SlideShare a Scribd company logo
1 of 206
Ştefan Klein s-a nĞscut în 1965 la Munchen. A studiat fizica Şi filozofia la
Munchen, Grenoble Şi Freiburg, unde Şi-a susţinut Şi teza de doctorat in
biofizica. A colaborat, ca jurnalist specializat în ŞtiinţĞ, la diverse
ziare Åž - r VIStegermane ?' j*fost redactor la revistele Der Spiegel (1996-
1999) în i QQR 3°°0)'h prezent este Wber-profesionist Şi locuieŞte la
Berlin S a Stiintific în ? nmCernKar Pre^Ul Ge°rg VOn Holtzbrinck pentru
jurnalism dl➢l ° ' F°rmfafericirii- Ultima carte a avut teme similare: de
public atât un succes dC 3lte ÞchW fericit)T urT 3 f ^ Zufall (Totul este
hazard) W«* gliick-hch{Pur f *"*- Pe Şi simplu Şi Alles
âž âž <âž ,

ÅžTEFAN KLEIN

Formula fericirii
[ Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi
Traducere din germanÄž de Lucia Nicolau

âž

'

HUMANITAS
BUCUREÅžTI
Coperta GABI DUMITRU

Introducere
/

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României KLEIN, ŞTEFAN Formula
fericirii / Åžtefan Klein; trad.: Lucia Nicolau. - BucureÅžti: Humanitas, 2006
ISBN 973-50-1186-7 I. Nicolau, Lucia (trad.) 17.023.34

Ştefan Klein Die Gliicksformel odev Wie die guten Cefiihle entstehen © 2002 by
Ştefan Klein © 2002 der deutschsprachigen Ausgabe by Rowohlt Verlag GmbH Alle
deutschen Rechten vorbehalten. © HUMANITAS, 2003, pentru prezenta ediÅ£ie romÃ
¢neascÄž PublicatÄž prima oarÄž în 2005. EDITURA HUMANJTAS PiaÅ£a Presei Libere
I, 013701 BucureŞti, România tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24
www.humanitas.ro, editors@humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POÅžTÄž: tel. 021/311
23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, BucureÅžti cpp@humanitas.ro,
www.librariilehumanitas.ro ISBN 973-50-1186-7

Fiecare îŞi gĞseŞte fericirea în altĞ parte. Pentru unii, fericirea
înseamnĞ sĞ alergi desculţ pe o pajiŞte în rouĞ dimineţii, pentru
alţii, sĞ-ţi ţii bebeluŞul în braţe. Te poate face fericit sexul, un
costum de marcĞ, un cârnat prĞjit sau Concertul nr. 13 pentru pian Şi
orchestrĞ al lui Mozart. Dar Şi absenţa tuturor acestor lucruri te poate face
fericit: un cĞlugĞr zen îŞi gĞseŞte liniŞtea sufleteascĞ adâncindu-se
în meditaţie. Ce fel de emoţie este fericirea? ➞De parcĞ ai fi înghiţit
deodatÄž o felie incandescentÄž desprinsÄž din soarele amiezii", descria poeta
Katherine Mansfield o clipĞ de extaz. Cu toţii vânĞm aceastĞ emoţie: ea
apare însĞ atunci când ne aŞteptĞm mai puţin Şi dispare înainte de a
putea fi cu adevÄžrat trÄžitÄž. NiciodatÄž nu avem destul timp sÄž cercetÄžm
fericirea îndeaproape Şi sĞ aflĞm dupĞ ce reguli ne manipuleazĞ ea. In
primĞvara anului 2000, l-am vizitat în California pe neurofiziologul Vilayanur
Ramachandran. Acest om de ŞtiinţĞ de origine indianĞ, genial Şi excentric
totodatĞ, atrĞsese atenţia prin teoria sa despre existenţa unui ➞modul
divin" în creierul uman. A reuŞit sĞ vindece pacienţi care suferiserĞ o
amputare de durerea ➞membrului fantomĞ" punându-i sĞ priveascĞ într-o
serie de oglinzi amplasate într-un anumit fel (Ramachandran, 2001). Revista
americanĞ Newsweek îl plaseazĞ printre cei 100 de oameni influenţi ai noului
mileniu. Am stat de vorbĞ cu el despre ignoranţa oamenilor în ceea ce
priveŞte propriul corp. în timp ce vorbeam, cercetĞtorul se plimba de colo-
colo în biroul sĞu, printre mulaje ale creierului, telescoape (în timpul
liber
6/ INTRODUCERE

INTRODUCERE / 7

este astronom) Şi statuete ale unor zeitĞţi indiene, cĞci Ramachandran nu
poate sta locului o clipĞ. Brusc, Şi-a dat drumul într-o englezĞ coloratĞ
de accentul indian: Andwe don 't even know what happiness is. (Åži nici mÄžcar
nu Åžtim ce anume este fericirea.) AceastÄž remarcÄž a fost punctul de pornire
al cĞrţii de faţĞ. Am vrut un rĞspuns. Dorinţa de a trĞi cât mai multe
emoţii pozitive a jucat desigur un rol însemnat în decizia mea, la fel Şi
speranţa cĞ poţi gĞsi fericirea dacĞ Ştii unde s-o cauţi. CelĞlalt
impuls a fost curiozitatea, o deformaţie profesionalĞ a oamenilor de
ŞtiinţĞ Şi a jurnaliŞtilor - iar eu aparţin ambelor categorii. Pe mĞsurĞ
ce mĞ adânceam în materie, citind Şi discutând cu foarte mulţi
specialiŞti, dar Şi cu oameni obiŞnuiţi, am fĞcut o descoperire uimitoare:
Ramachandran nu avea dreptate. AstÄžzi Åžtim foarte multe despre natura
fericirii. Doar cĞ majoritatea acestor cunoŞtinţe nu ne sunt accesibile. Se
aflĞ împrĞŞtiate în nenumĞrate articole de specialitate, dintre care multe
sunt ilizibile, iar altele nici mĞcar n-au fost tipĞrite. Aceste cunoŞtinţe
nu au fost nici pe departe sintetizate Åži nu transmit o imagine clarÄž,
inteligibilĞ a problemei. Sper sĞ pot face acest lucru în cartea de faţĞ.
Veţi fi miraţi, probabil, când veţi citi cĞ fericirea, aceastĞ stare
complexĞ, aparent nepĞmânteascĞ, poate fi cercetatĞ Ştiinţific. Şi
totuÅži, ne-am obiÅžnuit de mult cu cei care studiazÄž nefericirea. Psihologii
s-au ocupat decenii de-a rândul de emoţiile neplĞcute. De circa douĞ
decenii, neurologii se strÄžduiesc sÄž afle cum apar furia, frica Åži stÄžrile
depresive. Rezultatele obţinute de ei sunt folosite de o întreagĞ industrie
care vinde pastile contra proastei dispoziţii Şi, nu în ultimul rând, de
mulţi pacienţi. Dar nimeni nu Şi-a luat în serios pânĞ acum sarcina de a
studia fericirea. în ultimii ani, situaţia s-a schimbat. Neurologii au
început sĞ-Şi îndrepte atenţia Şi cĞtre sentimentele pozitive. într-un
timp foarte scurt, au realizat progrese impresionante. Mare parte din ceea ce pÃ
¢nÄž acum era considerat science-fiction a devenit re-

alitate în laborator. Tehnici noi de scanare permit observarea creierului în
timp ce subiectul gândeŞte sau simte ceva. Ele aratĞ, spre exemplu, cum apare
bucuria când ne gândim la o persoana dragĞ. La rândul ei, biologia
molecularĞ dezvĞluie ce anume se întâmplĞ în aceste momente înĞuntrul
celor zece miliarde de celule ale creierului nostru. Teste psihologice
demonstreazĞ în ce fel ne marcheazĞ comportamentul aceste schimbĞri. Astfel,
cunoŞtinţele noastre despre modul de apariţie a fericirii sporesc. AstĞzi
putem aborda probleme pe care oamenii Åži le-au pus dintotdeauna. - Oare
fericirea înseamnĞ mai mult decât absenţa nefericirii? Poate fi ea
moŞtenitĞ? Dispare furia dacĞ îi dai frâu liber? Pot fi prelungite
momentele plĞcute? Banii aduc oare fericirea? Putem fi îndrĞgostiţi toatĞ
viaţa de aceeaŞi persoanĞ? Ce este suprema fericire? DouĞ descoperiri
relativ recente din domeniul neuropsihologia au o importanţĞ majorĞ în
gĞsirea rĞspunsului la aceste întrebĞri. Prima descoperire se referĞ la
pĞrţile creierului care genereazĞ o stare de bine: în mintea noastrĞ
existĞ mecanisme pentru bucurie, plĞcere Şi euforie - avem la dispoziţie un
sistem prin care putem deveni fericiţi. Asemenea capacitĞţii de a vorbi,
sentimentele pozitive sunt înnĞscute. AceastĞ descoperire va marca imaginea
noastrÄž despre om aÅža cum au marcat-o altÄždatÄž teoriile lui Freud privind
inconÅžtientul abisal. CealaltÄž descoperire, Åži mai surprinzÄžtoare, este
faptul cĞ Şi creierul unui adult se aflĞ în continuĞ schimbare. PânĞ de
curând, oamenii de ŞtiinţĞ credeau cĞ, asemenea oaselor, creierul îŞi
atinge apogeul dezvoltĞrii la sfârŞitul pubertĞţii. In realitate, lucrurile
stau cu totul altfel. De fiecare datĞ când învĞţĞm ceva nou, creierul
nostru se transformĞ, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificĞri
pot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. DupĞ ce veţi
citi aceastĞ carte, creierul dumneavoastrĞ va arĞta altfel. Dar agenţii cei
mai importanţi ai acestor modificĞri nu sunt gândurile, ci emoţiile. Cu alte
cuvinte, putem deveni mai fericiţi
8 / INTRODUCERE

INTRODUCERE / 9

printr-un antrenament adecvat. Putem exersa tendinţa noastrĞ naturalĞ spre
fericire aŞa cum exersĞm o limbĞ strĞinĞ. Fascinaţi de descoperirile
geneticii, tindem de la o vreme încoace sĞ cĞutĞm în genotip explicaţia
pentru întreaga noastrĞ fiinţĞ, pentru toate ciudĞţeniile noastre. UitĞm
însĞ cu uŞurinţĞ cĞ aceastĞ zestre nu se poate dezvolta decât în
interacţiune cu modul nostru de viaţĞ. Gradul de fericire în viaţĞ nu
depinde doar de gene, ci Şi - cel puţin în aceeaŞi mĞsurĞ - de mediul în
care trÄžim Åži de cultura noastrÄž. De aceea cartea de faţĞ trateazÄž, pe lÃ
¢ngÄž apariÅ£ia fericirii în creier, influenÅ£ele culturale Åži evenimentele
zilnice care declanŞeazĞ aceste procese. în Germania, fericirea nu are o
tradiţie prea lungĞ. Suntem niŞte sceptici. Germanii au inventat straniul
concept de Weltschmerz*, care abia poate fi tradus în alte limbi. Cuvântul
➞fericire" a apĞrut abia târziu în limba germanĞ. Vine de la geliicke,
care în germana veche însemna ➞potrivit", Şi este atestat abia în anul
1160. Chiar Åži astÄžzi germana Åži alte limbi germanice trebuie sÄž se descurce
cu un singur cuvânt pentru a spune ➞a avea noroc" {Gluck haberi) Şi ➞a fi
fericit" (Gltick empfinderi). Celelalte limbi europene fac în general o
distincţie clarĞ între aceste douĞ noţiuni; în englezĞ, de pildĞ, una
este luck Şi alta happiness. Şi asta nu e încĞ nimic în comparaţie cu
sanscrita, limbĞ în care existau douĞsprezece cuvinte pentru diferitele
nuanţe ale fericirii. Astfel, limbile noastre occidentale nu fac faţĞ
diversitĞţii de sentimente pozitive de care am fi capabili. O comparaţie
între un grup de studenţi americani Şi niŞte locuitori ai unui oraŞ din
India confirmĞ acest fapt în mod frapant: cu toţii au vizionat un film mut
în care doi maeŞtri ai dansului indian fĞceau anumite gesturi. în plus,
subiecţii americani au primit o listĞ aleatorie a semnificaţiilor acelor
gesturi - surprizĞ plĞcutĞ, satisfacţie relaxatĞ, emoţie timidĞ. Pentru
publicul indian acest catalog de semnificaţii se reducea la câteva cuvinte
bine alese. Pentru tinerii americani au fost necesare lungi descrieri ale
sentimentelor puse în scenĞ de cei doi dansatori. Şi totuŞi,
* Pesimism; melancolie (germ.) -N.t.

nu le-a fost greu sÄž ordoneze corect gesturile ce exprimau fericire -
înţeleseserĞ mimica, dar le lipsea vocabularul pentru a putea reda ceea ce
vĞzuserĞ. Tot astfel, asistĞm adesea uluiţi la spectacolul plin de nuanţe
al propriei noastre fericiri. Creierul nostru pare capabil sÄž genereze
sentimente care nu s-au bucurat de suficientĞ atenţie în cultura
occidentalÄž. PlÄžtim scump pentru aceastÄž ignorare a fericirii. Fiecare al
cincilea german suferĞ cel puţin o datĞ în viaţĞ o tulburare psihicĞ, la
cei mai mulţi fiind vorba de anxietate sau depresie. Unul din zece germani a
suferit în anul precedent* o depresie cu o duratĞ de mai multe sĞptĞmâni.
Peste zece mii de oameni se sinucid anual ca urmare a unei boli psihice. în
alte regiuni ale globului rata suicidului este mult mai micĞ. Frecvenţa
depresiilor severe este în creŞtere - atât în Germania, cât Şi în
celelalte ţari industrializate. AceastĞ boalĞ afecteazĞ tot mai mulţi
copii, adolescenţi Şi tineri. Probabilitatea ca un tânĞr de azi sĞ sufere
de depresie este de trei ori mai mare ca acum zece ani. în acelaŞi timp,
tulburĞrile psihice frecvente în ţĞrile industrializate se rĞsfrâng Şi
asupra altor zone ale Terrei. Pe plan internaţional, în urmĞtorii 20 de ani
depresiile le vor afecta pe femei mai mult decât orice altĞ boalĞ fizicĞ sau
psihicĞ, în timp ce la bĞrbaţi doar bolile cardiovasculare vor avea o
incidenţĞ mai mare. Depresia ameninţĞ sĞ devinĞ o ciumĞ a secolului XXI.
Nu toţi oamenii nefericiţi suferĞ de o tulburare psihicĞ. Cu toate acestea,
tristeţea cotidianĞ Şi depresia se aflĞ într-o relaţie mult mai strânsĞ
decât se credea mai demult. Ambele sunt consecinţa unor procese similare din
creier. Sarcina noastrĞ este sĞ ne opunem: epidemia de depresie aratĞ câtĞ
nevoie avem de o civilizaţie a fericirii. ➞Fericirea reprezintĞ trecerea
spiritului la o stare mai perfectÄž" scria filozoful olandez Baruch Spinoza.
âžžDurerea, dimpotrivÄž, este trecerea la o stare inferioarÄž."
* Raportat la anul de apariţie a ediţiei germane, 2002. (N.t.)
10 / INTRODUCERE

INTRODUCERE / 11

Dar fericirea nu acţioneazĞ în primul rând asupra spiritului, ci asupra
corpului; nefericirea îl distruge, fericirea îl remonteazĞ. Noile cercetĞri
dezvĞluie anumite legĞturi între corp Şi suflet pe care cercetĞtorii le-au
ignorat multĞ vreme. Anxietatea permanentĞ Şi tristeţea sunt factori de risc
pentru sÄžnÄžtate deoarece supun organismul stresului. Iar stresul mÄžreÅžte
riscul infarctului sau al comoţiei cerebrale. în schimb, cine a învĞţat
sĞ-Şi controleze stĞrile negative Şi sĞ le amplifice pe cele pozitive îŞi
protejeazÄž organismul. Sentimentele plÄžcute contracareazÄž stresul Åži
consecinţele acestuia. Ba chiar stimuleazĞ sistemul imunitar. într-o mĞsurĞ
Şi mai mare este stimulat randamentul intelectual, în creier, gândurile Şi
sentimentele sunt cele douĞ feţe ale aceleiaŞi medalii. Oamenii fericiţi
sunt mai creativi. DupÄž cum aratÄž numeroase studii, ei rezolvÄž probleme mai
repede Åži mai bine. Fericirea te face inteligent - Åži nu numai pentru moment,
ci pe termen lung. Sentimentele pozitive au ca efect dezvoltarea conexiunilor
dintre celule - bucuria înseamnĞ, automat, apariţia de noi conexiuni. Iar
oamenii fericiţi sunt, pânĞ la urmĞ, Şi mai simpatici: mai atenţi Şi mai
dispuŞi sĞ vadĞ pĞrţile bune din ceilalţi. Se implicĞ mai mult în viaţa
comunitĞţii Şi reuŞesc sĞ mulţumeascĞ pe toata lumea în situaţii de
negociere. Fericirea este, aŞadar, un ţel în viaţĞ Şi totodatĞ o cale
spre o viaţĞ mai bunĞ. Sentimentele negative îi inhibĞ pe oameni,
sentimentele plĞcute, dimpotrivĞ, le lĞrgesc spectrul posibilitĞţilor. A fi
fericit înseamnĞ a fi viu. Numai cine cunoaŞte fericirea o poate gĞsi.
AceastĞ carte îŞi propune sĞ vĞ invite într-o cĞlĞtorie de cĞutare a
sentimentelor plĞcute. Veţi gĞsi în paginile ei multe sfaturi despre cum pot
fi folosite descoperirile neuroŞtiinţei pentru a duce o viaţĞ mai fericitĞ.
Åži totuÅži, aceastÄž carte nu este un ghid în sensul tradiÅ£ional al cuvÃ
¢ntului. Ea nu oferÄž reÅ£ete ale fericirii, ci descrie contexte, pentru cÄž
fericirea fiecĞrui om este unicĞ, la fel ca personalitatea sa. Cu toţii
resimţim bucuria Şi plĞcerea în mod

asemÄžnÄžtor deoarece Åži creierele noastre sunt construite similar Deosebirea
constĞ în mecanismul care genereazĞ aceste sentimente. De aceea, sfaturile de
ordin general nu ajutĞ. în cele din urma, fiecare trebuie sĞ-Şi gĞseascĞ
propria formulÄž a fericirii. AceastÄž carte doreÅžte sÄž vÄž transmitÄž
cunoŞtinţele necesare în acest scop. Prima parte a cĞrţii aratĞ cum apare
fericirea Şi care este rolul sentimentelor plĞcute. în capitolele ei e vorba
despre regiunile creierului care produc starea de bine Åži care ne permit sÄž
controlĞm emoţiile negative. Aceste mecanisme pot fi antrenate precum
muŞchii. Creierul îŞi modificĞ structura nu numai prin experienţe
exterioare, ci Şi prin modul în care acţionĞm asupra propriilor noastre
sentimente. Creierul se poate reprograma singur, în mod uimitor, multe dintre
noile descoperiri sunt confirmate de vechi aforisme Åži vorbe de duh. De aceea,
la sfârŞitul primei pĞrţi se aflĞ o scurtĞ comparaţie cu experienţa
AntichitĞţii Şi a civilizaţiilor orientale. A doua parte a cĞrţii
exploreazÄž anatomia pasiunilor: plÄžcerile gastronomice Åži bucuria de a
descoperi, dragostea Şi sexul au multe în comun, dar apar în mod diferit -
Şi servesc unor scopuri distincte. Aceste emoţii elementare ne sunt
înnĞscute, dezvoltându-se pe parcursul a milioane de ani. Unele dintre ele
pot fi observate Åži la organisme relativ simple, precum Åžoarecii sau albinele.
Pasiunile sunt atât de adânc înrĞdĞcinate în om Şi în animal, încât
este absurd sĞ încerci sĞ te descotoroseŞti de ele ori sĞ le modifici. Mai
util e sĞ Ştii cum sĞ le controlezi. Ne putem organiza viaţa astfel încât
sa ne alegem cu satisfacţii, nu cu nefericire din aceastĞ zestre a evoluţiei.
Capitolul final al acestei pĞrţi vĞ propune câteva sfaturi în acest sens.
Dar evoluţia i-a oferit omului, spre deosebire de insecte Şi de rozĞtoare, un
encefal foarte dezvoltat. De aceea noi suntem pregĞtiţi sĞ ne controlĞm
instinctele, plĞcerile Şi spaimele. Partea a treia a cĞrţii trateazĞ
aceastĞ capacitate a conŞtiinţei noastre. Faptul cĞ vedem jumĞtatea plinĞ
sau pe cea goalÄž a proverbialului pahar conteazÄž mai mult pentru sentimentele
noastre decât
12 / INTRODUCERE

Partea întâi

conţinutul concret al paharului. Controlându-ne în mod conŞtient gândurile
Şi sentimentele, putem evita tristeţea Şi chiar depresia. Dar creierul mare
ne oferĞ Şi mai mult: spre deosebire de alte animale, noi putem simţi
libertatea, depĞŞirea limitelor Şi comuniunea cu universul, putem contempla
vrĞjiţi jocul reflexelor de luminĞ pe apa mĞrii sau ne putem lĞsa
captivaţi cu totul de o anumitĞ activitate. Observaţia dirijatĞ Şi
concentrarea sunt secretul unor astfel de momente euforice. Aceste stÄžri ale
creierului explicĞ, probabil, Şi modul în care iau naŞtere experienţele
mistice. O sursÄž importantÄž a fericirii este cultivarea optimÄž a talentelor
Şi a posibilitĞţilor noastre. Dar nimeni nu trĞieŞte doar pentru sine. De
aceea partea a patra Şi ultima a cĞrţii descrie ce condiţii trebuie create
într-o societate astfel ca cetĞţenii sĞ aibĞ posibilitatea de a tinde spre
fericire, aŞa cum prevede constituţia americanĞ. Acolo unde sentimentul de
apartenenţĞ la comunitate, dreptatea Şi controlul propriei vieţi sunt
asigurate, Şansele individului de a duce o viaţĞ fericitĞ cresc. Se pune
deci întrebarea cum ar putea fiecare individ Şi societatea în întregul ei
sĞ asimileze o culturĞ a fericirii. Cu mai bine de douĞ mii de ani în urmĞ,
înţelepţii au intuit cĞ oamenii pot fi ajutaţi sĞ devinĞ mai fericiţi.
AstĞzi, datoritĞ neuroŞtiinţelor, Ştim despre gândirea Şi sensibilitatea
noastrĞ lucruri care, în Antichitate, ar fi fost cel mult apanajul zeilor.
AstĞzi putem afirma cu toatĞ convingerea: fericirea poate fi învĞţatĞ.

Ce este fericirea? 1
Secretul surâsului
în anul 1967, un tânĞr din San Francisco cĞuta un popor aborigen care sĞ
trĞiascĞ atât de departe de lume, încât sĞ parĞ de pe altĞ planetĞ. Mai
existau oare pe pĞmânt oameni pânĞ la care sĞ nu fi ajuns niciodatĞ
vizitatori, care sÄž nu cunoascÄž scrisul Åži nici imaginile televizorului? Paul
Ekman Ştia doar cĞ nu mai are mult timp. în câţiva ani, semnalele radio,
Şoselele Şi avioanele aveau sĞ ajungĞ pânĞ Şi în ultimele sate din
junglÄž. PapuaNoua Guinee era consideratÄž odinioarÄž capÄžtul lumii: o insulÄž
despre care se vorbea ca despre ţara vânĞtorilor de capete Şi a canibalilor.
TânĞrul de 33 de ani nu cunoŞtea frica -a pornit singur la drum spre epoca de
piatrĞ. însĞ tradiţiile exotice nu îl interesau; Ekman nici nu se gândea
sĞ îmbogĞţeascĞ bibliotecile antropologice cu noi imagini ale
âžžceluilalt". El dorea sÄž cerceteze o trÄžsÄžturÄž comunÄž tuturor oamenilor.
CĞuta secretul surâsului (Ekman, 1999; Ekman, 1993)*. Nimeni nu i-a luat în
serios proiectul. Colegii îl avertizaserĞ cĞ nu va descoperi mare lucru
studiind jocul muŞchilor feţei. O mamĞ îi surâde copilului ei, bebeluŞul o
imitĞ Şi zâmbeŞte Şi el: pe atunci se spunea cĞ astfel apar sentimentele.
în urmĞ cu 30 Şi ceva de ani, când a pornit Ekman la drum, nimeni nu
îndrĞznea sĞ conteste ideea cĞ omul se naŞte ca o foaie nescrisĞ. Un copil
era considerat un vas gol, pe care pĞrinţii Şi celelalte persoane apropiate
îl umplu cu toate cunoŞtinţele necesare Şi cu modul lor de a se comporta. Se
spunea cÄž Åži mimica se deprinde
* Sursele bibliografice au fost grupate la sfârŞitul cĞrţii. {N.t.)
14 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 15

în acelaŞi fel. Doar Ekman refuza sĞ creadĞ acest lucru. Oare nu sunt
sentimentele, se întreba el, ceva înnĞscut? Oare nu avem în creier un fel de
circuit special pentru zâmbet? în acest caz, toţi oamenii din lume ar trebui
sĞ aibĞ în momente asemĞnĞtoare expresii ale feţei asemĞnĞtoare. Nu
presupusese Åži Charles Darwin acelaÅži lucru?

