SlideShare a Scribd company logo
1 of 696
Download to read offline
T R e i
/EROSCOP
r
Enigmatic si sexy, profesorul
Gabriel Emerson este un foarte res- /
pectat specialistTn DanteTntimpul /
zilei si un adept al placerilor lipsite /
de inhibitii, Tntimpul noptii.
Sefoloseste de sarmul sau pen- / •
tru a-si satisface orice capriciu, /
dar estetorturat de un trecut
intunecat si macinat de convinge-
rea profunda ca nu mai are nicio
speranta de mantuire.
Cand fermecatoarea si inocenta
Julia Mitchell seTnscrie lacursul sau
atractia pecare o simte fata de ea
nu numai caTi periditeaza cariera,
dar il trimiteTntr-o calatorieTn care
trecutul si prezentul seciocnesc.
0 provocatoare explorare a
seductiei si a iubirii interzise.
A E R O S C O
dituratrei.ro
Julia respira rasuflarea lui,
simtind-o fierbinte si umeda.
Eleraaerulei. Nuse putea opri
din sarutatTndeajuns de mult
pentru a respira cu adevarat si
Tncepu s-o ia cu ameteala. Ceea
ce nu facea decat sa intensifice
senzatia pe care i-o trezeau
buzele lui, asa canu incerca
sa seimpotriveasca.Se
abandona senzatiei..."
Infernul lui Gabrieleste o poveste
plina de pasiune a evadarii omului
din iadul personal, TnTncercarea
de a dobandi imposibilul: izbavirea
si dragostea.
/ E R O S C O P
Infernul lui
Gabriel
Colec^ie coordonata de
Magdalena Marculescu
Pascal Bruckner
/ERO SCO P
Traducere din engfeza de
Mihaela Doaga
Prolog
Florenfa, 1283
Poetul statea in dreptul podului, privind-o pe tanara femeie care se
apropia. Lumea paru sa incremeneasca pentru o clipa cand ii observa
ochii mari, caprui-inchis, si parul castaniu, cu bucle delicate.
La inceput n-o recunoscu. Frumusejea ei i{i taia rasuflarea, iar
gesturile ei erau sigure si pline de gra^ie. Dar chipul §i silueta ei aveau
ceva care-i amintea de fata de care se indragostise cu multa vreme in
urma. Drumurile lor se despar^isera si el jelise in tot acest rastimp
pierderea ei, a ingerului sau, a muzei sale, a iubitei sale Beatrice. Fara
ea, via^a lui fusese singuratica si meschina.
A aparutsifericirea lui*
Cand se apropie de el cu inso^itorii ei, o saluta cu o plecaciune
curtenitoare. Nu se astepta ca ea sa dea vreun semn ca 1-ar fi observat.
Era deopotriva desavarsita si de neatins, un inger cu ochi caprui in
Parafrazarea unei exclama^ii din Vita Nuova ce descrie reac^ia lui Dante in momentul
primei intalniri cu Beatrice. (N.t.)
ve§minte albe, luminoase, pe cand el era mai batran, obosit de via^a
si plin de pacate.
Aproape ca trecuse de el cand ochii lui plecafi zarira un varf de
condur — un condur care se opri, sovaind, in fa{a lui. Inima incepu
sa-i bata frenetic in timp ce astepta, cu respira(ia taiata. O voce dulce
si suava il smulse din reverie, cand ea i se adresa bland. Isi ridica
tulburat privirea spre ea. Ani de-a randul tanjise dupa acest moment,
il visase chiar, dar nu-§i inchipuise in veci c-o va intalni intr-un mod
asa de neprevazut. Si niciodata nu indraznise sa spere ca va fi intam-
pinat atat de afectuos.
Luat pe neasteptate, mormai cateva polite|uri si i§i ingadui chiar
sa schifeze un zambet — drept raspuns primi un zambet infinit mai
luminos din partea muzei lui. Sim^i cum ii creste inima, inundata de
o dragoste inca si mai mare pentru ea, care-i mistuia pieptul ca flaca-
rile infernului.
Dar, vai, de-abia apucara sa schimbe cateva cuvinte si ea anun^a
ca trebuia sa piece. Poetul facu o plecaciune, ea porni mai departe,
iar el ramase uitandu-se lung dupa silueta care se indeparta. Bucuria
pe care i-o trezise reintalnirea lor fu umbrita de o unda de tristefe si
se intreba daca avea s-o mai revada vreodata...
8 Infernul lui Gabriel
Capitolul 1
— ... Domnisoara Mitchell?
Vocea profesorului Gabriel Emerson, care i se adresa tinerei atraga-
toare, cu ochi caprui, asezata in spatele amfiteatrului, reverbera in
intreaga incapere. Cufundata in ganduri sau in traducere, fata scria
de zor in caiet, cu capul plecat.
Zece perechi de ochi se intoarsera spre ea, spre chipul ei palid, cu
gene lungi, si degetele lungi si albe cu care tinea stiloul. Apoi, aceleasi
perechi de ochi se intoarsera, din nou, spre profesor, care ramase
complet nemiscat, incepand sa se incrunte. Expresia lui ucigatoare
contrasta acut cu simetria trasaturilor lui, cu ochii mari, expresivi, si
gura senzuala. Era un barbat chipes, cu trasaturi usor col^uroase, dar,
in momentul respectiv, aerul lui sever spulbera impresia agreabila pe
care {i-ar fi putut-o face.
— Hm, hm.
O tuse discreta, de undeva din dreapta ei, ii atrase aten^ia fetei.
Se uita surprinsa la barbatul lat in umeri asezat langa ea. El ii zambi,
facandu-i semn din ochi spre profesor.
10 Infernul lui Gabriel
SylvoinReynard 11
Ha ii urmari incet privirea, intalnind niste ochi albastri, care o
si rutau cu o expresie furioasa. I se puse un nod in gat.
— Astept sa-mi raspunde^i la intrebare, domnisoara Mitchell.
Ihud binevotfi sd revenifi printre noi.
Tonul lui era glacial, ca si privirea ajintita asupra ei.
Ceilal^i masteranzi si doctoranzi incepura sa se foiasca, uitan-
ilu-se pe furis unul la altul. Expresiile lor pareau a spune „L-a
muscat ceva de cur?“ Dar nimeni nu comenta. (Pentru ca, se stie
bine, masteranzii si doctoranzii nu se inghesuie sa-si infrunte profe-
sorii in nicio imprejurare, cu atat mai pufin cand acestia se poarta
mat cu ei.)
Tanara deschise gura si o inchise pe data, uitandu-se |inta, cu
niste ochi mari, de iepuras speriat in acei ochi care-o priveau fara sa
clipeasca.
— Cumva engleza nu e limba ta materna? o ironiza el.
O bruneta asezata in dreapta lui incerca sa-si retina un hohot de
ras, inabusindu-1 intr-o tuse nu foarte convingatoare. Toate privirile
se intoarsera din nou spre iepurasul speriat, care se inrosi pana in
varful urechilor si isi lasa capul in pamant, sustragandu-se in sfarsit
privirii profesorului.
— Dat fund ca domnisoara Mitchell pare sa aiba un alt seminar,
intr-o alta limba, binevoieste altcineva sa-mi raspunda la intrebare?
Frumoasa din dreapta lui atat astepta. Se intoarse spre el si-i
raspunse la intrebare in amanunt, cu un zambet larg, dandu-se in
spectacol prin felul in care gesticula in timp ce-1 cita pe Dante in
original. Cand termina in sfarsit, schi^a un zambet sarcastic adresat
celor din ultimele randuri, apoi isi ridica privirea spre profesor cu un
oftat. Mai lipsea sa sara pe podea si sa inceapa sa se frece de piciorul
lui, ca un ca^elus credincios. (Nu ca el ar fi gustat acest gest.)
Profesorul se incrunta aproape imperceptibil, nu neaparat la
cineva anume, si se intoarse cu spatele pentru a scrie ceva pe tabla.
Iepurasul speriat clipi pentru a-si refine lacrimile, continuand sa ia
notice, dar, din fericire, reusi sa nu izbucneasca in plans.
Dupa cateva minute, in timp ce profesorul vorbea pe un ton
monoton despre conflictul dintre guelfi si ghibelini, pe dicjionarul
italian-englez al iepura§ului speriat aparu un petic de hartie impa-
turit. Ea nu-1 observa la inceput, dar, din nou, o tuse discreta din
partea tanarului aratos de langa ea ii atrase atenjia. Acesta ii zambi
mai larg de data asta §iii arata cu privirea hartia, aproape entuziasmat.
