Birfa !

590 views

Published on

0 Comments
0 Likes
Statistics
Notes
  • Be the first to comment

  • Be the first to like this

No Downloads
Views
Total views
590
On SlideShare
0
From Embeds
0
Number of Embeds
3
Actions
Shares
0
Downloads
17
Comments
0
Likes
0
Embeds 0
No embeds

No notes for slide

Birfa !

  1. 1. Despre barfa in organizatiiAurelian Stoica › Joi, 2011-05-05 11:44Barfa este un fenomen social respectabil. Acest lucru este valabil dinperspectiva cercetarii stiintifice, barfa fiind studiata in mod serios de catrenumerosi autori din sfera stiintelor umane. In mediile corporatiste,regasim barfa intr-o descriere deosebit de expresiva a discutiilordezvoltate la fumoar, sub celebra formula “the meeting after themeeting”.In perspectiva propusa de psihologi in anii ‘50, se considera ca barfa poate actionaca mecanism de control impotriva unui membru al comunitatii sau organizatiei siatunci prezinta un caracter distructiv la adresa armoniei grupului. Pe langa functiaprincipala a barfei (de transmitere a informatiilor), abordarile psihologice au maiidentificat cateva mecanisme in care este implicat activ acest tip de discurs si care,sintetizat, s-ar regasi in: propaganda deliberata, ostilitatea directa, ostilitateaindirecta si deplasarea agresivitatii, proiectarea vinovatiei personale sau de grup,catharsis-ul emotional, indeplinirea unor visuri, consolidarea imaginii de sine si aeului social, stabilirea si mentinerea de standarde si solidaritatea grupului.In abordarile moderne, barfa este privita cel mai adesea drept o discutie evaluativadespre indivizi care nu sunt prezenti, ce apare in contextul formarii, modificarii simentinerii retelelor sociale si al construirii solidaritatii de grup. Spre deosebire dezvon, a carui functie este aceea de a explica o situatie ambigua sau de a ajutaoamenii sa se adapteze unui pericol cunoscut sau potential, barfa are drept principaleatributii formarea si mentinerea retelelor sociale. Ca modalitate de comunicare ainformatiilor in cadrul unei comunitati, barfa este impartasita de intregul grup, chiarsi atunci cand are o natura negativa sau cand este directionata catre un membrunonconformist sau o persoana din afara grupului. Barfa indeplineste o functie decoeziune a grupului pentru identificarea unei tinte si a unei cauze comune, actionandimpotriva agresiunii interne.Pentru barfitor, critica la adresa altei persoane aflata in atentia sa are rolul de a-lajuta sa se descarce ca dupa o adevarata “spovedanie”, putandu-se vorbi de un efectcathartic al acestui proces, care apare mai ales in perioadele caracterizate prinnumeroase nemultumiri sociale. Vasile Pavelcu sustine ca aceste intervale de tensiunisociale sunt favorabile aparitiei barfei datorita faptului ca indivizii apartinand unorclase sociale sau economice diferite sunt pusi in situatia de a interactiona, fapt ceduce la numeroase diferende ce sunt solutionate verbal.Din acest motiv, se considera ca barfa tine de mecanismele de control intern alecomunitatii / organizatiei, in timp ce zvonul este un factor important pentru forurilesuperioare de conducere. Aparitia barfei denota existenta unui factor relevant deamenintare a securitatii grupului, care a depasit primele instante cu rol defensiv. Incadrul unor cercetari realizate in a doua jumatate a secolului trecut, unii autoriioccidentali au evidentiat rolul si importanta acestui tip de discurs, care este preferatdatorita posibilitatii sale de sanctionare indirecta a individului.Motorul care pune in miscare fenomenul complex al barfei este alimentat, pe de oparte, de curiozitatea individuala si dorinta de a cunoaste cat mai multe informatiiinaintea altor persoane, iar, pe de alta parte, de existenta la individul respectiv aunui instinct social, a unei motivatii pentru a relationa cu alti actori sociali in scopul 1
  2. 2. de a le impartasi din secretul cunoscut. Din acest motiv, unii cercetatori militeazapentru un tratament favorabil aplicat barfei, intrucat se considera ca sunt evitate inplan social ciocnirile materiale, directe, intre indivizi. In acest model, eventualeleneintelegeri se transeaza mai ales in plan verbal, neoficial, cu mentinerea unoraparente in relatia oficiala dintre persoanele implicate.Ca exercitiu practic, data viitoare i-ati putea explica sefului dumneavoastra care vagaseste stand de vorba cu un coleg la tigara, ca nu barfiti, ci purtati o conversatieevaluativa despre o persoana care nu este prezenta.Cum tratam suspiciunea si barfa la locul de muncaRodica Nicolae › Joi, 2007-04-05 00:00Suspiciunea si barfa sunt doua simptome sigure ale bolii unei companiisau a unui departament. Atunci cand oamenii susotesc pe la colturi, candaparitia sefului se lasa cu o tacere brusca, cand colegii de departament segrupeaza in bisericute, este clar ca avem o problema in firma in carelucram. Gravitatea situatiei variaza de la caz la caz: uneori "inflamarea"se rezolva doar cu sirop de tuse, alteori este nevoie de o interventiechirurgicala.Simona este recent numitul sef al departamentului financiar din compania X. Ea afost adusa din afara firmei, in urma cu aproximativ doua luni. Bogdan, unul dintresubordonatii actuali ai Simonei, nutrea sperante ca, dupa plecarea fostului manager,sa fie promovat, asa incat nu priveste cu ochi buni aparitia noului manager. El opuneo rezistenta tacita deciziilor pe care Simona le ia si lanseaza tot felul de speculatiilegate de "pilele" prin care aceasta a ajuns in firma. Relatiile tensionate dintreBogdan si Simona se rasfrang asupra climatului din intregul departament.Bogdan nu este singurul angajat care incearca sa evite discutiile cu Simona si nusolicita lamuriri atunci cand nu intelege exact ce are de facut. Chiar si atunci candajunge cu proiectele proprii in situatii de impas, amana momentul in care sa aducasituatia la cunostinta sefului direct. Isi exprima nemultumirile fata de stilul demanagement al sefei si fata de capacitatile ei profesionale in fata colegilor. Reactiileulterioare ale Simonei il fac sa creada ca a avut loc o scurgere de informatii dinpartea unuia sau a mai multor colegi. Se inchide si mai mult, il suspecteaza pe Matei,cu care evita orice dialog, chiar daca au si unele proiecte pe care ar trebui sa lelucreze in comun. Colegii apropiati lui Matei sunt trecuti si ei in lista neagra a luiBogdan. Se plange in toate contextele posibile de "mancatoria" de la serviciu. Indepartament circula tot felul de zvonuri legate de masurile pe care Simona ar aveade gand sa le ia in curand si care ar afecta pozitiile tuturor.Intrebarea care se pune este: Cum poate rezolva Simona atmosfera de neincrederecare s-a instalat in departament, situatie care afecteaza randamentul tuturor? Care 2
