Sibiu

2,981 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
2,981
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
117
Actions
Shares
0
Downloads
41
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Sibiu

  1. 1. STUDENT:
  2. 2. CUPRINS PAG.INTRODUCERECapitolul I: PREZENTAREA REGIUNII ”SIBIU”1.1 Repere istorice............................................................................................................71.2 Dezvoltarea regiunii Sibiu.........................................................................................101.3 Personalitati de seama care au ajutat la dezvoltarea Sibiului....................................111.4 Asezarea geografica .................................................................................................141.5 Suprafetele regiunii vecine.......................................................................................161.6 Ponderea suprafetelor agricole..................................................................................172 Relieful .....................................................................................................................193 Conditii climatice..........................................................................................................224 Hidrografie si hidrologie...............................................................................................235 Solul..............................................................................................................................256 Vegetatia.......................................................................................................................257 Fauna ............................................................................................................................26Capitolul II: POTENŢIALUL TURISTIC ŞI AGROTURISTIC AL SATULUI SIBIEL2.1. Tipuri de turism practicate.........................................................................................282.2.AgroturismUL................................................................................. ...........................372.3. Puncte de atracţie Ale Sibielului................................................................................43Capitolul III: ORGANIZAREA ŞI EFICIENŢA ECONOMICĂ A ACTIVITĂŢIIAGROTURISTICE LA PENSIUNEA „LUNCA SIBIELULUI”1. Amenajarea camerelor..................................................................................................472. Structura pensiunii........................................................................................................483.Program artistic traditional, agrement si alte servicii....................................................494.Localizare......................................................................................................................505.Activitatea de cazare.....................................................................................................50 2
  3. 3. 6.Eficienta economica de ansamblu a pensiunii .............................................................52Capitolul IV: CONCLUZII ŞI RECOMANDĂRI......................................................54BIBLIOGRAFIE 3
  4. 4. INTRODUCERE TURISMUL Deşi considerat de cei mai mulţi dintre experţi din domeniu un fenomen specificepocii contemporane, turismul s-a cristalizat în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi caatare, primele încercări de definire şi caracterizare a lui datează din această perioadă. Din punct de vedere etimologic, cuvântul „TURISM” provine din termenulenglezesc „TO TOUR” (a călători, a colinda), având deci semnificaţia de excursie. De-a lungul anilor, conţinutul noţiunii de turism s-a modificat, s-a îmbogăţitcontinuu.Unul dintre specialiştii consacraţi în cercetarea fenomenului turistic, a cărui opinie afost îmbrăţişată de un număr mare de teoreticieni, este profesorul elveţian W. Hunziker. Eldefineşte turismul prin „ansamblul relaţiilor şi fenomenelor ce rezultă din deplasarea şisejurul persoanelor în afara locului de reşedinţă, atâta timp cât sejurul şi deplasarea nu suntmotivate de o stabilire permanentă sau o activitate lucrativă oarecare”. Turismul a devenit in zilele noastre o activitate la fel de importanta precum ceadesfăşurată în alte sectoare-chei din economia mondială (industrie, agricultură, comerţ).Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cadesub incidenţa studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economişti , geografi, psihologişi sociologi. Primele menţiuni privind preocupările de a voiaja, apar în antichitate în operelegeografului Strabon. Descrierile lăsate de Marco Polo cu ocazia periplului său asiatic (secolulal XIII-lea), cele ale lui Arthur Young (secolul al XVIII-lea) sau, mai aproape de noi, ale luiHenri Monfreid au jalonat preocupările viitoare privind practicarea calatorie. Activitatea turistică este bine susţinută de un valoros potenţial turistic – naturalantropic – diferenţiat de la ţară la ţară, în funcţie de care sunt organizate diferite tipuri deturism. Mai cunoscute în practica turismului mondial sunt: turismul balnear maritim;turismul montan şi de sporturi de iarnă, practicat pe arie largă pentru drumeţie, curaclimaterică şi practicarea sporturilor de iarna; turismul de cură balneară, prin care sevalorifică însuşirile terapeutice ale unor factori naturali (izvoare termal şi minerale, nămoluri,aer ionizat); turismul cultural, organizat pentru vizitarea monumentelor de artă, cultură şi aaltor realizări ale activităţi umane; turismul comercial expoziţional, a cărui practicare esteocazionată de mari manifestări de profil (târguri, expoziţii), care atrag numeroşi vizitatori;turismul festivalier, prilejuit de manifestări cultural-artistice (etnografice, folclorice)naţionale sau internaţionale; turismul sportiv, de care cunoaştem o mare extindere pe plannaţional şi internaţional, având ca motivaţie diferite competiţii pe discipline sportive, interne 4
  5. 5. şi internaţionale , până la manifestări sportive de amploare (olimpiade, competiţii sportiveregionale, campionate mondiale etc.); turismul de vânătoare (safari), practicat de ţărileoccidentale, in general pe teritoriul Africi, al Americi Latine, în teritoriile artice şi antartice.Este o forma de turism “distractiv”, a cărui dezvoltare – marcată de spectaculos şi inedit –aduce mari prejudicii echilibrului ecologic al planetei, ameninţând cu diminuarea sau, dupăcaz cu dispariţia unor specii extrem de valoroase ale patrimoniului faunistic al Terrei. Principalele elemente care marchează activitatea turistică sunt: - deplasarea persoanelor în cadrul călătoriei efectuate, - sejurul într-o localitate în afara domiciliului (reşedinţei permanente) a persoanei care se deplasează, - sejurul are durată limitată, - sejurul să nu se transforme într-o reşedinţă definitivă. OMT apreciază faptul că turismul se referă la activităţile desfăşurate de persoane ,pe durata călătoriilor şi sejururilor, în locuri situate în afara reşedinţei obişnuite, pentru operioadă consecutivă ce nu depăşeşte un an (12 luni), cu scop de loisir, pentru afaceri saualte motive. Corespunzător accepţiunii prezentate, pot fi identificate formele principale aleturismului, şi anume: a) turism intern (domestic tourism) : rezidenţii unei ţări date care călătoresc numai în interiorul acesteia; b) turism receptor (inbound tourism) : non-rezidenţii care călătoresc în ţara dată; c) turism emiţător (outbound tourism) : rezidenţii ţării date care călătoresc în alte ţări. Aceste trei forme de bază pot fi asociate în modalităţi diferite, dând naştere altor categorii ale turismului, şi anume:● turism interior, formă care regrupează turismul intern şi turismul receptor;● turism naţional, constituit din turismul intern şi turismul emiţător;● turism internaţional, alcătuit din turismul receptor şi turismul emiţător. 5
  6. 6. FACTORII DE INFLUENTARE A TURISMULUI Potentialul turistic este influentat de o serie de factori,si anume: • factori naturali (care raman in general neschimbati), • factori economici,demografici, politici, psihologici ( ce sunt caracterizati printr-o dinamica accentuata dar si cu posibilitati de dirijare in sensu dorit). Factorii naturali au un rol hotarator in practicarea turismului, formele de relief,reteaua hidrografica, clima, flora, fauna diferentiaza turismul in: turism montan, turism delitoral, turism de schi,turism de vanatoare etc. Amploarea fenomenului turistic este influentat si de faptul ca, anual, peste 1,5miliarde persoane, reprezentand aproape o treime din populatia globului,efectueaza calatoriiin scopuri turistice, cheltuind peste 2000 miliarde $ SUA (din care peste 10% pentru calatoriituristice in strainatate). In concluzie, turismul prezinta ansamblul de masuri puse in aplicare pentruorganizarea in desfasurarea unor calatorii de agrement sau in alte scopuri, realizate, fie prinintermediul unor organizatii, societati sau agenti specializati, fie pe cont propriu, pe o duratalimitata de timp , precum si industria care concura la satisfacerea nevoilor turistice. TURISMUL RURAL SI AGROTURISMUL Turismul rural este definit ca activitate antropica prestata in spatial rural, concretizatain organizarea si desfasurarea calatoriilor avand mai multe scopuri: include un complex deactivitati menite sa satisfaca nevoi de consum si servicii ale turistilor. Agroturismul este activitatea umana prestata in spatial rural cu precizarea ca o partedin nevoile de consum si servicii cu un anumit specific ale turistilor sunt asigurate ingospodarii, microferme sau ferme in care se desfasoara activitati cu caracter agricol ( culturaplantelor, cresterea animalelor, procesarea produselor s.a.). Notiunea de turism rural este identificata cu notiunea de “turism verde” . Notiunea de turism verde face referire la elementele reprezentative ale peisajuluinatural implicand frecventarea speciilor rurala situate de regula la distanta fata de marileaglomerari rurale. Accesul este asigurat intr-un mediu foarte putin sau deloc antropizat.Aceasta corespunde cu spatiile rurale propriu-zise precum si cu habitatele (ariile) mai putin 6