Ea clipi vazand peticul de hartie. Fixand precauta cu privirea
spatele profesorului, care desena cercuri peste cercuri in jurul unui
lung sir de cuvinte in italiana, trase pe furi§ bilejelul in poala §i-l
despaturi inceti§or.
Emerson e un magar.
Nimeni n-ar fi observat, pentru ca nimeni nu se uita la ea, cu
excepjia barbatului de langa ea. Citind aceste cuvinte, pe chipul ei
aparu un alt soi de ro§ea^a, doua pete trandafirii pe obraji, §i schi^a
un zambet. Nu un zambet larg sau unul care face sa-{i apara gropije
in obraji $i riduri de expresie, dar un zambet, totufi.
!§i ridica ochii mari spre barbatul de langa ea, privindu-1 pu|in
sfios. Pe chipul lui aparu un zambet larg, prietenos.
— A|i descoperit ceva amuzant, domnisoara Mitchell?
Fata facu ochii mari, ingrozita. Zambetul noului ei prieten
disparu rapid.
Avea mai multa minte decat sa se uite in ochii albastri §i reci ai
profesorului. In schimb, i§i lasa capul in jos §i incepu sa-si mu§te
nervos buza inferioara.
— Eu sunt de vina, domnule profesor. Tocmai o intrebam la ce
pagina suntem, interveni tanarul prietenos, luandu-i apararea.
— O intrebare cam deplasata din partea unui doctorand, Paul.
Dar, daca tot intrebi, am inceput cu primul cant. Sper ca-1 po{i gasi
§i fara ajutorul domni§oarei Mitchell. Oh, §i domnisoara Mitchell?
Iepurasul speriat isi ridica privirea fi codifa ii tremura aproape
imperceptibil.
— Te a§tept in biroul meu dupa ora.
12 Infernul lui Gabriel
Capitolul 2
La sfarsitul seminarului, Julia Mitchell indesa grabita bilefelul pe
care-1 {imise in poala in dic^ionarul italian-englez, in dreptul cuvan-
tului asino.
— Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Eu sunt Paul Norris,
spuse tanarul prietenos, intinzandu-i mana lui ca de urs.
Ea ii stranse usurel mana, minunandu-se cat de mica era mana
ei pe langa a lui. Ar fi putut sa-i lase o vanataie doar indoindu-si
palma.
— Buna, Paul. Eu sunt Julia. Julia Mitchell.
— Incantat de cunostin^a, Julia. Imi pare rau ca domnul profesor
a fost asa magar. Nu stiu ce 1-a apucat, spuse Paul, folosind titlul
preferat al lui Emerson cu o nota vadita de sarcasm.
Ea se imbujora un pic si se intoarse spre teancul de carfi.
— Esti nou-venita? insista el, inclinandu-si un pic capul ca si
cum xncerca sa-i atraga privirea.
— Abia m-am inscris. Vin de la Saint Josephs University.
El incuviinja ca si cum numele ii spunea ceva.
14 Infernul lui Gabriel
S ylvain Reynard 15
— Si esti la masterat?
— Da, raspunse fata, aratand spre primele randuri ale amfitea-
trului acum pustiu. Desi nu s-ar parea, teoretic ma specializez in
opera lui Dante.
Paul scoase un fluierat.
— Asadar, ai venit sa studiezi cu Emerson?
Ea incuviinfa si baiatul observa ca venele de la gat incepura
sa-i zvacneasca, semn ca i se accelerase pulsul. Cum nu reusea sa-si
explice reacfia ei, pe moment o ignora. Dar avea sa-§i aminteasca
scena ulterior.
— E o persoana dificila, asa ca n-are prea mul{i studen^i pe
care-i coordoneaza. Eu imi scriu teza cu el, la fel si Christa Peterson,
pe care ai cunoscut-o deja.
— Christa? intreba Julia, privindu-1 intrigata.
— Parasuta din primul rand. E cealalta doctoranda a lui, dar
obiectivul ei e sa devina doamna Emerson. De-abia s-a inscris la
doctorat si deja ii face prajituri, il tot viziteaza la birou, ii lasa mesaje
pe telefon. E ceva de necrezut.
Julia incuviin^a din nou, fara sa spuna nimic.
— Christa nu pare a fi la curent cu politica Universitafii din
Toronto, care interzice strict relafiile dintre profesori si studen^i,
spuse Paul, dandu-si ochii peste cap.
Comentariul lui fu rasplatit cu un zambet superb. Isi spuse ca
va trebui s-o faca sa zambeasca mai des. Dar proiectul asta trebuia
amanat, deocamdata.
— Ar fi cazul s-o iei din loc. Te-a chemat in biroul lui dupa ora
si probabil ca te asteapta.
Julia isi arunca rapid lucrurile intr-un rucsac ponosit L.L. Bean,
pe care-1 avea din anul I de facultate.
— Hm, nu stiu exact unde e biroul lui.
— Cum iesi din amfiteatru, o iei la stanga si apoi inc-o data la
stanga. Biroul lui e cel din col{, la capatul holului. Bafta si ne vedem
data viitoare la curs, daca nu si mai devreme.
Ea ii zambi recunoscatoare si ie§i.
Cand coti la stanga, vazu ca usa de la biroul profesorului era
intredeschisa. Se opri in fa{a usii, emoponata, intrebandu-se daca sa
bata mai intai sau sa bage capul pe usa. Dupa un moment de reflec^ie,
opta pentru prima varianta. Indreptandu-si umerii, trase adanc aer
in piept §i isi apropie degetele de usa. Si atunci il auzi.
— Imi pare rau ca nu te-am sunat imediat, eram la ora! exclama
o voce furioasa, deja binecunoscuta.
Urma o scurta pauza, apoi barbatul continua:
— Pentru ca e primul seminar din an, boule, si pentru ca ultima
data cand am vorbit cu ea mi-a zis ca se simte bine!
Julie se trase imediat inapoi. Parea ca zbiara la cineva la telefon.
Nu voia sa inceapa sa zbiere §i la ea, asa ca se hotari sa dea bir cu
fugifii si sa infrunte mai tarziu consecinfele. Dar la urechi ii ajunse
brusc un hohot sfa§ietor de plans. Si de asta nu putea sa fuga.
— Evident ca mi-as fi dorit sa fiu acolo! O iubeam. Evident ca
mi-a§ fi dorit sa fiu acolo!
Din birou se auzi un nou hohot de plans.
— Nu stiu la ce ora o sa ajung. Spune-le ca vin. Plec direct spre
aeroport si-o sa iau primul avion, dar nu stiu ce zbor pot sa prind
asa din scurt.
Facu o pauza.
— Stiu. Spune-le ca-mi pare rau. Imi pare nespus de rau... —
vocea i se franse intr-un plans infundat, in hohote, si Julia il auzi
punand receptorul in furca.
Fara sa se mai gandeasca ce face, Julia baga precaut capul pe usa.
Barbatul de vreo treizeci si ceva de ani statea cu coatele pe birou
§i cu capul in maini, ni§te maini cu degete lungi si delicate, plangand.
Se uita cum i se scuturau umerii de plans. Ii auzi hohotele indure-
rate, care pareau sa-i sfa§ie intreaga fiin^a. O cuprinse un sentiment
de compasiune.
I§i dori sa se apropie de el, sa-si exprime condolean|ele, sa-1 aline
cuprinzandu-1 cu bra^ele pe dupa gat. Isi dori sa-1 mangaie pe par §i
16 Infem ul lui Gabriel
Sylvain Reynard 17
sa-i spuna cat de rau ii pare. !§i inchipui pentru o clipa cum ar fi sa-i
stearga lacrimile de pe ochii lui expresivi, albastri ca safirul, si sa-1
vada privind-o cu blande^e. Se gandi sa-1 sarute pe obraz pentru a si
arata compasiunea.
Dar, pe moment, imaginea barbatului care plangea de parca i
se rupea sufletul o Jintui locului, asa ca nu facu niciunul din aceste
gesturi. Cand realiza, intr-un final, unde se afla, se furisa repede
inapoi in hoi, scoase pe bajbaite un petic de hartie din rucsac si scrise:
Imi pare rau.
Julia Mitchell
Apoi, nestiind prea bine ce sa faca, lipi bile^elul pe tocul usii si-1
fixa acolo tragand usor usa dupa ea.
