Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.

94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii

1,861 views

Published on

  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii

  1. 1. Ştefan Klein s-a nĞscut în 1965 la Munchen. A studiat fizica Şi filozofia laMunchen, Grenoble Şi Freiburg, unde Şi-a susÅ£inut Şi teza de doctorat inbiofizica. A colaborat, ca jurnalist specializat în ŞtiinţĞ, la diverseziare Ş - r VIStegermane ? j*fost redactor la revistele Der Spiegel (1996-1999) în i QQR 3°°0)h prezent este Wber-profesionist Şi locuieŞte laBerlin S a Stiintific în ? nmCernKar Pre^Ul Ge°rg VOn Holtzbrinck pentrujurnalism dl➢l ° F°rmfafericirii- Ultima carte a avut teme similare: depublic atât un succes dC 3lte ÞchW fericit)T urT 3 f ^ Zufall (Totul estehazard) W«* gliick-hch{Pur f *"*- Pe Şi simplu Şi Alles➠➠<➠,ŞTEFAN KLEINFormula fericirii[ Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de aziTraducere din germanĞ de Lucia NicolauâžHUMANITASBUCUREŞTI
  2. 2. Coperta GABI DUMITRUIntroducere/Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KLEIN, ŞTEFAN Formulafericirii / Ştefan Klein; trad.: Lucia Nicolau. - BucureŞti: Humanitas, 2006ISBN 973-50-1186-7 I. Nicolau, Lucia (trad.) 17.023.34Ştefan Klein Die Gliicksformel odev Wie die guten Cefiihle entstehen © 2002 byŞtefan Klein © 2002 der deutschsprachigen Ausgabe by Rowohlt Verlag GmbH Alledeutschen Rechten vorbehalten. © HUMANITAS, 2003, pentru prezenta ediţie româneascĞ PublicatĞ prima oarĞ în 2005. EDITURA HUMANJTAS Piaţa Presei LibereI, 013701 BucureŞti, România tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24www.humanitas.ro, editors@humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POŞTĞ: tel. 021/31123 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, BucureŞti cpp@humanitas.ro,www.librariilehumanitas.ro ISBN 973-50-1186-7Fiecare îŞi gĞseŞte fericirea în altĞ parte. Pentru unii, fericireaînseamnĞ sĞ alergi desculţ pe o pajiŞte în rouĞ dimineţii, pentrualţii, sĞ-ţi ţii bebeluŞul în braţe. Te poate face fericit sexul, uncostum de marcĞ, un cârnat prĞjit sau Concertul nr. 13 pentru pian ŞiorchestrĞ al lui Mozart. Dar Şi absenţa tuturor acestor lucruri te poate facefericit: un cĞlugĞr zen îŞi gĞseŞte liniŞtea sufleteascĞ adâncindu-seîn meditaţie. Ce fel de emoţie este fericirea? ➞De parcĞ ai fi înghiţitdeodatĞ o felie incandescentĞ desprinsĞ din soarele amiezii", descria poetaKatherine Mansfield o clipĞ de extaz. Cu toţii vânĞm aceastĞ emoţie: eaapare însĞ atunci când ne aŞteptĞm mai puţin Şi dispare înainte de aputea fi cu adevĞrat trĞitĞ. NiciodatĞ nu avem destul timp sĞ cercetĞmfericirea îndeaproape Şi sĞ aflĞm dupĞ ce reguli ne manipuleazĞ ea. InprimĞvara anului 2000, l-am vizitat în California pe neurofiziologul VilayanurRamachandran. Acest om de ŞtiinţĞ de origine indianĞ, genial Şi excentrictotodatĞ, atrĞsese atenţia prin teoria sa despre existenţa unui ➞moduldivin" în creierul uman. A reuŞit sĞ vindece pacienţi care suferiserĞ oamputare de durerea ➞membrului fantomĞ" punându-i sĞ priveascĞ într-oserie de oglinzi amplasate într-un anumit fel (Ramachandran, 2001). RevistaamericanĞ Newsweek îl plaseazĞ printre cei 100 de oameni influenţi ai nouluimileniu. Am stat de vorbĞ cu el despre ignoranţa oamenilor în ceea cepriveŞte propriul corp. în timp ce vorbeam, cercetĞtorul se plimba de colo-colo în biroul sĞu, printre mulaje ale creierului, telescoape (în timpulliber
  3. 3. 6/ INTRODUCEREINTRODUCERE / 7este astronom) Şi statuete ale unor zeitĞţi indiene, cĞci Ramachandran nupoate sta locului o clipĞ. Brusc, Şi-a dat drumul într-o englezĞ coloratĞde accentul indian: Andwe don t even know what happiness is. (Şi nici mĞcarnu Ştim ce anume este fericirea.) AceastĞ remarcĞ a fost punctul de pornireal cĞrţii de faţĞ. Am vrut un rĞspuns. Dorinţa de a trĞi cât mai multeemoţii pozitive a jucat desigur un rol însemnat în decizia mea, la fel Şisperanţa cĞ poţi gĞsi fericirea dacĞ Ştii unde s-o cauţi. CelĞlaltimpuls a fost curiozitatea, o deformaţie profesionalĞ a oamenilor deŞtiinţĞ Şi a jurnaliŞtilor - iar eu aparţin ambelor categorii. Pe mĞsurĞce mĞ adânceam în materie, citind Şi discutând cu foarte mulţispecialiŞti, dar Şi cu oameni obiŞnuiţi, am fĞcut o descoperire uimitoare:Ramachandran nu avea dreptate. AstĞzi Ştim foarte multe despre naturafericirii. Doar cĞ majoritatea acestor cunoŞtinţe nu ne sunt accesibile. SeaflĞ împrĞŞtiate în nenumĞrate articole de specialitate, dintre care multesunt ilizibile, iar altele nici mĞcar n-au fost tipĞrite. Aceste cunoŞtinţenu au fost nici pe departe sintetizate Şi nu transmit o imagine clarĞ,inteligibilĞ a problemei. Sper sĞ pot face acest lucru în cartea de faţĞ.Veţi fi miraţi, probabil, când veţi citi cĞ fericirea, aceastĞ starecomplexĞ, aparent nepĞmânteascĞ, poate fi cercetatĞ Ştiinţific. ŞitotuŞi, ne-am obiŞnuit de mult cu cei care studiazĞ nefericirea. Psihologiis-au ocupat decenii de-a rândul de emoţiile neplĞcute. De circa douĞdecenii, neurologii se strĞduiesc sĞ afle cum apar furia, frica Şi stĞriledepresive. Rezultatele obţinute de ei sunt folosite de o întreagĞ industriecare vinde pastile contra proastei dispoziţii Şi, nu în ultimul rând, demulţi pacienţi. Dar nimeni nu Şi-a luat în serios pânĞ acum sarcina de astudia fericirea. în ultimii ani, situaţia s-a schimbat. Neurologii auînceput sĞ-Şi îndrepte atenţia Şi cĞtre sentimentele pozitive. într-untimp foarte scurt, au realizat progrese impresionante. Mare parte din ceea ce pânĞ acum era considerat science-fiction a devenit re-alitate în laborator. Tehnici noi de scanare permit observarea creierului întimp ce subiectul gândeŞte sau simte ceva. Ele aratĞ, spre exemplu, cum aparebucuria când ne gândim la o persoana dragĞ. La rândul ei, biologiamolecularĞ dezvĞluie ce anume se întâmplĞ în aceste momente înĞuntrulcelor zece miliarde de celule ale creierului nostru. Teste psihologicedemonstreazĞ în ce fel ne marcheazĞ comportamentul aceste schimbĞri. Astfel,cunoŞtinţele noastre despre modul de apariţie a fericirii sporesc. AstĞziputem aborda probleme pe care oamenii Şi le-au pus dintotdeauna. - Oarefericirea înseamnĞ mai mult decât absenţa nefericirii? Poate fi eamoŞtenitĞ? Dispare furia dacĞ îi dai frâu liber? Pot fi prelungitemomentele plĞcute? Banii aduc oare fericirea? Putem fi îndrĞgostiţi toatĞviaţa de aceeaŞi persoanĞ? Ce este suprema fericire? DouĞ descoperirirelativ recente din domeniul neuropsihologia au o importanţĞ majorĞ îngĞsirea rĞspunsului la aceste întrebĞri. Prima descoperire se referĞ lapĞrţile creierului care genereazĞ o stare de bine: în mintea noastrĞexistĞ mecanisme pentru bucurie, plĞcere Şi euforie - avem la dispoziţie unsistem prin care putem deveni fericiţi. Asemenea capacitĞţii de a vorbi,sentimentele pozitive sunt înnĞscute. AceastĞ descoperire va marca imagineanoastrĞ despre om aŞa cum au marcat-o altĞdatĞ teoriile lui Freud privindinconŞtientul abisal. CealaltĞ descoperire, Şi mai surprinzĞtoare, estefaptul cĞ Şi creierul unui adult se aflĞ în continuĞ schimbare. PânĞ decurând, oamenii de ŞtiinţĞ credeau cĞ, asemenea oaselor, creierul îŞiatinge apogeul dezvoltĞrii la sfârŞitul pubertĞţii. In realitate, lucrurilestau cu totul altfel. De fiecare datĞ când învĞţĞm ceva nou, creierulnostru se transformĞ, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificĞripot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. DupĞ ce veţiciti aceastĞ carte, creierul dumneavoastrĞ va arĞta altfel. Dar agenţii ceimai importanţi ai acestor modificĞri nu sunt gândurile, ci emoţiile. Cu altecuvinte, putem deveni mai fericiţi
  4. 4. 8 / INTRODUCEREINTRODUCERE / 9printr-un antrenament adecvat. Putem exersa tendinţa noastrĞ naturalĞ sprefericire aŞa cum exersĞm o limbĞ strĞinĞ. Fascinaţi de descoperirilegeneticii, tindem de la o vreme încoace sĞ cĞutĞm în genotip explicaţiapentru întreaga noastrĞ fiinţĞ, pentru toate ciudĞţeniile noastre. UitĞmînsĞ cu uŞurinţĞ cĞ aceastĞ zestre nu se poate dezvolta decât îninteracţiune cu modul nostru de viaţĞ. Gradul de fericire în viaţĞ nudepinde doar de gene, ci Şi - cel puţin în aceeaŞi mĞsurĞ - de mediul încare trĞim Şi de cultura noastrĞ. De aceea cartea de faţĞ trateazĞ, pe lângĞ apariţia fericirii în creier, influenţele culturale Şi evenimentelezilnice care declanŞeazĞ aceste procese. în Germania, fericirea nu are otradiţie prea lungĞ. Suntem niŞte sceptici. Germanii au inventat straniulconcept de Weltschmerz*, care abia poate fi tradus în alte limbi. Cuvântul➞fericire" a apĞrut abia târziu în limba germanĞ. Vine de la geliicke,care în germana veche însemna ➞potrivit", Şi este atestat abia în anul1160. Chiar Şi astĞzi germana Şi alte limbi germanice trebuie sĞ se descurcecu un singur cuvânt pentru a spune ➞a avea noroc" {Gluck haberi) Şi ➞a fifericit" (Gltick empfinderi). Celelalte limbi europene fac în general odistincţie clarĞ între aceste douĞ noţiuni; în englezĞ, de pildĞ, unaeste luck Şi alta happiness. Şi asta nu e încĞ nimic în comparaţie cusanscrita, limbĞ în care existau douĞsprezece cuvinte pentru diferitelenuanţe ale fericirii. Astfel, limbile noastre occidentale nu fac faţĞdiversitĞţii de sentimente pozitive de care am fi capabili. O comparaţieîntre un grup de studenţi americani Şi niŞte locuitori ai unui oraŞ dinIndia confirmĞ acest fapt în mod frapant: cu toţii au vizionat un film mutîn care doi maeŞtri ai dansului indian fĞceau anumite gesturi. în plus,subiecţii americani au primit o listĞ aleatorie a semnificaţiilor acelorgesturi - surprizĞ plĞcutĞ, satisfacţie relaxatĞ, emoţie timidĞ. Pentrupublicul indian acest catalog de semnificaţii se reducea la câteva cuvintebine alese. Pentru tinerii americani au fost necesare lungi descrieri alesentimentelor puse în scenĞ de cei doi dansatori. Şi totuŞi,* Pesimism; melancolie (germ.) -N.t.nu le-a fost greu sĞ ordoneze corect gesturile ce exprimau fericire -înţeleseserĞ mimica, dar le lipsea vocabularul pentru a putea reda ceea cevĞzuserĞ. Tot astfel, asistĞm adesea uluiţi la spectacolul plin de nuanţeal propriei noastre fericiri. Creierul nostru pare capabil sĞ generezesentimente care nu s-au bucurat de suficientĞ atenţie în culturaoccidentalĞ. PlĞtim scump pentru aceastĞ ignorare a fericirii. Fiecare alcincilea german suferĞ cel puţin o datĞ în viaţĞ o tulburare psihicĞ, lacei mai mulţi fiind vorba de anxietate sau depresie. Unul din zece germani asuferit în anul precedent* o depresie cu o duratĞ de mai multe sĞptĞmâni.Peste zece mii de oameni se sinucid anual ca urmare a unei boli psihice. înalte regiuni ale globului rata suicidului este mult mai micĞ. Frecvenţadepresiilor severe este în creŞtere - atât în Germania, cât Şi încelelalte ţari industrializate. AceastĞ boalĞ afecteazĞ tot mai mulţicopii, adolescenţi Şi tineri. Probabilitatea ca un tânĞr de azi sĞ suferede depresie este de trei ori mai mare ca acum zece ani. în acelaŞi timp,tulburĞrile psihice frecvente în ţĞrile industrializate se rĞsfrâng Şiasupra altor zone ale Terrei. Pe plan internaţional, în urmĞtorii 20 de anidepresiile le vor afecta pe femei mai mult decât orice altĞ boalĞ fizicĞ saupsihicĞ, în timp ce la bĞrbaţi doar bolile cardiovasculare vor avea oincidenţĞ mai mare. Depresia ameninţĞ sĞ devinĞ o ciumĞ a secolului XXI.Nu toţi oamenii nefericiţi suferĞ de o tulburare psihicĞ. Cu toate acestea,tristeţea cotidianĞ Şi depresia se aflĞ într-o relaţie mult mai strânsĞdecât se credea mai demult. Ambele sunt consecinţa unor procese similare dincreier. Sarcina noastrĞ este sĞ ne opunem: epidemia de depresie aratĞ câtĞnevoie avem de o civilizaţie a fericirii. ➞Fericirea reprezintĞ trecereaspiritului la o stare mai perfectĞ" scria filozoful olandez Baruch Spinoza.➞Durerea, dimpotrivĞ, este trecerea la o stare inferioarĞ."* Raportat la anul de apariţie a ediţiei germane, 2002. (N.t.)