  3. 3. sunt solutiile de care dispune un manager pentru a "dezinfecta" departamentul demicrobii suspiciunii si ai barfei?Bogdana Bursuc, psiholog, Behavior Center:Ne uitam in jurul nostru si suntem tentati sa consideram suspiciunea si barfa ca fiindprobleme in sine. Daca ne gandim asa, este dificil sa gasim un instrument pentru a lecontrola sau a le gestiona. Este important sa intelegem cauza acestorcomportamente pentru a gasi raspunsuri si solutii la ele.Bogdan a avut anumite asteptari (aceea de a fi promovat) care au fost inselate: afost numita Simona ca sef de departament si nu el. In aceasta situatie, Bogdan opercepe cu ostilitate pe Simona, nu pentru ca ea ar fi facut ceva personal impotrivalui, ci pentru ca s-a decis sa fie ea numita pe postul dorit de el. Princomportamentele sale de rezistenta tacita la deciziile Simonei, speculatii, exprimareanemultumirii fata capacitatile ei profesionale, Bogdan incearca sa rezolvenedreptatea pe care o percepe si sa arate ca Simona nu este potrivita pentru acelpost. Si toate acestea, nu pentru ca Simona ar fi nepotrivita sau s-ar fi comportat cuostilitate, ci pentru simplu fapt ca vestea numirii Simonei pe postul de sef este foarteneplacuta pentru Bogdan si ii produce un disconfort emotional intens.Cand oamenii sunt raniti, recurg deseori la comportamente nepotrivite sau la astfelde forme subtile de agresiune a celorlalti. Aceste comportamente iau amploare,deoarece in momentul in care suntem intr-o dispozitie emotionala negativa avemtendinta sa generalizam (sa consideram ca toti au ceva cu noi) sau sa percepem caamenintatoare si situatiile care sunt neutre sau ambigue.Ce poate face Simona pentru a rezolva situatia? • Sa nu il judece pe Bogdan pentru modul in care se poarta. Atitudinea lui are un rol: reducerea disconfortului lui emotional. • Sa nu ia personal comportamentele lui Bogdan. El s-ar fi comportat la fel, indiferent cine ar fi fost numit pe post. Comportamentele lui se datoreaza faptului ca nu a fost promovat, nu au legatura cu faptul ca Simona a fost numita pe post. • Sa faca distinctia intre comportamentele lui Bogdan si el in sine, ca persoana. • Sa nu il critice sau sa se comporte ostil cu el.Urmarea acestor recomandari face ca problema sa nu ia amploare si intrerupe cerculvicios care incepea sa se contureze spre finalul cazului prezentat.Pentru aplanarea problemei, se recomanda ca Simona: • sa ii ofere feedback pozitiv lui Bogdan pentru modul in care isi face munca, ori de cate ori acest lucru este posibil; • sa ii ofere atentie lui Bogdan, sa il valorizeze (recunoasterea experientei, a expertizei profesionale, solicitarea opiniei in probleme specifice); • sa comunice zilnic cu oamenii din subordine (sa aiba in agenda notat acest lucru ca task), pentru a reduce ambiguitatea si pentru a nu lasa loc la interpretari nerealiste sau false; • sa identifice progresele si comportamentele performante ale oamenilor din subordine si sa le incurajeze; 3
  4. 4. • sa elimine neconcordanta intre ceea ce spune si ce face. Aceasta neconcordanta mentine neincrederea si creste probabilitatea suspiciunii si barfei. Este important ca Simona sa faca de fiecare data ceea ce spune, cu precizia unui ceas elvetian.Adriana Badescu, Managing Partner, A&C Consulting Centre, Timisoara:Exista multe situatii in care un membru al unui departament, autoevaluandu-se maimult sau mai putin corect, este frustrat in situatia in care nu este el cel promovat. Nuare in acest moment sens sa mai discutam despre ce ar fi trebuit sa se intampleinainte de angajarea Simonei, in ceea ce priveste pregatirea departamentului pentruacceptarea unui nou manager, ci de solutiile care trebuie gasite in acest momentpentru a imbunatati climatul din departament. • Trebuie aflat raspunsul la urmatoarea intrebare: Este doar Bogdan "marul stricat" al departamentului - cel care creeaza zvonuri si stimuleaza o atitudine impotriva noului sef de departament - sau exista nemultumiri si la ceilalti membri? • Daca este doar Bogdan cel care initiaza actiuni negative, trebuie urgent discutat cu el. Simona, inaintea discutiei, trebuie sa afle motivele pentru care nu a fost el promovat (poate chiar atitudinea lui sa fie cauza!) si sa incerce sa ii explice de ce a fost preferata aducerea unei persoane din afara. Pe de alta parte, in timpul discutiei, Simona ar trebui sa afle mai multe lucruri despre motivatiile si planul de cariera al lui Bogdan. Ar fi de dorit ca discutia sa fie mediata de catre managerul de resurse umane. La sfarsitul discutiei se stabileste o perioada in care Bogdan si Simona sa incerce impreuna sa rezolve conflictul. In acest proces, Bogdan ar trebui sa-si schimbe atitudinea, iar Simona sa-i dea feedback si sa incerce sa ii satisfaca pe cat posibil elementele motivatoare. • Daca nu este doar Bogdan cauza, ci el este doar "vocea departamentului", trebuie ca Simona sa analizeze diferentele de viziune, stil managerial si abordare dintre ea si fostul manager. La instalarea unui nou sef intr-un departament, apar adesea probleme datorita acestor diferente. Uneori ele sunt atat de mari, incat conduc la parasirea departamentului de catre o parte dintre membrii lui. Nu este neaparat de dorit, dar daca diferentele nu pot fi acceptate de catre anumite