Expresii ale feţei în epoca de piatrĞ
TânĞrul cercetĞtor a pornit pe jos la drum prin podiŞurile din Papua Noua
Guinee. In rucsac ducea aparate de filmat, casetofoane Şi portrete. îl
conducea un bĞŞtinaŞ; dupĞ câteva sĞptĞmâni au ajuns în zone pe unde nu
umblase niciodatÄž vreun om alb. Era teritoriul unui popor care se numea fores
Şi cĞruia, în urmĞ cu opt ani, i se interzisese sĞ mĞnânce creierul
rudelor dupĞ moartea acestora. Femeile purtau Şorţuri din iarbĞ, bĞrbaţii,
tanga din coajĞ de copac. TrĞiau în colibe pe care le împleteau din iarbĞ
Åži frunze Åži foloseau unelte din piatrÄž cioplitÄž. I-au primit prietenos pe
cercetĞtor Şi pe ghidul sĞu. Ekman s-a stabilit în micul lor sat Şi Şi-a
despachetat casetofonul. Oamenii de aici nu vÄžzuserÄž niciodatÄž o asemenea
cutie sclipitoare în care se învârteau douĞ discuri, aparent de la sine. Şi
brusc Şi-au auzit propriile voci! Gurile s-au deschis, maxilarele au început
sĞ se miŞte Şi ochii le-au strĞlucit: oamenii zâmbeau. Surpriza pĞrea sĞ-
i încânte. Ghidul lui Ekman a filmat întâmplarea: prima dovadĞ cĞ oamenii
de la celĞlalt capĞt al pĞmântului zâmbesc la fel ca noi. Din acel moment,
bĞŞtinaŞii fores nu s-au mai despĞrţit de Ekman. încĞ înainte ca el sĞ
se trezeascĞ, îi înconjurau culcuŞul Şi aŞteptau încordaţi sĞ vadĞ cu
ce îi va distra în acea zi. în unele zile, acesta se repezea cu un cuţit de
cauciuc la copii, pentru ca ghidul sĞ poatĞ înregistra feţele lor
îngrozite. în alte zile, le arĞta portretele unor americani veseli sau
triŞti Şi îl punea pe ghid sĞ întrebe care dintre persoanele din poze are
un copil grav bolnav. SĞtenii/oras1 indicau întotdeauna corect faţa cea
tristĞ, deci puteau înţelege fĞrĞ probleme inimica unui american strĞin

lor DupĞ câteva sĞptĞmâni, Ekman 1-a rugat pe însoţitorul sĞu sĞ
regizeze niŞte vizite inopinate. Un sĞtean trebuia sĞ se întâlneascĞ
aparent întâmplÄžtor, cu un prieten, iar aparatul de filmat înregistra zÃ
¢mbetul fericit al reîntâlnirii. Când Ekman s-a întors în America dupÄž
patru luni de junglÄž Åži Åži-a prelucrat materialele, nu a mai avut nici un
dubiu. Mimica bĞŞtinaŞilor era întocmai cu a oamenilor din lumea vesticĞ.
Limbajul poate sĞ difere de la popor la popor. Dar emoţiile se reflectĞ pe
feţele populaţiei/ores din podiŞul Noii Guinee la fel ca pe feţele
cetĞţenilor din San Francisco. Pentru ŞtiinţĞ, era o descoperire
interesantĞ. Alţi cercetĞtori au pornit la drum pentru a-1 contrazice pe
Ekman. Au cĞlĞtorit în jungla din Borneo, la nomazii din Iran, în cele mai
îndepĞrtate colţuri ale Uniunii Sovietice Şi s-au întors acasĞ cu mâinile
goale. E limpede cĞ educaţia nu are nicĞieri nici o influenţĞ asupra
emoţiilor umane. Unele popoare îŞi arĞtau emoţiile mai mult, altele mai
puţin, dar bucuria Şi tristeţea, frica Şi furia erau comune tuturor
oamenilor. Cu descoperirea sa, Ekman a eliminat simultan douÄž greÅželi, întÃ
¢i, nu mai puteai sÄž pretinzi cÄž emoÅ£iile sunt învĞţate de copii de la cei
din jur. DacĞ ar fi aŞa, ar trebui ca popoarele lumii sĞ zâmbeascĞ în
moduri diferite, la fel cum bucuria este numitÄž de americaniy'ov Åži de chinezi
gaoxing. DacĞ mimica este peste tot aceeaŞi, emoţiile elementare Şi felul
în care sunt exprimate ele trebuie sĞ fie înnĞscute. Chiar Şi copiii
nevÄžzÄžtori din naÅžtere, care n-au avut cum sÄž imite vreun joc de fizionomie,
zâmbesc spontan. MĞcar acest fapt ar fi trebuit sĞ trezeascĞ îndoieli
acelora care cred cĞ bucuria se învaţĞ. Charles Darwin sugerase în cartea
sa despre mimica umanĞ efectuarea unei cercetĞri într-un cĞmin pentru orbi.
Dar acea operĞ a marelui evoluţionist era de mult uitatĞ, iar credinţa în
emoţiile învĞţate era atât de înrĞdĞcinatĞ, încât nici un cercetĞtor
nu s-a gândit sĞ urmeze propunerea lui Darwin Şi sĞ discute cu câţiva
profesori pentru nevÄžzÄžtori. AÅža cÄž Paul Ekman a trebuit sÄž cÄžlÄžtoreascÄž
pânĞ la MĞrile Sudului. Nici Ştiinţa nu este liberĞ de prejudecĞţi.
16 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 17

Zâmbetul adevĞrat Şi zâmbetul folositor încurajat de rezultatele obţinute,
tânĞrul cercetĞtor a pus bazele unui întreg sistem de traducere a emoţiilor
sub formĞ de cifre si tabele. într-un fel, a descompus mimica în pĞrţile ei
componente. 42 de muŞchi ai feţei sunt implicaţi în jocul fizionomiei; Ekman
a repartizat câte un numĞr fiecĞreia dintre miŞcĞrile lor. 9, de exemplu,
însemna strâmbatul din nas, 15, strânsul buzelor. Acum cercetĞtorii puteau
prelucra electronic Åži cele mai ciudate grimase. Astfel, Ekman a clasificat 19
variante de zâmbet. 18 dintre ele nu sunt autentice - dar sunt, cu toate
acestea, de mare folos. Le utilizĞm drept mĞŞti atunci când nu vrem sĞ le
arÄžtÄžm celorlalÅ£i întregul adevÄžr despre emoÅ£iile noastre. ExistÄž un zÃ
¢mbet prin care, când suntem deranjaÅ£i de o gluma proastÄž, ne arÄžtÄžm
politicoŞi, un zâmbet în spatele cĞruia se ascunde teama, un zâmbet
forţat, pe care-1 afiŞĞm dupĞ ce ni s-a fĞcut ceva rĞu. Folosim
întotdeauna în aceste situaţii muŞchiul zigomatic, care se întinde de la
osul malar pânĞ la buza superioarĞ Şi trage în sus colţurile gurii. Atunci
când afiŞĞm un zâmbet fals, intrĞ în joc de fiecare datĞ alte grupe de
muŞchi. Oamenii nu ar putea interacţiona fĞrĞ aceste semnale. Dar ele nu au
nimic de-a face cu bucuria. Un singur fel de a zâmbi este autentic. Nu este
suficientĞ ridicarea colţurilor gurii, trebuie ca ochii sĞ se închidĞ
parţial, sĞ aparĞ riduri la colţurile lor, iar partea superioarĞ a
obrajilor sĞ se deplaseze în sus pentru ca fizionomia noastrĞ sĞ exprime
fericirea. MuÅžchiul inelar al ochilor se contractÄž. Ekman a numit aceastÄž
grimasĞ «Duchenne», în onoarea frziologului francez Guillaume-Benjamin
Duchenne, primul care a descris, în 1862, musculus orbicularis oculi, cel care
înconjoarĞ întreg ochiul. Folosind un sistem de numere pentru miŞcĞrile
muŞchilor, ekman a putut sĞ demonstreze cĞ zâmbetul Duchenne este singurul
care exprimĞ o bucurie realĞ. Când niŞte subiecţi au fost PuŞi m situaţia
de a vedea filme amuzante, pe chipurile lor s-a

Acest tânĞr dintr-un îndepĞrtat podiŞ sud-american nu a vĞzut niciodatĞ
oameni aparţinând altor popoare; Şi totuŞi, expresia sa strĞlucind de
bucurie ne este familiarĞ: emoţiile elementare Şi modul în care le exprimĞm
sunt înnĞscute. De aceea zâmbetul este un limbaj înţeles peste tot în
lume. Fotografia provine din expediţia psihologului Paul Ekman.

Şi mai influent s-a dovedit Ekman într-un alt domeniu. Cu filmele sale despre
mimica populaţieiybrey demonstrase cĞ emoţiile pot fi obiect de cercetare. Nu
era o concluzie insignifiantĞ, cĞci oamenii de ŞtiinţĞ care se ocupau de
emoţii la sfârŞitul anilor Şaizeci erau socotiţi copiii neascultĞtori ai
psihologiei Ştiinţifice. Percepţia, gândirea Şi acţiunea erau considerate
temele de cercetare serioase. Emoţiile erau lĞsate pe seama filozofilor Şi a
poeţilor, din moment ce au loc în interiorul oamenilor, care pĞrea
inaccesibil oricĞrei priviri din afarĞ. Ekman arĞtase însĞ cĞ trĞirea
individualĞ poate fi supusĞ experimentelor Ştiinţifice.
18 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 19

conturat aproape exclusiv acest tip de zâmbet. Şi cu cât zâmbeau mai des în
timpul filmului, cu atât mai rĞspicatĞ era declaraţia lor de la sfârŞit
cĞ filmul le-a fost pe plac. La scene înfricoŞĞtoare, arĞtând de exemplu
victime cu arsuri sau amputĞri, zâmbetul Duchenne dispĞrea. în felul acesta
s-a putut dovedi cÄž miÅžcarea muÅžchiului inelar este un semn distinctiv al
bucuriei (Ekman, 1990). Duchenne a numit aceste contracţii ➞dulci emoţii ale
sufletului". El Ştia încĞ de pe atunci cĞ nu putem influenţa cu ajutorul
voinţei activitatea acestui muŞchi - motiv pentru care majoritaCu ajutorul
unor electrozi pe care i-a plasat pe chipul subiecţilor, fiziologul Guillaume-
Benjamin Duchenne a reuŞit în 1862 sĞ creeze un zâmbet artificial. MuŞchii
acestui bĞtrân au fost în aŞa fel stimulaţi de curenţi de intensitate
micĞ, încât pe faţa lui a apĞrut o expresie de fericire. Colţurile gurii
sunt ridicate, iar muŞchii din jurul ochilor, contractaţi.

tea oamenilor eŞueazĞ lamentabil atunci când trebuie sĞ zâmbeascĞ în
faţa aparatelor foto. în experimentele sale, Duchenne i_a fĞcut pe subiecţi
sĞ se simtĞ fericiţi în alt mod. A folosit conductori fini prin care a
transmis muÅžchilor impulsuri electrice (Duchenne, 1991). A reuÅžit astfel sa
stimuleze muÅžchii într-un asemenea grad, încât subiecÅ£ii au afiÅžat un zÃ
¢mbet aproape supranatural de fericit. Fotografiile care însoÅ£esc aceste
experimente se aflĞ astĞzi în Muzeul de ArtĞ ModernĞ din New York. Doar 10%
dintre oameni îŞi pot controla muŞchii feţei atât de bine încât sĞ poate
produce la comandĞ Şi fĞrĞ un antrenament prealabil un zâmbet Duchenne.
Probabil cÄž aceastÄž capacitate le este înnÄžscutÄž. CelorlalÅ£i nu le rÄžmÃ
¢ne decât sÄž ajungÄž pe ocolite la un zâmbet real. îi ajutÄž o glumÄž bunÄž
sau o situaţie în care se simt bine. Chiar Şi actorii Şi politicienii se
luptĞ cu aceastĞ problemĞ. Orice telenovelĞ ieftinĞ dovedeŞte cât este de
greu sĞ controlezi emoţiile Şi mimica. Actorii mediocri nu ne pot convinge
nici mĞcar o clipĞ cu emoţiile lor. Dintre cei de calitate, unii au
învĞţat, dupĞ îndelungi eforturi, sĞ-Şi controleze muŞchii feţei.
Lawrence Olivier era celebru prin faptul cÄž Åžtia, din perspectiva
spectatorului, cum trebuie sĞ arate fiecare emoţie în parte. Dar chiar Şi la
Hollywood existĞ staruri care nu învaţĞ niciodatĞ sĞ-Şi controleze
expresia feţei. Nu degeaba înfĞţiŞarea impasibilĞ a lui Steve McQueen Şi
John Wayne a devenit semnul lor distinctiv. Fericirea izvorĞŞte din corp Ţi
s-a fĞcut un compliment, cineva ţi-a dĞruit flori ori savurezi o mâncare
foarte bunĞ? Emoţiile pozitive nu se vĞd doar pe chip. Indiferent de ceea ce-
ţi provoacĞ bucurie, în corpul tĞu se instaleazĞ o stare de vioiciune.
MeritÄž sÄž observi procesul, cÄžci foarte multe dintre transformÄžrile care au
loc în aceastĞ situaţie sunt uŞor de sesizat.
20 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 21

Când eŞti fericit, sângele pulseazĞ mai repede. La majoritatea oamenilor,
diferenţa dintre starea normalĞ Şi fericire e de trei bĞtĞi de inimĞ pe
minut. Temperatura pielii creÅžte cu aproximativ o zecime de grad, pentru cÄž se
amelioreazĞ circulaţia. DatoritĞ stimulĞrii, pielea devine mai umedĞ, iar
rezistenÅ£a ei electricÄž scade. Chiar Åži degetele tremurÄž acum altfel: nu atÃ
¢t de rigid, ceva mai lin decât de obicei. DiferenÅ£a o vei observa însÄž doar
dacĞ încerci sĞ introduci aţĞ în ac, pentru cĞ aceastĞ miŞcare finĞ
depinde de câteva zecimi de milimetru. Dar poate reuŞeŞti sĞ-ţi dai seama
de unde provine tremuratul. în micromiŞcĞri-le degetelor, pe care
cercetÄžtorii le-au mÄžsurat exact, se reflectÄž tensiunea din muÅžchii
umĞrului, ai braţului Şi ai mâinii. DacĞ te simţi bine, muŞchii membrelor
se relaxeazÄž Åži devin mai maleabili. Se adaugÄž alte transformÄžri importante,
pe care nu le putem simţi direct: bucuria transformĞ Şi echilibrul hormonal,
dar despre asta vom mai vorbi. Chiar înainte sĞ observi la tine sau la cei din
jur umbra unui zâmbet, au loc schimbĞri Şi pe chip. MuŞchiul zigomatic, care
trage în sus colţurile gurii, s-a încordat un pic. MuŞchiul orbicular, care
în timpul râsului determinĞ apariţia unor riduri în jurul ochilor, se
contractĞ Şi el. In schimb, muŞchiul sprâncenei se relaxeazĞ. MuŞchiul
corugator, contribuind în situaţii de scârbĞ, tristeţe sau fricĞ la
compunerea unei expresii de spaimĞ prin ridicarea sprâncenelor, nu este activ
în acest moment. AŞa aratĞ fericirea. Ca toate emoţiile, ea îŞi are
originea atât în corp, cât Şi în creier. Starea de bine nu apare decât
atunci când creierul recepţioneazĞ semnalele adecvate venite de la inimĞ,
muŞchi Şi piele. FĞrĞ implicarea corpului nostru nu am putea resimţi
fericirea. Ideea aceasta ne iritĞ probabil. FĞrĞ îndoialĞ, unele mici
bucurii, cum ar fi mâncarea sau dragostea, le datorĞm aproape exclusiv
corpului. Dar ce se întâmplĞ când ne aducem aminte de o searĞ plĞcutĞ
petrecutĞ alĞturi de prieteni sau când abia aŞteptĞm sĞ plecĞm în
concediu? în astfel de momente de bucurie, imaginaţia pare sĞ joace rolul
decisiv. Dar asta nu e decât

o iluzie. Gândurile, amintirile, speranţele nu ne permit sĞ trĞim emoţii.
Doar dacĞ le cuplĞm cu semnalele adecvate din partea corpului putem resimţi
bucuria. Cu ajutorul acestor semnale creierul construieŞte senzaţia de bine.
încearcĞ sĞ te simţi fericit când eŞti cu muŞchii încordaţi Şi ai
sudoare rece pe frunte! Fericirea provine deci atât de la corp (braţe,
picioare, inimĞ Şi piele), cât Şi de la imaginaţia Şi gândurile noastre.
De aceea ar fi indicat sĞ acordĞm corpului mai multĞ atenţie decât suntem
obiŞnuiţi.

Emoţiile au o viaţĞ proprie
Emoţiile pozitive sunt legate de corp. De aceea este atât de greu sĞ ne
simţim fericiţi la comandĞ - un neajuns cauzat de structura creierului.
Controlul corpului Şi emoţiile cad în sarcina unor nervi asupra cĞrora
conŞtientul nostru nu are aproape nici o influenţĞ. Pentru a înţelege asta
trebuie sĞ privim mai îndeaproape mecanismul de prelucrare a datelor din
organismul nostru. LucrĞrile de anatomie prezintĞ de obicei reţeaua de nervi
din corpul nostru sub forma unui copac cu rĞdĞcinile în creier. Acolo îŞi
are originea mÄžduva spinÄžrii, din care pornesc traiectele influxurilor
nervoase, ce se ramificÄž tot mai fin cÄžtre organe Åži membre. De unde Åži
impresia cĞ aceste trasee ar alcĞtui un întreg. Dar asta nu corespunde
realitĞţii. De fapt, sistemul nervos uman se împarte în douĞ: trebuie sĞ
deosebim sistemul nervos voluntar de cel involuntar. Sistemul nervos voluntar
(somatic) controleazĞ majoritatea muŞchilor care pun în miŞcare oasele. Prin
el circulĞ comenzile transmise arunci când vreau sĞ-mi îndoi arĞtĞtorul
pentru a putea sÄž scriu la calculator acest text. Aceste comenzi provin de la
cortexul cerebral, cupola striatÄž aflatÄž imediat sub craniu, unde apar
dorinţele, imaginaţia Şi gândurile. Sistemul nervos voluntar Şi cortexul se
aflĞ în contact direct. Sistemul nervos involuntar (vegetativ) îŞi are
originea în cealaltĞ parte a creierului. PorneŞte din trunchiul cerebral -
22 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 23

o primÄž aglomerare de celule cenuÅžii, aflatÄž la nivelul cefei. Aici sunt
localizate conexiuni care controleazĞ funcţiile esenţiale ale organismului.
Ele sunt responsabile de somn Åži de starea de veghe, tot ele regleazÄž
bÄžtÄžile inimii Åži stimuleazÄž organele sexuale. De aceea conexiunile
sistemului nervos involuntar nu duc la muÅžchii scheletului, ci mai degrabÄž la
organele interne, la vene Şi artere, ajungând chiar Şi la minusculii muŞchi
ai pielii care ne ridicÄž pÄžrul de pe corp. AceastÄž parte a sistemului nervos
ne face sĞ ne înroŞim de ruŞine, sĞ ni se ridice pĞrul de fricĞ Şi sĞ
ne batĞ inima mai repede când suntem îndrĞgostiţi. Neavând posibilitatea
de a influenţa sistemul nervos involuntar, aŞa cum spune Şi numele sĞu, nu
putem fi fericiţi când vrem noi. AceastĞ componentĞ a sistemului nervos nu
influenţeazĞ doar muŞchiul orbicular al ochiului (necesar zâmbetului), ci
Şi bĞtĞile inimii, circulaţia sângelui, activitatea glandelor sudoripare.
El controleazÄž toate acele impulsuri involuntare ale corpului pe care creierul
le interpreteazĞ, generând astfel starea de bine. IatĞ de ce nu putem sĞ ne
preschimbĞm emoţiile în mod direct, ci trebuie sĞ procedĞm într-un fel mai
rafinat.

Corpul nostru Ştie mai multe decât noi
Nu ar avea nici un sens sĞ încercĞm sĞ influenţĞm sistemul nervos
vegetativ cu ajutorul dorinţelor noastre. Din moment ce acesta controleazĞ
funcţiile vitale ale corpului, o decizie greŞitĞ ar putea fi fatalĞ. De
aceea creierul este programat în aŞa fel încât nu putem, de exemplu, nici
sĞ ne ţinem respiraţia cât vrem noi de mult, nici sĞ ne încetinim
bĞtĞile inimii. Majoritatea acestor sarcini sunt îndeplinite de sistemul
nervos vegetativ cu ajutorul unor mediatori chimici: hormonii. Creierul are
astfel douĞ modalitĞţi de a supraveghea funcţiile organismului. în sistemul
nervos se transmit semnale electrice Åži, cu ajutorul hormonilor, semnale
chimice. Creierul poate sĞ producĞ singur hormoni în hipofizĞ, pe care îi
furnizeazĞ sângelui. Este un lucru practic, pentru cĞ astfel creierul poate
intra în legĞturĞ directĞ cu organele,

fÄžrÄž a mai avea nevoie de mijlocirea nervilor. Unele organe, cum ar fi cele
sexuale sau rinichii, pot rĞspunde creierului în acelaŞi fel, aŞadar chimic.
Mediatorii chimici ajutÄž creierul sÄž supravegheze continuu nivelul
substanţelor vitale din corp Şi sĞ intervinĞ atunci când este nevoie.
Astfel, sistemul nervos involuntar Şi hormonii lucreazĞ împreunĞ pentru a
menţine organismul în stare optimĞ. Programul automat de supravieţuire mai
are un avantaj. Ne menţine creierul liber. Ne împiedicĞ sĞ acordĞm prea
multĞ atenţie unor funcţii simple ale corpului. Nu am mai avea timp de nimic
dacĞ ne-ar preocupa tot timpul întrebarea dacĞ ficatul produce destule enzime
pentru a asimila alcoolul bĞut în seara anterioarĞ. Simţim ceva doar când
acest sistem se deregleazĞ total. Atunci reacţiile corpului nostru ne obligĞ
sĞ acţionĞm. DacĞ nivelul glucozei din sânge scade, ni se face foame/DacĞ
alcoolul de la petrecere nu dispare suficient de rapid din corp, ne doare capul,
un avertisment pentru data viitoare. Astfel, controlul organismului
funcţioneazĞ în mod asemĞnĞtor cu interfaţa unui computer. AmândouĞ
formeazÄž un strat protector deasupra proceselor complicate din interior, cu
care nu trebuie sĞ ne batem capul. Singurul mod în care tehnica îŞi face
simţitĞ prezenţa pe ecran este apariţia ocazionalĞ a unui mesaj de eroare
atunci când programul nu poate rezolva singur o problemĞ. Multe sentimente
negative corespund perfect unor mesaje de eroare. De aceea, nu numai procesele
necesare controlului corpului, ci Şi emoţiile sunt protejate de influenţa
directĞ a voinţei. Nu le putem controla decât indirect, fie acţionând
asupra gândurilor noastre Şi a mediului, fie amintindu-ne de anumite situaţii
plĞcute. Dar nu putem alege între a ne fi fricĞ sau nu atunci când, în
pĞdure, se îndreaptĞ spre noi un urs. Ni se face fricĞ înainte de a ne
putea gândi la ceva. Inima începe sĞ batĞ nebuneŞte, respiraţia se
accelereazĞ: corpul se pregĞteŞte de fugĞ. în secundele necesare pentru a
lua o decizie conÅžtientÄž, un animal sÄžlbatic
24 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 25

ar avea timp sĞ ne sfâŞie. De aceea corpul rĞspunde la ameninţare încĞ
înainte ca noi sĞ simţim frica. Invers, resimţim dorinţĞ de îndatĞ ce
observÄžm ceva ce ne-ar putea fi de folos. Acestea sunt mici momente de
fericire. Când suntem flĞmânzi Şi simţim aromele dintr-o brutĞrie,
salivĞm. DacĞ ne întâlnim cu un prieten, pe faţa noastrĞ se va putea
observa un zâmbet instantaneu de bucurie. Faptul cĞ simţim reacţiile
involuntare ale corpului nostru ne face sĞ trĞim emoţii.

Oamenii de ŞtiinţĞ descoperĞ intuiţia
Se poate oare spune cĞ reacţia corpului precedĞ emoţiile aŞa cum valul de
la prorĞ precedĞ vasul? Unul dintre cele mai impresionante experimente în
acest sens a fost realizat de colaboratorii neurologului american de origine
portughezÄž Antonio Damasio. Laboratorul sÄžu de la Universitatea din Iowa este
considerat unul de elitĞ în domeniul cercetĞrii emoţiilor. Printre altele,
Damasio Şi soţia sa, Hanna, au creat cea mai mare arhivĞ din lume cu imagini
ale unor creiere distruse. Cei doi soţi au tomografiat peste 2500 de capete (cu
ajutorul tomografiei se pot realiza imagini în spaţiu ale creierelor vii).
Aceste imagini din interiorul unor creiere bolnave sunt combinate de cÄžtre
cercetÄžtori cu anamnezÄž pacienÅ£ilor suferinzi de multiple dereglÄžri ale gÃ
¢ndirii, simÅ£irii Åži comportamentului. CercetÄžtorii pot astfel sÄž capete
informaţii despre modul în care lucreazĞ creierul uman. Pentru cĞ au arhive
absolut unice, experimentele realizate de ei vor mai fi menţionate în aceastĞ
carte. Cu mijloace relativ simple, cercetÄžtorii din Iowa au arÄžtat cum bucuria
Şi scârba, frica Şi furia au loc, într-adevĞr, mai întâi în corp. Ei le-
au dat unor subiecţi un joc de noroc, conectându-i în acelaŞi timp la un
detector de minciuni (Damasio, ed. rom. 2005). Jocul, cunoscut între timp sub
numele de Iowa cârd test, constĞ din extragerea repetatĞ a unor cĞrţi din
douĞ pachete cu faţa în jos. Teancul «bun» aduce câŞtiguri moderate care
alter-

neazĞ cu pierderi mici, teancul «rĞu» aduce ocazional un c⪠tig mare, dar
adesea Şi mari pierderi. , DupĞ cea de-a zecea extragere, subiecţii au
început sĞ evite teancul rĞu, iar detectorul de minciuni a semnalat
transpiraţie Şi palpitaţii de îndatĞ ce mâna se apropia de cĞrţile
riscante. TotuŞi, subiecţii nu Ştiau de ce li se întâmplĞ acest lucru Şi
nici nu-Şi percepeau reacţiile corpului. Abia dupĞ cea de-a cincizecea
extragere au menţionat o aversiune cu caracter emoţional faţĞ de teancul
riscant. Şi a fost nevoie ca subiecţii sĞ facĞ circa 80 de extrageri pentru
a putea în sfârŞit explica apariţia acestei emoţii Şi principiul jocului.
AŞadar, existĞ într-adevĞr intuiţie, acel ciudat sentiment care ne face sĞ
Ştim încĞ de la prima întâlnire cu cineva cĞ respectiva persoanĞ ne vrea
rĞul. Nu ne putem explica aceste presimţiri pentru cĞ ele au la bazĞ emoţii
de care nu suntem conŞtienţi. Prima întâlnire cu un viitor duŞman este de
multe ori marcatÄž de un moment de spaimÄž pe care nu-1 sesizÄžm, declanÅžat de
o expresie ameninţĞtoare întrezĞritĞ pe faţa celuilalt. Intuiţia ne
ajutĞ pânĞ Şi în cele mai complicate situaţii - indiferent dacĞ ne dĞm
sau nu seama de asta. Unii subiecţi mai puţin inteligenţi nu au înţeles
nici mĞcar la sfârŞit sistemul testului cu cĞrţi de joc, dar au decis
corect. în aceastĞ situaţie, credinţa popularĞ s-a verificat în pofida
reţinerilor Ştiinţei, care a negat timp de secole existenţa unei cunoaŞteri
în afara raţiunii. Dar intuiţia nu provine din vreun fenomen paranormal, cum
s-a crezut adesea. Intuiţia este ancoratĞ solid în corpurile noastre. O
cĞpĞtĞm prin experienţĞ. La primele extrageri din teancurile de cĞrţi,
subiecţii nu Ştiau nimic despre teancul riscant; creierele lor au trebuit sĞ
înveÅ£e mai întâi sÄž anticipeze rezultatul. O presimÅ£ire are loc atunci cÃ
¢nd calculul nostru - un teanc e bun, celÄžlalt e rÄžu - se transmite corpului
înainte chiar de a fi conŞtientizat. Din exemplul cu ursul agresiv, introdus
de psihologul american William James, am vĞzut deja la ce serveŞte intuiţia
în absenţa gândirii conŞtiente: ea ne uŞureazĞ viaţa Şi, în caz de
pericol,
26 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 27

ne economiseŞte un timp preţios. AŞadar, corpul Ştie uneori mai multe decât
mintea, sau, dupÄž cum spunea filozoful francez Blaise Pascal: âžžInima are
raţiunile ei, pe care raţiunea nu le cunoaŞte."

Imagini din lumea interioarÄž
AŞa cum subiecţii testului nu erau conŞtienţi de teama faţĞ de teancul
rĞu, nici noi nu conŞtientizĞm în toatĞ profunzimea lor emoţiile vieţii
de zi cu zi. Nu observĞm cĞ am roŞit decât atunci când ne-o spune
altcineva. Ochii ne strĞlucesc de încântare, dar nu Ştim cât de tare ne
bucurĞm. în astfel de momente e limpede cĞ emoţiile Şi sentimentele nu sunt
unul Şi acelaŞi lucru. în limbajul de zi cu zi, folosim cele douĞ noţiuni
ca fiind sinonime. Dar între ele existĞ o diferenţĞ. O emoţie este un
rĞspuns automat al corpului într-o anumitĞ situaţie - licĞrul din ochi ca
semn al plĞcerii, înroŞirea feţei atunci când am fost prinŞi cu minciuna.
Sentimentul se iveŞte în momentele în care percepem aceste emoţii în mod
conŞtient - ca bucurie sau ca ruŞine. Emoţiile sunt inconŞtiente,
sentimentele sunt conŞtiente. Majoritatea emoţiilor sunt percepute Şi ca
sentimente, motiv pentru care cei mai mulţi nu fac o deosebire între cele
douÄž noÅ£iuni. Åži totuÅži, unele emoÅ£ii pot rÄžmâne ascunse, cum se întÃ
¢mplÄž, de exemplu, atunci când ne înroÅžim Åži nu ne-o spune nimeni. Cum se
transformĞ emoţia în sentiment? CercetĞtorii din grupul lui Antonio Damasio
au reuŞit sĞ surprindĞ activitatea creierului în momentul crucial. Au rugat
subiecţi sĞnĞtoŞi sĞ-Şi aducĞ aminte de momente foarte fericite Şi
foarte triste din viaţa lor: reîntâlnirea cu cei dragi sau moartea
pĞrinţilor. în prima fazĞ, cea de probĞ, cercetĞtorii i-au controlat pe
subiecţi cu detectorul de minciuni Şi i-au ales pe aceia la care s-au
constatat reacţii deosebit de puternice. Apoi i-au introdus pe subiecţii
selectaţi în tomograful cu emisie de pozitroni. într-un astfel de aparat,
care ocupĞ o camerĞ întreagĞ, stai înghesuit într-un tub de metal fiind

imobilizat, pentru ca imaginile sÄž nu fie miÅžcate: nu e chiar mediul ideal
pentru a da frâu liber imaginaţiei. Printr-o perfuzie se introduce în vena
braţului dextrozĞ uŞor radioactivĞ, servind ca substanţĞ de contrast. Cu
toate acestea, subiecţii s-au lĞsat într-atât în voia amintirilor, încât
au uitat de tehnica din jurul lor. Unii au început chiar sĞ plângĞ în
tomograf. între timp, Damasio Şi colegii sĞi puteau urmĞri pe un ecran ce
structuri ale creierului se activeazĞ atunci când o persoanĞ trĞieŞte
emoţii puternice (Damasio et al, 2000). Imaginile, prezentate de cercetĞtori
în anul 2000, au avut rĞsunet din douĞ motive: pe de-o parte, arĞtau cu o
exactitate nemaiîntâlnitĞ ce se întâmplĞ în mintea oamenilor în
condiţii de bucurie, tristeţe, supĞrare Şi furie; tomograful pune într-
adevĞr în evidenţĞ ce sentiment predominĞ în interiorul cuiva. Pe de altĞ
parte, aceste imagini ofereau cele mai clare indicii ale faptului cÄž
sentimentele sunt ulterioare reacţiilor corpului. Pe monitoare apĞreau,
marcate de substanţa radioactivĞ, exact acele regiuni ce contribuie la
reprezentarea corpului în creier: jos, trunchiul cerebral care supravegheazĞ
întreg organismul, în mijloc, pĞrţi din creierul mic Şi din diencefal care
prelucreazĞ aceste date, sus, pĞrţi din creierul mare ce unesc toate aceste
informaţii într-o imagine de ansamblu, pe care o pun în legĞturĞ cu
percepţiile conŞtiente, cu gândurile Şi cu fanteziile. O emoţie devine
conÅžtientÄž doar dupÄž ce a fost prelucratÄž de creierul mare. Orice sentiment,
deci Şi fericirea, apare atunci când creierul primeŞte semnale de la corp, pe
care apoi le prelucreazĞ. Chiar Şi în momente de mare fericire, când ne
credem în al nouĞlea cer, senzaţia de euforie se datoreazĞ faptului cĞ
simţim reacţiile corpului. O fiinţĞ fĞrĞ corp nu ar fi în stare nici de
tristeţe, nici de bucurie. în opinia lui Damasio, dacĞ ai avut parte din plin
de emoţii fizice, creierul tĞu va putea chiar sĞ-ţi simuleze în mod
inconÅžtient corpul. AÅža cum o imagine irealÄž poate fi vÄžzutÄž cu ochiul
interior, la fel Şi trunchiul cerebral poate simula impulsuri pe care în
realitate nu le primeŞte. Damasio considerĞ cĞ organismul îŞi reduce astfel
efortul când este vorba doar de o micĞ
28 / CE ESTE FERICIREA?