  7. 7. populate din zona litorala sau montana care nu sunt incluse in zona de influenta a turismuluide statiune. Spre deosebire de “turismul verde”,agroturismul se desfasoara cu precadere in arealeantropizate ca urmare a activitatilor cu character agrar sau agricol, ex: cultura plantelor decamp, cresterea animalelor, cultura plantelor horticole, activitati mixte si altele.Din punct devedere al structurii activitatii, agroturismul reprezinta totalitatea agroserviciilor oferite incadrul unei ferme sau pensiuni agroturistice (cazare, servirea hranei din produse proprii,agrement, etc.). Turismul rural este turismul practicat in mediul rural, ca factor economic dedezvoltare locala, rezultand din serviciile prestate clientilor in vederea satisfacerii nevoiloracestora. Aceasta forma de turism este motivata de dorinta de intoarcere in natura, la viata siobiceiurile traditionale si presupune sederea in gospodaria taraneasca (ferma sau pensiuneagroturistica) sau intr-un han, pensiune. Romania intruneste conditii deosebite pentru desfasurarea acestei forme de turism. Ingeneral, zonele rurale sunt pastratoare ale datinilor, traditiilor, mestesugurilor si obiceiurilorstravechi, unde talentul si atractia catre frumos se materializeaza in adevarate opera de arta-ceramica, covoare tesute manual, cojocarit, tesaturi, instrumente populare, masti. Manifestarile artistice si sarbatorile populare traditionale din tot cursul anului aduc inatentia publicului larg spiritual viu, autentic al meleagurilor din satele tansilvanene, prinportul popular,cantece si dansuri, obiceiuri stravechi - festivaluri de arta plastic, de folclor,de datini si obiceiuri. Arta populara, religia si obiceiurile crestine nealterate, posibilitatea de ase afla in mijlocul evenimentelor specifice locului( serbari, targuri, festivaluri etc.) chiar siterapia muncii fizice sunt in egala masura puncte de atractie. Prin valorile sale cultural, istorice, etnografice, natural si socio- economice, satultransilvanean poate deveni un produs turistic de mare originalitate si de marca pentruturismul din centrul tarii. Un factor favorizant in dezvoltarea acestei forme de turism ilconstituie frumusetea zonelor deluroase si montane, calitatea aerului deosebit de curat,existenta unei faune si flore bogate, cu multe specii pe cale de disparitie, a parcurilor naturalesi a ariilor protejate. De asemenea consumul de alimente proaspete (inclusive cura de fructe si legume),degustarea vinurilor, a unor preparate din gastronomia taraneasca sunt argumente serioasepentru practicarea turismului rural.Se remarca astfel calitatea deosebita a produselorecologice obtinute in aceste zone. 7
  8. 8. Multe lacalitati din zonele deluroase si montane nu se confrunta doar cu probleme deinfrastructura mare (accesul dificil in unele zone, drumuri greu practicabile), ci si cuprobleme ale infrastructurii de utilitati, cum ar fi : lipsa gazului, curentului electric,lipsa apeicurente, canalizarii etc. Avantajele acestei forme de turism sunt costurile mici comparativ cu alte forme devacanta, originalitatea calatoriilor, absenta aglomeratiei, intimitatea, stimularea economieizonelor rurale, crearea de noi locuri de munca, mai ales pentru femei, obtinerea de venituridin valorificarea excedentului de produse agricole, gastronomia traditional, protejareamediului si conservarea traditiilor. 8
  9. 9. Cap I. PREZENTAREA REGIUNII “SIBIU” 1.1 REPERE ISTORICE Prima menţiune documentară referitoare la ţinuturile sibiene datează din 20 decembrie 1191, când papa Celestin al III-lea confirmă existenţa prepoziturii libere a germanilor din Transilvania, prepozitura care şi-a avut sediul la Sibiu. Descoperirile arheologice de pe teritoriul judeţului Sibiu, atestă formarea şi dezvoltarea societăţii omeneşti încă dinPaleolitic. La Racoviţa, a fost descoperit un topor de silex aparţinând celei mai vechi culturidin istoria omenirii “cultura de prund” (1.000.000 - 600.000 ani). Vestigii arheologice dinNeolitic (5500-1900 I.Ch.) reprezentate prin fragmente din ceramică, podoabe, unelte casnice Cetatea de laau fost descoperite în mai multe centre: Caşolţ, Ocna Sibiului, Mediaş, Boarta. Unelte din Cisnădioaraepoca Bronzului (1900-800 I.Ch) au fost descoperite la Orlat, Boarta, Ocna Sibiului, Mediaş,Tilişca, Şura Mică, iar vestigii din epoca Fierului au fost scoase la iveală la Sibiu (cartierulGuşteriţa), Apoldul de Sus, Şomartin etc. Bogăţia şi valoarea istorică a materialelor dinperioada dacică atestă că teritoriul judeţului a fost intens locuit în perioada Latene (cca 300I.Ch.-106 I.Ch.). Mărturii din perioada dacică au fost descoperite la Sibiu (cartierulGuşteriţa), Caşolţ, Şeica Mică, Mediaş, Bradu, Tilişca, Ocna Sibiului. Românii au lăsatnumeroase mărturii ale existenţei lor pe teritoriul judeţului reprezentate prin cetăţi, drumuri,vase de lut ars, monede, opaiţe, obiecte metalice, ţigle, cărămizi etc. Importante descoperiri s-au făcut la Boiţa, Sibiu (cartierul Guşteriţa), Şeica Mică, Micăsasa, Turnu Roşu, Tălmaciu,Şelimbăr, Cristian, Miercurea Sibiului etc. După retragerea armatei, administraţiei şi o parte aproprietarilor, populaţia autohtonă daco-romană a rămas pe loc. Continuitatea acesteipopulaţii pe teritoriul Transilvaniei a fost dovedită prin descoperirile de la Bradu, Bratei,Biertan, Şura Mică etc. Existenţa unor comunităţi de creştini în spaţiul intercarpatic este 9
  10. 10. dezvăluită de descoperirile arheologice, nu foarte numeroase; între ele cea mai cunoscută esteDonariumul de la Biertan (găsit în 1779) datat în secolul al IV-lea care cuprinde pe lângămonograma lui Christos şi o inscripţie latină cu numele donatorului: Ego Zenovius votumposui (Eu Zenovie am pus această ofrandă). Epoca Prefeudală - în care pe teritoriul ţării au pătruns popoarele migratoare estereprezentată pe teritoriul judeţului prin urme ale trecerii acestora la: Mediaş (avari), Velţ(huni), Bruiu (goţi), Şeica Mică (gepizi). In epoca Feudală, istoria sibiană este bogată în evenimente. Începând cu secolul IX,pătrund pe teritoriul Transilvaniei ungurii, care au găsit aici poporul român ca o entitate cuorganizaţii politice prestatale. Regii unguri, în scopul apărării “pământului regesc” deatacurile dinspre răsărit şi miazăzi, au adus colonişti saşi. Colonizarea sudului Transilvanieicu saşi a început pe vremea regelui Geza al II-lea (1141-1162), cea mai importantă şi maiintens colonizată zonă fiind zona Sibiului. în secolul XIII a fost recunoscut voivodatulTransilvaniei, din care făcea parte şi zona Sibiului. În anul 1224, an în care regele Andrei alII-lea (1205-1235) a dat “Bula de Aur” a apărut comitatul de Sibiu, condus de un comite,numit de rege, cu reşedinţa la Sibiu, oraş atestat documentar în 1191 într-o bulă emisă dePapa Caelestin al III-lea, devenind astfel centru administrativ şi politic. Datoritătransformărilor juridice şi administrative au fost desfiinţate comitatele şi s-au înfiinţatscaunele şi provinciile, provincia Sibiului cuprinzând începând cu anul 1355 şapte scaune(Orăştie, Sebeş, Miercurea, Sibiu, Nocrich, Cincu şi Rupea) şi mai târziu, încă trei(Sighişoara, Mediaş şi Şeica Mare), în care erau cuprinse toate satele cu populaţie română şigermană mixtă, fiind supuse aceluiaşi regim politico-administrativ. Provincia Sibiului,cuprinzând cele zece scaune împreună cu districtele Braşov şi Bistriţa, au format între 1486-1487, până în 1876, obştea saşilor (Universitas Saxorum) ca unitate politică, administrativă şijudecătorească a tuturor comunităţilor săseşti de pe pământul crăiesc – teritoriu de colonizarea saşilor, primit de aceştia ca privilegiu - având în fruntea ei pe comitele saşilor care era şijude regal al Sibiului. În 1323, apar primele însemne heraldice ale stemei sibiene simbolizânddreptul de judecată. Atacurile turceşti din anii 1437, 1438 şi 1442 s-au lovit de rezistenţadârză a locuitorilor Sibiului. Primele atacuri turceşti au pus în faţa principalelor oraşe şi amultor sate, problema ridicării unor construcţii fortificate în care să fie adăpostiţi oamenii şibunurile. Încă de la începutul secolului XV, au fost ridicate cetăţi puternice şi întărite celevechi (Sibiu, Mediaş, Slimnic şi în majoritatea satelor de pe văile Târnavei Mari şiHârtibaciului). În Evul Mediu, viaţa economică, în special în centrele urbane, se baza pemeşteşuguri şi comerţ. În Sibiu, Mediaş, Agnita, Cisnădie, Biertan şi alte localităţi existau 10
