Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Notiuni generale de biomecanica

300 views

Published on

Noțiuni generale de Biomecanica aparatului locomotor
Biomecanica coloanei vertebrale
Biomecanica membrelor superioare
Biomecanica membrelor inferioare
Principalele grupe musculare care determina mișcările segmentelor
Principalele structuri anatomice care limitează mișcările

Published in: Education
  • DOWNLOAD FULL BOOKS INTO AVAILABLE FORMAT ......................................................................................................................... ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL PDF EBOOK here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL EPUB Ebook here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL doc Ebook here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL PDF EBOOK here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL EPUB Ebook here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... 1.DOWNLOAD FULL doc Ebook here { https://tinyurl.com/y8nn3gmc } ......................................................................................................................... ......................................................................................................................... ......................................................................................................................... .............. Browse by Genre Available eBooks ......................................................................................................................... Art, Biography, Business, Chick Lit, Children's, Christian, Classics, Comics, Contemporary, Cookbooks, Crime, Ebooks, Fantasy, Fiction, Graphic Novels, Historical Fiction, History, Horror, Humor And Comedy, Manga, Memoir, Music, Mystery, Non Fiction, Paranormal, Philosophy, Poetry, Psychology, Religion, Romance, Science, Science Fiction, Self Help, Suspense, Spirituality, Sports, Thriller, Travel, Young Adult,
       Reply 
    Are you sure you want to  Yes  No
    Your message goes here

Notiuni generale de biomecanica

  1. 1. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Rolul coloanei vertebrale 1. Rolul coloanei vertebrale în statică În staţiunea verticală linia gravitaţiei trece: - anterior de articulaţia atlantooccipitală - posterior de linia transversală care uneşte capetele femurale - la jumătatea feţei laterale a trohanterului mare - anterior de axul transversal al articulaţiei tibiotarsiene. Prezenţa curburilor sagitale ale coloanei vertebrale face ca centrele de greutate ale diferitelor ei segmente să nu se găsească pe linia de proiecţie a centrului de greutate al corpului. Datorită gravitaţiei iau naştere solicitări rotaţionale care tind să accentueze curburile. BIOMECANICA COLOANEI VERTEBRALE 1 Prof. univ. dr. Paula Drosescu O parte dintre aceste solicitări sunt absorbite de ligamente fiind posibilă menţinerea poziţiei bipede. O altă parte a acestor solicitări este preluată de către discurile intervertebrale care protejează osul de excesul de apăsare care acţionează asupra lui. Deşi nucleul pulpos nu are în structura sa elemente elastice are posibilitatea de a se deforma şi disipa presiunile în toate direcţiile, apăsând asupra inelului fibros şi determinând astfel orientare fibrelor acestuia. Datorită presiunii exercitate prin suprasolicitare el pierde apa pe care o are în compoziţie (aceasta este explicaţia diferenţei de înălţime a unei persoane între valorile matinale şi cele vesperale după ortostatism prelungit). Încărcare discurilor intervertebrale produce micşorarea unghiurilor dintre fibrele lor, creşterea diametrului transversal şi micşorarea celui vertical. 2
  2. 2. Prof. univ. dr. Paula Drosescu În menţinerea poziţiei coloanei vertebrale un rol important îl are musculatura toraco-lombară care luând punct fix pe bazin descarcă coloana vertebrală de circa 1/3 din greutatea exercitată asupra ei. Tendinţa permanentă de a se prăbuşi este contracarată de contracţia muşchilor erectori ai trunchiului; dacă aceştia cedează sau se contractă muşchii flexori ai coloanei intervin în menţinerea poziţiei - ligamentele posterioare sunt solicitate. Datorită staţiunii bipede segmentul toracic al coloanei proiemină anterior ceea ce duce la cresterea diametrului sagital al toracelui şi la scăderea celui transversal. 3 Prof. univ. dr. Paula Drosescu În ortostatism se contractă muşchii pelvitrohanterieni şi în special muşchii fesieri (marele fesier în mod deosebit). Tot ca o adaptare la necesităţile menţinerii poziţiei bipede unele dintre inserţiile musculare s-au modificat: - muşchiul mare pectoral îşi întinde mai mult inserţiile la nivelul toracelui - sternocleidomastoidienii ocupă o inserţie mai întinsă la nivelul sternului - o parte din muşchiul transvers al abdomenului se transformă în ligament al articulaţiilor condrocostale. 4
  3. 3. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 2. Rolul coloanei vertebrale în mişcare Mişcările coloanei vertebrale se realizează atât în articulaţiile corpurilor vertebrale cât şi în cele ale proceselor articulare. Prezenţa curburilor precum şi modul de articulare al vertebrelor permit ca mişcările coloanei vertebrale în ansamblu să fie ample, deşi mişcările dintre două vertebre sunt reduse. Această însumare permite nuanţă multiple şi comandă precisă a mişcărilor, care sunt favorizate de faptul că din cele două extremităţi ale coloanei vertebrale una este mobilă iar alta fixă şi în acelaşi timp mobilă o dată cu întreg bazinul. 5 Flexie Extensie Înclinare Rotaţie Regiunea cervicală 70° 60° 30° 75° Regiunea toracală 50° 55° 10° 40° Regiunea lombară 40° 30° 35° 5° TOTAL 160° 145° 75° 120° Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de flexie a coloanei vertebrale: corpurile vertebrale se apropie în partea anterioară, comprimând discurile intervertebrale. Ligamentele galbene, inter- şi supraspinoase, longitudinal posterior şi musculatura spatelui sunt tensionate. Procesele articulare inferioare ale vertebrelor alunecă în sus, pe faţa anterioară a celor superioare de la vertebra subiacentă. Amplitudinea maximă a flexiei este în regiunea cervicală unde coloana vertebrală descrie o curbură cu raza mai mică decât în segmentul toracic. Coloana lombară are o mişcare medie. Odată cu începerea flexiei intră în contracţie şi muşchii erectori care gradează mişcarea. 6
