Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.             Abordarea meto...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Societăţile comerci...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.          În aceeaşi perioa...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Legiuitorul nostru...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         reglementările spe...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Marea Britanie nu c...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Întocmai ca şi în c...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Răspunderea societă...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        La baza constituiri...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Contractul de soci...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.părţile contractante trebui...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Capacitatea părţil...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Obiectul contractu...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Se consideră că, î...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Nulitatea societăţ...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Ele privesc identif...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Emblema societăţii...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Potrivit unui punct...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Asociaţii trebuie s...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.autentică, iar cuprinsul să...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Prin Ordonanţa de ...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Înscrisurile actel...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Deci, de la data a...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.concesiune etc. În cazul bu...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.       În acţiunea de verif...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.       Publicitatea privind...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.         Societatea comerci...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        În afară de firmă, ...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Cu privire la socie...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        III.3.2. Capacitate...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Neavând o existenţă...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.          Potrivit principi...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.asociaţilor, procedura fali...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Astfel, la constitu...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.       În societatea cu răs...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.       În cazul societăţii ...
Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.        Calitatea de asocia...
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Abordarea metodologica a organizarii
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Abordarea metodologica a organizarii

1,835 views

Published on

Published in: Education
0 Comments
2 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

No Downloads
Views
Total views
1,835
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
4
Actions
Shares
0
Downloads
24
Comments
0
Likes
2
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Abordarea metodologica a organizarii

  1. 1. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Abordarea metodologica a organizarii si functionarii societatilor cu raspundere limitata Capitolul I Noţiuni introductive I.1. Introducerea în problematica societăţilor comerciale I.1.1. Funcţia economică a societăţii comerciale Societatea comercială ca şi toate celelalte instituţii ale dreptului îşi datorează apariţiaunor cauze economice sociale.1 Pe măsură ce societatea omenească s-a dezvoltat, iar nevoile economice şi sociale aucrescut, oamenii şi-au dat tot mai mult seama că energiile individuale, oricât de mari ar fi fostele, nu mai erau îndestulătoare pentru satisfacerea acestor nevoi. O acţiune individuală,indiferent de mărimea resurselor de muncă şi financiare ale întreprinzătorului, nu mai puteaface faţă realizării unor activităţi economice de amploare. În aceste condiţii s-a născut ideeacooperării între mai mulţi întreprinzători, care să realizeze împreună astfel de activităţi. Această idee şi-a găsit expresia, pe planul dreptului în conceptul de societatecomercială, care implică asocierea a două sau a mai multor persoane, cu punerea în comun aunor resurse, în vederea desfăşurării unei activităţi economice şi împărţirii beneficiilorrezultate. Asemenea grupări de persoane şi capitaluri, îmbrăcată în haină juridică a societăţiicomerciale, au făcut posibile marile realizări ale veacului al XIX-lea, cum sunt: Canalul deSuez, Canalul Panama, exploatarea minelor şi zăcămintelor, reţele de căi ferate. Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor,care au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne. 1 M. De Juglart, B. Ippolito, Cours de drait commercial, Les sociétés commerciales, Deuciéme volume,Edition Mantchrestien, Paris 1983. Pagina 7 din 65
  2. 2. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Societăţile comerciale au fost şi sunt şi în prezent cel mai adecvat instrument juridicde drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentrusatisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor. I.1.2. Scurt istoric Societatea comercială, entitate de natură contractuală, bazată pe asocierea liberă amembrilor ei, are o istorie de mii de ani. Codul lui Hammurapi (regele Babilonului), reglementa activitatea comercială în maimulte dispoziţii. Astfel, art. 66-100 se referă la camată, art. 101-107 la activitatea negustorilorşi a auxiliarilor lor, iar art. 108-112 la cârciumi.2 Erau prevăzute în detaliu contractele de locaţiune, de comision, precum şi cele deîmprumut. La români, societatea comercială este considerată contractul consensual prin două saumai multe persoane se obligă să pună ceva în comun, (un bun, o activitate a lor) pentru arealiza un câştig. Scopul lucrativ deosebea societăţile de asociaţii. Societăţile erau de mai multe feluri: societăţile tuturor bunurilor prezente şi viitoare (societas omnium bonorum); societatea în care se pune în comun un singur lucru, de pildă un sclav (societas uniusrei); societatea în care se puneau în comun veniturile (societas quaestus), considerată tipulcomun de societate; societatea cu un singur fel de afaceri (societas alicuius negations), ca de pildăsocietatea publicanilor (societas publicanoru), care avea drept arendarea impozitelor statului. De menţionat este că în dreptul roman societăţile comerciale, cu excepţia societăţiipublicanilor, nu aveau personalitate juridică.3 Odată cu extinderea schimburilor comerciale care au urmat cruciadelor a apărutsocietatea în comandită. Ea constituia o soluţie pentru mobilizarea sumelor de bani deţinutede persoanele lovite de interdicţia de a specula fondurile proprii (nobilii, clericii) şi folosirealor în acte de comerţ profitabile. 2 A se vedea Vladimir Hanga, Mari legiuitori ai lumii, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti1977, pag. 31-32. 3 A se vedea, C. H. Tomulescu, Drept privat român, Universitatea din Buureşti, 1973, pag. 292-284. Pagina 8 din 65
  3. 3. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. În aceeaşi perioadă apare şi societatea în nume colectiv, ce răspunde interesului cănegoţul întemeiat de un comerciant să poată fi continuat după moartea sa, de descendenţii luisub aceeaşi firmă. Marile cuceriri coloniale din secolele al XVI-lea şi al XVII-lea au solicitat importantecapitaluri care au fost obţinute în Olanda, Franţa, Anglia, etc., prin înfiinţarea societăţiloranonime pe acţiuni. Compania Olandeză a Indiilor Orientale (1602), Compania Olandeză a IndiilorOccidentale, Compania Noii Franţe, Societatea Franceză a Indiilor Orientale, Compania Indiade Vest, Compania Mărilor Sudului, celebre în epocă, au jucat un rol economic important înprocesul de colonizare. Această nouă formă de societate a adus servicii deosebite, facilitândconcentrarea capitalurilor de la populaţie, necesare marilor stabilimente de credit, cât şilucrărilor publice, dar a permis şi comiterea unor fraude de către administratorii lor, ce auruinat pe acţionari sau pe creditori sociali. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care mult timp societăţile anonime pe acţiunise înfiinţau prin acte ale organelor de stat şi numai după anul 1867 (în Franţa, Belgia, Olanda,Germania) şi din 1946 (în Anglia) s-a admis constituirea lor pe bază contractuală. I.1.3. Reglementarea juridică a societăţilor comerciale în România Primele reglementări privind activitatea comercială la noi în ţară au fost CodulCalimah al Moldovei şi Codul Caragea al Munteniei; ambele din 1817. Primul conţine dispoziţia referitor la concursul creditorilor în caz de faliment, cel de-al doilea dispozii penale pentru “Mafluzii minciunoşi”. Reglementele organice din 1821 aucreat, judecătorii de comerciu, la Bucureşti şi Craiova, precum şi un tribunal de Comerţ laGalaţi. În art. 241 al Regulamentului din Muntenia se prevedea că în “principatul Valahieipricinele de comerciu se vor judeca după, condica de comerciu al Franţei, care se va traduceîn legea românească, luându-se dintr-însa toate câte se vor potrivi cu starea ţării”. Tradus înromâneşte, Codul Comercial francez din 1838 devine la 1840 cel dintâi cod comercial alMunteniei, iar din 1863 a fost şi în Moldova. Societatea comercială capătă o reglementare amplă, distinctă de cea a societăţii civileprevăzută de codul civil, prin Codul comercial de la 1887, în vigoare, cu modificărilesurvenite ulterior, şi astăzi. Pagina 9 din 65