  5. 5. 10 / INTRODUCEREINTRODUCERE / 11Dar fericirea nu acţioneazĞ în primul rând asupra spiritului, ci asupracorpului; nefericirea îl distruge, fericirea îl remonteazĞ. Noile cercetĞridezvĞluie anumite legĞturi între corp Şi suflet pe care cercetĞtorii le-auignorat multĞ vreme. Anxietatea permanentĞ Şi tristeţea sunt factori de riscpentru sĞnĞtate deoarece supun organismul stresului. Iar stresul mĞreŞteriscul infarctului sau al comoţiei cerebrale. în schimb, cine a învĞţatsĞ-Şi controleze stĞrile negative Şi sĞ le amplifice pe cele pozitive îŞiprotejeazĞ organismul. Sentimentele plĞcute contracareazĞ stresul Şiconsecinţele acestuia. Ba chiar stimuleazĞ sistemul imunitar. într-o mĞsurĞŞi mai mare este stimulat randamentul intelectual, în creier, gândurile Şisentimentele sunt cele douĞ feţe ale aceleiaŞi medalii. Oamenii fericiţisunt mai creativi. DupĞ cum aratĞ numeroase studii, ei rezolvĞ probleme mairepede Şi mai bine. Fericirea te face inteligent - Şi nu numai pentru moment,ci pe termen lung. Sentimentele pozitive au ca efect dezvoltarea conexiunilordintre celule - bucuria înseamnĞ, automat, apariţia de noi conexiuni. Iaroamenii fericiţi sunt, pânĞ la urmĞ, Şi mai simpatici: mai atenţi Şi maidispuŞi sĞ vadĞ pĞrţile bune din ceilalţi. Se implicĞ mai mult în viaţacomunitĞţii Şi reuŞesc sĞ mulţumeascĞ pe toata lumea în situaţii denegociere. Fericirea este, aŞadar, un ţel în viaţĞ Şi totodatĞ o calespre o viaţĞ mai bunĞ. Sentimentele negative îi inhibĞ pe oameni,sentimentele plĞcute, dimpotrivĞ, le lĞrgesc spectrul posibilitĞţilor. A fifericit înseamnĞ a fi viu. Numai cine cunoaŞte fericirea o poate gĞsi.AceastĞ carte îŞi propune sĞ vĞ invite într-o cĞlĞtorie de cĞutare asentimentelor plĞcute. Veţi gĞsi în paginile ei multe sfaturi despre cum potfi folosite descoperirile neuroŞtiinţei pentru a duce o viaţĞ mai fericitĞ.Şi totuŞi, aceastĞ carte nu este un ghid în sensul tradiţional al cuvântului. Ea nu oferĞ reţete ale fericirii, ci descrie contexte, pentru cĞfericirea fiecĞrui om este unicĞ, la fel ca personalitatea sa. Cu toţiiresimţim bucuria Şi plĞcerea în modasemĞnĞtor deoarece Şi creierele noastre sunt construite similar DeosebireaconstĞ în mecanismul care genereazĞ aceste sentimente. De aceea, sfaturile deordin general nu ajutĞ. în cele din urma, fiecare trebuie sĞ-Şi gĞseascĞpropria formulĞ a fericirii. AceastĞ carte doreŞte sĞ vĞ transmitĞcunoŞtinţele necesare în acest scop. Prima parte a cĞrţii aratĞ cum aparefericirea Şi care este rolul sentimentelor plĞcute. în capitolele ei e vorbadespre regiunile creierului care produc starea de bine Şi care ne permit sĞcontrolĞm emoţiile negative. Aceste mecanisme pot fi antrenate precummuŞchii. Creierul îŞi modificĞ structura nu numai prin experienţeexterioare, ci Şi prin modul în care acţionĞm asupra propriilor noastresentimente. Creierul se poate reprograma singur, în mod uimitor, multe dintrenoile descoperiri sunt confirmate de vechi aforisme Şi vorbe de duh. De aceea,la sfârŞitul primei pĞrţi se aflĞ o scurtĞ comparaţie cu experienţaAntichitĞţii Şi a civilizaţiilor orientale. A doua parte a cĞrţiiexploreazĞ anatomia pasiunilor: plĞcerile gastronomice Şi bucuria de adescoperi, dragostea Şi sexul au multe în comun, dar apar în mod diferit -Şi servesc unor scopuri distincte. Aceste emoţii elementare ne suntînnĞscute, dezvoltându-se pe parcursul a milioane de ani. Unele dintre elepot fi observate Şi la organisme relativ simple, precum Şoarecii sau albinele.Pasiunile sunt atât de adânc înrĞdĞcinate în om Şi în animal, încâteste absurd sĞ încerci sĞ te descotoroseŞti de ele ori sĞ le modifici. Maiutil e sĞ Ştii cum sĞ le controlezi. Ne putem organiza viaţa astfel încâtsa ne alegem cu satisfacţii, nu cu nefericire din aceastĞ zestre a evoluţiei.Capitolul final al acestei pĞrţi vĞ propune câteva sfaturi în acest sens.Dar evoluţia i-a oferit omului, spre deosebire de insecte Şi de rozĞtoare, unencefal foarte dezvoltat. De aceea noi suntem pregĞtiţi sĞ ne controlĞminstinctele, plĞcerile Şi spaimele. Partea a treia a cĞrţii trateazĞaceastĞ capacitate a conŞtiinţei noastre. Faptul cĞ vedem jumĞtatea plinĞsau pe cea goalĞ a proverbialului pahar conteazĞ mai mult pentru sentimentelenoastre decât
  6. 6. 12 / INTRODUCEREPartea întâiconţinutul concret al paharului. Controlându-ne în mod conŞtient gândurileŞi sentimentele, putem evita tristeţea Şi chiar depresia. Dar creierul marene oferĞ Şi mai mult: spre deosebire de alte animale, noi putem simţilibertatea, depĞŞirea limitelor Şi comuniunea cu universul, putem contemplavrĞjiţi jocul reflexelor de luminĞ pe apa mĞrii sau ne putem lĞsacaptivaţi cu totul de o anumitĞ activitate. Observaţia dirijatĞ Şiconcentrarea sunt secretul unor astfel de momente euforice. Aceste stĞri alecreierului explicĞ, probabil, Şi modul în care iau naŞtere experienţelemistice. O sursĞ importantĞ a fericirii este cultivarea optimĞ a talentelorŞi a posibilitĞţilor noastre. Dar nimeni nu trĞieŞte doar pentru sine. Deaceea partea a patra Şi ultima a cĞrţii descrie ce condiţii trebuie createîntr-o societate astfel ca cetĞţenii sĞ aibĞ posibilitatea de a tinde sprefericire, aŞa cum prevede constituţia americanĞ. Acolo unde sentimentul deapartenenţĞ la comunitate, dreptatea Şi controlul propriei vieţi suntasigurate, Şansele individului de a duce o viaţĞ fericitĞ cresc. Se punedeci întrebarea cum ar putea fiecare individ Şi societatea în întregul eisĞ asimileze o culturĞ a fericirii. Cu mai bine de douĞ mii de ani în urmĞ,înţelepţii au intuit cĞ oamenii pot fi ajutaţi sĞ devinĞ mai fericiţi.AstĞzi, datoritĞ neuroŞtiinţelor, Ştim despre gândirea Şi sensibilitateanoastrĞ lucruri care, în Antichitate, ar fi fost cel mult apanajul zeilor.AstĞzi putem afirma cu toatĞ convingerea: fericirea poate fi învĞţatĞ.Ce este fericirea? 1Secretul surâsuluiîn anul 1967, un tânĞr din San Francisco cĞuta un popor aborigen care sĞtrĞiascĞ atât de departe de lume, încât sĞ parĞ de pe altĞ planetĞ. Maiexistau oare pe pĞmânt oameni pânĞ la care sĞ nu fi ajuns niciodatĞvizitatori, care sĞ nu cunoascĞ scrisul Şi nici imaginile televizorului? PaulEkman Ştia doar cĞ nu mai are mult timp. în câţiva ani, semnalele radio,Şoselele Şi avioanele aveau sĞ ajungĞ pânĞ Şi în ultimele sate dinjunglĞ. PapuaNoua Guinee era consideratĞ odinioarĞ capĞtul lumii: o insulĞdespre care se vorbea ca despre ţara vânĞtorilor de capete Şi a canibalilor.TânĞrul de 33 de ani nu cunoŞtea frica -a pornit singur la drum spre epoca depiatrĞ. însĞ tradiţiile exotice nu îl interesau; Ekman nici nu se gândeasĞ îmbogĞţeascĞ bibliotecile antropologice cu noi imagini ale➞celuilalt". El dorea sĞ cerceteze o trĞsĞturĞ comunĞ tuturor oamenilor.CĞuta secretul surâsului (Ekman, 1999; Ekman, 1993)*. Nimeni nu i-a luat înserios proiectul. Colegii îl avertizaserĞ cĞ nu va descoperi mare lucrustudiind jocul muŞchilor feţei. O mamĞ îi surâde copilului ei, bebeluŞul oimitĞ Şi zâmbeŞte Şi el: pe atunci se spunea cĞ astfel apar sentimentele.în urmĞ cu 30 Şi ceva de ani, când a pornit Ekman la drum, nimeni nuîndrĞznea sĞ conteste ideea cĞ omul se naŞte ca o foaie nescrisĞ. Un copilera considerat un vas gol, pe care pĞrinţii Şi celelalte persoane apropiateîl umplu cu toate cunoŞtinţele necesare Şi cu modul lor de a se comporta. Sespunea cĞ Şi mimica se deprinde* Sursele bibliografice au fost grupate la sfârŞitul cĞrţii. {N.t.)