SECRETUL SURÞSULUI / 29

activitate redusĞ slabjl ➺ intens activitate intensĞ

activitate redusÄž ) b<l > intens activitate intensÄž fericit

Sentimentele din interiorul creierului. Dreapta: creierul este alcÄžtuit ca o
clĞdire cu mai multe etaje. Fundaţia e reprezentatĞ de trunchiul cerebral,
care primeŞte semnale de la corp. Trunchiul cerebral îŞi are originea în
mĞduva osoasĞ Şi se sfârŞeŞte în mezencefal. Diencefalul, aflat deasupra,
este responsabil de excitaţie. El controleazĞ organismul secretând hormoni cu
ajutorul hipofizei. Sus de tot, sub calota cranianÄž, se aflÄž creierul mare.
Acesta supravegheazĞ toate celelalte pĞrţi ale creierului. Funcţiile lui
sunt percepţia, gândirea Şi toate acţiunile conŞtiente. Stânga: imaginile
tomografice aratĞ cum apar în mintea noastrĞ bucuria (sus) Şi tristeţea
(jos). FiecÄžrui sentiment ti corespunde un anumit model de activitate
cerebralĞ. Unele pĞrţi ale creierului sunt implicate totuŞi în ambele
sentimente. Trunchiul cerebral centralizeazÄž datele primite de la corp.
Mezencefalul este deosebit de activ, dupĞ cum indicĞ porţiunile cenuŞii
închis Şi negre. Creierul mic, atârnat ca un rucsac de trunchiul cerebral,
prelucreazĞ impulsurile primite Şi dĞ instrucţiuni muŞchilor: de exemplu,
ordinul de a zâmbi atunci când ne bucurĞm. Diencefalul, aflat deasupra,
devine activ, declanŞând excitaţia emoţionalĞ. în creierul mare, activ
este mai ales lobul frontal. Acesta e cel care transformĞ emoţiile în planuri
Şi acţiuni (dupĞ Damasio, 2000).

mezencefal

bucurie Şi nu se mai oboseŞte sĞ accelereze pulsul pentru a declanŞa întreg
programul emotiv. TotuŞi, în asemenea momente, omul simte plĞcere printr-un
fel de program care conservÄž energia. AceluiaÅži mecanism i se datoreazÄž
probabil Şi faptul cĞ o persoanĞ paralizatĞ în urma unui accident îŞi
pĞstreazĞ intactĞ viaţa emoţionalĞ (Critchley, Mathias Şi Dolan, 2001;
Damasio, 2000).

Oare zâmbetul te face fericit?
înţelepciunea popularĞ e convinsĞ: un zâmbet este suficient pentru a
înveseli orice persoanĞ ciufutĞ. Iar Robert Baden-Powell, întemeietorul
scoutismului, îi sfĞtuia chiar pe cercetaŞi sĞ zâmbeascĞ atunci când le
era teamĞ sau când se întâmpla ceva neplĞcut: lumea, spunea el, pare atunci
mai prietenoasĞ. Putem oare, într-adevĞr, sĞ ne dobândim fericirea doar cu
ajutorul muŞchilor faciali? Paul Ekman a încercat sĞ rĞspundĞ la aceastĞ
întrebare Şi a putut demonstra Ştiinţific cĞ zâmbetul te
30 / CE ESTE FERICIREA?

SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 31

face fericit. Din moment ce sentimentele se nasc din stÄžri ale corpului, este
evident cĞ Şi invers, prin influenţarea corpului, se pot modifica sentimente.
Dar, din pĞcate, acest drum cĞtre bucurie nu s-a dovedit a fi chiar atât de
drept cum promit proverbele. Nu orice zâmbet îŞi atinge scopul. Mimica
politicoasĞ la care ne strĞduim sĞ recurgem atunci când îi rugĞm pe Şefi
sĞ ne acorde o mĞrire de salariu ne poate ascunde eficient nesiguranţa. Ea nu
ne duce însĞ la euforie, cĞci n-am fĞcut decât sĞ simulĞm în mod
conŞtient veselia. TrĞim o bucurie autenticĞ doar când cele douĞ miŞcĞri
faciale au loc concomitent: comisurile buzelor se deplaseazĞ Şi în colţurile
ochilor se formeazĞ mici cute. Cum însĞ majoritatea oamenilor nu-Şi pot
controla aceste miŞcĞri, Ekman Şi-a învĞţat subiecţii sĞ-Şi antreneze
muŞchiul orbicular al ochiului. Nu le-a spus însĞ Şi la ce le-ar folosi
acest lucru. Astfel a putut arĞta cĞ semnalele bucuriei circulĞ în douĞ
sensuri. Cu cât puteau sĞ-Şi antreneze mai bine muŞchii, cu atât subiecţii
povesteau mai frecvent despre starea de veselie ce-i cuprindea Åži pe care nu
Şi-o puteau explica. Dar Ekman nu s-a mulţumit cu atât. A înregistrat Şi
activitatea cerebralĞ a elevilor sĞi atunci când îŞi contractau în mod
conŞtient muŞchii. într-adevĞr, semnalele arĞtau de parcĞ tocmai le
spusese subiecÅ£ilor o glumÄž bunÄž. Zâmbetul te face fericit - dar numai zÃ
¢mbetul adevÄžrat. Creierul nu se lasÄž pÄžcÄžlit atât de uÅžor.

Sentimentele pozitive - un ghid
De ce avem de fapt sentimente? Emoţiile ne controleazĞ organismul, dar acest
proces ar avea loc Åži dacÄž ele, asemenea reflexelor, nu s-ar manifesta activ.
Când doctorul ne loveŞte cu un ciocĞnel în genunchi, piciorul se ridicĞ
brusc, fĞrĞ ca noi sĞ simţim mare lucru. Multe maŞini îŞi controleazĞ
Åži ele proce-

sele interioare, astfel încât nici un robot folosit la sudurĞ nu sare
vreodatĞ în sus de bucurie Şi nici nu plânge cu lacrimi amare. ExistĞ Şi
oameni care nu simt nimic. Unul dintre aceÅžtia, un pacient al neurologului
Damasio, a devenit cunoscut sub numele de Elliot (Damasio, ed. rom. 2005).
Elliot era un jurist încununat de succes, un soÅ£ Åži un tatÄž bun, pânÄž cÃ
¢nd o tumoare de mÄžrimea unei mandarine i-a distrus lobul frontal, deasupra
cavitĞţii nazale. Tumoarea, un meningiom, a fost îndepĞrtatĞ, dar Elliot n-
a mai fost acelaŞi om. Dimineaţa trebuia trezit cu de-a sila, aŞa cum
procedezi cu un copil leneÅž. La lucru nu mai putea sÄž-Åži organizeze timpul
Şi se pierdea în tot felul de nimicuri. In loc sĞ sorteze rapid un teanc de
documente, se gândea ore în Şir dupĞ ce principiu s-o facĞ. Elliot nu mai
putea lua decizii, pierduse privirea de ansamblu. AŞa a început declinul lui
profesional. Firma 1-a concediat. S-a lÄžsat atras de noi Åži noi interese de
afaceri Şi aventuri financiare, aliindu-se cu un partener dubios. în felul
acesta Şi-a pierdut întreaga avere. CĞsnicia i-a eŞuat, Şi ea, la scurtĞ
vreme, într-un sfârŞit, Elliot a ajuns ca la nici 40 de ani sĞ trĞiascĞ,
sub tutela fraţilor sĞi, dintr-o pensie de invaliditate. Cu toate acestea,
dupĞ cum a constatat Damasio, inteligenţa deosebitĞ a lui Elliot se
pĞstrase. Reflexele îi funcţionau normal. DacĞ îl speriai, avea reacţii
normale. Doctorii nu au putut gÄžsi nici un fel de simptom. Elliot era Åžarmant,
atent, uneori chiar glumeţ - Şi întotdeauna un pic distant. Nu-Şi pierdea
niciodatĞ cumpĞtul Şi nu-Şi trĞda emoţiile. Chiar Şi tragedia vieţii
sale o povestea atât de detaŞat, de parcĞ i s-ar fi întâmplat altcuiva.
DupÄž mai multe teste psihologice, Damasio a ajuns la concluzia cÄž pacientul
sĞu era un om fĞrĞ sentimente. Uneori, emoţiile încercau sĞ iasĞ la
suprafaţĞ, inconŞtient, dar Elliot pierduse contactul cu ele. Când colegii
lui Damasio i-au arĞtat imagini cu oameni ieŞind în fugĞ din clĞdiri
cuprinse de flĞcĞri sau aflaţi pe punctul de a se îneca în timpul unor
inundaţii, Elliot le-a explicat cĞ e conŞtient de faptul cĞ ar trebui sĞ
fie miŞcat de aceste scene. Dar, din pĞcate, nu simţea nimic. La fel s-a
întâmplat Şi când
32 / CE ESTE FERICIREA?

SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 33

i-au fost arĞtate poze cu fraţii sĞi ori când a fost pus sĞ asculte
melodiile sale preferate de dinainte de boalĞ. RĞspunsurile îi erau lipsite
de orice emoţie, ca ale unui computer. Computerele sunt foarte bune la
îndeplinirea unor sarcini repetitive, dar nu se pot adapta situaţiilor noi.
AcelaŞi lucru se întâmpla cu Elliot. Inteligenţa îi oferea toate datele
necesare luĞrii unei decizii, ca în privinţa ordinii documentelor dintr-un
teanc. Cu toate acestea, decizia nu putea fi luata pentru cÄž Elliot nu mai era
capabil sĞ cântĞreascĞ informaţia. Logica îţi poate dezvĞlui diferitele
posibilitĞţi pe care le ai Şi te ajutĞ sĞ dai la o parte variantele
imposibile. Dar, în cazul a douĞ variante aparent la fel de bune, raţiunea nu
poate decide singurĞ care trebuie aleasĞ. Ei nu-i rĞmâne decât sĞ
urmĞreascĞ pânĞ la capĞt toate consecinţele posibile ale unei decizii. De
multe ori, asta dureazÄž prea mult (ceea ce 1-a costat pe Elliot slujba) Åži
nici nu e de vreun folos, pentru cÄž nu toate evenimentele sunt previzibile. De
aceea, raţiunea are nevoie de ajutor.

Sentimentele ne fac adaptabili
Raţiunea gĞseŞte acest ajutor apelând la sentimente. Acolo unde mintea
înŞiruie lungi argumente pro Şi contra, instinctul deja a decis. Sunt lucruri
care ne plac sau nu ne plac, dincolo de orice justificare. Deciziile luate
intuitiv nu au la bazÄž concluzii logice, ci douÄž surse, ambele cu rÄždÄžcini
în trecut. Pe de o parte, intuiţia noastrĞ este determinatĞ de programarea
geneticĞ. MâncĞrurile prea amare nu ne plac - aŞa ne protejĞm de otrĞvuri;
iar la lucruri care ne pun viaţa în primejdie reacţionĞm cu aversiune. Pe de
altĞ parte, sentimentele se hrĞnesc din experienţĞ. în sistemele
emoţionale ale creierului, ele sunt stocate mult mai profund decât ar fi
posibil în conŞtient. AŞa cum o imagine poate transmite mai multe informaţii
decât nenumÄžrate cuvinte, la fel emoÅ£iile comunicÄž mai mult decât gÃ
¢ndurile. Persoana care vede o brichetÄž aprinsÄž apropiindu-se de mâna sa nu
trebuie

sa analizeze mai întâi posibilele consecinţe ale unei atingeri. Cine s-a ars
o datĞ suflĞ Şi-n iaurt. E bine sĞ-ţi asculţi sentimentele. Dar nu este
întotdeauna de dorit sĞ te supui lor orbeŞte. Un rĞspuns prea emotiv la un
reproŞ al Şefului a încheiat multe cariere promiţĞtoare; pe de altĞ parte,
nu toţi cei care ne binedispun cu vorbe bune meritĞ încrederea noastrĞ.
Emoţiile au apĞrut de-a lungul procesului evoluţiei pentru ca fiinţele sĞ
poatĞ rezolva rapid problemele simple ale vieţii. Ele reprezintĞ metoda
corectÄž prin care decidem dacÄž e cazul sÄž fugim de un Åžarpe sau sÄž
rÄžspundem la o loviturÄž cu altÄž loviturÄž. DupÄž cum am putut vedea,
emoţiile oferĞ în astfel de situaţii atât oamenilor, cât Şi animalelor o
soluţie salvatoase. Cele mai multe probleme cotidiene sunt însĞ mai
complicate. Un rĞspuns instinctiv nu face decât sĞ agraveze multe dintre
problemele interumane. O ieÅžire necontrolatÄž te scapÄž ele un adversar, dar
poate sĞ Şi distrugĞ o relaţie. în timp ce animalele trebuie sĞ se supunĞ
instinctelor, noi avem libertatea de a acţiona împotriva propriilor emoţii.
Astfel, avem la dispoziţie mai multe Şanse de a reacţiona adecvat. Avem
libertatea de a ne urma sau nu instinctele doar pentru cĞ suntem conŞtienţi
de multe din emoţiile noastre: capacitatea de a simţi prezenţa anumitor
efecte ne face adaptabili. Abia când ne dĞm seama cĞ ne enervam putem sĞ ne
stĞpânim emoţia din voce Şi sĞ vorbim, în mod conŞtient, mai încet -
ceea ce de multe ori este mai eficient decât sĞ ne ieŞim din pepeni. Când
simţim cum încolţeŞte în noi teama, putem lua mĞsuri concrete împotriva
ei, fiindcĞ nu vrem ca tremurul genunchilor sĞ ne împiedice sĞ trĞim o
experienţĞ nouĞ. Câinii însĞ nu ar face niciodatĞ bungeejumping - fie Şi
numai pentru cĞ nu îŞi conŞtientizeazĞ frica; neavând de ales, se lasĞ
pradÄž spaimei lor instinctive.

Viata fĞrĞ necazuri nu înseamnĞ fericire
Mr. Spock, vulcanianul fĞrĞ emoţii din serialul science-fiction Star Trek, ar
fi în viaţa realĞ un caz social. Chiar dacĞ luĞm
34 / CE ESTE FERICIREA?

SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 35

decizii ce se împotrivesc emoţiilor, capacitatea de a le simţi este absolut
necesarĞ pentru a putea acţiona. Tot sentimentele determinĞ succesul rarelor
situaţii când raţiunea ar fi suficientĞ pentru rezolvarea unei probleme.
Acest fapt uimitor a fost demonstrat de pacientul Elliot atunci când
cercetÄžtorii l-au supus testului cu jocul de noroc. Elliot trebuia sÄž aleagÄž
între a trage cĞrţi din teancul care îi aducea constant un câŞtig de 50 de
dolari Åži rareori o pierdere de 100 de dolari sau din teancul care fÄžcea
posibil un câŞtig de 100 de dolari, cu riscul însĞ de a pierde pânĞ la
1000 de dolari. DupĞ câteva runde de joc, subiecţii sĞnĞtoŞi trĞgeau
cĞrţi doar din primul teanc; însĞ omul fĞrĞ sentimente a continuat
imperturbabil sĞ îŞi încerce norocul cu teancul periculos. DupĞ ce a rĞmas
fĞrĞ bani, Elliot a vrut sĞ se împrumute de la conducĞtorul testului. în
mod uimitor, Elliot, o persoanĞ foarte inteligentĞ, a înţeles dupĞ câteva
runde principiul Şi regulile jocului, dar nu Şi-a putut folosi cunoŞtinţele.
Iar în cazul acestui joc situaţia era clarĞ, spre deosebire de sortarea
teancului de documente, unde existau mai multe posibilitĞţi la fel de valide.
OdatĞ înţeles jocul, nivelul câŞtigului se putea prezice foarte simplu
printr-o simplÄž socotealÄž statisticÄž. Chiar Åži un computer programat sÄž
atingĞ câŞtigul maxim s-ar fi decis, dupĞ câteva trageri de probĞ, pentru
teancul de 50 de dolari. Doar Elliot s-a ruinat, iar rezultatele au arÄžtat clar
de ce i se întâmplase acelaÅži lucru Åži în realitate. Elliot dorea sÄž cÃ
¢Åžtige, dupÄž cum afirma chiar el, Åži tocmai aceastÄž dorinţĞ i-a fost
fatalÄž. Åži-a folosit toate Åžansele existente. Dar creierul nu evalueazÄž luÃ
¢nd o decizie raÅ£ionalÄž, ci una emoÅ£ionalÄž; pentru asta sunt necesare
pĞrţi ale lobului frontal care la Elliot fusese distrus de tumoare.
PosibilitĞţile se evalueazĞ în lobul frontal Şi creierul încearcĞ,
înainte de a lua o decizie, sĞ prezicĞ modul în care ne-am simţi într-o
situaţie sau alta. La Elliot acest proces nu mai funcţiona. El nu putea nici
mĞcar sĞ aibĞ aversiune faţĞ de cĞrţile riscante, dupĞ ce pierduse o
sumĞ mare trĞgând din teancul periculos. Ştia foarte bine cĞ teancul putea
duce la pierderi foarte mari, dar nu era în stare

sĞ punĞ în aplicare aceste cunoŞtinţe pentru cĞ teama sau nervozitatea îi
erau absolut strĞine. EŞecul lui aratĞ cât de puţin capabilĞ este
raţiunea sĞ ne conducĞ de una singurĞ comportamentul în direcţia cea
bunÄž.

Predilecţia pentru tragic
Fericirea Åži nefericirea sunt deci maeÅžtrii prin care ne educÄž natura.
Indicaţiile lor le simţim cel mai direct în situaţiile elementare ale
vieţii. Lucrurile care ne menţin în viaţĞ ne fac plĞcere: mâncarea,
bĞutura, sexul, prietenia. Iar plĞcerea este cu atât mai mare cu cât, mai
înainte, acestea ne-au lipsit. Prima înghiţiturĞ de apĞ când ne este sete
are cel mai bun gust. Prin intermediul plĞcerii, natura ne îmbie sĞ facem
ceea ce ne prieÅžte cel mai mult. Din motive biologice, acest control prin
plĞcere Şi neplĞcere trebuie sĞ tindĞ sĞ menţinĞ organismul în stare
optimĞ de funcţionare. IatĞ de ce durerea depĞŞeŞte în intensitate toate
celelalte afecte. Semnalarea unei probleme nu trebuie ignoratÄž; durerea ne va
chinui pânĞ când vom face tot ce ne stĞ în puteri pentru corpul nostru -
ba, de multe ori, din pĞcate, Şi dupĞ aceea. In general resimţim emoţiile
negative mai intens decât pe cele pozitive, iar starea de neplĞcere se
declanŞeazĞ oricum mai uŞor decât cea de plĞcere. O melodramĞ ne
impresioneazĞ cu uŞurinţĞ; în schimb, un film amuzant ne face mai greu sĞ
râdem. AceastĞ trĞsĞturĞ neplĞcutĞ a fiinţei noastre o datorĞm
biologiei. Atunci când, într-un experiment, subiecţii vĞd imagini vesele Şi
triste, ei reacţioneazĞ mai puternic la cele din urmĞ, aŞa cum se constatĞ
din interpretarea electroencefalogramei. Omul are o predilecţie pentru tragic.
AceastĞ situaţie s-a dovedit folositoare de-a lungul evoluţiei. Frica,
tristeţea Şi furia i-au determinat pe strĞmoŞii noŞtri sĞ dea uitĞrii
orice pradĞ, oricât de bogatĞ, Şi sĞ se ascundĞ la auzul celui mai mic
foŞnet din tufiŞ. Şi astĞzi teama de risc este mai mare decât dorinţa de a
fi fericiţi. VeŞtile proaste vor avea
36 / CE ESTE FERICIREA?

SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 37

întotdeauna în ziare titluri mai mari decât cele bune. Iar pierderile ne dor
mai mult decât ne bucurĞ câŞtigurile de aceeaŞi valoare. DacĞ acest
mecanism nu mai funcţioneazĞ normal, suntem ameninţaţi de o soartĞ
asemÄžnÄžtoare cu a lui Elliot. Cu alte cuvinte, evitarea nefericirii are o
prioritate mai mare pentru noi decât gĞsirea plĞcerii, iar supĞrarea Şi
tristeţea le resimţim mai puternic decât bucuria. AceastĞ moŞtenire a
procesului de evoluţie, atât de utilĞ în situaţii critice, explicĞ
numeroase tragedii mai mari sau mai mici. Nu trebuie sĞ ne gândim la drame cum
este cea a lui Othello, a cĞrui gelozie nebunĞ a fost atât de mare, încât a
depĞŞit dragostea Şi 1-a împins sĞ o ucidĞ pe Desdemona. O simplĞ
neplĞcere de vacanţĞ este suficientĞ: soarele strĞluceŞte, o brizĞ
uŞoarĞ rĞcoreŞte pielea, marea este minunatĞ, iar mâncarea bunĞ; vĞ
înţelegeţi de minune cu persoana care vĞ însoţeŞte; dar, în mijlocul
acestei idile, îŞi face apariÅ£ia o macara, care lucreazÄž de dimineaÅ£a pÃ
¢nÄž seara chiar în faÅ£a ferestrei dumneavoastrÄž. E un aspect minor în
comparaţie cu toate bucuriile concediului, Şi totuŞi sunteţi incapabil(Ğ)
sĞ-1 treceţi cu vederea, iar enervarea riscĞ sĞ vĞ strice tot concediul.
IatĞ cum programarea noastrĞ evoluţionistĞ explicĞ, printre altele, de ce,
an de an, mii de turiÅžti intenteazÄž procese firmelor turistice pentru o nimica
toatÄž.

De ce fericirea nu este gratuitÄž
Nefericirea vine deci singurĞ, în schimb fericirea trebuie dobânditĞ. Frica,
furia Şi tristeţea sunt rĞspunsuri la pericolele lumii exterioare, dar natura
a conceput plĞcerea pentru a ne atrage în situaţii bune. Nu numai oamenii
sunt programaţi aŞa. Şoarecii de laborator, de exemplu, se duc mereu în
acele locuri ale cuŞtii în care s-au împerecheat, de parcĞ ar vrea sĞ facĞ
totul pentru a mai putea trĞi o datĞ acea experienţĞ. Ceea ce-i deosebeŞte
pe oameni de Şoareci este imaginaţia. Spre deosebire de animale, noi nu
trebuie neapĞrat sĞ fi trecut printr-o situaţie anume ca sĞ tragem
concluziile corecte pentru

viitor; e suficient sĞ ne imaginĞm o întâmplare. In lumea afacerilor,
anumitor întreprinzĞtori le este atât de fricĞ de supĞrarea de dupĞ o
pierdere, încât evitĞ sĞ facĞ speculaţii prea riscante. Iar în dragoste,
fantezia unei nopţi cu persoana iubitĞ, dar care ne rĞmâne inaccesibilĞ, ne
accelereazÄž pulsul. TrÄžirea fericirii Åži aÅžteptarea ei au astfel rolul de a
ne controla comportamentul. Cu aceastÄž concluzie, cercetÄžrile moderne asupra
creierului confirmĞ o idee de bazĞ a filozofiei antice, între timp uitatĞ:
în vreme ce astĞzi mulţi oameni percep fericirea ca pe ceva ce ţine de
destin Şi care poate exista sau nu, gânditorii din Antichitate spuneau cĞ
fericirea este determinatĞ de acţiuni corecte. ➞Fericirea este urmarea unei
activitĞţi" spunea Aristotel. Fericirea nu este un dar de la zei, ci aparţine
celui care îŞi foloseŞte posibilitĞţile în mod optim. ➞[...] aŞa cum un
bun strateg se serveŞte de armata pe care o are la dispoziţie în modul cel
mai util pentru luptÄž, la fel cum un bun cizmar face din pielea disponibilÄž
cea mai frumoasĞ încĞlţĞminte" (Aristotel, ed. rom. 1988), un om înţelept
face întotdeauna din înclinaţiile sale Şi din ocaziile ce i se oferĞ tot ce
este mai bun. DupĞ Aristotel, viaţa activĞ este secretul fericirii Şi al
împlinirii. Din aceste idei, filozofii antici au tras douĞ concluzii. Prima:
dacĞ fericirea rezidĞ în împlinirea tuturor posibilitĞţilor umane, atunci
trebuie sÄž existe niÅžte reguli general valabile pentru a o atinge. A doua:
fericirea poate fi învĞţatĞ urmând aceste reguli. Nu suntem victimele
stÄžrilor noastre psihice Åži nici ale mediului. Pentru cÄž astÄžzi nu mai
înţelegem prin fericire decât o stare plĞcutĞ, nu ne este foarte uŞor sĞ
înţelegem concepţia anticĞ. Mai degrabĞ ne uitĞm, plini de invidie, la cei
aparent fericiÅ£i, care au parte, pe nedrept, de mai multe momente euforice decÃ
¢t noi. IgnorÄžm cu aceastÄž ocazie faptul cÄž - în ciuda diferenÅ£elor dintre
oameni - elementele care ne apropie, atât biologic, cât Şi spiritual, de
ceilalţi sunt mai numeroase decât cele ce ne despart. Tindem sĞ concepem
fericirea ca pe o plÄžcere, fÄžrÄž un drum de parcurs Åži fÄžrÄž costuri, deci
nu ca pe un proces. Iar aceastÄž viziune nu este realistÄž.
38 / CE ESTE FERICIREA?

SISTEMUL FERICIRII / 39

DupĞ tot ce Ştim astĞzi despre modul în care funcţioneazĞ sufletul nostru,
putem afirma cĞ emoţiile pozitive nu sunt gratuite. Gânditorii antici vorbeau
despre moralitate Şi despre realizarea optimĞ a posibilitĞţilor, Ştiinţa
modernÄž ar vorbi despre starea optimÄž a organismului. Ideea filozofilor antici
rĞmâne însĞ valabilĞ Şi în lumina neurologiei actuale: sentimentele
plÄžcute nu depind de soartÄž - le putem atinge Åži chiar trebuie sÄž o facem.

3
Sistemul fericirii
Nu sperĞm noi adesea cĞ fericirea va veni de la sine de îndatĞ ce va
dispÄžrea neplÄžcerea de care tocmai suferim? De s-ar termina odatÄž proiectul
acela care ne sileÅžte sÄž petrecem searÄž de searÄž la birou! De-ar veni odatÄž
alesul sau aleasa inimii noastre sÄž ne elibereze de singurÄžtate! Tot restul se
va rezolva de la sine. în spatele acestor situaţii se aflĞ concepţia cĞ o
viaţĞ fĞrĞ suferinţĞ duce automat la fericire. Fericit este cel care nu
este nefericit. Pare logic ca fericirea Åži nefericirea sa se excludÄž reciproc,
sĞ se comporte ca doi copii într-un scrânciob. întotdeauna va fi sus doar
unul dintre ei. Dar greÅžim. DupÄž cum Åžtim astÄžzi, sentimentele pozitive Åži
cele negative din creier sunt generate de sisteme diferite. Pentru a te simţi
bine nu este suficient sĞ fii la adĞpost de suferinţĞ. E o descoperire
importantÄž, pentru cÄž de aici izvorÄžsc o serie de recomandÄžri pentru
viaţĞ. SĞ facem însĞ mai întâi un mic experiment.