  4. 4. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Legiuitorul nostru s-a inspirat, în cea mai mare parte, după Codul de Comerţ italiandin 1882, considerat cel mai modern cod al acelor timpuri. Codul comercial instituiaurmătoarele forme de societate comercială: societate în nume colectiv, societate în comandităşi societate anonimă. Ele au avut un rol important în economia românească până lanaţionalizarea din 1948. După această dată, întru-cât reglementarea societăţilor comerciale cuprinsă în Codulcomercial era în mare măsură, depăşită, ea a fost înlocuită cu o nouă reglementare, care faceobiectul Legii 31/1990 privind societăţile comerciale. Ca urmare a adoptării noii reglementări, dispoziţiile Codului comercial privindsocietăţile comerciale au fost arogate, cu excepţia dispoziţiilor privind asociaţia înparticipaţiune, art. 251-256 şi a celor referitoare la asociaţia de asigurare mutuală, art.257-263. Reglementarea cuprinsă în Legea nr. 31/1990 reprezintă, în prezent, reglementareagenerală privind societăţile comerciale. Distinct de această reglementare generală asocietăţilor comerciale, pentru anumite domenii de activitate au fost adoptate reglementărispeciale: în materie bancară, de asigurări etc. reglementarea generală a societăţilor comerciale. Reglementa-rea generală, dreptulcomun, în materia societăţilor comerciale este cuprinsă în Legea nr. 31/1990 privindsocietăţile comerciale. Această lege reglementează: societatea în nume colectiv, societatea încomandită simplă, societatea pe acţiuni, societatea în comandită pe acţiuni şi societatea curăspundere limitată. Caracterul de reglementare general al societăţii comerciale, pe care îl are Legea nr.31/1990, se manifestă sub mai multe aspecte. În primul rând, ea priveşte orice societate comercială, indiferent de obiectul ei deactivitate. În temeiul legii, activităţile care nu pot face obiectul unei societăţi comerciale sestabilesc de Guvern art. 281 din Legea nr. 31/1990.4 În al doilea rând, Legea nr. 31/1990 se aplică şi societăţilor comerciale cu participarestrăină. Această reglementare se completează cu dispoziţii privind regimul investiţiilorstrăine.5 4 A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1323/1990 privind unele măsuri pentru aplicarea legii privindsocietăţile comerciale (Monitorul Oficial nr. 149/1990). 5 A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 1323/1990 privind unele măsuri pentru aplicarea legii privindsocietăţile comerciale (Monitorul Oficial nr. 149/1990). Pagina 10 din 65
  5. 5. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. reglementările speciale privind societăţile comerciale sunt guvernate de reglementărispeciale.6 Astfel, societăţile comerciale cu capital integral, de stat sunt reglementate de Legeanr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţicomerciale.7 Apoi, societăţile comerciale din anumite domenii de activitate sunt reglementate prinlegi speciale; în domeniul bancar sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 33/1991 privindactivitatea bancară8; în activitatea de asigurare sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 47/1991privind constituirea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale din domeniulasigurărilor.9 I.2. Noţiune, definiţie şi caracteristicile societăţii cu răspundere limitată. I.2.1. Scurt istoric şi elemente de drept comparat. Această formă de societate s-a născut în Germania, fiind consacrată prin legea din 20aprilie 1892. Când Franţa a recuperat Alsacia şi Lorena a găsit aici numeroase societăţi deacest fel faţă de care asociaţii manifestau un puternic ataşament şi a considerat că cea maipotrivită măsură de uniformizare a legislaţiei este adoptarea acestei forme, ceea ce s-a şiînfăptuit prin Legea din 7 martie 1925 care a realizat totuşi o operă originală de asimilare şinu o simplă traducere. Noua lege din 1966 a preluat apoi această moştenire, ameliorândprotecţia creditorilor sociali şi a asociaţilor şi interzicând accesul societăţilor cu răspunderelimitată în anumite sfere de activitate: asigurări, case de economii, bănci, investiţii şi altele. Legea germană din 1892 a inspirat legea austriacă din 1906 şi pe cea maghiară din1925, după cum legea franceză din 1925 a servit ca model legii belgiene din 1935 şi altor leginaţionale. Codul civil italian din 1942 reglementează această formă de societate, recunoscutămai târziu şi de legislaţiile din Spania (1953), Grecia (1955), Liban (1967) şi Olanda (1971). 6 A se vedea: Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 31/1997 privind regimul investiţiilor străine înRomânia (Monitorul Oficial nr. 125/1997); Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 92/1997 privind stimulareainvestiţiilor directe (Monitorul Oficial nr. 386/1997). 7 Monitorul Oficial nr. 98/1990. 8 Monitorul Oficial nr. 70/1991. 9 Monitorul Oficial nr. 152/1991. Pagina 11 din 65
  6. 6. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Marea Britanie nu cunoaşte această formă de societate, cea mai apropiată formă cu rolsimilar, fiind aşa-numitele private companies, mici societăţi pe acţiuni. În dreptul nostru comercial această formă de societate comercială este ultima venită,actul ei de naştere fiind Legea nr. 31/1990. Anterior, în Bucovina, pe baza legii austriace din 1906, funcţionau unele societăţi curăspundere limitată, care au fost menţinute prin Legea de punere în aplicare a legii privitoarela introducerea legislaţiei române în Bucovina din 2 noiembrie 1938.10 Opera legislativă cunoscută sub denumirea “Noul cod comercial român”, elaborat în1936, dar care nu a intrat niciodată în vigoare, reglementa această formă de societatecomercială. Astfel, societatea cu răspundere limitată, ca persoană juridică română, s-a născut abiala sfârşitul anului 1990.11 I.2.2. Precizări prealabile Cronologic, această formă de societate comercială este ultima născută, atât în dreptulnostru comercial cât şi în legislaţiile altor ţări. Succesiunea enumerării din art. 2 al Legii nr.31/1990 reflectă această cronologie. Considerăm însă că o prezentare sistematică a formelorsocietăţilor comerciale trebuie să ţină seama în primul rând de natura lor. Această formă de societate s-a ivit din nevoia de a satisface anumite cerinţe aleactivităţii comerciale. Într-adevăr, societăţile de persoane (în special societatea în numecolectiv) asigură condiţiile pentru folosirea capitalurilor mici, iar societăţile (mai cu seamăsocietatea pe acţiuni) erau adecvate utilizării capitalurilor mari, destinate unor afaceri de mareanvergură. Era nevoie de o formă de societate care să fie adaptată exigenţelor fructificăriicapitalurilor mijlocii. Acest lucru s-a realizat prin forjarea societăţii cu răspundere limitată, caformă mixtă care împrumută anumite caractere atât de la societăţile de persoane, cât şi de lasocietăţile de capitaluri.12 Ca şi în cazul societăţii în nume colectiv, societatea cu răspundere limitată se bazeazăpe încrederea asociaţilor. Datorită acestui fapt, numărul asociaţilor este limitat, iar părţilesociale nu sunt liber cesibile. 10 I.L.Georgescu, Societăţile cu răspundere limitată, Bucureşti, 1927. 11 După primele şase luni, erau înregistrate 44269 S.R.L., faţă de numai: 6638 societăţi în numecolectiv, 6853 S.A., 619 R.A., 7 S.C.A., 631 S.C.S. 12 A se vedea M. D. Juglart, B. Ippolito, op. cit., vol. 2, p. 758-760 Pagina 12 din 65
  7. 7. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Întocmai ca şi în cazul societăţilor pe acţiuni, în societatea cu răspundere limitată,asociaţii pentru obligaţiile sociale în limita aporturilor lor. Datorită avantajelor pe care le oferă, societatea cu răspundere limitată are o marerăspândire în activitatea comercială. I.2.3. Definiţia şi specificul societăţii cu răspundere limitată Art. 2 lit. e din Legea nr. 31/1990 prevede că societatea cu răspundere limitată esteacea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar asociaţii suntobligaţi numai în limita aporturilor lor. Având în vedere definiţia generală a societăţii comerciale şi dispoziţiile legalemenţionate, societatea cu răspundere limitată poate fi definită ca o societate constituită, pebaza deplinei încrederi, de două sau mei multe persoane, care pun în comun anumite bunuri,pentru a desfăşura o activitate comercială, în vederea împărţirii beneficiilor, şi care răspundpentru obligaţiile sociale în limita aporturilor lor. Căutându-se surprinderea specificului acestei forme de societate comercială, ea a fostcomparată uneori cu o societate în nume colectiv, în care răspunderea membrilor este însă,limitată de valoarea aporturilor ca în societatea pe acţiuni13, alteori cu o societate încomandită; formată numai din comanditori14, care împrumută un anumit număr de reguli de lasocietatea pe acţiuni, pentru a se trage concluzia că este o specie hibridă care aparţine înunele privinţe societăţilor de persoane, iar în alte privinţe societăţilor de capitaluri.15 Societatea cu răspundere limitată consacrată legislativ în premieră naţională prinLegea nr. 31/1990 prezintă următoarele specifice principale: Denumirea ei trebuie să arate obiectul de activitate şi va fi însoţită de menţiunea scrisăîn întregime “societatea cu răspundere limitată” sau “S.R.L.” (art. 34 alin. 1 şi art. 210). Numărul asociaţilor poate varia între 1 şi maximum 50 (art. 34 alin. 1 şi art. 210). Capitalul social nu poate fi mai mic de 2.000.000 lei şi se divide în părţi sociale egale,care nu pot fi mai mici de 100.000 lei. La constituirea societăţii, aporturile în natură potreprezenta cel mult 60% din capitalul social (art. 34 alin. 2 şi 3). Părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (art. 34 alin. 4). 13 I.L.Georgescu, Drept Comercial Român. Societăţi comerciale, Editura Socec Co. S.A.R. Bucureşti,1948, pag. 22 14 G. Ripert, Traité élémentaire de Drait Commercial, Paris, 1977, pag. 569. 15 R. Rodire, Drait Commercial, Graupments commerciaux, Dallaz, 1972. Pagina 13 din 65
  8. 8. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Răspunderea societăţii limitată la patrimoniul social, iar răspunderea asociaţilor faţăde societate este limitată la obligaţia de a plăti părţile sociale (art. 3). I.2.4. Utilitatea societăţii cu răspundere limitată Avantajele pe care le reprezintă această formă hibridă sunt evidente. Limitarearăspunderii este ispititoare deci, aşa cum s-a remarcat, moralitatea comercială nu a avut decâştigat din această creaţie16. Scutită de neajunsul răspunderii solidare şi nemărginite carecaracterizează societăţile în nume colectiv sau cele în comandită simplă (pentru comanditaţi)dar conservând caracterul intuitu personae care permite asociaţilor să rămână “între ei”17societatea cu răspundere limitată beneficiază şi de avantajul unei proceduri de constituire maisimple decât aceea a societăţilor pe acţiuni. În plus, este unica formă de societate comercialăcare se poate constitui şi cu un singur asociat. Îngăduinţa facilă de a înlătura răspundereaprezintă evidente neajunsuri şi pericole pentru viaţa comercială sănătoasă. Falimentele se potproduce oricând, fără să-i atingă pe asociaţi, căci falimentează numai societatea comercială.O încercare de a stăvili abuzurile s-a făcut prin reglementarea posibilităţii sau chiar aobligaţiei de evoluare a aportului în natură, prin instituirea obligaţiei de a vărsa integralcapitalul subscris mai înainte de a începe operaţiile comerciale, sub sancţiunea penală (art.200 pct. 1), ca şi a obligaţiei de a arăta capitalul social în orice act care emană de la societate(art. 44). Capitolul II Constituirea societăţii cu răspundere limitată Introducere Legea nr. 31/1990, în forma modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă aGuvernului nr. 32/1997, cuprinde, în Titlul II, reguli generale privind constituirea societăţilorcomerciale. Aşa cum am arătat, societatea comercială este, în esenţă, un contract şi, totodată, opersoană juridică. Pagina 14 din 65