  7. 7. 14 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 15în acelaŞi fel. Doar Ekman refuza sĞ creadĞ acest lucru. Oare nu suntsentimentele, se întreba el, ceva înnĞscut? Oare nu avem în creier un fel decircuit special pentru zâmbet? în acest caz, toţi oamenii din lume ar trebuisĞ aibĞ în momente asemĞnĞtoare expresii ale feţei asemĞnĞtoare. Nupresupusese Şi Charles Darwin acelaŞi lucru?Expresii ale feţei în epoca de piatrĞTânĞrul cercetĞtor a pornit pe jos la drum prin podiŞurile din Papua NouaGuinee. In rucsac ducea aparate de filmat, casetofoane Şi portrete. îlconducea un bĞŞtinaŞ; dupĞ câteva sĞptĞmâni au ajuns în zone pe unde nuumblase niciodatĞ vreun om alb. Era teritoriul unui popor care se numea foresŞi cĞruia, în urmĞ cu opt ani, i se interzisese sĞ mĞnânce creierulrudelor dupĞ moartea acestora. Femeile purtau Şorţuri din iarbĞ, bĞrbaţii,tanga din coajĞ de copac. TrĞiau în colibe pe care le împleteau din iarbĞŞi frunze Şi foloseau unelte din piatrĞ cioplitĞ. I-au primit prietenos pecercetĞtor Şi pe ghidul sĞu. Ekman s-a stabilit în micul lor sat Şi Şi-adespachetat casetofonul. Oamenii de aici nu vĞzuserĞ niciodatĞ o asemeneacutie sclipitoare în care se învârteau douĞ discuri, aparent de la sine. Şibrusc Şi-au auzit propriile voci! Gurile s-au deschis, maxilarele au începutsĞ se miŞte Şi ochii le-au strĞlucit: oamenii zâmbeau. Surpriza pĞrea sĞ-i încânte. Ghidul lui Ekman a filmat întâmplarea: prima dovadĞ cĞ oameniide la celĞlalt capĞt al pĞmântului zâmbesc la fel ca noi. Din acel moment,bĞŞtinaŞii fores nu s-au mai despĞrţit de Ekman. încĞ înainte ca el sĞse trezeascĞ, îi înconjurau culcuŞul Şi aŞteptau încordaţi sĞ vadĞ cuce îi va distra în acea zi. în unele zile, acesta se repezea cu un cuţit decauciuc la copii, pentru ca ghidul sĞ poatĞ înregistra feţele lorîngrozite. în alte zile, le arĞta portretele unor americani veseli sautriŞti Şi îl punea pe ghid sĞ întrebe care dintre persoanele din poze areun copil grav bolnav. SĞtenii/oras1 indicau întotdeauna corect faţa ceatristĞ, deci puteau înţelege fĞrĞ probleme inimica unui american strĞinlor DupĞ câteva sĞptĞmâni, Ekman 1-a rugat pe însoţitorul sĞu sĞregizeze niŞte vizite inopinate. Un sĞtean trebuia sĞ se întâlneascĞaparent întâmplĞtor, cu un prieten, iar aparatul de filmat înregistra zâmbetul fericit al reîntâlnirii. Când Ekman s-a întors în America dupĞpatru luni de junglĞ Şi Şi-a prelucrat materialele, nu a mai avut nici undubiu. Mimica bĞŞtinaŞilor era întocmai cu a oamenilor din lumea vesticĞ.Limbajul poate sĞ difere de la popor la popor. Dar emoţiile se reflectĞ pefeţele populaţiei/ores din podiŞul Noii Guinee la fel ca pe feţelecetĞţenilor din San Francisco. Pentru ŞtiinţĞ, era o descoperireinteresantĞ. Alţi cercetĞtori au pornit la drum pentru a-1 contrazice peEkman. Au cĞlĞtorit în jungla din Borneo, la nomazii din Iran, în cele maiîndepĞrtate colţuri ale Uniunii Sovietice Şi s-au întors acasĞ cu mâinilegoale. E limpede cĞ educaţia nu are nicĞieri nici o influenţĞ asupraemoţiilor umane. Unele popoare îŞi arĞtau emoţiile mai mult, altele maipuţin, dar bucuria Şi tristeţea, frica Şi furia erau comune tuturoroamenilor. Cu descoperirea sa, Ekman a eliminat simultan douĞ greŞeli, întâi, nu mai puteai sĞ pretinzi cĞ emoţiile sunt învĞţate de copii de la ceidin jur. DacĞ ar fi aŞa, ar trebui ca popoarele lumii sĞ zâmbeascĞ înmoduri diferite, la fel cum bucuria este numitĞ de americaniyov Şi de chinezigaoxing. DacĞ mimica este peste tot aceeaŞi, emoţiile elementare Şi felulîn care sunt exprimate ele trebuie sĞ fie înnĞscute. Chiar Şi copiiinevĞzĞtori din naŞtere, care n-au avut cum sĞ imite vreun joc de fizionomie,zâmbesc spontan. MĞcar acest fapt ar fi trebuit sĞ trezeascĞ îndoieliacelora care cred cĞ bucuria se învaţĞ. Charles Darwin sugerase în carteasa despre mimica umanĞ efectuarea unei cercetĞri într-un cĞmin pentru orbi.Dar acea operĞ a marelui evoluţionist era de mult uitatĞ, iar credinţa înemoţiile învĞţate era atât de înrĞdĞcinatĞ, încât nici un cercetĞtornu s-a gândit sĞ urmeze propunerea lui Darwin Şi sĞ discute cu câţivaprofesori pentru nevĞzĞtori. AŞa cĞ Paul Ekman a trebuit sĞ cĞlĞtoreascĞ
  8. 8. pânĞ la MĞrile Sudului. Nici Ştiinţa nu este liberĞ de prejudecĞţi.
  9. 9. 16 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 17Zâmbetul adevĞrat Şi zâmbetul folositor încurajat de rezultatele obţinute,tânĞrul cercetĞtor a pus bazele unui întreg sistem de traducere a emoţiilorsub formĞ de cifre si tabele. într-un fel, a descompus mimica în pĞrţile eicomponente. 42 de muŞchi ai feţei sunt implicaţi în jocul fizionomiei; Ekmana repartizat câte un numĞr fiecĞreia dintre miŞcĞrile lor. 9, de exemplu,însemna strâmbatul din nas, 15, strânsul buzelor. Acum cercetĞtorii puteauprelucra electronic Şi cele mai ciudate grimase. Astfel, Ekman a clasificat 19variante de zâmbet. 18 dintre ele nu sunt autentice - dar sunt, cu toateacestea, de mare folos. Le utilizĞm drept mĞŞti atunci când nu vrem sĞ learĞtĞm celorlalţi întregul adevĞr despre emoţiile noastre. ExistĞ un zâmbet prin care, când suntem deranjaţi de o gluma proastĞ, ne arĞtĞmpoliticoŞi, un zâmbet în spatele cĞruia se ascunde teama, un zâmbetforţat, pe care-1 afiŞĞm dupĞ ce ni s-a fĞcut ceva rĞu. Folosimîntotdeauna în aceste situaţii muŞchiul zigomatic, care se întinde de laosul malar pânĞ la buza superioarĞ Şi trage în sus colţurile gurii. Atuncicând afiŞĞm un zâmbet fals, intrĞ în joc de fiecare datĞ alte grupe demuŞchi. Oamenii nu ar putea interacţiona fĞrĞ aceste semnale. Dar ele nu aunimic de-a face cu bucuria. Un singur fel de a zâmbi este autentic. Nu estesuficientĞ ridicarea colţurilor gurii, trebuie ca ochii sĞ se închidĞparţial, sĞ aparĞ riduri la colţurile lor, iar partea superioarĞ aobrajilor sĞ se deplaseze în sus pentru ca fizionomia noastrĞ sĞ exprimefericirea. MuŞchiul inelar al ochilor se contractĞ. Ekman a numit aceastĞgrimasĞ «Duchenne», în onoarea frziologului francez Guillaume-BenjaminDuchenne, primul care a descris, în 1862, musculus orbicularis oculi, cel careînconjoarĞ întreg ochiul. Folosind un sistem de numere pentru miŞcĞrilemuŞchilor, ekman a putut sĞ demonstreze cĞ zâmbetul Duchenne este singurulcare exprimĞ o bucurie realĞ. Când niŞte subiecţi au fost PuŞi m situaţiade a vedea filme amuzante, pe chipurile lor s-aAcest tânĞr dintr-un îndepĞrtat podiŞ sud-american nu a vĞzut niciodatĞoameni aparţinând altor popoare; Şi totuŞi, expresia sa strĞlucind debucurie ne este familiarĞ: emoţiile elementare Şi modul în care le exprimĞmsunt înnĞscute. De aceea zâmbetul este un limbaj înţeles peste tot înlume. Fotografia provine din expediţia psihologului Paul Ekman.Şi mai influent s-a dovedit Ekman într-un alt domeniu. Cu filmele sale despremimica populaţieiybrey demonstrase cĞ emoţiile pot fi obiect de cercetare. Nuera o concluzie insignifiantĞ, cĞci oamenii de ŞtiinţĞ care se ocupau deemoţii la sfârŞitul anilor Şaizeci erau socotiţi copiii neascultĞtori aipsihologiei Ştiinţifice. Percepţia, gândirea Şi acţiunea erau consideratetemele de cercetare serioase. Emoţiile erau lĞsate pe seama filozofilor Şi apoeţilor, din moment ce au loc în interiorul oamenilor, care pĞreainaccesibil oricĞrei priviri din afarĞ. Ekman arĞtase însĞ cĞ trĞireaindividualĞ poate fi supusĞ experimentelor Ştiinţifice.
  10. 10. 18 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 19conturat aproape exclusiv acest tip de zâmbet. Şi cu cât zâmbeau mai des întimpul filmului, cu atât mai rĞspicatĞ era declaraţia lor de la sfârŞitcĞ filmul le-a fost pe plac. La scene înfricoŞĞtoare, arĞtând de exempluvictime cu arsuri sau amputĞri, zâmbetul Duchenne dispĞrea. în felul acestas-a putut dovedi cĞ miŞcarea muŞchiului inelar este un semn distinctiv albucuriei (Ekman, 1990). Duchenne a numit aceste contracţii ➞dulci emoţii alesufletului". El Ştia încĞ de pe atunci cĞ nu putem influenţa cu ajutorulvoinţei activitatea acestui muŞchi - motiv pentru care majoritaCu ajutorulunor electrozi pe care i-a plasat pe chipul subiecţilor, fiziologul Guillaume-Benjamin Duchenne a reuŞit în 1862 sĞ creeze un zâmbet artificial. MuŞchiiacestui bĞtrân au fost în aŞa fel stimulaţi de curenţi de intensitatemicĞ, încât pe faţa lui a apĞrut o expresie de fericire. Colţurile guriisunt ridicate, iar muŞchii din jurul ochilor, contractaţi.tea oamenilor eŞueazĞ lamentabil atunci când trebuie sĞ zâmbeascĞ înfaţa aparatelor foto. în experimentele sale, Duchenne i_a fĞcut pe subiecţisĞ se simtĞ fericiţi în alt mod. A folosit conductori fini prin care atransmis muŞchilor impulsuri electrice (Duchenne, 1991). A reuŞit astfel sastimuleze muŞchii într-un asemenea grad, încât subiecţii au afiŞat un zâmbet aproape supranatural de fericit. Fotografiile care însoţesc acesteexperimente se aflĞ astĞzi în Muzeul de ArtĞ ModernĞ din New York. Doar 10%dintre oameni îŞi pot controla muŞchii feţei atât de bine încât sĞ poateproduce la comandĞ Şi fĞrĞ un antrenament prealabil un zâmbet Duchenne.Probabil cĞ aceastĞ capacitate le este înnĞscutĞ. Celorlalţi nu le rĞmâne decât sĞ ajungĞ pe ocolite la un zâmbet real. îi ajutĞ o glumĞ bunĞsau o situaţie în care se simt bine. Chiar Şi actorii Şi politicienii seluptĞ cu aceastĞ problemĞ. Orice telenovelĞ ieftinĞ dovedeŞte cât este degreu sĞ controlezi emoţiile Şi mimica. Actorii mediocri nu ne pot convingenici mĞcar o clipĞ cu emoţiile lor. Dintre cei de calitate, unii auînvĞţat, dupĞ îndelungi eforturi, sĞ-Şi controleze muŞchii feţei.Lawrence Olivier era celebru prin faptul cĞ Ştia, din perspectivaspectatorului, cum trebuie sĞ arate fiecare emoţie în parte. Dar chiar Şi laHollywood existĞ staruri care nu învaţĞ niciodatĞ sĞ-Şi controlezeexpresia feţei. Nu degeaba înfĞţiŞarea impasibilĞ a lui Steve McQueen ŞiJohn Wayne a devenit semnul lor distinctiv. Fericirea izvorĞŞte din corp Ţis-a fĞcut un compliment, cineva ţi-a dĞruit flori ori savurezi o mâncarefoarte bunĞ? Emoţiile pozitive nu se vĞd doar pe chip. Indiferent de ceea ce-ţi provoacĞ bucurie, în corpul tĞu se instaleazĞ o stare de vioiciune.MeritĞ sĞ observi procesul, cĞci foarte multe dintre transformĞrile care auloc în aceastĞ situaţie sunt uŞor de sesizat.
