Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

Articulatii colonei vertebrale si toracelui

285 views

Published on

Articulațiile coloanei vertebrale
Structura articulațiilor corpilor vertebrali: suprafețe articulare, discurile intervertebrale, ligamentele articulare
Structura articulațiilor arcurilor vertebrale
Articulațiile vertebrelor false
Articulațiile coloanei vertebrale cu craniul
Articulațiile toracelui

Published in: Education
  • Be the first to comment

Articulatii colonei vertebrale si toracelui

  1. 1. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu ARTICULAȚIILEARTICULAȚIILE COLOANEICOLOANEI VERTEBRALEVERTEBRALE Vertebrele se unesc între ele prin articulații de mobilitate redusă, dar care însumată conduce la mișcări ample. Fiecare vertebră se articulează cu vertebra adiacentă în 1 Fiecare vertebră se articulează cu vertebra adiacentă în trei punte: • două posterior, la nivelul apofizelor articulare • unul anterior la nivelul corpilor vertebrali.
  2. 2. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu A. Articulaţiile vertebrelor adevărate A.1. Articulaţiile corpurilor vertebrale sunt de tip amfiartorze A.2. Articulaţiile proceselor articulare sunt diartroze B. Articulaţiile vertebrelor false B.1. Articulaţia lombo-sacrată ARTICULAȚIILEARTICULAȚIILE COLOANEICOLOANEI VERTEBRALEVERTEBRALE B.1. Articulaţia lombo-sacrată B.2. Articulaţia sacro- coccigiană C. Articulaţiile coloanei vertebrale cu craniul C.1. Articulaţia atlanto-occipitală C.2. Articulaţia atlanto-axoidiană mediană C.3. Articulaţia atlanto-axoidiană laterală 2
  3. 3. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Sunt de tip amfiartroze Suprafeţele articulare: -feţele superioare şi inferioare ale corpilor vertebrali acoperite de cartilaj hialin. Discurile intervertebrale: - sunt situate între două corpuri vertebrale ARTICULAȚIILE CORPURILORARTICULAȚIILE CORPURILOR VERTEBRALEVERTEBRALE - sunt situate între două corpuri vertebrale -biconvexe cu grosime variabilă, de la 5-6 mm în regiunea cervicală, 2-3 în regiunea toracală, la 9-18 mm în regiunea lombară, ceea ce creează posibilitatea formării curburilor fiziologice la nivelul coloanei vertebrale - grosimea discurilor este indicator al mobilității coloanei vertebrale - sunt 24 astfel de discuri: primul este în regiune cervicală, între axis și vertebra a 3-a, ultimul între corpul L5 și baza sacrumului. 3
  4. 4. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Discurile intervertebrale prezintă: - inel fibros dispus la periferie, ce aderă la cartilajul hialin al celor suprafeţe articulare; este format din lame concentrice de fibre de colagen așezate spiral și antispiral oblic la 60° Inelul este mai gros anterior (sunt 15-20 de lame prenucleare, față de numai 7-10 lame posterioare ceea ce explică și vulnerabilitatea pentru herniere) ARTICULAȚIILE CORPURILORARTICULAȚIILE CORPURILOR VERTEBRALEVERTEBRALE de lame prenucleare, față de numai 7-10 lame posterioare ceea ce explică și vulnerabilitatea pentru herniere) - un nucleu pulpos dispus în interior, mai aproape de marginea posterioară decât de cea anterioară; acesta este inextensibil, incompresibil, dar, uşor deformabil şi cu mare afinitate pentru apă. Este constituit dintr-o masă gelatinoasă situată într-o masă perinucleară. Are în compoziție celule de tip condrocitar și notocordal prinse într-o rețea de proteoglicani care absorb prin hidratare cantități mari de apă. În timpul mișcărilor, se deplasează în sens invers sensului de mișcare. 4
  5. 5. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Discurile intervertebrale: - nucleul pulpos + inelul fibros - lamele cartilaginoase terminale ale discului intervertebral sunt cartilaje epifizare care permit creșterea în înălțime a corpului vertebral – la acest nivel se descrie stratul de creștere endocondrală a nucleului de osificare al corpului vertebral. Mijloacele de unire pentru corpurile vertebrale: ligamentele longitudinale: ARTICULAȚIILE CORPURILORARTICULAȚIILE CORPURILOR VERTEBRALEVERTEBRALE Mijloacele de unire pentru corpurile vertebrale: ligamentele longitudinale: • anterioare: sunt structuri puternice care se întind de la partea bazilară a occipitalului până la nivelul vertebrei a II-a sacrată.  fibre superficiale, lungi ce unesc 3-4 vertebre  fibre mijlocii  fibre profunde, scurte ce unesc 2 vertebre. • posterioare: sunt localizate în canalul rahiadian, de la fața posterioară a axisului până la nivelul sacrumului. Se conectează mai mult la discurile intervertebrale, și mai puțin la corpuri. Prezintă două straturi: unul profund și altul superficial. 5