  9. 9. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. La baza constituirii oricărei societăţi comerciale se află voinţa asociaţilor, manifestatăîn condiţiile legii. Asociaţii se înţeleg să pună în comun anumite bunuri, să desfăşoare oactivitate comercială şi să împartă beneficiile. Deci, fundamentul societăţii comerciale îlreprezintă actul constitutiv sau, în anumite cazuri, actele constitutive. Societatea comercială dobândeşte personalitate juridică prin îndeplinirea unorformalităţi cerute de lege. Aceste formalităţi se întemeiază pe actul constitutiv sau, după caz,pe actele constitutive. II.1. Actele constitutive ale societăţii cu răspundere limitată II.1.1. Noţiuni generale Voinţa asociaţilor privind constituirea unei societăţi comerciale trebuie să sematerializeze în condiţiile legii. Potrivit art. 5 din Legea nr. 31/1990, societatea cu răspundere limitată se constituieprin contract de societate şi statut. În cazul societăţii cu răspundere limitată, legea permite ca cele două acte – contractulde societate şi statutul – să se încheie sub forma unui înscris unic, denumit act constitutiv. Societatea cu răspundere limitată se poate constitui şi prin actul de voinţă al uneisingure persoane (societatea cu răspundere limitată cu asociat unic). În acest caz seîntocmeşte numai statutul. Când se încheie numai contract de societate sau numai statut, acestea pot fi denumite,de asemenea, act constitutiv. Din cele arătate rezultă că, în concepţia Legii nr. 31/1990, denumirea de actconstitutiv are un caracter generic; ea desemnează atât contractul de societate şi/sau statutulsocietăţii, cât şi înscrisul unic. II.1.2. Contractul de societate Consideraţii generale Pagina 15 din 65
  10. 10. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Contractul de societate1, pentru a fi încheiat valabil, trebuie să îndeplinească anumitecondiţii. În primul rând, contractul de societate trebuie să aibă elementele care îlparticularizează faţă de celelalte contracte (aporturile asociaţilor, affectio societatis şiîmpărţirea beneficiilor). În al doilea rând, contractul de societate, ca orice contract, trebuie să îndeplineascăanumite condiţii esenţiale pentru validitatea unei convenţii. La aceste condiţii de fond, seadaugă şi condiţia formei contractului impusă de lege. Condiţiile de fond ale contractului de societate În lumina art. 948 C.civ., condiţiile pentru validitatea contractului de societate sunturmătoarele: consimţământul valabil al părţilor care se obligă; capacitatea de a contracta; un obiect determinat; o cauză licită. Constituirea societăţilor comerciale, în condiţiile Legii nr. 31/1990, este dominată deprincipiul libertăţii de asociere a persoanelor fizice şi juridice (art. 37 din Constituţie).Limitările aduse libertăţii de asociere prin dispoziţiile legii sunt de strictă interpretare. Încheierea contractului de societate presupune manifestarea de voinţă a părţilor, însensul încheierii contractului.2 Potrivit legii, societatea se constituie prin voinţa unei singure persoane în cazulsocietăţii cu răspundere limitată cu asociat unic. Pentru a produce efecte juridice, voinţa părţilor contractante trebuie să fie declarată,să fie făcută cu intenţia de a produce efecte juridice şi să nu fie alterată de vicii. Intenţia de a încheia contractul. În contractul de societate, spre deosebire de altecontracte, consimţământul părţilor trebuie să aibă o natură specifică; voinţa fiecăreia dintre 1 Asupra naturii juridice a contractului de societate care stă la baza constituirii societăţii comerciale, ase vedea: S. Neculaescu, M. Danil, Contractul de societate, în Dreptul nr. 5-6/1994, p.39-31; D. A. Popescu,Contractul de societate, Editura Lumina Lex, Bucureşti, p.29-31. 2 Două sau mai multe persoane fizice sau juridice nu pot fi obligate prin hotărâre judecătorească sădevină asociaţi, iar hotărârea nu se poate substitui contractului de societate. A se vedea D. Ciobanu,Inadmisibilitatea obligării prin ordonanţă preşedinţială a unei persoane fizice sau juridice de a se asocia cualte persoane fizice sau juridice, în Dreptul nr. 2/1992, p. 40. Pagina 16 din 65
  11. 11. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.părţile contractante trebuie să fie animată de intenţia de a desfăşura în comun o activitatecomercială (affectio societatis). În absenţa acestui element psihologic nu există un contract desocietate.3 Părţile contractante (Fondatorii). Potrivit art. 6 din Legea nr. 31/1990, persoanele careîncheie contractul de societate şi, deci, îl semnează, au calitatea de fondatori. O societate comercială poate fi constituită de persoane fizice, de persoane juridice şide persoane fizice împreună cu persoane juridice. Aceste persoane fizice sau juridice pot finecomercianţi sau comercianţi. Trebuie arătat că, în scopul asigurării, protecţiei împotriva unor acte de concurenţăneloială, legea prevede că pot lua parte, asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţiconcurente sau având acelaşi obiect decât cu consimţământul celorlalţi asociaţi (art. 82 dinLegea nr. 31/1990). Viciile de consimţământ. Pentru a fi valabil, consimţământul dat la încheiereacontractului de societate trebuie să nu fie alterat de eroare, dol sau violenţă. Eroarea nu produce nulitatea când cade asupra persoanei cu care s-a contractat, afarăde cazul când consideraţia persoanei este cauza determinantă pentru care s-a încheiatcontractul. Cât priveşte eroarea asupra obiectului contractului, ea produce nulitatea numai dacăpoartă asupra substanţei obiectului contractului (art. 954 C.civ.). Eroarea asupra valoriiaportului sau asupra şanselor la beneficii nu duce la nulitatea contractului. Dolul duce la anularea contractului numai când manoperele dolosive emană de lacealaltă parte contractantă. În cazul contractului de societate, dolul viciază consimţământulunui asociat numai dacă emană de la toţi ceilalţi asociaţi sau de la persoane care reprezintăvalabil entitatea colectivă şi are o anumită gravitate4, de exemplu, folosirea unui bilanţ falspentru a determina la subscrierea acţiunilor unei societăţi. Când dolul provine numai din partea unuia dintre asociaţi, contractul de societate îşimenţine valabilitatea. Violenţa este un viciu de consimţământ care nu se întâlneşte în practică. În cazul încare s-ar ivi, vor fi aplicabile principiile dreptului comun (art. 955-959 C.civ.). 3 Asupra simulaţiei în contractul de societate, a se vedea: Elena Cârcei, Constituirea societăţilorcomerciale pe acţiuni, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995, p. 26-27; R. Petrescu, Drept comercial român,Editura Oscar Print, Bucureşti, 1996, p. 95-96; F. Ţucă, Societatea comercială fictivă, în Revista de dreptcomercial nr. 10/1996, p. 110-123. 4 A se vedea O. Căpăţână, Societăţile comerciale, p. 164. Pagina 17 din 65
  12. 12. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Capacitatea părţilor. O persoană fizică poate fi parte în contractul de societate dacăare capacitatea pentru a încheia acest act juridic. Referitor la capacitatea cerută pentru încheierea contractului de societate, în doctrinănu există un punct de vedere unitar. Într-o opinie, se consideră că, în privinţa încheierii contractului de societate, condiţiilede capacitate sunt aceleaşi ca şi cele cerute pentru a fi comerciant. Aşadar, pentru încheierea contractului de societate, persoana fizică trebuie să aibăcapacitatea deplină de exerciţiu. Având în vedere că, prin încheierea contractului, partea contractantă trebuie săcontribuie la formarea capitalului social (obligaţia de aport), se cere ca aceasta să aibăcapacitatea de a face acte de dispoziţie. Întrucât constituirea unei societăţi poate fi apreciată ca o formă de plasament decapital, nu este exclusă posibilitatea participării unui minor, prin ocrotitorul său legal, laîncheierea unui contract de societate, în condiţiile art. 105 şi 129 C.fam. Fiind vorba de un actde dispoziţie, va fi necesară autorizaţia autorităţii tutelare, care va fi acordată dacă prezintă unfolos neîndoielnic pentru minor (art. 130 C.fam.). În acordarea autorizaţiei, un rol importanttrebuie să-l aibă forma societăţii. În privinţa persoanei puse sub curatelă, aceasta are capacitatea de a încheia uncontract de societate (art. 153 C.fam.). În sfârşit, comerciantul supus procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului nudevine incapabil şi, deci, poate încheia un contract de societate. Dar, în cazul aplicăriiprocedurii falimentului, el pierde dreptul de a administra şi dispune de bunurile sale şi, înconsecinţă, este lipsit de posibilitatea de a efectua un aport în societate (art. 73 din Legea nr.64/1995). Obiectul contractului. Noţiunea de obiect al contractului de societate are douăsensuri5: cel al dreptului comun şi cel de obiect al societăţii.6 În sensul dreptului comun, obiectul convenţiilor este acela la care părţile se obligă(art. 962 C.civ.). Deci, obiectul contractului de societate îl constituie prestaţiile la care seobligă asociaţii. Aceste prestaţii se materializează în aporturile asociaţilor, care pot fi înnumerar, în natură sau în industrie (în muncă sau prestări de servicii). 5 A se vedea art. 83 alin. 2 din Legea nr. 31/1990. A se vedea şi R. Petrescu, op. cit., p. 91-92. În senscontrar a se vedea D. A. Popescu, op. cit., p. 153. 6 A se vedea: G. Ripert, R. Roblot, op. cit., vol. I, p. 608; M. de Juglart, B. Ippolito, op. cit., vol. II, p.69. Pagina 18 din 65
  13. 13. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Obiectul contractului trebuie să fie determinat, licit şi moral. În cazul în care aportulare ca obiect anumite prestaţii ale asociatului, se cere ca obiectul să fie posibil şi personal. În sensul limbajului curent al societăţilor comerciale, noţiunea de obiect alcontractului de societate desemnează activitatea societăţii sau, altfel spus, faptele de comerţpe care le va săvârşi societatea comercială. Obiectul societăţii trebuie să fie comercial, adică să privească săvârşirea de fapte decomerţ7. În caz contrar, societatea va fi civilă. Obiectul societăţii este convenit de către asociaţi şi trebuie arătat în contractul desocietate. Asociaţii trebuie să prevadă “obiectul de activitate al societăţii, cu precizareadomeniului şi a activităţii principale” (art. 7 şi 8 din Legea nr. 31/1990). Activităţile comerciale care formează obiectul societăţii pot consta în producerea şicomercializarea mărfurilor, executarea de lucrări ori prestarea de servicii.8 Asociaţii sunt liberi să stabilească activităţile care vor fi desfăşurate de societate. Darobiectul societăţii trebuie să fie determinat, licit şi moral. Societatea nu poate avea ca obiect activităţi care fac parte din categoria celor interzisesocietăţilor comerciale sau, mai larg, iniţiativei private.9 Avem în vedere activităţile stabilite,în temeiul art. 281 din Legea nr. 31/1990, prin Hotărârea Guvernului nr. 1323/1990. Cauza contractului. În general, cauza ca o condiţie a contractului, este scopul concretîn vederea căruia se încheie actul juridic. Ea constituie elementul psihologic care determinăconsimţământul şi explică motivul încheierii actului juridic. În privinţa contractului de societate, existenţa cauzei, ca element esenţial alcontractului, este o problemă controversată.10 7 În legătură cu obiectul contractului de societate, a se vedea: D. Lupaşcu, Obiectul de activitate alsocietăţii comerciale, în dreptul nr. 7/1993, p. 23 şi urm.; M. Şchiaua, Unele probleme legate de obiectul deactivitate al societăţii comerciale, în Dreptul nr. 9/1994, p. 8 şi urm. Nu poate face obiectul unei societăţicomerciale consultanţa juridică (C.S.J. secţ. econ. şi com. dec. nr. 207/1992, în Dreptul nr. 9/1993, p. 77),întrajutorarea bănească (C.S.J. secţ. econ. şi com. dec. nr. 150/1992, în Dreptul nr. 5-6/1993, p. 139) şi practicastomatologică (Trib. Maramureş sent. civ. nr. 97/1994, în Revista de Drept comercial nr. 3/1994, p. 97). 8 Operaţiunile de export-import se pot efectua numai dacă în contractul de societate s-a prevăzut unasemenea obiect. Nu este necesar să se precizeze contractele prin care se realizează aceste operaţiuni (C.S.J.secţ. com. dec. nr. 34/1996, în Dreptul nr. 8/1996, p. 139). 9 A se vedea Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat (Monitorul Oficial nr. 96/1996). 10 A se vedea I. L. Georgescu, op. cit. vol. II, p. 73. Pagina 19 din 65