  11. 11. 20 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 21Când eŞti fericit, sângele pulseazĞ mai repede. La majoritatea oamenilor,diferenţa dintre starea normalĞ Şi fericire e de trei bĞtĞi de inimĞ peminut. Temperatura pielii creŞte cu aproximativ o zecime de grad, pentru cĞ seamelioreazĞ circulaţia. DatoritĞ stimulĞrii, pielea devine mai umedĞ, iarrezistenţa ei electricĞ scade. Chiar Şi degetele tremurĞ acum altfel: nu atât de rigid, ceva mai lin decât de obicei. Diferenţa o vei observa însĞ doardacĞ încerci sĞ introduci aţĞ în ac, pentru cĞ aceastĞ miŞcare finĞdepinde de câteva zecimi de milimetru. Dar poate reuŞeŞti sĞ-ţi dai seamade unde provine tremuratul. în micromiŞcĞri-le degetelor, pe carecercetĞtorii le-au mĞsurat exact, se reflectĞ tensiunea din muŞchiiumĞrului, ai braţului Şi ai mâinii. DacĞ te simţi bine, muŞchii membrelorse relaxeazĞ Şi devin mai maleabili. Se adaugĞ alte transformĞri importante,pe care nu le putem simţi direct: bucuria transformĞ Şi echilibrul hormonal,dar despre asta vom mai vorbi. Chiar înainte sĞ observi la tine sau la cei dinjur umbra unui zâmbet, au loc schimbĞri Şi pe chip. MuŞchiul zigomatic, caretrage în sus colţurile gurii, s-a încordat un pic. MuŞchiul orbicular, careîn timpul râsului determinĞ apariţia unor riduri în jurul ochilor, secontractĞ Şi el. In schimb, muŞchiul sprâncenei se relaxeazĞ. MuŞchiulcorugator, contribuind în situaţii de scârbĞ, tristeţe sau fricĞ lacompunerea unei expresii de spaimĞ prin ridicarea sprâncenelor, nu este activîn acest moment. AŞa aratĞ fericirea. Ca toate emoţiile, ea îŞi areoriginea atât în corp, cât Şi în creier. Starea de bine nu apare decâtatunci când creierul recepţioneazĞ semnalele adecvate venite de la inimĞ,muŞchi Şi piele. FĞrĞ implicarea corpului nostru nu am putea resimţifericirea. Ideea aceasta ne iritĞ probabil. FĞrĞ îndoialĞ, unele micibucurii, cum ar fi mâncarea sau dragostea, le datorĞm aproape exclusivcorpului. Dar ce se întâmplĞ când ne aducem aminte de o searĞ plĞcutĞpetrecutĞ alĞturi de prieteni sau când abia aŞteptĞm sĞ plecĞm înconcediu? în astfel de momente de bucurie, imaginaţia pare sĞ joace roluldecisiv. Dar asta nu e decâto iluzie. Gândurile, amintirile, speranţele nu ne permit sĞ trĞim emoţii.Doar dacĞ le cuplĞm cu semnalele adecvate din partea corpului putem resimţibucuria. Cu ajutorul acestor semnale creierul construieŞte senzaţia de bine.încearcĞ sĞ te simţi fericit când eŞti cu muŞchii încordaţi Şi aisudoare rece pe frunte! Fericirea provine deci atât de la corp (braţe,picioare, inimĞ Şi piele), cât Şi de la imaginaţia Şi gândurile noastre.De aceea ar fi indicat sĞ acordĞm corpului mai multĞ atenţie decât suntemobiŞnuiţi.Emoţiile au o viaţĞ proprieEmoţiile pozitive sunt legate de corp. De aceea este atât de greu sĞ nesimţim fericiţi la comandĞ - un neajuns cauzat de structura creierului.Controlul corpului Şi emoţiile cad în sarcina unor nervi asupra cĞroraconŞtientul nostru nu are aproape nici o influenţĞ. Pentru a înţelege astatrebuie sĞ privim mai îndeaproape mecanismul de prelucrare a datelor dinorganismul nostru. LucrĞrile de anatomie prezintĞ de obicei reţeaua de nervidin corpul nostru sub forma unui copac cu rĞdĞcinile în creier. Acolo îŞiare originea mĞduva spinĞrii, din care pornesc traiectele influxurilornervoase, ce se ramificĞ tot mai fin cĞtre organe Şi membre. De unde Şiimpresia cĞ aceste trasee ar alcĞtui un întreg. Dar asta nu corespunderealitĞţii. De fapt, sistemul nervos uman se împarte în douĞ: trebuie sĞdeosebim sistemul nervos voluntar de cel involuntar. Sistemul nervos voluntar(somatic) controleazĞ majoritatea muŞchilor care pun în miŞcare oasele. Prinel circulĞ comenzile transmise arunci când vreau sĞ-mi îndoi arĞtĞtorulpentru a putea sĞ scriu la calculator acest text. Aceste comenzi provin de lacortexul cerebral, cupola striatĞ aflatĞ imediat sub craniu, unde apardorinţele, imaginaţia Şi gândurile. Sistemul nervos voluntar Şi cortexul seaflĞ în contact direct. Sistemul nervos involuntar (vegetativ) îŞi areoriginea în cealaltĞ parte a creierului. PorneŞte din trunchiul cerebral -
  12. 12. 22 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 23o primĞ aglomerare de celule cenuŞii, aflatĞ la nivelul cefei. Aici suntlocalizate conexiuni care controleazĞ funcţiile esenţiale ale organismului.Ele sunt responsabile de somn Şi de starea de veghe, tot ele regleazĞbĞtĞile inimii Şi stimuleazĞ organele sexuale. De aceea conexiunilesistemului nervos involuntar nu duc la muŞchii scheletului, ci mai degrabĞ laorganele interne, la vene Şi artere, ajungând chiar Şi la minusculii muŞchiai pielii care ne ridicĞ pĞrul de pe corp. AceastĞ parte a sistemului nervosne face sĞ ne înroŞim de ruŞine, sĞ ni se ridice pĞrul de fricĞ Şi sĞne batĞ inima mai repede când suntem îndrĞgostiţi. Neavând posibilitateade a influenţa sistemul nervos involuntar, aŞa cum spune Şi numele sĞu, nuputem fi fericiţi când vrem noi. AceastĞ componentĞ a sistemului nervos nuinfluenţeazĞ doar muŞchiul orbicular al ochiului (necesar zâmbetului), ciŞi bĞtĞile inimii, circulaţia sângelui, activitatea glandelor sudoripare.El controleazĞ toate acele impulsuri involuntare ale corpului pe care creierulle interpreteazĞ, generând astfel starea de bine. IatĞ de ce nu putem sĞ nepreschimbĞm emoţiile în mod direct, ci trebuie sĞ procedĞm într-un fel mairafinat.Corpul nostru Ştie mai multe decât noiNu ar avea nici un sens sĞ încercĞm sĞ influenţĞm sistemul nervosvegetativ cu ajutorul dorinţelor noastre. Din moment ce acesta controleazĞfuncţiile vitale ale corpului, o decizie greŞitĞ ar putea fi fatalĞ. Deaceea creierul este programat în aŞa fel încât nu putem, de exemplu, nicisĞ ne ţinem respiraţia cât vrem noi de mult, nici sĞ ne încetinimbĞtĞile inimii. Majoritatea acestor sarcini sunt îndeplinite de sistemulnervos vegetativ cu ajutorul unor mediatori chimici: hormonii. Creierul areastfel douĞ modalitĞţi de a supraveghea funcţiile organismului. în sistemulnervos se transmit semnale electrice Şi, cu ajutorul hormonilor, semnalechimice. Creierul poate sĞ producĞ singur hormoni în hipofizĞ, pe care îifurnizeazĞ sângelui. Este un lucru practic, pentru cĞ astfel creierul poateintra în legĞturĞ directĞ cu organele,fĞrĞ a mai avea nevoie de mijlocirea nervilor. Unele organe, cum ar fi celesexuale sau rinichii, pot rĞspunde creierului în acelaŞi fel, aŞadar chimic.Mediatorii chimici ajutĞ creierul sĞ supravegheze continuu nivelulsubstanţelor vitale din corp Şi sĞ intervinĞ atunci când este nevoie.Astfel, sistemul nervos involuntar Şi hormonii lucreazĞ împreunĞ pentru amenţine organismul în stare optimĞ. Programul automat de supravieţuire maiare un avantaj. Ne menţine creierul liber. Ne împiedicĞ sĞ acordĞm preamultĞ atenţie unor funcţii simple ale corpului. Nu am mai avea timp de nimicdacĞ ne-ar preocupa tot timpul întrebarea dacĞ ficatul produce destule enzimepentru a asimila alcoolul bĞut în seara anterioarĞ. Simţim ceva doar cândacest sistem se deregleazĞ total. Atunci reacţiile corpului nostru ne obligĞsĞ acţionĞm. DacĞ nivelul glucozei din sânge scade, ni se face foame/DacĞalcoolul de la petrecere nu dispare suficient de rapid din corp, ne doare capul,un avertisment pentru data viitoare. Astfel, controlul organismuluifuncţioneazĞ în mod asemĞnĞtor cu interfaţa unui computer. AmândouĞformeazĞ un strat protector deasupra proceselor complicate din interior, cucare nu trebuie sĞ ne batem capul. Singurul mod în care tehnica îŞi facesimţitĞ prezenţa pe ecran este apariţia ocazionalĞ a unui mesaj de eroareatunci când programul nu poate rezolva singur o problemĞ. Multe sentimentenegative corespund perfect unor mesaje de eroare. De aceea, nu numai proceselenecesare controlului corpului, ci Şi emoţiile sunt protejate de influenţadirectĞ a voinţei. Nu le putem controla decât indirect, fie acţionândasupra gândurilor noastre Şi a mediului, fie amintindu-ne de anumite situaţiiplĞcute. Dar nu putem alege între a ne fi fricĞ sau nu atunci când, înpĞdure, se îndreaptĞ spre noi un urs. Ni se face fricĞ înainte de a neputea gândi la ceva. Inima începe sĞ batĞ nebuneŞte, respiraţia seaccelereazĞ: corpul se pregĞteŞte de fugĞ. în secundele necesare pentru alua o decizie conŞtientĞ, un animal sĞlbatic
  13. 13. 24 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 25ar avea timp sĞ ne sfâŞie. De aceea corpul rĞspunde la ameninţare încĞînainte ca noi sĞ simţim frica. Invers, resimţim dorinţĞ de îndatĞ ceobservĞm ceva ce ne-ar putea fi de folos. Acestea sunt mici momente defericire. Când suntem flĞmânzi Şi simţim aromele dintr-o brutĞrie,salivĞm. DacĞ ne întâlnim cu un prieten, pe faţa noastrĞ se va puteaobserva un zâmbet instantaneu de bucurie. Faptul cĞ simţim reacţiileinvoluntare ale corpului nostru ne face sĞ trĞim emoţii.Oamenii de ŞtiinţĞ descoperĞ intuiţiaSe poate oare spune cĞ reacţia corpului precedĞ emoţiile aŞa cum valul dela prorĞ precedĞ vasul? Unul dintre cele mai impresionante experimente înacest sens a fost realizat de colaboratorii neurologului american de origineportughezĞ Antonio Damasio. Laboratorul sĞu de la Universitatea din Iowa esteconsiderat unul de elitĞ în domeniul cercetĞrii emoţiilor. Printre altele,Damasio Şi soţia sa, Hanna, au creat cea mai mare arhivĞ din lume cu imaginiale unor creiere distruse. Cei doi soţi au tomografiat peste 2500 de capete (cuajutorul tomografiei se pot realiza imagini în spaţiu ale creierelor vii).Aceste imagini din interiorul unor creiere bolnave sunt combinate de cĞtrecercetĞtori cu anamnezĞ pacienţilor suferinzi de multiple dereglĞri ale gândirii, simţirii Şi comportamentului. CercetĞtorii pot astfel sĞ capeteinformaţii despre modul în care lucreazĞ creierul uman. Pentru cĞ au arhiveabsolut unice, experimentele realizate de ei vor mai fi menţionate în aceastĞcarte. Cu mijloace relativ simple, cercetĞtorii din Iowa au arĞtat cum bucuriaŞi scârba, frica Şi furia au loc, într-adevĞr, mai întâi în corp. Ei le-au dat unor subiecţi un joc de noroc, conectându-i în acelaŞi timp la undetector de minciuni (Damasio, ed. rom. 2005). Jocul, cunoscut între timp subnumele de Iowa cârd test, constĞ din extragerea repetatĞ a unor cĞrţi dindouĞ pachete cu faţa în jos. Teancul «bun» aduce câŞtiguri moderate carealter-neazĞ cu pierderi mici, teancul «rĞu» aduce ocazional un c⪠tig mare, daradesea Şi mari