persoane, este o pierdere care trebuie avuta in vedere, cu conditia ca aceste persoane sa plece si nu sa creeze o atmosfera ostila. Noul sef are ocazia sa angajeze oameni care se adapteaza viziunii si stilului sau. • Ar trebui analizat stilul de comunicare al Simonei. Membrii departamentului financiar nu au, in general, dezvoltate competentele legate de comunicare, influentare sau sensibilitate fata de situatie, deoarece acestea nu sunt competente specifice celor din acest departament. Daca aceasta este situatia si in cazul Simonei, planul de dezvoltare personala al Simonei va trebui sa contina aceste teme, deoarece competentele de comunicare nu trebuie sa lipseasca nici unui manager.Oltea Catineanu, Sef serviciu Pregatire Profesionala, Radio Romania:Cred ca totul se reduce la relatia de autoritate sau, mai bine zis, la modul in careautoritatea trebuie gestionata in zilele noastre. Presupun ca Simona a ocupat pozitia 4
  5. 5. de manager nu prin "pile", ci pentru ca este o autoritate in profesie si de aceea, cuexceptia lui Bogdan si a catorva, ceilalti membri ai colectivului accepta si executadeciziile ei. Dar a fi bun profesionist nu inseamna ca esti si bun manager. Iar a fi bunmanager nu inseamna sa "misti" doar hartii, ci mai ales oameni.Ca manager, Simona a gresit in citeva randuri. Nu trebuia sa permita aparitia unortensiuni in colectiv sau nerespectarea termenelor, tot asa cum nu trebuia sa aiba"reactii tacite" la comentariile rauvoitoare ale lui Bogdan. Ce poate face acum?Sa inceapa sa se comporte ca un adevarat manager. Si pentru aceasta, trebuie sadeschida dialogul cu subordonatii - mai intai, pe probleme de serviciu. Daca deciziileei sunt bune, sa le supuna analizei colectivului, fara frica, si sa asculte opiniilesubalternilor. Nu este deloc exclus ca acestia, fiind mai vechi in institutie, sa aibecontributii benefice si deciziile sa devina si mai bune. In plus, prin aceasta seinstaureaza un climat de incredere, de colaborare, oamenii se simt valorizati,responsabilizati si discutiile "post hoc" vor disparea incet-incet. Participand cu totii laluarea deciziilor, nu mai poate fi vorba de stilul de management al unuia singur, ci deo hotarare comuna care va fi asumata de toti.In al doilea rand, daca prin implicarea celorlalti Simona isi deleaga autoritatea, eatrebuie, in compensatie, sa dezvolte anumite mecanisme de control, sa defineascaobiective clare, sa distribuie sarcini in mod corect, echitabil si - nu in ultimul rand -sa stabileasca impreuna cu colectivul regulile jocului. Astfel, termenele de predarevor fi respectate si Bogdan nu-si va mai permite sa amane discutiile cu sefa lui.Constiinta faptului ca raspunde de proiect, ca este controlat, il va determina sarespecte regulile.In functie de evolutia lucrurilor, dar preferabil intr-o a treia etapa - dupa ce samantaincrederii si a colaborarii a fost aruncata - se trece la discutarea complicatiilorpsihologice. In masura in care mai exista rezidual semne de rezistenta si de"mancatorie", lucrurile trebuie sa fie discutate deschis si matur. E vorba aici decomunicare, de atitudine pozitiva si de identificarea unor valori comune, impartasite,care functioneaza ca un liant in orice colectiv sanatos si indeparteaza temerile legatede un viitor incert.In concluzie, pentru ca eu lucrez intr-un compartiment de training si stiu ca nimeninu se naste manager, i-as recomanda Simonei sa invete cate ceva despre"managementul participativ", eventual sa urmeze un curs de leadership si, daca niciasa nu se indreapta situatia, sa apeleze la consultanta de specialitate. Exista pe piatafirme specializate care pot contribui la instaurarea unui climat sanatos de munca, incare autoritatea sa fie delegata pe baza de incredere, intarita prin reguli si control, simentinuta prin dialog si valori impartasite.Poti sa-ti asumi un feedback sincer?Camelia Downie › Joi, 2007-11-15 16:20 5
  6. 6. Respira adanc, asaza-te confortabil in fotoliu si, foarte important, nu uitaca orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoareCele scrise mai jos pot fi tratate doar "cu un varf de sare", cum zice englezul. Asa ca,domnule lider/manager, poate stiai sau poate nu stiai ca feedback-ul trebuie sa fie: 1. Specific si concret - nu "dat dupa cires" sau prin mesageri. Lider-ul are curaj, nu e ezitant. 2. Constructiv - cautam solutii, nu vinovati. Ce e mai important pentru tine: ca Popescu a facut un client nefericit sau ca ai un client nefericit? Vinovatul va simti singur "morcovul" daca stiu cum sa dau un feedback negativ. Va pleca spasit, "cu coada intre picioare si ciocul mic". Si daca e smart nu va mai da cu capul in acelasi loc. Daca nu e smart... 3. Se bazeaza pe fapte evidente, nu pe zvonuri si barfe. Liderul nu asculta pe la colturi. Cauta si cere evidente. Nu te lasa influentat, ci influenteaza, domnule manager! Folositi prea mult sintagme de genul: "oamenii nu o/il plac", "oamenii mi-au spus", "oamenii s-au plans" etc. Dar omul, individul, infieratul, repugnatul, victima are si el dreptul la ultima dorinta, tigara, cantecul lebedei? 4. Nepartinitor - imi pastrez obiectivitatea, chiar daca nu-mi e simpatic si nu se imbraca asortat si in tendinte. 5. Concentrat pe un comportament ce poate fi schimbat - nu ii spun chelului ca ar trebui sa aiba si el mai mult par. 6. Echilibrat - Nu-l ingrop pe om. Pe langa doua vesti proaste, ii mai dau si una buna. Si, de obicei, incep cu cea buna. 7. Oportun - adica trimiti feedback-ul atunci cand a avut loc evenimentul sau incidentul si nu-l pastrezi pentru perioada evaluarii performantei sau a indexarii salariului.Learning outcome • comunicarea eficienta este foarte importanta, vitala as spune; • din procesul comunicational face parte si ASK inainte de ACT, iar si mai inainte e LISTEN - adica schema arata asa: LISTEN > ASK > ACT; • increderea este foarte importanta si inseamna consistenta intre ce zic si ce fac; • cand se pierde increderea, oamenii sunt raniti, frustrati si incep sa fie neperformanti; • nu pentru mine (Popescu, Ionescu, Georgescu, oricare altul) e grav si foarte grav; eu pierd doar un client sau un job si invat ceva (daca sunt inteligent), dar liderul s-ar putea chiar sa piarda un business. • ocoleste compromisul si nu lasa sa se dezvolte o cultura organizationala paralela, informala, bazata pe barfa (indiferent cat de ruda sau prieten iti este cel care o initiaza); • evita o cultura a pedepsei; chiar daca multi oameni stiu de bici, intr-o astfel de cultura cei biciuiti stiu sa se planga. 6