  14. 14. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Se consideră că, în fapt, obiectul contractului se confundă cu cauza contractului desocietate; obiectul contractului, constând în prestaţiunea reciprocă a părţilor, cauzacontractului nu este altceva decât contraprestaţia celeilalte părţi. În contractul de societate, cauza este participarea fiecărui asociat la rezultateleactivităţii comerciale desfăşurate în comun, adică împărţirea beneficiilor.11 Potrivit dreptului comun, cauza contractului de societate trebuie să fie licită şi morală,adică să nu încalce ordinea publică şi bunele moravuri (art. 968 C.civ.). Totdeauna, trebuie săse ia în consideraţie scopul real al societăţii, iar nu numai scopul aparent, care poate fi licit.12 În cazul nerespectării condiţiilor de fond, prevăzute de art. 948 C.civ., contractul desocietate este lovit de nulitate. Finalitatea contractului de societate, aceea de a fi fundament al constituirii societăţiicomerciale, ca şi caracterul plurilateral al contractului determină anumite particularităţiprivind efectele nulităţii. Consimţământul şi capacitatea părţilor sunt condiţii esenţiale ale contractului, care auun caracter personal şi deci ele trebuie raportate la fiecare dintre asociaţi. Soluţia recunoaşterii valabilităţii contractului de societate, chiar în cazul anulăriiraportului juridic privind un asociat, îşi găseşte un suport legal indirect în dispoziţiile art. 224din Legea nr. 31/1990, care prevăd că societatea cu răspundere limitată supravieţuieşte încazul reducerii numărului asociaţilor până la limita minimă, datorită falimentului,incapacităţii, excluderii, retragerii sau morţii asociaţilor. În mod excepţional, sancţiunea va fi nulitatea societăţii, dacă toţi fondatorii au fost,potrivit legii, incapabili, la data constituirii societăţii (art. 56 lit. b din Legea nr. 31/1990). Trebuie arătat că celelalte două condiţii de fond ale contractului de societate –obiectul şi cauza – nu ridică probleme deosebite. Întrucât nerespectarea prevederilor legaleprivind aceste condiţii afectează întregul contract, sancţiunea este nulitatea societăţii (art. 56lit. c din Legea nr. 31/1990). 11 Cauza contractului de societate este definită şi mai larg, ca finalitatea de a constitui un fond socialcomun, e a-l afecta exerciţiului unor anumite acte de comerţîn vederea obţinerii de beneficii, destinate a fiîmpărţite între asociaţi în modul convenit (O. Căpăţână, Societăţile comerciale, p. 172). 12 M. de Juglart, B. Ippolito, op. cit., vol. II, p. 70. A se vedea şi C.S.J. secţ. com. dec. nr. 32/1993, înDecretul nr. 4/1994, p. 91. Pagina 20 din 65
  15. 15. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Nulitatea societăţii pentru nerespectarea condiţiilor de fond ale contractului desocietate produce efecte specifice, diferite de cele ale nulităţii actelor juridice din dreptulcomun.13 Condiţiile de formă ale contractului de societate Forma autentică a contractului de societate. Potrivit Legea nr. 31/1990, actulconstitutiv se semnează de toţi asociaţii sau, în caz de subscripţie publică, de fondatori14 şi seîncheie în formă autentică (art. 5 alin. 5). Prin consacrarea formei autentice a contractului de societate, Legea nr. 31/1990 seabate de la regulile Codului comercial, care prevedeau numai forma scrisă, cu excepţiasocietăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, pentru care se cerea forma autentică (art. 88,în prezent abrogat). Generalizarea formei autentice a contractului de societate se explică prin importanţape care o are acest act pentru societatea comercială. Contractul de societate este actul constitutiv al societăţii. Prin acest contract suntasumate obligaţiile asociaţilor, şi deci, se stabilesc relaţiile dintre asociaţi. Având în vederecomplexitatea acestor relaţii, precum şi valoarea pecuniară a obligaţiilor, forma autentică acontractului de societate asigură toate garanţiile pentru a înlătura orice dubii privindconstituirea societăţii. Totodată, contractul de societate este actul în temeiul căruia se îndeplinescformalităţile legale pentru ca societatea să dobândească personalitate juridică. Pentru aasigura eficienţa acestor formalităţi, care au ca efect naşterea unui subiect de drept, estenecesar ca actul constitutiv să îmbrace forma autentică. Cuprinsul contractului de societate Precizări prealabile. Ca act constitutiv al societăţii, contractul de societate trebuie săcuprindă anumite clauze (elemente) care să stabilească relaţiile dintre asociaţi. 13 A se vedea Infra nr. 305. 14 Noţiunea de fondatori este folosită în acest caz cu sensul din reglementarea iniţială a Legea nr.31/1990. Ea desemnează pe promotorii constituirii societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni prinsubscripţie publică. Pagina 21 din 65
  16. 16. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Ele privesc identificarea părţilor, individualizarea viitoarei societăţi, caracteristicilesocietăţii, conducerea şi gestiunea societăţii, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, dizolvarea şilichidarea societăţii. Clauzele expres prevăzute de lege trebuie, în mod obligatoriu, să fie cuprinse încontractul de societate. În cazul nerespectării acestei obligaţii, societatea nu va putea fiînmatriculată. Clauzele de identificare a părţilor. Părţile contractante se determină potrivitprincipiilor dreptului civil referitoare la identificarea persoanelor fizice şi juridice. În cazul persoanelor fizice, în contract trebuie să se prevadă numele şi prenumele,locul şi data naşterii, domiciliul şi cetăţenia asociaţilor. În cazul unor persoane juridice, trebuie să se arate denumirea, sediul şi naţionalitateapersoanei juridice în cauză. Numărul asociaţilor este lăsat la aprecierea persoanelor interesate să constituiesocietatea. Fiind vorba de încheierea unui contract, se înţelege că trebuie să existe cel puţindoi asociaţi. Pentru a asigura caracterul intuitu personae al societăţii, legea limitează numărulasociaţilor la cel mult 50 de asociaţi (art. 12 din Legea nr. 31/1990). Clauzele privind identificarea viitoarei societăţi comerciale. Prin aceste clauze sestabilesc denumirea, forma juridică şi sediul societăţii şi, dacă este cazul, emblema societăţii. Denumirea sau firma societăţii. Acest atribut de identificare se stabileşte curespectarea dispoziţiilor legale referitoare la regimul firmelor societăţilor comerciale (art.30-36 din Legea nr. 26/1990). Firma unei societăţi cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, lacare se poate adăuga numele unuia sau al mai multor asociaţi şi va fi însoţită de menţiuneascrisă în întregime “societate cu răspundere limitată” sau “S.R.L.” (art. 33 din Legea nr.26/1990). Forma juridică a societăţii. Aceasta este una dintre formele de societate reglementatede lege, pe care o aleg asociaţii (art. 2 din Legea nr. 31/1990), în cazul de faţă S.R.L. Sediul societăţii. Ca atribut de identificare, sediul societăţii, denumit şi sediul social,este locul care situează în spaţiu societatea comercială, ca subiect de drept. El este stabilit depărţile contractante, având în vedere locul unde societatea îşi va desfăşura activitateacomercială ori vor funcţiona organele sale. Pagina 22 din 65
  17. 17. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Emblema societăţii. Acest element de identificare a societăţii are caracter facultativ.El constă în semnul sau denumirea care deosebeşte un comerciant de altul de acelaşi gen (art.30 din Legea nr. 26/1990). Clauze privind caracteristicile societăţii. Sunt avute în vedere clauzele privindobiectul şi durata societăţii, precum şi capitalul social. Obiectul societăţii. În contract trebuie să se indice obiectul societăţii sau obiectulsocial. Legea cere să se arate obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi aactivităţii principale. Obiectul societăţii nu trebuie formulat generic, ci trebuie stabilit concret, prin arătareaactivităţilor ce urmează a fi desfăşurate de către societate.15 Durata societăţii. Prin contract, asociaţii urmează să hotărască asupra durateisocietăţii. Ei se pot înţelege asupra unui termen în carul căruia să existe societatea ori potconveni ca durata societăţii să fie nelimitată. Precizarea duratei societăţii prezintă interes practic; în cazul stabilirii unui termen, laexpirarea lui, societatea se dizolvă de drept; în cazul unei durate nelimitate, asociaţii trebuiesă precizeze condiţiile în care societatea de persoane va continua cu moştenitorii asociatuluidecedat. Capitalul social. Potrivit art. 7 din Legea nr. 31/1990, contractul de societate trebuiesă prevadă capitalul social subscris şi vărsat. Cu privire la capitalul social, legea prevede că acesta nu poate fi mai mic de2.000.000 lei. Se înţelege că asociaţii vor fixa suma care reprezintă capitalul social, în funcţiede nevoile societăţii, cu respectarea plafonului minim stabilit de lege. În privinţa vărsării capitalului social, în doctrina şi în practica judiciară a existat ocontroversă, care nu a fost înlăturată în actuala reglementare legală. Din chiar dispoziţiile Legea nr. 31/1990 rezultă că asociaţii se pot înţelege, în sensulvărsării unei părţi din capitalul social la constituirea societăţii, iar restul să fie vărsat ulterior,la termenele convenite. Într-adevăr, art. 7 din lege cere ca în contract să se arate “capitalulsocial subscris şi cel vărsat”, precum şi “data la care se va vărsa întregul capital socialsubscris”. 15 Obiectul societăţii trebuie concretizat pentru a se putea verifica dacă nu se încalcă legea (C.S.J.secţ.econ. şi com. dec. nr. 258/1992, în Revista de drept comercial nr. 5/1994, p. 76) şi pentru a aplica în mod corectimpozitul (C.S.J. secţ. cont. adm. dec. nr. 52/1994, în Revista de drept comercial nr. 5/1994, p. 78). Pagina 23 din 65