pierderi. , DupĞ cea de-a zecea extragere, subiecţii auînceput sĞ evite teancul rĞu, iar detectorul de minciuni a semnalattranspiraţie Şi palpitaţii de îndatĞ ce mâna se apropia de cĞrţileriscante. TotuŞi, subiecţii nu Ştiau de ce li se întâmplĞ acest lucru Şinici nu-Şi percepeau reacţiile corpului. Abia dupĞ cea de-a cincizeceaextragere au menţionat o aversiune cu caracter emoţional faţĞ de teanculriscant. Şi a fost nevoie ca subiecţii sĞ facĞ circa 80 de extrageri pentrua putea în sfârŞit explica apariţia acestei emoţii Şi principiul jocului.AŞadar, existĞ într-adevĞr intuiţie, acel ciudat sentiment care ne face sĞŞtim încĞ de la prima întâlnire cu cineva cĞ respectiva persoanĞ ne vrearĞul. Nu ne putem explica aceste presimţiri pentru cĞ ele au la bazĞ emoţiide care nu suntem conŞtienţi. Prima întâlnire cu un viitor duŞman este demulte ori marcatĞ de un moment de spaimĞ pe care nu-1 sesizĞm, declanŞat deo expresie ameninţĞtoare întrezĞritĞ pe faţa celuilalt. Intuiţia neajutĞ pânĞ Şi în cele mai complicate situaţii - indiferent dacĞ ne dĞmsau nu seama de asta. Unii subiecţi mai puţin inteligenţi nu au înţelesnici mĞcar la sfârŞit sistemul testului cu cĞrţi de joc, dar au deciscorect. în aceastĞ situaţie, credinţa popularĞ s-a verificat în pofidareţinerilor Ştiinţei, care a negat timp de secole existenţa unei cunoaŞteriîn afara raţiunii. Dar intuiţia nu provine din vreun fenomen paranormal, cums-a crezut adesea. Intuiţia este ancoratĞ solid în corpurile noastre. OcĞpĞtĞm prin experienţĞ. La primele extrageri din teancurile de cĞrţi,subiecţii nu Ştiau nimic despre teancul riscant; creierele lor au trebuit sĞînveţe mai întâi sĞ anticipeze rezultatul. O presimţire are loc atunci când calculul nostru - un teanc e bun, celĞlalt e rĞu - se transmite corpuluiînainte chiar de a fi conŞtientizat. Din exemplul cu ursul agresiv, introdusde psihologul american William James, am vĞzut deja la ce serveŞte intuiţiaîn absenţa gândirii conŞtiente: ea ne uŞureazĞ viaţa Şi, în caz depericol,
  14. 14. 26 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 27ne economiseŞte un timp preţios. AŞadar, corpul Ştie uneori mai multe decâtmintea, sau, dupĞ cum spunea filozoful francez Blaise Pascal: ➞Inima areraţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaŞte."Imagini din lumea interioarĞAŞa cum subiecţii testului nu erau conŞtienţi de teama faţĞ de teanculrĞu, nici noi nu conŞtientizĞm în toatĞ profunzimea lor emoţiile vieţiide zi cu zi. Nu observĞm cĞ am roŞit decât atunci când ne-o spunealtcineva. Ochii ne strĞlucesc de încântare, dar nu Ştim cât de tare nebucurĞm. în astfel de momente e limpede cĞ emoţiile Şi sentimentele nu suntunul Şi acelaŞi lucru. în limbajul de zi cu zi, folosim cele douĞ noţiunica fiind sinonime. Dar între ele existĞ o diferenţĞ. O emoţie este unrĞspuns automat al corpului într-o anumitĞ situaţie - licĞrul din ochi casemn al plĞcerii, înroŞirea feţei atunci când am fost prinŞi cu minciuna.Sentimentul se iveŞte în momentele în care percepem aceste emoţii în modconŞtient - ca bucurie sau ca ruŞine. Emoţiile sunt inconŞtiente,sentimentele sunt conŞtiente. Majoritatea emoţiilor sunt percepute Şi casentimente, motiv pentru care cei mai mulţi nu fac o deosebire între celedouĞ noţiuni. Şi totuŞi, unele emoţii pot rĞmâne ascunse, cum se întâmplĞ, de exemplu, atunci când ne înroŞim Şi nu ne-o spune nimeni. Cum setransformĞ emoţia în sentiment? CercetĞtorii din grupul lui Antonio Damasioau reuŞit sĞ surprindĞ activitatea creierului în momentul crucial. Au rugatsubiecţi sĞnĞtoŞi sĞ-Şi aducĞ aminte de momente foarte fericite Şifoarte triste din viaţa lor: reîntâlnirea cu cei dragi sau moarteapĞrinţilor. în prima fazĞ, cea de probĞ, cercetĞtorii i-au controlat pesubiecţi cu detectorul de minciuni Şi i-au ales pe aceia la care s-auconstatat reacţii deosebit de puternice. Apoi i-au introdus pe subiecţiiselectaţi în tomograful cu emisie de pozitroni. într-un astfel de aparat,care ocupĞ o camerĞ întreagĞ, stai înghesuit într-un tub de metal fiindimobilizat, pentru ca imaginile sĞ nu fie miŞcate: nu e chiar mediul idealpentru a da frâu liber imaginaţiei. Printr-o perfuzie se introduce în venabraţului dextrozĞ uŞor radioactivĞ, servind ca substanţĞ de contrast. Cutoate acestea, subiecţii s-au lĞsat într-atât în voia amintirilor, încâtau uitat de tehnica din jurul lor. Unii au început chiar sĞ plângĞ întomograf. între timp, Damasio Şi colegii sĞi puteau urmĞri pe un ecran cestructuri ale creierului se activeazĞ atunci când o persoanĞ trĞieŞteemoţii puternice (Damasio et al, 2000). Imaginile, prezentate de cercetĞtoriîn anul 2000, au avut rĞsunet din douĞ motive: pe de-o parte, arĞtau cu oexactitate nemaiîntâlnitĞ ce se întâmplĞ în mintea oamenilor încondiţii de bucurie, tristeţe, supĞrare Şi furie; tomograful pune într-adevĞr în evidenţĞ ce sentiment predominĞ în interiorul cuiva. Pe de altĞparte, aceste imagini ofereau cele mai clare indicii ale faptului cĞsentimentele sunt ulterioare reacţiilor corpului. Pe monitoare apĞreau,marcate de substanţa radioactivĞ, exact acele regiuni ce contribuie lareprezentarea corpului în creier: jos, trunchiul cerebral care supravegheazĞîntreg organismul, în mijloc, pĞrţi din creierul mic Şi din diencefal careprelucreazĞ aceste date, sus, pĞrţi din creierul mare ce unesc toate acesteinformaţii într-o imagine de ansamblu, pe care o pun în legĞturĞ cupercepţiile conŞtiente, cu gândurile Şi cu fanteziile. O emoţie devineconŞtientĞ doar dupĞ ce a fost prelucratĞ de creierul mare. Orice sentiment,deci Şi fericirea, apare atunci când creierul primeŞte semnale de la corp, pecare apoi le prelucreazĞ. Chiar Şi în momente de mare fericire, când necredem în al nouĞlea cer, senzaţia de euforie se datoreazĞ faptului cĞsimţim reacţiile corpului. O fiinţĞ fĞrĞ corp nu ar fi în stare nici detristeţe, nici de bucurie. în opinia lui Damasio, dacĞ ai avut parte din plinde emoţii fizice, creierul tĞu va putea chiar sĞ-ţi simuleze în modinconŞtient corpul. AŞa cum o imagine irealĞ poate fi vĞzutĞ cu ochiulinterior, la fel Şi trunchiul cerebral poate simula impulsuri pe care înrealitate nu le primeŞte. Damasio considerĞ cĞ organismul îŞi reduce astfel
  15. 15. efortul când este vorba doar de o micĞ
  16. 16. 28 / CE ESTE FERICIREA?SECRETUL SURÞSULUI / 29activitate redusĞ slabjl ➺ intens activitate intensĞactivitate redusĞ ) b<l > intens activitate intensĞ fericitSentimentele din interiorul creierului. Dreapta: creierul este alcĞtuit ca oclĞdire cu mai multe etaje. Fundaţia e reprezentatĞ de trunchiul cerebral,care primeŞte semnale de la corp. Trunchiul cerebral îŞi are originea înmĞduva osoasĞ Şi se sfârŞeŞte în mezencefal. Diencefalul, aflat deasupra,este responsabil de excitaţie. El controleazĞ organismul secretând hormoni cuajutorul hipofizei. Sus de tot, sub calota cranianĞ, se aflĞ creierul mare.Acesta supravegheazĞ toate celelalte pĞrţi ale creierului. Funcţiile luisunt percepţia, gândirea Şi toate acţiunile conŞtiente. Stânga: imaginiletomografice aratĞ cum apar în mintea noastrĞ bucuria (sus) Şi tristeţea(jos). FiecĞrui sentiment ti corespunde un anumit model de activitatecerebralĞ. Unele pĞrţi ale creierului sunt implicate totuŞi în ambelesentimente. Trunchiul cerebral centralizeazĞ datele primite de la corp.Mezencefalul este deosebit de activ, dupĞ cum indicĞ porţiunile cenuŞiiînchis Şi negre. Creierul mic, atârnat ca un rucsac de trunchiul cerebral,prelucreazĞ impulsurile primite Şi dĞ instrucţiuni muŞchilor: de exemplu,ordinul de a zâmbi atunci când ne bucurĞm. Diencefalul, aflat deasupra,devine activ, declanŞând excitaţia emoţionalĞ. în creierul mare, activeste mai ales lobul frontal. Acesta e cel care transformĞ emoţiile în planuriŞi acţiuni (dupĞ Damasio, 2000).mezencefalbucurie Şi nu se mai oboseŞte sĞ accelereze pulsul pentru a declanŞa întregprogramul emotiv. TotuŞi, în asemenea momente, omul simte plĞcere printr-unfel de program care conservĞ energia. AceluiaŞi mecanism i se datoreazĞprobabil Şi faptul cĞ o persoanĞ paralizatĞ în urma unui accident îŞipĞstreazĞ intactĞ viaţa emoţionalĞ (Critchley, Mathias Şi Dolan, 2001;Damasio, 2000).Oare zâmbetul te face fericit?înţelepciunea popularĞ e convinsĞ: un zâmbet este suficient pentru aînveseli orice persoanĞ ciufutĞ. Iar Robert Baden-Powell, întemeietorulscoutismului, îi sfĞtuia chiar pe cercetaŞi sĞ zâmbeascĞ atunci când leera teamĞ sau când se întâmpla ceva neplĞcut: lumea, spunea el, pare atuncimai prietenoasĞ. Putem oare, într-adevĞr, sĞ ne dobândim fericirea doar cuajutorul muŞchilor faciali? Paul Ekman a încercat sĞ rĞspundĞ la aceastĞîntrebare Şi a putut demonstra Ştiinţific cĞ zâmbetul te
  17. 17. 30 / CE ESTE FERICIREA?SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 31face fericit. Din moment ce sentimentele se nasc din stĞri ale corpului, esteevident cĞ Şi invers, prin influenţarea corpului, se pot modifica sentimente.Dar, din pĞcate, acest drum cĞtre bucurie nu s-a dovedit a fi chiar atât dedrept cum promit proverbele. Nu orice zâmbet îŞi atinge scopul. MimicapoliticoasĞ la care ne strĞduim sĞ recurgem atunci când îi rugĞm pe ŞefisĞ ne acorde o mĞrire de salariu ne poate ascunde eficient nesiguranţa. Ea nune duce însĞ la euforie, cĞci n-am fĞcut decât sĞ simulĞm în modconŞtient veselia. TrĞim o bucurie autenticĞ doar când cele douĞ miŞcĞrifaciale au loc concomitent: comisurile buzelor se deplaseazĞ Şi în colţurileochilor se formeazĞ mici cute. Cum însĞ majoritatea oamenilor nu-Şi potcontrola aceste miŞcĞri, Ekman Şi-a învĞţat subiecţii sĞ-Şi antrenezemuŞchiul orbicular al ochiului. Nu le-a spus însĞ Şi la ce le-ar folosiacest lucru. Astfel a putut arĞta cĞ semnalele bucuriei circulĞ în douĞsensuri. Cu cât puteau sĞ-Şi antreneze mai bine muŞchii, cu atât subiecţiipovesteau mai frecvent despre starea de veselie ce-i cuprindea Şi pe care nuŞi-o puteau explica. Dar Ekman nu s-a mulţumit cu atât. A înregistrat Şiactivitatea cerebralĞ a elevilor sĞi atunci când îŞi contractau în modconŞtient muŞchii. într-adevĞr, semnalele arĞtau de parcĞ tocmai lespusese subiecţilor o glumĞ bunĞ. Zâmbetul te face fericit - dar numai zâmbetul adevĞrat. Creierul nu se lasĞ pĞcĞlit atât de uŞor.Sentimentele pozitive - un ghidDe ce avem de fapt sentimente? Emoţiile ne controleazĞ organismul, dar acestproces ar avea loc Şi dacĞ ele, asemenea reflexelor, nu s-ar