***
Timiditatea nu era trasatura distinctive a Juliei. Cea mai impor-
tanta calitate a ei, cea care o definea, era compasiunea, o calitate pe
care n-o mostenise de la niciunul dintre paring. Tatal ei, care era
un om cumsecade, tindea sa fie o persoana rigida si intransigenta.
Mama ei, care murise, nu daduse niciodata dovada de compasiune,
nici macar fa^a de propria-i fiica.
Tom Mitchell era un barbat taciturn, dar era popular si lumea il
simpatiza in general. Era administrator la Susquehanna University si
seful brigazii de pompieri din Districtul Selinsgrove, Pennsylvania.
Dat fiind ca serviciul de pompieri era exclusiv pe baza de voluntariat,
el si ceilal^i pompieri erau chema^i la datorie la orice ora. Barbatul isi
indeplinea rolul cu mandrie si cu multa daruire, astfel ca nu statea
prea mult pe-acasa, chiar si atunci cand n-avea vreo urgenfa. In
seara zilei in care Julia avusese primul seminar la master, o suna de
la stadia de pompieri, bucuros ca hotarase intr-un final sa-i raspunda
la telefon.
— Cum i^i merge, Jules?
Sim^i o caldura placuta la auzul vocii lui, care o alina fara a fi
catu§i de pu|in duioasa.
Julia ofta.
— Bine. Prima zi a fost... interesanta, dar totul e in regula.
— Canadienii se poarta frumos cu tine?
— Oh, da. Tofi sunt foarte amabili.
„Americanii sunt aia care se poarta ca niste magari. Ma rog, un
american.“
Tom isi drese glasul o data sau de doua ori si Julia sim^i un nod
in gat. II cunostea prea bine si stia ca se pregatea sa-i spuna o chestie
grava. Se intreba despre ce era vorba.
— Scumpo, Grace Clark s-a stins azi.
Julia se ridica in capul oaselor si ramase cu privirea pierduta in
gol.
— Ai auzit ce-am zis?
— Da. Da, am auzit.
— Cancerul a recidivat. Au crezut ca se vindecase. Dar boala
s-a declansat din nou si, cand au descoperit-o, se raspandise deja
la nivelul oaselor si al ficatului. Richard si copiii sunt da^i peste cap.
Julia isi musca buza si isi refinu un hohot de plans.
— Stiam c-o sa te afecteze vestea. fi-a fost ca o mama, iar tu si
Rachel fost asa bune prietene in liceu. Ai mai vorbit cu ea?
— Im, nu. Nu, n-am mai vorbit. De ce nu m-a anunfat?
— Nu stiu sigur cand au descoperit ca boala a recidivat. Am
trecut sa-i vad pu^in mai devreme si Gabriel nici macar nu venise.
Asta a declansat discu^ii. Nu stiu ce-o sa-1 astepte cand ajunge. E
multa raca in familia aia, spuse Tom, injurand infundat.
— O sa trimi|i o coroana?
— Probabil. Nu prea ma pricep la chestii de-astea, dar as putea
s-o rog pe Deb sa m-ajute.
Deb Lundy era iubita lui Tom. Julia isi dadu ochii peste cap la
auzul numelui lui Deb, dar se ab^inu sa comenteze.
18 Infernul lui Gabriel
Sylvain Reynard 19
— Roag-o sa trimita niste flori si din partea mea. Lui Grace ii
placeau foarte mult gardeniile. Si roag-o sa semneze ea bile^elul.
— Asa o sa fac. Ai nevoie de ceva?
— Nu, ma descurc.
— Ai nevoie de bani?
— Nu, tata. Pot sa ma intrefin din bursa, daca ma chibzuiesc.
Tom facu o pauza si, pana sa apuce sa zica ceva, Julia stiu ce-avea
sa spuna.
— Imi pare rau ca n-ai intrat la Harvard. Poate la anu’.
Julia se indrepta de spate si se sili sa zambeasca, desi taica-sau
n-avea cum s-o vada.
— Poate. Ne-auzim.
— Pa, scumpo.
in diminea^a urmatoare, Julia porni ceva mai agale spre facili­
tate, ascultand muzica la iPod. Incerca sa formuleze in gand un mesaj
tie condolean^e si scuze pentru Rachel, scriind si rescriind din mers.
Adierea vantului din acea zi de septembrie la Toronto era calda
si blanda si ii placea lucrul asta. Ii placea ca se afla atat de aproape
de lac. Ii placeau zilele insorite si oamenii prietenosi. Ii placeau stra-
zile curate, fara urma de mizerie. Ii placea faptul ca era la Toronto si
nu la Selinsgrove sau in Philadelphia — ca era la sute de kilometri
departare de el. Spera doar ca asta n-avea sa se schimbe prea curand.
inca mai compunea in gand e-mailul catre Rachel cand intra
in biroul Catedrei de Italienistica pentru a verifica daca avea vreun
mesaj. Sim|i ca cineva o bate pe umar si vazu o silueta cu coada
ochiului. Isi scoase castile din urechi.
— Paul... buna!
El ii zambi, coborandu-si privirea spre ea, si avea ceva de coborat.
)ulia era miniona, mai ales in tenisi, si de-abia ajungea cu crestetul
pana in dreptul pectoralilor lui.
— Cum a decurs intalnirea cu Emerson?
Zambetul ei pali si el o privi ingrijorat.
Julia isi musca buza, un tic nervos de care ar fi trebuit sa se
dezbare, dar nu putea, in primul rand pentru ca era ceva inconstient.
— Hm, nu m-am dus.
El inchise ochii si-si dadu capul pe spate.
— Asta... nu-i o idee buna.
Julia incerca sa-i explice cum se petrecusera lucrurile.
— Usa de la biroul lui era inchisa, cred ca vorbea la telefon... nu
sunt sigura. Asa ca i-am lasat un bilet.
Paul observa cat de agitata parea si felul in care sprancenele ei
delicat arcuite se uneau cand se incrunta. O compatimi si il ocari in
sinea lui pe profesor pentru ca fusese atat de dur cu ea. Parea genul
de persoana usor de ranit si Emerson nu-si dadea seama ce efect
avea atitudinea lui asupra studenfilor. Asa ca Paul se hotari s-o ajute.
— Daca vorbea la telefon, n-ar fi vrut sa fie intrerupt. Sa speram
ca asta facea. Altfel, s-ar zice ca {i-ai dat foe la valiza.
Se indrepta cat era el de lung si-si indoi degajat bra^ele.
— Sa ma anun^i daca apar consecinje nedorite si o sa vad cum
te pot ajuta. Eu n-am probleme daca fipa la mine. Insa n-as vrea sa
fipe la tine.
„Pentru ca, dupa cum ara^i, probabil c-ai muri de spaima, Iepuras
Speriat.11
Julia paru ca vrea sa spuna ceva, dar ramase tacuta. Schi^a un
zambet timid si incuviin^a. Apoi se indrepta spre tavijele de cores-
ponden^a si goli tavi^a cu numele ei.
In mare parte, mesaje lipsite de importan^a. Cateva anun^uri
din partea catedrei, inclusiv o invitafie la o prelegere publica pe care
urma s-o sus^ina conferen|iarul Gabriel O. Emerson, intitulata Pofta
trupeasca in Infernul lui Dante: Pacatul capital impotriva sinelui.
Julia citi de mai multe ori titlul pana sa-1 poata procesa. Dar, odata
ce i se intipari in minte, incepu sa-1 fredoneze incet in sinea ei.
Inca il mai fredona cand observa un al doilea anun|, care spunea
ca prelegerea profesorului Emerson fusese anulata si urma sa fie
reprogramata. Si, tot fredonand, zari si un al treilea anun{, in care
20 infernul lui Gabriel
S/tain Reynard 21
so men^iona ca toate seminarele, intalnirile cu studenjii si sedin^ele
profesorului Emerson erau anulate si urmau sa fie reprogramate.
Si fredona in continuare cand baga mana mai adanc in tavifa,
dupa un petic de hartie. II despaturi si citi:
Imipare rau.
Julia Mitchell
Fredona in continuare cuvintele, intrebandu-se intrigata de ce
si ar fi gasit propriul mesaj in tavi^a ei de corespondenta la o zi dupa
1e-1 lasase pe usa profesorului Emerson. Dar intr-un final se opri din
Iiedonat si inima ii statu in loc cand intoarse peticul de hartie si citi,
pe verso:
Emerson e un magar.