  18. 18. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit unui punct de vedere, întregul capital social subscris trebuie vărsat laconstituirea societăţii. Temeiul soluţiei l-ar constitui dispoziţiile art. 269 pct. 3 din Legea nr.31/1990. După părerea noastră, vărsarea capitalului social şi începerea operaţiunilor comercialeale societăţii sunt două probleme distincte. Legea permite o vărsare eşalonată a capitaluluisocial, dar pentru protejarea terţilor, interzice începerea operaţiunilor comerciale înainte devărsarea integrală a capitalului social. Aşa cum rezultă din art. 269 pct. 3 din lege, sancţiuneapriveşte începerea operaţiunilor comerciale fără respectarea condiţiilor stabilite, iar nunevărsarea integrală a capitalului social. Întrucât operaţiunile comerciale nu pot începeînainte de vărsarea întregului capital social, fără a fi sancţionaţi administratorii, asociaţiitrebuie să prevadă în contractul de societate termene scurte pentru vărsămintele ulterioare sausă prevadă vărsarea întregului capital social la constituirea societăţii. Aporturile asociaţilor. În contractul de societate trebuie să se prevadă aportul fiecăruiasociat, în numerar sau alte bunuri (art. 7 din Legea nr. 31/1990). Pentru protejarea intereselor societăţii şi ale terţilor, legea prevede că prestaţiile înmuncă şi creanţele nu pot constitui aport în societate. În prezent, legea nu mai impune un plafon pentru aporturi; asociaţii sunt liberi săstabilească cât din capitalul social va fi reprezentat de aporturi în natură şi cât în aporturi înnumerar. În privinţa bunurilor care constituie aport în natură, în contractul de societate trebuiesă se arate valoarea lor, precum şi modul de evaluare. Părţile sociale. Capitalul social se divide în fracţiuni denumite părţi sociale. Ele au ovaloare naminală egală, care nu poate fi mai mică de 100.000 lei. Potrivit legii, părţile sociale nu pot fi reprezentate prin titluri negociabile (art. 11 alin.2 din Legea nr. 31/1990). În contractul de societate trebuie să se arate numărul părţilor sociale şi repartizarea lorîntre asociaţi. Întrucât părţile sociale se repartizează asociaţilor în schimbul aporturilor lor,înseamnă că numărul părţilor sociale cuvenite fiecărui asociat este proporţional cu cota sa departicipare la capitalul social. Soluţia îşi găseşte un temei legal în dispoziţiile art. 67 dinLegea nr. 31/1990. Clauzele privind conducerea şi gestiunea societăţii. Potrivit legii, în contractul desocietate, asociaţii trebuie să prevadă unele elemente referitoare la administrarea societăţii. Pagina 24 din 65
  19. 19. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Asociaţii trebuie să stabilească persoanele, din rândurile asociaţilor ori din afarasocietăţii, care vor administra şi reprezenta societatea, cu precizarea puterilor ce li s-auconferit şi dacă ei urmează să le exercite împreună sau separat. Clauzele privind drepturile şi obligaţiile asociaţilor. Asociaţii trebuie să stabilească încontract drepturile ce le revin şi obligaţiile pe care şi le asumă. În cazul societăţilor cu răspundere limitată, legea cere să se stabilească “parteafiecărui asociat la beneficii şi pierderi” (art. 7 din Legea nr. 31/1990). Obligaţiile asociaţilor privesc efectuarea aportului. În cazul în care la încheiereacontractului, capitalul subscris nu a fost integral vărsat, în contract trebuie să se prevadătermene până la care asociaţii să efectueze vărsămintele privind întregul capital subscris. Clauzele privind sediile secundare ale societăţii. Dacă asociaţii doresc ca societatea săaibă sedii secundare, contractul de societate trebuie să cuprindă anumite menţiuni în acestsens. În concepţia legii, sediile secundare sunt unităţi fără personalitate juridică alesocietăţii, care poartă denumirea de sucursale, agenţii sau reprezentanţe. Potrivit legii, în contractul de societate se vor arăta sediile secundare, atunci când elese înfiinţează odată cu societatea sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are învedere o atare înfiinţare. Clauzele privind dizolvarea şi lichidarea societăţii. În contractul de societate trebuiesă se prevadă şi clauze privind încetarea existenţei societăţii. Asociaţii stabilesc condiţiile încare societatea se va dizolva şi lichida. Cel mai adesea, cu privire la această problemă, asociaţii reproduc dispoziţiile legaleori fac trimitere la ele. II.1.3. Statutul societăţii Precizări prealabile. Art. 5 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că societatea peacţiuni, în comandită pe acţiuni sau cu răspundere limitată se constituie prin contract desocietate şi statut. Deci, în cazul acestor forme ale societăţii comerciale, constituirea societăţii are cafundament două acte constitutive: contractul de societate şi statutul. În cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic, statutul este singurul actconstitutiv al societăţii (art. 5 alin. 2 Legea nr. 31/1990). Statutul trebuie întocmit în formă Pagina 25 din 65
  20. 20. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.autentică, iar cuprinsul său poate fi decât cel prevăzut de art. 7 din lege, cu adaptările impusede existenţa unui asociat unic. Noţiunea şi condiţiile de validitate a statutului societăţii. Din dispoziţiile legale rezultăcă statutul societăţii este un act juridic de natură contractuală.16 Ca şi contractul de societate,statutul societăţii reprezintă o înţelegere a asociaţilor. Obiectul statutului îl constituiestabilirea regulilor de organizare, conducere şi funcţionare a societăţii. Potrivit legii, statutul societăţii trebuie să se încheie, ca şi contractul de societate înformă autentică (art. 5 alin. 5 din Legea nr. 31/1990). Forma autentică cerută de lege areaceleaşi raţiuni, ca şi cele care justifică forma autentică a contractului de societate. Cuprinsul statutului de societate. Statutul societăţii trebuie să cuprindă în modobligatoriu anumite clauze (elemente). Statutul nu repetă clauzele contractului de societate; el dezvoltă elementelecontractului de societate privind organizarea, conducerea şi funcţionarea societăţii (modul deconstituire şi funcţionare a organelor de deliberare şi administrare a societăţii; condiţiile deadoptare a hotărârilor; organele de control asupra gestiunii societăţii; întocmirea bilanţului şia contului de profit şi pierderi; repartizarea beneficiilor etc.). Clauzele statutului trebuie să fie coordonate cu cele ale contractului de societate. Încaz contrar, înmatricularea societăţii va fi refuzată.17 II.2. Formalităţile necesare constituirii societăţii cu răspundere limitată II.2.1. Noţiuni generale Aşa cum am arătat, o societate comercială are ca bază a constituirii sale voinţaasociaţilor, manifestată după caz, în contractul de societate şi statutul societăţii ori în înscrisulunic. Dar, societatea comercială nu se poate constitui exclusiv prin voinţa asociaţilor.Pentru constituirea societăţii, adică pentru ca societatea să devină persoană juridică, asociaţiitrebuie să îndeplinească anumite formalităţi impuse de lege. 16 Statutul nu are caracter contractual în cazul societăţii cu răspundere limitată cu asociat unic şi nici încazul societăţilor comerciale înfiinţate în baza Legii nr. 15/1990. 17 C.S.J. secţ. com. dec. nr. 183/1992, în Probleme de drept din deciziile Curţii Supreme de Justiţie,1990-1992, Editura Orizonturi, Bucureşti, 1993, p. 480. Pagina 26 din 65
  21. 21. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 32/1997 s-a realizat o simplificare aformalităţilor cerute pentru constituirea societăţilor comerciale. În prezent, procesul constituirii unei societăţi comerciale implică două formalităţi:întocmirea actului sau a actelor constitutive şi înmatricularea societăţii.18 Prima formalitate serealizează de către asociaţi, cu contribuţia notarului public; a doua formalitate implicăparticiparea organelor competente. II.2.2. Întocmirea actelor constitutive Punctul de plecare în constituirea unei societăţi comerciale este întocmirea actului sauactelor constitutive ale viitoarei societăţi. Prin întocmirea actelor constitutive înţelegem redactarea şi autentificarea înscrisuriloractelor respective. Redactarea înscrisurilor actelor constitutive Înţelegerea asociaţilor privind constituirea societăţii se concretizează în înscrisurileactelor respective. Întrucât încheierea contractului de societate şi a statutului reclamă cunoştinţe juridice,trebuie să se apeleze la un specialist pentru redactarea înscrisurilor actelor de constituire asocietăţii. Art. 44 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale prevede căînscrisurile pentru care legea prevede forma autentică vor fi redactate numai de notariipublici, de avocatul părţilor interesate sau de consilierul juridic ori reprezentantul legal alpersoanei juridice. Legea permite însă persoanelor care au pregătire juridică superioară să redactezeînscrisurile în care figurează ca parte, ele, soţii, ascendenţii sau descendenţi lor. Autentificarea înscrisurilor actelor constitutive 18 În cazul constituirii societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni prin subscripţie publică, acesteformalităţi sunt precedate de anumite operaţiuni speciale. A se vedea Infra nr. 512. Pagina 27 din 65
  22. 22. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Înscrisurile actelor constitutive sunt prezentate notarului public, pentru autentificare,de către persoana desemnată în calitate de administrator al societăţii ori de către un asociatanume împuternicit.19 În vederea autentificării înscrisurilor, legea impune prezenţa tuturor asociaţilor,personal sau prin mandatar cu procură specială în forma autentică (art. 5 alin. 5 Din Legea nr.31/1990).20 La autentificarea actului sau actelor constitutive trebuie prezentată dovada eliberată deoficiul registrului comerţului privind disponibilitatea firmei şi a emblemei (art. 16 din Legeanr. 31/1990). Această cerinţă a legii este menită să ateste că firma sau emblema stabilită de asociaţiîn actul constitutiv este disponibilă şi, deci, să evite riscul respingerii cererii de înmatricularea societăţii, pe motiv că firma sau emblema stabilită de asociaţi este înregistrată în registrulcomerţului. Procedura de autentificare a înscrisurilor actelor constitutive ale societăţii este ceaprevăzută de lege pentru autentificarea înscrisurilor, care este reglementată în art. 58-67 dinLegea nr. 36/1995. Înscrisurile redactate de părţi ori de către reprezentanţii lor vor fi verificate cu privirela îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă, notarul public putându-le aduce modificările şicompletările corespunzătoare, cu acordul părţilor. În sfârşit, menţionăm că, potrivit legii, pentru autentificarea actului sau actelorconsecutive se vor plăti taxele de timbru şi onorariile notariale legale (art. 282 din Legea nr.31/1990). Unele consecinţe ale întocmirii actelor constitutive asupra viitoarei societăţicomerciale Întocmirea actelor constitutive în condiţiile cerute de lege are anumite consecinţeasupra viitoarei societăţi comerciale. Ca urmare a întocmirii actelor constitutive, în virtuteaprincipiilor generale, viitoarea societate comercială dobândeşte anticipat o capacitate defolosinţă restrânsă. 19 În cazul constituirii societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni prin subscripţie publică,adunarea constitutivă desemnează pe aceia care se vor prezenta pentru autentificarea actelor şi îndeplinireacelorlalte formalităţi (art. 27 din Legea nr. 31/1990). 20 În caz de subscripţie publică, actele constitutive sunt semnate numai de către membrii fondatori şideci numai ei trebuie să se prezinte la notarul public (art. 5 alin. 5 din Legea nr. 31/1990). Pagina 28 din 65