  11. 11. bresle de meseriaşi, organizate pe baza unor statute, ale căror produse ajungeau în Orient şiOccident. Primul statut de breaslă datează din 1376 în care sunt menţionate ca existând laSibiu, 19 asemenea formaţiuni de meseriaşi grupaţi pe meşteşuguri. În condiţiile politice aleveacului al XVII-lea, Transilvania intră în stăpânirea imperiului habsburgic (1688), Sibiuldevenind între 1692-1791, capitala principatului. În timpul revoluţiei din Transilvania (1848-1849), Sibiul a jucat un rol important, fiind sediul Comitetului Naţional Român cunoscut şisub numele de Comitetul de Pacificaţiune, din care au făcut parte, Simion Bărnuţiu, AxenteSever, August Treboniu Laurian, Avram Iancu ş.a. După revoluţie, Sibiul a devenit cel maiimportant centru naţional, politic şi cultural al românilor din Transilvania. Activitatea culturală dobândeşte orizonturi tot mai largi, oraşul devenind un veritabilcentru de răspândire a ştiinţei. Existenţa bibliotecilor, a muzeului, activitatea celor douăsocietăţi săseşti “Societatea pentru cercetarea Transilvaniei” şi “Societatea Transilvană deştiinţe naturale”, care editau şi publicaţii de specialitate, au stimulat interesul intelectualităţiiromâneşti pentru emanciparea socială şi naţională prin cultură. La 1861 a fost constituită“Asociaţiunea Transilvană pentru literatura română şi cultura poporului român” (ASTRA), cusediul central la Sibiu, având prin organizare ramificaţii în toate ţinuturile locuite de româniidin Transilvania. ASTRA va deveni prin amploarea manifestărilor patronate una dintre celemai importante asociaţii culturale româneşti. La acestea trebuie adăugată o structură şcolar-educaţională remarcabilă, în secolultrecut instituţiile de învăţământ din Sibiu, fiind frecventate deopotrivă de tineri saşi, românisau maghiari. Pe lângă cele două licee existente, cel evanghelic şi cel de stat, la Sibiufuncţiona de la sfârşitul secolului XVIII Institutul teologic ortodox, iar între anii 1844-1887,Facultatea de drept (cu predarea în limba germană). În anul 1864, episcopul Andrei Şagunadupă îndelungi demersuri şi stăruinţe a obţinut de la autorităţile imperiale restaurareaMitropoliei ortodoxe a Ardealului. Între iulie 1863 - octombrie 1864 s-a întrunit DietaTransilvaniei la Sibiu. Cunoscută în literatura de specialitate sub numele de DietaRomânească de la Sibiu, este pentru prima oară în istoria Transilvaniei când în Dietă au intratun număr foarte mare de deputaţi români. Atunci a fost votată “legea asupra egaleiîndreptăţiri a naţiunii române şi a confesiunilor sale cu a celorlalte naţionalităţi şi confesiuni”;precum şi “legea privind folosirea limbii române în administraţie, pe bază de egalitate cu ceamaghiară şi germană”. Evoluţia ulterioară a evenimentelor (instaurarea compromisuluiaustro-ungar) nu a mai îngăduit punerea lor în aplicare. Oraşul Sibiu a fost sediul PartiduluiNaţional Român din Transilvania şi Ungaria, constituit în urma Conferinţei naţionale din lunamai 1881. Sfârşitul secolului a fost reprezentativ pentru epoca Memorandistă, etapă 11
  12. 12. definitorie şi hotărâtoare în mişcarea de emancipare naţional-politică a românilor transilvani.În oraşul nostru a fost elaborat şi tipărit textul cunoscutului memoriu politic - memorandul.Aici a apărut primul cotidian politic românesc la 1884 “Tribuna”, iar în anul 1853 a apărutpublicaţia “Telegraful Român”. În planul vieţii economico-financiare, alături de instituţiile financiare săseşti (Casagenerală de economii, în anul 1841), la 1871 este fondată Banca Albina, care prin activitateadesfăşurată va deveni cel mai reprezentativ reper economic pentru românii din monarhiadualistă, cea mai puternică bancă românească, o veritabilă bancă naţională. În sfârşit, ca un corolar al locului şi rolului său în lupta de emancipare culturală şinaţională, Sibiul a fost desemnat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia (1 Decembrie1918), drept sediu al viitorului guvern românesc provincial reprezentat prin ConsiliulDirigent. Prin aceasta, după Marea Unire, Sibiul, prin instituţiile găzduite şi prin activitateadesfăşurată a fost pentru o perioadă o adevărată capitală a Transilvaniei. 1.2. DEZVOLTAREA REGIUNII SIBIU Poziţia geografică, resursele naturale şi tradiţia meşteşugărească în prelucrarearesurselor de care dispune judeţul Sibiu, sunt factori care au determinat dezvoltareaeconomiei judeţului, dar perioada de tranziţie spre economia de piaţă traversată de Româniadupă 1990 cu problemele specifice (recesiune economică, inflaţie, şomaj) şi-au pus amprentaşi asupra economiei judeţului. Având ca indicator sintetic populaţia ocupată, ponderea în economia judeţului estedeţinută de activităţile industriale urmate de cele din sectorul serviciilor şi apoi de cele dinsectorul agro-silvic. Judeţul Sibiu are o veche tradiţie industrială, breslele, organizate şi specializate pemeserii, fiind primele forme economice consemnate de documente încă din secolul XIV şicare au contribuit la dezvoltarea aglomerărilor urbane, viitoarele cetăţi orăşeneşti Sibiu,Mediaş, Cisnădie, Agnita şi altele. Situându-se pe locul 12 pe ţară din punct de vedere al ocupării forţei de muncă înindustrie, judeţul Sibiu aduce o contribuţie importantă în producţia industrială a ţării, fiindunul dintre judeţele dezvoltate din ţară, în această zonă desfăşurându-şi activitatea agenţieconomici din principalele ramuri ale economiei naţionale. Ponderea principalelor sectoare industriale în 2009 este următoarea: 12
  13. 13. Industria extractivă 29,76%Construcţii de maşini, utilaje, echipamente, mijloace de transport 19,19%Industria metalurgică şi a construcţiilor metalice 11,03%Industria produselor primare 9,80%Industria confecţiilor 8.42%Industria alimentară 6,35%Industria pielăriei 4,82%Alte activităţi din industria uşoară 4,77%Industria lemnului, celulozei şi hârtiei 3,54%Industria energetică 2,34%Industria băuturilor 1,70%Producţia de mobilier 1,28%Sursa: Raport privind starea mediului pe anul 2009 în judeţul Sibiu 1.3. PERSONALITATI DE SEAMA CARE AU AJUTAT LADEZVOLTAREA SIBIULUI • Dr. Alois Mock - Ministru Afaceri Externe Austria - Pasi concreti în relatiile dintre România si Austria, contributie directa la acordarea de ajutoare materiale si spirituale, în special pentru Sibiu; • Mary Anne McCollum - Primar oras, Columbia-SUA - Pentru apropierea dintre cele doua orase; • Claudia Presecan - Gimnasta sibianca - Rezultate deosebite la Jocurile Olimpice, campionatele europene si mondiale; • Charles R. Franz - Profesor la Universitatea Missouri, Columbia - Dezvoltarea relatiilor între cele doua orase si universitati; • Ioan Macrea – Coregraf - Înfiintarea ansamblurilor folclorice Junii Sibiului , Ceata Junilor, a formatiei de calusari, afirmarea bogatiei spirituale românesti peste hotare ; • Pompeiu Onofreiu - Monsenior prelat papal - Lupta de aparare a spiritului crestin a poporului român si a bisericii Române Unite cu Roma – Greco-Catolica în perioada hortysta si comunista, inclusiv în conditii de detentie si ilegalitate, activitate deosebita în cadrul ASTREI, apararea unor personalitati persecutate, stabilit la Sibiu în anul 1940; • Mircea Ivanescu - Scriitor - Poet si traducator distins cu numeroase premii pentru lucrarile sale, este o personalitate marcanta a literaturii române, stabilit la Sibiu în anul 1973; • Dumitru Ciocoi-Pop - Rector al Universitatii Lucian Blaga din Sibiu - Profesor universitar cu numeroase lucrari de referinta în domeniul literaturii anglo-americane, 13
  14. 14. recunoscut în lumea academica internationala, este totodata autorul strategiei moderne de dezvoltare a Universitatii din Sibiu, devenita la 12 mai 1995 Universitatea “Lucian Blaga"; • Erna Henricot Schoepges - Ministrul Culturii si Învatamântului din Luxemburg - Participare la seminarul international « Sibiu-Confluente Europene », initierea unor strânse legaturi între Luxemburg si Sibiu; • Emil Constantinescu - Presedintele României - Pentru contributia si implicarea directa în campania „Europa –un patrimoniu comun“, care pentru municipiul Sibiu vizeaza în mod deosebit situl medieval si integrarea Sibiului în structurile programatice europene; • Academician Mugur Isarescu - Guvernatorul Bancii Nationale a României - pentru contributia la dezvoltarea Universitatii Lucian Blaga din Sibiu si a statiunii Paltinis; • Petre Sbârcea - prim dirijor al Filarmonicii de Stat din Sibiu - Pentru aportul la dezvoltarea vietii muzicale sibiene; Hans Christian Habermann - Presedintele Fundatiei Sasilor Transilvaneni - Pentrufinantarea renovarii unor cladiri din centrul istoric al Sibiului, a unor evenimente culturale,• Nicolaus Olahus (1493-1568), gânditor umanist, arhiepiscop romano-catolic de Esztergom, primat şi regent al Ungariei• Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei• David Urs de Margina (1814-1897), nobil român, purtător al Ordinului Maria Terezia, preşedinte al "Fondului şcolastic" al Regimentului I de Graniţă de la Orlat în perioada 1871 - 1897.• George Bariţiu (1812-1893), nascut la Brasov, istoric şi publicist, întemeietorul presei româneşti în Transilvania• Julius von Horst (1829-1904), general, ministru al apărării în Imperiul Austro-Ungar între 1871-1880 (în guvernele Auersperg, Stremayr şi Taaffe)• Gustav Kapp (1831-1884), politician, deputat în Dieta Transilvaniei între 1865-1867, în Parlamentul Ungariei între 1867-1877, primar al Sibiului între 1877-1884• Hugo Glanz von Eicha (1848-1915), ministru al comerţului în Imperiul Austro-Ungar între 1893-1897 (în cabinetul Kasimir Badeni)• Octavian Goga (1881-1938), poet si om politic• Emil Sigerus (1854-1947),fotograf? 14
