatii cuvantului a mijloacelor de informare este necesara si protejarea libertatii in cadrul mijloacelor de informare. 11. Agentiile de presa trebuie sa se considere agentii socio-economici specializati, ai caror obiective antreprenoriale trebuie sa fie limitate de conditiile oferirii accesului la un drept fundamental. 12. Agentiile de presa trebuie sa ofere transparenta in ceea ce priveste proprietatea si managementul mijloacelor de informare, incurajand cetatenii sa stabileasca clar identitatea proprietarilor si profunzimea interesului economic al acestora in mijloacele de informare in masa. 13. In cadrul agentiilor de presa trebuie sa existe o relatie de cooperare intre editori si jurnalisti, luand in consideratie ca respectarea legitima a orientarilor ideologice ale editorilor si jurnalistilor este limitata de cerintele absolute fata de veridicitatea informatiei si fata de
  • 33. opiniile etice. Acest lucru este esential in cazul respectarii dreptului fundamental la informatie al cetatenilor. 14. Aceste cerinte necesita intensificarea protectiei libertatii cuvantului jurnalistilor deoarece in ultimul caz acestia trebuie sa actioneze ca ultima sursa de informare. In acest sens este necesar de a extinde si clarifica natura clauzei constiinciozitatii si a secretului profesional vis-a-vis de sursele confidentiale, armonizand prevederile nationale respective, astfel incat acestea sa poata fi implementate in contextul mai larg al Europei democratice. 15. Nici editorii si proprietarii, nici jurnalistii nu trebuie sa se considere ca sunt proprietari ai stirilor. Agentiile de presa nu trebuie sa trateze informatia ca marfa, ci ca drept fundamental al cetateanului. In acest sens, mijloacele de informare in masa nu trebuie sa speculeze cu calitatea si esenta stirilor sau a opiniilor in scopul maririi audientei pentru a spori venitul din publicitate. 16. Pentru a fi sigur de etica informatiei, publicul tinta al acesteia trebuie considerat ca 33 indivizi si nu ca multime. 2. Lezarea onoarei şi demnităţii: noţiuni fundamentale. Premisele apărării onoarei şi demnităţii prin mijloace civile. Avand rolul de a apara personalitatea, normele ce protejeaza onoarea și demnitatea sunt de o necesitate stringenta in contextul "religiei secolului XX", care declara ca omul este valoarea fundamentala a societatii. Desi nu exista dubii asupra necesitatii de a reglementa prin lege aceste relatii sociale, insusi modul cum trebuie reglementata și respectiv aparată, onoarea si demnitatea persoanei este izvorul a numeroase dezbateri. Discutiile se amplifica odata cu dezvoltarea progresiva a mijloacelor de informare in masa si cresterea semnificativa a impactului acestora asupra opiniei publice. Pentru a nu afecta transparenta si controlul social al activitatii autoritatii, in unele cazuri se cere o protectie redusa a onoarei si demnitatii unor categorii de persoane. Apararea onoarei si demnitatii persoanei contra raspandirii informatiilor cu caracter defaimator si care nu corespund realitatii se realizeaza in R. Moldova destul de eficient prin intermediul art. 7 si 71 din Codul civil (in continuare C.C.). Art. 7 stipuleaza: "(1)Orice persoana fizica sau juridica este in drept sa ceara prin judecata dezmintirea informatiilor care lezeaza onoarea si demnitatea ei, daca cel care a raspandit asemenea informatii nu dovedeste ca ele corespund realitatii. (2) In cazul in care asemenea informatii au fost raspandite prin
  • 34. intermediul unui mijloc de informare in masa, instanta de judecata obliga redactia acestuia sa publice, in termen de 15 zile de la data intrarii in vigoare a hotararii instantei de judecata, o dezmintire la aceeasi rubrica, pe aceeasi pagina, in acelasi program sau ciclu de emisiuni.(3) In cazul in care astfel de informatii sunt expuse intr-un document emis de o institutie, instanta de judecata obliga institutia respectiva sa inlocuiasca acest document". Conditiile (care necesita a fi intrunite cumulativ) pentru ca o persoana sa aiba sansa sa-i 34 fie satisfacuta o actiune intentata pe baza art. 7 C.C. sunt: 1. Sa fie difuzate anumite informatii 2. Informatiile raspandite sa lezeze onoarea si demnitatea persoanei 3. Informatiile raspandite sa nu corespunda realitatii In legislatie nu este definita notiunea de "informatii care lezeaza onoarea si demnitatea", asa cum nu este definita nici notiunea de "onoare" si "demnitate". Totusi in doctrina de drept civil predomina definirea "onoarei" ca o apreciere pozitiva a personalitatii din partea societatii, iar