  23. 23. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Deci, de la data autentificării înscrisurilor actelor constitutive, societatea comercialăaflată în curs de constituire, dobândeşte capacitate de folosinţă; ea priveşte numai drepturileşi obligaţiile de care depinde valabila constituire a societăţii comerciale. Existenţa anticipată a capacităţii de folosinţă implică recunoaşterea şi a unei capacităţide exerciţiu corespunzătoare. II.2.3. Înmatricularea societăţii cu răspundere limitată Potrivit art. 35 din Legea nr. 31/1990, competenţa privind înmatricularea societăţiicomerciale aparţine oficiului registrului comerţului în a cărui rază teritorială îşi va avea sediulsocietatea. Înmatricularea societăţii în registrul comerţului se face în condiţiile stabilite de Legeanr. 31/1990 şi Legea nr. 26/1990. Cererea de înmatriculare Înmatricularea societăţii în registrul comerţului se face în temeiul cererii deînmatriculare. Înmatricularea societăţii se cere de către fondatorii sau persoanele desemnate caadministratori ai societăţii ori un împuternicit al acestora. Cuprinsul cererii. Cererea de înmatriculare trebuie să cuprindă datele necesareînmatriculării, care, în esenţă, sunt elementele cuprinse în actul constitutiv (art. 14 din Legeanr. 26/1990). Anexele cererii. Cererea de înmatriculare trebuie însoţită de actele prevăzute de legecare sunt următoarele: actul sau actele constitutive, în formă autentică; dovada efectuării vărsămintelor, în condiţiile stabilite în actul constitutiv. Dovadaatestă liberarea aportului de către asociaţi şi, implicit, existenţa capitalului social vărsat. Oatare dovadă se face prin documentele emise de bancă sau CEC; actele privind proprietatea asupra bunurilor care fac obiectul aportului în natură 21.Aceste acte pot fi acte de vânzare-cumpărare, donaţie, brevete de invenţie, contract de 21 C.S.J. secţ. econ. şi. com. dec. nr. 149/1992, în Dreptul nr. 9/1993, p. 82. A se vedea şi Avizul nr. 8din 28 septembrie 1993 al Comisiei de drept comercial a Camerei de Comerţ şi Industrie a României, în Revistade drept comercial nr. 1/1994, p. 113. Pagina 29 din 65
  24. 24. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.concesiune etc. În cazul bunurilor imobile, trebuie anexat şi certificatul constatator alsarcinilor de care sunt grevate; actele constatatoare ale operaţiunilor încheiate în contul societăţii şi aprobate deasociaţi; declaraţia pe proprie răspundere a fondatorilor, a administratorilor şi a cenzorilor căîndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 31/1990. Sub imperiul reglementării iniţiale a Legea nr. 31/1990, practica judecătorească adecis că la cererea de înmatriculare trebuie să se anexeze şi dovezi privind existenţa uneisuprafeţe locative destinate sediului societăţii. Cu toate că soluţia nu a fost consacrată legal,considerăm că ea îşi păstrează actualitatea. Termenul de înmatriculare Înmatricularea societăţii trebuie cerută de către persoanele obligate să îndeplineascăaceastă formalitate în termen de 15 zile de la data autentificării actului constitutiv (art. 17 lit.b din Legea nr. 26/1990). Controlul legalităţii înmatriculării societăţii În temeiul art. 36 din Legea nr. 31/1990, controlul legalităţii actelor sau faptelor care,potrivit legii, se înregistrată în registrul comerţului se exercită de către justiţie prinjudecătorul delegat la oficiul registrului comerţului. Obiectul controlului de legalitate îl reprezintă respectarea normelor imperative privindconstituirea societăţilor comerciale. Astfel, judecătorul delegat examinează actul sau actele constitutive, în privinţacondiţiilor de fond şi de formă prevăzute de lege. Apoi, se verifică respectarea cerinţelor legale privind cuprinsul actului constitutiv(numărul asociaţilor, capitalul social, subscris şi vărsat, aporturile asociaţilor, obiectulsocietăţii etc.). De asemenea, se verifică existenţa sediului societăţii, care este esenţial pentruexistenţa societăţii ca persoană juridică. În sfârşit, judecătorul delegat verifică existenţa şi valabilitatea actelor anexate cereriide înmatriculare. Pagina 30 din 65
  25. 25. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. În acţiunea de verificare a legalităţii înmatriculării societăţii, judecătorul delegat aredreptul să dispună administrarea de dovezi şi efectuarea unei expertize. Încheierea de înmatriculare În cazul când cerinţele legale privind constituirea societăţii sunt îndeplinite,judecătorul delegat va da o încheiere, prin care va autoriza constituirea societăţii şi vadispune înmatricularea ei în registrul comerţului (art. 39 din Legea nr. 31/1990). Judecătorul delegat trebuie să pronunţe încheierea în termen de 5 zile de la dataîndeplinirii cerinţelor legale privind înmatricularea societăţii. În cazul când cerinţele legale privind constituirea societăţii nu sunt îndeplinitejudecătorul delegat va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, afară decazul când neregularităţile sunt înlăturate în condiţiile art. 46 din Legea nr. 31/1990.22 Încheierea judecătorului delegat privind înmatricularea societăţii este supusă numairecursului (art. 60 din Legea nr. 31/1990). Termenul în care se poate exercita calea de atac a recursului este de 15 zile de la datapronunţării încheierii. Motivele recursului pot fi depuse cu cel puţin două zile înaintea termenului dejudecată (art. 60 alin. 4 din Legea nr. 31/1990). II.2.4. Înmatricularea, publicarea şi înscrierea fiscală a societăţii Înmatricularea dispusă prin încheierea judecătorului delegat se efectuează în termende 24 de ore de la data la care încheierea a devenit irevocabilă (art. 40 alin. 2 din Legea nr.31/1990). Pe data înmatriculării în registrul comerţului, societatea se consideră constituită. Caefect al înmatriculării, societatea devine persoană juridică. În acest sens, art. 40 din Legea nr.31/1990 dispune: “Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării înregistrului comerţului”. Potrivit legii, persoanele desemnate ca reprezentanţi ai societăţii sunt obligate sădepună la oficiul registrului comerţului semnăturile lor (art. 45 din Legea nr. 31/1990). 22 A se vedea Infra nr. 301. Pagina 31 din 65
  26. 26. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Publicitatea privind constituirea societăţii. Constituirea societăţii comerciale trebuieadusă la cunoştinţă celor interesaţi. Potrivit legii, odată cu efectuarea înmatriculării, încheierea judecătorului delegat secomunică, din oficiu, Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala părţilor(art. 41 din Legea nr. 31/1990). Pe lângă publicarea încheierea judecătorului delegat, la cererea şi pe cheltuialapărţilor, se poate publica şi actul constitutiv al societăţii, integral sau în extras. În acest caz,actul constitutiv, vizat de judecătorul delegat, se publică în acelaşi Monitor Oficial alRomâniei. Neîndeplinirea cerinţelor legale privind publicitatea constituirii societăţii comercialeare drept consecinţă inopozabilitatea faţă de terţi a înmatriculării societăţii în condiţiileprevăzute de lege.23 Înscrierea fiscală a societăţii. Potrivit legii, odată cu efectuarea înmatriculării,încheierea judecătorului delegat se comunică, din oficiu, şi administraţiei financiare în razacăreia se află sediul societăţii, pentru evidenţă fiscală (art. 41 din Legea nr. 31/1990). Se va comunica şi numărul de înmatriculare a societăţii în registrul comerţului. Capitolul III Personalitatea juridică a societăţii comerciale cu răspundere limitată III.1. Caracteristici ale personalităţii juridice III.1.1. Caracterizare generală Art. 1 din Legea nr. 31/1990 dispune: “În vederea efectuării de acte de comerţ,persoanele fizice şi persoanele juridice se pot asocia şi constitui societăţi comerciale, curespectarea dispoziţiilor prezentei legi. Societăţile comerciale cu sediul în România sunt persoane juridice române”. 23 A se vedea Infra nr. 308. Pagina 32 din 65
  27. 27. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Societatea comercială este persoană juridică, deoarece ea are elementele constitutiveimpuse de lege: organizare de sine-stătătoare, un patrimoniu propriu şi un scop determinat(art. 26 lit. E din Decretul nr. 31/1954). Personalitatea juridică îi conferă societăţii comerciale calitatea de a fi titulară dedrepturi şi obligaţii, de a fi un subiect (colectiv) de drept. Ca orice persoană juridică, societatea comercială are un statut care cuprinde anumiteelemente de identificare a subiectului de drept: firma, sediul şi naţionalitatea. Societatea comercială are o voinţă proprie care exprimă voinţele individuale aleasociaţilor, precum şi o capacitate care îi permite să dobândească drepturi şi să-şi asumeobligaţii. Graţie personalităţii juridice, societatea comercială participă în nume propriu laraporturile juridice şi răspundere pentru obligaţiile asumate. III.2. Atribute de identificare a societăţii III.2.1. Firma societăţii Pentru identificarea ei în activitatea comercială, societatea trebuie să aibă un nume.Acest nume poartă denumirea de firmă.1 Potrivit legii, firma este numele sau, după caz, denumirea sub care un comerciant îşiexercită comerţul şi sub care semnează (art. 30 din Legea nr. 26/1990).2 Firma trebuie precizată în mod obligatoriu în contractul de societate (art. 7 şi art. 8 dinLegea nr. 31/1990). În stabilirea firmei, asociaţii trebuie să se conformeze dispoziţiilor Legiinr. 26/1990, care reglementează conţinutul firmei, diferenţiat după forma juridică a societăţii. Firma societăţii cu răspundere limitată se compune dintr-o denumire proprie, la carese poate adăuga numele unuia sau mai multor asociaţi, însoţită de menţiunea scrisă înîntregime “societate cu răspundere limitată” sau prescurtat “S.R.L.”. Fiind un element de identificare a societăţii, firma stabilită de către asociaţi trebuie săse deosebească de firmele existente, inclusiv cele folosite de comercianţii din sectorul public. Verificarea îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege se face de către oficiul registruluicomerţului. 1 Sub imperiul Codului comercial, în doctrină s-a folosit şi noţiunea de firmă socială, mai ales cuprivire la societăţile de persoane. Pagina 33 din 65