Capitolul 3
Altadata, dupa un episod asa de jenant, Julia s-ar fi facut ghem pe
podea, dorindu-si sa nu se mai ridice vreodata. Dar, la douazeci si
Irei de ani, era mai calita. Asa ca, in loc sa ramana {intuita in fa£a
iavi(elor de coresponden^a, reflectand asupra faptului ca tocmai
se alesese praful de scurta ei cariera universitara, isi termina rapid
IIeburile la universitate si se intoarse acasa.
Lasand deoparte toate gandurile legate de cariera, Julia facu
patru lucruri:
Unu - scoase niste bani din fondul de urgen^a plasat strategic
mlr-o caserola de plastic sub pat.
Doi - se duse la cel mai apropiat magazin de bauturi alcoolice si
i mnpara o sticla uriasa de tequila ordinara.
Trei - se intoarse acasa si-i scrise un e-mail lung de condoleanfe
lui Rachel, in care-si cerea scuze. Inten^ionat, evita sa-i spuna unde
st- afla si cu ce se indeletnicea si trimise mesajul de pe adresa ei de
(;mail si nu de pe aceea de la facultate.
Patru - se duse la cumparaturi. Aceasta activitate era mai curand
un omagiu inlacrimat adus, cu inima sfa§iata de durere, lui Grace §i
Rachel, pentru ca lor le placusera lucrurile scumpe, iar Julia era, de
fapt, prea saraca pentru a-si permite sa mearga la cumparaturi.
Julia nu-§i permitea sa mearga la cumparaturi cand s-a mutat
in Selinsgrove si a cunoscut-o pe Rachel, pe cand erau amandoua
in clasa a unsprezecea. De-abia isi permitea sa mearga la cumpa­
raturi acum, cand traia la limita subzisten^ei din bursa ei de maste-
rand, neavand dreptul sa se angajeze in afara universitajii pentru a-si
suplimenta veniturile. Ca oricare cetacean american venit cu viza de
studiu, avea drept de munca doar in anumite condi^ii.
Mergand incet pe langa vitrinele imbietoare de pe Bloor Street,
se gandea la vechea ei prietena fi la femeia care-i fusese ca o mama.
Se opri in fa|a magazinului Prada, amintindu-si de singura data
cand Rachel o luase cu ea la cumparaturi, in cautarea unor pantofi
de firma. Avea si acum pantofh aceia negri cu toe cui de la Prada,
indesa^i intr-o cutie in fundul dulapului. Ii purtase o singura data, in
noaptea in care descoperise c-a fost inselata, si, desi i-ar fi placut sa-i
distruga, asa cum facuse cu rochia, nu s-a indurat. Rachel ii cumpa-
rase pentru ea cu scopul de a sarbatori intoarcerea ei acasa, fara sa
aiba habar la ce se intorcea Julia de fapt.
Apoi ramase (intuita o buna bucata de vreme in fa^a vitrinei
Chanel, plangand si amintindu-si de Grace. Amintindu-si cum
o intampina cu un zambet si o imbra^isare de fiecare data cand ii
vizita. Cum, atunci cand propria ei mama murise in condi^ii tragice,
Grace ii spusese ca o iubeste si ca i-ar placea sa joace rolul unei mame
pentru ea, daca si ea voia asta. Cum Grace ii fusese o mama mult mai
buna decat fusese vreodata Sharon, spre rusinea acesteia din urma si
stanjeneala Juliei.
Si apoi, cand ramase fara lacrimi si magazinele isi trasesera
obloanele, Julia se intoarse agale spre casa si incepu sa-si faca procese
de constiin^a pentru ca fusese o fiica de suflet sub orice critica, o
prietena groaznica si o imbecila nesim|ita care n-avusese atata minte
24 Infernul lui Gabriel
Sylvain Reynard 25
sa verifice daca un petic de hartie era gol inainte sa-1 lase, cu semna-
tura ei, ca mesaj pentru cineva caruia tocmai ii murise mama.
Ce i-o fi trecut prin minte cand a gasit biletul aia? Facandu-si
mraj cu unui, doua, trei shot-uri de tequila, Julia isi ingadui sa-si
puna niste intrebari simple. „Si oare cepdrere are despre mine acum?"
Se imagina strangandu-si toate catrafusele si luand primul
autobuz Greyhound spre ora§ul ei natal, Selingsrove, numai ca sa
1111 trebuiasca sa dea ochii cu el. Se simjea rusinata ca nu-si daduse
seama ca la Grace se referise profesorul in timpul convorbirii tele-
lonice din acea zi oribila. Dar nici macar nu luase in calcul ideea ca
boala lui Grace ar fi putut recidiva, cu atat mai pupn ca ea ar fi putut
sa moara. Si fusese atat de necajita ca ea si profesorul incepusera
1 11stangul. Ostilitatea lui era socanta. Dar fusese inca si mai socant
sa-i vada chipul in timp ce plangea. Tot ce-i trecuse prin minte in
momentul acela groaznic fusese cum sa-1 aline si gandul in sine ii
distrasese aten^ia de la ce-ar fi putut sa-1 indurereze atat.
Nu fusese de-ajuns sa auda ca Grace murise, fara ca el sa apuce
sa-si ia ramas-bun sau sa-i spuna cat de mult o iubea, veste care-i
slasiase inima. Nu fusese de ajuns ca cineva, probabil fratele lui, Scott,
ii sarise efectiv la jugulara pentru ca nu venise acasa. Nu, dupa ce ca
era devastat §i incepuse sa planga ca un copil, avusese minunata expe-
1ien^ade a deschide usa de la birou, grabit sa ajunga la aeroport, si de a
descoperi bile^elul ei de condolean^e. Si ce scrisese Paul pe verso.
Minunat.
Julia se mira ca profesorul n-o exmatriculase pe loc. „Poate ma
ine minte.“ Inca un shot de tequila ii dadu curajul de a formula acest
j;and, dar fara a-1 duce mai departe, caci cazu in nesimfire pe podea.
***
Doua saptamani mai tarziu, Julia tocmai isi verifica tavi^a
tie corespondenfa, simfindu-se un pic mai bine. Da, era ca un
eondamnat la moarte care n-avea nicio speran^a ca va fi grajiat. Nu,
1m se lasase de scoala si nu se intorsese acasa.
E adevarat ca rosea ca o scolari^a si era extrem de timida. Dar
Julia era o persoana incapa^anata. Tenace. Isi dorea foarte mult sa
studieze opera lui Dante si, daca asta insemna sa invoce un complice
neidentificat spre a scapa de pedeapsa cu moartea, era dispusa s-o
faca.
Doar ca nu-i dezvaluise asta lui Paul. Nu inca.
— Julianne? Po£i veni o clipa? o chema doamna Jenkins, secre-
tara catedrei, o doamna in varsta, foarte dragu^a.
Julia se apropie ascultatoare de biroul ei.
— Ai avut vreo nein^elegere cu domnul profesor Emerson?
— Eu, hm... nu §tiu, zise, inrosindu-se si incepand sa-si muste
obrazul, mai sa-i dea sangele.
— Am primit doua e-mailuri urgente azi-diminea^a in care
ma roaga sa-^i programez o intalnire cu dumnealui de indata ce
se intoarce. Profesorii nu-mi cer niciodata sa fac asta. Prefera sa-si
programeze singuri intalnirile. Din nu stiu ce motiv, a insistat sa-^i
programez o intalnire cu el si s-o tree la dosarul tau.
Julia incuviin^a si-si scoase calendarul din ghiozdan, incercand din
rasputeri sa nu se gandeasca la ce-o fi scris despre ea in acele mesaje.
Doamna Jenkins o privea intrebator.
— Asadar, maine?
Juliei ii pica fa^a.
— Maine?
— Se intoarce in seara asta si vrea sa te vada maine la patru
dupa-amiaza in biroul lui. Poji ajunge? Trebuie sa-i trimit un mesaj
de confirmare.
Julia incuviin^a si-si nota intalnirea in agenda, prefacandu-se ca
era nevoie s-o noteze.
— N-a zis despre ce e vorba, dar a zis ca e ceva serios. Ma intreb
ce-o insemna..., spuse doamna Jenkins, pe ganduri, fara a termina
propozifia.
Julia isi rezolva treburile la facultate si se intoarse acasa sa-si faca
bagajul, cu ajutorul Senoritei Tequila.