  6. 6. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu AA..22.. ARTICULAȚIILEARTICULAȚIILE ARCURILORARCURILOR VERTEBRALEVERTEBRALE Se formează între perechile de procese articulare superioare și inferioare. Articulaţiile proceselor articulare sunt diartroze planiforme. Suprafeţele articulare sunt diferite geometric pentru regiunile coloanei vertebrale şi sunt acoperite de cartilaj hialin. Capsula articulară este mai solidă în regiunea posterioară șiCapsula articulară este mai solidă în regiunea posterioară și inferioară. Ligamente:  galbene: localizate la nivelul spațiului dintre două lamele adiacente; prezintă o prepondereanță de țesut elastic Rol: frenator asupra amplitudinii mișcării de flexie a coloanei realizează revenirea elastică la poziția inițială.  interspinale: unesc procesele spinoase apropiate, au o grosime care crește progresiv spre în jos. 6
  7. 7. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu AA..22.. ARTICULAȚIILEARTICULAȚIILE ARCURILORARCURILOR VERTEBRALEVERTEBRALE Ligamente:  galbene  interspinale  supraspinoase sunt benzi de țesut fibros care unesc vârfurile proceselor spinoase de la C7 la sacrum. Prezintă fibre superficiale și profunde. ligamentul nucal: pornește de la protuberanța și creasta Prezintă fibre superficiale și profunde.  ligamentul nucal: pornește de la protuberanța și creasta occipitală până la procesul spinos al vertebrei C7; servește ca suprafața de inserție a mușchilor extensori ai coloanei vertebrale  intertransverse unesc procesele transverse; în regiunea cervicală sunt mai puțin reprezentate locul lor fiind luat de mușchi, în timp ce în regiunea toracală se descriu ca perechi de cordoane bine delimitate, în timp ce lombar au un aspect membranos. 7
  8. 8. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu BB.. ARTICULAȚIILEARTICULAȚIILE VERTEBRELORVERTEBRELOR FALSEFALSE B.1. Articulaţia lombo-sacrată Articulaţia lombo-sacrată se realizează între vertebra L5 şi baza osului sacrum. Este o articulație de tip trohoid prevăzută cu un disc intervertebral şi ligamente longitudinale. B.2. Articulaţia sacroco-ccigianăB.2. Articulaţia sacroco-ccigiană Articulaţia sacroco-ccigiană se realizează între faţa ovală a osului sacrum şi faţa concavă a bazei coccisului. Poate fi sub forma unei articulații de tip: simfiză (fibrocartilaginoasă), fie sinovială cu mobilizarea coccisului Mijloacele de unire sunt reprezentate de ligamentele sacrococcigiene: anterior, posterior superficial, posterior superficial, lateral. 8
  9. 9. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu C.C. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALEARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE CU CRANIULCU CRANIUL C.1. Articulaţia atlanto-occipitală: articulaţie bicondiliană formată între masele laterale ale atlasului şi condilul occipital. Mijloacele de unire: capsula articulară + ligamente:  membrana atlanto-occipitală anterioară dispusă între circumferința anterioară a găurii occipitale mari și marginea superioară al arcului anterioară a atlasului circumferința anterioară a găurii occipitale mari și marginea superioară al arcului anterioară a atlasului  atlanto-occipital anterior  membrana atlanto-occipitală posterioară ce ocupă spațiul dintre circumferința posterioară a găurii occipitale mari și marginea superioară a arcului posterior al atlasului  atlanto-occipital lateral unește vârful procesului transvers al atlasului cu fața inferioară a procesului jugular occipital. 9
  10. 10. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu C.C. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALEARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE CU CRANIULCU CRANIUL C.1. Articulaţia atlanto-occipitală C.2. Articulaţia atlanto-axoidiană mediană: o articulaţie trohoidă între vertebra axis şi arcul anterior al vertebreitrohoidă între vertebra axis şi arcul anterior al vertebrei atlas. Capsula articulară împreună cu membrana tectoria, ligamentul cruciat, ligamentul alare, ligamentul vârfului dintelui atlasului sunt posibilităţile de menţinere în poziţie a elementelor articulare. C.3. Articulaţia atlanto-axoidiană laterală 10
  11. 11. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu C. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALEC. ARTICULAȚIILE COLOANEI VERTEBRALE CU CRANIULCU CRANIUL C.3. Articulaţia atlanto-axoidiană laterală: o diartroză planiformă între masele laterale ale atlasului şi procesele articulare superioare ale axisului. Unirea suprafeţelor osoase acoperite de cartilaj hialin este realizată prin capsulă articulară căptuşită de o sinovială. Aparat ligamentar:  ligamentele alare: fețele laterale ale dintelui la marginea ligamentele alare: fețele laterale ale dintelui la marginea medială a condililor occipitali – controlează mișcarea de flexie și rotație a capului  ligamentul apical al dintelui: vîrful dintelui = marginea anterioară a găurii occipitale  ligamentul cruciform: dinte – membrana tectoria • benzi longitudinale superioară (inconstantă) și inferioară • ligamentul transvers al atlasului este cel care împinge dintele anterior  membrana tectoria – peretele anterior al canalului vertebral 11