  28. 28. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. În afară de firmă, legea reglementează şi emblema, ca element de identificare asocietăţilor comerciale. emblema este semnul sau denumirea care deosebeşte o societate de oaltă societate care desfăşoară acelaşi fel de activitate (art. 30 alin. 2 din Legea nr. 26/1990). Întrucât este un atribut de identificare facultativ, emblema are un regim juridic diferitde cel al firmei.3 III.2.2. Sediul societăţii Acest atribut este menit să situeze societatea în spaţiu, în cadrul raporturilor juridice lacare participă. Pentru a-l distinge mai bine de domiciliul asociaţilor, sediul societăţii mai estedenumit şi sediul social. Potrivit legii, asociaţii sunt obligaţi să arate sediul societăţii în contractul de societate(art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990). Cu toate că instituie obligaţia determinării sediului societăţii, totuşi legea nu cuprindenici o dispoziţie privind criteriile de stabilire a acestui atribut de identificare a societăţii, aşacum prevede în privinţa firmei societăţii. Determinarea sediului societăţii prezintă interes practic sub mai multe aspecte. Astfel, sediul societăţii este unul dintre elementele în raport de care se stabileştenaţionalitatea societăţii. Apoi, sediul societăţii este elementul principal care serveşte la rezolvarea unorprobleme procedurale; la sediul social se comunică societăţii actele procedurale şi în raportde sediul societăţii se determină instanţa competentă să soluţioneze litigiile în care societateaapare ca pârâtă. Datorită importanţei sale pentru viaţa societăţii, sediul social poate fi schimbat numaiprin modificarea actelor constitutive ale societăţii, în condiţiile legii (art. 199 din Legea nr.31/1990). III.2.3. Naţionalitatea societăţii Societatea comercială se identifică şi prin naţionalitatea sa. Într-adevăr, deşi seconstituie de către persoane fizice, care au o anumită cetăţenie, societatea are o naţionalitateproprie. 3 A se vedea Supra, nr. 175. Pagina 34 din 65
  29. 29. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Cu privire la societatea comercială, noţiunea de naţionalitate nu este folosită înînţelesul ei tehnic, de apartenenţă a unui individ la un anumit stat, ci în sensul de statutjuridic, adică de lege aplicabilă constituirii, funcţionării, dizolvării şi lichidării societăţii.Deci, naţionalitatea societăţii determină legea aplicabilă persoanei juridice. Legea nr. 31/1990 a adoptat sediul societăţii drept criteriu pentru determinareanaţionalităţii societăţii comerciale. Art. 1 alin. 2 din lege prevede: “Societăţile comerciale cusediul în România sunt persoane juridice române”. III.3. Capacitatea juridică a societăţii III.3.1. Capacitatea de folosinţă Societatea comercială are capacitate de folosinţă, adică aptitudinea de a avea drepturişi obligaţii. Capacitatea de folosinţă se dobândeşte din ziua înmatriculării în registrul comerţului(art. 40 alin. 2 din Legea nr. 31/1990). Societatea are o capacitate de folosinţă restrânsă de ladata autentificării actelor constitutive, cât priveşte drepturile constituite în favoarea ei,îndeplinirea obligaţiilor şi a oricăror măsuri preliminare ce ar fi necesare, dar numai întrucâtsunt cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil (art. 33 alin. 3 din Decretulnr. 31/1954). O trăsătură specifică a capacităţii de folosinţă a societăţii comerciale o reprezintăaptitudinea de a dobândi drepturi şi a-şi asuma obligaţii prin săvârşirea faptelor de comerţ(art. 3 C.com.). Deşi, ca vocaţie, capacitatea de folosinţă a societăţii se caracterizează pringeneralitate, totuşi, în concret ea este limitată. Într-adevăr, capacitatea de folosinţă a societăţiicomerciale este circumscrisă de scopul pentru care societatea a fost constituită. Ea este ocapacitate de folosinţă specializată. Aşa cum prevede art. 34 din Decretul nr. 31/1954,“persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei, stabilit prinlege, actul de înfiinţare sau statut”. Specialitatea capacităţii de folosinţă a societăţii este determinată prin precizareaobiectului de activitate a societăţii în contractul de societate. Trebuie observat că limitarea capacităţii de folosinţă a societăţii, prin stabilirea înactul constitutiv a obiectului societăţii, este diminuată prin fixarea unui obiect de activitatelarg, care să asigure supleţea necesară pentru adaptarea la schimbările conjuncturale. Pagina 35 din 65
  30. 30. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. III.3.2. Capacitatea de exerciţiu Având calitatea de persoană juridică, societatea comercială beneficiază şi decapacitate de exerciţiu; ea are aptitudinea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţii,săvârşind acte juridice. Potrivit legii, persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prinorganele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăşi (art. 35 din Decretul nr. 31/1954). Actele juridice prin care societatea dobândeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii seîncheie de către administratorii societăţii cărora li s-a conferit puterea de reprezentanţi aisocietăţii. Trebuie observat că dreptul de reprezentare este un drept special, deosebit de dreptulgeneral de administrare, care include numai dreptul de gestiune.4 În consecinţă, dreptul dereprezentare îl au numai administratorii cărora li s-a conferit acest drept, prin acteleconstitutive ori, ulterior, prin voinţa asociaţilor, în condiţiile legii. Obligaţiile şi răspândirile administratorilor sunt reglementate de dispoziţiilereferitoare la mandat şi de cele speciale prevăzute de Legea nr. 31/1990. Societatea comercială dobândeşte capacitatea de exerciţiu de la data constituirii sale,adică din ziua înmatriculării în registrul comerţului, cu condiţia să fi fost desemnatadministratorul care reprezintă societatea. În limitele capacităţii de folosinţă restrânsă,administratorul desemnat prin actele constitutive în calitate de reprezentant al societăţii, vaputea încheia actele cerute pentru ca persoana juridică să ia fiinţă în mod valabil. III.4. Voinţa societăţii comerciale III.4.1. Rolul asociaţilor în formarea voinţei sociale Ca persoană juridică, societatea comercială are o voinţă de sine-stătătoare, care nu seconfundă cu voinţele asociaţilor. Desigur, societatea comercială, ca orice persoană juridică,nu are o existenţă organică şi nici o voinţă naturală. Societatea comercială este un procedeutehnic pentru realizarea unei finalităţi şi anume punerea în valoare în comun a resurselor şicapacităţilor mai multor persoane, în scopul obţinerii şi împărţirii beneficiilor rezultate. 4 A se vedea I. L. Georgescu, op. cit., vol. II, p. 109. Pagina 36 din 65
  31. 31. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Neavând o existenţă organică, legea atribuie persoanei juridice voinţa persoanelorfizice care o compun, în măsura în care acestea acţionează pentru realizarea scopuluipersoanei juridice. Dar, voinţa persoanei juridice nu este suma voinţelor persoanelor fizice, cieste o calitate nouă. Cu referire la societatea comercială, voinţele individuale ale asociaţilor,prin manifestarea lor în adunarea generală, devin o voinţă colectivă, care constituie voinţasocială, adică voinţa societăţii, ca persoană juridică. La baza formării voinţei sociale stă principiul majorităţii. În prezent, acest principiu seaplică tuturor societăţilor comerciale, indiferent de forma juridică a societăţii. Întrucât voinţa majorităţii este voinţa majorităţii, ca persoană juridică, ea estehotărâtoare şi obligatorie în viaţa societăţii. Legea consacră existenţa voinţei sociale şi rolul acesteia în luarea deciziilor în cadrulsocietăţii. Potrivit Legii nr. 31/1990, hotărârile luate de adunarea asociaţilor, în limitele legii,contractului de societate sau statutului sunt obligatorii chiar pentru asociaţii care nu au luatparte la adunare ori au votat contra (art. 131). III.4.2. Formarea voinţei sociale în societatea cu răspundere limitată În societatea cu răspundere limitată, adunarea asociaţilor decide prin votulreprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, iar pentru modificareaactelor constitutive, cu votul tuturor asociaţilor (art. 187). Deci, în acest caz, majoritatea esteraportată, atât la numărul asociaţilor, cât şi la capitalul social. Trebuie arătat că voinţa socială, ca voinţă colectivă a asociaţilor, se manifestă înraporturile juridice prin anumite persoane, care au puterea de a reprezenta societatea. Prinreprezentanţii săi, societatea încheie acte juridice, dobândeşte drepturi şi îşi asumă obligaţii. Potrivit legii, dreptul de reprezentare se conferă unui asociat ori unei persoane străinede societate, prin actele constitutive sau ulterior prin voinţa asociaţilor, în condiţiile legii. III.5. Patrimoniul societăţii comerciale III.5.1. Caracterul autonom al patrimoniului societăţii Patrimoniul societăţii este format din totalitatea drepturilor şi obligaţiilor cu caracterpatrimonial care aparţin societăţii. Pagina 37 din 65
  32. 32. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Potrivit principiilor generale, patrimoniul societăţii cuprinde activul social şi pasivulsocial. În activul social sunt cuprinse drepturile patrimoniale, reale sau de creanţă. Acestedrepturi privesc, în principal, bunurile aduse de asociaţi ca aport la constituirea societăţii. Deasemenea, intră în activul social bunurile dobândite de societate ulterior constituirii, în cursuldesfăşurării activităţii, precum şi beneficiile nedistribuite. În pasivul social sunt cuprinse obligaţiile patrimoniale ale societăţii, contractuale şiextracontractuale (obligaţii sociale). Întrucât patrimoniul societăţii are drept titular societatea, ca persoană juridică,înseamnă că acest patrimoniu are un caracter autonom; patrimoniul societăţii este distinct depatrimoniile asociaţilor care au constituit societatea. Pentru a evidenţia caracterul săuautonom, patrimoniul societăţii mai este denumit şi patrimoniu social. III.5.2. Consecinţele autonomiei patrimoniului Autonomia patrimoniului societăţii, faţă de patrimoniile proprii ale asociaţilor,determină anumite consecinţe juridice. a) Bunurile aduse ca aport de asociaţi ies din patrimoniul lr şi intră în patrimoniulsocietăţii. Aceste bunuri devin proprietatea societăţii, afară de cazul când s-a convenit altfelprin contractul de societate (art. 65 din Legea nr. 31/1990). b) Bunurile aduse ca aport de către asociaţi, care sunt cuprinse în activul social,formează gajul general al creditorilor sociali. Deci, ele vor putea fi urmărite numai de cătrecreditorii societăţii, adică pentru obligaţiile asumate de către societate, indiferent de izvorullor. Asupra acestor bunuri este exclus concursul creditorilor sociali cu creditorii asociaţilor. c) Obligaţiile societăţii faţă de terţi nu se pot compensa cu obligaţiile terţilor faţăde asociaţi. Potrivit art. 114 C.civ., pentru a opera compensaţia trebuie ca obligaţiile să existeîntre aceleaşi persoane, care să fie creditor şi debitor, în acelaşi timp, una faţă de alta. Ori,având patrimonii deosebite, societatea şi asociaţii sunt subiecte de drept distincte. Înconsecinţă, dacă societatea are o obligaţie faţă de un terţ, iar acest terţ are o obligaţie faţă deunul dintre asociaţi, cele două obligaţii nu se pot stinge prin compensaţie, deoarece obligaţiilenu sunt reciproce; terţul se află în raporturi juridice cu două subiecte de drept diferite, fiecarecu drepturile şi obligaţiile sale. d) Aplicarea procedurii falimentului faţă de societate priveşte numai patrimoniulsocietăţii. Deoarece societatea comercială are un patrimoniu propriu, distinct de patrimoniile Pagina 38 din 65