  15. 15. • Octavian Smigelschi, (n. 21 martie 1866 - d. 10 noiembrie 1912, Budapesta), pictor şi grafician român.• Hermann Oberth (1894-1989), pionier al tehnologiei zborului cosmic• Norbert von Hannenheim (1898-1945), compozitor• Emil Cioran (1911-1995), scriitor si filozof• Ioan Popa (1920-2005), doctor în economie, fost director economic la firma Siemens A.G. din oraşul Erlangen din Germania.• Antonie Plămădeală (1926-2005), mitropolit, membru de onoare al Academiei Romane• Oskar Pastior (1928-2006), scriitor• Nicolae Manolescu, scriitor, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România• Dieter Acker (n. 1940), compozitor• Mircea Păcurariu, profesor univ. dr., membru corespondent al Academiei Române• Paul Niedermaier, profesor univ. dr., membru corespondent al Academiei Române• Alexandru Lupaş, profesor univ. dr., matematician• Lucian Vinţan, profesor univ. dr., membru al Academiei de Ştiinte Tehnice din România• Radu Vasile (n. 1942), fost prim-ministru al României între 1998 şi 1999.• Andrei Codrescu (n. 1946), scriitor• Dan Dănilă (n. 1954), scriitor şi artist plastic.• Emil Hurezeanu (n. 1955), scriitor şi jurnalist.• Zeno Popovici, profesor univ. dr., membru al Academiei de Ştiinte Medicale din România• Dinu Giurgiu, compozitor• Toma Dordea, profesor univ. dr., membru al Academiei Române.• Klaus Johannis (n. 1959), profesor de fizică, actualul primar.• Laura Codruţa Kövesi, procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.• Ricky Dandel (n. 1952), solist vocal, compozitor, textier.• Iosif Dan (1950-2007), fost politician.• Andrei Colompar (1939-2006) pianist, compozitor.• Vasile Dobrian 1912 - 1999, pictor, desenator, grafician şi poet român de avangardă.• Anca-Doina SÎRGHIE (n.1944) conferenţiar universitar, scriitor, publicist.• Nicolae Lupu (1921 - 2001), a fost un istoric şi arheolog român, director al Muzeului Brukenthal.• Cornel Irimie (1919-1983) creatorul Muzeului Tehnicii Populare din Pădurea Dumbrava. 15
  16. 16. 1.4. AŞEZAREA GEOGRAFICĂ Judeţul Sibiu, situat în centrul României, în partea de sud a Transilvaniei, străjuit demunţii Făgăraşului, Cibinului şi Lotrului, la o distanţă de 273 km de Bucureşti, capitala ţării,se încadrează între următoarele coordonate: - latitudine nordică – 46 017’ – având ca punct extrem satul Prod, comuna Hoghilag - latitudine sudică – 45028’ – având ca punct extrem satul Paltin, comuna Boiţa - longitudine estică – 24057’ – având ca punct extrem satul Ţeline, comuna Brădeni - longitudine vestică – 23035’ – având ca punct extrem comuna Jina. Judeţele limitrofe: o nord – judeţul Mureş 16
  17. 17. o sud – judeţele Argeş şi Vâlcea o est – judeţele Braşov şi Mureş o vest – judeţul Alba Încadrându-se între judeţele mijlocii,jedutul Sibiu ocupă o parte a PodişuluiTransilvaniei cu o suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării,clasându-se pe locul 24 din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru,constituent al acesteia, alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şiMureş.Teritoriul administrativ al judetului este organizat in doua municipii-Sibiu si Medias,opt orase – Cisnadie, Copsa mIca, Ocna Sibiului, Saliste, Dumbraveni, Avrig, Agnita siTalmaciu. Relieful judetului coboara de la 2535 m – vârful Negoiu din M-tii Fagarasului pana la280 m iesirea la raul Tarnava Mare din judet si este distribuit dupa cum urmeaza : 30 % esteocupata de munti, 50% de dealuri si coline si 20 % depresiuni. Parte integranta a unitatii structurale geomorfologice Podisul Transilvaniei, teritoriuljudetului cuprinde in partea sa sudica portiuni din M-tii Fagarasului, Cibinului si Lotrului ( cuzone spectaculoase, puternic marcate de evolutia geologica ), in zona centrala PodisulHartibaciului si Dealurile Secaselor, ambele parti componente ale Podisului Tarnavelor,dezvoltat si el plenar in toata zona nordica a judetului. Contactul dintre zona montana si cea de dealuri si podisuri a dat nastere unordepresiuni bine conturate : Depresiunea Fagarasului ( a carei zona vestica se afla in judetulSibiu), Depresiunea Sibiului si Depresiunea Secasului ( estul careia se afla deasemenea injudetul Sibiu). Din punct de vedere geologic teritoriul judetului Sibiu apartine celor 2 unitati marigeologice : muntoasa si depresionara.. Unitatea muntoasa cuprinzand M-tii Fagarasului, Cibinului si Lotrului este alcatuita ingeneral din sisturi cristaline, amfibolite si micasisturi cu o structura puternic cutata, ce dauforme de relief zvelte cu pante abrupte puternic afectate de eroziune si glaciatiuni. A doua unitate, cea depresionara, s-a format la sfarsitului cretaciclului. In cadrul ei sedisting din punct de vedere structural doua zone principale :- a cutelor diapire in care stratele sunt cutate si apar la zi samburi de sare ( Ocna Sibiului,Miercurea Sibiului )- a domurilor – in nordul judetului reprezentata prin cute largi, boltite, in care s-a acumulatgaz metan. 17
  18. 18. Rocile din care este alcatuita unitatea depresionara sunt :• in fundament – cristalinul zonei montane scufundat ;• cuvertura – alcatuita din roci sedimentare. 1.5. SUPRAFEŢELE REGIUNILOR VECINE 1. Judeţul Mureş situat la Nord de Sibiu Mureş (maghiară Maros megye) este un judeţ în regiunea Transilvania din România.Are o suprafaţă totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafaţa totală a ţării. Numelejudeţului provine de la râul Mureş, râu care străbate judeţul de la NE la SV. 2. Judeţele Argeş şi Vâlcea situate la Sud de Sibiu Judeţul Argeş este situat în partea central-sudică a ţării, fiind delimitat la sud deparalela de 44°22’ latitudine nordică şi la nord de cea de 45°36’ latitudine nordică, la vest demeridianul de 24°26’ longitudine estică, iar la est de cel de 25°19’ longitudine estică.Suprafaţa judeţului este de 682631 ha. Judeţul Vâlcea, localizat în sudul României, se întinde pe o suprafaţă de 5.765 km² şise învecinează cu judeţele Alba şi Sibiu la nord, judeţul Argeş la est, judeţul Olt la sud şi sud-est, judeţul Dolj la sud-vest, judeţul Gorj la vest şi judeţul Hunedoara la nord-vest. 3. Judeţele Braşov şi Mureş situate la Est de Sibiu Judeţul Braşov are o suprafaţă de 5.363 km², reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării. Mureş (maghiară Maros megye) este un judeţ în regiunea Transilvania din România.Are o suprafaţă totală de 6.714 km² care reprezintă 2,8% din suprafaţa totală a ţării. 4. Judeţul Alba situat la Vest de Sibiu Judeţul Alba, este situat în partea centrală a României, cu o suprafaţă de 624.167hectare reprezentand 2,6% din suprafaţa României. 1.6 PONDEREA SUPRAFETEI AGRICOLE 18
  19. 19. Judeţul Sibiu beneficiază de un fond funciar agricol care reprezintă 56,5% dinsuprafaţa totală. Dinamica fondului funciar agricol în perioada 2004 evidenţiază următoarele:SITUAŢIA FONDULUI FUNCIAR (ha) – 2004 Nr. Din care: SPECIFICARE Total judeţ crt. SECTOR SECTOR PRIVAT PUBLIC 1. Suprafaţa agricolă 306637 295881 10756 2. Patrimoniu viticol 2759 2456 303 3. Patrimoniu pomicol 5275 4074 1201 4. Arbuşti fructiferi 10 - 10 5. Pajişti naturale 182325 175987 6338 -Păşuni naturale 106925 102085 4840 -Fâneţe naturale 75400 73902 1498 6. Suprafaţa arabilă 116268 113364 2904 7. TERENURI TOTAL 543248 - -Situaţia fondului funciar (ha) – 2005 N Din care: SPECIFICARE Total judeţ r. SECTOR SECTOR cr PRIVAT PUBLIC t. 1. Suprafaţa agricolă 306307 291114 15193 2. Patrimoniu viticol 2759 1960 799 3. Patrimoniu pomicol 4894 4014 880 4. Arbuşti fructiferi - - - 5. Pajişti naturale 182681 174691 7990 -Paşuni naturale 106895 102743 4152 - Fâneţe naturale 75786 71948 3839 6. Suprafaţă arabilă 115973 110499 5524 7. TERENURI TOTAL 543248 - - 19
  20. 20. 2. RELIEF Încadrându-se între judeţelemijlocii, judeţul Sibiu ocupă o parte aPodişului Transilvaniei cu o 20
  21. 21. suprafaţă de 5433 km², ceea ce reprezintă 2,3 % din teritoriul ţării, clasându-se pe locul 24din acest punct de vedere, şi 15,9 % din teritoriul Regiunii Centru, constituent al acesteia,alături de judeţele Alba, Braşov, Covasna, Harghita şi Mureş. Relieful judeţului coboară de la sud, din zona montană care ocupă aproximativ 30 %din suprafaţa judeţului, reprezentată de Munţii Făgăraşului unde se întâlnesc înălţimi cedepăşesc 2500 m (vf. Negoiu 2535 m, vf. Vânătoarea lui Buteanu 2508 m), munţii Cibinuluişi ai Lotrului cu suprafeţe plane uşor vălurite, chiar la altitudini de peste 2200 m (masivulCindrelului şi Ştefleşti), cu ridicat potenţial turistic şi de dezvoltare a zootehniei, spre nordunde se întinde pe aproximativ 50 % din suprafaţa judeţului zona de podiş (podişurileHârtibaciului, Secaşelor şi Târnavelor) cu relief deluros cu înălţimi între 490 m şi 749 m.Între zona montană şi cea de podiş trecerea se face printr-o zonă depresionară de contact(depresiunea Făgăraşului sau Ţara Oltului, Sibiului, Săliştei şi Apoldului sau Secaşului) carese desfăşoară aproape continuu între cele două trepte de relief şi ocupă cca 20 % din suprafaţajudeţului, propice culturilor agricole. Relieful cuprins intre 380 si 650 m este dispus de la sud spre nord in trepte, cecorespund in general marilor etape de evolutie a depresiunii. Pe latura sudica, la contactul cumuntele, se desfasoara relieful colinar, dezvoltat pe roci neconsolidate, o alternanta de marne,argile nisipoase, nisipuri si pietrisuri. Acesta se impune in peisaj printr-un ansamblu de culmi sau gruiuri prelungi netezite,din care in apropierea contactului cu muntele se ridica proeminente de peste 550 m: dealurileObrejii (602 m), Cucului (589m), Cisnadiei (557 m). gruiurile piemontane se prelungesc,terminandu-se in partea joasa a depresiunii cu o asoociere de vechi contururi piemontane,terase si lunci. Conurile piemontane etajate, largite mult spre nord, domina cu 80-110 m vailepoplacii, Sevisului, Cisnadiei, Saratii, Sadului si coboara pe nesimtite spre a se continua cucea mai inalta terasa. Terasa superioara, suspendata fata de Cibin la 50-70 m, secaracterizeaza prin poduri intinse, patrunzand sub forma de evantai in lungul Sevisului,Saratei, Paraului Tocilelor si Sadului, iar cele de 20-35 m si 10-15 m sunt bine dezvoltateintre Sibiu si Talmaciu. Cibinul, deplasat spre nord, si-a format o lunca larga, asimetrica,avand latimi variabile. Intre Gura Raului si Sibiu aceasta se dezvolta pe ambele parti alecursului merandrat al Cibinului, prezentand numeroase suprafete mlastinoase si meanderparasite. Intre Sibiu si Talmaciu lunca are o evidenta asimetrie, iar in cadrul ei se disting douatrepte: lunca joasa, inundabila, cu apa freatica la mica adancime (0,7-1,2 m), ceea ce a impus 21
