1.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Rolul coloanei vertebrale
1. Rolul coloanei vertebrale în statică
În staţiunea verticală linia gravitaţiei trece:
- anterior de articulaţia atlantooccipitală
- posterior de linia transversală care uneşte capetele femurale
- la jumătatea feţei laterale a trohanterului mare
- anterior de axul transversal al articulaţiei tibiotarsiene.
Prezenţa curburilor sagitale ale coloanei vertebrale face ca
centrele de greutate ale diferitelor ei segmente să nu se găsească
pe linia de proiecţie a centrului de greutate al corpului.
Datorită gravitaţiei iau naştere solicitări rotaţionale care tind
să accentueze curburile.
BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE
1
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
O parte dintre aceste solicitări sunt absorbite de
ligamente fiind posibilă menţinerea poziţiei bipede.
O altă parte a acestor solicitări este preluată de către
discurile intervertebrale care protejează osul de excesul de
apăsare care acţionează asupra lui.
Deşi nucleul pulpos nu are în structura sa elemente elastice
are posibilitatea de a se deforma şi disipa presiunile în toate
direcţiile, apăsând asupra inelului fibros şi determinând astfel
orientare fibrelor acestuia.
Datorită presiunii exercitate prin suprasolicitare el pierde apa
pe care o are în compoziţie (aceasta este explicaţia diferenţei
de înălţime a unei persoane între valorile matinale şi cele
vesperale după ortostatism prelungit).
Încărcare discurilor intervertebrale produce micşorarea
unghiurilor dintre fibrele lor, creşterea diametrului
transversal şi micşorarea celui vertical. 2

2.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În menţinerea poziţiei coloanei vertebrale un rol important îl
are musculatura toraco-lombară care luând punct fix pe bazin
descarcă coloana vertebrală de circa 1/3 din greutatea
exercitată asupra ei.
Tendinţa permanentă de a se prăbuşi este contracarată de
contracţia muşchilor erectori ai trunchiului; dacă aceştia
cedează sau se contractă muşchii flexori ai coloanei intervin
în menţinerea poziţiei - ligamentele posterioare sunt
solicitate.
Datorită staţiunii bipede segmentul toracic al coloanei
proiemină anterior ceea ce duce la cresterea diametrului
sagital al toracelui şi la scăderea celui transversal.
3
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În ortostatism se contractă muşchii pelvitrohanterieni şi în
special muşchii fesieri (marele fesier în mod deosebit).
Tot ca o adaptare la necesităţile menţinerii poziţiei bipede
unele dintre inserţiile musculare s-au modificat:
- muşchiul mare pectoral îşi întinde mai mult inserţiile la
nivelul toracelui
- sternocleidomastoidienii ocupă o inserţie mai întinsă la
nivelul sternului
- o parte din muşchiul transvers al abdomenului se
transformă în ligament al articulaţiilor condrocostale.
4

3.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
2. Rolul coloanei vertebrale în mişcare
Mişcările coloanei vertebrale se realizează atât în
articulaţiile corpurilor vertebrale cât şi în cele ale proceselor
articulare.
Prezenţa curburilor precum şi modul de articulare al
vertebrelor permit ca mişcările coloanei vertebrale în
ansamblu să fie ample, deşi mişcările dintre două vertebre
sunt reduse.
Această însumare permite nuanţă multiple şi comandă precisă
a mişcărilor, care sunt favorizate de faptul că din cele două
extremităţi ale coloanei vertebrale una este mobilă iar alta
fixă şi în acelaşi timp mobilă o dată cu întreg bazinul.
5
Flexie Extensie Înclinare Rotaţie
Regiunea cervicală 70° 60° 30° 75°
Regiunea toracală 50° 55° 10° 40°
Regiunea lombară 40° 30° 35° 5°
TOTAL 160° 145° 75° 120°
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de flexie a coloanei vertebrale: corpurile
vertebrale se apropie în partea anterioară, comprimând
discurile intervertebrale.
Ligamentele galbene, inter- şi supraspinoase, longitudinal
posterior şi musculatura spatelui sunt tensionate.
Procesele articulare inferioare ale vertebrelor alunecă în sus,
pe faţa anterioară a celor superioare de la vertebra
subiacentă.
Amplitudinea maximă a flexiei este în regiunea cervicală unde
coloana vertebrală descrie o curbură cu raza mai mică decât în
segmentul toracic.
Coloana lombară are o mişcare medie.
Odată cu începerea flexiei intră în contracţie şi muşchii
erectori care gradează mişcarea. 6

4.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura care realizează flexia coloanei vertebrale este
reprezentată de:
- sternocleidomastoidian
- drept anterior al capului
- mic drept anterior al capului
- lungul gâtului
- drept abdominal
- marele şi mic oblic abdominal
- transversul abdominal
- psoas-iliac
Mişcarea de extensie a coloanei vertebrale: corpurile
vertebrale se apropie în partea posterioară, comprimă
discurile intervertebrale.
Ligamentul longitudinal anterior este pus în tensiune, iar
ligamentele din partea posterioară a coloanei vertebrale se
relaxează.
Procesele articulare alunecă în jos pe cele superioare ale
vertebrei subiacente. 7
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Ligamentul longitudinal anterior limitează extensia, dezvoltarea
lui în diferitele regiuni fiind direct proporţională cu acest rol; în
ultima fază mişcarea este limitată de apropierea proceselor
spinoase între ele şi punerea în tensiune a muşchilor flexori.
Amplitudinea maximă se realizează în regiunea cervicală şi
lombară.
Axul flexiei - extensiei este unul transversal; în ambele mişcări
atât coloana cât şi muşchii, ligamentele suferă solicitări maxime.
Musculatura extensoare a coloanei vertebrale este
reprezentată de:
- spleniusul capului şi al gâtului
- marele şi micul complex
- marele şi micul drept posterior al gâtului
- sistemul transverso-spinalilor
- sacrospinalul
- sistemul interspinoşii lor sistemul inter-transvers.
8