Fericirea nu este opusul nefericirii
închipuie-ţi cĞ eŞti alpinist Şi cĞ tocmai te-ai rĞtĞcit în Alpi. DupĞ
câteva ore de cĞutare, gĞseŞti drumul de întoarcere, dar

între timp s-a fĞcut târziu. Ştii cĞ nu vei ajunge în vale înainte de
înserare. A început sĞ batĞ vântul Şi au apĞrut Şi nori, în curând cad
primii stropi de ploaie. Nu se zĞreŞte nicĞieri vreun adĞpost. Vântul îţi
trimite ploaia drept în faţĞ, pantalonii uzi ţi s-au lipit de picioare. Ţi-
e frig, te simţi mizerabil Şi eŞti enervat de propria neatenţie care te-a
fĞcut sĞ pierzi atâta vreme. Acum nu-ţi rĞmâne decât sĞ mergi mai
departe, în ciuda frigului, a ploii Åži a întunericului. Brusc, vezi o stÃ
¢ncÄž proeminentÄž. Te târĞŞti dedesubt. Aici nu bate vântul Åži pÄžmântul
e uscat. îţi scoţi termosul, bei o înghiţiturĞ de ceai fierbinte Şi
simţi cum începi sĞ te încĞlzeŞti. Te relaxezi Şi te simţi uŞurat, ba
chiar ţi-e bine. Dar imediat îţi aduci aminte cĞ te aŞteaptĞ un drum lung.
Şi hainele ude încĞ-ţi mai sunt lipite de corp. Dar nu ai simţit adineauri
un fel de fericire? Sau poate chiar fericire Şi nefericire în acelaŞi timp?
într-adevĞr, într-un astfel de moment îţi vuieŞte în cap un caleidoscop
de senzaţii: unele plĞcute, altele neplĞcute, toate la un loc. Senzaţiile
neplĞcute nu le exclud pe cele plĞcute. Asemenea ambivalenţe apar deseori,
doar cĞ nu le conŞtientizĞm de fiecare datĞ. DacĞ dupĞ o prestaţie
profesionalĞ excelentĞ te aŞtepţi la mĞrirea salariului cu 300 de euro Şi
primeÅžti doar 150, te enervezi, pentru cÄž nu te consideri apreciat la justa
valoare. în acelaŞi timp, te bucuri totuŞi de venitul suplimentar. Astfel,
senzaţia pozitivĞ de bucurie se contopeŞte cu cea negativĞ de enervare.
ExistĞ o plĞcere a fricii - senzaţia aceea plĞcutĞ de teamĞ atunci când
vedem un film de groazÄž -, iar ura Åži dragostea sunt adesea greu de separat.
Ce tânĞr tatĞ, ce tânĞrĞ mamĞ nu Şi-a trimis mĞcar o datĞ la dracul
copiii adoraţi? Paradoxul nu este decât aparent. Pare evident cĞ un om nu
poate fi fericit atunci când se considerĞ nefericit. Dar ce numim noi fericire
Şi nefericire? Aceste senzaţii pot fi definite aproape în orice situaţie
mult mai clar. Atunci când ne dĞm seama cĞ starea noastrĞ pozitivĞ este de
fapt bucurie, iar cea negativÄž, furie, antagonismul dispare. Cele douÄž stÄžri
pot coexista foarte bine. Pentru a înţelege mai bine aceste ambivalenţe, ne
putem gândi la percepţii. Atunci când gustĞm sau mirosim, suntem obiŞnuiţi
40 / CE ESTE FERICIREA?

SISTEMUL FERICIRII / 41

ca multe dintre senzaţiile noastre sĞ se excludĞ doar aparent. Adesea,
opoziţia aceasta este exact ceea ce ne atrage la mâncare: ciocolata dulce-
amĞruie sau mâncarea chinezeascĞ dulce-acriŞoarĞ sunt doar douĞ exemple.
âžžVarietatea gusturilor este infinitÄž", spunea Brillat Savarin, regele
bucĞtĞriei franceze. Cât de sĞracĞ ar fi bucĞtĞria dacĞ s-ar baza doar
pe cele cinci gusturi primare: dulce, acru, amar, iute Şi «cĞrnos»*? Când
este vorba de senzaţii complexe, a recunoaŞte fericirea în nefericire Şi
invers devine o artÄž. Conexiuni pentru plÄžcere Åži durere PlÄžcerea Åži
durerea nu se exclud reciproc. Nu existĞ un generator de senzaţii neplĞcute
în organism care sĞ fie din când în când activ, devenind complet inactiv
în momentele de fericire supremĞ. Mai degrabĞ existĞ sisteme diferite pentru
fiecare tip de senzaţii. Iar acestea pot lucra atât împreunĞ, cât Şi în
paralel sau unul împotriva celuilalt. Exprimarea senzaţiilor plĞcute Şi
neplĞcute foloseŞte mesaje neurochimice diferite. în cazul dorinţei, al
senzaţiei de satisfacţie Şi al atracţiei sexuale, neurotransmiţĞtorii
principali sunt dopamina, oxitocina Åži beta-endorfina. Frica, tensiunea Åži
tristeţea sunt controlate printre altele de acetilcolinĞ Şi de hormonii
stresului, cum ar fi cortizonii. Se poate vedea cĞ în creierul nostru
plĞcerea ia naŞtere în alt mod decât neplĞcerea. Imaginile reprezentând
creiere ale unor oameni fericiţi sau nefericiţi, înregistrate de neurologul
Damasio, aratĞ de asemenea cĞ existĞ conexiuni speciale pentru senzaţiile
plĞcute Şi pentru cele neplĞcute. Este adevĞrat cĞ anumiţi centri din
creier sunt întotdeauna activi, chiar dacĞ au intensitĞţi diferite. Dar asta
nu trebuie sĞ ne mire, pentru cĞ, indiferent dacĞ simţim bucurie, tristeţe,
fricÄž sau furie, creierul trebuie sÄž controleze aceste stÄžri.
* V. pagina 108 pentru mai multe lÄžmuriri. (N.t.)

Aceste regiuni ale creierului acţioneazĞ diferit pentru senzaţii diferite.
DacÄž fericirea Åži nefericirea ar fi opuse, atunci zonele cerebrale puternic
solicitate în momentele de bucurie ar trebui sĞ fie mai puţin solicitate în
momentele de tristeţe Şi invers. Dar nu aŞa stau lucrurile. Imaginile
creierelor unor pacienţi fericiţi Şi nefericiţi nu prezintĞ mari
diferenţe. în figura de la pagina 28, porţiunile albe corespund unei
activitĞţi intense, iar cele întunecate unei activitĞţi reduse. Creierul
mic, de exemplu, lucreazĞ în momentele de bucurie doar cu emisfera stângĞ,
iar în cele de tristeţe, fricĞ Şi enervare cu ambele emisfere. Structura
arcuitÄž a aÅža-numitului gyrus ciuguli din partea inferioarÄž a creierului
este, în clipele de bucurie, activĞ în partea dreaptĞ anterioarĞ, Şi
inactivĞ în stânga posterior, iar în clipele de tristeţe este activĞ în
ambele pĞrţi anterioare Şi inactivĞ în ambele pĞrţi posterioare. Atunci
când simţim o emoţie, intervin deci întotdeauna pĞrţi diferite ale
creierului - Åži asta se poate vedea pe imagini luate din interiorul craniului.
Nu existĞ un centru al plĞcerii Şi unul al tristeţii. Creierul nu
funcţioneazĞ atât de simplu. Apariţia emoţiilor în creier se poate compara
cu aÅžezarea jucÄžtorilor pe teren la jocul de fotbal. Fiecare jucÄžtor este
necesar Åži nici unul nu poate decide singur soarta meciului, tot aÅža cum un
singur centru cerebral nu poate declanŞa o emoţie. Regiunile creierului sunt
conectate între ele, iar echipa se comportĞ în funcţie de situaţia de joc.
în cazul unui corner se comportĞ altfel decât atunci când se aflĞ în
defensivĞ. în ofensivĞ, importanţa atacantului este mai mare decât a
apĞrĞrii Şi totuŞi el depinde de cooperarea celor din spatele sĞu. PânĞ
la urmĞ nu conteazĞ atât jucĞtorii izolaţi cât întreaga echipĞ. Dreapta
nefericire, stânga fericire De multe ori, cele douĞ jumĞtĞţi ale cortexului
par a-Şi împĞrţi sarcinile - dar nu aŞa cum pretind mediile de popularizare
a Ştiinţei. Nu existĞ o jumĞtate dominatĞ de emoţii Şi o alta dominatĞ
de raţiune, care analizeazĞ informaţia. Mai degrabĞ
42 / CE ESTE FERICIREA?

SISTEMUL FERICIRII / 43

cele douĞ jumĞtĞţi contribuie amândouĞ la prelucrarea emoţiilor: în
cazul stĞrilor negative însĞ, este mai activĞ partea dreaptĞ, iar în
momentele de bucurie, mai activĞ e partea stângĞ a lobului frontal. AceastĞ
diferenţĞ poate fi observatĞ clar atunci când se comparĞ imagini ale
creierului în momente de bucurie Şi în momente de tristeţe. Se pare cĞ avem
o emisferĞ cerebralĞ pentru fericire Şi una pentru nefericire. Când este
afectatĞ una dintre ele, viaţa emoţionalĞ nu mai funcţioneazĞ cum trebuie.
Pacienţii care au suferit un atac de apoplexie se comportĞ ciudat: cei cu
leziuni în partea stângĞ a lobului frontal se prĞbuŞesc în depresie - în
mod evident, le-au fost lezate sistemele responsabile de senzaţiile plĞcute.
Un cheag de sânge în partea dreaptĞ a lobului frontal poate duce la situaţia
opusĞ - pacienţii sunt tot timpul veseli. Nu ar fi prea grav dacĞ ei nu ar
pierde, în acelaŞi timp, Şi contactul cu lumea realĞ. Pacienţii aceŞtia
fac abstracţie de orice intrĞ în contradicţie cu al nouĞlea cer. îŞi
neagĞ pânĞ Şi boala. Neurologul american de origine indianĞ Ramachandran a
descris o asemenea pacientĞ (Ramachandran, 2001): dupĞ un atac cerebral în
emisfera dreaptĞ, doamna Dodds a rĞmas paralizatĞ pe partea stângĞ a
corpului (conexiunile între creier Şi cele douĞ jumĞtĞţi ale corpului se
fac în cruce). Nu numai cĞ nu voia sa Ştie nimic de boala ei - nu Ştia,
într-adevĞr, nimic. Atunci când Ramachandran a întrebat-o dacĞ poate
aplauda, a rĞspuns: ➞Desigur!" Apoi a lovit cu mâna sĞnĞtoasĞ aerul Şi a
susţinut foarte serioasĞ cĞ aplaudĞ. Din creierul pacientei lipsea probabil
contraponderea menitÄž sÄž atenueze viziunea exclusiv pozitivÄž a emisferei stÃ
¢ngi a creierului Åži s-o readucÄž la realitate. O descoperire fÄžcutÄž în
laboratorul Damasio a pus în evidenţĞ precizia cu care anumite pĞrţi ale
creierului reacţioneazĞ la stĞrile plĞcute, respectiv la cele neplĞcute. Au
fost identificaţi neuroni specifici care nu reacţioneazĞ decât atunci când
omul se confruntĞ cu situaţii aducĞtoare de nenorociri. Aceste celule
cerebrale specializate rĞspund mult mai rapid decât conŞtientul.

în mai puţin de câteva sutimi de secundĞ, ele decid dacĞ o situaţie este
de bun sau de rĞu augur (Damasio, 2001). Când oamenii care se tem sĞ
vorbeascĞ în public aŞteaptĞ terifiati sĞ urce pe scenĞ, emisfera dreaptĞ
a lobului frontal este datÄž peste cap. Chiar Åži niÅžte bebeluÅži cÄžrora li s-
a dat sĞ bea zeama de lĞmâie au reacţionat la gustul acid printr-o
activitate intensĞ în emisfera dreaptĞ. Din contrĞ, dacĞ primeau bĞuturi
dulci, mai activĞ devenea emisfera stângĞ. Probabil cĞ ne este înnĞscut
acest mod de distribuţie prin care emisfera stângĞ contribuie mai ales la
declanÅžarea stÄžrilor pozitive, iar emisfera dreaptÄž la declanÅžarea celor
negative. Faptul cĞ stĞrile pozitive Şi cele negative sunt atât de clar
repartizate celor douĞ emisfere are de-a face cu prelucrarea informaţiilor în
lobul frontal. AceastĞ parte a creierului îndeplineŞte funcţia unei centrale
de comandÄž a comportamentului, iar un rol important revine aici, dupÄž cum am
vĞzut, emoţiilor. Senzaţiile pozitive ne spun ce trebuie sĞ facem, iar cele
negative ce trebuie sĞ evitĞm. Ca fir cĞlĞuzitor în luarea deciziilor
creierul foloseŞte, pe de-o parte, tendinţele înnĞscute (de exemplu,
aversiunea faţĞ de mâncĞruri prea acre), iar pe de altĞ parte experienţa
acumulatÄž. De aceea, ambele emisfere ale lobului frontal - unde se aflÄž
memoria de scurtÄž duratÄž - sunt preocupate permanent sÄž sorteze toate
lucrurile care ni se întâmplĞ dupĞ criteriul utilitĞţii lor pentru
organism. Se formeazĞ astfel o bazĞ de date a preferinţelor Şi aversiunilor
noastre. Sarcina de a ordona Şi de a readuce la suprafaţĞ aceste informaţii
este foarte grea Şi de aceea lobul frontal îŞi uŞureazĞ munca,
împĞrţind-o în douĞ: partea dreaptĞ este responsabilĞ de experienţele
neplĞcute, iar cea stângĞ de cele plĞcute. Concediul mult aŞteptat este,
aŞadar, o experienţĞ stocatĞ în celulele cenuŞii ale emisferei stângi,
iar amenda primitĞ - în neuronii celei drepte. Zâmbetul adevĞrat - Paul
Ekman a demonstrat-o - apare concomitent cu o activitate intensÄž la nivelul
emisferei stângi a lobului frontal (Ekman, 1990).
44 / CE ESTE FERICIREA?

SISTEMUL FERICIRII / 45

Don Camillo Şi Peppone Fericirea Şi nefericirea îŞi au propriile lor
conexiuni cerebrale Şi propria lor chimie. Dar asta nu înseamnĞ cĞ emoţiile
plÄžcute Åži cele neplÄžcute ar fi complet independente unele de celelalte.
Putem sĞ fim în al nouĞlea cer Şi totuŞi profund triŞti, dar în mod
normal suntem sau bucuroÅži, sau triÅžti. Sistemele cerebrale responsabile de
senzaţiile pozitive sau negative se întrepĞtrund atât de tare, încât o
senzaţie plĞcutĞ poate sĞ alunge una rea Şi invers. Enervarea provocatĞ
în fiecare searĞ de stângĞciile copiilor poate umbri succesul din timpul
zilei. La fel, un pic de bucurie alungĞ o mare tristeţe - aŞa cum se poate
citi pe chipurile locuitorilor unor mari oraŞe germane când, dupĞ o lungĞ
perioadĞ de ploi, se aratĞ în sfârŞit soarele. în creier au loc permanent
lupte între senzaţiile opuse. Acest principiu poate fi constatat Şi la un
simplu neuron. ExistĞ în creierul nostru 100 de miliarde de asemenea puncte
minuscule de conexiune - mai multe, aŞadar, decât toate stelele din Calea
Lactee. Fiecare neuron se aflĞ în legĞturĞ cu alte celule cerebrale: unele
transmit semnale care determinÄž neuronii sÄž devinÄž activi; de la altele vin
impulsuri de încetinire: consecinţa este o luptĞ între stimuli. Creierul, ca
un mic computer, trage concluzia în urma acestor semnale opuse Şi o transmite
la rândul sĞu celorlalte celule. AceastĞ situaţie â la Don Camillo Şi
Peppone nu o gĞsim însĞ doar la nivelul microscopic al celulelor. Majoritatea
proceselor din creier sunt controlate de forţe contrare Şi tot aŞa
funcţioneazĞ conexiunile emoţionale: sentimentele pozitive pot elimina
sentimentele negative Şi invers. Croasant antistres Principiul acţiune-
contraacţiune ne oferĞ posibilitatea de a ne influenţa starea psihicĞ în
douÄž feluri. Prin mijloace diferite se poate atinge acelaÅži scop: Montaigne,
filozoful francez,

si-a început pe bunĞ dreptate eseurile despre înţelepciunea vieţii exact cu
acest moto. Succesul va fi obţinut, desigur, de cĞtre' cel care Ştie sĞ
combine mai multe mijloace. CunoŞtinţele despre autoreglarea organismului ne
vor ajuta, t Cel care pierde timp în fiecare dimineaţĞ în ambuteiajul format
în drum spre serviciu are dreptate sĞ fie supĞrat. Aici se acumuleazĞ o
serie de stimuli care ne îndeamnĞ fie la luptĞ, fie la fugĞ: spaţiul mic
din maŞinĞ, zgomotul motoarelor, frica de a pierde o întâlnire Şi, cel mai
rĞu, faptul de a fi blocat între maŞini, neputincios. în organismul nostru
se declanŞeazĞ automat o reacţie de stres. Consecinţele sunt furia,
nerĞbdarea, enervarea generalĞ Şi, atunci când am ajuns în sfârŞit la
destinaţie, epuizarea. Cea mai potrivitĞ metodĞ de a scĞpa de aceastĞ stare
ar fi sÄž evitÄžm ambuteiajele matinale. De multe ori acest lucru nu e posibil.
CunoŞtinţele despre modul în care ne putem controla emoţiile ne dau însĞ
posibilitatea de a ne îmbunĞtĞţi dispoziţia cu niŞte mijloace foarte
simple, în ciuda stresului. Putem încerca sĞ ne reprimĞm sentimentele
negative direct - ascultând casete audio sau un curs de limbĞ, ceea ce
atenueazĞ senzaţia de pierdere de vreme. Putem încerca de asemenea sĞ
stimulĞm declanŞarea unor senzaţii plĞcute. De exemplu, ne putem obiŞnui
ca, odatĞ ajunŞi la destinaţie, sĞ nu ne repezim imediat sĞ lucrĞm, ci mai
întâi sĞ bem un cappuccino Şi sĞ mâncĞm un croasant pufos. Bucuria unui
al doilea mic dejun ne va îmbunĞtĞţi dispoziţia încĞ din maŞinĞ. în
aŞteptarea unui eveniment plĞcut, creierul elibereazĞ neurotransmiţĞtori
care ne fac sĞ resimţim plĞcere. Şi cum în mecanismul autoreglĞrii
plĞcerea Şi stresul sunt interdependente, bucuria va acţiona împotriva
supĞrĞrii. Vom afla Şi despre alte modalitĞţi de a folosi funcţiile
neurofiziologice ale sufletului pentru a ne îmbunĞtĞţi starea psihicĞ.
Multe dintre ele derivÄž - dupÄž cum aratÄž exemplul simplu al Åžoferului - din
douĞ idei: avem libertatea, adesea ignoratĞ, de a ameliora modul în care
percepem o situaţie, chiar Şi atunci când nu putem influenţa noi înŞine
acea situaţie. Apoi, putem învĞţa sĞ evitĞm sentimentele negative
folosindu-le pe cele pozitive.
46 / CE ESTE FERICIREA?

SISTEMUL FERICIRII / 47

încĞ din Antichitate, filozofii s-au întrebat dacĞ, pentru a gĞsi
fericirea, trebuie sĞ luptĞm pentru cât mai multĞ bucurie sau pentru cât
mai puţinĞ suferinţĞ. AceastĞ alegere devine superfluĞ în lumina noilor
descoperiri Ştiinţifice: putem sĞ le avem pe amândouĞ.

Un întrerupĞtor pentru supĞrare Şi furie
PlĞcerea Şi durerea sunt dintotdeauna rivale. Cele douĞ juma taţi ale
creierului luptĞ permanent pentru cucerirea sufletului. Emisfera stângĞ poate
sĞ dea prioritate senzaţiilor plĞcute probabil pentru cĞ are o acţiune
moderatoare asupra regiunilor cerebrale mai îndepĞrtate. Un mĞnunchi de nervi
porneŞte de la lobul frontal spre centrii amigdalieni. AceŞti centri având
formĞ de migdale se aflĞ în diencefal Şi sunt responsabili de trĞiri precum
frica, furia Şi scârba. Este încĞ neclar în ce mod contracareazĞ aceste
emoţii lobul frontal stâng; dupĞ pĞrerea celor mai mulţi neuropsihologi
este vorba de niŞte impulsuri care blocheazĞ centrii menţionaţi. Asemenea
semnale joacĞ probabil un rol de feedback: emoţia negativĞ - avertismentul -
a ajuns la lobul frontal Åži nu mai este necesarÄž; corpul Åži spiritul se pot
liniŞti. Avem deci de-a face cu un întrerupĞtor natural pentru senzaţiile
neplĞcute. Mai mult: cu un pic de antrenament putem sa-1 acţionĞm în mod
voluntar. Neuropsihologul Richard Davidson de la Universitatea Madison,
Wisconsin, a încercat ani de-a rândul sĞ elucideze acest mister. El le-a
arĞtat unor subiecţi o serie de diapozitive care declanŞeazĞ emoţii: nuduri
atractive de bĞrbaţi Şi de femei, dar Şi operaţii pe cord deschis Şi
oameni care se refugiazĞ de inundaţii pe acoperiŞul casei sau care mor din
cauza hemoragiei dupÄž un accident de maÅžinÄž. CercetÄžtorul a cerut
subiecţilor sĞ încerce în mod conŞtient sĞ-Şi exacerbeze sau sĞ-Şi
atenueze senzaţiile trĞite. Pentru a descoperi în ce mĞsurĞ au reuŞit
subiecţii, Davidson a declanŞat imediat dupĞ aceea un zgomot puternic. Cei
încĞ

marcaţi de imagini se speriau mai tare Şi clipeau involuntar - o reacţie
semnificativĞ de teamĞ, pe care Davidson a înregistrata. în acelaŞi timp,
128 de electrozi aplicaţi pe capetele subiecţilor mĞsurau activitatea lobului
frontal. Cu cât emisfera stângĞ era mai activĞ, cu atât subiecţii se
arĞtau mai puţin deranjaţi de zgomot. Se speriau, într-adevĞr, dacĞ
zgomotul venea imediat dupÄž imaginile iritante. Dar peste numai o secundÄž
pricepeau cÄž scenele terifiante sunt doar imagini Åži cÄž nu existÄž nici un
motiv de panicĞ. Emoţia dispĞrea. DacĞ Davidson repeta zgomotul, reacţia
era minimĞ. Subiecţii la care lobul frontal drept era mai activ se comportau
altfel. Sunetul discordant îi deranja vreme de mai multe secunde dupĞ vederea
imaginilor; pleoapele lor se miŞcau rapid. Nu reuŞeau sĞ-Şi stĞpâneascĞ
emoÅ£ia. Unii erau chiar profund tulburaÅ£i de imagini Åži începeau sÄž plÃ
¢ngÄž. StÄžpânirea emoÅ£iilor este deci adesea o problemÄž de câteva zecimi de
secundĞ. DacĞ în acest scurt interval nu reuŞeŞti sĞ observi cĞ frica sau
teama sunt inutile, senzaţiile negative pot cĞpĞta o dinamicĞ proprie -ca o
avalanŞĞ care a început sĞ ia proporţii. Cel afectat este copleŞit de
emoţii Şi îi vine mult mai greu sĞ se calmeze Şi sĞ recapete contactul cu
realitatea.

DescÄžrcarea nu ajutÄž
în multe situaţii cotidiene, acest mecanism ne pune în încurcĞturĞ. DacĞ
în urma unei conversaţii telefonice enervante trântim receptorul sau dacĞ,
dupĞ o remarcĞ necontrolatĞ a partenerului, trântim uŞa în urma noastrĞ,
nu ne facem rĞu doar pentru cĞ un conflict rĞmâne nerezolvat, ci Şi pentru
cĞ emoţiile negative ne apasĞ mai mult decât ar trebui Şi ne ambalĞm
inutil. Experimentul lui Davidson aratÄž de asemenea cÄž este foarte posibil
sĞ-ţi controlezi emoţiile în momentul apariţiei lor. Acest lucru se poate
întâmpla însĞ doar dacĞ devii pentru o clipĞ conŞtient de aceste emoţii
Şi le dai la o parte, continuându-ţi
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii
94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii

More Related Content

Similar to 94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii

Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"
Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"
Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"BibliotecaMickiewicz
 
Știința din spatele fericirii
Știința din spatele fericiriiȘtiința din spatele fericirii
Știința din spatele fericiriiDOR Academy
 
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiinteiMaria Benghia
 
Sigmund freud interpretarea viselor
Sigmund freud   interpretarea viselorSigmund freud   interpretarea viselor
Sigmund freud interpretarea viselorTimofte Gabriela
 
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-povesteAlina Alexa
 
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII S'anda Ionescu
 
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-povesteRoxana Apostol
 
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cupluGestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplualexandra irod
 
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cupluGestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplualexandra irod
 
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoare
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoareAniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoare
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoareTimofte Gabriela
 
Eckhart tolle-puterea-prezentului
Eckhart tolle-puterea-prezentuluiEckhart tolle-puterea-prezentului
Eckhart tolle-puterea-prezentuluiAdina Georgiana
 
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdf
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdfEckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdf
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdfRoxanaBadea7
 
Sa reparam trecutul si alberto villoldo
Sa reparam trecutul si alberto villoldoSa reparam trecutul si alberto villoldo
Sa reparam trecutul si alberto villoldoLiviu-George Saizescu
 
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891Jenica1969
 
Michael newton 1. calatoria sufletelor
Michael newton   1. calatoria sufletelorMichael newton   1. calatoria sufletelor
Michael newton 1. calatoria sufletelorCristinaRm8
 
Calatoria sufletelor
Calatoria sufletelorCalatoria sufletelor
Calatoria sufletelorCamelia B
 
Viaţă după viaţă
Viaţă după viaţăViaţă după viaţă
Viaţă după viaţăexodumuser
 
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoulGhidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoulRomica Sibisan
 
Vindecarea psi-alexandra-mosneaga
Vindecarea psi-alexandra-mosneagaVindecarea psi-alexandra-mosneaga
Vindecarea psi-alexandra-mosneagagraceland77
 

Similar to 94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii (20)

Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"
Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"
Revistă bibliografică "Fericirea — ce e ea?"
 