  22. 22. efectuarea unor lucrari de desecare in vederea valorificarii ei pentru legumicultura si faneata;lunca inalta, stabile, ofera conditii favorabile culturii cerealelor, plantelor tehnice etc.Terasele si lunca Cibinului au oferit, la randul lor, conditii favorabile dezvoltarii asezarilor. PĂDURILE Din punct de vedere geografic, suprafaţa fondului forestier este situat în centrul ţarii,în partea de sud a Transilvaniei, zonă atestată în trecut prin însăşi denumirea ei de „Ţara depeste păduri” (Transilvania). Pădurile judeţului reprezintă o mare amplitudine şi varietatedeterminate de frământările reliefului, de la 265 m în depresiunea Târnavei Mari până la 1750m în Munţii Făgăraş şi chiar la 1850 m în Munţii Lotrului. Pădurile sunt administrate deDirecţia Silvică Sibiu prin cele 10 ocoale silvice: Agnita, Avrig, Arpaş, Bistra, Dumbrăveni,Mediaş, Sălişte, Sibiu, Valea Cibinului, Valea Sadului şi Secţia de Drumuri Forestiere. UM 2002 2003 Suprafaţa fondului forestier - total mii ha 186,8 186,8 din care: sector privat mii ha 111,0 112,8 Suprafaţa pădurilor mii ha 184,4 184,3 Răşinoase mii ha 68,4 68,4 Foioase mii ha 116,0 115,9 Suprafaţa împăduririi ha 426 493 Volumul de masă lemnoasă pus în circuitul mii economic mc 346,7 401,6 Răşinoase mii mc 136,9 165,0 Fag mii mc 84,5 95,7 Stejar mii mc 45,4 45,8 Diverse specii tari mii mc 72,0 83,5 Diverse specii moi mii mc 7,9 11,6 În judeţul Sibiu suprafaţa terenurilor acoperite cu pădure este de 186.8 ha din carerăşinoase 68.4 ha şi foioase 116,044 ha, procentul de împădurire raportat la suprafaţajudeţului fiind de 34,3%. Având 34,3% din suprafaţă acoperită cu vegetaţie forestieră, judeţul Sibiu sesituează pe locul 18 pe ţară, cu o pondere de 2,8% în total ţară, fondul forestier cuprins înprincipal din conifere şi foioase, asigurând materie primă pentru industria lemnului, fiind şisursă de energie pentru comunităţile din mediul rural. 22
  23. 23. Gradul de împădurire al judeţului este superior celui mediu pe ţară (26,7%) unuilocuitor revenindu-i 0,32 ha de pădure , Sibiul situându-se pe locul 9 în ţară. În compoziţia pădurilor predomină răsinoasele cu 37%, cel mai reprezentat fiindmolidul în arboreta pure, de medie şi de mare altitudine, urmat de brad , în special peversantul nordic făgărăşan. Cu participare mai redusă urmează pinul silvestru şi pinul negru.Fagul este de asemenea bine reprezentat cu 26% în arboreta pură sau de amestec, quercineeleparticipă cu 18%, restul de 19% fiind ocupat de esenţe tari (17%) şi diverse moi (2%). Repartizarea pădurilor pe grupe funcţionale este următoarea:-păduri de protecţie (grupa I ) 134.823 ha reprezentând 73%-păduri de protecţie şi producţie 50.221 ha reprezentând 27%Structura fondului forestier pe categorii de folosinţă este urmăoarea: • 185.044 ha suprafaţa acoperită cu păduri • 67 ha terenuri care servesc nevoilor de cultură • 301 ha terenuri care servesc nevoilor de producţie silvică • 1042 ha terenuri care servesc nevoilor de administrare forestieră • 453 ha terenuri afectate împăduririi • 12 ha terenuri ocupaţii-litigii • 272 ha terenuri neproductive • 3 ha terenuri scoase temporar din fondul forestier Productivitatea medie a pădurii este de 5,8 mc/an/ha , depăsind media pe tară de 5,4mc/an/ha, nivel datorat faptului că majoritatea arboretelor au în compoziţie specii autohtonecare valorifică optim potenţialul staţional.Sursa: Caiet statistic 2004 3. CONDIŢII CLIMATICE Tipul de climă în judeţul Sibiu este cel continental moderat, cu influenţă oceanică,caracterizat prin ierni moderate din punct de vedere termic şi veri în general nu foartecălduroase, cu efecte microclimatice secundare conferite de formele de relief. Valorile medii multianuale ale principalilor factori climatici sunt:- regimul climatic – temperatura medie anuală în judeţul Sibiu are o distribuţie lunară caracterizată prin scăderea valorilor termice din luna august până în luna ianuarie, 23
  24. 24. creşterea temperaturii din februarie până în iulie şi prin scăderea valorilor termice odată cu creşterea altitudinii.- temperatura multianuală – între 0,30 C în zona montană - Staţia meteo Bâlea Lac şi 8,90 C la Staţia meteo Boiţa, cu maximă de 37,30C înregistrată în iulie 2000 şi minimă de -26,70C, înregistrată la Staţia meteo Sibiu în decembrie 2001.- regimul precipitaţiilor – precipitaţiile atmosferice anuale prezintă o evoluţie caracterizată prin creşterea cantităţilor de apă din luna februarie până în iunie şi descreşterea din iunie până în februarie. Prin modul de dispunere generală a reliefului şi prin dominarea influenţelor vestice, distribuţia cantităţilor medii anuale de precipitaţii este de la 600-700 mm în zona de podiş, la 1300-1400 la treapta înaltă a munţilor. Cantitatea de precipitaţii scade de la sud la nord, în direct cu coborârea generală a reliefului, dar şi de la est la vest în funcţie de condiţiile locale ale reliefului şi de deplasările aerului.- regimul eolian - în zona Sibiului, circulaţia generală a atmosferei se supune circulaţiei la nivel european. Vânturile sunt puternic influenţate de relief atât în privinţa direcţiei cât şi în cea a vitezei. Frecvenţele medii anuale înregistrate la Sibiu indică predominarea vânturilor din N–V (13%) şi S–E (8,2%). Vitezele medii anuale oscilează între 1,8 şi 4,5 m/s la Păltiniş. Înspre sfârşitul iernii în depresiunile Sibiu şi Făgăraş bate un vânt dinspre munte cu caracter de foehn numit Vântul Mare. Acesta provoacă încălziri accentuate şi topiri bruşte de zăpadă. Un fenomen specific zonelor depresionare din judeţul Sibiu îl constituie inversiuniletermice, puternic resimţite în timpul iernii. Acestea se produc în condiţii de calm atmosferic,se simt ca perioade geroase în zonele depresionare şi dispar doar odată cu schimbarea maseide aer datoritǎ circulaţiei atmosferice. 4. HIDROGRAFIE ŞI HIDROLOGIE Teritoriul judeţului Sibiu se împarte în două bazine hidrografice principale, BH Olt şi BH Mureş, spre care afluează cursuri de ape totalizând o lungime de 1331 km în bazinul Oltului (râurile Olt, Cibin, Hârtibaciu 24
  25. 25. şi afluenţi direcţi) şi 606 km în bazinul hidrografic Mureş (râul Târnava Mare şi afluenţidirecţi). Lungimile de râuri, repartizate pe cele doua bazine hidrografice, sunt redate în tabelulde mai jos : Reţeaua hidrografică Lungimea râurilor (km) B.H.OLT 1331 Râul Olt 54 Râul Cibin 78 Râul Hârtibaciu 89 Afluenţi direcţi 1110 B.H. MUREŞ 606 Râul Târnava Mare 75 Afluenţi 531 În bazinul hidrografic Olt principalele cursuri de apă sunt:- Râul Olt care trece prin partea de est-sud a judeţului. Lungimea pe teritoriul judeţului este de 46 km. Debitul mediu multianual variază între 75 m3/s, la intrarea în judeţ şi 110 m3/s ieşire.- Râul Cibin este afluent, pe partea dreaptă al Oltului. Are o lungime de 78 km, cu o suprafaţă a bazinului hidrografic de 2.210 km2. Debitul mediu multianual, la confluenţa cu r. Olt este de 15,5 m3/s.- Râul Hârtibaciu este afluent al râului Cibin, pe partea stângă. Lungimea lui este de 89 km, cu o suprafaţă a bazinului hidrografic de 1.027 km2. Debitul mediu multianual este de 3,3 m3/s.- Afluenţi direcţi cu o lungime de 1110 km. În bazinul Mureş principalul curs de apă este râul Târnava Mare. Are o lungime de 75km pe teritoriul judeţului şi-l străbate pe direcţia est-vest. Debitul mediu multianul este de11,0 m3/s la intrarea în judeţ şi 14,5 m3/s la ieşire. Afluenţi direcţi cu o lungime de 531 km. Apele subterane Straturile acvifere sunt cuprinse între 1,2 şi 10 m, cu debite variind între 0,2 – 8 l/s. Înzonele înalte adâncimile variază între 5 – 10 m, iar în zona de luncă pânza de apă freatică seaflă la o adâncime mai mică, respectiv 5 m. Amenajarea bazinelor hidrografice 25
  26. 26. Amenajarea bazinului hidrografic implică existenţa sau realizarea unor lucrărihidrotehnice cu următoarea destinaţie: acumulări pe râuri din care se asigură necesarul de apă pentru diferite folosinţe, respectivalimentării cu apă ale populaţiei sau industriei, irigaţii, producere de energie electrică,agrement, atenuarea viiturilor; aducţiuni sau derivaţii de ape prin care se asigură apa în zonele deficitare din acest punct devedere; regularizări ale cursurilor de apă, îndiguiri şi apărări de maluri lucrări specifice apărăriiîmpotriva inundaţiilor. 5. SOLUL La nivelul judeţului Sibiu au fost evidenţiate tipurile de sol predominante şi cupondere aproape exclusivă atât după criteriul categoriilor de folosinţă cu suprafaţa cea maimare ocupată, cât şi după criteriul formelor de relief. Această clasificare este justificată prinfaptul că în judeţul Sibiu formele de relief specificate (deal şi podiş, premontană şi montană)sunt predominante, zonele joase de câmpie fiind localizate aproape în exclusivitate pe luncileprincipalelor cursuri de apă care străbat judeţul: Târnava Mare, Cibin, Bazinul Secaşelor(Mare şi Mic), fiind constituite din suprafeţe relativ restrânse. Pe culmile piemontane si pe versantii slab inclinati din jurul lor predomina soluribrune luvice tipice holoacide si superficial oligobazice. Mare parte din suprafata campurilorpiemontane si a teraselor este acoperita de cernoziomuri cambice tipice si moderat levigate sicernoziomuri cambice tipice freatic-umede, fiind cultivate in mare parte cu cereale si plantetehnice. In luncile Cibinului si ale afluentilor lui, cea mai mare suprafata este ocupata de solurialuviale si soluri gleice folosite ca fanete si pasuni. In lunca Paraului Stramb si in teritoriuldintre localitatile Sura Mica si Gusterita, pana la Cibin, se afla vertisoluri gleizate si freaticumede. Pe versantii moderat inclinati ai dealurilor dintre vaile Sevisului si Saratei, sau inperimetrul localitatilor Gusterita si Bungard apar soluri erodate si chiar roca la zi 26