manifesta activ.Când doctorul ne loveŞte cu un ciocĞnel în genunchi, piciorul se ridicĞbrusc, fĞrĞ ca noi sĞ simţim mare lucru. Multe maŞini îŞi controleazĞŞi ele proce-sele interioare, astfel încât nici un robot folosit la sudurĞ nu sarevreodatĞ în sus de bucurie Şi nici nu plânge cu lacrimi amare. ExistĞ Şioameni care nu simt nimic. Unul dintre aceŞtia, un pacient al neurologuluiDamasio, a devenit cunoscut sub numele de Elliot (Damasio, ed. rom. 2005).Elliot era un jurist încununat de succes, un soţ Şi un tatĞ bun, pânĞ când o tumoare de mĞrimea unei mandarine i-a distrus lobul frontal, deasupracavitĞţii nazale. Tumoarea, un meningiom, a fost îndepĞrtatĞ, dar Elliot n-a mai fost acelaŞi om. Dimineaţa trebuia trezit cu de-a sila, aŞa cumprocedezi cu un copil leneŞ. La lucru nu mai putea sĞ-Şi organizeze timpulŞi se pierdea în tot felul de nimicuri. In loc sĞ sorteze rapid un teanc dedocumente, se gândea ore în Şir dupĞ ce principiu s-o facĞ. Elliot nu maiputea lua decizii, pierduse privirea de ansamblu. AŞa a început declinul luiprofesional. Firma 1-a concediat. S-a lĞsat atras de noi Şi noi interese deafaceri Şi aventuri financiare, aliindu-se cu un partener dubios. în felulacesta Şi-a pierdut întreaga avere. CĞsnicia i-a eŞuat, Şi ea, la scurtĞvreme, într-un sfârŞit, Elliot a ajuns ca la nici 40 de ani sĞ trĞiascĞ,sub tutela fraţilor sĞi, dintr-o pensie de invaliditate. Cu toate acestea,dupĞ cum a constatat Damasio, inteligenţa deosebitĞ a lui Elliot sepĞstrase. Reflexele îi funcţionau normal. DacĞ îl speriai, avea reacţiinormale. Doctorii nu au putut gĞsi nici un fel de simptom. Elliot era Şarmant,atent, uneori chiar glumeţ - Şi întotdeauna un pic distant. Nu-Şi pierdeaniciodatĞ cumpĞtul Şi nu-Şi trĞda emoţiile. Chiar Şi tragedia vieţiisale o povestea atât de detaŞat, de parcĞ i s-ar fi întâmplat altcuiva.DupĞ mai multe teste psihologice, Damasio a ajuns la concluzia cĞ pacientulsĞu era un om fĞrĞ sentimente. Uneori, emoţiile încercau sĞ iasĞ lasuprafaţĞ, inconŞtient, dar Elliot pierduse contactul cu ele. Când colegiilui Damasio i-au arĞtat imagini cu oameni ieŞind în fugĞ din clĞdiricuprinse de flĞcĞri sau aflaţi pe punctul de a se îneca în timpul unorinundaţii, Elliot le-a explicat cĞ e conŞtient de faptul cĞ ar trebui sĞfie miŞcat de aceste scene. Dar, din pĞcate, nu simţea nimic. La fel s-aîntâmplat Şi când
  18. 18. 32 / CE ESTE FERICIREA?SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 33i-au fost arĞtate poze cu fraţii sĞi ori când a fost pus sĞ ascultemelodiile sale preferate de dinainte de boalĞ. RĞspunsurile îi erau lipsitede orice emoţie, ca ale unui computer. Computerele sunt foarte bune laîndeplinirea unor sarcini repetitive, dar nu se pot adapta situaţiilor noi.AcelaŞi lucru se întâmpla cu Elliot. Inteligenţa îi oferea toate datelenecesare luĞrii unei decizii, ca în privinţa ordinii documentelor dintr-unteanc. Cu toate acestea, decizia nu putea fi luata pentru cĞ Elliot nu mai eracapabil sĞ cântĞreascĞ informaţia. Logica îţi poate dezvĞlui diferiteleposibilitĞţi pe care le ai Şi te ajutĞ sĞ dai la o parte varianteleimposibile. Dar, în cazul a douĞ variante aparent la fel de bune, raţiunea nupoate decide singurĞ care trebuie aleasĞ. Ei nu-i rĞmâne decât sĞurmĞreascĞ pânĞ la capĞt toate consecinţele posibile ale unei decizii. Demulte ori, asta dureazĞ prea mult (ceea ce 1-a costat pe Elliot slujba) Şinici nu e de vreun folos, pentru cĞ nu toate evenimentele sunt previzibile. Deaceea, raţiunea are nevoie de ajutor.Sentimentele ne fac adaptabiliRaţiunea gĞseŞte acest ajutor apelând la sentimente. Acolo unde minteaînŞiruie lungi argumente pro Şi contra, instinctul deja a decis. Sunt lucruricare ne plac sau nu ne plac, dincolo de orice justificare. Deciziile luateintuitiv nu au la bazĞ concluzii logice, ci douĞ surse, ambele cu rĞdĞciniîn trecut. Pe de o parte, intuiţia noastrĞ este determinatĞ de programareageneticĞ. MâncĞrurile prea amare nu ne plac - aŞa ne protejĞm de otrĞvuri;iar la lucruri care ne pun viaţa în primejdie reacţionĞm cu aversiune. Pe dealtĞ parte, sentimentele se hrĞnesc din experienţĞ. în sistemeleemoţionale ale creierului, ele sunt stocate mult mai profund decât ar fiposibil în conŞtient. AŞa cum o imagine poate transmite mai multe informaţiidecât nenumĞrate cuvinte, la fel emoţiile comunicĞ mai mult decât gândurile. Persoana care vede o brichetĞ aprinsĞ apropiindu-se de mâna sa nutrebuiesa analizeze mai întâi posibilele consecinţe ale unei atingeri. Cine s-a arso datĞ suflĞ Şi-n iaurt. E bine sĞ-ţi asculţi sentimentele. Dar nu esteîntotdeauna de dorit sĞ te supui lor orbeŞte. Un rĞspuns prea emotiv la unreproŞ al Şefului a încheiat multe cariere promiţĞtoare; pe de altĞ parte,nu toţi cei care ne binedispun cu vorbe bune meritĞ încrederea noastrĞ.Emoţiile au apĞrut de-a lungul procesului evoluţiei pentru ca fiinţele sĞpoatĞ rezolva rapid problemele simple ale vieţii. Ele reprezintĞ metodacorectĞ prin care decidem dacĞ e cazul sĞ fugim de un Şarpe sau sĞrĞspundem la o loviturĞ cu altĞ loviturĞ. DupĞ cum am putut vedea,emoţiile oferĞ în astfel de situaţii atât oamenilor, cât Şi animalelor osoluţie salvatoase. Cele mai multe probleme cotidiene sunt însĞ maicomplicate. Un rĞspuns instinctiv nu face decât sĞ agraveze multe dintreproblemele interumane. O ieŞire necontrolatĞ te scapĞ ele un adversar, darpoate sĞ Şi distrugĞ o relaţie. în timp ce animalele trebuie sĞ se supunĞinstinctelor, noi avem libertatea de a acţiona împotriva propriilor emoţii.Astfel, avem la dispoziţie mai multe Şanse de a reacţiona adecvat. Avemlibertatea de a ne urma sau nu instinctele doar pentru cĞ suntem conŞtienţide multe din emoţiile noastre: capacitatea de a simţi prezenţa anumitorefecte ne face adaptabili. Abia când ne dĞm seama cĞ ne enervam putem sĞ nestĞpânim emoţia din voce Şi sĞ vorbim, în mod conŞtient, mai încet -ceea ce de multe ori este mai eficient decât sĞ ne ieŞim din pepeni. Cândsimţim cum încolţeŞte în noi teama, putem lua mĞsuri concrete împotrivaei, fiindcĞ nu vrem ca tremurul genunchilor sĞ ne împiedice sĞ trĞim oexperienţĞ nouĞ. Câinii însĞ nu ar face niciodatĞ bungeejumping - fie Şinumai pentru cĞ nu îŞi conŞtientizeazĞ frica; neavând de ales, se lasĞpradĞ spaimei lor instinctive.Viata fĞrĞ necazuri nu înseamnĞ fericireMr. Spock, vulcanianul fĞrĞ emoţii din serialul science-fiction Star Trek, ar
  19. 19. fi în viaţa realĞ un caz social. Chiar dacĞ luĞm
  20. 20. 34 / CE ESTE FERICIREA?SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 35decizii ce se împotrivesc emoţiilor, capacitatea de a le simţi este absolutnecesarĞ pentru a putea acţiona. Tot sentimentele determinĞ succesul rarelorsituaţii când raţiunea ar fi suficientĞ pentru rezolvarea unei probleme.Acest fapt uimitor a fost demonstrat de pacientul Elliot atunci cândcercetĞtorii l-au supus testului cu jocul de noroc. Elliot trebuia sĞ aleagĞîntre a trage cĞrţi din teancul care îi aducea constant un câŞtig de 50 dedolari Şi rareori o pierdere de 100 de dolari sau din teancul care fĞceaposibil un câŞtig de 100 de dolari, cu riscul însĞ de a pierde pânĞ la1000 de dolari. DupĞ câteva runde de joc, subiecţii sĞnĞtoŞi trĞgeaucĞrţi doar din primul teanc; însĞ omul fĞrĞ sentimente a continuatimperturbabil sĞ îŞi încerce norocul cu teancul periculos. DupĞ ce a rĞmasfĞrĞ bani, Elliot a vrut sĞ se împrumute de la conducĞtorul testului. înmod uimitor, Elliot, o persoanĞ foarte inteligentĞ, a înţeles dupĞ câtevarunde principiul Şi regulile jocului, dar nu Şi-a putut folosi cunoŞtinţele.Iar în cazul acestui joc situaţia era clarĞ, spre deosebire de sortareateancului de documente, unde existau mai multe posibilitĞţi la fel de valide.OdatĞ înţeles jocul, nivelul câŞtigului se putea prezice foarte simpluprintr-o simplĞ socotealĞ statisticĞ. Chiar Şi un computer programat sĞatingĞ câŞtigul maxim s-ar fi decis, dupĞ câteva trageri de probĞ, pentruteancul de 50 de dolari. Doar Elliot s-a ruinat, iar rezultatele au arĞtat clarde ce i se întâmplase acelaŞi lucru Şi în realitate. Elliot dorea sĞ câŞtige, dupĞ cum afirma chiar el, Şi tocmai aceastĞ dorinţĞ i-a fostfatalĞ. Şi-a folosit toate Şansele existente. Dar creierul nu evalueazĞ luând o decizie raţionalĞ, ci una emoţionalĞ; pentru asta sunt necesarepĞrţi ale lobului frontal care la Elliot fusese distrus de tumoare.PosibilitĞţile se evalueazĞ în lobul frontal Şi creierul încearcĞ,înainte de a lua o decizie, sĞ prezicĞ modul în care ne-am simţi într-osituaţie sau alta. La Elliot acest proces nu mai funcţiona. El nu putea nicimĞcar sĞ aibĞ aversiune faţĞ de cĞrţile riscante, dupĞ ce pierduse osumĞ mare trĞgând din teancul periculos. Ştia foarte bine cĞ teancul puteaduce la pierderi foarte mari, dar nu era în staresĞ punĞ în aplicare aceste cunoŞtinţe pentru cĞ teama sau nervozitatea îierau absolut strĞine. EŞecul lui aratĞ cât de puţin capabilĞ esteraţiunea sĞ ne conducĞ de una singurĞ comportamentul în direcţia ceabunĞ.Predilecţia pentru tragicFericirea Şi nefericirea sunt deci maeŞtrii prin care ne educĞ natura.Indicaţiile lor le simţim cel mai direct în situaţiile elementare alevieţii. Lucrurile care ne menţin în viaţĞ ne fac plĞcere: mâncarea,bĞutura, sexul, prietenia. Iar plĞcerea este cu atât mai mare cu cât, maiînainte, acestea ne-au lipsit. Prima înghiţiturĞ de apĞ când ne este seteare cel mai bun gust. Prin intermediul plĞcerii, natura ne îmbie sĞ facemceea ce ne prieŞte cel mai mult. Din motive biologice, acest control prinplĞcere Şi neplĞcere trebuie sĞ tindĞ sĞ menţinĞ organismul în stareoptimĞ de funcţionare. IatĞ de ce durerea depĞŞeŞte în intensitate toatecelelalte afecte. Semnalarea unei probleme nu trebuie ignoratĞ; durerea ne vachinui pânĞ când vom face tot ce ne stĞ în puteri pentru corpul nostru -ba, de multe ori, din pĞcate, Şi dupĞ aceea. In general resimţim emoţiilenegative mai intens decât pe cele pozitive, iar starea de neplĞcere sedeclanŞeazĞ oricum mai uŞor decât cea de plĞcere. O melodramĞ neimpresioneazĞ cu uŞurinţĞ; în schimb, un film amuzant ne face mai greu sĞrâdem. AceastĞ trĞsĞturĞ neplĞcutĞ a fiinţei noastre o datorĞmbiologiei. Atunci când, într-un experiment, subiecţii vĞd imagini vesele Şitriste, ei reacţioneazĞ mai puternic la cele din urmĞ, aŞa cum se constatĞdin interpretarea electroencefalogramei. Omul are o predilecţie pentru tragic.AceastĞ situaţie s-a dovedit folositoare de-a lungul evoluţiei. Frica,tristeţea Şi furia i-au determinat pe strĞmoŞii noŞtri sĞ dea uitĞriiorice pradĞ, oricât de bogatĞ, Şi sĞ se ascundĞ la auzul celui mai mic