5.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de înclinare laterală este mişcare coloanei
vertebrale spre dreapta sau stânga astfel încât faţa anterioară a
toracelui şi cea a abdomenului să rămână în acelaşi plan.
În timpul mişcării discul intervertebral suferă o comprimare
de parte de care are loc mişcarea.
Musculatura care realizează mişcarea:
- sternocleidomastoidian,
- musculatura cefei,
- mare şi micul oblic al abdomenului,
- pătratul lombar,
- psoasul-iliac,
- intertransversali.
Mişcarea este limitată de ligamentele din jumătatea opusă
sensului ei.
9
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de rotaţie a coloanei vertebrale: faţa anterioară
a trunchiului să tindă să se orienteze perpendicular pe
diametrul bitrohanterian (răsucirea feţei anterioare a părţii
superioare a coloanei vertebrale spre dreapta sau spre
stânga, având un ax vertical care trece prin centrul discului
intervertebral); mişcarea este combinată cu un grad de
flexie laterală.
Amplitudinea maximă se realizează în partea superioară a
regiunii toracice.
Musculatura care realizează mişcarea de rotaţie:
- muşchii cefei, lungul gâtului, splenius,
- sternocleidomastoidian,
- mare şi mic oblic abdominal,
- trapez,
- psoas-iliac.
10

6.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
3. Rolul cutiei toracice în respiraţie
Respiraţia se realizează în doi timpi: inspiraţie şi expiraţie cu
pauză (apnee) între cei doi timpi.
Cavitatea toracică trebuie să prezinte un oarecare grad de
mobilitate pentru a permite efectuarea ritmică a celor doi
timpi respiratori. Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide,
mobilitatea cavităţii toracice rămâne legată de gradul de
mobilitate al coastelor.
Prin articulaţiile de care dispun atât la extremităţile
vertebrale, cât şi la cele sternale, coastele pot efectua mişcări
de ridicare (unghiul costo-vertebral se măreşte) şi coborâre
(unghiul se micşorează).
11
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
3. Rolul cutiei toracice în respiraţie
Dispoziţia anatomică a articulaţiilor toracelui nu permite însă
efectuarea unor simple mişcări de ridicare şi coborâre ale
coastelor.
Odată cu ridicarea se execută şi o mişcare de proiectare
anterioară, de îndepărtare laterală şi de rotaţie a fiecărei
coaste.
Timpul inspirator beneficiază astfel de o mărire a
dimensiunilor cavităţii toracice în toate sensurile.
Mişcarea de coborâre a coastelor constă în revenirea la poziţia
de plecare.
Mişcările coastelor sunt însoţite de mobilizarea pasivă a
sternului care este puternic ataşat de coaste. Când aceste se
ridică şi se proiectează înainte, sternul suferă o deplasare
asemănătoare.
12

7.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Muşchii inspiratori sunt reprezentaţi de:
- diafragm
- masa muşchilor scaleni
- supracostalii
- marele şi micul pectoral
- marele şi micul dinţat
Musculatura expiratorie este formată din:
- marele drept abdominal
- marele şi micul oblic abdominal
- transversul abdominal
- marele şi micul dinţat
13
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În mişcarea de ridicare extremitatea distală a claviculei se
ridică, în timp ce cea sternală coboară. Deplasarea în sus a
claviculei este de 3-6 cm. ceea ce corespunde unui unghi cu
orizontala de 8-10°.
Musculatura care ridicare umărul:
- fascicolul mijlociu din muşchiul trapez
- capătul clavicular din muşchiul sterno-cleido-mastoidian
- muşchiul ridicătorul omoplatului
Factorii limitativi :
- ligamentul costoclavicular - coasta I
- ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior
- ligamentul inter-clavicular
Mişcările centurii scapulare
14

8.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de coborâre se realizează prin deplasarea în jos a
extremităţii distale a claviculei concomitent constatându-se şi o
ridicare a extremităţii proximale. Clavicula poate coborî cu 2-4
cm. ceea ce corespunde unui unghi cu orizontala de 3-4°.
Mişcarea este realizată indirect prin tracţiune pe humerus
însoţită de contracţia muşchilor: mare şi mic pectoral, mare
dorsal, subscapular, deltoid.
Mişcarea poate fi realizată şi în sens pasiv când urmează unei
mişcări active de ridicare, prin acţiunea factorilor de
gravitaţionali.
Factorii care pot limita mişcările sunt:
- ligamentul costo-clavicular,
- ligamentul sterno-clavicular anterior.
15
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de proiecţie înainte/înapoi are loc după un ax
anteroposterior. În proiecţia anterioară cu valoare de 2-4 cm.
extremitatea distală se deplasează anterior în timp ce cea
medială se îndreaptă posterior.
Mişcarea este realizată prin participarea muşchilor:
• sterno-cleido-mastoidieni,
• mare dinţat,
• mare şi mic pectoral - dacă braţul participă activ la mişcare,
• marele dorsal când ia punct fix pe inserţia de origine.
16

9.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În proiecţia posterioară cu valoare de 2-4 cm
extremitatea distală claviculară se orientează posterior în
timp ce cea sternală alunecă uşor anterior.
Musculatura cu care se poate realiza mişcarea este
reprezentată de:
- muşchiul trapez,
- sternocleidomastoidian,
- romboid,
- mare dorsal.
Ligamentul sterno-clavicular anterior este factorul care
poate să limiteze mişcările de acest tip.
Distanţa dintre punctul de maximă amplitudine pentru
proiecţia anterioară şi cea posterioară este de 7-10 (12)cm.
17
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcările omoplatului
Mişcarea de ridicare presupune îndepărtarea marginii vertebrale
a omoplatului de apofizele spinoase vertebrale. Coborârea
omoplatului presupune apropierea unghiului inferior al omoplatului
de coloana vertebrală.
Muşchii pentru mişcarea de ridicare a omoplatului sunt:
- fascicolului superior din trapez,
- ridicătorului unghiului omoplatului,
- micului şi marelui romboid.
Muşchii pentru mişcarea de coborâre de la nivelul omoplatului
sunt:
- fascicolului inferior din muşchiul trapez,
- complexului muşchilor romboizi,
- marele dinţat,
- marele dorsal.
18