  7. 7. Concluzia • ai calitati native de lider: vizionar, carismatic, persuasiv, influent - care nu se dobandesc! • iti lipsesc niste abilitati de lider care, insa, pot fi dobandite: controlul emotiilor, empatia, comunicarea eficienta, managementul conflictelor, motivarea oamenilor; • mi se pare ca nu prea stii sa pastrezi oamenii capabili sau, si mai rau, ca nu-ti dai seama cat de capabili sunt si ce inseamna asta pentru business-ul tau: performanta = profit; • ai asteptari prea mari de la oameni intr-un timp prea scurt: task-urile complexe cer un timp minim de realizare pe care iti este imposibil sa-l comprimi; • astepti ceva ce nu le-ai comunicat clar si nu ai dat termene si apoi esti suparat ca nu ti-au dat ce asteptai: planificarea si programarea sunt esentiale; • ii incarci cu chestiuni care nu sunt sau nu ar trebui sa fie in fisa lor de post si apoi esti suparat ca nu si-au indeplinit task-urile de baza in timpul estimat; • te lasi prea usor influentat; • nu asculti si nu citesti intregul mesaj.Vestea bunaEsti un lider/manager destept si sunt convinsa ca poti sa-ti asumi minusurile si sadevii un lider/manager de succes.Si inca o veste bunaCa sa devii un lider/manager de top nu ai nevoie de un IQ mare, ci de un EQ mare,pe care il poti imbunatati continuu. Important este sa vrei.Si acum... sa-mi scriu demisia sau sa nu ma mai obosesc pentru ca ma dai tu afara?Ah, si ca sa nu uit: adevarul se plateste. Sa te facturez?P.S. Chiar daca tu nu te vei bucura de acest mesaj stiu pe cineva care sigur o vaface: omul din subordinea ta (aspirant la postul de lider/manager autentic). Zvonul si dezinformarea ca mijloc de realizare a influentarii psihosociologice Omenirea, în evolutia sa istorica, a fost marcata de numeroase conflicte politice, sociale, etnice, culturale, militare însotite de ample si diversificate actiuni de diversiune si dezinformare psihologica. Prezente atât în perioada premergatoare conflictelor, sporite ca numar si intensitate pe timpul desfasurarii acestora, dintotdeauna au avut drept obiectiv sa genereze nesiguranta, panica, frica, îndoiala, si pe acest fond sa slabeasca rezistenta psihomorala a luptatorilor si 7
  8. 8. populatiei civile. În acest scop, unul dintre cele mai folosite mijloace a fost zvonul,cu o influenta deosebita datorata puterii de persuasiune si al posibilitatii influentariiunei mari mase de oameni.Zvonul, ca fenomen psihosocial. Zvonul, ca fenomen psihosocial reprezinta oinformatie ce se doreste a fi autentica si cu caracter de noutate, cu posibilitatiminime de verificare: o informatie de cele mai multe ori tendentioasa, care circulaparalel si în mod frecvent în contrasens cu informatiile transmise prin mijloaceleoficiale de comunicare. "Copil al insecuritatii, zvonul creeaza legaturi puterniceîntre membrii unei comunitati a carei tema nu mai suporta întrebari fararaspunsuri" [Maurice Olender - "La Rumeur", Apud Jean-Noel Kapferer, Zvonurile,Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.19.]. Zvonurile sunt creatii colective si au functiisi disfunctii sociale. Chiar daca unele au o sursa de lansare bine sau - cel maiadesea - rau intentionata, prin retransmisii succesive, amprenta personalitatiicolportorilor se imprima adânc în continutul lor, cu atât mai mult în cazul zvonuriloremergente, rezultat al "tranzactiei colective" [Tamotsu Shibutani-ImprovisedNews, A Sociological Study of Rumor, The Bobb-Merril Company, Inc., New York,1966, p.29.], prin punerea laolalta a resurselor intelectuale ale grupurilor umane învederea interpretarii unor evenimente importante, dar ambigue, despre carelipsesc informatii, sursa oficiala neavând credibilitate.Se impune considerarea zvonului în raport cu alte fenomene înrudite: ponegriri,bârfe, clevetiri, povesti, legende, vorbe care 434h715e circula din gura-n gurapentru a identifica posibilitatile reale de influentare individuala si colectiva. Pentruaceasta reamintim ca orice tip de comunicare poate fi definit din sase puncte devedere: dupa sursa, continut, mod de difuzare, mijloc de difuzare, obiect alcomunicarii si natura efectelor produse. Zvonul si vorba provin din surse neoficiale.Primul termen se refera la un proces de difuzare în lant, la o forta de propagare, lao amplitudine al carei rezultat este sunetul care se înalta din toate aceste voci, sipe care-l putem urmari:Vorba se refera la un proces lipsit de continuitate, ezitant, foarte limitat în spatiu:e normal sa nu se propage nimic, din moment ce e doar o vorba vaga. "Nu e decâto vorba" înseamna ca sunetul abia daca a fost perceput, deci mesajul nu aretocmai o existenta reala, sigura: nici nu se aude. Vorba este lipsita deînsemnatate. La origine, cuvântul "ponegrire" se referea atât la sursa, cât si laefectul unei comunicari: era grohaitul porcului mistret [Jean-Noel Kapferer,Zvonurile, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1993, p.41.], iar în prezent acest cuvânt serefera la continutul si obiectul comunicarii: e vorba de comentarii josnice, la limitacalomniei, ce se fac pe seama cuiva. Este un tip de mesaj, ce exprima o judecatasubiectiva asupra continutului zvonului sau al vorbei.Cuvântul "bârfa" se refera la obiectul zvonului sau al vorbei. Bârfa se leaga depersoane: povesteste bucuriile si necazurile celor ce ne înconjoara, fie ei bogati sausaraci, persoane însemnate sau neînsemnate. În general, bârfa nu e rautacioasa sise practica în special de dragul de a vorbi, de a avea un subiect de conversatie:interesul pe care îl prezinta e de scurta durata, de aceea o bârfa trebuie repedeînlocuita cu alta mai savuroasa.Cuvântul "clevetire" reprezinta o definitie a mesajului din punct de vedere alsursei. Ca si ponegrirea, reflecta si o judecata de valoare, un mod de a discreditazvonul sau vorba, reprosându-i provenienta dintr-o sursa total lipsita decredibilitate. Atunci când avem de-a face cu surse oficiale sau care se bucura de 8