26 Infernul lui Gabriel
Sylvoin Reynard 27
***
In dimineafa urmatoare, majoritatea hainelor Juliei erau deja
impaturite in doua valize mari. Nefiind dispusa sa-si recunoasca
infrangerea, fa^a de ea insasi (sau fa^a de sticla de tequila), hotari sa
nu stranga chiar tot, asa ca se trezi trosnind din degete, agitata, in
cautarea unei activity care sa-i distraga aten^ia. Astfel sfarsi prin a
face singurul lucru pe care 1-ar face orice masterand sau doctorand
predispus la procrastinare, care se respecta, intr-o situate ca asta, in
afara de a bea si a chefui cu al^i masteranzi si doctoranzi care pierd
vremea — §i-a facut cura^enie in casa.
Nu i-a luat prea mult. Dar, cand a terminat, peste tot era ordine
perfecta, cura^enie desavarsita si un parfum discret de lamaie. Julia
se simfi foarte mandra de munca ei si isi aduna lucrurile in rucsac
cu capul sus.
Intre timp, profesorul Emerson batea nervos holurile facultajii,
dandu-le ame^eli studenjilor si colegilor. Era prost dispus si nimeni
n-avea curajul sa-1 calce pe coada.
In momentul asta era oricum prost dispus, dar irascibilitatea sa
fusese exacerbata de stres si de nopjile nedormite. Fusese osandit de
zeii de la Air Canada si in avionul dinspre Philadelphia fusese asezat
langa un tata cu un copil de doi ani. Copilul incepuse sa oracaie si
lacuse pe el (si pe profesorul Emerson), in timp ce tatal dormea nein-
tors. In avionul cufundat in penumbra, profesorul reflectase asupra
justefii sterilizarii obligatorii pentru parin^ii care dau dovada de
ueglijen^a, in timp ce-si cura^a pantalonii Armani de urme de urina.
Julia ajunse fara intarziere la intalnirea ei cu profesorul Emerson
si fu incantata sa descopere usa de la biroul lui inchisa. Incantarea ii
pieri rapid cand realiza ca profesorul era in birou fi se ra^oia la Paul.
Cand Paul iesi din birou zece minute mai tarziu, la fel de impu-
nator la inalpmea lui de un metru nouazeci, dar vadit tulburat, Julia
isi intoarse involuntar privirea spre iesirea de incendiu. Ar fi trebuit
sa coboare doar cinci trepte si apoi ar fi putut sa fuga pe usa batanta.
Parea o idee tentanta.
Paul ii intalni privirea si clatina din cap, schi^and pe mute§te
cateva injuraturi colorate la adresa profesorului, inainte de a o
intreba zambind:
— Ji-ar placea sa bem o cafea impreuna la un moment dat?
Julia se uita surprinsa la el. Deja nu era in apele ei din cauza intal-
nirii pe care urma s-o aiba, asa ca, fara a sta prea mult pe ganduri,
accepta invita^ia.
El ii zambi, aplecandu-se spre ea.
— Ar fi mai usor daca as avea numarul tau de telefon.
Ea se inrosi si scoase repede o hartie, asigurandu-se ca nu mai
era nimic altceva scris pe ea, si apoi isi nota grabita numarul de
telefon.
Paul lua hartia, se uita la ea si o batu pe bra^.
— Fa-1 praf, Iepuras!
Julia nu apuca sa-1 intrebe de ce-si inchipuia ca i se spunea sau ar
fi trebuit sa i se spuna „Iepuras“, pentru ca se auzi chemata de o voce
atragatoare, dar iritata.
— Acum, domnisoara Mitchell!
Intra in birou si ramase, sovaind, langa usa.
Profesorul Emerson avea un aer obosit. Avea cearcane vine^ii si
era foarte palid, ceea ce-1 facea sa para si mai supt la fafa. In timp ce
studia cu aten^ie un dosar, scoase involuntar limba si-si linse incet
buza inferioara.
Julia ramase uitandu-se fix la el, fascinata de gura lui senzuala.
Dupa un moment, reusi, cu un efort supraomenesc, sa-si desprinda
privirea de la buzele lui, indreptand-o spre ochelarii pe care-i purta.
Nu-i mai vazuse pana atunci; poate ca-i purta doar cand avea ochii
obosi^i. Dar, de data asta, ochii lui de safir erau ascunsi partial de o
pereche de ochelari Prada cu rame negre, care contrastau cu parul
lui de un castaniu-inchis $i albastrul ochilor, astfel ca fyi atrageau
inevitabil privirea. Realiza pe data ca era nu numai cel mai atragator
28 Infernul lui Gabriel
Sytain Reynard 29
profpe care-1 intalnise vreodata, ci si cel mai preocupat de imaginea
sa. Ar fi putut sa apara intr-o campanie publicitara la Prada, lucru pe
care nu-1 mai facuse niciun profesor universitar vreodata.
(Pentru ca trebuie remarcat ca profesorii universitari nu sunt
recunoscuji pentru sinful lor vestimentar.)
II cunostea indeajuns de bine pentru a sti ca e o fire imprevizi-
bila. Il cunostea indeajuns de bine pentru a sti ca, cel pu{in in ultimul
timp, era obsedat de politefe si eticheta. Stia ca, probabil, n-ar fi fost
nicio problema daca se aseza intr-unul din fotoliile lui comode de
piele fara a fi poftita s-o faca, mai ales daca o tinea minte. Dar, avand
in vedere felul in care i se adresase, ramase in picioare.
— Te rog sa iei loc, domnisoara Mitchell, ii spuse cu o voce rece
si aspra, aratand spre un scaun de metal care parea foarte incomod.
Julia ofta si se indrepta spre scaunul feapan de la Ikea care era
nsezat in faja unuia din corpurile masive de biblioteca incastrate in
perete. Si-ar fi dorit sa-i fi dat voie sa se aseze in alta parte, dar alese
sa nu despice firul in patru.
— Muta-Ji scaunul in fa^a biroului meu. N-am de gand sa-mi
sucesc gatul ca sa ma pot uita la tine.
Se ridica de pe scaun si facu ce i se ceruse, scapandu-si rucsacul
pc podea de emojie. Tresari si se inrosi toata in timp ce din rucsac i
st- revarsara tot soiul de marunfisuri, inclusiv un tampon care ajunse
(Iliar sub biroul profesorului Emerson, la un centimetru de servieta
Ini de piele.
,.Poate ca n-o sa-1 observe decat dupa ce-am plecat.“
Stanjenita, Julia se lasa pe vine si incepu sa adune celelalte nimi-
1 mi revarsate din rucsac. Tocmai terminase cand breteaua sacului ei
■intic si de demult se rupse si tot ce era in ghiozdan cazu pe podea cu
un zgomot rasunator. Se lasa repede in genunchi in timp ce hartiile,
pixurile, iPod-ul, telefonul mobil si un mar verde se imprastiau pe
•uperbul covor persan din biroul profesorului.
„Oh, zei ai masteranzilor si ai gafelor care se ^in lanj, ucide|i-ma
■uum. Va rog.“
— Va place sa faceji pe clovnul, domnisoara Mitchell?
Julia se crispa involuntar auzind comentariul sarcastic si-si
ridica privirea catre el. Vazandu-i expresia, fu cat pe-aci sa izbuc-
neasca in plans.
Cum putea o persoana cu un nume atat de angelic sa se poarte
cu atata cruzime? Cum putea o voce atat de melodioasa sa adopte
inflexiuni asa aspre? Pentru o clipa se pierdu in ochii lui glaciali,
tanjind dupa vremea cand o privisera cu blande^e. Dar, in loc sa se
lase coplesita de deznadejde, inspira adanc si decise ca era cazul sa
se adapteze la noul lui fel de a fi, desi acesta ii trezea o dezamagire
profunda si amara. Fara un cuvant, incepu sa adune din nou toate
cele in rucsacul acum rupt, clatinand din cap.
— Cand pun o intrebare, astept un raspuns. Sigur ^i-ai inva^at
lecfia pana acum?
O studie rapid, apoi isi intoarse din nou privirea spre dosarul pe
care-1 tinea in mana.
— Poate ca nu esti chiar atat de inteligenta.
— Imi cer scuze, domnule doctor Emerson.
Ea insasi fu surprinsa de tonul ei. Era calm, dar taios.
Nu stia de unde-i venise curajul, dar... pentru orice eventuali-
tate... le mul|umi in sinea ei zeilor masteranzilor pentru ca ii veni-
sera in ajutor.
— Domnule profesor, se rasti el. Doctori gasesti pe toate drumu-
rile. Pana si chiropracticienii si podologii se autointituleaza „doctori“.