10.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Bascularea cu rotaţie este o mişcare în care unghiul supero-
extern al omoplatului se ridică şi se îndreaptă anterior
concomitent cu îndepărtarea unghiului inferior al omoplatului
faţă de linia mediană a coloanei vertebrale.
Amplitudinea de basculare este de 45° pentru unghiul inferior
în plan frontal şi concomitent de 30° în plan oblic orientat
dinăuntru în afară şi dinapoi înainte.
Bascularea în afară se realizează cu 8-10 cm. la unghiul extern
şi cu 5 cm. la unghiul superior şi presupune participarea
muşchiului trapez şi a marelui dinţat.
Bascularea înăuntru are aceleaşi valori la unghiuri fiind
posibilă cu ajutorul muşchilor: ridicător al omoplatului, mic
pectoral, micului şi marelui romboid. 19
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mobilitatea glenohumerală:
• Flexie 105°-120°
• Extensie 30°-55°
•Abducţie 105°-120°
•Rotaţiile externe sunt dependente de poziţia braţului:
- cu braţul addus 80°
- cu braţul abdus 90°
• Rotaţia internă 70°
Kapandji: până la 90° mişcarea este glenohumerală,
iar între 90°-150° mişcarea este scapulotoracică
Abducţia este mişcare prin care membrul superior liber se
îndepărtează de corp.
Adducţia este mişcare de sens invers.
Cele două mişcări au loc în plan frontal în jurul axului antero-
posterior ce trece prin porţiunea inferioară a humerusului.
Biomecanica articulaţiei scapulo-humerală
20

11.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Abducţia propriu-zisă realizată strict din articulaţia
scapulo-humerală este până când braţul este ridicat la 90°
(orizontal) faţă de axul longitudinal al trunchiului. În această
poziţie marele trohanter ajunge până la partea superioară a
cadrului glenoidian.
Pentru continuarea mişcării de abducţie la valori de peste 90°
mişcarea poate fi realizată prin:
✓bascularea lateral-externă a unghiului inferior al omoplatului
cu 60°
✓concomitent cu rotaţia axială în articulaţia acromioclaviculară
cu 30° şi în cea sterno-costo-claviculară cu încă 30°
✓hiperlordoza lombară în cazurile de abducţie concomitentă a
braţelor sau înclinarea laterală controlaterală a coloanei
vertebrale din regiunea dorso-lombară pentru abducţia
unilaterală a membrului superior. 21
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura abductoare:
- muşchiul supraspinos
- muşchiul deltoid
- lunga porţiune din bicepsul brahial.
Musculatura adductoare:
- în principal subscapular, subspinos, mic şi mare rotund, mare
pectoral, mare dorsal,
- accesori: deltoid, coracobrahial, scurta porţiune a bicepsului
brahial, lunga porţiune din tricepsul brahial.
Ligamentele gleno-humerale inferioare şi superioare sunt cele
care limitează mişcarea de abducţie iar, ligamentul
coracohumeral pe cea de adducţie a braţului.
22

12.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Proiecţia înainte (anteducţia, flexia) şi proiecţia înapoi
(retroducţia, extensia) sunt realizate în jurul axei transversale
ce trece prin centrul marelui trohanter şi prin centrul cavităţii
glenoidiene.
Musculatura anteductoare:
- mare pectoral,
- deltoid,
- biceps brahial,
- supraspinos.
Mişcarea de anteducţie este limitată de:
- muşchiului mic rotund,
- muşchiul subspinos,
- ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral, sternocostale,
- tensionarea părţii posterioare din capsula articulare.
23
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Retroducţia activă ajunge la 50-60° iar, prin mişcări pasive la
80-90°.
În timpul mişcării are loc bascularea capului humeral spre
anterior în primele 20° apoi, are loc bascularea unghiului
inferior al omoplatului spre coloana vertebrală (basculare
medială) concomitent cu intervenţia musculaturii
Musculatura retroductoare:
- fascicolele posterioare ale muşchiului deltoid,
- mare rotund, dorsal, marele pectoral.
Limitarea mişcării de retroducţie este dată de:
- întinderea porţiunii anterioare a capsulei articulare,
- ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu, inferior,
scapulo-toracic
- masa muşchiului subscapular
24

13.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În mişcarea de rotaţie internă capul humeral alunecă dinainte
spre înapoi pe cavitatea glenoidiană în timp ce cei doi trohanteri
se deplasează înainte şi înăuntru.
Mişcarea de rotaţie internă a braţului mai este asimilată şi cu
noţiunea de pronaţie deoarece poate să se realizeze
concomitent cu pronaţia antebraţului.
Valoarea rotaţiei interne este de 80-90°.
Musculatura pentru rotaţia internă:
- subscapular,
- marele pectoral,
- mare rotund,
- marele dorsal,
- bicepsul brahial.
Factorii limitatori sunt:
tensionarea capsulei din porţiunea posterioară,
masa muşchilor subspinos, mic rotund, triceps brahial. 25
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Rotaţia externă (supinaţie) antrenează o alunecare dinapoi
spre înainte a capului humeral.
Muşchii rotatori externi sunt formaţi din:
- subspinos,
- mic rotund,
- fascicolul posterior din deltoid.
Rotaţia externă este limitată de:
- tensionarea anterioară a capsulei articulare,
- ligamentele scapulo-humerale
- masa marelui pectoral,
- fascicolul anterior din deltoid.
26