  33. 33. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.asociaţilor, procedura falimentului are ca obiect exclusiv patrimoniul societăţii care a încetatplăţile pentru datoriile sale comerciale, fără a se putea extinde asupra patrimoniilor asociaţilor(art. 22 din Legea nr. 64/1995). Funcţionarea societăţii comerciale cu răspundere limitată IV.1. Funcţionarea adunării generale IV.1.1. Consideraţii generale Aşa cum am arătat, ca orice persoană juridică, societatea comercială nu are o existenţăorganică şi, deci, nici o voinţă naturală. Ca atare, voinţa societăţii se manifestă prin organelesale. Voinţa socială se formează în organul de deliberare, care este adunarea generală aasociaţilor, respectiv a acţionarilor. Adunarea generală este un organ colectiv format dintotalitatea asociaţilor. Voinţa socială este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv (degestiune), care est administratorul sau administratorii societăţii. Controlul gestiunii administratorului se realizează de către asociaţi sau, în anumitecazuri, de un organ specializat – cenzorii societăţii. De remarcat că organele societăţii apar mai mult ori mai puţin conturate, în funcţie deforma juridică a societăţii comerciale. În cazul societăţii pe acţiuni, care este forma cea mai evoluată, există toate cele treiorgane: adunarea generală a acţionarilor, administratorii şi, în anumite cazuri, consiliul deadministraţie, precum şi cenzorii societăţii. În cazul societăţii cu răspundere limitată, organele societăţii sunt aceleaşi, ca şi încazul societăţii pe acţiuni, dar cu unele particularităţi. Trebuie arătat că pentru fiecare formă juridică de societate comercială, legea stabileştecare sunt organele societăţii şi condiţiile de organizare şi funcţionare, precum şi atribuţiilelor. Pagina 39 din 65
  34. 34. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Astfel, la constituirea societăţii, asociaţii nu vor putea să convingă asupra altor organeale societăţii decât cele prevăzute de lege pentru forma juridică de societate aleasă. Tot astfel, deoarece organele societăţii au atribuţii diferite şi, în consecinţă, puterispecifice, asociaţii nu vor putea să confere unui organ anumite atribuţii, cu încălcareaseparaţiei atribuţiilor consacrate de lege. IV.1.2. Adunarea generală Rolul adunării generale Adunarea generală este organul de deliberare şi decizie al societăţilor comerciale. eaeste formată din totalitatea asociaţilor societăţii. Potrivit legii, adunarea generală exprimăvoinţa socială, care decide în toate problemele esenţiale ale activităţii societăţii. Legea nr. 31/1990 reglementează adunarea generală, ca atare, numai în cazulsocietăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni şi societăţii cu răspundere limitată. În cazulsocietăţii în nume colectiv şi societăţii în comandită simplă, chiar dacă legea nuinstituţionalizează un atare organ al societăţii, deciziile privind viaţa societăţii se iau de cătreasociaţi pe baza regulilor care guvernează adunarea generală, afară de cazurile când aplicarealor ar contraveni specificului acestor societăţi comerciale. Adunarea ordinară Această adunare se întruneşte cel puţin o dată pe an, în cel mult trei luni de laîncheierea exerciţiului financiar. Ea se va ţine la sediul societăţii şi în localul indicat înconvocare. Adunarea ordinară poate să discute şi să decidă asupra oricărei probleme înscrise înordinea de zi. Potrivit legii, adunarea generală este obligată să discute, să aprobe sau sămodifice bilanţul contabil, după ascultarea raportului administratorilor şi cenzorilor şi săfixeze dividendul cuvenit asociaţilor (acţionarilor); să aleagă pe administratori şi cenzori; săse pronunţe asupra gestiunii administratorilor; să stabilească bugetul de venituri şi cheltuielişi, după caz, programul de activitate, pe exerciţiul următor etc. (art. 111 din Legea nr.31/1990). Pagina 40 din 65
  35. 35. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. În societatea cu răspundere limitată, asupra problemelor obişnuite, adunarea decideprin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale (art. 187 dinLegea nr. 31/1990). Cum se poate observa, luarea deciziilor în adunarea generală are la bază principiulmajorităţii. De regulă, legea are în vedere majoritatea în capital, iar nu majoritatea în număr.Excepţional, în cazul societăţii cu răspundere limitată, legea cere o dublă majoritate, înnumărul părţilor sociale (capital) şi în numărul asociaţilor. Prin majoritate sau majoritate absolută, legea înţelege jumătate plus unu. Adunarea extraordinară Această adunare se întruneşte ori de câte ori este nevoie a se lua o hotărâre înprobleme care reclamă modificarea actelor constitutive ale societăţii. Asemenea probleme:prelungirea duratei societăţii; mărimea sau reducerea capitalului social; schimbarea obiectuluiori a formei societăţii; mutarea sediului; fuziunea cu alte societăţi; dizolvarea anticipată asocietăţii etc. (art. 113 din Legea nr. 31/1990). Întrucât vizează probleme grave pentru viaţa societăţii, condiţiile de cvorum şimajoritate sunt mai riguroase. În societatea cu răspundere limitată, pentru hotărârile având ca obiect modificărilecontractului de societate sau ale statutului este necesar votul tuturor asociaţilor, afară decazurile când legea sau actul constitutiv dispune altfel (art. 187 din Legea nr. 31/1990). Cu toate că nu este consacrată de lege, soluţia unanimităţii asociaţilor se impune şi încazul modificărilor aduse actului constitutiv, în cazul societăţii în nume colectiv şi societăţiiîn comandită simplă. IV.1.3. Convocarea adunării generale Iniţiativa convocării Adunarea generală se convocă de către administratori şi de către asociaţi. Administratorii sunt obligaţi să convoace adunarea generală cel puţin o dată pe an saude câte ori este necesar (art. 117 şi art. 190 din Legea nr. 31/1990). Soluţia este aplicabilăoricărei societăţi comerciale, indiferent de forma sa. Asociaţii sunt în drept să ceară convocarea adunării generale în cazul pasivităţiiadministratorilor. Pagina 41 din 65
  36. 36. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. În cazul societăţii cu răspundere limitată, un asociat sau un număr de asociaţi carereprezintă cel puţin o pătrime din capitalul social vor putea cere convocarea adunăriigenerale, arătând scopul acestei convocări (art. 190 alin. 2 din Legea nr. 31/1990). Deşi legeanu o prevede expres, cererea este adresată administratorilor, iar în cazul când aceştia nu îi daucurs în termen de o lună, se va urma procedura reglementată de art. 119 alin. 3 din Legea nr.31/1990. Conţinutul convocării Pentru o bună organizare a adunării generale, convocarea trebuie să cuprindă în modobligatoriu anumite elemente. Potrivit legii, ea trebuie să conţină locul şi data ţinerii adunării,precum şi ordinea de zi. Locul adunării este sediul societăţii, dacă în actele constitutive nu s-a prevăzut altfel.În convocare trebuie să se precizeze şi localul unde se va desfăşura adunarea. Data adunării trebuie astfel fixată încât să asigure timpul necesar ajungerii convocăriila cunoştinţa asociaţilor. Termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile, de la datacomunicării convocării. Ordinea de zi trebuie să fie explicită; ea trebuie să arate toate problemele care vor faceobiectul dezbaterilor adunării. Dacă în ordinea de zi figurează propuneri pentru modificareaactelor constitutive, convocarea va trebui să cuprindă textul integral al propunerilor. Comunicarea convocării Convocarea trebuie adusă la cunoştinţă asociaţilor. Modalitatea de încunoştiinţare aasociaţilor este diferită, ţinând seama de forma societăţii, în special de numărul asociaţilor. În societatea cu răspundere limitată, datorită faptului că aceasta nu poate avea maimult de 50 de asociaţi, comunicarea convocării se face prin scrisoare recomandată, dacă prinactele constitutive nu s-a prevăzut o altă modalitate (art. 190 alin. 3 din Legea nr. 31/1990). IV.1.4. Şedinţa adunării generale Condiţii de participare şi desfăşurare a şedinţei Pagina 42 din 65
  37. 37. Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori. Calitatea de asociat conferă dreptul asociatului de a participa la adunarea generală.Acest drept se exercită personal de către fiecare asociat. Legea permite şi reprezentareaasociaţilor la adunarea generală, dar în condiţii speciale. Şedinţa adunării generale se va ţine în ziua, ora şi locul arătate în convocare. Potrivit legii, şedinţa se deschide de către preşedintele consiliului de administraţie saude către acela care îi ţine locul. Adunarea generală va alege dintre acţionari unu până la trei secretari, care vor verificalista de prezenţă a acţionarilor, arătând capitalul pe care îl reprezintă fiecare, precum şiprocesul-verbal întocmit de cenzori pentru constatarea îndeplinirii tuturor formalităţilorcerute de lege şi actul constitutiv pentru ţinerea adunării. Dacă sunt îndeplinite toate condiţiile cerute de lege pentru prezenţa la adunareagenerală şi pentru luarea hotărârilor, se trece la dezbaterea problemelor care fac obiectulordinii de zi. În cazul celorlalte forme ale societăţii comerciale, adunarea este condusă de unuldintre administratorii societăţii şi se desfăşoară pe baza aceloraşi principii. Dreptul de vot şi exercitarea lui Dreptul de vot este strâns legat de participarea la capitalul social. În cazul societăţii cu răspundere limitată, dreptul de vot al asociaţilor se bazează peacelaşi principiu, ca şi în cazul societăţii pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni; fiecare partesocială dă dreptul la un vot (art. 188 din Legea nr. 31/1990). Pentru a-şi exercita dreptul de vot în adunarea generală, asociaţii trebuie să facădovada calităţii lor, în condiţiile legii. Întrucât legea impune o deliberare asupra problemelor care intră în atribuţiile adunăriigenerale, dreptul de vot se exercită în adunarea asociaţilor. Pentru societatea cu răspunderelimitată, legea prevede că, prin actul constitutiv se va putea stabili că votarea se poate face şiprin corespondenţă (art. 186 alin. 2 din Legea nr. 31/1990). În scopul asigurării formării corecte a voinţei sociale, legea stabileşte anumiterestricţii privind exercitarea dreptului de vot. Astfel, dreptul de vot nu poate fi cedat. Mai mult, orice convenţie privind exercitareaîntr-un anumit fel a dreptului de vot este nulă (art. 127 din Legea nr. 31/1990). Prin valoareasa, principiul este aplicabil oricărei forme de societate. Pagina 43 din 65

×