Sim|ind ca i se facuse morala indeajuns, Julia incerca sa traga
fermoarul rucsacului. Din nefericire, fermoarul se rupsese si el.
Isi finu respira^ia in timp ce tragea de el, incercand sa-1 faca sa se
urneasca, injurand in sinea ei.
— Vrei, te rog, sa nu-p mai faci de lucru cu dracia aia de sac si
sa stai pe scaun ca omul?
Isi dadu seama ca deja era furios, asa ca-si puse dracia de sac pe
podea si se aseza cuminte pe scaunul incomod. Isi incrucisa mainile
in poala, ca sa nu inceapa sa si le franga, si astepta.
30 Infernul lui Gabriel
Sytain Reynard 31
— Probabil ifi inchipui ca efti nostima. Sunt sigur ca si chestia
asta fi s-a parut amuzanta, spuse profesorul, aruncand o hartiufa
care cazu la milimetru de tenisii ei.
Aplecandu-se s-o ridice, realiza ca era o copie xerox a biletului
oribil pe care i-1 lasase in ziua cand murise Grace.
— Pot sa va explic ce s-a intamplat. A fost o greseala. N-am scris
011 pe amandoua...
— Nu ma intereseaza scuzele tale! Te-am rugat sa vii la ultima
intalnire si ai venit, nu-i asa?
— Dar vorbeafi la telefon. Usa era inchisa si...
— Ufa nu era inchisa!
Arunca inspre ea ceva ce semana cu o carte de vizita.
— Banuiesc ca si chestia asta a vrut sa fie nostima.
Julia ridica hartia aruncata si tresari. Era un bilefel de condoleanfe,
din cele care se trimit cu aranjamentele florale la inmormantari.
Regrete eterne pentru pierderea suferita.
Sincere condoleanfe.
Cu afecfiune,
Julia Mitchell
Se uita cu coada ochiului la el si vazu ca era atat de furios incat
vorbea cu precipitafii. Clipi rapid cautandu-si cuvintele prin care sa-i
oxplice cum stateau lucrurile.
— Afi infeles gresit. Voiam sa va spun ca-mi pare rau fi...
— N-o facusefi deja prin biletul pe care 1-ai lasat?
— Dar mesajul acesta era pentru membrii familiei, care...
— Nu amesteca familia mea in povestea asta!
Ii intoarse spatele fi inchise ochii, scofandu-fi ochelarii fi
trecandu-fi mainile peste fafa.
Julia fusese aruncata de pe taramul surprinderii drept in
universul consternarii. Nimeni nu-i explicase. Ii interpretase complet
grefit mesajul de condoleanfe fi nimeni nu-i spusese cum stateau
lucrurile de fapt. Simfind un gol in stomac, incepu sa se intrebe ce
insemna lucrul asta. Ignorand meditafiile in care se cufimdase ea,
profesorul paru sa se linisteasca, cu un efort supraomenesc, inchise
dosarul si il tranti disprefuitor pe birou. Se uita incruntat la ea.
— Vad aici c-ai venit la aceasta facultate cu bursa sa studiezi
opera lui Dante. In momentul de fafa eu sunt singurul profesor de
la aceasta catedra care coordoneaza disertafii pe aceasta tema. Dat
fiind ca toata chestia asta — arata de la unui la altul — n-o sa mearga,
va trebui sa-fi schimbi tema disertafiei §i sa-fi gasesti un alt indru-
mator. Sau sa te transferi la alta secfie sau, si mai bine, la alta facul­
tate. II voi informa pe directorul programului de decizia mea, care va
intra in aplicare imediat. Acum, te rog sa ma scuzi.
Se rasuci in scaun cu fafa spre laptop si incepu sa tasteze furios.
Julia ramase impietrita. In timp ce statea fintuita locului, proce-
sand in tacere nu doar tirada lui, ci si concluzia cu care incheiase,
profesorul i se adresa din nou, fara a se obosi macar sa se mai uite
la ea:
— Asta a fost tot, domnisoara Mitchell.
Nu incerca sa-1 contrazica pentru ca, de fapt, nu mai avea niciun
rost. Se ridica greoi in picioare, simfindu-se inca amefita, si-si lua
rucsacul care-1 iritase pe profesor. Il stranse la piept, pufin stangaci,
si iesi incet din biroul lui, aratand ca un zombie.
Iesind din cladire si traversand Bloor Street, Julia realiza ca nu-si
alesese o zi buna sa piece de-acasa fara haina. Temperatura scazuse
si incepuse sa toarne cu galeata. Dupa cinci pasi, bluza ei subfire, cu
maneca lunga, era deja uda leoarca. Nu se gandise sa-si ia umbrela,
asa ca acum trebuia sa strabata trei strazi lungi prin frig, ploaie si
vant ca sa ajunga la apartamentul ei.
„Oh, zei ai karmei crude si ai ploilor torenfiale, milostivifi-va de
mine!“
Cum mergea asa, o consola un pic gandul ca dracia ei de rucsac
indeplinea acum rolul .foarte cuviincios de a-i acoperi bluza uda,
32 Infernul lui Gabriel
Sylran Reynard 33
pi 111 care probabil ca i se vedea deja sutienul de bumbac. „Ia de-aici,
«lom’ profesor!"
Mergand, se gandea doar la cele petrecute in biroul lui. Se prega-
1isc strangandu-si lucrurile in doua valize in ajun, pentru orice even-
lu.ilitate. Dar crezuse sincer ca el o sa-si aminteasca de ea. Crezuse
i o sa fie bland cu ea. Dar nu fusese.
Nu-i lasase ragazul sa-i explice gafa de proporfii pe care o facuse cu
IhIcIuI. El interpretase gresit gestul cu florile si mesajul de condoleanfe.
Si dectiv o eliminase din programul de master. Totul se sfarsise. Acum
ircbuia sa se intoarca in casufa minuscula a lui Tom din Selinsgrove cu
I<>adaintrepicioare... §i elo saaflecas-aintorssi-osaradadeea. Osarada
iundndoi deea. Fraiera de Julia. Si-a inchipuit c-o sapiece din Selinsgrove
si o sa ajunga ceva. Si-a inchipuit c-o sa faca masterat §i doctorat si-o sa
.ijunga profesor universitar... Pe cine incerca sa abureasca? Totul se sfar-
sisc acum, cel pufin pentru anul acesta universitar.
Julia se uita la rucsacul rupt si acum imbibat cu apa de parea ar
II fost un copil si-1 stranse si mai tare la piept. Dupa spectacolul jalnic
l>ccare-1 oferise, i§i pierduse pana §i demnitatea. Si gandul ca se facuse
dc ras in fafa lui, dupa atafia ani, ei bine, asta chiar era de neindurat.
Se gandi la tamponul stingher care zacea sub biroul lui si §tiu ca,
alunci cand el avea sa se apiece sa-§i ia servieta, va fi umilita complet
si definitiv. Macar n-avea sa fie de fafa si nu va vedea reacfia lui de
lonsternare si dezgust. Si-1 inchipui facand ca tofi dracii, la propriu,
1and avea sa-1 descopere — intinzandu-se pe acel covor persan
superb din biroul lui si zvarcolindu-se ca un demonizat.
La vreo doua strazi distanfa de casa, parul ei lung si castaniu
era deja ud leoarca, lipindu-i-se de cap in §uvife. Tenisii ei scarfaiau
la fiecare pas. Apa curgea de pe ea de parea ar fi stat sub un burlan.
Masini si autobuze treceau in tromba pe langa ea, dar ea nici macar
nu mai incerca sa se fereasca atunci cand valuri de apa mizerabila se
revarsau peste ea dinspre strada aglomerata. Le accepta resemnata,
ca pe celelalte dezamagiri ale viefii.
In momentul acela, o alta ma§ina se apropie de ea, una al carei
sofer incetini curtenitor, ca sa n-o stropeasca. Era un Jaguar negru
care parea nou-nouf.
Jaguarul incetini si mai mult si se opri. Trecand pe langa ea, Julia
vazu cum se deschide portiera din dreapta §i o voce masculina ii
striga:
— Urea!
Sovai, cu siguranfa soferul nu vorbea cu ea. Se uita in jur, dar
era singura persoana indeajuns de nesabuita incat sa mearga pe jos
printr-o ploaie torenfiala. Curioasa, facu un pas spre masina.
Avea mai multa minte decat sa se urce in masina cu un necu-
noscut, chiar si intr-un oras Canadian. Dar, cand se uita la barbatul
de la volan si intalni privirea unor ochi albastri, patrunzatori, se
apropie incet de el.