14.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţia humero-radială
şi humero-cubitală
Mişcarea de flexie-extensie se realizează după o axă
aproximativ transversală ce trece prin mijlocul trohleei şi a
capitului.
Axul este orientat din afară înăuntru, dinainte înapoi, de sus în
jos unind epitrohleea cu condilul lateral extern.
Cubitusul este principalul pivot după care are loc mişcarea de
flexie - extensie.
Radiusul nu realizează decât o mişcare de însoţire.
În mişcarea de flexie cubitusul realizează concomitent şi o
uşoară supinaţie în timp ce în extensie suferă o uşoară pronaţie.
27
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura flexoare este alcătuită din:
- muşchiul biceps brahial: în special pentru flexia cu antebraţul
în pronaţie,
- muşchiul brahial anterior;
- muşchiul brahioradialis în special pentru flexia cu antebraţul
în supinaţie;
- muşchii epitrohleeni: rotund pronator, mare şi mic palmar,
cubital anterior, flexor comun superficial şi profund al
degetelor de la 2 la 5, flexor propriu al policelui.
Limitarea mişcării se realizează prin:
- tensionarea posterioare a capsulei articulare a cotului,
- întinderea inserţiei terminală a muşchiului triceps brahial,
- pătrunderea apofizei coronoide cubitale în fosa coronoidiană
humerală,
- prezenţa ligamentului colateral ulnar.
28

15.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Extensia este mişcarea de îndepărtare a celor două feţe
anterioare ale braţului şi antebraţului una faţă de alta, ajungând
ca braţul şi antebraţul să fie unul în prelungirea celuilalt.
În extensia totală axa longitudinală a antebraţului formează cu
cea a braţului un unghi cu deschiderea în afară de 170° tot ca
urmare a constituţiei anatomice a trohleei.
Musculatura extensoare:
- tricepsul brahial, în principal,
- secundar: de muşchiul anconeu şi de musculatura
epicondiliană: extensor comun al degetelor, extensor propriu al
degetului mic, cubitalul posterior, al doilea radial extern.
În afara musculaturii care intervine în producerea mişcării un
rol important îl are şi factorul gravitaţional.
Factorii care pot limita mişcarea de extensie sunt:
- pătrunderea olecranului în fosa cu aceeaşi denumire,
- tensionarea ligamentelor şi a capsulei articulare în porţiunea
anterioară,
- masa musculară din loja anterioară a antebraţului,
- fasciculul anterior din ligamentul colateral cubital.
29
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Biomecanica articulaţiilor radio-cubitale
Mişcările din articulaţia cotului sunt de pronaţie-supinaţie
executate în axul longitudinal al antebraţului.
În timpul pronaţiei are loc încrucişarea anterioară între
radius şi cubitus astfel încât radiusul să ajungă median.
Mişcarea este posibilă şi datorită relaxării fibrelor din
membrana interosoasă.
Concomitent cu mişcările radiusului şi cubitusului au loc şi
mişcări ale humerusului care suferă o uşoară mişcare de
rotaţie externă.
30

16.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura pronatoare:
- în principal: rotundul pronator care acţionează la începutul
mişcării de pronaţie,
- accesori:
muşchiul primul radial extern,
mare palmar,
brahioradialis (când antebraţul se află în supinaţie maximă şi se
realizează pronaţia până la poziţia intermediară),
anconeu.
Factorii limitatori ai pronaţiei:
- tonusul muşchilor supinatori,
- punerea în tensiune a ţesuturilor moi,
- tensionarea ligamentului pătrat,
- tensionarea fasciculului posterior din ligamentul triunghiular,
-interpunerea între radius şi cubitus a musculaturii flexoare
profunde. 31
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de supinaţie este mişcarea prin care are loc
orientarea palmei spre în afară.
Concomitent cu supinaţia antebraţului are loc şi o rotaţie
externă a humerusului.
Spre deosebire de pronaţie care poate fi compensată parţial de
mişcarea umărului, supinaţia nu poate fi înlocuită prin alte tipuri
de mişcări.
Musculatura supinatoare
- scurt supinator cu acţionează cu forţă maximă când antebraţul
este în extensie faţă de braţ,
brahioradialis,
- extensor propriu al indexului,
- biceps brahial care acţionează în principal când între antebraţ
şi braţ există un unghi de 90°,
- lung extensor al policelui.
32

17.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Factorii care limitează supinaţia:
- tonusul musculaturii pronatoare,
- tensionarea părţilor moi,
- tensionarea părţii anterioare a ligamentului pătrat,
- tensionarea fasciculului anterior al ligamentului triunghiular,
- tensionarea coardei oblice.
Amplitudinea dintre supinaţia maximă şi pronaţia maximă este
de 180°.
Există variaţii de amplitudine ce privesc sexul, vârsta, tipul de
activitate.
Valorile superioare se înregistrează la copii şi femei.
Prin progresia în vârstă se reduc şi valorile de amplitudinea (la
peste 60 ani la bărbaţi pot fi înregistrate valori de până la 105°.
Mişcările de pronaţie-supinaţie pot atinge valori de aproximativ
360° atunci când la mişcările din articulaţia radio-cubitală se
asociază mişcări în articulaţia scapulo-humerală de rotaţie
internă (150°) şi externă (30°).
33
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţiile mâinii:
- radio-carpiană: elipsoidală
- intercarpiene: rândul I şi II: plane
- carpometacarpiene: police: şa,
celelalte degete: plane
- intermetacarpiene: plane – pentru MII, MIII, MIV, MV
34