Știința din spatele fericirii
Știința din spatele fericiriiȘtiința din spatele fericirii
Știința din spatele fericirii
 
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei
62852859 stanislav-grof-revolutia-constiintei
 
Sigmund freud interpretarea viselor
Sigmund freud   interpretarea viselorSigmund freud   interpretarea viselor
Sigmund freud interpretarea viselor
 
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
19784133 cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
 
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII
Patrice Van Eersel Catherine Maillard MA DOR STRAMOSII
 
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
243970149 19784133-cum-sa-te-vindeci-cu-o-poveste
 
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cupluGestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
 
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cupluGestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
Gestalt terapie aplicată relațiilor de cuplu
 
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoare
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoareAniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoare
Aniela jaffe-aparitii-de-spirite-si-semne-prevestitoare
 
Eckhart tolle-puterea-prezentului
Eckhart tolle-puterea-prezentuluiEckhart tolle-puterea-prezentului
Eckhart tolle-puterea-prezentului
 
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdf
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdfEckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdf
Eckhart-Tolle-Puterea-prezentului.pdf
 
Sa reparam trecutul si alberto villoldo
Sa reparam trecutul si alberto villoldoSa reparam trecutul si alberto villoldo
Sa reparam trecutul si alberto villoldo
 
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891
Calatoria sufletelor-151030215627-lva1-app6891
 
Michael newton 1. calatoria sufletelor
Michael newton   1. calatoria sufletelorMichael newton   1. calatoria sufletelor
Michael newton 1. calatoria sufletelor
 
Calatoria sufletelor
Calatoria sufletelorCalatoria sufletelor
Calatoria sufletelor
 
Viaţă după viaţă
Viaţă după viaţăViaţă după viaţă
Viaţă după viaţă
 
stravechiul-secret-al-tineretii
stravechiul-secret-al-tineretiistravechiul-secret-al-tineretii
stravechiul-secret-al-tineretii
 
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoulGhidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
Ghidul complet-al-durerilor-fizice-michel-odoul
 
Vindecarea psi-alexandra-mosneaga
Vindecarea psi-alexandra-mosneagaVindecarea psi-alexandra-mosneaga
Vindecarea psi-alexandra-mosneaga
 

More from Cristalexpin Ahileea

82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii
82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii
82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminariiCristalexpin Ahileea
 
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeuCristalexpin Ahileea
 
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictuluiCristalexpin Ahileea
 
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-canceruluiCristalexpin Ahileea
 
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormantCristalexpin Ahileea
 

More from Cristalexpin Ahileea (12)

Transformari planetare
Transformari planetareTransformari planetare
Transformari planetare
 
Lazarev diagnosticarea-karmei
Lazarev diagnosticarea-karmeiLazarev diagnosticarea-karmei
Lazarev diagnosticarea-karmei
 
Cartea interzisa
Cartea interzisaCartea interzisa
Cartea interzisa
 
Cartea interzisa
Cartea interzisaCartea interzisa
Cartea interzisa
 
82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii
82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii
82890482 cele-opt-schimbări-ale-iluminarii
 
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu
81804934 părintele-cleopa-–-despre-dragostea-de-dumnezeu
 
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului
81507785 61504647-iubirea-vindeca-toata-perceptia-divizarii-si-a-conflictului
 
48701273 arta-de-a-reusi-in-viata
48701273 arta-de-a-reusi-in-viata48701273 arta-de-a-reusi-in-viata
48701273 arta-de-a-reusi-in-viata
 
39970180 omul-sistem-energetic
39970180 omul-sistem-energetic39970180 omul-sistem-energetic
39970180 omul-sistem-energetic
 
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului
7774044 rudolf-breuss-tratamentul-total-al-cancerului
 
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant
3036223 scarlat-demetrescu-viata-dincolo-de-mormant
 