a "demnitatii", ca autoaprecierea pozitiva a personalitatii. In ceea ce priveste informatiile care cad sub incidenta art. 7 C.C., fiind considerate "lezante" sau, conform formulei anterior utilizate de legislatie, "ponegritoare", acestea sunt, conform interpretarilor predominante in doctrina juridica, informatiile care releva nerespectarea de catre persoana a legilor sau a principiilor morale ale societatii. In opinia noastra, principiile morale nu sunt ceva cu adevarat obiectiv si pot fi percepute in mod diferit de diferiti oameni. Ele ne permit sa delimitam o categorie de informatii incontestabil defaimatoare, dar o mare parte raman sub marja discutabilului. Astfel subiectivismul este un pericol ce ameninta solutionarea echitabila a litigiilor privind apararea onoarei si demnitatii. In Hotararea Plenului Curtii Supreme de Justitie "Cu privire la aplicarea legislatiei despre apararea onoarei, demnitatii, reputatiei profesionale ale cetatenilor si organizatiilor" este specificat: "concluzia despre faptul ca informatiile sunt ponegritoare instanta judecatoreasca o face dupa examinarea circumstantelor cauzei in sedinta judiciara. Refuzul de a primi cererea de chemare in judecata din motivul lipsei faptului de lezare a onoarei si demnitatii fara o asemenea judecare nu se admite" (pct. 16, alin 3), indicatie rezultand din formularea alin.1 art. 7 C.C., care impune prezumtia ca informatiile raspandite lezeaza onoarea si demnitatea persoanei fizice sau juridice. Pe de alta parte, aceasta regula isi gaseste justificarea si prin faptul ca unele informatii pot fi atat defaimatoare, cat si lipsite de acest semn, in dependenta de modul de percepere, de aprecierea subiectiva, de aprecierea unei persoane concrete intr-o situatie concreta, si mai ales in dependenta de context.
  • 35. Insa chiar si daca informatia e defaimatoare, Legea Presei in art. 27 prevede doua cazuri de exonerare de raspundere a fondatorilor, redactorilor, jurnalistilor, autorilor in cazurile cand acestia difuzeaza informatie neveridica: "daca informatia: a)este cuprinsa in documentele si comunicatele oficiale ale autoritatilor publice; b)reproduce textual discursurile publice sau rezumatul lor adecvat." In doctrina si in jurisprudenta art. 7 este interpretat ca fiind aplicabil doar in cazurile cand informatiile lezante se refera la persoane concrete sau identificabile, si nu la un grup care este determinat doar prin anumite trasaturi generale. Pentru a vorbi despre o "persoana concreta" nu este necesar ca acesteia sa i se spuna pe nume, e suficient ca ea sa poata fi identificata fara gres, pornind de la contextul comunicarii. In ordinea art. 7 C.C. nu se pot intenta procese pentru apararea onoarei si demnitatii poporului, judetului si populatiei sale, grupului religios sau social. Daca, de exemplu, se face o afirmatie neplacuta despre femei, nu poate orice femeie sa intenteze proces, sa obtina dezmintirea acestor informatii in privinta sa si sa primeasca compensatie pentru prejudiciul moral cauzat. Argumentand ca ponegritoare pot fi considerate numai informatiile care lezeaza onoarea si demnitatea unei persoane concrete. Informatiile raspandite trebuie sa nu corespunda realitatii. Informațiile care nu lezeaza onoarea si demnitatea, desi nu corespund realitatii, nu pot fi dezmintite in ordinea prevazuta de art. 7 si 71 C.C. Consideram binevenita renuntarea la redactia anterioara3 a art. 7 C.C., cand pentru a surveni raspunderea conform art. 7 si 71 C.C. era suficient ca informatia sa nu corespunda realitatii, fara a se cere ca ea sa mai fie si defaimatoare. Redactia anterioara a fost inoportuna si pentru ca denumirea articolului (apararea onoarei si demnitatii) era doar partial relevanta pentru continutul articolului. Atunci cand se decide daca informatiile defaimatoare corespund realitatii, trebuie sa se ia in consideratie esenta informatiilor si nu unele elemente particulare. Astfel daca despre cineva se spune ca si-a batut membrii familiei, dar in realitate el nu i-a batut pe ei, ci pe vecini, atunci esenta cazului nu se va schimba, caci actiunile sale in ambele cazuri vor fi condamnate de societate. Sa mai mentionam ca atunci cand informatia raspandita corespunde realitatii, dar lezeaza interesele cuiva, ar trebui sa survina dreptul la replica sau rectificare. Spre deosebire de dezmintire care se va face doar cand informatiile nu corespund realitatii si lezeaza onoarea si demnitatea, dreptul la replica apare si in prezenta unui singur semn: fie ca informatiile nu corespund realitatii, fie ca ele lezeaza un drept sau interes. In opinia noastra, in Codul Civil (sau eventual in legile ce reglementeaza nemijlocit activitatea mijloacelor de informare in 35