  9. 9. respect, mesajul primeste un titlu de noblete: este o "informatie". În cazul uneierori, nu este un zvon ci o "informatie falsa".Întelegem astfel, prin zvon, idei, relatari, afirmatii sau presupuneri ce pot fi înîntregime false sau continând unele elemente adevarate, dar distorsionate înraport cu situatia si centrele de interes ale unor indivizi sau colectivitateadeterminate.În lansarea si asigurarea circulatiei zvonurilor se mizeaza pe unele caracteristici aleacestuia:- noutatea;- plasarea actiunii sub aspectul consecintelor în viitor;- corelarea continutului sau cu sperantele, asteptarile, aspiratiile si temerileindivizilor sau colectivitatilor.În conditiile în care are loc împletirea continutului informatiei cu interesele siaspiratiile celor ce receptioneaza, zvonul poate determina stari de spirit curente deopinii, atitudini si comportamente specifice mesajului transmis.Ca forma specifica de comunicare, îndeosebi interpersonala, zvonul are la baza oserie de mecanisme psihologice ce exploateaza unele caracteristici general-umane,cum ar fi:- curiozitatea;- dorinta unor oameni de a se arata ca fiind bine informati, depasind informatiaoficiala;- tendinta de a amplifica o stire prin elemente si comentarii personale;- reactia fireasca de a transmite mai departe o informatie, anumite stari psihice(nemultumire, anxietate) etc.;- capacitatea imaginativa si anticipativa, nevoia de a integra necunoscutul într-ununivers cunoscut, de a transmite noutatea imediat.Jean Delumeau explica psihologic zvonul prin credulitatea maselor [JeanDelumeau, Frica în Occident, vol.1, Ed. Meridiane, Bucuresti, 1986, p.291.].Zvonurile analizate de acest autor se brodau pe doua elemente: frica si gândireamagica. Frica, emotia absolut fireasca, ne face uneori sa vedem primejdia maimare decât este ea în realitate. Anxietatea patologica conduce la reactiidezaptative si se fondeaza pe situatii si elemente periculoase inexistente.Receptarea si retransmiterea continutului zvonului sunt potentate si de importantape care fiecare individ o acorda datelor vehiculate prin intermediul acestuia. Înlipsa adevarului sau corespunzând pe de-a-ntregul realitatii, este suficient cainformatia sa se transmita fara încetare din om în om pentru ca zvonul sa-sirealizeze circulatia dupa o logica proprie, în care distorsiunea informatiei este oconditie fundamentala pentru a se putea manifesta si actiona, pentru a se puteapropaga.Daca privim propagarea ca un fenomen obiectiv ce este un produs al comunicariiintragrupale si intergrupale, putem nuanta întelegerea factorilor care marescposibilitatile de grupare, gradul de omogenitate si asezare spatiala, de coeziunespirituala si comunitate de interese si importanta temei, concordanta dintrecontinutul mesajului si motivatiile individuale si de grup. Cu cât e mai mareinteresul mediu în cadrul colectivitatii cu atât cresc sansele de raspândire azvonurilor. Pe timpul transmiterii zvonurilor, apare ca proces specific modificari sidistorsiuni ale informatiei pe care le contine [Coord. Jean Niculescu - Psihicul sirealitatea câmpului de lupta, Ed. Militara, Bucuresti, 1979, p.189.].Distorsiuni ale informatiei specifice zvonuluiNivelarea. Reducerea sau amplificarea informatiei, facilitarea întelegerii si relatarii 9
  10. 10. ei. Pe masura ce un zvon circula, el tinde sa devina mai scurt, mai concis, mai usorde înteles. Versiunile sugestive cuprind tot mai putine cuvinte si detalii. Reductianu merge, însa, pâna la disparitia totala a mesajului. Efectele ei se produc dupaurmatoarele reguli:- cu cât o povestire este mai scurta si mai concisa, cu atât are sansa sa fiereprodusa mai fidel;- cu cât subiectul are mai putine detalii între care sa aleaga riscul distorsiuniiulterioare, scade;- relatarea devine atât de scurta încât este memorata mecanic, lucru care conferasi rapiditate circulatiei (asa se explica rapiditatea cu care circula din om în om) .Accentuarea. Zvonul este supus si unui proces de accentuare, în sensul ca suntretinute si produse selectiv un anumit numar limitat de detalii. Accentuarea estecomplementul inevitabil al reducerii. Una nu poate sa existe fara cealalta. Îninteriorul acestei tendinte se produc fenomene ca:- sunt retinute cuvinte, imagini sau simboluri bizare sau frapante;- adoptarea unei forme numerice, detaliile accentuate fiind multiplicate înpovestire;- plasarea desfasurarii evenimentului la timpul prezent; în general într-un cadrudinamic, spatio-temporal.Asimilarea. Continutul zvonului este ajustat si în functie de atitudinile, aspiratiile simotivatiile transmutatorului, ale grupului din care acesta face parte. Acest procesevidentiaza capacitatea de ajustare conform predispozitiilor emotionale ale celorcare raspândesc zvonul, ale intereselor lor, ale prejudecatilor individuale si degrup, asigurând, astfel, circulatia lui într-un mediu determinat si nu în oricare altul.Aceste trei tendinte-reductia, accentuarea si asimilarea actioneaza simultan sireflecta un proces de subiectivare, care are ca rezultat deformatiile cecaracterizeaza zvonurile. Formulele introductive care netezesc lansarea zvonurilor -"se spune", "am aflat", "cica", "am auzit" - contin nemijlocit avertismentul adresatascultatorului asupra acestor posibile erori.Efecte individuale si colective ale propagarii si receptarii zvonuluiZvonurile pot fi spontane, generate de încercarile oamenilor de a-si explicaevenimente, procese, fenomene despre care nu au date certe sau deliberate adicasunt concepute si lansate cu scopuri bine determinate de catre organele