  27. 27. 6. VEGETAŢIA Vegetaţia naturală, bogată şi variată în specii, a suferit transformări în decursultimpului prin defrişare şi destelenire, facând loc terenurilor arabile şi pajiştilor. Cea mai mareparte a dealurilor piemontane şi a unor porţiuni din terasele înalte sunt acoperite cu paduri degorun (Quercus petraea), ce se intrepatrund cu fagetele (Deschampsio-Fagion). Frecventapare carpenul(Carpenus betulus), mesteacanul (Betula Pendula), artarul (Acer platanoides),jugastrul (A. campestre) etc Flora judeţului Sibiu numără peste 5.500 specii de plante, dintre care 2.345 specii decormofite (67% din speciile din flora României). Un număr de peste 40 de specii suntendemice pentru Munţii Carpaţi. Configuraţia reliefului şi diferenţele altitudinale imprimă etajarea vegetaţiei în parteade sud a judeţului, pe când în partea centrală şi nordică se încadrează în primul rând înzonalitatea latitudinală. Zona pădurilor foioase se desfăşoară în podişul Târnavelor, fiind alcătuită din păduride stejar gorun în amestec cu arţar ţărănesc. Etajul pădurilor foioase se dezvoltă între 300 m şi 1200 m, pornind de la pădurile degorun şi terminând cu pădurile de fag cu carpen. Pădurile de fag se întâlnesc pe suprafeţerestrânse, pe pantele nordice ale munţilor Făgăraş şi Cindrel, limita lor inferioară fiind la 400– 500 m, iar cea superioară la 1300 – 1400 m. Între 1300 – 1500 se întâlnesc pădurileamestecate de fag şi molid, îndeosebi între văile Lotrioarei şi Cibinului. Etajul pădurilor de molid se desfăşoară, în general, între 1300–1800 m. În munţiiFăgăraş lăţimea acestor păduri nu depăşeşte 2–3 km. În munţii Cindrel ele apar compact, cucea mai mare extensiune în bazinele superioare ale Cibinului, Sadului şi Sebeşului, fiindformată în principal din molid. Etajul subalpin se dezvoltă între 1800–2000 m fiind alcătuit din tufărişuri de smîrdar,jneapăn, ienupăr, afin, merişor şi pajişti. Etajul alpin apare la peste 2000 m pe suprafeţe restrânse în munţii Făgăraş şi Cindrelsub formă de pajişti. Vegetaţia azonală este formată din păduri de luncă (în special zăvoaie de anin negru)însoţind văile râurilor Olt, Hârtibaciu, Cibin, Târnava Mare etc. 27
  28. 28. 7. FAUNA Fauna judeţului Sibiu este şi ea bogată şi diversă, dată fiind multitudinea tipurilor deecosisteme terestre şi acvatice. În fauna judeţului Sibiu se regăseşte aproape jumătate dintotalul speciilor de mamifere a ţării şi 54% din cel al păsărilor. Pe raza judeţului Sibiu există un număr de 45 fonduri de vânătoare, din care 22 suntarondate Asociaţiei Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi. 17 fonduri de vânătoare suntgospodărite de Direcţia Silvică Sibiu, iar 6 fonduri de vânătoare sunt concesionate spregestionare către asociaţii particulare. Beneficiază de statut legal de protecţie un număr de 23 arii protejate (12 rezervaţiinaturale şi 11 monumente ale naturii) a căror suprafaţă însumată reprezintă 3,6% (19.395,8ha.) din suprafaţa totală a judeţului. Mediul biogeografic deosebit de complex al judeţului Sibiu a creat o mare varietate deecosisteme, habitate precum şi o diversitate biologică inestimabilă prin unicitatea lor.Protecţia şi conservarea naturii precum şi menţinerea echilibrului ecologic al acestora,constituie unul din principiile importante ale dezvoltării durabile. 28
  29. 29. CAP II. POTENŢIALUL TURISTIC ŞI AGROTURISTIC ALSATULUI SIBIEL Potentialul turistic este influentat de o serie de factori: factori naturali (careraman, in general, neschimbati) si factori economici, demografici, polititci, psihologici(ce sunt caracterizati printr-o dinamica accentuata dar si cu posibilitati de dirijare insensul dorit). Satul Sibiel dateaza din anul 700, asezarea populata cu oieri era situata pe valea Utii.La 1200-1300 sibienii au inceput sa construiasca case pe malul raului Sibiel din barne de bradsau fag. In jurul anului 1800 au inceput sa fie construite case din caramida de catre mesteriisasi din Cristian si Amnasi. Din cauza revarsarilor frecvente a fost necesara indiguirea raului. Cu o populaţie de circa 450 de locuitori, satul Sibiel face parte din cele zece aşezări cecompun oraşul Sălişte. Situată de-a lungul râului omonim, care străbate localitatea de la vestla est, cetatea Sibielului a fost identificată de către unii cercetători ca fiind castrul Salgo,atestat documentar la 1322. Este o aşezare aflată la 23 de km distanţă de Sibiu, al cărei peisaj deosebit, esteconferit de relieful de deal, livezi de pomi fructiferi şi pădure virgină. După tipicul săsesc,casele sunt orânduite una lângă alta, inspirând sobrietate şi prosperitate. Drumurile pietruitece şerpuiesc printre case şi de-a lungul râului, tradiţionalul şi rusticul, fac din această aşezareuna dintre cele mai pitoreşti zone, asaltate de turişti indiferent de anotimp. 29
  30. 30. 2.1. TIPURI DE TURISM practicate sunt: turism cultural,turism de pescuit,turism religios, turism familial, turism sportiv, de recreere si agrement, ecoturismul siagroturismul. 1.Turismul cultural – cuprinde persoanele care vizitează obiective turisticeaparţinând patrimoniului cultural. Se adresează anumitor categorii de populaţie (elevi,studenţi, intelectuali); atrage populaţia urbană şi rurală; durata este limitată la un timp scurtsau mediu. Acest tip de turism este practicat frecvent de turiştii aflaţi în tranzit, care nuutilizează prea mult infrastructură turistică. Turismul cultural este favorizat de existenţa a numeroase monumente istorice şi dearhitectură pe întreg teritoriul judeţului, de multitudinea de obiceiuri, tradiţii, evenimenteculturale cu caracter periodic. Piata Mare nr. 5, Casa Albastra Pe latura de vest, langa Palatul Brukenthal se afla Casa Albastra, la nr. 5, datand din sec. XV. Corpul din spate al cladirii gazduise intre 1768-1783 spectacole de teatru. In 1769 s-a practicat o deschidere spre Ulita Balului (str. Xenopol). Denumirea de "Casa albastra a orasului" dateaza din anul 1819. Intre 1858-1862 a fostsediulSocietatii de Stiinte Naturale. La mijlocul sec. XIX aici a functionat magazinul de confectii "La ducele deReichstadt" si Academia de Drept (intre 1858-1862). Vechea stema a Sibiului este pictata pefatada. In prezent, adaposteste sectoare de activitate ale Muzeului Brukenthal Piata Mare Nr. 7, Casa generalilor Cladirea prezinta o deschidere boltita care duce in Str. Arhivelor. Acest 30
  31. 31. acces a fost deschis in 1558 si amplificat in 1775, moment in care casa a suferit transformari.In a doua jumatate a sec. XV, in jur de 1475, casa era in proprietatea lui Paul Horwath -Remser. In sec. XVI, proprietatea din dreapta a trecut in posesia lui Albert Huet, jude regal,apoi in proprietatea familiei Baussnern. In 1779 cladirea a fost achizitionata de catreMagistratura, pentru ca intre anii 1784 - 1904 aici sa-si aiba sediul Comandantul general al trupeloraustriece din Transilvania. Din acest motiv casa poarta numele de "Casa generalilor". 31
  32. 32. 2.Turism religios - Existenta bisericilor si manastirilor pe teritoriul statiuniicontribuie la dezvoltarea turismului religios oferind posibilitatea organizarii de pelerinaje princrearea unor trasee turistice care sa puna in valoare aceste lacase de cult si spiritualitate. Biserici istorice Biserica catolica Biserica a fost construita de iezuti intre anii 1726-1733 in spiritul barocului timpuriu vienez. Turnul a fost terminat in 1738 si are patru nivele inalte si un gang boltit care permite accesul spre Piata Mica. Catedrala Ortodoxa Catedrala Mitropolitana Sf. Treime, a fost ridicata din initiativa lui Andrei Saguna intre 1902-1904 fiind sfintita in 1906. Catedrala reprezinta o copie fidela la scara redusa a bisericii Sf. Sofia din Constantinopol 32
  33. 33. Biserica Ursuline Complexul Ursulinelor este format din Biserica greco-catolica si din fosta manastire a Ursulinelor. Manastirea, cunoscuta sub denumirea de Kloster Kirche, a fost preluata in 1755 de maicile Ordinului Ursulinelor. Biserica Franciscana Biserica gotica sprijinita de contraforturi, cladirea intitiala a apartinut sec. XV. In interior este o biserica in stil baroc de tip sala, boltita semicircular cu o tribuna deasupra laturii nordice. Biserica din Groapa Este o biserica ortodoxa ridicata intre 1788 - 1789 cu cheltuiala vaduvei Stana HagiPetru Luca si refacuta intre 1802 - 1803 de ginerele acesteia. In cimitirul din jurul bisericiisunt ingropate numeroase personalitati Biserica dintre Brazi Cel mai vechi edificiu de cult romanesc din Sibiu, dateaza din 1788 si are hramul Sf.Petru si Pavel. Edificiu fondat de episcopul Inochentie Micu Klein fusese intitial o bisericagreco-catolica. 33