  • 36. masa) trebuie prevazuta acordarea, cu titlu obligatoriu, a dreptului la replica sau rectificare in urmatoarele cazuri: 1)informatia faptica nu corespunde realitatii; 2)informatia faptica corespunde realitatii, insa opiniile expuse pe baza faptelor lezeaza 36 interesele cuiva; 3)judecatile de valoare expuse lezeaza interesele persoanei. Deocamdata in legislatia R. Moldova dreptul la replica este prevazut doar in art. 40 al Legii audiovizualului. Astfel acesta dispune: "(2) Persoana care se considera lezata intr-un drept sau intr-un interes legitim, moral sau material, printr-o comunicatie audiovizuala are dreptul sa ceara, conform legislatiei, despagubirile respective, rectificarea corespunzatoare sau sa se foloseasca de dreptul la replica.(3) Rectificarea si replica vor fi difuzate in aceleasi conditii in care dreptul sau interesul i-au fost lezate si nu vor fi comentate." Intru executarea art. 40 al Legii Audiovizualului, Consiliul Coordonator al Audiovizualului, in baza art. 37 (alin. 1) al Legii, care ii acorda o anumita putere normativa, a adoptat "Norme obligatorii pentru acordarea si programarea dreptului la replica in cadrul programelor audiovizuale"4 , reglementand detaliat problematica acordarii dreptului la replica si a rectificarii in institutiile audiovizuale. Din pacate, Legea presei si Codul Civil nu au prevederi similare, totusi Codul Civil stimuleaza publicarea rectificarii, stipuland ca in acest caz paratul poate fi exonerat de repararea prejudiciului moral sau suma respectiva poate fi micsorata. Prin prisma jurisprudentei Curtii Europene5, daca expresia este calificata ca judecata de valoare, atunci ea nu poate fi dezmintita in ordinea prevazuta de art. 7 C.C. (cu conditia ca judecata de valoare este bazata pe fapte expuse corect). Din legislatie reiese ca atunci cand sunt raspandite informatii ce contin informatii negative despre persoana (antecedente penale, aflarea in spitalul de boli psihice, aplicarea sanctiunilor administrative, concedierea pe motive dezonorante), dar care corespund realitatii, chiar si daca acestea au creat suferinte enorme persoanei, raspandirea lor nu se va sanctiona conform art. 7 si 71 C.C. Insa aceasta nu inseamna ca raspandirea acestei categorii de informatii este permisa. Constitutia prin art. 28 garanteaza dreptul omului la respectul si ocrotirea vietii private. Actele normative ale R. Moldova stabilesc la concret anumite categorii de informatii "private", a caror raspandire se permite cu conditia indeplinirii anumitor conditii (de exemplu acordul persoanei). In lipsa indeplinirii acestor conditii, informatia data nu poate fi raspandita. In schimb raspandirea informatiilor ce tin de viata privata si familiala intra sub incidenta art. 7 si 71 C.C., daca acestea lezeaza onoarea si demnitatea si nu corespund realitatii.
  • 37. Exista totusi anumite cazuri cand, prin interpretarea CEDO, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a admis incalcarea dreptului la viata privata cu scopul prevenirii faptelor penale si apararii ordinii publice. Un element specific al acestor categorii de actiuni este faptul ca, in conformitate cu art. 86 CC, acestora nu li se aplica prescriptia. Un principiu al teoriei occidentale stipuleaza ca: "(a) in afara cazurilor exceptionale, termenul maxim de introducere a unei actiuni intr-un caz de defaimare nu trebuie sa depaseasca un an. (b) Instantele trebuie sa asigure desfasurarea fiecarei etape a procedurii judiciare in cauzele de defaimare intr-un termen rezonabil, pentru a limita impactul negativ al intarzierii asupra libertatii de exprimare. In acelasi timp, cauzele nu trebuie sub nici o forma sa fie judecate atat de rapid incat sa nu permita paratilor sa-si pregateasca apararea in mod adecvat."6 Consideram ca legislatorul, in contextul elaborarii unui nou Cod Civil, ar trebui sa introduca termenul de prescriptie in actiunile privind apararea onoarei si demnitatii, astfel incat actiunilor privind repararea prejudiciului (moral, material) sa li se aplice termenul de prescriptie general aplicabil actiunilor cu caracter patrimonial, iar actiunilor privind dezmintirea informatiilor defaimatoare, sa li se aplice un termen mai mare, la a carui determinare sa se tina cont de urmatoarele elemente: termenul sa asigure apararea onoarei si demnitatii persoanei pentru o