— O sa mori de pneumonie. Urea. Te due acasa.
Vocea lui era mai blanda de data asta, lipsita de inversunare.
Era aproape cum si-o amintea ea. Asa ca, de dragul acelei amintiri,
fara vreun alt motiv, se urea pe scaunul din dreapta si trase portiera,
cerandu-si iertare in sinea ei zeilor masinilor Jaguar pentru ca intina
scaunele impecabile din piele neagra si covorasele imaculate.
Facu o pauza cand la urechi ii ajunsera acordurile Noctumei op. 9
numarul 2 de Chopin §i zambi in sinea ei. Intotdeauna ii placuse acea
bucata.
Se intoarse spre barbatul aflat la volan.
— Mulfumesc foarte mult, domnule profesor Emerson.
34 Infernul lui Gabriel
Capitolul 4
Profesorul Emerson o luase pe un drum gresit. Probabil ca intreaga
lui viafa putea fi descrisa ca o succesiune de drumuri gre§ite, dar
de data asta fusese ceva pur accidental. Era cu ochii pe ecranul
iPhone-ului — citind un e-mail furios de la fratele lui — in timp
ce conducea Jaguarul prin furtuna, in centra, la o ora de varf. Ca
urmare, o luase la stanga in loc s-o ia la dreapta cum se intra pe Bloor
Street dinspre Queens Park. Asta insemna c-o luase in direcfie opusa
fafa de zona in care locuia.
N-avea nicio §ansa sa intoarca pe Bloor Street la o ora de varf,
iar traficul era atat de aglomerat, incat ii era greu sa gaseasca un
loc unde sa traga pe dreapta. Asa se facu ca dadu intamplator peste
domnisoara Mitchell, facuta ciuciulete, mergand amarata pe strada,
aratand ca un caine ud, si a$a se facu ca, intr-un acces de vinovafie, o
pofti sa se urce in masina lui.
— Imi cer scuze ca va fac praf tapiseria, spuse ea timid.
Mainile lui se incordara pe volan.
— O dau la curafat cand se murdarefte.
36 Infernul lui Gabriel
Sylvain Reynard n
Julia isi lasa capul in piept, ranita de raspunsul lui. Implicit, o
comparase cu ceva jegos, dar, cu siguranfa, afa o considera acum,
totuna cu praful pe care-1 calca in picioare.
— Unde locuiefti? o intreba, incercand sa inifieze o conver-
safie politicoasa care sa umple ceea ce spera ca va fi un scurt rastimp
petrecut impreuna.
— Pe Madison. E pufin mai in faja la dreapta, spuse, aratand la
0 oarecare distanfa.
— Stiu unde e Madison, se burzului el.
Privindu-1 cu coada ochiului, Julia se ghemui, lipindu-se de
^cam. Intoarse incet capul sa se uite afara fi ifi mufca involuntar
Imza inferioara.
Profesorul Emerson injura infundat. Chiar si cu coama ei de par
ncgru ud §i ravafit, era tare dragufa — un inger cu ochi caprui in blugi
si tenisi. Ceva din descrierea aceasta il facu sa tresara pentru o clipa.
1 n mod straniu, expresia „inger cu ochi caprui“ i se parea cunoscuta,
dar, pentru ca nu reusea sa-fi dea seama de unde, alunga acel gand.
— La ce numar pe Madison? intreba, cu o voce atat de blanda,
meat Julia mai ca nu-i auzi intrebarea.
— Numarul 45.
Incuviinfa fi nu dupa mult timp trase in fafa casei de caramida
rofie cu trei etaje care fusese transformata intr-un bloc cu mai multe
apartamente.
— Mulfumesc, murmura ea si intinse grabita mana spre portiera
ia sa fuga cat mai repede.
— Afteapta, o soma el, intinzand mana spre bancheta din spate
si luand de-acolo o umbrela mare, neagra.
Ea astepta si ramase socata sa-1 vada pe domnul profesor dand
i>k)1 masinii ca sa-i deschida portiera, finandu-i umbrela in timp ce
ca cobora cu dracia ei de sac din Jaguar fi conducand-o de-a lungul
alcii fi pe treptele de la intrarea in cladire.
— Mulfumesc, repeta, in timp ce tragea de fermoarul rucsa-
1 ului, incercand sa-1 deschida ca sa-fi scoata cheia.
Profesorul incerca sa-si ascunda dezgustul la vederea draciei de
ghiozdan, dar nu spuse nimic. Astepta in timp ce ea se chinuia cu
fermoarul, privind-o cum se inrosea, din ce in ce mai necajita ca nu
reu§ea sa-1 deschida. Isi aminti de expresia ei cand ingenunchease
pe covorul persan din biroul lui §i-i trecu prin minte ca problema pe
care o avea acum era probabil din vina lui.
Fara a scoate o vorba, ii trase ghiozdanul din mana si-i intinse
umbrela acum inchisa. Forfa fermoarul, intinzandu-i sacul ca sa
scoata cheile.
Ea le gasi, dar era atat de agitata ca le scapa pe jos. Cand le ridica,
mainile ii tremurau asa tare incat nu reu§i sa gaseasca imediat cheia
potrivita.
Pierzandu-si rabdarea, profesorul ii smulse inelul cu chei din
mana si incepu sa le incerce pe rand. Cand reusi sa descuie, o lasa sa
intre si-i inapoie cheile.
Julia ii lua din mana sacul odios si-i mulfumi infundat.
— Te conduc pana la apartamentul tau, spuse el, urmand-o in
hoi. O persoana fara adapost m-a acostat odata in holul cladirii in
care stau. E mai bine sa fii cu ochii-n patru.
Julia se ruga in sinea ei zeilor garsonierelor, implorandu-i s-o
ajute sa-si gaseasca repede cheia. Acestia ii raspunsera la rugaciune.
Chiar cand era pe punctul de a se strecura pe usa si a i-o inchide
politicos, dar ferm, in fafa, se opri. Apoi, ca si cum se stiau de-o viafa,
ii zambi §i-1 intreba politicos daca ar vrea un ceai.
Desi invitafia ei il lua prin surprindere, profesorul Emerson se
trezi intrand in apartamentul ei pana sa apuce sa cantareasca daca
era o idee inspirata. Uitandu-se in jur la camarufa inghesuita si sara-
cacioasa, conchise rapid ca nu era.
— Vrefi sa va iau haina, domnule profesor?
Vocea vesela si suava a Juliei il smulse din reflecfie.
— Ca s-o pui unde? intreba el, stramband din nas cand observa
ca nu parea sa fie vreun cuier sau vreun dulap de haine in apropie-
rea u§ii.
Sylvain Reynard 39
Ea ifi lasa capul in pamant. Vazand-o cum isi musca buza, profe­
sorul regreta pe data comentariul nepoliticos.
— Imi cer iertare, spuse, intinzandu-i trenciul Burberry, de care
era nespus de mandru. Mulfumesc.
Julia ii atarna cu grija haina in carligul aflat pe usa si-si lasa
grabita rucsacul pe parchet.
— Intrafi fi facefi-va comod. Eu pun de ceai.
Profesorul Emerson se indrepta spre unui din cele doua scaune
din garsoniera si se aseza, incercand, de dragul ei, sa-si ascunda
dezgustul. Garsoniera era mai mica decat baia lui de oaspefi, iar
inobilierul insemna doar un pat mic, lipit de perete, o masufa cu
doua scaune, un raft de carfi de la Ikea si un serin. Avea baie si mini-
debara, dar n-avea bucatarie.
Se uita imprejur, cautand dovada vreunei activitafi culinare,
pana cand dadu cu ochii de un cuptor cu microunde si o plita elec-
Irica asezate destul de precar deasupra unui dulap. In apropierea
acestuia, pe podea, se afla un minifrigider.
— Am un fierbator electric, spuse Julia pe un ton vesel, ca si cum
il anunfa ca avea un diamant de la Tiffany’s.
Profesorul observa ca apa curgea in continuare siroaie de pe ea,
apoi incepu sa observe hainele de pe care curgea apa, apoi, din cauza
Irigului, incepu sa observe ce se ascundea sub haine... si ii sugera
repede, cu o voce usor ingro^ata, sa amane pregatirea ceaiului ca sa
se usuce mai intai.