  34. 34. Capela Sfintei Cruci Capela adaposteste o sculptura istorica numita Crucifix. Povestea crucifixului incepe in anul 1417, cind artistul austriac Peter Lantregen a sculptat dintr-un sigur bloc de piatra monumentul Isus pe Cruce intre Maria si Ioan. 3.Turism de recreere şi agrement – este la îndemâna tuturor turiştilor proveniţi dinmedii sociale diferite. În special populaţia urbană este atrasă de natură, în timp ce populaţiarurală participă mai puţin. Este un tip de turism practicat de toate grupele de vârstă, dar maiales de populaţia de vârstă matură şi de tineri. Durata este variabilă predominând turismul dedurată scurtă (week-end) sau medie, se efectuează la distanţe diferite în funcţie deposibilităţile materiale ale turiştilor. Scopul principal al turismului de recreere esteschimbarea peisajului, care se poate considera şi atunci când evadezi dintr-o natura în alta. Parcul Natural Cindrel Situat la limita sud-vestica a judetului Sibiu, Parcul Natural Cindrel acopera, cu suprafata sa de 9043 ha, cele mai spectaculoase forme de relief din arealele a doi masivi muntosi, Cindrel si Lontru. Acestia fac parte din grupa muntilor Parang a Carpatilor Meridionali. Parcul cuprinde vai ce pornesc din circuri glaciaresuspendate la marginea si sub nivelul suprafetelor superioare. 34
  35. 35. In Parcul Natural Cindrel sunt 12 de astfel de caldari glaciare, dintre care Iezeru Mare,Iezeru Mic si Gropota sunt bine reliefate si marcate de morene, lacuri, adapostind un lac pefata estica sub Varful Steflesti (Lotru). Un punct de atractie inedit este constituit de turbaria dezvoltata pe Platoul Diavolului(dintre varfurile Cindrel si Frumoasa), la peste 2.100 altitudine. In nordul parcului se afla Rezervatia Iezerele Cindrelului, iar sub 1.800 de m seintinde o vegetatie forestiera care imbraca colinele versantilor, ca o continuare a covoarelorde afina, jneapan, smardar de pe coamele inalte ale Cindrelului, Serbotei, Frumoasei,Cristestiului, Steflestiului si Iujbitei Lotrului. In aceasta zona se gasesc numeroase stani. In doua dintre refugiile Canaia si SubIezere se practica turismul, desi inca nu au fost amenajate spatii de cazare corespunzatoare. Muzeul Satului din Sibiu La aproximativ 4 km de central orasului Sibiu, intr-un peisaj de vis in padurea Dumbrava, se afla “cel mai mare şi mai frumos muzeu în aer liber din Europa”. Cel putin asa a fost numit de reputatul muzeolog olandez Bernet Kempers inca din 1966. Cu paduri racoroase si poieni insorite, strabatute de un raulet ce miscarotile morilor de apa, avand in mijloc un lac de 6 ha, in care se oglindesc morilede vant dobrogene si constructiile pescarilor din Delta Dunarii ,Muzeul Satului dinSibiu reconstituie fidel satul românesc din toate colţurile ţării. Muzeul are tot ce-i trebuie, 8 km de alei,un lac, doua restaurante cuspecialitati traditionale si chiar si o biserica unde se oficiaza nunti. Biserica areun acoperiş imens şi o intrare micuţă. Se spune că a fost special construită aşa,ca să-i oblige pe credincioşi să se aplece în faţa lui Dumnezeu, iar turcii să nupoată intra călare. Picturile făcute cu migală în culori vesele ne surprind încă dela intrare iar înăuntru ne atrage atenţia pictura ce înfăţişează răstignirea lui Iisus. Pentru cei care doresc, se poate face turul muzeului, cu ajutorul cailor intr-o trasura superba. Preţul este de 60 de lei pe oră. Pentru iubitorii de natura si plimbari in aer liber, Muzeul satului este loculideal de relaxare. Biletul de intrare pentru o zi de vizită este de 15 lei. 35
  36. 36. 4.Ecoturismul, cunoscut şi sub denumirea de turism ecologic, se referă la turismulîn zone fragile, sălbatice, de obicei protejate care încearcă să aibe un impact minor şi să semenţină la o scară redusă. Acest tip de turism este util în educarea turiştilor şi în găsireafondurilor pentru conservare, aduce avantaje economiei şi politicii locale şi încurajeazărespectul pentru alte culturi şi pentru drepturile omului. Iezerele Cindrelului Este o rezervaţie mixtă, geomorfologică, hidrografică de floră şi faună. Arealul comunei Gura Râului se află pe versantul nordic al platoului Frumoasei, aproape de vârful Cindrel (2244 m). Acesta cuprinde două văi glaciare, cu lacurile Iezerul Mare (1999 m alt, 3 ha si 13,30 m adâncime) şi Iezerul Mic (1946 m alt., 1,7 m adâncime). Reliefului alpin i seadaugă elemente floristice şi faunistice interesante cum ar fi: salcia pitica, degitaret,ridichioasă, capra neagră şi prundăraşul de munte.Se întinde între 1750 şi 2205 metrii altitudine.Suprafaţa: 609,6 ha Rezervaţia naturală Golul Alpin şi lacul Bâlea Rezervaţie complexa, geomorfologică, hidrologică, de floră şi faună. Cuprinde relieful alpin, flora si fauna din ciclul glaciar Bâlea, precum şi lacul cu acelaşi nume. Dintre elementele floristice specifice se regăsesc: jnepenul, ienupărul, floarea de colţ, smirdarul, bujorul de munte şi afanul. Dintre elementele faunistice se regasesc: capra neagră şi acvilade stâncă. Starea de conservare a Rezervaţiei naturale Golul Alpin şi lacul Bâlea a avut de 36
  37. 37. suferit după construirea Transfăgărăşanului şi intensificarea turismului. Covorul vegetal s-aredus datorită numarului mare de autovehicule şi turişti care câmpează in zonă, iar o serie despecii de animale s-au refugiat în văile din imprejurimi. Se înregistrează şi aici practicareaunui turism neecologic şi a pescuitului în lac. Localizare: Munţii Făgăraşului, căldarea glaciară Bâlea, între vârfurile Vânătoarea luiButeanu (2508 m), Capra (2439 m), Paltinu Mare (2398 m), Muchea lui Buteanu (2506 m) şiPiscul Bălţii, in aria comunei Cârţişoara. Suprafaţa: 180 ha Dealul Zakel - Rezervaţia de stepă din Valea Sârbă Este o rezervaţie complexă de floră şi faună caracteristică arealului de stepa euro-siberian. Dintre elementele care se găsesc aici enumeram: jales, steluţa vânată, sachiz, frăşinel, colilie, negara. Localizare: in extravilanul comunei Sura Mare, între Slimnic şi Şura Mare, pe versantul dealului Zakel şi Valea Sarbei. Suprafaţa: 11 ha (din care 4,5 ha afectate de alunecări de teren) Rezervaţia naturală Suvara Saşilor Tălmaciu Este o rezervaţie botanică. Localizare: Pe valea râului Sadu, între localităţile Sadu şi Tălmaciu (430 m altitudine), in extravilanul oraşului Tălmaciu. Suprafaţa: 20 ha 37
  38. 38. Rezervatia naturală Arpăşel Localizare: Versantul nordic al Muntilor Fagarasului, pe valea Arpaselului, alaturi de Parcul natural Balea. Cuprinde etajul alpin, subalpin şi montan superior, între 1000 m şi 2500 m altitudine, pe valea strajuita de varfurile Vânătoarea lui Este o rezervaţie faunistică şi de floră. Aici traiesc cca. 80% din caprele negre din MunţiiFăgăraş, marmote, urşi, acvile de munte şi cervide. Rezervaţia Arpaşel (faunistică) este bine conservată, deoarece pe de-o partebeneficiază de pază, iar pe de alta parte accesul este dificil, este însa puternic afectată dezgomotul datorat tragerilor de antrenament efectuate in Poligonul militar Cârţişoara. 2.2.Agroturismul Dezvolatrea turismului rural si indeosebi a agroturismului este in continua cresteredeoarece zonele rurale ale statiunii dispun pe langa un cadru natural pitoresc nepoluat si demultiple variante de recreere si de un valoros potential cultural si istoric. In judetul Sibiu turismul rural este dezvoltat cu precadere in zona etnografica aMarginimii ce cuprinde satele Saliste, Sibielul (cel mai mare muzeu cu icoane pe sticla dinlume), Tilisca, Rod, Jina, Poiana Sibiului sau Rasinari bine dezvoltate din punct de vedereagroturistic. Zona Marginimii Sibiului cuprinde satele pastorale de la poalele Muntilor Cindrel.Cuprinde 18 asezari vechi, cu populatie majoritar romaneasca: Boita, Sadu, Raul Sadului,Talmaciu, Talmacel. Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste,Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului si Jina. Ocupatiile traditionale ale locuitorilor acesteizone sunt cresterea oilor, pastoritul, in special in satele din zona nord-vestica. Pictura deicoane pe sticla este practicata in Marginime de 200 de ani, Muzeul de icoane de la Sibielpastreaza icoane lucrate in stilul zonei. Printre obiceiurile specifice Marginimii, cele maiimportante sunt cele legate de sarbatorile de iarna. Astfel "Colindatul feciorilor" si "CeataJunilor" sunt doua dintre cele mai apreciate. 38
  39. 39. Determinarea gradului de atractivitate Din tabel putem observa ca resursele naturale detin ponderea cea mai mare, fiind celemai importante elemente care justifica deplasarea turistilor catre aceasta zona. OCUPATIE SI MESTESUGURI Locuitorii Sibielului au dus o lupta permanenta cu pământul, ocupându-se deagricultura din primăvara pana toamna târziu. Teritoriul satului este în general împărţit în„hotare, unde ţăranii cultiva porumb, grâu (dar si alte paioase), cartofi; o parte din terenulagricol este constituit din fânete si pasuni. Inainte de însamântari, terenul era pregătit prin araturi si aplicarea îngrăşămintelornaturale. Semănatul paioaselor se făcea manual, prin împrastiere, fapt ce solicita oîndemânare speciala. Recoltatul se făcea tot manual, cu secera sau cu coasa. Urma treieratulgrânelor, realizat în trecut prin călcat, cu ajutorul cailor; mai târziu se folosea o „batozamecanica învârtită cu ajutorul cailor; apoi s-au adus batoze de treierat acţionate de motoare.Porumbul si cartoful se semănau tot manual, dar pe suprafeţe mai întinse. Astăzi aproape 39
  40. 40. toate gospodăriile au tractoare si pluguri moderne, semănători, combine agricole pentrutreierat cereale sau pentru recoltatul porumbului si cartofului. Dansurile specifice Sibielului sunt dansuri femeiesti si barbatesti precum calusarii,braul sau sarba lui Ghiboi. Costumul traditional popular din Sibiel este cunoscut pentrueleganta sa, caracterizat prin contrastul intre albul de fond si negrul cusaturilor. Creşterea animalelor a fost ocupaţia de baza a sătenilor. Cultura plantelor era astfelorientata încât surplusul sa fie folosit la hrana animalelor, rareori se comercializa. Animaleleerau scoase la pasunat: ciurda de vaci, boi si bivoli, cai, turmele de oi sau cârduri de porci.Efectivele de animale s-au redus, dar sătenii au continuat sa crească câte 1-2 vaci, bivoliţe siporci. Pe drumuri de tara se întâlneşte si în prezent ciurda satului - vaci, bivoli, cai si capre.Creşterea oilor , tradiţionala în aceasta regiune, se practica după obiceiul transhumantei.Primăvara (la începutul lunii mai), turmele satului si cele particulare îsi stabileau stânile înzonele de pasunat ale satului. Produsele obţinute (brânza, lâna si pieile) erau transportate însat, urmând a fi utilizate în gospodărie, iar surplusul comercializat. Oile rămâneau la stâna 40
  41. 41. până la prima zăpada, când reveneau în sat. Ciobanii mai înstăriţi se asociau câte 2-3 siplecau cu turmele în Banat sau în Baragan. unde petreceau iarna. Industria casnica în Sibiel are la baza originalitatea românului. Aproape toate lucrurilenecesare gospodăriei si casei se realizau prin meşterii satului, care învăţau si practicau toatemeşteşugurile necesare vieţii de zi cu zi. Prelucrarea lemnului are o veche tradiţie în zona , fiind atestata documentar însecolul al XVII-lea. Meşteşugul prelucrării lemnului s-a practicat în continuare si în altecentre ale regiunii, pentru satisfacerea multiplelor nevoi gospodăreşti, lemnul fiind uşor deprelucrat si decorat. Uneltele utilizate în prelucrarea diferitelor esenţe lemnoase (fag, stejar,brad, paltin) sunt tradiţionale: securea, barda, dalta, tesla, scaunul cu cutitoaie, sfredelul,ghelaul, compasul, etc. Absolut necesare construirii unui adăpost, aceste ustensile si-au găsitapoi utilitatea în realizarea carelor, a uneltelor necesare practicării agriculturii. Mai târziu sau 41
  42. 42. poate în paralel cu acestea a început confecţionarea pieselor de mobilier ; pentru ca nu seputea ca acelaşi om sa le facă pe toate, meşterii au început sa se specializeze : dulgheriifrumuseţea si însuşirile naturale ale esenţei lemnoase. Practicarea pastoritului si creşterea vitelor în Sibiel au contribuit la apariţia sidezvoltarea unor meşteşuguri casnice taranesti, fiecare sat avându-si cojocarii, pielării sitabacarii sai. Aceste meşteşuguri au fost practicate ca o îndeletnicire complementara,meşteşugarii satelor fiind în paralel agricultori si crescători de animale. Cunoscând odezvoltare deosebita la începutul secolului în curs, meşteşugul cojocaritului ajunge sa fiepracticat în aproape toate aşezările, fiecare cojocar distingându-se printr-o maniera proprie îndecorare si cromatica. Ocupându-se si de prelucrarea pieilor, cojocarii utilizau unelte siprocedee tehnice experimentate de-a lungul generaţiilor, întregul proces fiind manual. Majoritatea uneltelor întrebuinţate prezintă un caracter tradiţional: gripca, cuţitul decarnuit, scaunul cu coasa pentru ras si întins piei. Reprezentativ pentru zona Sibiel estepieptarul înfundat care cunoaşte trei variante cu sisteme ornamentale diferenţiate, raportate laspecificul subzonal. 42
  43. 43. Meşteşugul prelucrării fibrelor vegetale si animale , cunoscut în Sibiel încă din epocabronzului a constituit una din cele mai intense activităţi casnice, unelte (frângatori de melita,piepteni pentru câlti, darac, furci de tors, depanator, raschitor, urzitoare sau război de ţesut) siprocedee tehnice transmitându-se din generaţie în generaţie. Aceasta îndeletnicire a fost Alte doua ocupaţii din zona - meşteşugul încondeierii ouaior si pictura pe sticla - maisunt practicate în zilele noastre doar de câteva persoane. Pictura pe sticla este cel mai apreciatgen al artei populare din zona, apariţia ei în Sibiel la sfârşitul secolului al XVIII-lea fiinddeterminata de condiţii social-istorice specifice si de tradiţii culturale bine închegate .Picturape sticla a fost strâns legata si de apariţia si dezvoltarea în zona, în secolele XVI-XIX, amanufacturilor de sticla. Caracteristic este si coloritul intens, în special roşu si albastru . 43
  44. 44. 2.3.PUNCTELE DE ATRACTIE ALE SIBIELULUI Pe aceste meleaguri se gasesc biserici vechi, muzee (Muzeul Sibiel, unde există ceamai mare colecţie de icoane pe sticlă din Europa, Muzeul Sătesc Răşinari, ce cuprinde pieseuzuale din ceramică, mobilier pictat, obiecte gospodăreşti şi meşteşugăreşti, Muzeul dinGaleş, cu o impresionantă colecţie de costume populare şi Muzeul Parohiei Ortodoxe dinSaliste , ce cuprinde obiecte şi cărţi vechi de cult) , cetate, case memoriale şi construcţiitraditionale romanesti.Cetatea de pământ şi piatră de la Sibiel datând din secolele XII-XIIIa aparţinut populaţiei româneşti, fiind menţionată în documente în 1384, împreună cu altelocalităţi din Mărginimea Sibiului: Vale, Fântânele-Cacova. Legat de organizarea muzeului din sat, ea a început în 1969, mai ales prin donaţii.Aceasta reuneşte o valoroasă colecţie de icoane pe sticlă din aproape toate centrele de iconaridin ţară, Nicolae Suciu fiind unul dintre maeştri acestei îndeletniciri. În memoria acestuia seorganizează periodic tabere de creaţie specifică pentru copii. Alături de icoanele pe sticlă sunt expuse şi icoane pe lemn, ceramică populară, piesede mobilier, textile de casă, precum şi o serie de cărţi vechi româneşti. Cât priveşte Biserica cu hramul “Sfânta Treime”, ea a fost construită între anii1765-1767. Are planul dreptunghiular, cu absidă şi turn decroşat în partea de vest. De-alungul anilor a suportat unele modificări în elevaţie, mai ales în ceea ce priveşte ferestrele,care au fost mărite. Pictura murală a fost executată în frescă în anii 1774-1775 de StanZugravu. În sat se află şi trei troiţe ridicate la începutul secolului al XIX-lea, respectiv în anii1803, 1817 şi 1819, pictate în frescă, precum si un schit. De menţionat că satul Sibielreprezintă locul de naştere al cunoscutului istoric Andrei Oţetea (1894-1977). Se pot vizita cetatile medievale din judetul Sibiu: Cisnadioara, Slimnic, ruinelecetatii dacice de la Tilisca. Unicitatea costumele de sarbatoare sunt de o eleganta rara, brodate in negru si albsunt purtate cu mandrie de sarbatori iar mestesugurile mostenite din mosi stramosi suntpracticate cu succes si azi. Inca din cele mai vechi timpuri, aceste populatii de oieri au fost sisunt maestri in prelucrarea lanii si a pieilor. Tot unice sunt si gospodariile taranesti care la aceasta data sunt populate cu oameniin varsta care se ocupa cu cresterea bovinelor, oilor, animalelor de curte, pasari. 44
  45. 45. La Sibiel s-au păstrat o serie de meşteşuguri transmise din generaţie în generaţie:fierăria, potcovăria, tâmplăria, torsul, ţesutul, cojocăria, dar şi prepararea ţuicii şi avinului de mere ori coacerea pâinii şi a cozonacului pe vatră. Pe langa aceste puncte de atractie se mai pot intalni: Balboaca satului, loc de scăldat Troiţă clădită în 1814 Pavilion cultural Troiţă ridicată în 1803 Muzeul de icoane pe sticlă ctitorit de pr. Zosim Oancea Casanatală a lui Andrei Oţetea 45
  46. 46. Zonă de pescuit Troiţă ridicată în 1817 Biserica "Sf. Treime" ridicată în 1765 Casă tărăneascătradiţională Evenimente turistice Sibiel Sarbatoarea leusteanului Sarbatoarea leusteanului este un vechi obicei care se pastreaza in satul Sibiel, jud.Sibiu de sute de ani. Acest obicei coincide cu marea sarbatoare religioasa a InaltariiDomnului, iar leusteanul care se gaseste agatat la ferestrele caselor sau se leaga de coarneleanimalelor si cozile vitelor cu lapte are semnificatia de alungare a bolilor si relelor, a ielelorsi a strigoilor. Femeile se incing cu tulpinele leusteanului peste mijloc, copiii se ating ( `se bat` sau`se sorcovesc`) cu leustean. Crucile din hotarul satelor se impodobesc cu coroane din leusteansi flori de camp iar feciorii impodobesc caii cu planta sacra cu care ocolesc in ziua de Ispascrucile din sat. 46
  47. 47. Manunchiul din flori si leustean sfintit la Ispas si pastrat la icoana e folosit in diferitepractici pentru depasirea momentelor de cumpana ivite de-a lungul anului, in medicinapopulara, leusteanul se foloseste pentru tratarea durerilor de cap, tusei convulsive,indigestiilor, junghiurilor oamenilor, iar in amestec cu odoleana si leurda (usturoi salbatic)pentru vindecarea vitelor. Tot satul este animat in aceasta zi de sarbatoare de tinerii careimbraca frumosul port popular si care poarta mesajul lor prin vechi cantece la portile tuturorsatenilor. Agrement si timp liber Sibiel Parc de aventura ``Almontes`` Urmand valea paraului Sibiel la 500 m de la iesirea din sat se deschide pe parteastanga valea Cetatii cu marcaj turistic - punct albastru. Aici la 100 m de la trecerea poduluiveti descoperi ``Almontes Parc``. Echipa Almontes se adreseaza tuturor varstelor si isi asteapta invitatii sa se distrezeimpreuna, punand la dispozitie primul parc de aventura din judetul Sibiu care va va ridicanivelul adrenalinei la cote maxime si va va oferi clipe de neuitat.Activitati:- Tiroliana: traversarea unei vai pe cablu- Circuit in copaci: escalada, rapel, podul indianului, trecerea pe liane, podul miscator- Scoala de initiere in alpinism- Team-building: jocuri care dezvolta abilitatile de lucru in echipa- Orientare turistica : cautarea comorii- Trasee turistice 47

×