1000 plante
1000 plante1000 plante
1000 plante
 

94280009 51572681-stefan-klein-formula-fericirii

  • 1. Åžtefan Klein s-a nÄžscut în 1965 la Munchen. A studiat fizica Åži filozofia la Munchen, Grenoble Åži Freiburg, unde Åži-a susÅ£inut Åži teza de doctorat in biofizica. A colaborat, ca jurnalist specializat în ÅžtiinţĞ, la diverse ziare Åž - r VIStegermane ?' j*fost redactor la revistele Der Spiegel (1996- 1999) în i QQR 3°°0)'h prezent este Wber-profesionist Åži locuieÅžte la Berlin S a Stiintific în ? nmCernKar Pre^Ul Ge°rg VOn Holtzbrinck pentru jurnalism dl➢l ° ' F°rmfafericirii- Ultima carte a avut teme similare: de public atât un succes dC 3lte ÞchW fericit)T urT 3 f ^ Zufall (Totul este hazard) W«* gliick-hch{Pur f *"*- Pe Åži simplu Åži Alles âž âž <âž , ÅžTEFAN KLEIN Formula fericirii [ Minunatele descoperiri ale neuropsihologiei de azi Traducere din germanÄž de Lucia Nicolau âž ' HUMANITAS BUCUREÅžTI
  • 2. Coperta GABI DUMITRU Introducere / Descrierea CIP a Bibliotecii NaÅ£ionale a României KLEIN, ÅžTEFAN Formula fericirii / Åžtefan Klein; trad.: Lucia Nicolau. - BucureÅžti: Humanitas, 2006 ISBN 973-50-1186-7 I. Nicolau, Lucia (trad.) 17.023.34 Åžtefan Klein Die Gliicksformel odev Wie die guten Cefiihle entstehen © 2002 by Åžtefan Klein © 2002 der deutschsprachigen Ausgabe by Rowohlt Verlag GmbH Alle deutschen Rechten vorbehalten. © HUMANITAS, 2003, pentru prezenta ediÅ£ie romà ¢neascÄž PublicatÄž prima oarÄž în 2005. EDITURA HUMANJTAS PiaÅ£a Presei Libere I, 013701 BucureÅžti, România tel. 021/317 18 19, fax 021/317 18 24 www.humanitas.ro, editors@humanitas.ro Comenzi CARTE PRIN POÅžTÄž: tel. 021/311 23 30, fax 021/313 50 35, C.P.C.E. - CP 14, BucureÅžti cpp@humanitas.ro, www.librariilehumanitas.ro ISBN 973-50-1186-7 Fiecare îŞi gÄžseÅžte fericirea în altÄž parte. Pentru unii, fericirea înseamnÄž sÄž alergi desculÅ£ pe o pajiÅžte în rouÄž dimineÅ£ii, pentru alÅ£ii, sÄž-Å£i Å£ii bebeluÅžul în braÅ£e. Te poate face fericit sexul, un costum de marcÄž, un cârnat prÄžjit sau Concertul nr. 13 pentru pian Åži orchestrÄž al lui Mozart. Dar Åži absenÅ£a tuturor acestor lucruri te poate face fericit: un cÄžlugÄžr zen îŞi gÄžseÅžte liniÅžtea sufleteascÄž adâncindu-se în meditaÅ£ie. Ce fel de emoÅ£ie este fericirea? âžžDe parcÄž ai fi înghiÅ£it deodatÄž o felie incandescentÄž desprinsÄž din soarele amiezii", descria poeta Katherine Mansfield o clipÄž de extaz. Cu toÅ£ii vânÄžm aceastÄž emoÅ£ie: ea apare însÄž atunci când ne aÅžteptÄžm mai puÅ£in Åži dispare înainte de a putea fi cu adevÄžrat trÄžitÄž. NiciodatÄž nu avem destul timp sÄž cercetÄžm fericirea îndeaproape Åži sÄž aflÄžm dupÄž ce reguli ne manipuleazÄž ea. In primÄžvara anului 2000, l-am vizitat în California pe neurofiziologul Vilayanur Ramachandran. Acest om de ÅžtiinţĞ de origine indianÄž, genial Åži excentric totodatÄž, atrÄžsese atenÅ£ia prin teoria sa despre existenÅ£a unui âžžmodul divin" în creierul uman. A reuÅžit sÄž vindece pacienÅ£i care suferiserÄž o amputare de durerea âžžmembrului fantomÄž" punându-i sÄž priveascÄž într-o serie de oglinzi amplasate într-un anumit fel (Ramachandran, 2001). Revista americanÄž Newsweek îl plaseazÄž printre cei 100 de oameni influenÅ£i ai noului mileniu. Am stat de vorbÄž cu el despre ignoranÅ£a oamenilor în ceea ce priveÅžte propriul corp. în timp ce vorbeam, cercetÄžtorul se plimba de colo- colo în biroul sÄžu, printre mulaje ale creierului, telescoape (în timpul liber
  • 3. 6/ INTRODUCERE INTRODUCERE / 7 este astronom) Åži statuete ale unor zeitĞţi indiene, cÄžci Ramachandran nu poate sta locului o clipÄž. Brusc, Åži-a dat drumul într-o englezÄž coloratÄž de accentul indian: Andwe don 't even know what happiness is. (Åži nici mÄžcar nu Åžtim ce anume este fericirea.) AceastÄž remarcÄž a fost punctul de pornire al cÄžrÅ£ii de faţĞ. Am vrut un rÄžspuns. DorinÅ£a de a trÄži cât mai multe emoÅ£ii pozitive a jucat desigur un rol însemnat în decizia mea, la fel Åži speranÅ£a cÄž poÅ£i gÄžsi fericirea dacÄž Åžtii unde s-o cauÅ£i. CelÄžlalt impuls a fost curiozitatea, o deformaÅ£ie profesionalÄž a oamenilor de ÅžtiinţĞ Åži a jurnaliÅžtilor - iar eu aparÅ£in ambelor categorii. Pe mÄžsurÄž ce mÄž adânceam în materie, citind Åži discutând cu foarte mulÅ£i specialiÅžti, dar Åži cu oameni obiÅžnuiÅ£i, am fÄžcut o descoperire uimitoare: Ramachandran nu avea dreptate. AstÄžzi Åžtim foarte multe despre natura fericirii. Doar cÄž majoritatea acestor cunoÅžtinÅ£e nu ne sunt accesibile. Se aflÄž împrĞŞtiate în nenumÄžrate articole de specialitate, dintre care multe sunt ilizibile, iar altele nici mÄžcar n-au fost tipÄžrite. Aceste cunoÅžtinÅ£e nu au fost nici pe departe sintetizate Åži nu transmit o imagine clarÄž, inteligibilÄž a problemei. Sper sÄž pot face acest lucru în cartea de faţĞ. VeÅ£i fi miraÅ£i, probabil, când veÅ£i citi cÄž fericirea, aceastÄž stare complexÄž, aparent nepÄžmânteascÄž, poate fi cercetatÄž ÅžtiinÅ£ific. Åži totuÅži, ne-am obiÅžnuit de mult cu cei care studiazÄž nefericirea. Psihologii s-au ocupat decenii de-a rândul de emoÅ£iile neplÄžcute. De circa douÄž decenii, neurologii se strÄžduiesc sÄž afle cum apar furia, frica Åži stÄžrile depresive. Rezultatele obÅ£inute de ei sunt folosite de o întreagÄž industrie care vinde pastile contra proastei dispoziÅ£ii Åži, nu în ultimul rând, de mulÅ£i pacienÅ£i. Dar nimeni nu Åži-a luat în serios pânÄž acum sarcina de a studia fericirea. în ultimii ani, situaÅ£ia s-a schimbat. Neurologii au început sÄž-Åži îndrepte atenÅ£ia Åži cÄžtre sentimentele pozitive. într-un timp foarte scurt, au realizat progrese impresionante. Mare parte din ceea ce pà ¢nÄž acum era considerat science-fiction a devenit re- alitate în laborator. Tehnici noi de scanare permit observarea creierului în timp ce subiectul gândeÅžte sau simte ceva. Ele aratÄž, spre exemplu, cum apare bucuria când ne gândim la o persoana dragÄž. La rândul ei, biologia molecularÄž dezvÄžluie ce anume se întâmplÄž în aceste momente înÄžuntrul celor zece miliarde de celule ale creierului nostru. Teste psihologice demonstreazÄž în ce fel ne marcheazÄž comportamentul aceste schimbÄžri. Astfel, cunoÅžtinÅ£ele noastre despre modul de apariÅ£ie a fericirii sporesc. AstÄžzi putem aborda probleme pe care oamenii Åži le-au pus dintotdeauna. - Oare fericirea înseamnÄž mai mult decât absenÅ£a nefericirii? Poate fi ea moÅžtenitÄž? Dispare furia dacÄž îi dai frâu liber? Pot fi prelungite momentele plÄžcute? Banii aduc oare fericirea? Putem fi îndrÄžgostiÅ£i toatÄž viaÅ£a de aceeaÅži persoanÄž? Ce este suprema fericire? DouÄž descoperiri relativ recente din domeniul neuropsihologia au o importanţĞ majorÄž în gÄžsirea rÄžspunsului la aceste întrebÄžri. Prima descoperire se referÄž la pÄžrÅ£ile creierului care genereazÄž o stare de bine: în mintea noastrÄž existÄž mecanisme pentru bucurie, plÄžcere Åži euforie - avem la dispoziÅ£ie un sistem prin care putem deveni fericiÅ£i. Asemenea capacitĞţii de a vorbi, sentimentele pozitive sunt înnÄžscute. AceastÄž descoperire va marca imaginea noastrÄž despre om aÅža cum au marcat-o altÄždatÄž teoriile lui Freud privind inconÅžtientul abisal. CealaltÄž descoperire, Åži mai surprinzÄžtoare, este faptul cÄž Åži creierul unui adult se aflÄž în continuÄž schimbare. PânÄž de curând, oamenii de ÅžtiinţĞ credeau cÄž, asemenea oaselor, creierul îŞi atinge apogeul dezvoltÄžrii la sfârÅžitul pubertĞţii. In realitate, lucrurile stau cu totul altfel. De fiecare datÄž când învĞţĞm ceva nou, creierul nostru se transformÄž, iar între celule apar noi conexiuni. Aceste modificÄžri pot fi chiar observate cu ajutorul unor microscoape speciale. DupÄž ce veÅ£i citi aceastÄž carte, creierul dumneavoastrÄž va arÄžta altfel. Dar agenÅ£ii cei mai importanÅ£i ai acestor modificÄžri nu sunt gândurile, ci emoÅ£iile. Cu alte cuvinte, putem deveni mai fericiÅ£i
  • 4.
  • 5. 8 / INTRODUCERE INTRODUCERE / 9 printr-un antrenament adecvat. Putem exersa tendinÅ£a noastrÄž naturalÄž spre fericire aÅža cum exersÄžm o limbÄž strÄžinÄž. FascinaÅ£i de descoperirile geneticii, tindem de la o vreme încoace sÄž cÄžutÄžm în genotip explicaÅ£ia pentru întreaga noastrÄž fiinţĞ, pentru toate ciudĞţeniile noastre. UitÄžm însÄž cu uÅžurinţĞ cÄž aceastÄž zestre nu se poate dezvolta decât în interacÅ£iune cu modul nostru de viaţĞ. Gradul de fericire în viaţĞ nu depinde doar de gene, ci Åži - cel puÅ£in în aceeaÅži mÄžsurÄž - de mediul în care trÄžim Åži de cultura noastrÄž. De aceea cartea de faţĞ trateazÄž, pe là ¢ngÄž apariÅ£ia fericirii în creier, influenÅ£ele culturale Åži evenimentele zilnice care declanÅžeazÄž aceste procese. în Germania, fericirea nu are o tradiÅ£ie prea lungÄž. Suntem niÅžte sceptici. Germanii au inventat straniul concept de Weltschmerz*, care abia poate fi tradus în alte limbi. Cuvântul âžžfericire" a apÄžrut abia târziu în limba germanÄž. Vine de la geliicke, care în germana veche însemna âžžpotrivit", Åži este atestat abia în anul 1160. Chiar Åži astÄžzi germana Åži alte limbi germanice trebuie sÄž se descurce cu un singur cuvânt pentru a spune âžža avea noroc" {Gluck haberi) Åži âžža fi fericit" (Gltick empfinderi). Celelalte limbi europene fac în general o distincÅ£ie clarÄž între aceste douÄž noÅ£iuni; în englezÄž, de pildÄž, una este luck Åži alta happiness. Åži asta nu e încÄž nimic în comparaÅ£ie cu sanscrita, limbÄž în care existau douÄžsprezece cuvinte pentru diferitele nuanÅ£e ale fericirii. Astfel, limbile noastre occidentale nu fac faţĞ diversitĞţii de sentimente pozitive de care am fi capabili. O comparaÅ£ie între un grup de studenÅ£i americani Åži niÅžte locuitori ai unui oraÅž din India confirmÄž acest fapt în mod frapant: cu toÅ£ii au vizionat un film mut în care doi maeÅžtri ai dansului indian fÄžceau anumite gesturi. în plus, subiecÅ£ii americani au primit o listÄž aleatorie a semnificaÅ£iilor acelor gesturi - surprizÄž plÄžcutÄž, satisfacÅ£ie relaxatÄž, emoÅ£ie timidÄž. Pentru publicul indian acest catalog de semnificaÅ£ii se reducea la câteva cuvinte bine alese. Pentru tinerii americani au fost necesare lungi descrieri ale sentimentelor puse în scenÄž de cei doi dansatori. Åži totuÅži, * Pesimism; melancolie (germ.) -N.t. nu le-a fost greu sÄž ordoneze corect gesturile ce exprimau fericire - înÅ£eleseserÄž mimica, dar le lipsea vocabularul pentru a putea reda ceea ce vÄžzuserÄž. Tot astfel, asistÄžm adesea uluiÅ£i la spectacolul plin de nuanÅ£e al propriei noastre fericiri. Creierul nostru pare capabil sÄž genereze sentimente care nu s-au bucurat de suficientÄž atenÅ£ie în cultura occidentalÄž. PlÄžtim scump pentru aceastÄž ignorare a fericirii. Fiecare al cincilea german suferÄž cel puÅ£in o datÄž în viaţĞ o tulburare psihicÄž, la cei mai mulÅ£i fiind vorba de anxietate sau depresie. Unul din zece germani a suferit în anul precedent* o depresie cu o duratÄž de mai multe sÄžptÄžmâni. Peste zece mii de oameni se sinucid anual ca urmare a unei boli psihice. în alte regiuni ale globului rata suicidului este mult mai micÄž. FrecvenÅ£a depresiilor severe este în creÅžtere - atât în Germania, cât Åži în celelalte Å£ari industrializate. AceastÄž boalÄž afecteazÄž tot mai mulÅ£i copii, adolescenÅ£i Åži tineri. Probabilitatea ca un tânÄžr de azi sÄž sufere de depresie este de trei ori mai mare ca acum zece ani. în acelaÅži timp, tulburÄžrile psihice frecvente în ţĞrile industrializate se rÄžsfrâng Åži asupra altor zone ale Terrei. Pe plan internaÅ£ional, în urmÄžtorii 20 de ani depresiile le vor afecta pe femei mai mult decât orice altÄž boalÄž fizicÄž sau psihicÄž, în timp ce la bÄžrbaÅ£i doar bolile cardiovasculare vor avea o incidenţĞ mai mare. Depresia ameninţĞ sÄž devinÄž o ciumÄž a secolului XXI. Nu toÅ£i oamenii nefericiÅ£i suferÄž de o tulburare psihicÄž. Cu toate acestea, tristeÅ£ea cotidianÄž Åži depresia se aflÄž într-o relaÅ£ie mult mai strânsÄž decât se credea mai demult. Ambele sunt consecinÅ£a unor procese similare din creier. Sarcina noastrÄž este sÄž ne opunem: epidemia de depresie aratÄž câtÄž nevoie avem de o civilizaÅ£ie a fericirii. âžžFericirea reprezintÄž trecerea spiritului la o stare mai perfectÄž" scria filozoful olandez Baruch Spinoza. âžžDurerea, dimpotrivÄž, este trecerea la o stare inferioarÄž." * Raportat la anul de apariÅ£ie a ediÅ£iei germane, 2002. (N.t.)
  • 6.
  • 7. 10 / INTRODUCERE INTRODUCERE / 11 Dar fericirea nu acÅ£ioneazÄž în primul rând asupra spiritului, ci asupra corpului; nefericirea îl distruge, fericirea îl remonteazÄž. Noile cercetÄžri dezvÄžluie anumite legÄžturi între corp Åži suflet pe care cercetÄžtorii le-au ignorat multÄž vreme. Anxietatea permanentÄž Åži tristeÅ£ea sunt factori de risc pentru sÄžnÄžtate deoarece supun organismul stresului. Iar stresul mÄžreÅžte riscul infarctului sau al comoÅ£iei cerebrale. în schimb, cine a învĞţat sÄž-Åži controleze stÄžrile negative Åži sÄž le amplifice pe cele pozitive îŞi protejeazÄž organismul. Sentimentele plÄžcute contracareazÄž stresul Åži consecinÅ£ele acestuia. Ba chiar stimuleazÄž sistemul imunitar. într-o mÄžsurÄž Åži mai mare este stimulat randamentul intelectual, în creier, gândurile Åži sentimentele sunt cele douÄž feÅ£e ale aceleiaÅži medalii. Oamenii fericiÅ£i sunt mai creativi. DupÄž cum aratÄž numeroase studii, ei rezolvÄž probleme mai repede Åži mai bine. Fericirea te face inteligent - Åži nu numai pentru moment, ci pe termen lung. Sentimentele pozitive au ca efect dezvoltarea conexiunilor dintre celule - bucuria înseamnÄž, automat, apariÅ£ia de noi conexiuni. Iar oamenii fericiÅ£i sunt, pânÄž la urmÄž, Åži mai simpatici: mai atenÅ£i Åži mai dispuÅži sÄž vadÄž pÄžrÅ£ile bune din ceilalÅ£i. Se implicÄž mai mult în viaÅ£a comunitĞţii Åži reuÅžesc sÄž mulÅ£umeascÄž pe toata lumea în situaÅ£ii de negociere. Fericirea este, aÅžadar, un Å£el în viaţĞ Åži totodatÄž o cale spre o viaţĞ mai bunÄž. Sentimentele negative îi inhibÄž pe oameni, sentimentele plÄžcute, dimpotrivÄž, le lÄžrgesc spectrul posibilitĞţilor. A fi fericit înseamnÄž a fi viu. Numai cine cunoaÅžte fericirea o poate gÄžsi. AceastÄž carte îŞi propune sÄž vÄž invite într-o cÄžlÄžtorie de cÄžutare a sentimentelor plÄžcute. VeÅ£i gÄžsi în paginile ei multe sfaturi despre cum pot fi folosite descoperirile neuroÅžtiinÅ£ei pentru a duce o viaţĞ mai fericitÄž. Åži totuÅži, aceastÄž carte nu este un ghid în sensul tradiÅ£ional al cuvà ¢ntului. Ea nu oferÄž reÅ£ete ale fericirii, ci descrie contexte, pentru cÄž fericirea fiecÄžrui om este unicÄž, la fel ca personalitatea sa. Cu toÅ£ii resimÅ£im bucuria Åži plÄžcerea în mod asemÄžnÄžtor deoarece Åži creierele noastre sunt construite similar Deosebirea constÄž în mecanismul care genereazÄž aceste sentimente. De aceea, sfaturile de ordin general nu ajutÄž. în cele din urma, fiecare trebuie sÄž-Åži gÄžseascÄž propria formulÄž a fericirii. AceastÄž carte doreÅžte sÄž vÄž transmitÄž cunoÅžtinÅ£ele necesare în acest scop. Prima parte a cÄžrÅ£ii aratÄž cum apare fericirea Åži care este rolul sentimentelor plÄžcute. în capitolele ei e vorba despre regiunile creierului care produc starea de bine Åži care ne permit sÄž controlÄžm emoÅ£iile negative. Aceste mecanisme pot fi antrenate precum muÅžchii. Creierul îŞi modificÄž structura nu numai prin experienÅ£e exterioare, ci Åži prin modul în care acÅ£ionÄžm asupra propriilor noastre sentimente. Creierul se poate reprograma singur, în mod uimitor, multe dintre noile descoperiri sunt confirmate de vechi aforisme Åži vorbe de duh. De aceea, la sfârÅžitul primei pÄžrÅ£i se aflÄž o scurtÄž comparaÅ£ie cu experienÅ£a AntichitĞţii Åži a civilizaÅ£iilor orientale. A doua parte a cÄžrÅ£ii exploreazÄž anatomia pasiunilor: plÄžcerile gastronomice Åži bucuria de a descoperi, dragostea Åži sexul au multe în comun, dar apar în mod diferit - Åži servesc unor scopuri distincte. Aceste emoÅ£ii elementare ne sunt înnÄžscute, dezvoltându-se pe parcursul a milioane de ani. Unele dintre ele pot fi observate Åži la organisme relativ simple, precum Åžoarecii sau albinele. Pasiunile sunt atât de adânc înrÄždÄžcinate în om Åži în animal, încât este absurd sÄž încerci sÄž te descotoroseÅžti de ele ori sÄž le modifici. Mai util e sÄž Åžtii cum sÄž le controlezi. Ne putem organiza viaÅ£a astfel încât sa ne alegem cu satisfacÅ£ii, nu cu nefericire din aceastÄž zestre a evoluÅ£iei. Capitolul final al acestei pÄžrÅ£i vÄž propune câteva sfaturi în acest sens. Dar evoluÅ£ia i-a oferit omului, spre deosebire de insecte Åži de rozÄžtoare, un encefal foarte dezvoltat. De aceea noi suntem pregÄžtiÅ£i sÄž ne controlÄžm instinctele, plÄžcerile Åži spaimele. Partea a treia a cÄžrÅ£ii trateazÄž aceastÄž capacitate a conÅžtiinÅ£ei noastre. Faptul cÄž vedem jumÄžtatea plinÄž sau pe cea goalÄž a proverbialului pahar conteazÄž mai mult pentru sentimentele noastre decât
  • 8.
  • 9. 12 / INTRODUCERE Partea întâi conÅ£inutul concret al paharului. Controlându-ne în mod conÅžtient gândurile Åži sentimentele, putem evita tristeÅ£ea Åži chiar depresia. Dar creierul mare ne oferÄž Åži mai mult: spre deosebire de alte animale, noi putem simÅ£i libertatea, depĞŞirea limitelor Åži comuniunea cu universul, putem contempla vrÄžjiÅ£i jocul reflexelor de luminÄž pe apa mÄžrii sau ne putem lÄžsa captivaÅ£i cu totul de o anumitÄž activitate. ObservaÅ£ia dirijatÄž Åži concentrarea sunt secretul unor astfel de momente euforice. Aceste stÄžri ale creierului explicÄž, probabil, Åži modul în care iau naÅžtere experienÅ£ele mistice. O sursÄž importantÄž a fericirii este cultivarea optimÄž a talentelor Åži a posibilitĞţilor noastre. Dar nimeni nu trÄžieÅžte doar pentru sine. De aceea partea a patra Åži ultima a cÄžrÅ£ii descrie ce condiÅ£ii trebuie create într-o societate astfel ca cetĞţenii sÄž aibÄž posibilitatea de a tinde spre fericire, aÅža cum prevede constituÅ£ia americanÄž. Acolo unde sentimentul de apartenenţĞ la comunitate, dreptatea Åži controlul propriei vieÅ£i sunt asigurate, Åžansele individului de a duce o viaţĞ fericitÄž cresc. Se pune deci întrebarea cum ar putea fiecare individ Åži societatea în întregul ei sÄž asimileze o culturÄž a fericirii. Cu mai bine de douÄž mii de ani în urmÄž, înÅ£elepÅ£ii au intuit cÄž oamenii pot fi ajutaÅ£i sÄž devinÄž mai fericiÅ£i. AstÄžzi, datoritÄž neuroÅžtiinÅ£elor, Åžtim despre gândirea Åži sensibilitatea noastrÄž lucruri care, în Antichitate, ar fi fost cel mult apanajul zeilor. AstÄžzi putem afirma cu toatÄž convingerea: fericirea poate fi învĞţatÄž. Ce este fericirea? 1 Secretul surâsului în anul 1967, un tânÄžr din San Francisco cÄžuta un popor aborigen care sÄž trÄžiascÄž atât de departe de lume, încât sÄž parÄž de pe altÄž planetÄž. Mai existau oare pe pÄžmânt oameni pânÄž la care sÄž nu fi ajuns niciodatÄž vizitatori, care sÄž nu cunoascÄž scrisul Åži nici imaginile televizorului? Paul Ekman Åžtia doar cÄž nu mai are mult timp. în câţiva ani, semnalele radio, Åžoselele Åži avioanele aveau sÄž ajungÄž pânÄž Åži în ultimele sate din junglÄž. PapuaNoua Guinee era consideratÄž odinioarÄž capÄžtul lumii: o insulÄž despre care se vorbea ca despre Å£ara vânÄžtorilor de capete Åži a canibalilor. TânÄžrul de 33 de ani nu cunoÅžtea frica -a pornit singur la drum spre epoca de piatrÄž. însÄž tradiÅ£iile exotice nu îl interesau; Ekman nici nu se gândea sÄž îmbogĞţeascÄž bibliotecile antropologice cu noi imagini ale âžžceluilalt". El dorea sÄž cerceteze o trÄžsÄžturÄž comunÄž tuturor oamenilor. CÄžuta secretul surâsului (Ekman, 1999; Ekman, 1993)*. Nimeni nu i-a luat în serios proiectul. Colegii îl avertizaserÄž cÄž nu va descoperi mare lucru studiind jocul muÅžchilor feÅ£ei. O mamÄž îi surâde copilului ei, bebeluÅžul o imitÄž Åži zâmbeÅžte Åži el: pe atunci se spunea cÄž astfel apar sentimentele. în urmÄž cu 30 Åži ceva de ani, când a pornit Ekman la drum, nimeni nu îndrÄžznea sÄž conteste ideea cÄž omul se naÅžte ca o foaie nescrisÄž. Un copil era considerat un vas gol, pe care pÄžrinÅ£ii Åži celelalte persoane apropiate îl umplu cu toate cunoÅžtinÅ£ele necesare Åži cu modul lor de a se comporta. Se spunea cÄž Åži mimica se deprinde * Sursele bibliografice au fost grupate la sfârÅžitul cÄžrÅ£ii. {N.t.)
  • 10. 14 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 15 în acelaÅži fel. Doar Ekman refuza sÄž creadÄž acest lucru. Oare nu sunt sentimentele, se întreba el, ceva înnÄžscut? Oare nu avem în creier un fel de circuit special pentru zâmbet? în acest caz, toÅ£i oamenii din lume ar trebui sÄž aibÄž în momente asemÄžnÄžtoare expresii ale feÅ£ei asemÄžnÄžtoare. Nu presupusese Åži Charles Darwin acelaÅži lucru? Expresii ale feÅ£ei în epoca de piatrÄž TânÄžrul cercetÄžtor a pornit pe jos la drum prin podiÅžurile din Papua Noua Guinee. In rucsac ducea aparate de filmat, casetofoane Åži portrete. îl conducea un bĞŞtinaÅž; dupÄž câteva sÄžptÄžmâni au ajuns în zone pe unde nu umblase niciodatÄž vreun om alb. Era teritoriul unui popor care se numea fores Åži cÄžruia, în urmÄž cu opt ani, i se interzisese sÄž mÄžnânce creierul rudelor dupÄž moartea acestora. Femeile purtau ÅžorÅ£uri din iarbÄž, bÄžrbaÅ£ii, tanga din coajÄž de copac. TrÄžiau în colibe pe care le împleteau din iarbÄž Åži frunze Åži foloseau unelte din piatrÄž cioplitÄž. I-au primit prietenos pe cercetÄžtor Åži pe ghidul sÄžu. Ekman s-a stabilit în micul lor sat Åži Åži-a despachetat casetofonul. Oamenii de aici nu vÄžzuserÄž niciodatÄž o asemenea cutie sclipitoare în care se învârteau douÄž discuri, aparent de la sine. Åži brusc Åži-au auzit propriile voci! Gurile s-au deschis, maxilarele au început sÄž se miÅžte Åži ochii le-au strÄžlucit: oamenii zâmbeau. Surpriza pÄžrea sÄž- i încânte. Ghidul lui Ekman a filmat întâmplarea: prima dovadÄž cÄž oamenii de la celÄžlalt capÄžt al pÄžmântului zâmbesc la fel ca noi. Din acel moment, bĞŞtinaÅžii fores nu s-au mai despÄžrÅ£it de Ekman. încÄž înainte ca el sÄž se trezeascÄž, îi înconjurau culcuÅžul Åži aÅžteptau încordaÅ£i sÄž vadÄž cu ce îi va distra în acea zi. în unele zile, acesta se repezea cu un cuÅ£it de cauciuc la copii, pentru ca ghidul sÄž poatÄž înregistra feÅ£ele lor îngrozite. în alte zile, le arÄžta portretele unor americani veseli sau triÅžti Åži îl punea pe ghid sÄž întrebe care dintre persoanele din poze are un copil grav bolnav. SÄžtenii/oras1 indicau întotdeauna corect faÅ£a cea tristÄž, deci puteau înÅ£elege fÄžrÄž probleme inimica unui american strÄžin lor DupÄž câteva sÄžptÄžmâni, Ekman 1-a rugat pe însoÅ£itorul sÄžu sÄž regizeze niÅžte vizite inopinate. Un sÄžtean trebuia sÄž se întâlneascÄž aparent întâmplÄžtor, cu un prieten, iar aparatul de filmat înregistra zà ¢mbetul fericit al reîntâlnirii. Când Ekman s-a întors în America dupÄž patru luni de junglÄž Åži Åži-a prelucrat materialele, nu a mai avut nici un dubiu. Mimica bĞŞtinaÅžilor era întocmai cu a oamenilor din lumea vesticÄž. Limbajul poate sÄž difere de la popor la popor. Dar emoÅ£iile se reflectÄž pe feÅ£ele populaÅ£iei/ores din podiÅžul Noii Guinee la fel ca pe feÅ£ele cetĞţenilor din San Francisco. Pentru ÅžtiinţĞ, era o descoperire interesantÄž. AlÅ£i cercetÄžtori au pornit la drum pentru a-1 contrazice pe Ekman. Au cÄžlÄžtorit în jungla din Borneo, la nomazii din Iran, în cele mai îndepÄžrtate colÅ£uri ale Uniunii Sovietice Åži s-au întors acasÄž cu mâinile goale. E limpede cÄž educaÅ£ia nu are nicÄžieri nici o influenţĞ asupra emoÅ£iilor umane. Unele popoare îŞi arÄžtau emoÅ£iile mai mult, altele mai puÅ£in, dar bucuria Åži tristeÅ£ea, frica Åži furia erau comune tuturor oamenilor. Cu descoperirea sa, Ekman a eliminat simultan douÄž greÅželi, întà ¢i, nu mai puteai sÄž pretinzi cÄž emoÅ£iile sunt învĞţate de copii de la cei din jur. DacÄž ar fi aÅža, ar trebui ca popoarele lumii sÄž zâmbeascÄž în moduri diferite, la fel cum bucuria este numitÄž de americaniy'ov Åži de chinezi gaoxing. DacÄž mimica este peste tot aceeaÅži, emoÅ£iile elementare Åži felul în care sunt exprimate ele trebuie sÄž fie înnÄžscute. Chiar Åži copiii nevÄžzÄžtori din naÅžtere, care n-au avut cum sÄž imite vreun joc de fizionomie, zâmbesc spontan. MÄžcar acest fapt ar fi trebuit sÄž trezeascÄž îndoieli acelora care cred cÄž bucuria se învaţĞ. Charles Darwin sugerase în cartea sa despre mimica umanÄž efectuarea unei cercetÄžri într-un cÄžmin pentru orbi. Dar acea operÄž a marelui evoluÅ£ionist era de mult uitatÄž, iar credinÅ£a în emoÅ£iile învĞţate era atât de înrÄždÄžcinatÄž, încât nici un cercetÄžtor nu s-a gândit sÄž urmeze propunerea lui Darwin Åži sÄž discute cu câţiva profesori pentru nevÄžzÄžtori. AÅža cÄž Paul Ekman a trebuit sÄž cÄžlÄžtoreascÄž
  • 11. pânÄž la MÄžrile Sudului. Nici ÅžtiinÅ£a nu este liberÄž de prejudecĞţi.
  • 12. 16 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 17 Zâmbetul adevÄžrat Åži zâmbetul folositor încurajat de rezultatele obÅ£inute, tânÄžrul cercetÄžtor a pus bazele unui întreg sistem de traducere a emoÅ£iilor sub formÄž de cifre si tabele. într-un fel, a descompus mimica în pÄžrÅ£ile ei componente. 42 de muÅžchi ai feÅ£ei sunt implicaÅ£i în jocul fizionomiei; Ekman a repartizat câte un numÄžr fiecÄžreia dintre miÅžcÄžrile lor. 9, de exemplu, însemna strâmbatul din nas, 15, strânsul buzelor. Acum cercetÄžtorii puteau prelucra electronic Åži cele mai ciudate grimase. Astfel, Ekman a clasificat 19 variante de zâmbet. 18 dintre ele nu sunt autentice - dar sunt, cu toate acestea, de mare folos. Le utilizÄžm drept mĞŞti atunci când nu vrem sÄž le arÄžtÄžm celorlalÅ£i întregul adevÄžr despre emoÅ£iile noastre. ExistÄž un zà ¢mbet prin care, când suntem deranjaÅ£i de o gluma proastÄž, ne arÄžtÄžm politicoÅži, un zâmbet în spatele cÄžruia se ascunde teama, un zâmbet forÅ£at, pe care-1 afiŞĞm dupÄž ce ni s-a fÄžcut ceva rÄžu. Folosim întotdeauna în aceste situaÅ£ii muÅžchiul zigomatic, care se întinde de la osul malar pânÄž la buza superioarÄž Åži trage în sus colÅ£urile gurii. Atunci când afiŞĞm un zâmbet fals, intrÄž în joc de fiecare datÄž alte grupe de muÅžchi. Oamenii nu ar putea interacÅ£iona fÄžrÄž aceste semnale. Dar ele nu au nimic de-a face cu bucuria. Un singur fel de a zâmbi este autentic. Nu este suficientÄž ridicarea colÅ£urilor gurii, trebuie ca ochii sÄž se închidÄž parÅ£ial, sÄž aparÄž riduri la colÅ£urile lor, iar partea superioarÄž a obrajilor sÄž se deplaseze în sus pentru ca fizionomia noastrÄž sÄž exprime fericirea. MuÅžchiul inelar al ochilor se contractÄž. Ekman a numit aceastÄž grimasÄž «Duchenne», în onoarea frziologului francez Guillaume-Benjamin Duchenne, primul care a descris, în 1862, musculus orbicularis oculi, cel care înconjoarÄž întreg ochiul. Folosind un sistem de numere pentru miÅžcÄžrile muÅžchilor, ekman a putut sÄž demonstreze cÄž zâmbetul Duchenne este singurul care exprimÄž o bucurie realÄž. Când niÅžte subiecÅ£i au fost PuÅži m situaÅ£ia de a vedea filme amuzante, pe chipurile lor s-a Acest tânÄžr dintr-un îndepÄžrtat podiÅž sud-american nu a vÄžzut niciodatÄž oameni aparÅ£inând altor popoare; Åži totuÅži, expresia sa strÄžlucind de bucurie ne este familiarÄž: emoÅ£iile elementare Åži modul în care le exprimÄžm sunt înnÄžscute. De aceea zâmbetul este un limbaj înÅ£eles peste tot în lume. Fotografia provine din expediÅ£ia psihologului Paul Ekman. Åži mai influent s-a dovedit Ekman într-un alt domeniu. Cu filmele sale despre mimica populaÅ£ieiybrey demonstrase cÄž emoÅ£iile pot fi obiect de cercetare. Nu era o concluzie insignifiantÄž, cÄžci oamenii de ÅžtiinţĞ care se ocupau de emoÅ£ii la sfârÅžitul anilor Åžaizeci erau socotiÅ£i copiii neascultÄžtori ai psihologiei ÅžtiinÅ£ifice. PercepÅ£ia, gândirea Åži acÅ£iunea erau considerate temele de cercetare serioase. EmoÅ£iile erau lÄžsate pe seama filozofilor Åži a poeÅ£ilor, din moment ce au loc în interiorul oamenilor, care pÄžrea inaccesibil oricÄžrei priviri din afarÄž. Ekman arÄžtase însÄž cÄž trÄžirea individualÄž poate fi supusÄž experimentelor ÅžtiinÅ£ifice.
  • 13. 18 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 19 conturat aproape exclusiv acest tip de zâmbet. Åži cu cât zâmbeau mai des în timpul filmului, cu atât mai rÄžspicatÄž era declaraÅ£ia lor de la sfârÅžit cÄž filmul le-a fost pe plac. La scene înfricoŞĞtoare, arÄžtând de exemplu victime cu arsuri sau amputÄžri, zâmbetul Duchenne dispÄžrea. în felul acesta s-a putut dovedi cÄž miÅžcarea muÅžchiului inelar este un semn distinctiv al bucuriei (Ekman, 1990). Duchenne a numit aceste contracÅ£ii âžždulci emoÅ£ii ale sufletului". El Åžtia încÄž de pe atunci cÄž nu putem influenÅ£a cu ajutorul voinÅ£ei activitatea acestui muÅžchi - motiv pentru care majoritaCu ajutorul unor electrozi pe care i-a plasat pe chipul subiecÅ£ilor, fiziologul Guillaume- Benjamin Duchenne a reuÅžit în 1862 sÄž creeze un zâmbet artificial. MuÅžchii acestui bÄžtrân au fost în aÅža fel stimulaÅ£i de curenÅ£i de intensitate micÄž, încât pe faÅ£a lui a apÄžrut o expresie de fericire. ColÅ£urile gurii sunt ridicate, iar muÅžchii din jurul ochilor, contractaÅ£i. tea oamenilor eÅžueazÄž lamentabil atunci când trebuie sÄž zâmbeascÄž în faÅ£a aparatelor foto. în experimentele sale, Duchenne i_a fÄžcut pe subiecÅ£i sÄž se simtÄž fericiÅ£i în alt mod. A folosit conductori fini prin care a transmis muÅžchilor impulsuri electrice (Duchenne, 1991). A reuÅžit astfel sa stimuleze muÅžchii într-un asemenea grad, încât subiecÅ£ii au afiÅžat un zà ¢mbet aproape supranatural de fericit. Fotografiile care însoÅ£esc aceste experimente se aflÄž astÄžzi în Muzeul de ArtÄž ModernÄž din New York. Doar 10% dintre oameni îŞi pot controla muÅžchii feÅ£ei atât de bine încât sÄž poate produce la comandÄž Åži fÄžrÄž un antrenament prealabil un zâmbet Duchenne. Probabil cÄž aceastÄž capacitate le este înnÄžscutÄž. CelorlalÅ£i nu le rÄžmà ¢ne decât sÄž ajungÄž pe ocolite la un zâmbet real. îi ajutÄž o glumÄž bunÄž sau o situaÅ£ie în care se simt bine. Chiar Åži actorii Åži politicienii se luptÄž cu aceastÄž problemÄž. Orice telenovelÄž ieftinÄž dovedeÅžte cât este de greu sÄž controlezi emoÅ£iile Åži mimica. Actorii mediocri nu ne pot convinge nici mÄžcar o clipÄž cu emoÅ£iile lor. Dintre cei de calitate, unii au învĞţat, dupÄž îndelungi eforturi, sÄž-Åži controleze muÅžchii feÅ£ei. Lawrence Olivier era celebru prin faptul cÄž Åžtia, din perspectiva spectatorului, cum trebuie sÄž arate fiecare emoÅ£ie în parte. Dar chiar Åži la Hollywood existÄž staruri care nu învaţĞ niciodatÄž sÄž-Åži controleze expresia feÅ£ei. Nu degeaba înfĞţiÅžarea impasibilÄž a lui Steve McQueen Åži John Wayne a devenit semnul lor distinctiv. Fericirea izvorĞŞte din corp Å¢i s-a fÄžcut un compliment, cineva Å£i-a dÄžruit flori ori savurezi o mâncare foarte bunÄž? EmoÅ£iile pozitive nu se vÄžd doar pe chip. Indiferent de ceea ce- Å£i provoacÄž bucurie, în corpul tÄžu se instaleazÄž o stare de vioiciune. MeritÄž sÄž observi procesul, cÄžci foarte multe dintre transformÄžrile care au loc în aceastÄž situaÅ£ie sunt uÅžor de sesizat.