18.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În articulaţia radiocarpiană mişcările care se pot realiza sunt
de:
flexie-extensie,
abducţie-adducţie,
circumducţie.
Pentru a fi posibile aceste mişcări este necesară şi participarea
articulaţiilor mediocarpiană şi intercarpiană, în aşa fel încât în
flexie
oasele din rândul distal să alunece pe cel proximal iar acesta pe
antebraţ.
Între oasele carpului se realizează mişcări de amplitudine
redusă, dar care prin sumare să permită o mare diversitate,
variabilitate.
35
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Axul flexiei-extensiei trece este transversal:
• pentru rândul proximal carpian prin apofizele stiloide
• pentru rândul distal prin capul osului mare.
Mişcarea are loc simultan în jurul celor două axe.
Rândul proximal participă în special la flexie, în timp ce cel distal
în special la extensie.
Mişcarea de flexia este realizată cu muşchii:
- flexori ai carpului şi degetelor, în principal,
- auxiliar, cu lungul abductor al policelui
Flexia este limitată:
- de ligamentul radiocarpian posterior
-de tendoanele musculaturii extensoare
Extensia este efectuată cu muşchii extensori ai carpului şi ai degetelor.
Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul radiocarpian anterior
şi de tendoanele musculaturii flexoare.
36

19.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Abducţia-adducţia au loc în articulaţia radiocarpiană şi în cea
mediocarpiană după un ax sagital care trece prin centrul osului
capitat.
În abducţie: scafoidul se deplasează medial,
- piramidalul va aluneca în jos;
- mişcarea este limitată de ligamentul colateral ulnar al carpului
- mişcarea implică intrarea în acţiune a musculaturii flexoare şi
extensoare radială a carpului. .
În adducţie mişcarea limitarea fiind realizată de ligamentul
colateral radial al carpului şi de apofiza stiloidă cubitala.
Mişcarea presupune contracţia concomitentă a flexorului şi
extensorului ulnar al carpului
Datorită amplitudinii mai mari a mişcării de flexie comparativ cu
cea de extensie mişcarea de circumducţie descrie o traiectorie
circulară. 37
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
În articulaţiile carpometacarpiene se realizează mişcări de
alunecare care sunt mai ample la ultimele două metacarpiene.
Articulaţia carpometacarpiană a policelui este o diartroză
biaxială de tip articulaţie în şa. Spre deosebire de celelalte
degete, policele execută mişcări mai ample şi mai variate.
Abducţia şi adducţia sunt realizate în jurul unui ax sagital
care trece prin baza metacarpianului I. Planul acestui ax ca şi
al celuia de flexie-extensie, face un unghi de 45° cu planul
frontal ceea ce explică de ce mişcările policelui nu se produc
în plan frontal sau sagital, ci într-un plan oblic, fapt
semnificativ în realizarea prehensiunii.
38

20.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax transversal
care trece prin trapez.
Din combinarea mişcării rezultă posibilitatea ca policele să
fie poziţionat divers.
Mişcarea complexă pe care o execută policele în prehensiune
este denumită opozabilitate fiind posibilă datorită
suprafeţelor articulare în şa precum şi laxităţii capsulei
articulare.
Deplasarea policelui în opozabilitate este posibilă prin
participarea muşchilor: adductor al policelui, opozant, lung şi
scurt flexor al policelui.
39
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţiile metacarpofalangiene sunt de tip condilian
permiţând mişcări de flexie-extensie, răsfirarea-apropierea
degetelor. Flexia-extensia sunt realizate în jurul axului
transversal care trece prin capetele metacarpienelor.
Flexia falangei proximale pe metacarpianul corespunzător este
mai amplă faţă de extensie şi este realizată cu ajutorul
musculaturii flexoare a degetelor, a lombricalilor şi a
interosoşilor.
Răsfirarea-apropierea degetelor se produce într-un ax sagital
care trece prin capul metacarpienelor.
Degetele sunt depărtate de axul mâinii care trece prin medius
de muşchii interosoşi; apropierea este realizată pe seama
musculaturii interosoşilor palmari.
40

21.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţiile interfalangiene sunt trohleartroze la nivelul
cărora se execută mişcări de flexie-extensie în jurul unui ax
transversal care trece prin trohleea falangelor.
Flexia falangei mijlocii este mai amplă comparativ cu cea
distală.
Flexia este de amplitudine mai mare faţă de extensie fiind
realizată prin contracţia musculaturii flexoare a degetelor
(muşchiul flexor comun profund al degetelor).
Extensia este realizată pe seama musculaturii interosoşilor şi
lombricalilor.
41
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Unitatea fixă formată din rândul distal carpian, metacarpienele
II şi III şi ligamentele carpometacarpiene, care formează un
jgheab prin care alunecă tendoanele flexorilor.
Musculatura flexoare-extensoare este stabilizatoarea acestei
piese.
Piesa cea mai mobilă este alcătuită din trapez, metacarpianul I
şi falangele policelui. Mişcările policelui se realizează în toate
articulaţiile care leagă aceste oase, asigurând ca valoarea policelui
în presiune să fie de 50%.
Piesa de mică mobilitate corespunde degetelor IV, V şi
ultimelor două metacarpiene. Prin adaptarea muşchilor intriseci şi
hipotenari acest segment are un rol în formarea prehensiunii, în
mularea mâinii în prehensiunea sferică şi în cea cilindrică.
Piesa mobilă independentă a indexului, cu mobilitate în toate
direcţiile este singura capabilă de circumducţie în articulaţia
metacarpo-falangiană.
Are un rol important în mişcările de fineţe. 42