perioada suficienta atat pentru ca persoana vatamata sa se adreseze dupa aparare in instanta, cat si pentru ca paratul sa pastreze majoritatea probelor pe care le-ar folosi in aparare. Imprescriptibilitatea face ca la un moment dat paratul sa nu mai poata sa se apere, iar reclamantul sa poata abuza pe baza acestui fapt. Sarcina probatiei in litigiile privind apararea onoarei si demnitatii este repartizata intre parat si reclamant. Insa reclamantul dovedeste doar faptul ca informatiile s-au raspandit, pe cand paratul trebuie sa dovedeasca ca informatiile raspandite de el corespund realitatii (eventual el poate alege varianta de a dovedi ca informatiile nu lezeaza onoarea si demnitatea reclamantului sau ca nu s-au raspandit in general). Desi nu este obligat, reclamantul este in drept sa dovedeasca si faptul ca informatiile raspandite nu corespund realitatii. Daca insa paratul vrea sa i se repare prejudiciul moral, el trebuie sa dovedeasca si faptul si caracterul pricinuirii suferintelor morale. La problema sarcinii probatiunii, de curand, in virtutea ratificarii Conventiei Europene a Drepturilor Omului, a aparut o noua norma, stipuland ca existenta faptelor poate fi demonstrata, in timp ce adevarul unor judecati de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit si respectiv nici nu se poate cere dovedirea acestuia. Aceasta norma deocamdata nu este introdusa in legislatia interna a R. Moldova, dar exista deja din partea Plenului Curtii Supreme de Justitie o recomandare ca legislatia sa fie aplicata anume in acest mod. 37
  • 38. Din partea mass-media a venit nu o data propunerea ca sarcina de a dovedi corespunderea realitatii sa cada asupra reclamantului, argumentandu-se ca mijlocul de informare actioneaza intru interesul public si de aceea ar trebui sa fie favorizat, iar pe de alta parte pentru ca reclamantului ii este mult mai usor sa dovedeasca ca informatia nu corespunde realitatii, decat paratului ca ea corespunde realitatii. Aceasta propunere deocamdata nu este sustinuta pentru ca: 1) publicand anumite informatii, mijlocele de informare in masa intr-un fel afirma ca informatia raspandita este veridica, respectiv ei si sunt obligati sa-i dovedeasca veridicitatea; 2) aceasta ar pune reclamantul intr-o situatie foarte jenanta, or lui i s-a lezat onoarea si demnitatea si tot el ar trebui sa dovedeasca ca, de exemplu, nu este bolnav psihic etc. In plus exista pericolul maririi numarului de publicatii defaimatoare si necorespunzatoare realitatii in mass-media. In privinta sarcinii de a dovedi veridicitatea informatiei, in doctrina europeana s-a elaborat un principiu care este partial introdus in legislatia noastra: "in toate cazurile, daca afirmatia contestata se dovedeste a fi adevarata, piritul va fi absolvit de orice raspundere civila.", nu este implementata insa a doua parte a principiului: "in cazurile care implica afirmatii privind chestiuni de interes public, reclamantul trebuie sa dovedeasca ca afirmatiile sau faptele imputate, considerate defaimatoare, sunt false". Legislatia noastra deocamdata nu da nici un statut special afirmatiilor facute pe baza unor chestiuni de interes public. In opinia noastra, sarcina probarii nu trebuie sa treaca complet asupra reclamantului, ci, eventual, doar in cazurile cand informatia raspandita este de interes public sau sa se aplice si aici regula generala ca fiecare parte sa dovedeasca imprejurarile pe care le invoca ca temei al pretentiilor sale. Art. 7 Cod Civil se aplica independent de faptul daca cel ce a raspandit informatia avea intentia de a defaima o alta persoana fizica sau juridica sau el nu a urmarit un astfel de scop, dar actiunile sale obiectiv au adus la aceasta. Spre deosebire de legislatia R.Moldova, teoria si practica occidentala stabileste anumite cazuri cand paratii vor fi exonerati de raspundere chiar daca au difuzat informatii false : astfel, pentru a nu admite pedepse excesive la adresa presei libere si eficiente, s-a elaborat principiul "publicarii rezonabile": Chiar atunci cand o afirmatie referitoare la o chestiune de interes public a fost dovedita falsa, paratii ar trebui sa beneficieze de protectia publicarii rezonabile. Aceasta forma de aparare poate fi folosita atunci cand se considera ca este rezonabil in orice circumstante pentru o persoana in pozitia paratului sa difuzeze materialul in modul si forma in care a facut-o. Pentru a decide daca difuzarea informatiei a fost rezonabila in conditiile unui anumit caz, instanta trebuie sa ia in considerare importanta 38