despecialitate, în scopul de a determina o anumita atitudine, comportare a unorindivizi sau grupuri umane. Elaborarea deliberata a zvonurilor, în cadrul conflictelormilitare din secolul XX, au evidentiat preocuparea existenta în toate tarile de aorganiza si instrui înca din timp de pace forte si organe specializate (cuprinzândpolitologi, psihologi, sociologi, lingvisti, etc.) care sa "construiasca" zvonuri ceofera explicatii mistificate, dar cu un mare grad de credibilitate, în scopulinfluentarii fortelor armate adverse, a unor mari comunitati umane si chiarpopulatii.Aparitia presei, apoi a radioului si în sfârsit explozia audiovizualului nu a fost însade natura sa potoleasca zvonurile. În ciuda mijloacelor de comunicare în masa,publicul continua sa preia o parte a informatiei din gura-n gura. Expresia "din gura-n gura" defineste un mijloc de transmisie: conversatiile în doi, discutiile în grup,confidentele, discursurile solemne.Obiectul zvonurilor, pornind de la aceste particularitati ale retransmiteriipermanente, îl poate constitui scaderea eficientei, grupului caruia îi este destinaturmarind influentarea moralului si coeziunea acestuia. Pentru ca un zvon sa devina 10
  11. 11. eficace, prin efectele individuale sau colective, este necesar a cunoaste anumiteconditii ce realizeaza eficacitatea. Retinem dintre acestea:- publicul este actor, informatia reprezentând o valoare, "aur curat" aceastaîncearca astfel sa obtina cât mai multa informatie;- starea de spirit a grupului si situatia psihologica a epocii accentueaza saudiminueaza;- în cadrul grupului determina mobilizarea atentiei acestuia, care încearca sareconstituie puzzle-ul alcatuit din crâmpeie de informatii;- având uneori un sâmbure de adevar, este privit în totalitate exprimând adevarul;- producând dezorganizarea functionarii psihicului individual si al comportamentuluicolectiv, zvonul produce panica generatoare de catastrofe;- martorii unor evenimente raspund mai mult în functie de gradul de probabilitatea lucrurilor în functie de ceea ce observa. Unul dintre specialistii studiului minciuniiG. Durandin [G. Durandin, Les rumeurs, multiplicat Lecons de psychologie sociale,Paris, l950.] analizând rezultatele unor experiente rezuma în felul urmatorcomportamentul:1. martorii dau informatii false cu aceeasi siguranta cu care le dau pe cele corectefiind în acelasi timp de buna credinta;2. numai în mod cu totul exceptional se poate obtine o marturie în totalitateexacta;3. de multe ori ceea ce declaram reflecta mai degraba automatismele gândiriinoastre de gândire, decât ceea ce au vazut cu adevarat;4. în consecinta, daca mai multe declaratii coincid, aceasta nu înseamna neaparatca sunt adevarate. Asta înseamna pur si simplu, faptul ca mai multe persoaneîmpartasesc aceleasi automatisme si aceleasi clisee mutuale, percepând faptele înacelasi fel si totusi eronat [I. Gritti-Elle, "Le rumeur", Stanke, Ottawa, 1978.].- nivelul capacitatii de procesare sociala a informatiei individuale sau colective ducela interpretarea gresita a unui mesaj, neîntelegere ce se poate accentua. Un cazcelebru ilustreaza felul în care procesul neîntelegerii se poate repeta: în masura încare de fiecare data noul mesaj ramâne ambiguu, acesta permite o interpretarepersonala din partea fiecarui nou receptor. În cazul nostru, este vorba detransformarile suferite de un articol de presa în momentul reluarii lui de alte ziare[J.N. Kopferer, Op. cit., p.61-62.]. În timpul primului razboi mondial, un ziargerman "Kolnische Zeitung" a fost primul care a anuntat caderea orasului Anvers.Titlul de pe prima pagina era: "La vestea caderii Anversului s-au tras clopotele".Pentru ca ziarul era german, se întelegea de la sine ca în Germania se traseseraclopotele în cinstea acestei victorii. Informatia a fost reluata de ziarul francez "LeMarin". Potrivit informatiilor din "Kolnische Zeitung", "preotii din Anvers au fostfortati sa traga clopotele dupa ce orasul a fost ocupat". stirea din "Le Marin" epreluata de "Trimes" la Londra: "Potrivit ziarului "Le Marin", via Koln, "preotiibelgieni care au refuzat sa traga clopotele la caderea Anvers-ului au fost demisi dinfunctie". A patra versiune se afla în "Corriere della Sera": Potrivit ziarului "Trimes",citând informatii din Koln, via Paris, "nefericitii preoti care au refuzat sa tragaclopotele la caderea Anversului au fost condamnati la munca silnica". Ziarul "LeMarin" reia aceasta ultima informatie: Potrivit unei stiri din "Corriere della Serra",via Koln si Londra, se afirma ca "barbarii cuceritori ai Anvers-ului i-au pedepsit penefericitii preoti pentru refuzul lor eroic de a trage clopotele, spânzurându-i înclopote cu capul în jos, ca balante vii". Astfel, "Le Marin" a fost cel care a alimentatzvonul barbariei germane la Anvers. Trebuie sa remarcam mai multe lucruri: pe deo parte, daca distanta dintre prima si ultima versiune e apreciabila, trecerea de lao versiune la alta nu are nimic surprinzator. Se supune unei logici de clarificare acuvintelor ambigue sau de percepere selectiva a lor. Pe de alta parte fiecare ziarista introdus câte un element nou: dispunând de o informatie prea saraca, a încercat 11