22.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Fiecare dintre degetele de la membrele superioare are
contribuţia sa în funcţionalitatea mâinii.
Policele este cel mai important: circa 60% din
funcţionalitatea mâinii este asigurată de către acesta fapt
demonstrat în cazurile în care acesta a fost amputat.
Indexul este unul dintre principalii stabilizatori ai
prehensiunii fiind în acelaşi timp şi degetul direcţional al
apucării obiectelor. Indexul are cea mai mare sensibilitate
mai ales pe marginea laterală a falangei distale.
43
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mediusul este implicat în prehensiune mai ales dacă este
situaţia unor obiecte cu greutate mare sau în situaţiile în
care se schimbă punctul de sprijin (poziţia de atârnat).
Acest aspect este datorat situării pe care o are, mai
aproape de linia mediană.
Inelarul este adjuvant al mediusului în actele motorii şi al
indexului în situaţia sensibilităţii senzitive. Tot odată
posedă cea mai mare sensibilitate la proprioceptori.
Auricularul participă la mişcările de prehensiune, este
adjuvant al indexului în direcţionarea obiectelor apucate.
44

23.
ARTICULAŢIILE OASELOR BAZINULUI
Oasele pelvisului se articulează între ele prin
două articulaţii sacro-iliace în parte posterioară şi prin
simfiza pubiană în partea anterioară.
La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care
leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal.
45
Flexie Extensie Abducţie-
adducţie
Rotaţie
internă
Rotaţie
externă
Mişcare
activă
90-120° 30° 60-70° 35° 15°
Mişcare
pasivă
110-150° 50° 70-80° 40° 20°
Diferenţă 20-30° 20° 10° 5° 5°
Prof. univ. dr. Paula DrosescuMişcările de flexie-extensie
La nivelul şoldului mişcarea de flexie este însoţită de o rotaţie
înăuntru, în timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o
rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa
după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică
(axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi
prin foseta ligamentului rotund).
Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt
variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie
amplitudinea de mişcare creşte cu 20-30°.
Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece
prin vârful marelui trohanter + foseta ligamentului rotund.
Muşchii flexorii ai şoldului:
- dreptul anterior şi medial din cvadriceps
- psoas iliac
- tensorul fasciei lata
- croitor
- adductorii coapsei
- fasciculul anterior din fesier mijlociu 46

24.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Factorii care pot limita mişcarea de flexie:
- deformări de ordin anatomic ale oaselor
- ţesut adipos abdominal bine reprezentat
- masa musculaturii regiunii fesiere/cvadriceps
- ligamentele posterioare ale articulaţiei coxofemurale
Musculatura care realizează extensia şoldului:
- semitendinosul
- semimembranosul
- bicepsul femural
- marele fesier
- fesierul mijlociu şi mic prin fasciculul posterior
- mare adductor
Factorii limitativi ai mişcării de extensie:
- partea anterioară a capsulei articulare
- ligamentul iliofemural
- ligamentul pubo-femural
- creasta intertrohanteriana 47
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Realizarea mişcării de hiperextensie este posibilă prin flexia
articulaţiei opuse şi accentuarea curburii lombare. În această
poziţie ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi
fixează puternic capul în cavitate.
Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe
antero-posterioare care trece prin centrul capului femural.
Musculatura abductoare:
- tensor al fasciei lata
- fesierul mijlociu şi fesierul mic
- croitorul
- piriform
Abducţia este limitată de:
- tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este
în extensie,
- tensionarea ligamentului pubo-femural dacă coapsa este în
flexie. 48

25.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura adductoare:
- micul fesier
- pectineu
- gracilis
- semitendinos şi semimembranos
- adductori (mare, mijlociu, mic)
Mişcarea de adducţie poate fi limitată:
- întâlnirea coapselor pe linia mediană,
- frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a
ligamentului rotund
Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită
prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în
special din regiunea lombară.
Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în
jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului
femurului.
49
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul
unei axe verticale care trece prin capul femurului.
Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei
interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi
abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la 100° prin
relaxare ligamentară.
Rotatorii externi ai şoldului:
- fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior
- gemenii bazinului
- obturatorul intern şi extern
- pătratul femural, piriform al bazinului, pectineul
- dreptul intern din cvadriceps, croitorul
- iliopsoas
Rotaţia externă este limitată de:
- ligamentul ilio-femural (porţiunea oblică)
- ligamentul rotund
- marele trohanter femural 50

26.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt
constituiţi din:
- micul fesier
- fesierul mijlociu (fascicol anterior)
- gracilis
- semitendinosul şi semimembranosul
Rotaţia internă este limitată de:
- ligamentul ilio-femural (porţiunea verticală)
- ligamentul ischio-femural
- marele trohanter
Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea succesivă a
coapsei prin mişcările anterior descrise.
51
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI
La nivelul genunchiului sunt înglobate într-o singură capsulă
articulară trei articulaţii:
- articulaţia femuro-tibială
- femuro-rotuliană
- tibio-peronieră superioară
Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere
ligamentară. Datorită ligamentelor mai solide şi a
musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una
dintre cele mai puternice din organism.
În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal
mişcări de flexie-extensie (cu amplitudine de 135° activ,
150° pasiv) care sunt însoţite secundar de rotaţie internă -
externă şi de înclinare laterală.
52