  • 14. 20 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 21 Când eÅžti fericit, sângele pulseazÄž mai repede. La majoritatea oamenilor, diferenÅ£a dintre starea normalÄž Åži fericire e de trei bÄžtÄži de inimÄž pe minut. Temperatura pielii creÅžte cu aproximativ o zecime de grad, pentru cÄž se amelioreazÄž circulaÅ£ia. DatoritÄž stimulÄžrii, pielea devine mai umedÄž, iar rezistenÅ£a ei electricÄž scade. Chiar Åži degetele tremurÄž acum altfel: nu atà ¢t de rigid, ceva mai lin decât de obicei. DiferenÅ£a o vei observa însÄž doar dacÄž încerci sÄž introduci aţĞ în ac, pentru cÄž aceastÄž miÅžcare finÄž depinde de câteva zecimi de milimetru. Dar poate reuÅžeÅžti sÄž-Å£i dai seama de unde provine tremuratul. în micromiÅžcÄžri-le degetelor, pe care cercetÄžtorii le-au mÄžsurat exact, se reflectÄž tensiunea din muÅžchii umÄžrului, ai braÅ£ului Åži ai mâinii. DacÄž te simÅ£i bine, muÅžchii membrelor se relaxeazÄž Åži devin mai maleabili. Se adaugÄž alte transformÄžri importante, pe care nu le putem simÅ£i direct: bucuria transformÄž Åži echilibrul hormonal, dar despre asta vom mai vorbi. Chiar înainte sÄž observi la tine sau la cei din jur umbra unui zâmbet, au loc schimbÄžri Åži pe chip. MuÅžchiul zigomatic, care trage în sus colÅ£urile gurii, s-a încordat un pic. MuÅžchiul orbicular, care în timpul râsului determinÄž apariÅ£ia unor riduri în jurul ochilor, se contractÄž Åži el. In schimb, muÅžchiul sprâncenei se relaxeazÄž. MuÅžchiul corugator, contribuind în situaÅ£ii de scârbÄž, tristeÅ£e sau fricÄž la compunerea unei expresii de spaimÄž prin ridicarea sprâncenelor, nu este activ în acest moment. AÅža aratÄž fericirea. Ca toate emoÅ£iile, ea îŞi are originea atât în corp, cât Åži în creier. Starea de bine nu apare decât atunci când creierul recepÅ£ioneazÄž semnalele adecvate venite de la inimÄž, muÅžchi Åži piele. FÄžrÄž implicarea corpului nostru nu am putea resimÅ£i fericirea. Ideea aceasta ne iritÄž probabil. FÄžrÄž îndoialÄž, unele mici bucurii, cum ar fi mâncarea sau dragostea, le datorÄžm aproape exclusiv corpului. Dar ce se întâmplÄž când ne aducem aminte de o searÄž plÄžcutÄž petrecutÄž alÄžturi de prieteni sau când abia aÅžteptÄžm sÄž plecÄžm în concediu? în astfel de momente de bucurie, imaginaÅ£ia pare sÄž joace rolul decisiv. Dar asta nu e decât o iluzie. Gândurile, amintirile, speranÅ£ele nu ne permit sÄž trÄžim emoÅ£ii. Doar dacÄž le cuplÄžm cu semnalele adecvate din partea corpului putem resimÅ£i bucuria. Cu ajutorul acestor semnale creierul construieÅžte senzaÅ£ia de bine. încearcÄž sÄž te simÅ£i fericit când eÅžti cu muÅžchii încordaÅ£i Åži ai sudoare rece pe frunte! Fericirea provine deci atât de la corp (braÅ£e, picioare, inimÄž Åži piele), cât Åži de la imaginaÅ£ia Åži gândurile noastre. De aceea ar fi indicat sÄž acordÄžm corpului mai multÄž atenÅ£ie decât suntem obiÅžnuiÅ£i. EmoÅ£iile au o viaţĞ proprie EmoÅ£iile pozitive sunt legate de corp. De aceea este atât de greu sÄž ne simÅ£im fericiÅ£i la comandÄž - un neajuns cauzat de structura creierului. Controlul corpului Åži emoÅ£iile cad în sarcina unor nervi asupra cÄžrora conÅžtientul nostru nu are aproape nici o influenţĞ. Pentru a înÅ£elege asta trebuie sÄž privim mai îndeaproape mecanismul de prelucrare a datelor din organismul nostru. LucrÄžrile de anatomie prezintÄž de obicei reÅ£eaua de nervi din corpul nostru sub forma unui copac cu rÄždÄžcinile în creier. Acolo îŞi are originea mÄžduva spinÄžrii, din care pornesc traiectele influxurilor nervoase, ce se ramificÄž tot mai fin cÄžtre organe Åži membre. De unde Åži impresia cÄž aceste trasee ar alcÄžtui un întreg. Dar asta nu corespunde realitĞţii. De fapt, sistemul nervos uman se împarte în douÄž: trebuie sÄž deosebim sistemul nervos voluntar de cel involuntar. Sistemul nervos voluntar (somatic) controleazÄž majoritatea muÅžchilor care pun în miÅžcare oasele. Prin el circulÄž comenzile transmise arunci când vreau sÄž-mi îndoi arÄžtÄžtorul pentru a putea sÄž scriu la calculator acest text. Aceste comenzi provin de la cortexul cerebral, cupola striatÄž aflatÄž imediat sub craniu, unde apar dorinÅ£ele, imaginaÅ£ia Åži gândurile. Sistemul nervos voluntar Åži cortexul se aflÄž în contact direct. Sistemul nervos involuntar (vegetativ) îŞi are originea în cealaltÄž parte a creierului. PorneÅžte din trunchiul cerebral -
  • 15.
  • 16. 22 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 23 o primÄž aglomerare de celule cenuÅžii, aflatÄž la nivelul cefei. Aici sunt localizate conexiuni care controleazÄž funcÅ£iile esenÅ£iale ale organismului. Ele sunt responsabile de somn Åži de starea de veghe, tot ele regleazÄž bÄžtÄžile inimii Åži stimuleazÄž organele sexuale. De aceea conexiunile sistemului nervos involuntar nu duc la muÅžchii scheletului, ci mai degrabÄž la organele interne, la vene Åži artere, ajungând chiar Åži la minusculii muÅžchi ai pielii care ne ridicÄž pÄžrul de pe corp. AceastÄž parte a sistemului nervos ne face sÄž ne înroÅžim de ruÅžine, sÄž ni se ridice pÄžrul de fricÄž Åži sÄž ne batÄž inima mai repede când suntem îndrÄžgostiÅ£i. Neavând posibilitatea de a influenÅ£a sistemul nervos involuntar, aÅža cum spune Åži numele sÄžu, nu putem fi fericiÅ£i când vrem noi. AceastÄž componentÄž a sistemului nervos nu influenÅ£eazÄž doar muÅžchiul orbicular al ochiului (necesar zâmbetului), ci Åži bÄžtÄžile inimii, circulaÅ£ia sângelui, activitatea glandelor sudoripare. El controleazÄž toate acele impulsuri involuntare ale corpului pe care creierul le interpreteazÄž, generând astfel starea de bine. IatÄž de ce nu putem sÄž ne preschimbÄžm emoÅ£iile în mod direct, ci trebuie sÄž procedÄžm într-un fel mai rafinat. Corpul nostru Åžtie mai multe decât noi Nu ar avea nici un sens sÄž încercÄžm sÄž influenţĞm sistemul nervos vegetativ cu ajutorul dorinÅ£elor noastre. Din moment ce acesta controleazÄž funcÅ£iile vitale ale corpului, o decizie greÅžitÄž ar putea fi fatalÄž. De aceea creierul este programat în aÅža fel încât nu putem, de exemplu, nici sÄž ne Å£inem respiraÅ£ia cât vrem noi de mult, nici sÄž ne încetinim bÄžtÄžile inimii. Majoritatea acestor sarcini sunt îndeplinite de sistemul nervos vegetativ cu ajutorul unor mediatori chimici: hormonii. Creierul are astfel douÄž modalitĞţi de a supraveghea funcÅ£iile organismului. în sistemul nervos se transmit semnale electrice Åži, cu ajutorul hormonilor, semnale chimice. Creierul poate sÄž producÄž singur hormoni în hipofizÄž, pe care îi furnizeazÄž sângelui. Este un lucru practic, pentru cÄž astfel creierul poate intra în legÄžturÄž directÄž cu organele, fÄžrÄž a mai avea nevoie de mijlocirea nervilor. Unele organe, cum ar fi cele sexuale sau rinichii, pot rÄžspunde creierului în acelaÅži fel, aÅžadar chimic. Mediatorii chimici ajutÄž creierul sÄž supravegheze continuu nivelul substanÅ£elor vitale din corp Åži sÄž intervinÄž atunci când este nevoie. Astfel, sistemul nervos involuntar Åži hormonii lucreazÄž împreunÄž pentru a menÅ£ine organismul în stare optimÄž. Programul automat de supravieÅ£uire mai are un avantaj. Ne menÅ£ine creierul liber. Ne împiedicÄž sÄž acordÄžm prea multÄž atenÅ£ie unor funcÅ£ii simple ale corpului. Nu am mai avea timp de nimic dacÄž ne-ar preocupa tot timpul întrebarea dacÄž ficatul produce destule enzime pentru a asimila alcoolul bÄžut în seara anterioarÄž. SimÅ£im ceva doar când acest sistem se deregleazÄž total. Atunci reacÅ£iile corpului nostru ne obligÄž sÄž acÅ£ionÄžm. DacÄž nivelul glucozei din sânge scade, ni se face foame/DacÄž alcoolul de la petrecere nu dispare suficient de rapid din corp, ne doare capul, un avertisment pentru data viitoare. Astfel, controlul organismului funcÅ£ioneazÄž în mod asemÄžnÄžtor cu interfaÅ£a unui computer. AmândouÄž formeazÄž un strat protector deasupra proceselor complicate din interior, cu care nu trebuie sÄž ne batem capul. Singurul mod în care tehnica îŞi face simÅ£itÄž prezenÅ£a pe ecran este apariÅ£ia ocazionalÄž a unui mesaj de eroare atunci când programul nu poate rezolva singur o problemÄž. Multe sentimente negative corespund perfect unor mesaje de eroare. De aceea, nu numai procesele necesare controlului corpului, ci Åži emoÅ£iile sunt protejate de influenÅ£a directÄž a voinÅ£ei. Nu le putem controla decât indirect, fie acÅ£ionând asupra gândurilor noastre Åži a mediului, fie amintindu-ne de anumite situaÅ£ii plÄžcute. Dar nu putem alege între a ne fi fricÄž sau nu atunci când, în pÄždure, se îndreaptÄž spre noi un urs. Ni se face fricÄž înainte de a ne putea gândi la ceva. Inima începe sÄž batÄž nebuneÅžte, respiraÅ£ia se accelereazÄž: corpul se pregÄžteÅžte de fugÄž. în secundele necesare pentru a lua o decizie conÅžtientÄž, un animal sÄžlbatic
  • 17.
  • 18. 24 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 25 ar avea timp sÄž ne sfâŞie. De aceea corpul rÄžspunde la ameninÅ£are încÄž înainte ca noi sÄž simÅ£im frica. Invers, resimÅ£im dorinţĞ de îndatÄž ce observÄžm ceva ce ne-ar putea fi de folos. Acestea sunt mici momente de fericire. Când suntem flÄžmânzi Åži simÅ£im aromele dintr-o brutÄžrie, salivÄžm. DacÄž ne întâlnim cu un prieten, pe faÅ£a noastrÄž se va putea observa un zâmbet instantaneu de bucurie. Faptul cÄž simÅ£im reacÅ£iile involuntare ale corpului nostru ne face sÄž trÄžim emoÅ£ii. Oamenii de ÅžtiinţĞ descoperÄž intuiÅ£ia Se poate oare spune cÄž reacÅ£ia corpului precedÄž emoÅ£iile aÅža cum valul de la prorÄž precedÄž vasul? Unul dintre cele mai impresionante experimente în acest sens a fost realizat de colaboratorii neurologului american de origine portughezÄž Antonio Damasio. Laboratorul sÄžu de la Universitatea din Iowa este considerat unul de elitÄž în domeniul cercetÄžrii emoÅ£iilor. Printre altele, Damasio Åži soÅ£ia sa, Hanna, au creat cea mai mare arhivÄž din lume cu imagini ale unor creiere distruse. Cei doi soÅ£i au tomografiat peste 2500 de capete (cu ajutorul tomografiei se pot realiza imagini în spaÅ£iu ale creierelor vii). Aceste imagini din interiorul unor creiere bolnave sunt combinate de cÄžtre cercetÄžtori cu anamnezÄž pacienÅ£ilor suferinzi de multiple dereglÄžri ale gà ¢ndirii, simÅ£irii Åži comportamentului. CercetÄžtorii pot astfel sÄž capete informaÅ£ii despre modul în care lucreazÄž creierul uman. Pentru cÄž au arhive absolut unice, experimentele realizate de ei vor mai fi menÅ£ionate în aceastÄž carte. Cu mijloace relativ simple, cercetÄžtorii din Iowa au arÄžtat cum bucuria Åži scârba, frica Åži furia au loc, într-adevÄžr, mai întâi în corp. Ei le- au dat unor subiecÅ£i un joc de noroc, conectându-i în acelaÅži timp la un detector de minciuni (Damasio, ed. rom. 2005). Jocul, cunoscut între timp sub numele de Iowa cârd test, constÄž din extragerea repetatÄž a unor cÄžrÅ£i din douÄž pachete cu faÅ£a în jos. Teancul «bun» aduce câŞtiguri moderate care alter- neazÄž cu pierderi mici, teancul «rÄžu» aduce ocazional un c⪠tig mare, dar adesea Åži mari pierderi. , DupÄž cea de-a zecea extragere, subiecÅ£ii au început sÄž evite teancul rÄžu, iar detectorul de minciuni a semnalat transpiraÅ£ie Åži palpitaÅ£ii de îndatÄž ce mâna se apropia de cÄžrÅ£ile riscante. TotuÅži, subiecÅ£ii nu Åžtiau de ce li se întâmplÄž acest lucru Åži nici nu-Åži percepeau reacÅ£iile corpului. Abia dupÄž cea de-a cincizecea extragere au menÅ£ionat o aversiune cu caracter emoÅ£ional faţĞ de teancul riscant. Åži a fost nevoie ca subiecÅ£ii sÄž facÄž circa 80 de extrageri pentru a putea în sfârÅžit explica apariÅ£ia acestei emoÅ£ii Åži principiul jocului. AÅžadar, existÄž într-adevÄžr intuiÅ£ie, acel ciudat sentiment care ne face sÄž Åžtim încÄž de la prima întâlnire cu cineva cÄž respectiva persoanÄž ne vrea rÄžul. Nu ne putem explica aceste presimÅ£iri pentru cÄž ele au la bazÄž emoÅ£ii de care nu suntem conÅžtienÅ£i. Prima întâlnire cu un viitor duÅžman este de multe ori marcatÄž de un moment de spaimÄž pe care nu-1 sesizÄžm, declanÅžat de o expresie ameninţĞtoare întrezÄžritÄž pe faÅ£a celuilalt. IntuiÅ£ia ne ajutÄž pânÄž Åži în cele mai complicate situaÅ£ii - indiferent dacÄž ne dÄžm sau nu seama de asta. Unii subiecÅ£i mai puÅ£in inteligenÅ£i nu au înÅ£eles nici mÄžcar la sfârÅžit sistemul testului cu cÄžrÅ£i de joc, dar au decis corect. în aceastÄž situaÅ£ie, credinÅ£a popularÄž s-a verificat în pofida reÅ£inerilor ÅžtiinÅ£ei, care a negat timp de secole existenÅ£a unei cunoaÅžteri în afara raÅ£iunii. Dar intuiÅ£ia nu provine din vreun fenomen paranormal, cum s-a crezut adesea. IntuiÅ£ia este ancoratÄž solid în corpurile noastre. O cÄžpÄžtÄžm prin experienţĞ. La primele extrageri din teancurile de cÄžrÅ£i, subiecÅ£ii nu Åžtiau nimic despre teancul riscant; creierele lor au trebuit sÄž înveÅ£e mai întâi sÄž anticipeze rezultatul. O presimÅ£ire are loc atunci cà ¢nd calculul nostru - un teanc e bun, celÄžlalt e rÄžu - se transmite corpului înainte chiar de a fi conÅžtientizat. Din exemplul cu ursul agresiv, introdus de psihologul american William James, am vÄžzut deja la ce serveÅžte intuiÅ£ia în absenÅ£a gândirii conÅžtiente: ea ne uÅžureazÄž viaÅ£a Åži, în caz de pericol,
  • 19.
  • 20. 26 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 27 ne economiseÅžte un timp preÅ£ios. AÅžadar, corpul Åžtie uneori mai multe decât mintea, sau, dupÄž cum spunea filozoful francez Blaise Pascal: âžžInima are raÅ£iunile ei, pe care raÅ£iunea nu le cunoaÅžte." Imagini din lumea interioarÄž AÅža cum subiecÅ£ii testului nu erau conÅžtienÅ£i de teama faţĞ de teancul rÄžu, nici noi nu conÅžtientizÄžm în toatÄž profunzimea lor emoÅ£iile vieÅ£ii de zi cu zi. Nu observÄžm cÄž am roÅžit decât atunci când ne-o spune altcineva. Ochii ne strÄžlucesc de încântare, dar nu Åžtim cât de tare ne bucurÄžm. în astfel de momente e limpede cÄž emoÅ£iile Åži sentimentele nu sunt unul Åži acelaÅži lucru. în limbajul de zi cu zi, folosim cele douÄž noÅ£iuni ca fiind sinonime. Dar între ele existÄž o diferenţĞ. O emoÅ£ie este un rÄžspuns automat al corpului într-o anumitÄž situaÅ£ie - licÄžrul din ochi ca semn al plÄžcerii, înroÅžirea feÅ£ei atunci când am fost prinÅži cu minciuna. Sentimentul se iveÅžte în momentele în care percepem aceste emoÅ£ii în mod conÅžtient - ca bucurie sau ca ruÅžine. EmoÅ£iile sunt inconÅžtiente, sentimentele sunt conÅžtiente. Majoritatea emoÅ£iilor sunt percepute Åži ca sentimente, motiv pentru care cei mai mulÅ£i nu fac o deosebire între cele douÄž noÅ£iuni. Åži totuÅži, unele emoÅ£ii pot rÄžmâne ascunse, cum se întà ¢mplÄž, de exemplu, atunci când ne înroÅžim Åži nu ne-o spune nimeni. Cum se transformÄž emoÅ£ia în sentiment? CercetÄžtorii din grupul lui Antonio Damasio au reuÅžit sÄž surprindÄž activitatea creierului în momentul crucial. Au rugat subiecÅ£i sÄžnÄžtoÅži sÄž-Åži aducÄž aminte de momente foarte fericite Åži foarte triste din viaÅ£a lor: reîntâlnirea cu cei dragi sau moartea pÄžrinÅ£ilor. în prima fazÄž, cea de probÄž, cercetÄžtorii i-au controlat pe subiecÅ£i cu detectorul de minciuni Åži i-au ales pe aceia la care s-au constatat reacÅ£ii deosebit de puternice. Apoi i-au introdus pe subiecÅ£ii selectaÅ£i în tomograful cu emisie de pozitroni. într-un astfel de aparat, care ocupÄž o camerÄž întreagÄž, stai înghesuit într-un tub de metal fiind imobilizat, pentru ca imaginile sÄž nu fie miÅžcate: nu e chiar mediul ideal pentru a da frâu liber imaginaÅ£iei. Printr-o perfuzie se introduce în vena braÅ£ului dextrozÄž uÅžor radioactivÄž, servind ca substanţĞ de contrast. Cu toate acestea, subiecÅ£ii s-au lÄžsat într-atât în voia amintirilor, încât au uitat de tehnica din jurul lor. Unii au început chiar sÄž plângÄž în tomograf. între timp, Damasio Åži colegii sÄži puteau urmÄžri pe un ecran ce structuri ale creierului se activeazÄž atunci când o persoanÄž trÄžieÅžte emoÅ£ii puternice (Damasio et al, 2000). Imaginile, prezentate de cercetÄžtori în anul 2000, au avut rÄžsunet din douÄž motive: pe de-o parte, arÄžtau cu o exactitate nemaiîntâlnitÄž ce se întâmplÄž în mintea oamenilor în condiÅ£ii de bucurie, tristeÅ£e, supÄžrare Åži furie; tomograful pune într- adevÄžr în evidenţĞ ce sentiment predominÄž în interiorul cuiva. Pe de altÄž parte, aceste imagini ofereau cele mai clare indicii ale faptului cÄž sentimentele sunt ulterioare reacÅ£iilor corpului. Pe monitoare apÄžreau, marcate de substanÅ£a radioactivÄž, exact acele regiuni ce contribuie la reprezentarea corpului în creier: jos, trunchiul cerebral care supravegheazÄž întreg organismul, în mijloc, pÄžrÅ£i din creierul mic Åži din diencefal care prelucreazÄž aceste date, sus, pÄžrÅ£i din creierul mare ce unesc toate aceste informaÅ£ii într-o imagine de ansamblu, pe care o pun în legÄžturÄž cu percepÅ£iile conÅžtiente, cu gândurile Åži cu fanteziile. O emoÅ£ie devine conÅžtientÄž doar dupÄž ce a fost prelucratÄž de creierul mare. Orice sentiment, deci Åži fericirea, apare atunci când creierul primeÅžte semnale de la corp, pe care apoi le prelucreazÄž. Chiar Åži în momente de mare fericire, când ne credem în al nouÄžlea cer, senzaÅ£ia de euforie se datoreazÄž faptului cÄž simÅ£im reacÅ£iile corpului. O fiinţĞ fÄžrÄž corp nu ar fi în stare nici de tristeÅ£e, nici de bucurie. în opinia lui Damasio, dacÄž ai avut parte din plin de emoÅ£ii fizice, creierul tÄžu va putea chiar sÄž-Å£i simuleze în mod inconÅžtient corpul. AÅža cum o imagine irealÄž poate fi vÄžzutÄž cu ochiul interior, la fel Åži trunchiul cerebral poate simula impulsuri pe care în realitate nu le primeÅžte. Damasio considerÄž cÄž organismul îŞi reduce astfel
  • 21. efortul când este vorba doar de o micÄž
  • 22. 28 / CE ESTE FERICIREA? SECRETUL SURÞSULUI / 29 activitate redusÄž slabjl ➺ intens activitate intensÄž activitate redusÄž ) b<l > intens activitate intensÄž fericit Sentimentele din interiorul creierului. Dreapta: creierul este alcÄžtuit ca o clÄždire cu mai multe etaje. FundaÅ£ia e reprezentatÄž de trunchiul cerebral, care primeÅžte semnale de la corp. Trunchiul cerebral îŞi are originea în mÄžduva osoasÄž Åži se sfârÅžeÅžte în mezencefal. Diencefalul, aflat deasupra, este responsabil de excitaÅ£ie. El controleazÄž organismul secretând hormoni cu ajutorul hipofizei. Sus de tot, sub calota cranianÄž, se aflÄž creierul mare. Acesta supravegheazÄž toate celelalte pÄžrÅ£i ale creierului. FuncÅ£iile lui sunt percepÅ£ia, gândirea Åži toate acÅ£iunile conÅžtiente. Stânga: imaginile tomografice aratÄž cum apar în mintea noastrÄž bucuria (sus) Åži tristeÅ£ea (jos). FiecÄžrui sentiment ti corespunde un anumit model de activitate cerebralÄž. Unele pÄžrÅ£i ale creierului sunt implicate totuÅži în ambele sentimente. Trunchiul cerebral centralizeazÄž datele primite de la corp. Mezencefalul este deosebit de activ, dupÄž cum indicÄž porÅ£iunile cenuÅžii închis Åži negre. Creierul mic, atârnat ca un rucsac de trunchiul cerebral, prelucreazÄž impulsurile primite Åži dÄž instrucÅ£iuni muÅžchilor: de exemplu, ordinul de a zâmbi atunci când ne bucurÄžm. Diencefalul, aflat deasupra, devine activ, declanŞând excitaÅ£ia emoÅ£ionalÄž. în creierul mare, activ este mai ales lobul frontal. Acesta e cel care transformÄž emoÅ£iile în planuri Åži acÅ£iuni (dupÄž Damasio, 2000). mezencefal bucurie Åži nu se mai oboseÅžte sÄž accelereze pulsul pentru a declanÅža întreg programul emotiv. TotuÅži, în asemenea momente, omul simte plÄžcere printr-un fel de program care conservÄž energia. AceluiaÅži mecanism i se datoreazÄž probabil Åži faptul cÄž o persoanÄž paralizatÄž în urma unui accident îŞi pÄžstreazÄž intactÄž viaÅ£a emoÅ£ionalÄž (Critchley, Mathias Åži Dolan, 2001; Damasio, 2000). Oare zâmbetul te face fericit? înÅ£elepciunea popularÄž e convinsÄž: un zâmbet este suficient pentru a înveseli orice persoanÄž ciufutÄž. Iar Robert Baden-Powell, întemeietorul scoutismului, îi sfÄžtuia chiar pe cercetaÅži sÄž zâmbeascÄž atunci când le era teamÄž sau când se întâmpla ceva neplÄžcut: lumea, spunea el, pare atunci mai prietenoasÄž. Putem oare, într-adevÄžr, sÄž ne dobândim fericirea doar cu ajutorul muÅžchilor faciali? Paul Ekman a încercat sÄž rÄžspundÄž la aceastÄž întrebare Åži a putut demonstra ÅžtiinÅ£ific cÄž zâmbetul te
  • 23. 30 / CE ESTE FERICIREA? SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 31 face fericit. Din moment ce sentimentele se nasc din stÄžri ale corpului, este evident cÄž Åži invers, prin influenÅ£area corpului, se pot modifica sentimente. Dar, din pÄžcate, acest drum cÄžtre bucurie nu s-a dovedit a fi chiar atât de drept cum promit proverbele. Nu orice zâmbet îŞi atinge scopul. Mimica politicoasÄž la care ne strÄžduim sÄž recurgem atunci când îi rugÄžm pe Åžefi sÄž ne acorde o mÄžrire de salariu ne poate ascunde eficient nesiguranÅ£a. Ea nu ne duce însÄž la euforie, cÄžci n-am fÄžcut decât sÄž simulÄžm în mod conÅžtient veselia. TrÄžim o bucurie autenticÄž doar când cele douÄž miÅžcÄžri faciale au loc concomitent: comisurile buzelor se deplaseazÄž Åži în colÅ£urile ochilor se formeazÄž mici cute. Cum însÄž majoritatea oamenilor nu-Åži pot controla aceste miÅžcÄžri, Ekman Åži-a învĞţat subiecÅ£ii sÄž-Åži antreneze muÅžchiul orbicular al ochiului. Nu le-a spus însÄž Åži la ce le-ar folosi acest lucru. Astfel a putut arÄžta cÄž semnalele bucuriei circulÄž în douÄž sensuri. Cu cât puteau sÄž-Åži antreneze mai bine muÅžchii, cu atât subiecÅ£ii povesteau mai frecvent despre starea de veselie ce-i cuprindea Åži pe care nu Åži-o puteau explica. Dar Ekman nu s-a mulÅ£umit cu atât. A înregistrat Åži activitatea cerebralÄž a elevilor sÄži atunci când îŞi contractau în mod conÅžtient muÅžchii. într-adevÄžr, semnalele arÄžtau de parcÄž tocmai le spusese subiecÅ£ilor o glumÄž bunÄž. Zâmbetul te face fericit - dar numai zà ¢mbetul adevÄžrat. Creierul nu se lasÄž pÄžcÄžlit atât de uÅžor. Sentimentele pozitive - un ghid De ce avem de fapt sentimente? EmoÅ£iile ne controleazÄž organismul, dar acest proces ar avea loc Åži dacÄž ele, asemenea reflexelor, nu s-ar manifesta activ. Când doctorul ne loveÅžte cu un ciocÄžnel în genunchi, piciorul se ridicÄž brusc, fÄžrÄž ca noi sÄž simÅ£im mare lucru. Multe maÅžini îŞi controleazÄž Åži ele proce- sele interioare, astfel încât nici un robot folosit la sudurÄž nu sare vreodatÄž în sus de bucurie Åži nici nu plânge cu lacrimi amare. ExistÄž Åži oameni care nu simt nimic. Unul dintre aceÅžtia, un pacient al neurologului Damasio, a devenit cunoscut sub numele de Elliot (Damasio, ed. rom. 2005). Elliot era un jurist încununat de succes, un soÅ£ Åži un tatÄž bun, pânÄž cà ¢nd o tumoare de mÄžrimea unei mandarine i-a distrus lobul frontal, deasupra cavitĞţii nazale. Tumoarea, un meningiom, a fost îndepÄžrtatÄž, dar Elliot n- a mai fost acelaÅži om. DimineaÅ£a trebuia trezit cu de-a sila, aÅža cum procedezi cu un copil leneÅž. La lucru nu mai putea sÄž-Åži organizeze timpul Åži se pierdea în tot felul de nimicuri. In loc sÄž sorteze rapid un teanc de documente, se gândea ore în Åžir dupÄž ce principiu s-o facÄž. Elliot nu mai putea lua decizii, pierduse privirea de ansamblu. AÅža a început declinul lui profesional. Firma 1-a concediat. S-a lÄžsat atras de noi Åži noi interese de afaceri Åži aventuri financiare, aliindu-se cu un partener dubios. în felul acesta Åži-a pierdut întreaga avere. CÄžsnicia i-a eÅžuat, Åži ea, la scurtÄž vreme, într-un sfârÅžit, Elliot a ajuns ca la nici 40 de ani sÄž trÄžiascÄž, sub tutela fraÅ£ilor sÄži, dintr-o pensie de invaliditate. Cu toate acestea, dupÄž cum a constatat Damasio, inteligenÅ£a deosebitÄž a lui Elliot se pÄžstrase. Reflexele îi funcÅ£ionau normal. DacÄž îl speriai, avea reacÅ£ii normale. Doctorii nu au putut gÄžsi nici un fel de simptom. Elliot era Åžarmant, atent, uneori chiar glumeÅ£ - Åži întotdeauna un pic distant. Nu-Åži pierdea niciodatÄž cumpÄžtul Åži nu-Åži trÄžda emoÅ£iile. Chiar Åži tragedia vieÅ£ii sale o povestea atât de detaÅžat, de parcÄž i s-ar fi întâmplat altcuiva. DupÄž mai multe teste psihologice, Damasio a ajuns la concluzia cÄž pacientul sÄžu era un om fÄžrÄž sentimente. Uneori, emoÅ£iile încercau sÄž iasÄž la suprafaţĞ, inconÅžtient, dar Elliot pierduse contactul cu ele. Când colegii lui Damasio i-au arÄžtat imagini cu oameni ieÅžind în fugÄž din clÄždiri cuprinse de flÄžcÄžri sau aflaÅ£i pe punctul de a se îneca în timpul unor inundaÅ£ii, Elliot le-a explicat cÄž e conÅžtient de faptul cÄž ar trebui sÄž fie miÅžcat de aceste scene. Dar, din pÄžcate, nu simÅ£ea nimic. La fel s-a întâmplat Åži când
  • 24.
  • 25. 32 / CE ESTE FERICIREA? SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 33 i-au fost arÄžtate poze cu fraÅ£ii sÄži ori când a fost pus sÄž asculte melodiile sale preferate de dinainte de boalÄž. RÄžspunsurile îi erau lipsite de orice emoÅ£ie, ca ale unui computer. Computerele sunt foarte bune la îndeplinirea unor sarcini repetitive, dar nu se pot adapta situaÅ£iilor noi. AcelaÅži lucru se întâmpla cu Elliot. InteligenÅ£a îi oferea toate datele necesare luÄžrii unei decizii, ca în privinÅ£a ordinii documentelor dintr-un teanc. Cu toate acestea, decizia nu putea fi luata pentru cÄž Elliot nu mai era capabil sÄž cântÄžreascÄž informaÅ£ia. Logica îţi poate dezvÄžlui diferitele posibilitĞţi pe care le ai Åži te ajutÄž sÄž dai la o parte variantele imposibile. Dar, în cazul a douÄž variante aparent la fel de bune, raÅ£iunea nu poate decide singurÄž care trebuie aleasÄž. Ei nu-i rÄžmâne decât sÄž urmÄžreascÄž pânÄž la capÄžt toate consecinÅ£ele posibile ale unei decizii. De multe ori, asta dureazÄž prea mult (ceea ce 1-a costat pe Elliot slujba) Åži nici nu e de vreun folos, pentru cÄž nu toate evenimentele sunt previzibile. De aceea, raÅ£iunea are nevoie de ajutor. Sentimentele ne fac adaptabili RaÅ£iunea gÄžseÅžte acest ajutor apelând la sentimente. Acolo unde mintea înÅžiruie lungi argumente pro Åži contra, instinctul deja a decis. Sunt lucruri care ne plac sau nu ne plac, dincolo de orice justificare. Deciziile luate intuitiv nu au la bazÄž concluzii logice, ci douÄž surse, ambele cu rÄždÄžcini în trecut. Pe de o parte, intuiÅ£ia noastrÄž este determinatÄž de programarea geneticÄž. MâncÄžrurile prea amare nu ne plac - aÅža ne protejÄžm de otrÄžvuri; iar la lucruri care ne pun viaÅ£a în primejdie reacÅ£ionÄžm cu aversiune. Pe de altÄž parte, sentimentele se hrÄžnesc din experienţĞ. în sistemele emoÅ£ionale ale creierului, ele sunt stocate mult mai profund decât ar fi posibil în conÅžtient. AÅža cum o imagine poate transmite mai multe informaÅ£ii decât nenumÄžrate cuvinte, la fel emoÅ£iile comunicÄž mai mult decât gà ¢ndurile. Persoana care vede o brichetÄž aprinsÄž apropiindu-se de mâna sa nu trebuie sa analizeze mai întâi posibilele consecinÅ£e ale unei atingeri. Cine s-a ars o datÄž suflÄž Åži-n iaurt. E bine sÄž-Å£i asculÅ£i sentimentele. Dar nu este întotdeauna de dorit sÄž te supui lor orbeÅžte. Un rÄžspuns prea emotiv la un reproÅž al Åžefului a încheiat multe cariere promiţĞtoare; pe de altÄž parte, nu toÅ£i cei care ne binedispun cu vorbe bune meritÄž încrederea noastrÄž. EmoÅ£iile au apÄžrut de-a lungul procesului evoluÅ£iei pentru ca fiinÅ£ele sÄž poatÄž rezolva rapid problemele simple ale vieÅ£ii. Ele reprezintÄž metoda corectÄž prin care decidem dacÄž e cazul sÄž fugim de un Åžarpe sau sÄž rÄžspundem la o loviturÄž cu altÄž loviturÄž. DupÄž cum am putut vedea, emoÅ£iile oferÄž în astfel de situaÅ£ii atât oamenilor, cât Åži animalelor o soluÅ£ie salvatoase. Cele mai multe probleme cotidiene sunt însÄž mai complicate. Un rÄžspuns instinctiv nu face decât sÄž agraveze multe dintre problemele interumane. O ieÅžire necontrolatÄž te scapÄž ele un adversar, dar poate sÄž Åži distrugÄž o relaÅ£ie. în timp ce animalele trebuie sÄž se supunÄž instinctelor, noi avem libertatea de a acÅ£iona împotriva propriilor emoÅ£ii. Astfel, avem la dispoziÅ£ie mai multe Åžanse de a reacÅ£iona adecvat. Avem libertatea de a ne urma sau nu instinctele doar pentru cÄž suntem conÅžtienÅ£i de multe din emoÅ£iile noastre: capacitatea de a simÅ£i prezenÅ£a anumitor efecte ne face adaptabili. Abia când ne dÄžm seama cÄž ne enervam putem sÄž ne stÄžpânim emoÅ£ia din voce Åži sÄž vorbim, în mod conÅžtient, mai încet - ceea ce de multe ori este mai eficient decât sÄž ne ieÅžim din pepeni. Când simÅ£im cum încolÅ£eÅžte în noi teama, putem lua mÄžsuri concrete împotriva ei, fiindcÄž nu vrem ca tremurul genunchilor sÄž ne împiedice sÄž trÄžim o experienţĞ nouÄž. Câinii însÄž nu ar face niciodatÄž bungeejumping - fie Åži numai pentru cÄž nu îŞi conÅžtientizeazÄž frica; neavând de ales, se lasÄž pradÄž spaimei lor instinctive. Viata fÄžrÄž necazuri nu înseamnÄž fericire Mr. Spock, vulcanianul fÄžrÄž emoÅ£ii din serialul science-fiction Star Trek, ar
  • 26. fi în viaÅ£a realÄž un caz social. Chiar dacÄž luÄžm