  12. 12. sa reconstituie un puzzle complet cu riscul de a inventa piesele ce lipseau. Acesteelemente reflecta starea de spirit a momentului: razboiul din 1914 deveniseaproape un razboi sfânt. Franta avea sa-si ia revansa asupra germanilor, spalândrusinea înfrângerii din 1870 si eroismul era cu atât mai mare cu cât dusmanul eradescris ca un barbar. Deformarea confirma cliseele ce se vehiculau despre nemti,justificând temerile latente ale populatiei;- prin interventia mediilor de informare, publicul zvonurilor sporeste considerabil,nemaifiind strict local, ci international;- raportarea permanenta la sistemul de referinta folosit de fiecare pentru a evaluao informatie;- zvonul prezinta anumite strategii si filtre caracteristice specifice categoriilorsocioprofesionale. În cadrul unei anchete întreprinse în U.R.S.S.[Bauer R.A.,Gleicher D.B., Word of mouth communication in The Soviet Union, Public OpinionQuarterly 28, 1964, p.216-224.], în legatura cu credibilitatea zvonurilor, 95%dintre intelectuali, fata de 56% dintre taranii intervievati, au declarat ca zvonul emai plauzibil decât informatia transmisa de mediile de informare oficiale. taraniiacorda cea mai mica încredere zvonurilor, dar sunt cei care le folosesc cel maimult. Pentru ei zvonul este un substitut al mediilor de informare oficiale, acesteafiindu-le mai putin accesibile. Dimpotriva, intelectualii beneficiaza pe scara larga demediile de informare oficiale, dar au nevoie de un zvon pentru compensatie. Pentruei, zvonul este un conectiv: permite decaderea inteligenta a informatiilor oficiale.Intelectualii au astfel si ei nevoie de zvonuri pentru a dobândi o perspectiva asupramediilor de informare si pentru a dovedi ca nu se confunda cu publicul larg.În concluzie, putem afirma ca zvonul nu este neaparat "fals", în schimb el esteneaparat neoficial. El demonstreaza ca toate certitudinile sunt de natura sociala:este adevarat tot ceea ce grupul din care facem parte considera ca fiind adevarat.Dezinformarea - definire, scop si obiectiveÎn epoca noastra, dezinformarea este o problema la ordinea zilei. Acestui fenomeni-au fost consacrate mai multe lucrari, mai ales în strainatate. Ziarele, revistele,radioul si televiziunea fac tot mai multe referiri la faptul ca azi conceptul estefolosit în acceptiuni diferite si ca este gresit calificata drept dezinformare oricelipsa, alterare sau manipulare a faptelor de catre mijloacele de informare în masa.Întelegerea naturii si efectelor dezinformarii se poate realiza cunoscândperspectivele politice si strategice pe termen lung si mediu. Dezinformarea esteîntotdeauna deliberata, iar decizia de a recurge la ea releva o stare de spirit alecarei resorturi complexe nu pot fi deduse clar. Poate fi dictata de necesitate, avândîn vedere amploarea mizei si pericolul unei confruntari deschise, relevând astfelslabiciune sau frica. Poate fi, de asemenea, o actiune premeditata pentru a obtinesuccesul cu forte minime deoarece agresorul crede, pe buna dreptate, cainfluentarea constiintelor este mai putin riscanta decât violenta fizica.Dezinformarea poate deveni însa o obisnuinta fatala pentru o societate care sevrea închisa, secreta si care astfel poate pierde contactul cu realitatea.Dezinformarea punctuala poate oferi un avantaj imediat uneori decisiv într-oconfruntare favorabila. Când se desfasoara permanent si sistematic ea devine oredutabila forta de distrugere, care nu-l scuteste pe cel ce a initiat-o de efectenebanuite de retorsiune. Dezinformarea interzice prin natura sa orice schimbinteruman, deoarece este un act antisocial.Nu este deloc simplu de a defini dezinformarea, termen nu întotdeauna folositcorect si cu discernamânt. Dezinformarea este o arma cu tehnici si metode 12
  13. 13. specifice, însa si o stare de spirit rezultata din adaugarea dimensiunii ideologice de"razboi total", pe care Ludendorf o definea ca fiind extinderea luptei la nivelulîntregii activitati sociale, atât militare cât si economice. Se pot da o multitudine deexemple de adevarate operatiuni de razboi derulate exclusiv prin mijlocireainformatiilor, însa nu exista nici macar un singur conflict politic, economic saumilitar care sa nu fi facut apel la propaganda în mod deschis sau pe ascuns, laintoxicarea sau la tentative de influentare a moralului si deciziilor adversarului prinînselaciune, amagire, diversiune sau intimidare si în acest caz si în celalalt este,bineînteles, vorba de lupta.Dezinformarea este considerata astazi un fel de mesaj, mai mult sau mai putinexplicit, un fel de comunicare de tip special între dezinformator si tinta sa. Poatelua forma unei declaratii, unui gest semnificativ sau adoptarii unei anumiteatitudini. Pentru a se numi dezinformare trebuie sa existe alegerea deliberata,intentia de manipulare sau exercitare a influentei. Mesajul nu este decât unealta cucare se cauta ca un subiect selectionat sa actioneze în sensul dorit. Sedezinformeaza mai putin pentru a convinge, cât pentru a conduce câtre un telcare, de regula, este ascuns. Se actioneaza pentru a forta alegerea unei anumitedirectii de catre o persoana sau grup, fara însa sa li se permita libera apreciere.Putem considera ca dezinformarea este forma psihologica a subversiunii. Eavizeaza destabilizarea unui grup, stat sau societati, subminarea capacitatii sale derezistenta, fara a fi necesara punerea în actiune a fortelor armate; cel multpregatirea conditiilor pentru intrarea acestora în actiune si aceasta numai dacaactiunea militara se dovedeste a fi absolut necesara. Caci cele doua forme delupta, cea fizica si cea psihica, se completeaza reciproc ceea ce permite o anumitavariatie a nivelului de violenta în functie de conditiile concrete.Arma sau stare psihica, dezinformarea este obiectul unor multiple abordari, în caregasim implicata subiectivitatea fiecaruia. Termenul în sine este de data recenta,începându-si "cariera" în mediul sovietic înca din anii 1920. Dezinformareadesemna un arsenal de mijloace cunoscute sau oculte destinate influentariiguvernelor straine, discreditarii opozantilor politici, în special emigranti, subminariiîncrederii între aliatii ostili Uniunii Sovietice, falsificarii aprecierilor adversarilorprivind realitatea. Lenin da un nou impuls noului procedeu. Dzerjinski, definea faragreutate un sistem de arme destinat compensarii inferioritatii fortelor armatesovietice. Înca din 1917 el scria: "Comunistii trebuie sa fie pregatiti sa foloseascala nevoie tot felul de siretlicuri, planuri si stratageme ilegale, sa nege si sa ascundaadevarul. Cuvintele mele erau alese în asa fel încât sa provoace ura si confuzia, nupentru a convinge adversarul ci pentru a-l disloca nu pentru a-i îndrepta greselile cipentru a-l distruge, maturându-i structurile de pe suprafata pamântului"[BarronJohn, K.G.B., Elsevier - Sequoia, 1975.]. Acelasi autor în lucrarea "Ancheta asupraKGB" defineste dezinformarea ca fiind "propagarea constienta si deliberata afaptelor si opiniilor eronate". G. Veraldi în prefata lucrarii lui Pietre Nord îi indicascopul printr-o exprimare deosebit de semnificativa: "Crearea unei realitati falseatât de convingatoare încât adversarul sa o considere justa"[Nord Pierre,Lintoxication, Livre de poche, 1971.].L. Batman, specialist ceh în dezinformare, arata ca aceasta constituie una dinaspectele masurilor active si cuprinde: scaparea organizata a informatiilor false;propaganda neagra (aceea care îsi ascunde originea), desfasurate pentru slabireainamicului din interior. Accentul este pus pe ansamblul mijloacelor utilizate însa cupredilectie pe ascundere, disimulare si actiune din interior. Academia Francezapropune urmatoarea definitie: "Actiune intermitenta sau continua - prin folosirea 13