  12. 12. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu 12
  13. 13. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Articulaţia capului coastei: diartroză formată din faţa articulară a capului coastei şi feţele costale corespondente a două vertebre toracice vecine, toate suprafeţele ARTICULAŢIILEARTICULAŢIILE TORACELUITORACELUI 1. Articulaţiile costo-vertebrale vecine, toate suprafeţele osoase fiind acoperite de un cartilaj hialin. Coastele I, X, XI, XII se articulează fiecare cu câte o vertebră. Capsula articulară este întărită de ligamentele: radiat al capului coastei, intraarticular al capului coastei. 13
  14. 14. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu ARTICULAŢIILEARTICULAŢIILE TORACELUITORACELUI 1. Articulaţiile costo-vertebrale 2. Articulaţia costotransversală Articulaţia costotransversală este o diartroză realizată între faţa procesului transvers al vertebrei corespondente numeric şi cea a tuberculului transvers costal. faţa procesului transvers al vertebrei corespondente numeric şi cea a tuberculului transvers costal. Capsula articulară este subţire fiind întărită de ligamentele: costotransvers posterior; costotransvers superior; lombocostal; costotransvers lateral 3. Articulaţiile costo-condrale Articulaţiile costo-condrale sunt sincondroze între periostul costal şi pericondrul cartilajului costal. 14
  15. 15. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu ARTICULAŢIILE TORACELUI 4. Articulaţiile sterno-costale Articulaţiile sterno-costale sunt diartoze între incizurile costale. Capsula articulară fiind subţire necesită consolidare prin intermediul ligamentelor sterno-costal intraarticular, sterno- costal radiat, membrana sternală, ligamentele costixifoide, membrana intercostală externă și internă. 5. Articulaţiile intercondrale Articulaţiile intercondrale sunt diatroze planiforme realizate între extremităţile anterioare ale cartilajelor costale VI, VII, VII, IX, X. 6. Sincondrozele sternale Sincondrozele sternale se realizează între manubriul şi corpul sternului şi între corpul şi procesul xifoidian, care în general se osifică la o vârstă înaintată. 15
  16. 16. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Rolul coloanei vertebrale 1. Rolul coloanei vertebrale în statică În staţiunea verticală linia gravitaţiei trece: - anterior de articulaţia atlantooccipitală - posterior de linia transversală care uneşte capetele femurale - la jumătatea feţei laterale a trohanterului mare- la jumătatea feţei laterale a trohanterului mare - anterior de axul transversal al articulaţiei tibiotarsiene. Prezenţa curburilor sagitale ale coloanei vertebrale face ca centrele de greutate ale diferitelor ei segmente să nu se găsească pe linia de proiecţie a centrului de greutate al corpului. 16
  17. 17. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Rolul coloanei vertebrale în statică. Datorită gravitaţiei iau naştere solicitări rotaţionale care tind să accentueze curburile. O parte dintre aceste solicitări sunt absorbite deO parte dintre aceste solicitări sunt absorbite de ligamente fiind posibilă menţinerea poziţiei bipede. O altă parte a acestor solicitări este preluată de către discurile intervertebrale care protejează osul de excesul de apăsare care acţionează asupra lui. 17
  18. 18. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Deşi nucleul pulpos nu are în structura sa elemente elastice are posibilitatea de a se deforma şi disipa presiunile în toate direcţiile, apăsând asupra inelului fibros şi determinând astfel orientare fibrelor acestuia. Datorită presiunii exercitate prin suprasolicitare el pierde apa pe care o are în compoziţie (aceasta estepierde apa pe care o are în compoziţie (aceasta este explicaţia diferenţei de înălţime a unei persoane între valorile matinale şi cele vesperale după ortostatism prelungit). Încărcare discurilor intervertebrale produce micşorarea unghiurilor dintre fibrele lor, creşterea diametrului transversal şi micşorarea celui vertical. 18