  21. 21. foŞnet din tufiŞ. Şi astĞzi teama de risc este mai mare decât dorinţa de afi fericiţi. VeŞtile proaste vor avea
  22. 22. 36 / CE ESTE FERICIREA?SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 37întotdeauna în ziare titluri mai mari decât cele bune. Iar pierderile ne dormai mult decât ne bucurĞ câŞtigurile de aceeaŞi valoare. DacĞ acestmecanism nu mai funcţioneazĞ normal, suntem ameninţaţi de o soartĞasemĞnĞtoare cu a lui Elliot. Cu alte cuvinte, evitarea nefericirii are oprioritate mai mare pentru noi decât gĞsirea plĞcerii, iar supĞrarea Şitristeţea le resimţim mai puternic decât bucuria. AceastĞ moŞtenire aprocesului de evoluţie, atât de utilĞ în situaţii critice, explicĞnumeroase tragedii mai mari sau mai mici. Nu trebuie sĞ ne gândim la drame cumeste cea a lui Othello, a cĞrui gelozie nebunĞ a fost atât de mare, încât adepĞŞit dragostea Şi 1-a împins sĞ o ucidĞ pe Desdemona. O simplĞneplĞcere de vacanţĞ este suficientĞ: soarele strĞluceŞte, o brizĞuŞoarĞ rĞcoreŞte pielea, marea este minunatĞ, iar mâncarea bunĞ; vĞînţelegeţi de minune cu persoana care vĞ însoţeŞte; dar, în mijloculacestei idile, îŞi face apariţia o macara, care lucreazĞ de dimineaţa pânĞ seara chiar în faţa ferestrei dumneavoastrĞ. E un aspect minor încomparaţie cu toate bucuriile concediului, Şi totuŞi sunteţi incapabil(Ğ)sĞ-1 treceţi cu vederea, iar enervarea riscĞ sĞ vĞ strice tot concediul.IatĞ cum programarea noastrĞ evoluţionistĞ explicĞ, printre altele, de ce,an de an, mii de turiŞti intenteazĞ procese firmelor turistice pentru o nimicatoatĞ.De ce fericirea nu este gratuitĞNefericirea vine deci singurĞ, în schimb fericirea trebuie dobânditĞ. Frica,furia Şi tristeţea sunt rĞspunsuri la pericolele lumii exterioare, dar naturaa conceput plĞcerea pentru a ne atrage în situaţii bune. Nu numai oameniisunt programaţi aŞa. Şoarecii de laborator, de exemplu, se duc mereu înacele locuri ale cuŞtii în care s-au împerecheat, de parcĞ ar vrea sĞ facĞtotul pentru a mai putea trĞi o datĞ acea experienţĞ. Ceea ce-i deosebeŞtepe oameni de Şoareci este imaginaţia. Spre deosebire de animale, noi nutrebuie neapĞrat sĞ fi trecut printr-o situaţie anume ca sĞ tragemconcluziile corecte pentruviitor; e suficient sĞ ne imaginĞm o întâmplare. In lumea afacerilor,anumitor întreprinzĞtori le este atât de fricĞ de supĞrarea de dupĞ opierdere, încât evitĞ sĞ facĞ speculaţii prea riscante. Iar în dragoste,fantezia unei nopţi cu persoana iubitĞ, dar care ne rĞmâne inaccesibilĞ, neaccelereazĞ pulsul. TrĞirea fericirii Şi aŞteptarea ei au astfel rolul de ane controla comportamentul. Cu aceastĞ concluzie, cercetĞrile moderne asupracreierului confirmĞ o idee de bazĞ a filozofiei antice, între timp uitatĞ:în vreme ce astĞzi mulţi oameni percep fericirea ca pe ceva ce ţine dedestin Şi care poate exista sau nu, gânditorii din Antichitate spuneau cĞfericirea este determinatĞ de acţiuni corecte. ➞Fericirea este urmarea uneiactivitĞţi" spunea Aristotel. Fericirea nu este un dar de la zei, ci aparţinecelui care îŞi foloseŞte posibilitĞţile în mod optim. ➞[...] aŞa cum unbun strateg se serveŞte de armata pe care o are la dispoziţie în modul celmai util pentru luptĞ, la fel cum un bun cizmar face din pielea disponibilĞcea mai frumoasĞ încĞlţĞminte" (Aristotel, ed. rom. 1988), un om înţeleptface întotdeauna din înclinaţiile sale Şi din ocaziile ce i se oferĞ tot ceeste mai bun. DupĞ Aristotel, viaţa activĞ este secretul fericirii Şi alîmplinirii. Din aceste idei, filozofii antici au tras douĞ concluzii. Prima:dacĞ fericirea rezidĞ în împlinirea tuturor posibilitĞţilor umane, atuncitrebuie sĞ existe niŞte reguli general valabile pentru a o atinge. A doua:fericirea poate fi învĞţatĞ urmând aceste reguli. Nu suntem victimelestĞrilor noastre psihice Şi nici ale mediului. Pentru cĞ astĞzi nu maiînţelegem prin fericire decât o stare plĞcutĞ, nu ne este foarte uŞor sĞînţelegem concepţia anticĞ. Mai degrabĞ ne uitĞm, plini de invidie, la ceiaparent fericiţi, care au parte, pe nedrept, de mai multe momente euforice decât noi. IgnorĞm cu aceastĞ ocazie faptul cĞ - în ciuda diferenţelor dintreoameni - elementele care ne apropie, atât biologic, cât Şi spiritual, deceilalţi sunt mai numeroase decât cele ce ne despart. Tindem sĞ concepem
  23. 23. fericirea ca pe o plĞcere, fĞrĞ un drum de parcurs Şi fĞrĞ costuri, decinu ca pe un proces. Iar aceastĞ viziune nu este realistĞ.
  24. 24. 38 / CE ESTE FERICIREA?SISTEMUL FERICIRII / 39DupĞ tot ce Ştim astĞzi despre modul în care funcţioneazĞ sufletul nostru,putem afirma cĞ emoţiile pozitive nu sunt gratuite. Gânditorii antici vorbeaudespre moralitate Şi despre realizarea optimĞ a posibilitĞţilor, ŞtiinţamodernĞ ar vorbi despre starea optimĞ a organismului. Ideea filozofilor anticirĞmâne însĞ valabilĞ Şi în lumina neurologiei actuale: sentimenteleplĞcute nu depind de soartĞ - le putem atinge Şi chiar trebuie sĞ o facem.3Sistemul fericiriiNu sperĞm noi adesea cĞ fericirea va veni de la sine de îndatĞ ce vadispĞrea neplĞcerea de care tocmai suferim? De s-ar termina odatĞ proiectulacela care ne sileŞte sĞ petrecem searĞ de searĞ la birou! De-ar veni odatĞalesul sau aleasa inimii noastre sĞ ne elibereze de singurĞtate! Tot restul seva rezolva de la sine. în spatele acestor situaţii se aflĞ concepţia cĞ oviaţĞ fĞrĞ suferinţĞ duce automat la fericire. Fericit este cel care nueste nefericit. Pare logic ca fericirea Şi nefericirea sa se excludĞ reciproc,sĞ se comporte ca doi copii într-un scrânciob. întotdeauna va fi sus doarunul dintre ei. Dar greŞim. DupĞ cum Ştim astĞzi, sentimentele pozitive Şicele negative din creier sunt generate de sisteme diferite. Pentru a te simţibine nu este suficient sĞ fii la adĞpost de suferinţĞ. E o descoperireimportantĞ, pentru cĞ de aici izvorĞsc o serie de recomandĞri pentruviaţĞ. SĞ facem însĞ mai întâi un mic experiment.Fericirea nu este opusul nefericiriiînchipuie-ţi cĞ eŞti alpinist Şi cĞ tocmai te-ai rĞtĞcit în Alpi. DupĞcâteva ore de cĞutare, gĞseŞti drumul de întoarcere, darîntre timp s-a fĞcut târziu. Ştii cĞ nu vei ajunge în vale înainte deînserare. A început sĞ batĞ vântul Şi au apĞrut Şi nori, în curând cadprimii stropi de ploaie. Nu se zĞreŞte nicĞieri vreun adĞpost. Vântul îţitrimite ploaia drept în faţĞ, pantalonii uzi ţi s-au lipit de picioare. Ţi-e frig, te simţi mizerabil Şi eŞti enervat de propria neatenţie care te-afĞcut sĞ pierzi atâta vreme. Acum nu-ţi rĞmâne decât sĞ mergi maideparte, în ciuda frigului, a ploii Şi a întunericului. Brusc, vezi o stâncĞ proeminentĞ. Te târĞŞti dedesubt. Aici nu bate vântul Şi pĞmântule uscat. îţi scoţi termosul, bei o înghiţiturĞ de ceai fierbinte Şisimţi cum începi sĞ te încĞlzeŞti. Te relaxezi Şi te simţi uŞurat, bachiar ţi-e bine. Dar imediat îţi aduci aminte cĞ te aŞteaptĞ un drum lung.Şi hainele ude încĞ-ţi mai sunt lipite de corp. Dar nu ai simţit adineauriun fel de fericire? Sau poate chiar fericire Şi nefericire în acelaŞi timp?într-adevĞr, într-un astfel de moment îţi vuieŞte în cap un caleidoscopde senzaţii: unele plĞcute, altele neplĞcute, toate la un loc. SenzaţiileneplĞcute nu le exclud pe cele plĞcute. Asemenea ambivalenţe apar deseori,doar cĞ nu le conŞtientizĞm de fiecare datĞ. DacĞ dupĞ o prestaţieprofesionalĞ excelentĞ te aŞtepţi la mĞrirea salariului cu 300 de euro ŞiprimeŞti doar 150, te enervezi, pentru cĞ nu te consideri apreciat la justavaloare. în acelaŞi timp, te bucuri totuŞi de venitul suplimentar. Astfel,senzaţia pozitivĞ de bucurie se contopeŞte cu cea negativĞ de enervare.ExistĞ o plĞcere a fricii - senzaţia aceea plĞcutĞ de teamĞ atunci cândvedem un film de groazĞ -, iar ura Şi dragostea sunt adesea greu de separat.Ce tânĞr tatĞ, ce tânĞrĞ mamĞ nu Şi-a trimis mĞcar o datĞ la draculcopiii adoraţi? Paradoxul nu este decât aparent. Pare evident cĞ un om nupoate fi fericit atunci când se considerĞ nefericit. Dar ce numim noi fericireŞi nefericire? Aceste senzaţii pot fi definite aproape în orice situaţiemult mai clar. Atunci când ne dĞm seama cĞ starea noastrĞ pozitivĞ este defapt bucurie, iar cea negativĞ, furie, antagonismul dispare. Cele douĞ stĞripot coexista foarte bine. Pentru a înţelege mai bine aceste ambivalenţe, neputem gândi la percepţii. Atunci când gustĞm sau mirosim, suntem obiŞnuiţi
  25. 25. 40 / CE ESTE FERICIREA?SISTEMUL FERICIRII / 41ca multe dintre senzaţiile noastre sĞ se excludĞ doar aparent. Adesea,opoziţia aceasta este exact ceea ce ne atrage la mâncare: ciocolata dulce-amĞruie sau mâncarea chinezeascĞ dulce-acriŞoarĞ sunt doar douĞ exemple.➞Varietatea gusturilor este infinitĞ", spunea Brillat Savarin, regelebucĞtĞriei franceze. Cât de sĞracĞ ar fi bucĞtĞria dacĞ s-ar baza doarpe cele cinci gusturi primare: dulce, acru, amar, iute Şi «cĞrnos»*? Cândeste vorba de senzaţii complexe, a recunoaŞte fericirea în nefericire Şiinvers devine o artĞ. Conexiuni pentru plĞcere Şi durere PlĞcerea Şidurerea nu se exclud reciproc. Nu existĞ un generator de senzaţii neplĞcuteîn organism care sĞ fie din când în când activ, devenind complet inactivîn momentele de fericire supremĞ. Mai degrabĞ existĞ sisteme diferite pentrufiecare tip de senzaţii. Iar acestea pot lucra atât împreunĞ, cât Şi înparalel sau unul împotriva celuilalt. Exprimarea senzaţiilor plĞcute ŞineplĞcute foloseŞte mesaje neurochimice diferite. în cazul dorinţei, alsenzaţiei de satisfacţie Şi al atracţiei sexuale, neurotransmiţĞtoriiprincipali sunt dopamina, oxitocina Şi beta-endorfina. Frica, tensiunea Şitristeţea sunt controlate printre altele de acetilcolinĞ Şi de hormoniistresului, cum ar fi cortizonii. Se poate vedea cĞ în creierul nostruplĞcerea ia naŞtere în alt mod decât neplĞcerea. Imaginile reprezentândcreiere ale unor oameni fericiţi sau nefericiţi, înregistrate de neurologulDamasio, aratĞ de asemenea cĞ existĞ conexiuni speciale pentru senzaţiileplĞcute Şi pentru cele neplĞcute. Este adevĞrat cĞ anumiţi centri dincreier sunt întotdeauna activi, chiar dacĞ au intensitĞţi diferite. Dar astanu trebuie sĞ ne mire, pentru cĞ, indiferent dacĞ simţim bucurie, tristeţe,fricĞ sau furie, creierul trebuie sĞ controleze aceste stĞri.* V. pagina 108 pentru mai multe lĞmuriri. (N.t.)Aceste regiuni ale creierului acţioneazĞ diferit pentru senzaţii diferite.DacĞ fericirea Şi nefericirea ar fi opuse, atunci zonele cerebrale puternicsolicitate în momentele de bucurie ar trebui sĞ fie mai puţin solicitate înmomentele de tristeţe Şi invers. Dar nu aŞa stau lucrurile. Imaginilecreierelor unor pacienţi fericiţi Şi nefericiţi nu prezintĞ maridiferenţe. în figura de la pagina 28, porţiunile albe corespund uneiactivitĞţi intense, iar cele întunecate unei activitĞţi reduse. Creierulmic, de exemplu, lucreazĞ în momentele de bucurie doar cu emisfera stângĞ,iar în cele de tristeţe, fricĞ Şi enervare cu ambele emisfere. StructuraarcuitĞ a aŞa-numitului gyrus ciuguli din partea inferioarĞ a creieruluieste, în clipele de bucurie, activĞ în partea dreaptĞ anterioarĞ, ŞiinactivĞ în stânga posterior, iar în clipele de tristeţe este activĞ înambele pĞrţi anterioare Şi inactivĞ în ambele pĞrţi posterioare. Atuncicând simţim o emoţie, intervin deci întotdeauna pĞrţi diferite alecreierului - Şi asta se poate vedea pe imagini luate din interiorul craniului.Nu existĞ un centru al plĞcerii Şi unul al tristeţii. Creierul nufuncţioneazĞ atât de simplu. Apariţia emoţiilor în creier se poate comparacu aŞezarea jucĞtorilor pe teren la jocul de fotbal. Fiecare jucĞtor estenecesar Şi nici unul nu poate decide singur soarta meciului, tot aŞa cum unsingur centru cerebral nu poate declanŞa o emoţie. Regiunile creierului suntconectate între ele, iar echipa se comportĞ în funcţie de situaţia de joc.în cazul unui corner se comportĞ altfel decât atunci când se aflĞ îndefensivĞ. în ofensivĞ, importanţa atacantului este mai mare decât aapĞrĞrii Şi totuŞi el depinde de cooperarea celor din spatele sĞu. PânĞla urmĞ nu conteazĞ atât jucĞtorii izolaţi cât întreaga echipĞ. Dreaptanefericire, stânga fericire De multe ori, cele douĞ jumĞtĞţi ale cortexuluipar a-Şi împĞrţi sarcinile - dar nu aŞa cum pretind mediile de popularizarea Ştiinţei. Nu existĞ o jumĞtate dominatĞ de emoţii Şi o alta dominatĞde raţiune, care analizeazĞ informaţia. Mai degrabĞ
  26. 26. 42 / CE ESTE FERICIREA?SISTEMUL FERICIRII / 43cele douĞ jumĞtĞţi contribuie amândouĞ la prelucrarea emoţiilor: încazul stĞrilor negative însĞ, este mai activĞ partea dreaptĞ, iar înmomentele de bucurie, mai activĞ e partea stângĞ a lobului frontal. AceastĞdiferenţĞ poate fi observatĞ clar atunci când se comparĞ imagini alecreierului în momente de bucurie Şi în momente de tristeţe. Se pare cĞ avemo emisferĞ cerebralĞ pentru fericire Şi una pentru nefericire. Când esteafectatĞ una dintre ele, viaţa emoţionalĞ nu mai funcţioneazĞ cum trebuie.Pacienţii care au suferit un atac de apoplexie se comportĞ ciudat: cei culeziuni în partea stângĞ a lobului frontal se prĞbuŞesc în depresie - înmod evident, le-au fost lezate sistemele responsabile de senzaţiile plĞcute.Un cheag de sânge în partea dreaptĞ a lobului frontal poate duce la situaţiaopusĞ - pacienţii sunt tot timpul veseli. Nu ar fi prea grav dacĞ ei nu arpierde, în acelaŞi timp, Şi contactul cu lumea realĞ. Pacienţii aceŞtiafac abstracţie de orice intrĞ în contradicţie cu al nouĞlea cer. îŞineagĞ pânĞ Şi boala. Neurologul american de origine indianĞ Ramachandran adescris o asemenea pacientĞ (Ramachandran, 2001): dupĞ un atac cerebral înemisfera dreaptĞ, doamna Dodds a rĞmas paralizatĞ pe partea stângĞ acorpului (conexiunile între creier Şi cele douĞ jumĞtĞţi ale corpului sefac în cruce). Nu numai cĞ nu voia sa Ştie nimic de boala ei - nu Ştia,într-adevĞr, nimic. Atunci când Ramachandran a întrebat-o dacĞ poateaplauda, a rĞspuns: ➞Desigur!" Apoi a lovit cu mâna sĞnĞtoasĞ aerul Şi asusţinut foarte serioasĞ cĞ aplaudĞ. Din creierul pacientei lipsea probabilcontraponderea menitĞ sĞ atenueze viziunea exclusiv pozitivĞ a emisferei stângi a creierului Şi s-o readucĞ la realitate. O descoperire fĞcutĞ înlaboratorul Damasio a pus în evidenţĞ precizia cu care anumite pĞrţi alecreierului reacţioneazĞ la stĞrile plĞcute, respectiv la cele neplĞcute. Aufost identificaţi neuroni specifici care nu reacţioneazĞ decât atunci cândomul se confruntĞ cu situaţii aducĞtoare de nenorociri. Aceste celulecerebrale specializate rĞspund mult mai rapid decât conŞtientul.în mai puţin de câteva sutimi de secundĞ, ele decid dacĞ o situaţie estede bun sau de rĞu augur (Damasio, 2001). Când oamenii care se tem sĞvorbeascĞ în public aŞteaptĞ terifiati sĞ urce pe scenĞ, emisfera dreaptĞa lobului frontal este datĞ peste cap. Chiar Şi niŞte bebeluŞi cĞrora li s-a dat sĞ bea zeama de lĞmâie au reacţionat la gustul acid printr-oactivitate intensĞ în emisfera dreaptĞ. Din contrĞ, dacĞ primeau bĞuturidulci, mai activĞ devenea emisfera stângĞ. Probabil cĞ ne este înnĞscutacest mod de distribuţie prin care emisfera stângĞ contribuie mai ales ladeclanŞarea stĞrilor pozitive, iar emisfera dreaptĞ la declanŞarea celornegative. Faptul cĞ stĞrile pozitive Şi cele negative sunt atât de clarrepartizate celor douĞ emisfere are de-a face cu prelucrarea informaţiilor înlobul frontal. AceastĞ parte a creierului îndeplineŞte funcţia unei centralede comandĞ a comportamentului, iar un rol important revine aici, dupĞ cum amvĞzut, emoţiilor. Senzaţiile pozitive ne spun ce trebuie sĞ facem, iar celenegative ce trebuie sĞ evitĞm. Ca fir cĞlĞuzitor în luarea deciziilorcreierul foloseŞte, pe de-o parte, tendinţele înnĞscute (de exemplu,aversiunea faţĞ de mâncĞruri prea acre), iar pe de altĞ parte experienţaacumulatĞ. De aceea, ambele emisfere ale lobului frontal - unde se aflĞmemoria de scurtĞ duratĞ - sunt preocupate permanent sĞ sorteze toatelucrurile care ni se întâmplĞ dupĞ criteriul utilitĞţii lor pentruorganism. Se formeazĞ astfel o bazĞ de date a preferinţelor Şi aversiunilornoastre. Sarcina de a ordona Şi de a readuce la suprafaţĞ aceste informaţiieste foarte grea Şi de aceea lobul frontal îŞi uŞureazĞ munca,împĞrţind-o în douĞ: partea dreaptĞ este responsabilĞ de experienţeleneplĞcute, iar cea stângĞ de cele plĞcute. Concediul mult aŞteptat este,aŞadar, o experienţĞ stocatĞ în celulele cenuŞii ale emisferei stângi,iar amenda primitĞ - în neuronii celei drepte. Zâmbetul adevĞrat - PaulEkman a demonstrat-o - apare concomitent cu o activitate intensĞ la nivelulemisferei stângi a lobului frontal (Ekman, 1990).
  27. 27. 44 / CE ESTE FERICIREA?SISTEMUL FERICIRII / 45Don Camillo Şi Peppone Fericirea Şi nefericirea îŞi au propriile lorconexiuni cerebrale Şi propria lor chimie. Dar asta nu înseamnĞ cĞ emoţiileplĞcute Şi cele neplĞcute ar fi complet independente unele de celelalte.Putem sĞ fim în al nouĞlea cer Şi totuŞi profund triŞti, dar în modnormal suntem sau bucuroŞi, sau triŞti. Sistemele cerebrale responsabile desenzaţiile pozitive sau negative se întrepĞtrund atât de tare, încât osenzaţie plĞcutĞ poate sĞ alunge una rea Şi invers. Enervarea provocatĞîn fiecare searĞ de stângĞciile copiilor poate umbri succesul din timpulzilei. La fel, un pic de bucurie alungĞ o mare tristeţe - aŞa cum se poateciti pe chipurile locuitorilor unor mari oraŞe germane când, dupĞ o lungĞperioadĞ de ploi, se aratĞ în sfârŞit soarele. în creier au loc permanentlupte între senzaţiile opuse. Acest principiu poate fi constatat Şi la unsimplu neuron. ExistĞ în creierul nostru 100 de miliarde de asemenea puncteminuscule de conexiune - mai multe, aŞadar, decât toate stelele din CaleaLactee. Fiecare neuron se aflĞ în legĞturĞ cu alte celule cerebrale: uneletransmit semnale care determinĞ neuronii sĞ devinĞ activi; de la altele vinimpulsuri de încetinire: consecinţa este o luptĞ între stimuli. Creierul, caun mic computer, trage concluzia în urma acestor semnale opuse Şi o transmitela rândul sĞu celorlalte celule. AceastĞ situaţie â la Don Camillo ŞiPeppone nu o gĞsim însĞ doar la nivelul microscopic al celulelor. Majoritateaproceselor din creier sunt controlate de forţe contrare Şi tot aŞafuncţioneazĞ conexiunile emoţionale: sentimentele pozitive pot eliminasentimentele negative Şi invers. Croasant antistres Principiul acţiune-contraacţiune ne oferĞ posibilitatea de a ne influenţa starea psihicĞ îndouĞ feluri. Prin mijloace diferite se poate atinge acelaŞi scop: Montaigne,filozoful francez,si-a început pe bunĞ dreptate eseurile despre înţelepciunea vieţii exact cuacest moto. Succesul va fi obţinut, desigur, de cĞtre cel care Ştie sĞcombine mai multe mijloace. CunoŞtinţele despre autoreglarea organismului nevor ajuta, t Cel care pierde timp în fiecare dimineaţĞ în ambuteiajul formatîn drum spre serviciu are dreptate sĞ fie supĞrat. Aici se acumuleazĞ oserie de stimuli care ne îndeamnĞ fie la luptĞ, fie la fugĞ: spaţiul micdin maŞinĞ, zgomotul motoarelor, frica de a pierde o întâlnire Şi, cel mairĞu, faptul de a fi blocat între maŞini, neputincios. în organismul nostruse declanŞeazĞ automat o reacţie de stres. Consecinţele sunt furia,nerĞbdarea, enervarea generalĞ Şi, atunci când am ajuns în sfârŞit ladestinaţie, epuizarea. Cea mai potrivitĞ metodĞ de a scĞpa de aceastĞ starear fi sĞ evitĞm ambuteiajele matinale. De multe ori acest lucru nu e posibil.CunoŞtinţele despre modul în care ne putem controla emoţiile ne dau însĞposibilitatea de a ne îmbunĞtĞţi dispoziţia cu niŞte mijloace foartesimple, în ciuda stresului. Putem încerca sĞ ne reprimĞm sentimentelenegative direct - ascultând casete audio sau un curs de limbĞ, ceea ceatenueazĞ senzaţia de pierdere de vreme. Putem încerca de asemenea sĞstimulĞm declanŞarea unor senzaţii plĞcute. De exemplu, ne putem obiŞnuica, odatĞ ajunŞi la destinaţie, sĞ nu ne repezim imediat sĞ lucrĞm, ci maiîntâi sĞ bem un cappuccino Şi sĞ mâncĞm un croasant pufos. Bucuria unuial doilea mic dejun ne va îmbunĞtĞţi dispoziţia încĞ din maŞinĞ. înaŞteptarea unui eveniment plĞcut, creierul elibereazĞ neurotransmiţĞtoricare ne fac sĞ resimţim plĞcere. Şi cum în mecanismul autoreglĞriiplĞcerea Şi stresul sunt interdependente, bucuria va acţiona împotrivasupĞrĞrii. Vom afla Şi despre alte modalitĞţi de a folosi funcţiileneurofiziologice ale sufletului pentru a ne îmbunĞtĞţi starea psihicĞ.Multe dintre ele derivĞ - dupĞ cum aratĞ exemplul simplu al Şoferului - dindouĞ idei: avem libertatea, adesea ignoratĞ, de a ameliora modul în carepercepem o situaţie, chiar Şi atunci când nu putem influenţa noi înŞineacea situaţie. Apoi, putem învĞţa sĞ evitĞm sentimentele negativefolosindu-le pe cele pozitive.

×