  14. 14. oricarui mijloc ce consta în eroarea unui adversar sau în favorizarea subversiunii înrândurile acestuia în scopul de a-l slabi".În concluzie, dezinformarea poate fi definita ca ansamblul formelor, metodelor,procedeelor prin care se urmareste schimbarea dirijata a comportamentuluiindividual si grupal în scopul controlarii si directionarii acestuia, prin inducerea uneirealitati false, pentru a diminua si slabi capacitatea obiectiva de raportare larealitate.Scopul dezinformarii îl constituie finalizarea unor actiuni ce vizeaza realizarea unorproiecte de natura politica, militara, culturala, religioasa, diplomatica hotarâte deorganul investit cu putere în conducerea domeniului respectiv, care determina înspecial repartizarea diferitelor mijloace avute la dispozitie:- contacte prin negociatori;- campanii de presa;- demonstratii de forta militara;- presiuni economice,- manipularea constiintelor.Aportul ce va reveni dezinformarii va fi decis în cadrul general al actiunii si printr-opreocupare foarte atenta acordata unei coordonari perfecte a actiunilorcomplementare întreprinse. În cadrul ansamblului, dezinformarea are o structuraproprie permanenta sau temporara, cu responsabilitati, mijloace si misiuni propriiînsa întotdeauna subordonate scopului fixat.Conducerea operatiunilor stabileste dezinformarii obiectivele, respectiv, opiniile,atitudinile sau comportamentele pe care ea este însarcinata sa le determine latintele destinate atacului. În cadrul general, chiar daca pot fi reunite procedeeavând si obiective intermediare, conceptia si conducerea actiunilor de dezinformaretrebuie sa ramâna centralizate. Nu poate fi lasat la îndemâna oricarui executantdreptul de a decide în domeniul sau, deoarece acest fapt poate antrena efectecontrare celor urmarite. Dezinformarea ca arma îsi ascunde cu grija originea si îsicamufleaza intentia de transformare a tintei într-un obiect manipulat, refuzându-idreptul la trasaturi si comportamente specifice. Este relevanta pentru întelegereaparticularitatilor dezinformarii si prezentarea unor tipuri clasice de dezinformare:Ascunderea unei actiuni. Este una dintre modalitatile cele mai comune, prin care seurmareste continuarea unei perceptii false a realitatii sau de a crea în cele mai miciamanunte o realitate falsa. Acest mod de folosire a dezinformarii, "deceptiongame"cum îl numesc anglo-saxonii, se înrudeste cu camuflajul si diversiunea prinpunerea în joc a unei diversitati de mijloace cuprinzând obiecte false, deplasarifalse, trafic radio fals, informatii false. Exista o multitudine de exemple de acest felde actiuni, mai ales în timp de razboi. Una este foarte bine cunoscuta: actiuneaaparuta sub numele de "Omul care nu a existat niciodata". Scopul acestei actiuni afost de a ascunde zona prevazuta pentru debarcarea aliatilor în Europa, duparecucerirea Africii de Nord, în iulie 1943. Actiunea prevedea deturnarea atentieigermanilor de la Sicilia, furnizându-le, prin mijlocirea unui canal credibil, informatiieronate care sa-i faca sa traga concluzia ca viitoarea debarcare se va efectua înSardinia sau în Grecia. Serviciile secrete britanice au abandonat în largul coastelorspaniole cadavrul unui fals ofiter de stat-major care avea prinsa cu un lant deîncheietura mâinii o mapa continând documente false, sau mai bine zis fanteziste,întocmite însa în mod autentic de înalte personalitati militare, care acceptaseracomplicitatea la mistificare. Actiunea a înregistrat un succes deplin. Au favorizataceasta operatiune minutiozitatea pregatirii, ambianta psihologica în cadrul careia 14
  15. 15. s-a desfasurat si o profunda remaniere desfasurata în acea perioada în cadrulconducerii Abwehrului ceea ce a împiedicat de buna seama o analiza critica adocumentelor falsificate.Discreditarea unei personalitati. Pentru discreditarea unei persoane, a uneiorganizatii sau a unor grupuri se porneste de la luarea în considerare a uneimaxime populare întelepte care afirma ca "de unde nu e foc nu iese fum",folosindu-se în acest scop metode ca: zvonul, insinuarile, campania de denigrare,folosind interpretari tendentioase ori documente falsificate. Un exemplu edificator îlconstituie "afacerea Tuhacevski" (1937), la care participau mai multi actori si carese desfasura pe mai multe etape. Cei trei protagonisti ai afacerii, Salin, Heydrich siSkobalin au actionat în aceasta afacere determinati atât de motive personale cât side obiective politice. Se construieste un scenariu pe baza de informatii si zvonuri,prin care maresalul Tuhacevski, fost ofiter tarist, comandant cu o mare influenta înrândurile Armatei Rosii, este prezentat ca fiind un vechi agent al serviciilor secreteale Reichswehrului si ca se pregateste un pretins complot al generalilor rusi sigermani, toate cuprinse într-un voluminos dosar. Este greu de apreciat pâna la cepunct Salin a fost înselat. Totusi, acest dosar a constituit punctul de plecare a mariiepurari din cadrul Armatei Rosii (1937-1938) care va afecta, incredibil, 90% dingenerali, 80% din colonei si aproape 50% din ofiterii cu pregatire militara sautehnica superioara. 15

×