  19. 19. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu În menţinerea poziţiei coloanei vertebrale un rol important îl are musculatura toracolombară care luând punct fix pe bazin descarcă coloana vertebrală de circa 1/3 din greutatea exercitată asupra ei. Tendinţa permanentă de a se prăbuşi este contracarată de contracţia muşchilor erectori ai trunchiului; dacăde contracţia muşchilor erectori ai trunchiului; dacă aceştia cedează sau se contractă muşchii flexori ai coloanei intervin în menţinerea poziţiei - ligamentele posterioare sunt solicitate. Datorită staţiunii bipede segmentul toracic al coloanei proiemină anterior ceea ce duce la cresterea diametrului sagital al toracelui şi la scaderea celui transversal. 19
  20. 20. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu În ortostatism se contractă muşchii pelvitrohanterieni şi în special muşchii fesieri (marele fesier în mod deosebit). Tot ca o adaptare la necesităţile menţinerii poziţiei bipede unele dintre inserţiile musculare s-au modificat: - muşchiul mare pectoral îşi întinde mai mult inserţiile la- muşchiul mare pectoral îşi întinde mai mult inserţiile la nivelul toracelui - sternocleidomastoidienii ocupă o inserţie mai întinsă la nivelul sternului - o parte din muşchiul transvers al abdomenului se transformă în ligament al articulaţiilor condrocostale. 20
  21. 21. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu 2. Rolul coloanei vertebrale în mişcare Mişcările coloanei vertebrale se realizează atât în articulaţiile corpurilor vertebrale cât şi în cele ale proceselor articulare. Prezenţa curburilor precum şi modul de articulare al vertebrelor permit ca mişcările coloanei vertebrale învertebrelor permit ca mişcările coloanei vertebrale în ansamblu să fie ample, deşi mişcările dintre două vertebre sunt reduse. Această însumare permite nuanţă multiple şi comandă precisă a mişcărilor, care sunt favorizate de faptul că din cele două extremităţi ale coloanei vertebrale una este mobilă iar alta fixă şi în acelaşi timp mobilă o dată cu întreg bazinul. 21
  22. 22. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu 3. Rolul cutiei toracice în respiraţie Respiraţia se realizează în doi timpi: inspiraţie şi expiraţie cu pauză (apnee) între cei doi timpi. Cavitatea toracică trebuie să prezinte un oarecare grad de mobilitate pentru a permite efectuarea ritmică a celor doi timpi respiratori. Cum coloana vertebrală şi sternuldoi timpi respiratori. Cum coloana vertebrală şi sternul sunt rigide, mobilitatea cavităţii toracice rămâne legată de gradul de mobilitate al coastelor. Prin articulaţiile de care dispun atât la extremităţile vertebrale, cât şi la cele sternale, coastele pot efectua mişcări de ridicare (unghiul costo-vertebral se măreşte) şi coborâre (unghiul se micşorează). 22
  23. 23. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu 3. Rolul cutiei toracice în respiraţie Dispoziţia anatomică a articulaţiilor toracelui nu permite însă efectuarea unor simple mişcări de ridicare şi coborâre ale coastelor. Odată cu ridicarea se execută şi o mişcare de proiectare anterioară, de îndepărtare laterală şi de rotaţie a fiecărei coaste. Timpul inspirator beneficiază astfel de o mărire a dimensiunilor cavităţii toracice în toate sensurile. Mişcarea de coborâre a coastelor constă în revenirea la poziţia de plecare. Mişcările coastelor sunt însoţite de mobilizarea pasivă a sternului care este puternic ataşat de coaste. Când aceste se ridică şi se proiectează înainte, sternul suferă o deplasare asemănătoare. 23
  24. 24. Prof.Prof. univuniv.. dr. Pauladr. Paula DrosescuDrosescu Experienţa profesională Mai multe informații: http://pauladrosescu.ro/cine-sunt/ 2005 - şi în prezent profesor universitar, Facultatea de Educaţie fizică şi Sport, Universitatea “Al. I. Cuza” Iaşi 2002 – 1992 conferenţiar, lector universitar, asistent universitar 2007- 2012 componentă a Lotului Olimpic de tehnicieni pentru Antrenamentul mental al sportivilor de la FRA 1998 - 2001 medicul Lotului de sabie juniori din Iaşi 1986 - 1992 medic stagiar, apoi medic MG în comuna Mirceşti, judeţul Iaşi 1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală 24 1986 absolventă Facultatea de Medicină Generală 2003 medic primar Medicină sportivă 2000 susţinerea doctoratului în Medicină, UMF Iaşi, Catedra de Anatomie 1994, 1996 cursuri internaţionale de Medicină sportivă acreditate de CIO (Comitetul Olimpic Internaţional) 1996 medic specialist Medicină sportivă 2013 - 2014 Master Coach NLP – ARONLP, EANLP 2012 - 2013 NLP Master Trainer NLP- ARONLP, EANLP 2010 licenţă internaţională în Wingwave 2004 - 2007 NLP Practitioner, apoi, Master NLP – ARONLP, IANLP 2009 licenţă Coaching ICF (International Coaching Federation) 2002 - 2007 cursuri de Analiză tranzacţională (450 ore acreditate internaţional)

×