27.
Prof. univ. dr. Paula DrosescuMişcarea de flexie – extensie se poate realiza în trei moduri:
1.prin deplasarea femurului pe tibie (sprijin pe sol),
2.prin deplasarea tibiei pe femur (în semisezând),
3.prin mişcarea simultană a ambelor oase (pendularea gambei în
mers).
Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali.
Condilii femurali nu sunt sferici, profilul lor reprezintă o curbă
spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm faţă de
posterior 16 mm. Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă
decât cea a feţelor articulare tibiale. Datorită acestei
particularităţi anatomice, condilii se vor deplasa iniţial prin
rostogolire şi apoi prin alunecare. Faza de rostogolire începe când
gamba este în extensie şi se termină când aceasta face cu coapsa
un unghi de 160°. Dacă această fază ar fi mai amplă, ar exista
riscul ca cei doi condili femurali să părăsească contactul cu
platoul tibial. Faza de alunecare completează flexia până la 50°.
Axa de mişcare în flexie-extensie ocupă poziţii succesive care se
înscriu pe o curbă evolutivă, la care axul lung al tibiei rămâne
tangent. 53
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Mişcarea de flexie – extensie
În flexie, axul se deplasează superior şi posterior iar, în
extensie invers.
În aceste mişcări sunt antrenate şi meniscurile. Acestea sunt
împinse de condilii femurali, dar accidental pot fi prinse între
aceştia şi platoul tibial şi lezate.
Mişcările meniscurilor pe platoul tibial se rezumă numai la
modificarea formei, deoarece extremităţile lor sunt fixe. În
extensie meniscurile îţi măresc raza de curbură iar partea lor
anterioară se deplasează înainte, iar în flexie se deplasează
posterior, adaptându-se la forma condililor.
54

28.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
A doua particularitate: în poziţiile extreme, flexia se
asociază cu un grad de rotaţie medială, iar extensia cu rotaţia
laterală. Această asociere măreşte gradul de deplasare al
meniscurilor.
Rotula însoţeşte mişcările tibiei, fiind solidarizată de
aceasta prin ligamentul rotulian. Ea coboară în flexie, putând
ajunge în contact cu tibia şi se ridică în extensie, când poate
ajunge superior de trohleea femurală.
Urmărirea excursiilor ei arată că la începerea flexiei ea vine
în contact cu tibia numai prin 1/3 ei inferioară, în flexia de 45
prin 1/3 ei mijlocie, iar la peste 60 prin 1/3 superioară.
Deplasarea ei urmează un traiect concav lateral. Astfel, ea se
deplasează iniţial medial, pătrunde în şanţul trohleei, iar apoi se
abate lateral, încât în flexia maximă corespunde condilului
lateral. Aspectul acestui traiect se datorează proeminenţei
anterioare mai mari a condilului femural lateral comparativ cu
cel medial.
În ansamblu această deplasare împiedică ca presiunea mare
să se găsească în aceeaşi zonă a cartilajului. 55
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura flexoare pentru articulaţia genunchiului:
- bicepsul femural,
- semitendinosul,
- semimembranosul,
- în secundar de croitor, gracilis, popliteu, gemenii bazinului,
gastrocnemieni .
Mişcarea de flexie este frânată de:
- muşchiul cvadriceps,
- ligamentul rotulian,
- fasciculele posterioare ale ligamentului încrucişat
- fibrele anterioare ale celui posterior.
În flexia completă ligamentul colateral fibular se relaxează pe
când cel tibial rămâne uşor întins.
În flexia medie se realizează relaxarea ambelor ligamente
colaterale.
56

29.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Secţionarea ligamentelor încrucişate nu afectează extensia ci
numai flexia. Deci, soliditatea articulaţiei este asigurată de
acestea în flexie şi de ligamentele colaterale în extensie.
În ultima etapă a extensiei, când aceasta se combină cu rotaţia
medială a femurului sau laterală a tibiei, ligamentul încrucişat
anterior se relaxează, fapt ce permite continuarea mişcării.
Aceasta face ca pe gamba în extensie să nu mai fie necesară
acţiunea musculaturii. Femurul şi tibia formează astfel o coloană
rezistentă, care dă siguranţă în mers; flexia nu se va mai putea
realiza până ce nu se produce rotaţia în sens invers.
Cel mai puternic extensor este muşchiul cvadriceps care are rol
de stabilizator incomplet ala articulaţiei genunchiului, fiind ajutat
de tensorul fasciei lata
57
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Extensia este limitată de:
- fata posterioara a rotulei
- ligamentele posterioare ale genunchiului
- ligamentele colaterale
- fasciculele anterioare ale ligamentului încrucişat anterior
- fasciculele posterioare ale celui posterior
58

30.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Rotaţia se realizează numai la gamba în flexie.
Se poate produce o rotaţie medială şi laterală fie a gambei,
fie a coapsei. Axul mişcării este vertical şi trece prin centrul
eminenţei intercondiliene.
Mişcarea se execută în etajul inferior al articulaţiei
genunchiului.
Deplasările meniscurilor sunt mai reduse.
În rotaţia laterală a femurului, meniscul lateral este împins
posterior iar, cel medial anterior.
Rotaţia medială are o amplitudine de 5-10° şi este frânată de
ligamentele încrucişate, pe când cea laterală ajunge la 40°
fiind frânată de torsionarea ligamentelor colaterale.
59
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Musculatura rotatorie medială:
- croitor
- gracilis
- popliteu
- semitendinos
- semimembranos
- gastrocnemian medial
Mişcarea rotatorie laterală:
- bicepsului femural
- tensor al fasciei lata
- gastrocnemian lateral
Mişcarea este limitată de ligamentele colaterale şi
încrucişate.
60

31.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
ARTICULAŢIILE GAMBEI
1. Articulaţia tibio-fibulară superioară
Suprafeţele articulare sunt:
- faţa articulară a capului peroneului
- faţa articulară peronieră de pe condilul lateral al
tibiei; ambele prezintă cartilaj hialin
Mijloacele de unire:
- capsula articulară este mai groasă anterior,
- ligamentele sunt dispuse între tibie şi peroneu:
anterior la nivelul capului peroneului, solid,
posterior.
61
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
2. Membrana interosoasă
Membrana interosoasă a gambei este un dispozitiv fibros
care se întinde între marginile interosoase ale tibiei şi
peroneului.
Fibrele sunt dispuse oblic inferior şi lateral. Această
membrană are rol în creştere suprafeţei pentru inserţiile
musculare.
Ca şi membrana interosoasă a antebraţului şi la acest nivel
există găuri nutritive arteriale.
Grosimea membranei interosoase este maximă la unirea 1/4
superioare cu 3/4 inferioare.
În articulaţia tibio-fibulară sunt realizate mişcări de
alunecare, fiind o articulaţie plană
62