  • 27. 34 / CE ESTE FERICIREA? SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 35 decizii ce se împotrivesc emoÅ£iilor, capacitatea de a le simÅ£i este absolut necesarÄž pentru a putea acÅ£iona. Tot sentimentele determinÄž succesul rarelor situaÅ£ii când raÅ£iunea ar fi suficientÄž pentru rezolvarea unei probleme. Acest fapt uimitor a fost demonstrat de pacientul Elliot atunci când cercetÄžtorii l-au supus testului cu jocul de noroc. Elliot trebuia sÄž aleagÄž între a trage cÄžrÅ£i din teancul care îi aducea constant un câŞtig de 50 de dolari Åži rareori o pierdere de 100 de dolari sau din teancul care fÄžcea posibil un câŞtig de 100 de dolari, cu riscul însÄž de a pierde pânÄž la 1000 de dolari. DupÄž câteva runde de joc, subiecÅ£ii sÄžnÄžtoÅži trÄžgeau cÄžrÅ£i doar din primul teanc; însÄž omul fÄžrÄž sentimente a continuat imperturbabil sÄž îŞi încerce norocul cu teancul periculos. DupÄž ce a rÄžmas fÄžrÄž bani, Elliot a vrut sÄž se împrumute de la conducÄžtorul testului. în mod uimitor, Elliot, o persoanÄž foarte inteligentÄž, a înÅ£eles dupÄž câteva runde principiul Åži regulile jocului, dar nu Åži-a putut folosi cunoÅžtinÅ£ele. Iar în cazul acestui joc situaÅ£ia era clarÄž, spre deosebire de sortarea teancului de documente, unde existau mai multe posibilitĞţi la fel de valide. OdatÄž înÅ£eles jocul, nivelul câŞtigului se putea prezice foarte simplu printr-o simplÄž socotealÄž statisticÄž. Chiar Åži un computer programat sÄž atingÄž câŞtigul maxim s-ar fi decis, dupÄž câteva trageri de probÄž, pentru teancul de 50 de dolari. Doar Elliot s-a ruinat, iar rezultatele au arÄžtat clar de ce i se întâmplase acelaÅži lucru Åži în realitate. Elliot dorea sÄž cà ¢Åžtige, dupÄž cum afirma chiar el, Åži tocmai aceastÄž dorinţĞ i-a fost fatalÄž. Åži-a folosit toate Åžansele existente. Dar creierul nu evalueazÄž luà ¢nd o decizie raÅ£ionalÄž, ci una emoÅ£ionalÄž; pentru asta sunt necesare pÄžrÅ£i ale lobului frontal care la Elliot fusese distrus de tumoare. PosibilitĞţile se evalueazÄž în lobul frontal Åži creierul încearcÄž, înainte de a lua o decizie, sÄž prezicÄž modul în care ne-am simÅ£i într-o situaÅ£ie sau alta. La Elliot acest proces nu mai funcÅ£iona. El nu putea nici mÄžcar sÄž aibÄž aversiune faţĞ de cÄžrÅ£ile riscante, dupÄž ce pierduse o sumÄž mare trÄžgând din teancul periculos. Åžtia foarte bine cÄž teancul putea duce la pierderi foarte mari, dar nu era în stare sÄž punÄž în aplicare aceste cunoÅžtinÅ£e pentru cÄž teama sau nervozitatea îi erau absolut strÄžine. EÅžecul lui aratÄž cât de puÅ£in capabilÄž este raÅ£iunea sÄž ne conducÄž de una singurÄž comportamentul în direcÅ£ia cea bunÄž. PredilecÅ£ia pentru tragic Fericirea Åži nefericirea sunt deci maeÅžtrii prin care ne educÄž natura. IndicaÅ£iile lor le simÅ£im cel mai direct în situaÅ£iile elementare ale vieÅ£ii. Lucrurile care ne menÅ£in în viaţĞ ne fac plÄžcere: mâncarea, bÄžutura, sexul, prietenia. Iar plÄžcerea este cu atât mai mare cu cât, mai înainte, acestea ne-au lipsit. Prima înghiÅ£iturÄž de apÄž când ne este sete are cel mai bun gust. Prin intermediul plÄžcerii, natura ne îmbie sÄž facem ceea ce ne prieÅžte cel mai mult. Din motive biologice, acest control prin plÄžcere Åži neplÄžcere trebuie sÄž tindÄž sÄž menÅ£inÄž organismul în stare optimÄž de funcÅ£ionare. IatÄž de ce durerea depĞŞeÅžte în intensitate toate celelalte afecte. Semnalarea unei probleme nu trebuie ignoratÄž; durerea ne va chinui pânÄž când vom face tot ce ne stÄž în puteri pentru corpul nostru - ba, de multe ori, din pÄžcate, Åži dupÄž aceea. In general resimÅ£im emoÅ£iile negative mai intens decât pe cele pozitive, iar starea de neplÄžcere se declanÅžeazÄž oricum mai uÅžor decât cea de plÄžcere. O melodramÄž ne impresioneazÄž cu uÅžurinţĞ; în schimb, un film amuzant ne face mai greu sÄž râdem. AceastÄž trÄžsÄžturÄž neplÄžcutÄž a fiinÅ£ei noastre o datorÄžm biologiei. Atunci când, într-un experiment, subiecÅ£ii vÄžd imagini vesele Åži triste, ei reacÅ£ioneazÄž mai puternic la cele din urmÄž, aÅža cum se constatÄž din interpretarea electroencefalogramei. Omul are o predilecÅ£ie pentru tragic. AceastÄž situaÅ£ie s-a dovedit folositoare de-a lungul evoluÅ£iei. Frica, tristeÅ£ea Åži furia i-au determinat pe strÄžmoÅžii noÅžtri sÄž dea uitÄžrii orice pradÄž, oricât de bogatÄž, Åži sÄž se ascundÄž la auzul celui mai mic
  • 28. foÅžnet din tufiÅž. Åži astÄžzi teama de risc este mai mare decât dorinÅ£a de a fi fericiÅ£i. VeÅžtile proaste vor avea
  • 29. 36 / CE ESTE FERICIREA? SENTIMENTELE POZITIVE - UN GHID / 37 întotdeauna în ziare titluri mai mari decât cele bune. Iar pierderile ne dor mai mult decât ne bucurÄž câŞtigurile de aceeaÅži valoare. DacÄž acest mecanism nu mai funcÅ£ioneazÄž normal, suntem ameninÅ£aÅ£i de o soartÄž asemÄžnÄžtoare cu a lui Elliot. Cu alte cuvinte, evitarea nefericirii are o prioritate mai mare pentru noi decât gÄžsirea plÄžcerii, iar supÄžrarea Åži tristeÅ£ea le resimÅ£im mai puternic decât bucuria. AceastÄž moÅžtenire a procesului de evoluÅ£ie, atât de utilÄž în situaÅ£ii critice, explicÄž numeroase tragedii mai mari sau mai mici. Nu trebuie sÄž ne gândim la drame cum este cea a lui Othello, a cÄžrui gelozie nebunÄž a fost atât de mare, încât a depĞŞit dragostea Åži 1-a împins sÄž o ucidÄž pe Desdemona. O simplÄž neplÄžcere de vacanţĞ este suficientÄž: soarele strÄžluceÅžte, o brizÄž uÅžoarÄž rÄžcoreÅžte pielea, marea este minunatÄž, iar mâncarea bunÄž; vÄž înÅ£elegeÅ£i de minune cu persoana care vÄž însoÅ£eÅžte; dar, în mijlocul acestei idile, îŞi face apariÅ£ia o macara, care lucreazÄž de dimineaÅ£a pà ¢nÄž seara chiar în faÅ£a ferestrei dumneavoastrÄž. E un aspect minor în comparaÅ£ie cu toate bucuriile concediului, Åži totuÅži sunteÅ£i incapabil(Äž) sÄž-1 treceÅ£i cu vederea, iar enervarea riscÄž sÄž vÄž strice tot concediul. IatÄž cum programarea noastrÄž evoluÅ£ionistÄž explicÄž, printre altele, de ce, an de an, mii de turiÅžti intenteazÄž procese firmelor turistice pentru o nimica toatÄž. De ce fericirea nu este gratuitÄž Nefericirea vine deci singurÄž, în schimb fericirea trebuie dobânditÄž. Frica, furia Åži tristeÅ£ea sunt rÄžspunsuri la pericolele lumii exterioare, dar natura a conceput plÄžcerea pentru a ne atrage în situaÅ£ii bune. Nu numai oamenii sunt programaÅ£i aÅža. Åžoarecii de laborator, de exemplu, se duc mereu în acele locuri ale cuÅžtii în care s-au împerecheat, de parcÄž ar vrea sÄž facÄž totul pentru a mai putea trÄži o datÄž acea experienţĞ. Ceea ce-i deosebeÅžte pe oameni de Åžoareci este imaginaÅ£ia. Spre deosebire de animale, noi nu trebuie neapÄžrat sÄž fi trecut printr-o situaÅ£ie anume ca sÄž tragem concluziile corecte pentru viitor; e suficient sÄž ne imaginÄžm o întâmplare. In lumea afacerilor, anumitor întreprinzÄžtori le este atât de fricÄž de supÄžrarea de dupÄž o pierdere, încât evitÄž sÄž facÄž speculaÅ£ii prea riscante. Iar în dragoste, fantezia unei nopÅ£i cu persoana iubitÄž, dar care ne rÄžmâne inaccesibilÄž, ne accelereazÄž pulsul. TrÄžirea fericirii Åži aÅžteptarea ei au astfel rolul de a ne controla comportamentul. Cu aceastÄž concluzie, cercetÄžrile moderne asupra creierului confirmÄž o idee de bazÄž a filozofiei antice, între timp uitatÄž: în vreme ce astÄžzi mulÅ£i oameni percep fericirea ca pe ceva ce Å£ine de destin Åži care poate exista sau nu, gânditorii din Antichitate spuneau cÄž fericirea este determinatÄž de acÅ£iuni corecte. âžžFericirea este urmarea unei activitĞţi" spunea Aristotel. Fericirea nu este un dar de la zei, ci aparÅ£ine celui care îŞi foloseÅžte posibilitĞţile în mod optim. âžž[...] aÅža cum un bun strateg se serveÅžte de armata pe care o are la dispoziÅ£ie în modul cel mai util pentru luptÄž, la fel cum un bun cizmar face din pielea disponibilÄž cea mai frumoasÄž încÄžlţĞminte" (Aristotel, ed. rom. 1988), un om înÅ£elept face întotdeauna din înclinaÅ£iile sale Åži din ocaziile ce i se oferÄž tot ce este mai bun. DupÄž Aristotel, viaÅ£a activÄž este secretul fericirii Åži al împlinirii. Din aceste idei, filozofii antici au tras douÄž concluzii. Prima: dacÄž fericirea rezidÄž în împlinirea tuturor posibilitĞţilor umane, atunci trebuie sÄž existe niÅžte reguli general valabile pentru a o atinge. A doua: fericirea poate fi învĞţatÄž urmând aceste reguli. Nu suntem victimele stÄžrilor noastre psihice Åži nici ale mediului. Pentru cÄž astÄžzi nu mai înÅ£elegem prin fericire decât o stare plÄžcutÄž, nu ne este foarte uÅžor sÄž înÅ£elegem concepÅ£ia anticÄž. Mai degrabÄž ne uitÄžm, plini de invidie, la cei aparent fericiÅ£i, care au parte, pe nedrept, de mai multe momente euforice decà ¢t noi. IgnorÄžm cu aceastÄž ocazie faptul cÄž - în ciuda diferenÅ£elor dintre oameni - elementele care ne apropie, atât biologic, cât Åži spiritual, de ceilalÅ£i sunt mai numeroase decât cele ce ne despart. Tindem sÄž concepem
  • 30. fericirea ca pe o plÄžcere, fÄžrÄž un drum de parcurs Åži fÄžrÄž costuri, deci nu ca pe un proces. Iar aceastÄž viziune nu este realistÄž.
  • 31. 38 / CE ESTE FERICIREA? SISTEMUL FERICIRII / 39 DupÄž tot ce Åžtim astÄžzi despre modul în care funcÅ£ioneazÄž sufletul nostru, putem afirma cÄž emoÅ£iile pozitive nu sunt gratuite. Gânditorii antici vorbeau despre moralitate Åži despre realizarea optimÄž a posibilitĞţilor, ÅžtiinÅ£a modernÄž ar vorbi despre starea optimÄž a organismului. Ideea filozofilor antici rÄžmâne însÄž valabilÄž Åži în lumina neurologiei actuale: sentimentele plÄžcute nu depind de soartÄž - le putem atinge Åži chiar trebuie sÄž o facem. 3 Sistemul fericirii Nu sperÄžm noi adesea cÄž fericirea va veni de la sine de îndatÄž ce va dispÄžrea neplÄžcerea de care tocmai suferim? De s-ar termina odatÄž proiectul acela care ne sileÅžte sÄž petrecem searÄž de searÄž la birou! De-ar veni odatÄž alesul sau aleasa inimii noastre sÄž ne elibereze de singurÄžtate! Tot restul se va rezolva de la sine. în spatele acestor situaÅ£ii se aflÄž concepÅ£ia cÄž o viaţĞ fÄžrÄž suferinţĞ duce automat la fericire. Fericit este cel care nu este nefericit. Pare logic ca fericirea Åži nefericirea sa se excludÄž reciproc, sÄž se comporte ca doi copii într-un scrânciob. întotdeauna va fi sus doar unul dintre ei. Dar greÅžim. DupÄž cum Åžtim astÄžzi, sentimentele pozitive Åži cele negative din creier sunt generate de sisteme diferite. Pentru a te simÅ£i bine nu este suficient sÄž fii la adÄžpost de suferinţĞ. E o descoperire importantÄž, pentru cÄž de aici izvorÄžsc o serie de recomandÄžri pentru viaţĞ. SÄž facem însÄž mai întâi un mic experiment. Fericirea nu este opusul nefericirii închipuie-Å£i cÄž eÅžti alpinist Åži cÄž tocmai te-ai rÄžtÄžcit în Alpi. DupÄž câteva ore de cÄžutare, gÄžseÅžti drumul de întoarcere, dar între timp s-a fÄžcut târziu. Åžtii cÄž nu vei ajunge în vale înainte de înserare. A început sÄž batÄž vântul Åži au apÄžrut Åži nori, în curând cad primii stropi de ploaie. Nu se zÄžreÅžte nicÄžieri vreun adÄžpost. Vântul îţi trimite ploaia drept în faţĞ, pantalonii uzi Å£i s-au lipit de picioare. Å¢i- e frig, te simÅ£i mizerabil Åži eÅžti enervat de propria neatenÅ£ie care te-a fÄžcut sÄž pierzi atâta vreme. Acum nu-Å£i rÄžmâne decât sÄž mergi mai departe, în ciuda frigului, a ploii Åži a întunericului. Brusc, vezi o stà ¢ncÄž proeminentÄž. Te târĞŞti dedesubt. Aici nu bate vântul Åži pÄžmântul e uscat. îţi scoÅ£i termosul, bei o înghiÅ£iturÄž de ceai fierbinte Åži simÅ£i cum începi sÄž te încÄžlzeÅžti. Te relaxezi Åži te simÅ£i uÅžurat, ba chiar Å£i-e bine. Dar imediat îţi aduci aminte cÄž te aÅžteaptÄž un drum lung. Åži hainele ude încÄž-Å£i mai sunt lipite de corp. Dar nu ai simÅ£it adineauri un fel de fericire? Sau poate chiar fericire Åži nefericire în acelaÅži timp? într-adevÄžr, într-un astfel de moment îţi vuieÅžte în cap un caleidoscop de senzaÅ£ii: unele plÄžcute, altele neplÄžcute, toate la un loc. SenzaÅ£iile neplÄžcute nu le exclud pe cele plÄžcute. Asemenea ambivalenÅ£e apar deseori, doar cÄž nu le conÅžtientizÄžm de fiecare datÄž. DacÄž dupÄž o prestaÅ£ie profesionalÄž excelentÄž te aÅžtepÅ£i la mÄžrirea salariului cu 300 de euro Åži primeÅžti doar 150, te enervezi, pentru cÄž nu te consideri apreciat la justa valoare. în acelaÅži timp, te bucuri totuÅži de venitul suplimentar. Astfel, senzaÅ£ia pozitivÄž de bucurie se contopeÅžte cu cea negativÄž de enervare. ExistÄž o plÄžcere a fricii - senzaÅ£ia aceea plÄžcutÄž de teamÄž atunci când vedem un film de groazÄž -, iar ura Åži dragostea sunt adesea greu de separat. Ce tânÄžr tatÄž, ce tânÄžrÄž mamÄž nu Åži-a trimis mÄžcar o datÄž la dracul copiii adoraÅ£i? Paradoxul nu este decât aparent. Pare evident cÄž un om nu poate fi fericit atunci când se considerÄž nefericit. Dar ce numim noi fericire Åži nefericire? Aceste senzaÅ£ii pot fi definite aproape în orice situaÅ£ie mult mai clar. Atunci când ne dÄžm seama cÄž starea noastrÄž pozitivÄž este de fapt bucurie, iar cea negativÄž, furie, antagonismul dispare. Cele douÄž stÄžri pot coexista foarte bine. Pentru a înÅ£elege mai bine aceste ambivalenÅ£e, ne putem gândi la percepÅ£ii. Atunci când gustÄžm sau mirosim, suntem obiÅžnuiÅ£i
  • 32. 40 / CE ESTE FERICIREA? SISTEMUL FERICIRII / 41 ca multe dintre senzaÅ£iile noastre sÄž se excludÄž doar aparent. Adesea, opoziÅ£ia aceasta este exact ceea ce ne atrage la mâncare: ciocolata dulce- amÄžruie sau mâncarea chinezeascÄž dulce-acriÅžoarÄž sunt doar douÄž exemple. âžžVarietatea gusturilor este infinitÄž", spunea Brillat Savarin, regele bucÄžtÄžriei franceze. Cât de sÄžracÄž ar fi bucÄžtÄžria dacÄž s-ar baza doar pe cele cinci gusturi primare: dulce, acru, amar, iute Åži «cÄžrnos»*? Când este vorba de senzaÅ£ii complexe, a recunoaÅžte fericirea în nefericire Åži invers devine o artÄž. Conexiuni pentru plÄžcere Åži durere PlÄžcerea Åži durerea nu se exclud reciproc. Nu existÄž un generator de senzaÅ£ii neplÄžcute în organism care sÄž fie din când în când activ, devenind complet inactiv în momentele de fericire supremÄž. Mai degrabÄž existÄž sisteme diferite pentru fiecare tip de senzaÅ£ii. Iar acestea pot lucra atât împreunÄž, cât Åži în paralel sau unul împotriva celuilalt. Exprimarea senzaÅ£iilor plÄžcute Åži neplÄžcute foloseÅžte mesaje neurochimice diferite. în cazul dorinÅ£ei, al senzaÅ£iei de satisfacÅ£ie Åži al atracÅ£iei sexuale, neurotransmiţĞtorii principali sunt dopamina, oxitocina Åži beta-endorfina. Frica, tensiunea Åži tristeÅ£ea sunt controlate printre altele de acetilcolinÄž Åži de hormonii stresului, cum ar fi cortizonii. Se poate vedea cÄž în creierul nostru plÄžcerea ia naÅžtere în alt mod decât neplÄžcerea. Imaginile reprezentând creiere ale unor oameni fericiÅ£i sau nefericiÅ£i, înregistrate de neurologul Damasio, aratÄž de asemenea cÄž existÄž conexiuni speciale pentru senzaÅ£iile plÄžcute Åži pentru cele neplÄžcute. Este adevÄžrat cÄž anumiÅ£i centri din creier sunt întotdeauna activi, chiar dacÄž au intensitĞţi diferite. Dar asta nu trebuie sÄž ne mire, pentru cÄž, indiferent dacÄž simÅ£im bucurie, tristeÅ£e, fricÄž sau furie, creierul trebuie sÄž controleze aceste stÄžri. * V. pagina 108 pentru mai multe lÄžmuriri. (N.t.) Aceste regiuni ale creierului acÅ£ioneazÄž diferit pentru senzaÅ£ii diferite. DacÄž fericirea Åži nefericirea ar fi opuse, atunci zonele cerebrale puternic solicitate în momentele de bucurie ar trebui sÄž fie mai puÅ£in solicitate în momentele de tristeÅ£e Åži invers. Dar nu aÅža stau lucrurile. Imaginile creierelor unor pacienÅ£i fericiÅ£i Åži nefericiÅ£i nu prezintÄž mari diferenÅ£e. în figura de la pagina 28, porÅ£iunile albe corespund unei activitĞţi intense, iar cele întunecate unei activitĞţi reduse. Creierul mic, de exemplu, lucreazÄž în momentele de bucurie doar cu emisfera stângÄž, iar în cele de tristeÅ£e, fricÄž Åži enervare cu ambele emisfere. Structura arcuitÄž a aÅža-numitului gyrus ciuguli din partea inferioarÄž a creierului este, în clipele de bucurie, activÄž în partea dreaptÄž anterioarÄž, Åži inactivÄž în stânga posterior, iar în clipele de tristeÅ£e este activÄž în ambele pÄžrÅ£i anterioare Åži inactivÄž în ambele pÄžrÅ£i posterioare. Atunci când simÅ£im o emoÅ£ie, intervin deci întotdeauna pÄžrÅ£i diferite ale creierului - Åži asta se poate vedea pe imagini luate din interiorul craniului. Nu existÄž un centru al plÄžcerii Åži unul al tristeÅ£ii. Creierul nu funcÅ£ioneazÄž atât de simplu. ApariÅ£ia emoÅ£iilor în creier se poate compara cu aÅžezarea jucÄžtorilor pe teren la jocul de fotbal. Fiecare jucÄžtor este necesar Åži nici unul nu poate decide singur soarta meciului, tot aÅža cum un singur centru cerebral nu poate declanÅža o emoÅ£ie. Regiunile creierului sunt conectate între ele, iar echipa se comportÄž în funcÅ£ie de situaÅ£ia de joc. în cazul unui corner se comportÄž altfel decât atunci când se aflÄž în defensivÄž. în ofensivÄž, importanÅ£a atacantului este mai mare decât a apÄžrÄžrii Åži totuÅži el depinde de cooperarea celor din spatele sÄžu. PânÄž la urmÄž nu conteazÄž atât jucÄžtorii izolaÅ£i cât întreaga echipÄž. Dreapta nefericire, stânga fericire De multe ori, cele douÄž jumÄžtĞţi ale cortexului par a-Åži împÄžrÅ£i sarcinile - dar nu aÅža cum pretind mediile de popularizare a ÅžtiinÅ£ei. Nu existÄž o jumÄžtate dominatÄž de emoÅ£ii Åži o alta dominatÄž de raÅ£iune, care analizeazÄž informaÅ£ia. Mai degrabÄž
  • 33. 42 / CE ESTE FERICIREA? SISTEMUL FERICIRII / 43 cele douÄž jumÄžtĞţi contribuie amândouÄž la prelucrarea emoÅ£iilor: în cazul stÄžrilor negative însÄž, este mai activÄž partea dreaptÄž, iar în momentele de bucurie, mai activÄž e partea stângÄž a lobului frontal. AceastÄž diferenţĞ poate fi observatÄž clar atunci când se comparÄž imagini ale creierului în momente de bucurie Åži în momente de tristeÅ£e. Se pare cÄž avem o emisferÄž cerebralÄž pentru fericire Åži una pentru nefericire. Când este afectatÄž una dintre ele, viaÅ£a emoÅ£ionalÄž nu mai funcÅ£ioneazÄž cum trebuie. PacienÅ£ii care au suferit un atac de apoplexie se comportÄž ciudat: cei cu leziuni în partea stângÄž a lobului frontal se prÄžbuÅžesc în depresie - în mod evident, le-au fost lezate sistemele responsabile de senzaÅ£iile plÄžcute. Un cheag de sânge în partea dreaptÄž a lobului frontal poate duce la situaÅ£ia opusÄž - pacienÅ£ii sunt tot timpul veseli. Nu ar fi prea grav dacÄž ei nu ar pierde, în acelaÅži timp, Åži contactul cu lumea realÄž. PacienÅ£ii aceÅžtia fac abstracÅ£ie de orice intrÄž în contradicÅ£ie cu al nouÄžlea cer. îŞi neagÄž pânÄž Åži boala. Neurologul american de origine indianÄž Ramachandran a descris o asemenea pacientÄž (Ramachandran, 2001): dupÄž un atac cerebral în emisfera dreaptÄž, doamna Dodds a rÄžmas paralizatÄž pe partea stângÄž a corpului (conexiunile între creier Åži cele douÄž jumÄžtĞţi ale corpului se fac în cruce). Nu numai cÄž nu voia sa Åžtie nimic de boala ei - nu Åžtia, într-adevÄžr, nimic. Atunci când Ramachandran a întrebat-o dacÄž poate aplauda, a rÄžspuns: âžžDesigur!" Apoi a lovit cu mâna sÄžnÄžtoasÄž aerul Åži a susÅ£inut foarte serioasÄž cÄž aplaudÄž. Din creierul pacientei lipsea probabil contraponderea menitÄž sÄž atenueze viziunea exclusiv pozitivÄž a emisferei stà ¢ngi a creierului Åži s-o readucÄž la realitate. O descoperire fÄžcutÄž în laboratorul Damasio a pus în evidenţĞ precizia cu care anumite pÄžrÅ£i ale creierului reacÅ£ioneazÄž la stÄžrile plÄžcute, respectiv la cele neplÄžcute. Au fost identificaÅ£i neuroni specifici care nu reacÅ£ioneazÄž decât atunci când omul se confruntÄž cu situaÅ£ii aducÄžtoare de nenorociri. Aceste celule cerebrale specializate rÄžspund mult mai rapid decât conÅžtientul. în mai puÅ£in de câteva sutimi de secundÄž, ele decid dacÄž o situaÅ£ie este de bun sau de rÄžu augur (Damasio, 2001). Când oamenii care se tem sÄž vorbeascÄž în public aÅžteaptÄž terifiati sÄž urce pe scenÄž, emisfera dreaptÄž a lobului frontal este datÄž peste cap. Chiar Åži niÅžte bebeluÅži cÄžrora li s- a dat sÄž bea zeama de lÄžmâie au reacÅ£ionat la gustul acid printr-o activitate intensÄž în emisfera dreaptÄž. Din contrÄž, dacÄž primeau bÄžuturi dulci, mai activÄž devenea emisfera stângÄž. Probabil cÄž ne este înnÄžscut acest mod de distribuÅ£ie prin care emisfera stângÄž contribuie mai ales la declanÅžarea stÄžrilor pozitive, iar emisfera dreaptÄž la declanÅžarea celor negative. Faptul cÄž stÄžrile pozitive Åži cele negative sunt atât de clar repartizate celor douÄž emisfere are de-a face cu prelucrarea informaÅ£iilor în lobul frontal. AceastÄž parte a creierului îndeplineÅžte funcÅ£ia unei centrale de comandÄž a comportamentului, iar un rol important revine aici, dupÄž cum am vÄžzut, emoÅ£iilor. SenzaÅ£iile pozitive ne spun ce trebuie sÄž facem, iar cele negative ce trebuie sÄž evitÄžm. Ca fir cÄžlÄžuzitor în luarea deciziilor creierul foloseÅžte, pe de-o parte, tendinÅ£ele înnÄžscute (de exemplu, aversiunea faţĞ de mâncÄžruri prea acre), iar pe de altÄž parte experienÅ£a acumulatÄž. De aceea, ambele emisfere ale lobului frontal - unde se aflÄž memoria de scurtÄž duratÄž - sunt preocupate permanent sÄž sorteze toate lucrurile care ni se întâmplÄž dupÄž criteriul utilitĞţii lor pentru organism. Se formeazÄž astfel o bazÄž de date a preferinÅ£elor Åži aversiunilor noastre. Sarcina de a ordona Åži de a readuce la suprafaţĞ aceste informaÅ£ii este foarte grea Åži de aceea lobul frontal îŞi uÅžureazÄž munca, împÄžrÅ£ind-o în douÄž: partea dreaptÄž este responsabilÄž de experienÅ£ele neplÄžcute, iar cea stângÄž de cele plÄžcute. Concediul mult aÅžteptat este, aÅžadar, o experienţĞ stocatÄž în celulele cenuÅžii ale emisferei stângi, iar amenda primitÄž - în neuronii celei drepte. Zâmbetul adevÄžrat - Paul Ekman a demonstrat-o - apare concomitent cu o activitate intensÄž la nivelul emisferei stângi a lobului frontal (Ekman, 1990).
  • 34.
  • 35. 44 / CE ESTE FERICIREA? SISTEMUL FERICIRII / 45 Don Camillo Åži Peppone Fericirea Åži nefericirea îŞi au propriile lor conexiuni cerebrale Åži propria lor chimie. Dar asta nu înseamnÄž cÄž emoÅ£iile plÄžcute Åži cele neplÄžcute ar fi complet independente unele de celelalte. Putem sÄž fim în al nouÄžlea cer Åži totuÅži profund triÅžti, dar în mod normal suntem sau bucuroÅži, sau triÅžti. Sistemele cerebrale responsabile de senzaÅ£iile pozitive sau negative se întrepÄžtrund atât de tare, încât o senzaÅ£ie plÄžcutÄž poate sÄž alunge una rea Åži invers. Enervarea provocatÄž în fiecare searÄž de stângÄžciile copiilor poate umbri succesul din timpul zilei. La fel, un pic de bucurie alungÄž o mare tristeÅ£e - aÅža cum se poate citi pe chipurile locuitorilor unor mari oraÅže germane când, dupÄž o lungÄž perioadÄž de ploi, se aratÄž în sfârÅžit soarele. în creier au loc permanent lupte între senzaÅ£iile opuse. Acest principiu poate fi constatat Åži la un simplu neuron. ExistÄž în creierul nostru 100 de miliarde de asemenea puncte minuscule de conexiune - mai multe, aÅžadar, decât toate stelele din Calea Lactee. Fiecare neuron se aflÄž în legÄžturÄž cu alte celule cerebrale: unele transmit semnale care determinÄž neuronii sÄž devinÄž activi; de la altele vin impulsuri de încetinire: consecinÅ£a este o luptÄž între stimuli. Creierul, ca un mic computer, trage concluzia în urma acestor semnale opuse Åži o transmite la rândul sÄžu celorlalte celule. AceastÄž situaÅ£ie â la Don Camillo Åži Peppone nu o gÄžsim însÄž doar la nivelul microscopic al celulelor. Majoritatea proceselor din creier sunt controlate de forÅ£e contrare Åži tot aÅža funcÅ£ioneazÄž conexiunile emoÅ£ionale: sentimentele pozitive pot elimina sentimentele negative Åži invers. Croasant antistres Principiul acÅ£iune- contraacÅ£iune ne oferÄž posibilitatea de a ne influenÅ£a starea psihicÄž în douÄž feluri. Prin mijloace diferite se poate atinge acelaÅži scop: Montaigne, filozoful francez, si-a început pe bunÄž dreptate eseurile despre înÅ£elepciunea vieÅ£ii exact cu acest moto. Succesul va fi obÅ£inut, desigur, de cÄžtre' cel care Åžtie sÄž combine mai multe mijloace. CunoÅžtinÅ£ele despre autoreglarea organismului ne vor ajuta, t Cel care pierde timp în fiecare dimineaţĞ în ambuteiajul format în drum spre serviciu are dreptate sÄž fie supÄžrat. Aici se acumuleazÄž o serie de stimuli care ne îndeamnÄž fie la luptÄž, fie la fugÄž: spaÅ£iul mic din maÅžinÄž, zgomotul motoarelor, frica de a pierde o întâlnire Åži, cel mai rÄžu, faptul de a fi blocat între maÅžini, neputincios. în organismul nostru se declanÅžeazÄž automat o reacÅ£ie de stres. ConsecinÅ£ele sunt furia, nerÄžbdarea, enervarea generalÄž Åži, atunci când am ajuns în sfârÅžit la destinaÅ£ie, epuizarea. Cea mai potrivitÄž metodÄž de a scÄžpa de aceastÄž stare ar fi sÄž evitÄžm ambuteiajele matinale. De multe ori acest lucru nu e posibil. CunoÅžtinÅ£ele despre modul în care ne putem controla emoÅ£iile ne dau însÄž posibilitatea de a ne îmbunÄžtĞţi dispoziÅ£ia cu niÅžte mijloace foarte simple, în ciuda stresului. Putem încerca sÄž ne reprimÄžm sentimentele negative direct - ascultând casete audio sau un curs de limbÄž, ceea ce atenueazÄž senzaÅ£ia de pierdere de vreme. Putem încerca de asemenea sÄž stimulÄžm declanÅžarea unor senzaÅ£ii plÄžcute. De exemplu, ne putem obiÅžnui ca, odatÄž ajunÅži la destinaÅ£ie, sÄž nu ne repezim imediat sÄž lucrÄžm, ci mai întâi sÄž bem un cappuccino Åži sÄž mâncÄžm un croasant pufos. Bucuria unui al doilea mic dejun ne va îmbunÄžtĞţi dispoziÅ£ia încÄž din maÅžinÄž. în aÅžteptarea unui eveniment plÄžcut, creierul elibereazÄž neurotransmiţĞtori care ne fac sÄž resimÅ£im plÄžcere. Åži cum în mecanismul autoreglÄžrii plÄžcerea Åži stresul sunt interdependente, bucuria va acÅ£iona împotriva supÄžrÄžrii. Vom afla Åži despre alte modalitĞţi de a folosi funcÅ£iile neurofiziologice ale sufletului pentru a ne îmbunÄžtĞţi starea psihicÄž. Multe dintre ele derivÄž - dupÄž cum aratÄž exemplul simplu al Åžoferului - din douÄž idei: avem libertatea, adesea ignoratÄž, de a ameliora modul în care percepem o situaÅ£ie, chiar Åži atunci când nu putem influenÅ£a noi înÅžine acea situaÅ£ie. Apoi, putem învĞţa sÄž evitÄžm sentimentele negative folosindu-le pe cele pozitive.
  • 36. 46 / CE ESTE FERICIREA? SISTEMUL FERICIRII / 47 încÄž din Antichitate, filozofii s-au întrebat dacÄž, pentru a gÄžsi fericirea, trebuie sÄž luptÄžm pentru cât mai multÄž bucurie sau pentru cât mai puÅ£inÄž suferinţĞ. AceastÄž alegere devine superfluÄž în lumina noilor descoperiri ÅžtiinÅ£ifice: putem sÄž le avem pe amândouÄž. Un întrerupÄžtor pentru supÄžrare Åži furie PlÄžcerea Åži durerea sunt dintotdeauna rivale. Cele douÄž juma taÅ£i ale creierului luptÄž permanent pentru cucerirea sufletului. Emisfera stângÄž poate sÄž dea prioritate senzaÅ£iilor plÄžcute probabil pentru cÄž are o acÅ£iune moderatoare asupra regiunilor cerebrale mai îndepÄžrtate. Un mÄžnunchi de nervi porneÅžte de la lobul frontal spre centrii amigdalieni. AceÅžti centri având formÄž de migdale se aflÄž în diencefal Åži sunt responsabili de trÄžiri precum frica, furia Åži scârba. Este încÄž neclar în ce mod contracareazÄž aceste emoÅ£ii lobul frontal stâng; dupÄž pÄžrerea celor mai mulÅ£i neuropsihologi este vorba de niÅžte impulsuri care blocheazÄž centrii menÅ£ionaÅ£i. Asemenea semnale joacÄž probabil un rol de feedback: emoÅ£ia negativÄž - avertismentul - a ajuns la lobul frontal Åži nu mai este necesarÄž; corpul Åži spiritul se pot liniÅžti. Avem deci de-a face cu un întrerupÄžtor natural pentru senzaÅ£iile neplÄžcute. Mai mult: cu un pic de antrenament putem sa-1 acÅ£ionÄžm în mod voluntar. Neuropsihologul Richard Davidson de la Universitatea Madison, Wisconsin, a încercat ani de-a rândul sÄž elucideze acest mister. El le-a arÄžtat unor subiecÅ£i o serie de diapozitive care declanÅžeazÄž emoÅ£ii: nuduri atractive de bÄžrbaÅ£i Åži de femei, dar Åži operaÅ£ii pe cord deschis Åži oameni care se refugiazÄž de inundaÅ£ii pe acoperiÅžul casei sau care mor din cauza hemoragiei dupÄž un accident de maÅžinÄž. CercetÄžtorul a cerut subiecÅ£ilor sÄž încerce în mod conÅžtient sÄž-Åži exacerbeze sau sÄž-Åži atenueze senzaÅ£iile trÄžite. Pentru a descoperi în ce mÄžsurÄž au reuÅžit subiecÅ£ii, Davidson a declanÅžat imediat dupÄž aceea un zgomot puternic. Cei încÄž marcaÅ£i de imagini se speriau mai tare Åži clipeau involuntar - o reacÅ£ie semnificativÄž de teamÄž, pe care Davidson a înregistrata. în acelaÅži timp, 128 de electrozi aplicaÅ£i pe capetele subiecÅ£ilor mÄžsurau activitatea lobului frontal. Cu cât emisfera stângÄž era mai activÄž, cu atât subiecÅ£ii se arÄžtau mai puÅ£in deranjaÅ£i de zgomot. Se speriau, într-adevÄžr, dacÄž zgomotul venea imediat dupÄž imaginile iritante. Dar peste numai o secundÄž pricepeau cÄž scenele terifiante sunt doar imagini Åži cÄž nu existÄž nici un motiv de panicÄž. EmoÅ£ia dispÄžrea. DacÄž Davidson repeta zgomotul, reacÅ£ia era minimÄž. SubiecÅ£ii la care lobul frontal drept era mai activ se comportau altfel. Sunetul discordant îi deranja vreme de mai multe secunde dupÄž vederea imaginilor; pleoapele lor se miÅžcau rapid. Nu reuÅžeau sÄž-Åži stÄžpâneascÄž emoÅ£ia. Unii erau chiar profund tulburaÅ£i de imagini Åži începeau sÄž plà ¢ngÄž. StÄžpânirea emoÅ£iilor este deci adesea o problemÄž de câteva zecimi de secundÄž. DacÄž în acest scurt interval nu reuÅžeÅžti sÄž observi cÄž frica sau teama sunt inutile, senzaÅ£iile negative pot cÄžpÄžta o dinamicÄž proprie -ca o avalanŞĞ care a început sÄž ia proporÅ£ii. Cel afectat este copleÅžit de emoÅ£ii Åži îi vine mult mai greu sÄž se calmeze Åži sÄž recapete contactul cu realitatea. DescÄžrcarea nu ajutÄž în multe situaÅ£ii cotidiene, acest mecanism ne pune în încurcÄžturÄž. DacÄž în urma unei conversaÅ£ii telefonice enervante trântim receptorul sau dacÄž, dupÄž o remarcÄž necontrolatÄž a partenerului, trântim uÅža în urma noastrÄž, nu ne facem rÄžu doar pentru cÄž un conflict rÄžmâne nerezolvat, ci Åži pentru cÄž emoÅ£iile negative ne apasÄž mai mult decât ar trebui Åži ne ambalÄžm inutil. Experimentul lui Davidson aratÄž de asemenea cÄž este foarte posibil sÄž-Å£i controlezi emoÅ£iile în momentul apariÅ£iei lor. Acest lucru se poate întâmpla însÄž doar dacÄž devii pentru o clipÄž conÅžtient de aceste emoÅ£ii Åži le dai la o parte, continuându-Å£i