  4. 4. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura care realizează flexia coloanei vertebrale este reprezentată de: - sternocleidomastoidian - drept anterior al capului - mic drept anterior al capului - lungul gâtului - drept abdominal - marele şi mic oblic abdominal - transversul abdominal - psoas-iliac Mişcarea de extensie a coloanei vertebrale: corpurile vertebrale se apropie în partea posterioară, comprimă discurile intervertebrale. Ligamentul longitudinal anterior este pus în tensiune, iar ligamentele din partea posterioară a coloanei vertebrale se relaxează. Procesele articulare alunecă în jos pe cele superioare ale vertebrei subiacente. 7 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Ligamentul longitudinal anterior limitează extensia, dezvoltarea lui în diferitele regiuni fiind direct proporţională cu acest rol; în ultima fază mişcarea este limitată de apropierea proceselor spinoase între ele şi punerea în tensiune a muşchilor flexori. Amplitudinea maximă se realizează în regiunea cervicală şi lombară. Axul flexiei - extensiei este unul transversal; în ambele mişcări atât coloana cât şi muşchii, ligamentele suferă solicitări maxime. Musculatura extensoare a coloanei vertebrale este reprezentată de: - spleniusul capului şi al gâtului - marele şi micul complex - marele şi micul drept posterior al gâtului - sistemul transverso-spinalilor - sacrospinalul - sistemul interspinoşii lor sistemul inter-transvers. 8
  5. 5. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de înclinare laterală este mişcare coloanei vertebrale spre dreapta sau stânga astfel încât faţa anterioară a toracelui şi cea a abdomenului să rămână în acelaşi plan. În timpul mişcării discul intervertebral suferă o comprimare de parte de care are loc mişcarea. Musculatura care realizează mişcarea: - sternocleidomastoidian, - musculatura cefei, - mare şi micul oblic al abdomenului, - pătratul lombar, - psoasul-iliac, - intertransversali. Mişcarea este limitată de ligamentele din jumătatea opusă sensului ei. 9 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de rotaţie a coloanei vertebrale: faţa anterioară a trunchiului să tindă să se orienteze perpendicular pe diametrul bitrohanterian (răsucirea feţei anterioare a părţii superioare a coloanei vertebrale spre dreapta sau spre stânga, având un ax vertical care trece prin centrul discului intervertebral); mişcarea este combinată cu un grad de flexie laterală. Amplitudinea maximă se realizează în partea superioară a regiunii toracice. Musculatura care realizează mişcarea de rotaţie: - muşchii cefei, lungul gâtului, splenius, - sternocleidomastoidian, - mare şi mic oblic abdominal, - trapez, - psoas-iliac. 10
  6. 6. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 3. Rolul cutiei toracice în respiraţie Respiraţia se realizează în doi timpi: inspiraţie şi expiraţie cu pauză (apnee) între cei doi timpi. Cavitatea toracică trebuie să prezinte un oarecare grad de mobilitate pentru a permite efectuarea ritmică a celor doi timpi respiratori. Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide, mobilitatea cavităţii toracice rămâne legată de gradul de mobilitate al coastelor. Prin articulaţiile de care dispun atât la extremităţile vertebrale, cât şi la cele sternale, coastele pot efectua mişcări de ridicare (unghiul costo-vertebral se măreşte) şi coborâre (unghiul se micşorează). 11 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 3. Rolul cutiei toracice în respiraţie Dispoziţia anatomică a articulaţiilor toracelui nu permite însă efectuarea unor simple mişcări de ridicare şi coborâre ale coastelor. Odată cu ridicarea se execută şi o mişcare de proiectare anterioară, de îndepărtare laterală şi de rotaţie a fiecărei coaste. Timpul inspirator beneficiază astfel de o mărire a dimensiunilor cavităţii toracice în toate sensurile. Mişcarea de coborâre a coastelor constă în revenirea la poziţia de plecare. Mişcările coastelor sunt însoţite de mobilizarea pasivă a sternului care este puternic ataşat de coaste. Când aceste se ridică şi se proiectează înainte, sternul suferă o deplasare asemănătoare. 12
  7. 7. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Muşchii inspiratori sunt reprezentaţi de: - diafragm - masa muşchilor scaleni - supracostalii - marele şi micul pectoral - marele şi micul dinţat Musculatura expiratorie este formată din: - marele drept abdominal - marele şi micul oblic abdominal - transversul abdominal - marele şi micul dinţat 13 Prof. univ. dr. Paula Drosescu În mişcarea de ridicare extremitatea distală a claviculei se ridică, în timp ce cea sternală coboară. Deplasarea în sus a claviculei este de 3-6 cm. ceea ce corespunde unui unghi cu orizontala de 8-10°. Musculatura care ridicare umărul: - fascicolul mijlociu din muşchiul trapez - capătul clavicular din muşchiul sterno-cleido-mastoidian - muşchiul ridicătorul omoplatului Factorii limitativi : - ligamentul costoclavicular - coasta I - ligamentul sterno-clavicular anterior şi posterior - ligamentul inter-clavicular Mişcările centurii scapulare 14
  8. 8. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de coborâre se realizează prin deplasarea în jos a extremităţii distale a claviculei concomitent constatându-se şi o ridicare a extremităţii proximale. Clavicula poate coborî cu 2-4 cm. ceea ce corespunde unui unghi cu orizontala de 3-4°. Mişcarea este realizată indirect prin tracţiune pe humerus însoţită de contracţia muşchilor: mare şi mic pectoral, mare dorsal, subscapular, deltoid. Mişcarea poate fi realizată şi în sens pasiv când urmează unei mişcări active de ridicare, prin acţiunea factorilor de gravitaţionali. Factorii care pot limita mişcările sunt: - ligamentul costo-clavicular, - ligamentul sterno-clavicular anterior. 15 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de proiecţie înainte/înapoi are loc după un ax anteroposterior. În proiecţia anterioară cu valoare de 2-4 cm. extremitatea distală se deplasează anterior în timp ce cea medială se îndreaptă posterior. Mişcarea este realizată prin participarea muşchilor: • sterno-cleido-mastoidieni, • mare dinţat, • mare şi mic pectoral - dacă braţul participă activ la mişcare, • marele dorsal când ia punct fix pe inserţia de origine. 16
  9. 9. Prof. univ. dr. Paula Drosescu În proiecţia posterioară cu valoare de 2-4 cm extremitatea distală claviculară se orientează posterior în timp ce cea sternală alunecă uşor anterior. Musculatura cu care se poate realiza mişcarea este reprezentată de: - muşchiul trapez, - sternocleidomastoidian, - romboid, - mare dorsal. Ligamentul sterno-clavicular anterior este factorul care poate să limiteze mişcările de acest tip. Distanţa dintre punctul de maximă amplitudine pentru proiecţia anterioară şi cea posterioară este de 7-10 (12)cm. 17 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcările omoplatului Mişcarea de ridicare presupune îndepărtarea marginii vertebrale a omoplatului de apofizele spinoase vertebrale. Coborârea omoplatului presupune apropierea unghiului inferior al omoplatului de coloana vertebrală. Muşchii pentru mişcarea de ridicare a omoplatului sunt: - fascicolului superior din trapez, - ridicătorului unghiului omoplatului, - micului şi marelui romboid. Muşchii pentru mişcarea de coborâre de la nivelul omoplatului sunt: - fascicolului inferior din muşchiul trapez, - complexului muşchilor romboizi, - marele dinţat, - marele dorsal. 18
  10. 10. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Bascularea cu rotaţie este o mişcare în care unghiul supero- extern al omoplatului se ridică şi se îndreaptă anterior concomitent cu îndepărtarea unghiului inferior al omoplatului faţă de linia mediană a coloanei vertebrale. Amplitudinea de basculare este de 45° pentru unghiul inferior în plan frontal şi concomitent de 30° în plan oblic orientat dinăuntru în afară şi dinapoi înainte. Bascularea în afară se realizează cu 8-10 cm. la unghiul extern şi cu 5 cm. la unghiul superior şi presupune participarea muşchiului trapez şi a marelui dinţat. Bascularea înăuntru are aceleaşi valori la unghiuri fiind posibilă cu ajutorul muşchilor: ridicător al omoplatului, mic pectoral, micului şi marelui romboid. 19 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mobilitatea glenohumerală: • Flexie 105°-120° • Extensie 30°-55° •Abducţie 105°-120° •Rotaţiile externe sunt dependente de poziţia braţului: - cu braţul addus 80° - cu braţul abdus 90° • Rotaţia internă 70° Kapandji: până la 90° mişcarea este glenohumerală, iar între 90°-150° mişcarea este scapulotoracică Abducţia este mişcare prin care membrul superior liber se îndepărtează de corp. Adducţia este mişcare de sens invers. Cele două mişcări au loc în plan frontal în jurul axului antero- posterior ce trece prin porţiunea inferioară a humerusului. Biomecanica articulaţiei scapulo-humerală 20
  11. 11. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Abducţia propriu-zisă realizată strict din articulaţia scapulo-humerală este până când braţul este ridicat la 90° (orizontal) faţă de axul longitudinal al trunchiului. În această poziţie marele trohanter ajunge până la partea superioară a cadrului glenoidian. Pentru continuarea mişcării de abducţie la valori de peste 90° mişcarea poate fi realizată prin: ✓bascularea lateral-externă a unghiului inferior al omoplatului cu 60° ✓concomitent cu rotaţia axială în articulaţia acromioclaviculară cu 30° şi în cea sterno-costo-claviculară cu încă 30° ✓hiperlordoza lombară în cazurile de abducţie concomitentă a braţelor sau înclinarea laterală controlaterală a coloanei vertebrale din regiunea dorso-lombară pentru abducţia unilaterală a membrului superior. 21 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura abductoare: - muşchiul supraspinos - muşchiul deltoid - lunga porţiune din bicepsul brahial. Musculatura adductoare: - în principal subscapular, subspinos, mic şi mare rotund, mare pectoral, mare dorsal, - accesori: deltoid, coracobrahial, scurta porţiune a bicepsului brahial, lunga porţiune din tricepsul brahial. Ligamentele gleno-humerale inferioare şi superioare sunt cele care limitează mişcarea de abducţie iar, ligamentul coracohumeral pe cea de adducţie a braţului. 22
  12. 12. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Proiecţia înainte (anteducţia, flexia) şi proiecţia înapoi (retroducţia, extensia) sunt realizate în jurul axei transversale ce trece prin centrul marelui trohanter şi prin centrul cavităţii glenoidiene. Musculatura anteductoare: - mare pectoral, - deltoid, - biceps brahial, - supraspinos. Mişcarea de anteducţie este limitată de: - muşchiului mic rotund, - muşchiul subspinos, - ligamentele coraco-humeral, gleno-humeral, sternocostale, - tensionarea părţii posterioare din capsula articulare. 23 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Retroducţia activă ajunge la 50-60° iar, prin mişcări pasive la 80-90°. În timpul mişcării are loc bascularea capului humeral spre anterior în primele 20° apoi, are loc bascularea unghiului inferior al omoplatului spre coloana vertebrală (basculare medială) concomitent cu intervenţia musculaturii Musculatura retroductoare: - fascicolele posterioare ale muşchiului deltoid, - mare rotund, dorsal, marele pectoral. Limitarea mişcării de retroducţie este dată de: - întinderea porţiunii anterioare a capsulei articulare, - ligamentele scapulo-humerale superior, mijlociu, inferior, scapulo-toracic - masa muşchiului subscapular 24
  13. 13. Prof. univ. dr. Paula Drosescu În mişcarea de rotaţie internă capul humeral alunecă dinainte spre înapoi pe cavitatea glenoidiană în timp ce cei doi trohanteri se deplasează înainte şi înăuntru. Mişcarea de rotaţie internă a braţului mai este asimilată şi cu noţiunea de pronaţie deoarece poate să se realizeze concomitent cu pronaţia antebraţului. Valoarea rotaţiei interne este de 80-90°. Musculatura pentru rotaţia internă: - subscapular, - marele pectoral, - mare rotund, - marele dorsal, - bicepsul brahial. Factorii limitatori sunt: tensionarea capsulei din porţiunea posterioară, masa muşchilor subspinos, mic rotund, triceps brahial. 25 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Rotaţia externă (supinaţie) antrenează o alunecare dinapoi spre înainte a capului humeral. Muşchii rotatori externi sunt formaţi din: - subspinos, - mic rotund, - fascicolul posterior din deltoid. Rotaţia externă este limitată de: - tensionarea anterioară a capsulei articulare, - ligamentele scapulo-humerale - masa marelui pectoral, - fascicolul anterior din deltoid. 26
  14. 14. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţia humero-radială şi humero-cubitală Mişcarea de flexie-extensie se realizează după o axă aproximativ transversală ce trece prin mijlocul trohleei şi a capitului. Axul este orientat din afară înăuntru, dinainte înapoi, de sus în jos unind epitrohleea cu condilul lateral extern. Cubitusul este principalul pivot după care are loc mişcarea de flexie - extensie. Radiusul nu realizează decât o mişcare de însoţire. În mişcarea de flexie cubitusul realizează concomitent şi o uşoară supinaţie în timp ce în extensie suferă o uşoară pronaţie. 27 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura flexoare este alcătuită din: - muşchiul biceps brahial: în special pentru flexia cu antebraţul în pronaţie, - muşchiul brahial anterior; - muşchiul brahioradialis în special pentru flexia cu antebraţul în supinaţie; - muşchii epitrohleeni: rotund pronator, mare şi mic palmar, cubital anterior, flexor comun superficial şi profund al degetelor de la 2 la 5, flexor propriu al policelui. Limitarea mişcării se realizează prin: - tensionarea posterioare a capsulei articulare a cotului, - întinderea inserţiei terminală a muşchiului triceps brahial, - pătrunderea apofizei coronoide cubitale în fosa coronoidiană humerală, - prezenţa ligamentului colateral ulnar. 28
  15. 15. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Extensia este mişcarea de îndepărtare a celor două feţe anterioare ale braţului şi antebraţului una faţă de alta, ajungând ca braţul şi antebraţul să fie unul în prelungirea celuilalt. În extensia totală axa longitudinală a antebraţului formează cu cea a braţului un unghi cu deschiderea în afară de 170° tot ca urmare a constituţiei anatomice a trohleei. Musculatura extensoare: - tricepsul brahial, în principal, - secundar: de muşchiul anconeu şi de musculatura epicondiliană: extensor comun al degetelor, extensor propriu al degetului mic, cubitalul posterior, al doilea radial extern. În afara musculaturii care intervine în producerea mişcării un rol important îl are şi factorul gravitaţional. Factorii care pot limita mişcarea de extensie sunt: - pătrunderea olecranului în fosa cu aceeaşi denumire, - tensionarea ligamentelor şi a capsulei articulare în porţiunea anterioară, - masa musculară din loja anterioară a antebraţului, - fasciculul anterior din ligamentul colateral cubital. 29 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Biomecanica articulaţiilor radio-cubitale Mişcările din articulaţia cotului sunt de pronaţie-supinaţie executate în axul longitudinal al antebraţului. În timpul pronaţiei are loc încrucişarea anterioară între radius şi cubitus astfel încât radiusul să ajungă median. Mişcarea este posibilă şi datorită relaxării fibrelor din membrana interosoasă. Concomitent cu mişcările radiusului şi cubitusului au loc şi mişcări ale humerusului care suferă o uşoară mişcare de rotaţie externă. 30
  16. 16. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura pronatoare: - în principal: rotundul pronator care acţionează la începutul mişcării de pronaţie, - accesori: muşchiul primul radial extern, mare palmar, brahioradialis (când antebraţul se află în supinaţie maximă şi se realizează pronaţia până la poziţia intermediară), anconeu. Factorii limitatori ai pronaţiei: - tonusul muşchilor supinatori, - punerea în tensiune a ţesuturilor moi, - tensionarea ligamentului pătrat, - tensionarea fasciculului posterior din ligamentul triunghiular, -interpunerea între radius şi cubitus a musculaturii flexoare profunde. 31 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de supinaţie este mişcarea prin care are loc orientarea palmei spre în afară. Concomitent cu supinaţia antebraţului are loc şi o rotaţie externă a humerusului. Spre deosebire de pronaţie care poate fi compensată parţial de mişcarea umărului, supinaţia nu poate fi înlocuită prin alte tipuri de mişcări. Musculatura supinatoare - scurt supinator cu acţionează cu forţă maximă când antebraţul este în extensie faţă de braţ, brahioradialis, - extensor propriu al indexului, - biceps brahial care acţionează în principal când între antebraţ şi braţ există un unghi de 90°, - lung extensor al policelui. 32
  17. 17. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Factorii care limitează supinaţia: - tonusul musculaturii pronatoare, - tensionarea părţilor moi, - tensionarea părţii anterioare a ligamentului pătrat, - tensionarea fasciculului anterior al ligamentului triunghiular, - tensionarea coardei oblice. Amplitudinea dintre supinaţia maximă şi pronaţia maximă este de 180°. Există variaţii de amplitudine ce privesc sexul, vârsta, tipul de activitate. Valorile superioare se înregistrează la copii şi femei. Prin progresia în vârstă se reduc şi valorile de amplitudinea (la peste 60 ani la bărbaţi pot fi înregistrate valori de până la 105°. Mişcările de pronaţie-supinaţie pot atinge valori de aproximativ 360° atunci când la mişcările din articulaţia radio-cubitală se asociază mişcări în articulaţia scapulo-humerală de rotaţie internă (150°) şi externă (30°). 33 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţiile mâinii: - radio-carpiană: elipsoidală - intercarpiene: rândul I şi II: plane - carpometacarpiene: police: şa, celelalte degete: plane - intermetacarpiene: plane – pentru MII, MIII, MIV, MV 34
  18. 18. Prof. univ. dr. Paula Drosescu În articulaţia radiocarpiană mişcările care se pot realiza sunt de: flexie-extensie, abducţie-adducţie, circumducţie. Pentru a fi posibile aceste mişcări este necesară şi participarea articulaţiilor mediocarpiană şi intercarpiană, în aşa fel încât în flexie oasele din rândul distal să alunece pe cel proximal iar acesta pe antebraţ. Între oasele carpului se realizează mişcări de amplitudine redusă, dar care prin sumare să permită o mare diversitate, variabilitate. 35 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Axul flexiei-extensiei trece este transversal: • pentru rândul proximal carpian prin apofizele stiloide • pentru rândul distal prin capul osului mare. Mişcarea are loc simultan în jurul celor două axe. Rândul proximal participă în special la flexie, în timp ce cel distal în special la extensie. Mişcarea de flexia este realizată cu muşchii: - flexori ai carpului şi degetelor, în principal, - auxiliar, cu lungul abductor al policelui Flexia este limitată: - de ligamentul radiocarpian posterior -de tendoanele musculaturii extensoare Extensia este efectuată cu muşchii extensori ai carpului şi ai degetelor. Mişcarea de extensie este limitată de ligamentul radiocarpian anterior şi de tendoanele musculaturii flexoare. 36
  19. 19. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Abducţia-adducţia au loc în articulaţia radiocarpiană şi în cea mediocarpiană după un ax sagital care trece prin centrul osului capitat. În abducţie: scafoidul se deplasează medial, - piramidalul va aluneca în jos; - mişcarea este limitată de ligamentul colateral ulnar al carpului - mişcarea implică intrarea în acţiune a musculaturii flexoare şi extensoare radială a carpului. . În adducţie mişcarea limitarea fiind realizată de ligamentul colateral radial al carpului şi de apofiza stiloidă cubitala. Mişcarea presupune contracţia concomitentă a flexorului şi extensorului ulnar al carpului Datorită amplitudinii mai mari a mişcării de flexie comparativ cu cea de extensie mişcarea de circumducţie descrie o traiectorie circulară. 37 Prof. univ. dr. Paula Drosescu În articulaţiile carpometacarpiene se realizează mişcări de alunecare care sunt mai ample la ultimele două metacarpiene. Articulaţia carpometacarpiană a policelui este o diartroză biaxială de tip articulaţie în şa. Spre deosebire de celelalte degete, policele execută mişcări mai ample şi mai variate. Abducţia şi adducţia sunt realizate în jurul unui ax sagital care trece prin baza metacarpianului I. Planul acestui ax ca şi al celuia de flexie-extensie, face un unghi de 45° cu planul frontal ceea ce explică de ce mişcările policelui nu se produc în plan frontal sau sagital, ci într-un plan oblic, fapt semnificativ în realizarea prehensiunii. 38
  20. 20. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Flexia-extensia se realizează în jurul unui ax transversal care trece prin trapez. Din combinarea mişcării rezultă posibilitatea ca policele să fie poziţionat divers. Mişcarea complexă pe care o execută policele în prehensiune este denumită opozabilitate fiind posibilă datorită suprafeţelor articulare în şa precum şi laxităţii capsulei articulare. Deplasarea policelui în opozabilitate este posibilă prin participarea muşchilor: adductor al policelui, opozant, lung şi scurt flexor al policelui. 39 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţiile metacarpofalangiene sunt de tip condilian permiţând mişcări de flexie-extensie, răsfirarea-apropierea degetelor. Flexia-extensia sunt realizate în jurul axului transversal care trece prin capetele metacarpienelor. Flexia falangei proximale pe metacarpianul corespunzător este mai amplă faţă de extensie şi este realizată cu ajutorul musculaturii flexoare a degetelor, a lombricalilor şi a interosoşilor. Răsfirarea-apropierea degetelor se produce într-un ax sagital care trece prin capul metacarpienelor. Degetele sunt depărtate de axul mâinii care trece prin medius de muşchii interosoşi; apropierea este realizată pe seama musculaturii interosoşilor palmari. 40
  21. 21. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţiile interfalangiene sunt trohleartroze la nivelul cărora se execută mişcări de flexie-extensie în jurul unui ax transversal care trece prin trohleea falangelor. Flexia falangei mijlocii este mai amplă comparativ cu cea distală. Flexia este de amplitudine mai mare faţă de extensie fiind realizată prin contracţia musculaturii flexoare a degetelor (muşchiul flexor comun profund al degetelor). Extensia este realizată pe seama musculaturii interosoşilor şi lombricalilor. 41 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Unitatea fixă formată din rândul distal carpian, metacarpienele II şi III şi ligamentele carpometacarpiene, care formează un jgheab prin care alunecă tendoanele flexorilor. Musculatura flexoare-extensoare este stabilizatoarea acestei piese. Piesa cea mai mobilă este alcătuită din trapez, metacarpianul I şi falangele policelui. Mişcările policelui se realizează în toate articulaţiile care leagă aceste oase, asigurând ca valoarea policelui în presiune să fie de 50%. Piesa de mică mobilitate corespunde degetelor IV, V şi ultimelor două metacarpiene. Prin adaptarea muşchilor intriseci şi hipotenari acest segment are un rol în formarea prehensiunii, în mularea mâinii în prehensiunea sferică şi în cea cilindrică. Piesa mobilă independentă a indexului, cu mobilitate în toate direcţiile este singura capabilă de circumducţie în articulaţia metacarpo-falangiană. Are un rol important în mişcările de fineţe. 42
  22. 22. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Fiecare dintre degetele de la membrele superioare are contribuţia sa în funcţionalitatea mâinii. Policele este cel mai important: circa 60% din funcţionalitatea mâinii este asigurată de către acesta fapt demonstrat în cazurile în care acesta a fost amputat. Indexul este unul dintre principalii stabilizatori ai prehensiunii fiind în acelaşi timp şi degetul direcţional al apucării obiectelor. Indexul are cea mai mare sensibilitate mai ales pe marginea laterală a falangei distale. 43 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mediusul este implicat în prehensiune mai ales dacă este situaţia unor obiecte cu greutate mare sau în situaţiile în care se schimbă punctul de sprijin (poziţia de atârnat). Acest aspect este datorat situării pe care o are, mai aproape de linia mediană. Inelarul este adjuvant al mediusului în actele motorii şi al indexului în situaţia sensibilităţii senzitive. Tot odată posedă cea mai mare sensibilitate la proprioceptori. Auricularul participă la mişcările de prehensiune, este adjuvant al indexului în direcţionarea obiectelor apucate. 44
  23. 23. ARTICULAŢIILE OASELOR BAZINULUI Oasele pelvisului se articulează între ele prin două articulaţii sacro-iliace în parte posterioară şi prin simfiza pubiană în partea anterioară. La acestea se adaugă o serie de formaţiuni ligamentare care leagă sacrul şi coloana vertebrală de coxal. 45 Flexie Extensie Abducţie- adducţie Rotaţie internă Rotaţie externă Mişcare activă 90-120° 30° 60-70° 35° 15° Mişcare pasivă 110-150° 50° 70-80° 40° 20° Diferenţă 20-30° 20° 10° 5° 5° Prof. univ. dr. Paula DrosescuMişcările de flexie-extensie La nivelul şoldului mişcarea de flexie este însoţită de o rotaţie înăuntru, în timp ce mişcarea de extensie este însoţită de o rotaţie în afară a capului femural ceea ce determină ca axa după care are loc mişcare să nu se suprapună cu cea anatomică (axa transversală care trece prin vârful marelui trohanter şi prin foseta ligamentului rotund). Amplitudinile medii normale ale mişcărilor şoldului sunt variabile cu poziţia genunchiului: când acesta este în flexie amplitudinea de mişcare creşte cu 20-30°. Flexia-extensia se realizează într-un plan sagital care trece prin vârful marelui trohanter + foseta ligamentului rotund. Muşchii flexorii ai şoldului: - dreptul anterior şi medial din cvadriceps - psoas iliac - tensorul fasciei lata - croitor - adductorii coapsei - fasciculul anterior din fesier mijlociu 46
  24. 24. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Factorii care pot limita mişcarea de flexie: - deformări de ordin anatomic ale oaselor - ţesut adipos abdominal bine reprezentat - masa musculaturii regiunii fesiere/cvadriceps - ligamentele posterioare ale articulaţiei coxofemurale Musculatura care realizează extensia şoldului: - semitendinosul - semimembranosul - bicepsul femural - marele fesier - fesierul mijlociu şi mic prin fasciculul posterior - mare adductor Factorii limitativi ai mişcării de extensie: - partea anterioară a capsulei articulare - ligamentul iliofemural - ligamentul pubo-femural - creasta intertrohanteriana 47 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Realizarea mişcării de hiperextensie este posibilă prin flexia articulaţiei opuse şi accentuarea curburii lombare. În această poziţie ligamentele ilio-pubian şi ischio-femural sunt întinse şi fixează puternic capul în cavitate. Abducţia şi adducţia se execută în plan frontal, în jurul unei axe antero-posterioare care trece prin centrul capului femural. Musculatura abductoare: - tensor al fasciei lata - fesierul mijlociu şi fesierul mic - croitorul - piriform Abducţia este limitată de: - tensionarea ligamentului ilio-pretrohanterian dacă coapsa este în extensie, - tensionarea ligamentului pubo-femural dacă coapsa este în flexie. 48
  25. 25. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura adductoare: - micul fesier - pectineu - gracilis - semitendinos şi semimembranos - adductori (mare, mijlociu, mic) Mişcarea de adducţie poate fi limitată: - întâlnirea coapselor pe linia mediană, - frânată de prezenţa ligamentului pretrohanterian şi a ligamentului rotund Amplitudinea abducţiei sau a celei de adducţiei poate fi mărită prin mişcări de compensare ale bazinului, coloanei vertebrale în special din regiunea lombară. Rotaţiile internă şi externă se execută în plan transversal, în jurul unei axe verticale care trece prin centrul capului femurului. 49 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcările de rotaţie externă şi internă sunt realizate în jurul unei axe verticale care trece prin capul femurului. Amplitudinea rotaţiei externe este de 15°, iar a rotaţiei interne de 35°, total 50°. Dacă coapsa se află în flexie şi abducţie amplitudinea rotaţiei totale poate ajunge la 100° prin relaxare ligamentară. Rotatorii externi ai şoldului: - fesierul mare şi mijlociu - fascicol posterior - gemenii bazinului - obturatorul intern şi extern - pătratul femural, piriform al bazinului, pectineul - dreptul intern din cvadriceps, croitorul - iliopsoas Rotaţia externă este limitată de: - ligamentul ilio-femural (porţiunea oblică) - ligamentul rotund - marele trohanter femural 50
  26. 26. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Rotatorii interni pentru articulaţia coxofemurală sunt constituiţi din: - micul fesier - fesierul mijlociu (fascicol anterior) - gracilis - semitendinosul şi semimembranosul Rotaţia internă este limitată de: - ligamentul ilio-femural (porţiunea verticală) - ligamentul ischio-femural - marele trohanter Mişcarea de circumducţie rezultă prin trecerea succesivă a coapsei prin mişcările anterior descrise. 51 Prof. univ. dr. Paula Drosescu ARTICULAŢIA GENUNCHIULUI La nivelul genunchiului sunt înglobate într-o singură capsulă articulară trei articulaţii: - articulaţia femuro-tibială - femuro-rotuliană - tibio-peronieră superioară Articulaţia genunchiului este o articulaţie cu conducere ligamentară. Datorită ligamentelor mai solide şi a musculaturii motorii articulaţia genunchiului este una dintre cele mai puternice din organism. În articulaţia femuro-tibială se realizează în principal mişcări de flexie-extensie (cu amplitudine de 135° activ, 150° pasiv) care sunt însoţite secundar de rotaţie internă - externă şi de înclinare laterală. 52
  27. 27. Prof. univ. dr. Paula DrosescuMişcarea de flexie – extensie se poate realiza în trei moduri: 1.prin deplasarea femurului pe tibie (sprijin pe sol), 2.prin deplasarea tibiei pe femur (în semisezând), 3.prin mişcarea simultană a ambelor oase (pendularea gambei în mers). Axul mişcării este transversal şi trece prin condilii femurali. Condilii femurali nu sunt sferici, profilul lor reprezintă o curbă spirală a cărei rază este mai mare anterior - 53 mm faţă de posterior 16 mm. Astfel, suprafaţa condililor este mai lungă decât cea a feţelor articulare tibiale. Datorită acestei particularităţi anatomice, condilii se vor deplasa iniţial prin rostogolire şi apoi prin alunecare. Faza de rostogolire începe când gamba este în extensie şi se termină când aceasta face cu coapsa un unghi de 160°. Dacă această fază ar fi mai amplă, ar exista riscul ca cei doi condili femurali să părăsească contactul cu platoul tibial. Faza de alunecare completează flexia până la 50°. Axa de mişcare în flexie-extensie ocupă poziţii succesive care se înscriu pe o curbă evolutivă, la care axul lung al tibiei rămâne tangent. 53 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Mişcarea de flexie – extensie În flexie, axul se deplasează superior şi posterior iar, în extensie invers. În aceste mişcări sunt antrenate şi meniscurile. Acestea sunt împinse de condilii femurali, dar accidental pot fi prinse între aceştia şi platoul tibial şi lezate. Mişcările meniscurilor pe platoul tibial se rezumă numai la modificarea formei, deoarece extremităţile lor sunt fixe. În extensie meniscurile îţi măresc raza de curbură iar partea lor anterioară se deplasează înainte, iar în flexie se deplasează posterior, adaptându-se la forma condililor. 54
  28. 28. Prof. univ. dr. Paula Drosescu A doua particularitate: în poziţiile extreme, flexia se asociază cu un grad de rotaţie medială, iar extensia cu rotaţia laterală. Această asociere măreşte gradul de deplasare al meniscurilor. Rotula însoţeşte mişcările tibiei, fiind solidarizată de aceasta prin ligamentul rotulian. Ea coboară în flexie, putând ajunge în contact cu tibia şi se ridică în extensie, când poate ajunge superior de trohleea femurală. Urmărirea excursiilor ei arată că la începerea flexiei ea vine în contact cu tibia numai prin 1/3 ei inferioară, în flexia de 45 prin 1/3 ei mijlocie, iar la peste 60 prin 1/3 superioară. Deplasarea ei urmează un traiect concav lateral. Astfel, ea se deplasează iniţial medial, pătrunde în şanţul trohleei, iar apoi se abate lateral, încât în flexia maximă corespunde condilului lateral. Aspectul acestui traiect se datorează proeminenţei anterioare mai mari a condilului femural lateral comparativ cu cel medial. În ansamblu această deplasare împiedică ca presiunea mare să se găsească în aceeaşi zonă a cartilajului. 55 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura flexoare pentru articulaţia genunchiului: - bicepsul femural, - semitendinosul, - semimembranosul, - în secundar de croitor, gracilis, popliteu, gemenii bazinului, gastrocnemieni . Mişcarea de flexie este frânată de: - muşchiul cvadriceps, - ligamentul rotulian, - fasciculele posterioare ale ligamentului încrucişat - fibrele anterioare ale celui posterior. În flexia completă ligamentul colateral fibular se relaxează pe când cel tibial rămâne uşor întins. În flexia medie se realizează relaxarea ambelor ligamente colaterale. 56
  29. 29. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Secţionarea ligamentelor încrucişate nu afectează extensia ci numai flexia. Deci, soliditatea articulaţiei este asigurată de acestea în flexie şi de ligamentele colaterale în extensie. În ultima etapă a extensiei, când aceasta se combină cu rotaţia medială a femurului sau laterală a tibiei, ligamentul încrucişat anterior se relaxează, fapt ce permite continuarea mişcării. Aceasta face ca pe gamba în extensie să nu mai fie necesară acţiunea musculaturii. Femurul şi tibia formează astfel o coloană rezistentă, care dă siguranţă în mers; flexia nu se va mai putea realiza până ce nu se produce rotaţia în sens invers. Cel mai puternic extensor este muşchiul cvadriceps care are rol de stabilizator incomplet ala articulaţiei genunchiului, fiind ajutat de tensorul fasciei lata 57 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Extensia este limitată de: - fata posterioara a rotulei - ligamentele posterioare ale genunchiului - ligamentele colaterale - fasciculele anterioare ale ligamentului încrucişat anterior - fasciculele posterioare ale celui posterior 58
  30. 30. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Rotaţia se realizează numai la gamba în flexie. Se poate produce o rotaţie medială şi laterală fie a gambei, fie a coapsei. Axul mişcării este vertical şi trece prin centrul eminenţei intercondiliene. Mişcarea se execută în etajul inferior al articulaţiei genunchiului. Deplasările meniscurilor sunt mai reduse. În rotaţia laterală a femurului, meniscul lateral este împins posterior iar, cel medial anterior. Rotaţia medială are o amplitudine de 5-10° şi este frânată de ligamentele încrucişate, pe când cea laterală ajunge la 40° fiind frânată de torsionarea ligamentelor colaterale. 59 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Musculatura rotatorie medială: - croitor - gracilis - popliteu - semitendinos - semimembranos - gastrocnemian medial Mişcarea rotatorie laterală: - bicepsului femural - tensor al fasciei lata - gastrocnemian lateral Mişcarea este limitată de ligamentele colaterale şi încrucişate. 60
  31. 31. Prof. univ. dr. Paula Drosescu ARTICULAŢIILE GAMBEI 1. Articulaţia tibio-fibulară superioară Suprafeţele articulare sunt: - faţa articulară a capului peroneului - faţa articulară peronieră de pe condilul lateral al tibiei; ambele prezintă cartilaj hialin Mijloacele de unire: - capsula articulară este mai groasă anterior, - ligamentele sunt dispuse între tibie şi peroneu: anterior la nivelul capului peroneului, solid, posterior. 61 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 2. Membrana interosoasă Membrana interosoasă a gambei este un dispozitiv fibros care se întinde între marginile interosoase ale tibiei şi peroneului. Fibrele sunt dispuse oblic inferior şi lateral. Această membrană are rol în creştere suprafeţei pentru inserţiile musculare. Ca şi membrana interosoasă a antebraţului şi la acest nivel există găuri nutritive arteriale. Grosimea membranei interosoase este maximă la unirea 1/4 superioare cu 3/4 inferioare. În articulaţia tibio-fibulară sunt realizate mişcări de alunecare, fiind o articulaţie plană 62
  32. 32. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 3. Sindesmoza tibio-peronieră Sindesmoza tibio-peronieră uneşte cele două oase ale gambei prin extremităţile lor inferioare. Suprafeţele articulare aflate în contact sunt acoperite de periost, spaţiul dintre ele fiind ocupat de ligamente. Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele: - tibio-fibular anterior mai puternic, - tibio-fibular posterior Gamba prelungeşte axul biomecanic al coapsei, transmiţând astfel greutatea trunchiului la picior. Aceasta se realizează prin intermediul tibiei al cărei ax lung corespunde axului biomecanic al gambei. În articulaţiile dintre tibie şi peroneu se realizează mişcări de mică amplitudine, în care nu intervin muşchii. 63 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 3. Sindesmoza tibio-peronieră În sindesmoza tibio-fibulară se realizează mişcări de depărtare şi apropiere între oasele gambei, aceste mişcări însoţind flexia dorsală şi plantară a piciorului. Ele sunt datorate trohleei talusului care este mai lată anterior decât posterior. În prima parte a flexiei dorsale, partea îngustă se află în scoaba tibio-fibulară. Ulterior, ea pătrunde între cele două oase şi le desparte. Concomitent, ligamentele care leagă oasele se tensionează. Aceste ligamente trebuie să fie suficient de elastice pentru a permite depărtarea lor cu 1-2 mm şi apoi să permită revenirea lor. În flexia plantară mişcările sunt de sens invers fiind posibile prin relaxarea ligamentară. 64
  33. 33. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Biomecanica articulaţiilor piciorului La nivelul piciorului se descriu următoarele articulaţii: - talocrurală sau a gâtului piciorului, - inter-tarsiene reprezentate de articulaţiile: subtalară sau talocalcaneană talocalcaneonaviculară calcaneocuboidiană transversă a tarsului cuneonaviculară intercuneene cuneocuboidiană - tarso-metatarsiene, - inter-metatarsiene, - metatarso-falangiene, - inter-falagiene. 65 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţia talocrurală are atât rol static în păstrarea echilibrului gambei pe picior cât şi dinamic în mers. Talusul este solidar cu oasele piciorului în flexia acestuia pe gambă şi solidar cu gamba în mişcările piciorului. Astfel, în statică prin el se transmit forţele de presiune la gambă, la cele două arcuri plantare. El este solid fixat între cele două maleole, care în acelaşi timp îi oferă o oarecare protecţie, contribuind la soliditatea articulaţiei gleznei. 66
  34. 34. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Flexia dorsală constă în apropierea dorsului piciorului de faţa anterioară a gambei: se realizează fie prin ridicarea dorsului piciorului spre gambă concomitent cu coborârea calcaneului, fie prin înclinarea anterioară a gambei. În această mişcare, trohleea talusului este fixată în scoaba tibiofibulară de către ligamentele colaterale, ceea ce nu mai permite mişcări de lateralitate ale piciorului în această articulaţie. Flexia dorsală va fi limitată de fasciculele posterioare ale ligamentelor colaterale , de tendonul lui Achile şi de contactul dintre colul talusului cu marginea anterioară a scoabei tibioperonier. Agenţii motori sunt muşchii regiunii anterioare a gambei care trec anterior axului de mişcare. Amplitudinea mişcării variază între 15 şi 20°. 67 Prof. univ. dr. Paula Drosescu Flexia plantară mişcarea inversă, de depărtare a dorsului piciorului de faţa anterioară a gambei. Este mai amplă decât mişcarea precedentă, ajungând la 45°. Mişcarea este limitată de fasciculele anterioare ale ligamentelor colaterale şi de contactul talusului cu marginea posterioară a scobei tibiofibulare. Agenţii motori trec posterior de axul mişcării şi sunt reprezentaţi de muşchii posteriori ai gambei, cu excepţia muşchilor popliteu şi peronieri. Rolul cel mai important îl revine muşchiului triceps sural. În general, muşchii flexori plantari sunt mai puternici decât antagoniştii lor, fapt explicabil prin aceea că au acţiune antigravitaţională, împiedicând tendinţa de înclinare anterioară a gambei. În mers, iau punct fix pe piciorul de sprijin şi menţin gamba vertical. 68
  35. 35. Prof. univ. dr. Paula Drosescu Articulaţiile piciorului se comportă ca o unitate funcţională: fiecare dintre articulaţiile componente posedă un ax propriu, mişcările să se realizeze în jurul unui ax rezultant sau de compromis. În articulaţia subtalară se produc mişcări de inversiune (supinaţie: marginea medială a piciorului este ridicată, pe când cea laterală este coborâtă) şi de eversiune (pronaţie: mişcarea de sens invers). Din cauza participării ambelor articulaţii, axul migrează în cursul mişcării, existând astfel axe instantanee. Musculatura care realizează inversiunea este situată posterior de axul mişcării, fiind reprezentaţi de muşchii posteriori ai gambei. Ei sunt mai bine reprezentaţi decât antagoniştii lor. Musculatura care realizează eversiunea este reprezentată în principal de peronieri iar, în secundar de muşchii anteriori ai gambei. 69 Prof. univ. dr. Paula Drosescu 70 Experienţa profesională Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/ 2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi 2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar 2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA 1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi 1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi 1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală 2003 medic primar Medicină sportivă 2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie 1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO (Comitetul Olimpic Internaţional) 1996 medic specialist Medicină sportivă 2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP 2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP 2010 licenţă internaţională în Wingwave 2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP 2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation) 2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional)

×