32.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
3. Sindesmoza tibio-peronieră
Sindesmoza tibio-peronieră uneşte cele două oase ale gambei
prin extremităţile lor inferioare.
Suprafeţele articulare aflate în contact sunt acoperite de
periost, spaţiul dintre ele fiind ocupat de ligamente.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele:
- tibio-fibular anterior mai puternic,
- tibio-fibular posterior
Gamba prelungeşte axul biomecanic al coapsei, transmiţând
astfel greutatea trunchiului la picior. Aceasta se realizează prin
intermediul tibiei al cărei ax lung corespunde axului biomecanic al
gambei.
În articulaţiile dintre tibie şi peroneu se realizează mişcări de
mică amplitudine, în care nu intervin muşchii.
63
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
3. Sindesmoza tibio-peronieră
În sindesmoza tibio-fibulară se realizează mişcări de
depărtare şi apropiere între oasele gambei, aceste mişcări însoţind
flexia dorsală şi plantară a piciorului. Ele sunt datorate trohleei
talusului care este mai lată anterior decât posterior.
În prima parte a flexiei dorsale, partea îngustă se află în
scoaba tibio-fibulară. Ulterior, ea pătrunde între cele două oase şi
le desparte.
Concomitent, ligamentele care leagă oasele se tensionează.
Aceste ligamente trebuie să fie suficient de elastice pentru a
permite depărtarea lor cu 1-2 mm şi apoi să permită revenirea lor.
În flexia plantară mişcările sunt de sens invers fiind posibile prin
relaxarea ligamentară.
64

33.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Biomecanica articulaţiilor piciorului
La nivelul piciorului se descriu următoarele articulaţii:
- talocrurală sau a gâtului piciorului,
- inter-tarsiene reprezentate de articulaţiile:
subtalară sau talocalcaneană
talocalcaneonaviculară
calcaneocuboidiană
transversă a tarsului
cuneonaviculară
intercuneene
cuneocuboidiană
- tarso-metatarsiene,
- inter-metatarsiene,
- metatarso-falangiene,
- inter-falagiene.
65
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţia talocrurală
are atât rol static în păstrarea echilibrului gambei pe picior cât şi
dinamic în mers.
Talusul este solidar cu oasele piciorului în flexia acestuia pe gambă
şi solidar cu gamba în mişcările piciorului. Astfel, în statică prin el
se transmit forţele de presiune la gambă, la cele două arcuri
plantare.
El este solid fixat între cele două maleole, care în acelaşi timp îi
oferă o oarecare protecţie, contribuind la soliditatea articulaţiei
gleznei.
66

34.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Flexia dorsală
constă în apropierea dorsului piciorului de faţa anterioară a
gambei: se realizează fie prin ridicarea dorsului piciorului spre
gambă concomitent cu coborârea calcaneului, fie prin înclinarea
anterioară a gambei.
În această mişcare, trohleea talusului este fixată în scoaba
tibiofibulară de către ligamentele colaterale, ceea ce nu mai
permite mişcări de lateralitate ale piciorului în această
articulaţie.
Flexia dorsală va fi limitată de fasciculele posterioare ale
ligamentelor colaterale , de tendonul lui Achile şi de contactul
dintre colul talusului cu marginea anterioară a scoabei
tibioperonier.
Agenţii motori sunt muşchii regiunii anterioare a gambei care
trec anterior axului de mişcare.
Amplitudinea mişcării variază între 15 şi 20°. 67
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Flexia plantară
mişcarea inversă, de depărtare a dorsului piciorului de faţa
anterioară a gambei. Este mai amplă decât mişcarea precedentă,
ajungând la 45°.
Mişcarea este limitată de fasciculele anterioare ale ligamentelor
colaterale şi de contactul talusului cu marginea posterioară a
scobei tibiofibulare.
Agenţii motori trec posterior de axul mişcării şi sunt
reprezentaţi de muşchii posteriori ai gambei, cu excepţia
muşchilor popliteu şi peronieri. Rolul cel mai important îl revine
muşchiului triceps sural. În general, muşchii flexori plantari sunt
mai puternici decât antagoniştii lor, fapt explicabil prin aceea că
au acţiune antigravitaţională, împiedicând tendinţa de înclinare
anterioară a gambei.
În mers, iau punct fix pe piciorul de sprijin şi menţin gamba
vertical. 68

35.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
Articulaţiile piciorului se comportă ca o unitate funcţională:
fiecare dintre articulaţiile componente posedă un ax propriu,
mişcările să se realizeze în jurul unui ax rezultant sau de
compromis.
În articulaţia subtalară se produc mişcări de inversiune
(supinaţie: marginea medială a piciorului este ridicată, pe când
cea laterală este coborâtă) şi de eversiune (pronaţie: mişcarea
de sens invers). Din cauza participării ambelor articulaţii, axul
migrează în cursul mişcării, existând astfel axe instantanee.
Musculatura care realizează inversiunea este situată posterior
de axul mişcării, fiind reprezentaţi de muşchii posteriori ai
gambei. Ei sunt mai bine reprezentaţi decât antagoniştii lor.
Musculatura care realizează eversiunea este reprezentată în
principal de peronieri iar, în secundar de muşchii anteriori ai
gambei.
69
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
70
Experienţa profesională
Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/
2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport,
Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi
2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar
2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru
Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA
1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi
1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi
1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală
2003 medic primar Medicină sportivă
2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie
1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO
(Comitetul Olimpic Internaţional)
1996 medic specialist Medicină sportivă
2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP
2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP
2010 licenţă internaţională în Wingwave
2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP
2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation)
2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional)