Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
1
EXAMENUL MEDICO-SPORTIV
7.1. Introducere
Practicarea exercițiului fizic, a sportului de p...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
2
Obiectivele pe care le urmărește examenul dezvoltării fizice ar putea fi sintetizate în
a...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
3
 vertebrele cervicale,
 vertebra a VII-a cervicală,
 trece anterior de vertebrele dors...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
4
2. devierile de gradul al II-lea păstrează un grad de mobilitate, se corectează, dar nu s...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
5
II. Somatometria (Măsurători antropometrice)
Somatometria (antropometria - soma = corp, r...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
6
Indicele Adrian Ionescu (indicele de proporţionalitate) stabileşte relaţia dintre
lungime...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
7
Indice biacromial = Diametrul biacromial x 100/Înălțime
Valori normale: - 18 -23 % din în...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
8
abdominal, printr-o stare optimă a barierei alveolo-capilare, şi nu în ultimul rând, dar,...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
9
puternica. ); se interpretează, de asemenea diferența dintre relaxare-contracție care tre...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
10
Indicele Quétlet este raportul dintre greutatea (în grame) şi talia (în cm) a individulu...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
11
cm la bărbat și 2 cm la femeie. La cei subnutriți valorile sunt mult mai mici, în timp o...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
12
 musculatura regiunii scapulare:
Forţa dinamică scapulară =
F scapulară
x 100
G
unde: F...
Prof. univ. dr. Paula Drosescu
13
- oferirea de informații asupra gradului de antrenament
- aprecierea gradului de formă s...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Examenul somatoscopic Somatometrie

760 views

Published on

Practicarea exercițiului fizic, a sportului de performanță necesită o stare perfectă de sănătate. Pentru identificarea acesteia sportivul este supus unui Examen medico-sportiv prin care este determinată starea de sănătate, este evaluată capacitatea de efort și este stabilită predicția de performanță.
Indici de apreciere a proceselor de creștere și dezvoltare
Indici de nutriție
Indici de forță

Published in: Education
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

Examenul somatoscopic Somatometrie

  1. 1. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 1 EXAMENUL MEDICO-SPORTIV 7.1. Introducere Practicarea exercițiului fizic, a sportului de performanță necesită o stare perfectă de sănătate. Pentru identificarea acesteia sportivul este supus unui Examen medico-sportiv prin care este determinată starea de sănătate, este evaluată capacitatea de efort și este stabilită predicția de performanță. 7.2. Obiectivele capitolului În cadrul capitolului Examenul medico-sportiv vor fi prezentate elementele pe baza cărora este evaluată starea de sănătate a sportivilor, este determinată capacitatea de efort și se face predictibilitatea de performanță. Principalele direcții care se au în vedere sunt: I. Anamneza generală și medico-sportivă II. Examenul somatoscopic III. Somatometria IV. Testarea capacității de efort în condiții de laborator și pe teren 7.3. Conţinutul capitolului I. Examenul somatoscopic Examenul somatoscopic este o metodă clinică de evaluare a dezvoltării fizice, care se realizează, cel mai frecvent, concomitent cu examenul clinic al aparatelor şi sistemelor şi constă în vizualizarea subiectului în vederea aprecierii armoniei de dezvoltare, globală şi segmentară a acestuia. Concomitent se poate compara subiectul cu biotipul somatic al sportului sau al probei. Somatoscopia este o metodă de examinare a corpului prin privirea acestuia (cuvântul provine de la grecescul soma = corp și scopein = a privi). Această metodă este cu atât mai fiabilă cu cât se efectuează în aceleaşi condiţii pentru fiecare din cei testaţi, rezultând astfel o curbă de apreciere a dezvoltării. Prin repetarea examinării din 6 în 6 luni se pot pune în evidenţă şi eventualele deficienţe fizice ale sportivului respectiv care fie că nu au fost depistate la examenele anterioare, fie s-au agravat prin practicarea antrenamentelor, fie sunt rezultatul unui efort fizic incorect dozat. Indiferent de cauza care a condus la instalarea lor, examenul somatoscopic poate să pună în evidenţă aspectele respective şi prin indicaţii terapeutice corespunzătoare să se realizeze corectarea deficienţelor.
  2. 2. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 2 Obiectivele pe care le urmărește examenul dezvoltării fizice ar putea fi sintetizate în aprecierea: - gradului de dezvoltare fizică generală, - armoniei și raportului în dezvoltarea diferitelor segmente ale corpului, - raportului dintre dezvoltarea în înălțime și volum, - stării de nutriție și a compoziției corporale, - instalării eventualelor deficiențe fizice - tipurilor de exerciții fizice care ar favoriza procesele de creștere sau dezvoltare sau care ar putea corecta eventualele deficiențe fizice. În vederea realizării unui examen corect şi obiectiv este indicat ca acesta să se desfăşoare la cadrul antropometric, în condiţii de luminozitate bună, la o temperatură de minim 21-22°C în cabinet; subiectul trebuie să se dezbrace şi să fie desculţ pentru a putea fi analizat din faţă, din profil şi din spate, static sau în dinamică. Datele care se obţin în urma somatoscopiei se pot corobora cu cele obţinute prin fotografiere sau la examenul radiologic, ultimele două metode fiind de elecţie în situaţiile clinice limită şi nu situaţie de rutină. Examenul somatoscopic este precedat de datele obținute prin anamneză: datele care interesează sunt legate de procesele de creștere și dezvoltarea fizică ale genitorilor (părinți, bunici) sau ale rudelor de grad I (frați, surori). Pe baza acestor date se poate realiza predicția de creștere și dezvoltare a subiectului examinat. În urma examenului somatoscopic este posibilă stabilirea:  ţinutei sau atitudinii subiectului;  stării globale de nutriţie;  dezvoltării musculaturii sportivului sub aspectul: formei, volumului, dispoziţiei, simetriei;  prezenţei şi modului în care este repartizat ţesutul adipos;  eventualelor deficienţe fizice. Somatoscopia, ca de altfel întreg examenul dezvoltării fizice, analizează:  poziţia capului: corectă, înclinată anterior sau lateral;  poziţia umerilor, a claviculelor şi a omoplaţilor: înclinare, asimetrie, proiectare;  poziţia coloanei vertebrale: aspectul fiziologic al curburilor;  forma toracelui: simetric, cilindric, conic, cu baze evazate, eventuala prezenţă a sechelelor rahitice;  abdomenul: formă, tonus, volum, adipozitate;  bazinul: aspect general, simetria;  membrele inferioare: forma genunchilor şi modul în care se realizează articularea oaselor la acest nivel, aspectul general al segmentelor membrelor inferioare;  piciorul: addus, abdus, dimensiunea bolţii plantare. Poziţia corectă rezultă prin colaborarea întregului sistem mio-osteo-articular şi nervos, influenţând într-o mare măsură şi starea psihică. Poziţia corectă, neforţată a corpului presupune ca următoarele elemente să se găsească pe o linie verticală imaginară care trece posterior de apofiza mastoidiană:  capul şi a gâtului,
  3. 3. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 3  vertebrele cervicale,  vertebra a VII-a cervicală,  trece anterior de vertebrele dorsale,  posterior în regiunea lombară,  străbate joncţiunea lombo-sacrată,  trece prin faţa articulaţiei genunchiului,  atinge solul în dreptul tarsului anterior (I. Drăgan). Gradul de cifoză se determină prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea mai convexă a regiunii dorsale, prin vertebra a VII-a cervicală şi a liniei verticale care străbate aceeaşi vertebră. Gradul de lordoză se apreciază prin unghiul format de o linie ce trece prin partea cea mai concavă a lordozei şi de cea care traversează partea cea mai proeminentă a osului sacrum. (I. Drăgan). Pentru toracele anterior se foloseşte unghiul format de o linie ce trece orizontal prin vertebra a VII-a cervicală şi de linia care străbate această vertebră şi manubriul sternal (I. Drăgan). Pentru abdomen se compară dreptele ce trec prin stern şi linia abdominală (I. Drăgan). Poziţia umărului este determinată de linia orizontală ce trece prin vertebra a VII-a cervicală şi marginea anterioară a umărului (I. Drăgan). Poziţia trunchiului este dată de linia orizontală ce trece prin marginea superioară a osului sacrum şi creasta iliacă şi alta ce străbate vertebra a VII-a cervicală (I. Drăgan). Poziţia coapselor este dată de verticala care trece prin marele trohanter şi coboară spre maleola externă (I. Drăgan). Poziţia genunchilor se raportează la unghiul format de orizontala ce trece prin maleola externă şi cea care trece prin apofiza aceasta şi apofiza stiloidă a peroneului (I. Drăgan). Cele mai frecvente atitudini vicioase sunt provocate de modificările de poziţie ale coloanei vertebrale, care este foarte sensibilă la schimbările în statica şi dinamica organismului. Devierile coloanei vertebrale în plan sagital iau naştere din atitudinile cifotice şi lordotice (I. Drăgan). Devierile coloanei vertebrale în plan frontal dau naştere la atitudini scoliotice. Ştergerea curburilor fiziologice ale coloanei vertebrale duce la apariţia spatelui plan. Devierile coloanei vertebrale în plan sagital, în sensul cifozei asociate cu deplasarea mare a axei umerilor, anterior, cu antrenarea deplasării omoplaţilor şi a maselor musculare respective, sunt denumite spate rotund. În funcţie de gravitatea lor, devierile coloanei vertebrale au fost împărţite în patru grade: 1. devierile de primul grad (atitudini) reprezintă o curbură uşoară, caracterizată prin faptul că printr-o mişcare a coloanei în sens invers curburilor existente se corectează şi se hipercorectează;
  4. 4. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 4 2. devierile de gradul al II-lea păstrează un grad de mobilitate, se corectează, dar nu se hipercorectează; pot fi însoţite de uşoare deformări ale toracelui şi pot prezenta curburi de compensare; 3. devierile de gradul al III-lea sunt fixe şi ireductibile, accentuate, cu deformări toracice corespunzătoare asociate sau nu cu tulburări organice; 4. devierile de gradul al VI-lea, monstruoase, necesită intervenţia chirurgicală. Principalele complicaţii ale devierilor coloanei vertebrale sunt date de rotaţiile vertebrale, ce duc la gibozităţi costo-musculare. Capul şi gâtul se înclină de partea opusă convexităţii deviaţiei coloanei vertebrale subiacente pentru a realiza compensarea echilibrului. De partea în care s-a realizat convexitatea, muşchiul sterno-cleido-mastoidian se contractă şi se hipertrofiază, putând determina instalarea torticolisului. Axa umerilor se dezechilibrează, umărul de partea convexităţii este mai sus faţă de cel controlateral. Omoplaţii se îndepărtează faţă de torace – scapula lata. De partea concavităţii, toracele suferă un proces de înfundare, hipotrofie. Secundar poziţiei toracelui se produce şi o modificare la nivelul membrelor superioare. Asimetriile bazinului sunt cauzate în principal de scoliozele statice; acestea fac ca şoldul de partea mai ridicată să capete un contur mai şters, aplatizat. Sigur că orice modificare faţă de aspectul corespunzător vârstei poate genera deficienţe fizice în grade variabile, dar acesta este subiectul unei alte discipline din programa de învăţământ. Somatoscopia poate fi obiectivizată prin diferite mijloace cum ar fi: utilizarea firului cu plumb, cadrul antropometric, examenul radiologic, aparate și metode pentru determinarea înclinării bazinului. Examenul cu firul cu plumb: firul cu plumb atinge occipitalul (centrul protuberanței occipitale externe), vârful apofizei vertebrei C7, după care coboară proiectându-se pe linia apofizelor spinoase ale vertebrelor coloanei și cade la nivelul șanțului inter-fesier. În condiții normale, lordoza cervicală se descrie la o distanță de 2 cm față de fir, iar cea lombară la 3 cm. Se marchează cu un creion dermatograf poziționarea apofizelor spinoase față de tegumente și se măsoară eventuala deviere sagitală de la firul cu plumb, ceea ce ne indică prezența unei scolioze. Devierea firului cu plumb față de șanțul inter-fesier ne indică o scolioză (inclinare laterală a trunchiului) neechilibrată. Cadrul antropometric este o ramă (cadru) de lemn, prevăzută cu fire verticale și orizontale dispuse din 5 în 5cm sau din 10 în 10 cm. În cazurile în care se utilizează cadrul antropometric, examenul somatoscopic se realizează prin plasarea subiectului în spatele acestuia, după care se măsoară diferitele puncte antropometrice față de reperele cadrului (liniile verticale si orizontale) și eventual, se poate fotografia subiectul. Aprecierea obiectivă a piciorului plat se face prin înscrierea plantogramei – aprecierea amprentei plantare. Examenul radiografic este o metodă obiectivă foarte fidelă dacă este executat cu așezarea corectă a subiectului pentru a se aprecia poziția segmentelor: coloana vertebrală, bazin, picior etc.
  5. 5. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 5 II. Somatometria (Măsurători antropometrice) Somatometria (antropometria - soma = corp, respectiv antropos = om și metron = măsură) reprezintă o metodă paraclinică prin care se evaluează dezvoltarea fizică şi starea de nutriţie. Indicii antropometrici caracterizează dimensiunile:  longitudinale: statura, bustul, lungimea membrelor;  transversale: diametrele biacromial, bitrohanterian, toracic, anvergura;  circulare: perimetrele corpului la diferitele nivele;  antero-posterioare: diametrul sagital al cutiei toracice;  masei somatice: greutatea corpului. Informațiile privind procesele de creștere și dezvoltare se obțin cu ajutorul aparatelor de măsurat: taliometrul, banda metrică, compasul, goniometrul, adipocentimetrul, miotonometrul, dinamometrul și scărița pentru mobilitate. III.A. Indici de apreciere a proceselor de creștere și dezvoltare Talia sau statura reprezintă înălţimea individului în ortostatism, în poziţia de drepţi din gimnastică. În funcţie de valoarea obţinută talia poate fi descrisă ca fiind foarte mică, mică, medie, mare şi foarte mare. Tabel 1. Valorile talie pe grupe de sexe Talie Bărbaţi (cm) Femei (cm) Foarte mică 150.5-157.4 140.5-147.4 Mică 157.5-164.4 147.4-154.4 Medie 164.5-178.4 154.5-168.4 Mare 178.5-185.4 168.5-174.4 Foarte mare >85.4 >174.5 Bustul: subiectul este aşezat pe un taburet cu înălţime cunoscută, plasat în dreptul tijei taliometrului. Lungimea bustului reprezintă diferenţa dintre cifra obţinută pe tija taliometrului și înălţimea taburetului pe care este așezat sportivul. Bust = Talia – Înălțimea taburet Valori normale = 88-92 cm Bustul reprezintă 52-54% din talie la băieţi şi 53-55% la fete.
  6. 6. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 6 Indicele Adrian Ionescu (indicele de proporţionalitate) stabileşte relaţia dintre lungimea bustului, statură şi dă informaţii indirect asupra membrelor inferioare. Indicele de proporţionalitate = Bust – Talia/2 Valori normale: - 3-4cm la bărbați - 4-5cm la femei - la 19 ani = 4,1 cm, 6,1cm pentru fete - în jurul pubertății = 3,1 cm, 3,9 cm pentru fete - la 3 ani = 9,55 cm pentru băieți, 8,17cm pentru fete Indicele Amar reprezintă raportul dintre bust și talie: I (Amar) = B/T Valori normale: - 0,52 cm pentru băieți - 0,54 cm pentru fete Indicele furnizează informații despre raportul dintre lungimea membrelor inferioare și înălțimea corpului, precum și despre raportul dintre lungimea bustului și membrelor inferioare. Lungimea membrelor superioare se măsoară cu ajutorul bandei metrice din punctul acromial până la marginea distală a mediusului, cu faţa palmară orientată ventral. Lungimea membrelor inferioare se determină de la spina iliacă antero-superioară până la marginea inferioară a maleolei interne. Diametrul biacromial se determină cu ajutorul compasului antropometric între punctele acromiale, subiectul se găseşte în ortostatism. Valori de peste 39 cm la femei și 43 cm la bărbați sunt considerate ca fiind mari pentru acest indice. Diametrul bitrohanterian se determină cu ajutorul compasului; subiectul se găseşte în ortostatism, cu călcâiele apropiate; se măsoară distanţa între cele două mari trohantere femurale. În general, la bărbați este inferior diametrului biacromial cu 4-5cm, variațiile fiind destul de ample. Aprecierea dezvoltării toracelui și bazinului, respectiv a centurii scapulare și a celei pelviene se face prin calcularea diferenței dintre diametrul biacromial și cel bitrohanterian. Diametrul BIDI = Diametrul biacromial – Diametrul bitrohanterian Diametrul BIDI = 4 cm la bărbați (7-10 cm) 0/negativ la femei Aprecierea armoniei dezvoltării trunchiului se poate face și prin calcularea proporției centurilor față de înălțime:
  7. 7. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 7 Indice biacromial = Diametrul biacromial x 100/Înălțime Valori normale: - 18 -23 % din înălțime pentru bărbați - 17-20 % din înălțime pentru femei Indicele bitrohanterian = Diametrul bitrohanterian x 100/Înălțime Valori normale: - 18-19 % din înălțime pentru bărbați - 19-20 % din înălțime pentru femei Anvergura este distanţa dintre cei doi medius ai subiectului, măsurată cu membrele superioare aflate în unghi de 90° faţă de trunchi. Valoarea înregistrată la anvergură trebuie sa fie cel puțin egală cu statura, caracterizarea făcându-se: brațe scurte, medii și lungi (se pot înregistrat valori de până la +14cm față de cele înregistrate la statură). În mod normal, anvergura este mai mare decât înălțimea cu 4 cm la bărbați, iar la femei este egală cu înălțimea sau mai mică decât aceasta. Anvergură - Înălțimea = 4 cm la bărbați = 0 sau negativ la femei Anvergura are semnificație în sporturi cum ar fi judo, box, karate, handbal etc. Diametrul antero-posterior al toracelui se măsoară cu ajutorul compasului între faţa anterioară a sternului şi posterior, coloana vertebrală - apofiza spinoasă corespondentă prin plan orizontal în zona cea mai proeminentă. Diametru transversal al toracelui se determină între liniile medio-axilare ce intersectează zona costală cea mai proeminentă. Perimetrele toracice pot fi măsurate cu banda metrică în repaus, după inspir profund şi după expir forţat. Se pot măsura ușor, cu ajutorul unei bande metrice, dar este o măsurătoare de o precizie relativă datorită mai multor factori: dezvoltarea maselor musculare pectorale și dorsale, prezența țesutului adipos mamar (la femei), prin lipsa reperelor osoase. Institutul de Medicină Sportivă București recomandă ca măsurarea perimetrului toracic să se realizeze la sportivi sub areola mamară, în timp ce la sportive deasupra acesteia și pentru ambele categorii de sportivi, posterior sub unghiul inferior al omoplatului. Elasticitatea pulmonară = Inspir forțat – Expir forțat Valoare minimă normală = 4-5cm Elasticitatea pulmonară este unul dintre factorii de predicţie ai performanţei sportive şi din acest considerent a fost inclus în cadrul testărilor. Este evident că susţinerea efortului din antrenament nu este posibil decât în condiţiile asigurării aportului de oxigen necesar. Realizarea acestui imperativ poate fi îndeplinită prin realizarea unei respiraţii de tip
  8. 8. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 8 abdominal, printr-o stare optimă a barierei alveolo-capilare, şi nu în ultimul rând, dar, fără a mai ţine de aparatul respirator, de un transportor sanguin, hemoglobina. Indicele de armonie Erismann apreciază dezvoltarea globală a toracelui în raport cu talia şi are valori în jurul celei de 6 cm la băieţi şi 4 cm la femei. Indicele Erismann = Perimetrul toracic în repaus – Talia/2 Valorile normale: - bărbați = +5,8 cm - femei = +3,8 cm Valori negative ale indicelui Erismann caracterizează toracele insuficient dezvoltat pentru vârsta adultă. Valori pozitive mari se pot obține în cazurile în care există depozite de țesut adipos în exces pe trunchi. Pentru aprecierea proceselor de creștere și dezvoltare pot fi măsurate o serie de segmente ale corpului. Se poate aprecia dezvoltarea diferitelor articulații, măsurând: - perimetrul pumnului: la nivelul epifizelor radiale și cubitale; - perimetrul genunchiului: la nivelul rotulei; - perimetrul gleznei: la nivelul articulației tibio-tarsiene. Suma acestor trei perimetre raportată la statura constituie un indice cu valoarea de circa 45 cm la bărbați și 44 cm la femei, ceea ce permite clasificarea subiecților în trei clase: - cu statura redusa: indice osos sub 43 cm; - cu statura medie: indice osos între 43.5-46 cm; - cu statura puternică: indice osos peste 46 cm. Cerințele specifice diferitelor sporturi pot justifica și alte măsurători, ca de exemplu: lățimea palmei la jocuri sportive (handbal, polo), lungimea palmei (volei), grosimea gâtului și diametrul bideltoidian (culturism). Perimetrul abdominal poate da indicații valoroase legate de starea de nutriție, de procesele de hidratare sau deshidratare. Măsurarea perimetrelor membrelor traduce dezvoltarea unui complex rezultat din oase, mușchi și țesutul adipos subcutanat. Din acest complex, la vârsta adultă nu se mai modifică perimetrul oaselor ceea ce face ca diferențele înregistrate între perimetrele membrelor a doi indivizi de aceeași vârstă să depindă integral de dezvoltarea masei musculare și a țesutului adipos. În practică, medicul de medicină sportivă apreciază deci de starea de nutriție a celor doi indivizi. Se pot măsura și perimetrele brațelor, coapselor și gambelor, în relaxare și în contracție, atât pe dreapta cât și pe partea stângă. Interpretarea datelor se face prin estimarea valorilor obținute. De ex. un perimetru al brațului de 35cm la femeie sau de 40cm la bărbat este apreciat ca fiind un braț bine dezvoltat; un perimetru al coapsei de peste 60cm este o coapsa
  9. 9. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 9 puternica. ); se interpretează, de asemenea diferența dintre relaxare-contracție care trebuie să fie cât mai mare (la culturiști s-au înregistrat și valori de 8-10cm). Elasticitatea musculară reiese din diferența perimetrelor musculare, în relaxare și contracție. Mobilitatea articulară se apreciază la fiecare din articulațiile mari cu ajutorul goniometrului. După înregistrarea valorilor indicilor de creștere și dezvoltare are loc interpretarea datelor prin compararea cu cele de la înregistrări anterioare (dacă există), cu cerințele sportului care este practicat, precum și cu grupul de subiecți din care face parte cel analizat. Datele prelucrate si interpretate pun în evidență principalele aspecte ale procesului de creșterii și dezvoltare fizică: modul în care se desfășoară procesul de creștere, armonia dezvoltări fizice, starea de nutriție, concordanța cu sportul practicat și, atunci când este cazul, gradul deficiențelor fizice instalate. Aprecierea procesului de creștere impune precizarea dacă dimensiunile corpului în toate cele trei planuri sunt normale, sunt în minus sau în exces. Se stabilește dinamica creșterii raportată la faza de creștere în care se găsește cel analizat. Tot pe baza datelor obținute se poate calcula și predicția de creștere. Aprecierea armoniei dezvoltării fizice se apreciază prin analiza succesivă a următoarelor aspecte: - raportul dintre corpul în ansamblu și principalele sale segmente, - raportul dintre diferitele segmente între ele, - raportul dintre părțile componente ale segmentelor corpului. III.B. Indici de nutriție Cu ocazia examenului somatoscopic se poate aprecierea aspectului general al corpului: rotunjit, plin, cu proeminențe osoase șterse dacă există un exces de țesut adipos, cu proeminențe osoase foarte exprimate - în caz de subnutriție. Există o multitudine de formule pentru aprecierea indicilor de nutriție. Prezentăm în continuare câteva variante: Indicele Broca: Greutatea = Talia –100 Potrivit acestui indice greutatea corpului trebuie să fie egală cu numărul de centimetri cu care înălțimea depășește 1 m. Acest indice este criticat pentru faptul că permite valori prea mari de greutate în special pentru cei cu talie înaltă și foarte înaltă. Indicele Brugsch este în raport de înălţimea persoanei analizate: Talie sub 164 cm Greutatea = Talia – 100 Talie între 165 – 174 cm Greutatea = Talia – 105 Talie peste 175 cm Greutatea = Talia – 110
  10. 10. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 10 Indicele Quétlet este raportul dintre greutatea (în grame) şi talia (în cm) a individului analizat: Indicele Quétlet = G (g) / T (cm) Valori normale: - 380-400 g/cm bărbați - 330-350g/cm femei - 325 g/cm adolescenți – 15 ani, băieți - 318 g/cm adolescente – 15 ani, fete Greutatea ideală (Gi) poate fi stabilită pe baza formulelor diferenţiate pentru cele două sexe. Pentru bărbaţi Gi = 50 + 0,75 x (T – 150) + (V – 20)/4 Pentru femei Gi = [50 + 0,75 x (T – 150) + (V – 20)/4] x 0,90 unde: Gi = greutatea ideală T = înălţimea persoanei în centimetri V = vârsta Indicele de masă corporală (IMC) se calculează după formulă: IMC = Greutatea actuală / (Talie)2 Unitatea de măsură este kg/m2 . Tabelul nr.2. Corespondenţa dintre IMC şi greutatea corporală IMC (kg/m2 ) Greutatea corporală 18,5 – 24,9 kg/m2 Normală 25,0 – 29,9 kg/m2 Supragreutate 30,0 – 34,9 kg/m2 Obezitate gradul I 35,0 – 39,9 kg/m2 Obezitate gradul II Peste 40 kg/m2 Obezitate gradul III - extremă Asociaţia Americană de Diabet recomandă calculul necesarului caloric raportat la IMC. Dacă IMC este cuprins între 22 – 25 kg/m2 : - subiect activ: 31 –35 kcal/kg Gi (greutate ideală), - subiect moderat activ: 26 - 31 kcal/kg Gi, - subiect sedentar: 22 - 26 kcal/kg Gi, Dacă IMC > 25 kg/m2 necesarul caloric este < 22 kcal/kg Gi. Dacă IMC > 22 kg/m2 necesarul caloric este < 35 kcal/kg Gi. Măsurarea pliului cutanate dă posibilitatea aprecierii exacte a grosimii stratului de țesut adipos subcutanată. În situațiile în care nutriția este optimă, plica tegumentară are o grosime de 1
  11. 11. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 11 cm la bărbat și 2 cm la femeie. La cei subnutriți valorile sunt mult mai mici, în timp ori ce valoare peste cea normală este expresia unui exces alimentar. Cea mai completă metodă pentru calcularea stării de nutriţie este determinarea compoziţiei corporale, metodă care ţine seama de raportul masă musculară/ţesut adipos. Metoda celor cinci plici (metoda indirectă de determinare a ţesutului adipos) recomandată de Centrul de Medicină Sportivă București constă în măsurarea ţesutului adipos cu ajutorul adipocentimetrului. Valorile sunt exprimate în mm şi se iau, de aceeaşi parte, în: treimea postero-superioară a braţului, la nivelul unghiului inferior subscapular, pe flancul drept, paraombilical, în treimea antero-superioară a coapsei. În mod normal valorile plicilor nu trebuie să depășească 15-20mm. În sportul de performanță, scara mărimii plicilor poate fi diferită, în raport de sportul practicat: 2 mm la culturism, 4-5 mm la gimnastică artistică, 15-20 mm la aruncători. Valorile obţinute sunt introduse în următoarea formulă de calcul: Ţesut adipos % = [(suma celor 5 plici mm x 0,15) + 5,8] + Sc Sc: Este suprafaţa corporală, care poate fi citită pe normograma Dubois Raymond în funcţie de talie şi greutate sau poate fi considerată valoarea ideală de 1,72 m2 ŢA: Ţesutul adipos în kg = Greutatea x Ţesut adipos % ŢAO: Ţesut adipos optim în kg = Greutatea optimă x 11% MA: Masa activă = Greutatea corporală - Ţesut adipos în kg MAO: Masa activă optimă = Greutatea corporală optimă x 89%. Valori normale ale țesutului adipos sunt de 11-12% din greutatea corporală. Valorile normale ale pliului de țesut adipos la: sportivi = 12 mm sportive = 20 mm copilul în creștere = 20 mm La un adult la care pliul cutanat prezintă 2mm țesut adipos corespunde aproximativ unui kg. III.C. Indici de forță Măsurarea şi determinarea forţei se realizează cu ajutorul dinamometrelor. În mod curent sunt investigate valorile de forţă pentru:  flexorilor palmari: Forţa flexorilor palmari = F dreapta + F stânga x 100 2 x G unde: F = forţa înregistrată pe dinamometru G = greutatea subiectului Valori normale: - la bărbați: reprezintă 65% din greutatea corporală - la femei: reprezintă 50% din greutatea corporală
  12. 12. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 12  musculatura regiunii scapulare: Forţa dinamică scapulară = F scapulară x 100 G unde: F = forţa înregistrată pe dinamometru specific pentru regiunea scapulară, G = greutatea subiectului Valori normale: - la bărbați: reprezintă 75% din greutatea corporală - la femei: reprezintă 50% din greutatea corporală  muşchilor regiunii lombare: Forţa dinamică lombară = F lombară x 100 G unde: F = forţa înregistrată pe dinamometru pentru regiunea lombară, G = greutatea subiectului Valori normale: - la bărbați: reprezintă 150-200% din greutatea corporală - la femei: reprezintă 120-150% din greutatea corporală  indicele general de forţă este rezultatul sumei forţei palmare cu cea scapulară şi cu cea lombară, suma se împarte la 4 şi apoi la greutatea subiectului: Forţa general de forță = F1 + F2 + F3 4 x G unde: F1 = forţa flexorilor palmari; F2 = forţa scapulară; F3 = forţa lombară; G = greutatea corpului; Valorile normale sunt de: - 1,1 - 1,25 la bărbaţi, - 0,9 - 1 la fete. Tonusul muscular reflecta starea marilor grupe musculare aflate în repaus sau în contracție maximă. Tonusul muscular reprezintă starea de tensiune activă, permanentă și variabil adaptabilă a mușchilor, caracterizată printr-o contracție tonică de lungă durată cu consum redus de oxigen. Reprezintă una dintre caracteristicile fundamentale ale musculaturii striate alături de contractilitate, excitabilitate, extensibilitate, elasticitate. Tonusul muscular este întreținut de conexiunile inverse ale sensibilității proprioceptive, sub controlul formațiunii reticulate în cadrul echilibrului cortico-subcortical. Tonusul muscular de repaus reprezintă starea funcțională de bază, iar cel de efort starea funcțională în acțiune. Diferența dintre cele două valori reprezintă eficiența contracției musculare. Testarea tonusului muscular se realizează cu ajutorul miotonometrului și are drept scop: - determinarea eficienței contracției musculare - aprecierea refacerii musculare de la un antrenament la altul
  13. 13. Prof. univ. dr. Paula Drosescu 13 - oferirea de informații asupra gradului de antrenament - aprecierea gradului de formă sportivă în care se află subiectul investigat. Miotonometrul se așează pe suprafața pielii din regiunea de testare. În relaxare se înregistrează valori de 60-70 unități, în timp ce în contracției se obțin valori 140-150 unități. Investigația miotonometrică oferă date despre starea de oboseală, disconfort sau prelezională clinic a unei grupe musculare. Investigația miotonometrică este dependentă de temperatura mediului ambiant în care are loc testarea. Valorile obținute pot fi coroborate cu valorile sanguine ale calciului și magneziului.

×