Ea pleca din nou capul in pamant fi se imbujora inainte de a
da fuga in baie pentru a lua un prosop. Iesi cateva secunde mai
tarziu cu un prosop mov infasurat in jurul umerilor si al bustului,
peste hainele ude, fi un al doilea prosop in mana. Era gata sa se
lase in patru labe pe podea ca sa stearga dara de apa pe care o
lasase de la Ufa pana in mijlocul camerei, dar profesorul se ridica
si-o opri.
— Da-mi voie, spuse. Ar trebui sa te schimbi in nifte haine
uscate inainte sa faci pneumonie.
— Si sa mori, adauga ea, mai mult pentru sine, apoi se vari in
debara, incercand sa nu se impiedice de cele doua geamantane.
Profesorul se intreba in treacat de ce nu-si desfacuse inca baga-
jele, dar se gandi ca raspunsul nu era prea important.
Se incrunta in timp ce stergea apa de pe parchetul vechi si
zgariat. Cand termina, se uita la perefi fi observa ca probabil fuse-
sera albi candva, dar acum erau un bej murdar, iar vopseaua se
umflase fi incepuse sa se cojeasca. Studie tavanul si observa mai
multe pete mari de igrasie fi ceea ce parea a fi un inceput de mucegai
intr-un coif. Se cutremura, intrebandu-se de ce naiba o fata dragufa
ca domnifoara Mitchell traia intr-un loc afa oribil. Desi, trebuia sa
recunoasca, apartamentul era foarte curat fi ordonat. Extrem de
ordonat.
— Cat platefti chiria aid? o intreba, strambandu-se un pic cand
se incovoie, la statura lui de aproape un metru nouazeci, spre a se
putea afeza intr-un echilibru precar pe chestia sinistra care voia sa
fie un scaun pliant.
— Opt sute pe luna, plus utilitafile, ii striga ea chiar inainte de a
intra in baie.
Profesorul Emerson se gandi cu o unda de regret la panta-
lonii Armani pe care ii aruncase dupa zborul de intoarcere din
Pennsylvania. Nu putuse suporta gandul de a purta ceva care fusese
imbibat in urina, defi ii daduse la curafat, afa ca-i aruncase. Dar
banii pe care-i daduse Paulina pe pantalonii aia ar fi putut acoperi
chiria domnifoarei Mitchell pe o luna intreaga. Ba chiar mai mult.
Era evident fi sfafietor, pentru oricine se uita de jur-imprejur, in
garsoniera micufa, ca ea incercase s-o transforme intr-un camin, afa
modesta cum era. Langa pat era agafat un poster mare cu o repro-
ducere a picturii lui Henry Holiday, Dante o intalnestepe Beatrice la
Ponte Santa Trinita. Profesorul fi-o imagina sprijinita pe perna, cu
parul ei lung, stralucitor, revarsat pe langa corp, admirand imaginea
lui Dante inainte de a adormi. Isi alunga gandul, afa cum se cadea,
fi reflecta asupra coincidenfei stranii care facea sa aiba amandoi
Sylvain Reynord 41
(abloul acela. Se uita mai atent la el fi observa, surprins, ca Julia
semana izbitor cu Beatrice — o asemanare pe care n-o remarcase
pana atunci. Gandul asta i se invarti chinuitor in minte, dar refuza sa
zaboveasca asupra lui.
Observa alte poze mai mici cu diverse imagini din Italia pe perefii
cojifi ai garsonierei: un desen care reprezenta Domul din Florenfa, un
1 rochiu cu San Marco din Venefia si o fotografie alb-negru reprezen­
tand domul bazilicii San Pietro din Roma. Vazu mai multe ghivece cu
plante insirate de-a lungul pervazului, impreuna cu un vlastar de filo-
dcndron pe care parea ca incerca sa-1 aduca la maturitate.
Observa ca draperiile erau chiar dragufe — intr-o nuanfa de
lila-aprins care se asorta cu pernele fi cuvertura. Raftul ei de carfi
era incarcat cu multe volume in engleza si italiana. Profesorul trecu
rapid in revista titlurile fi colecfia ei de carfi nu-1 dadu pe spate. Dar,
pe scurt, garsoniera era veche, minuscula, intr-o stare proasta fi nu
avea bucatarie, iar profesorul Emerson nu fi-ar fi lasat nici macar
i ainele sa stea intr-un loc ca asta, daca ar fi avut caine.
Julia se intoarse imbracata intr-un soi de echipament de gimnas-
lica — un hanorac negru fi pantaloni de trening. Ifi stransese parul ei
superb fi fi-1 prinsese aproape de creftetul capului cu un soi de agrafe.
< hiar fi intr-o finuta atat de degajata, era foarte atragatoare, observa
el —nespus de atragatoare si, s-o spuna oare, subfire ca o silfida.
— Am ceai English Breakfast sau Lady Grey, ii spuse ea, din
spate, lasandu-se in patru labe ca sa scoata ftecherul de la fierbatorul
electric din priza de sub dulap.
Profesorul o privi in timp ce se lasa in genunchi fi clatina din
1ap, fara sa spuna nimic. Julia era o persoana lipsita de fumuri sau
mandrie defarta, ceea ce, ftia fi el, era un lucru bun, dar il deranja
s o vada mereu in genunchi, defi n-ar fi ftiut sa spuna exact de ce.
— English Breakfast. De ce locuiefti aici?
Julia se ridica pe data, reacfionand la tonul lui taios. Ramase cu
spatele la el, in timp ce scotea un ceainic mare, maro, fi doua cefti de
porfelan, neafteptat de rafinate, cu farfurioare asortate.
— E o strada lini§tita dintr-un cartier bun. N-am masina si
•ebuia sa pot ajunge la scoala pe jos.
Facu o pauza ca sa puna cate o lingurifa de argint pe fiecare
irfurie.
— Acesta a fost unui din cele mai bune apartamente pe care
:-am gasit, din ce-mi puteam permite,
Puse cestile elegante de ceai pe masufa, fara sa se uite la el, si se
ntoarse la dulap.
— De ce nu te-ai mutat in caminul pentru masteranzi de pe
Charles Street?
Juliei ii scapa ceva din mana. Profesorul nu vazu ce era.
— Speram sa ajung la o alta universitate, dar nu mi-a iesit figura.
I!and m-am hotarat sa vin aici, deja nu mai erau locuri la camin.
— Si unde anume ifi propusesefi sa mergi?
Ea incepu sa-si mu§te nervos buza inferioara.
— Domnisoara Mitchell?
— La Harvard.
Profesorul Emerson fu cat pe-aci sa cada de pe scaunul incomod.
— La Harvard? Cum naiba ai ajuns aici?
Julia isi refinu un zambet, ca si cum stia motivul furiei lui.
— Toronto este Harvardul nordului.
— Nu te codi sa-mi raspunzi, domnisoara Mitchell. ’J'i-am pus
o intrebare.
— Da, domnule profesor. Si stiu ca, intotdeauna cand punefi o
intrebare, asteptafi un raspuns.
Ridica din spranceana §i el isi intoarse privirea.
— Tatal meu nu si-a permis sa plateasca partea din taxa
care mi-ar fi revenit, asa ca bursa pe care mi-au oferit-o nu era
suficienta, iar cheltuielile de intrefinere sunt mult mai mari la
Cambridge decat la Toronto. Deja am imprumuturi neachi-
tate de cateva mii de dolari din care mi-am acoperit studiile la
Saint Joseph’s University, a§a ca m-am hotarat sa nu sporesc acele
datorii. A§a am ajuns aici.
S y ta in Reynard 43
Se lasa din nou in patru labe ca sa scoata fierbatorul din priza, in
timp ce profesorul clatina din cap, socat.
— Asta nu aparea in dosarul pe care mi 1-a dat doamna Jenkins,
protesta. Ar fi trebuit sa spui ceva.
Julia il ignora si incepu sa puna frunzele de ceai in ceainic.
El se apleca in fafa, gesticuland nestapanit.
— Asta-i un loc oribil in care sa locuiesti — n-ai nici macar o
bucatarie ca lumea. Ce mananci aici?
Ea puse ceainicul si o strecuratoare mica de argint pe masuja si
se aseza pe celalalt scaun pliant. Incepu sa-si franga mainile.
— Mananc multe legume. Pot sa-mi fac supa §i cuscus pe plita
electrica. Cuscusul e foarte hranitor.
Ii tremura un pic vocea, dar incerca sa para vesela.
— Nu pofi sa traiesti mancand prostii din astea — pana si un
caine mananca mai bine!
Julia i§i lasa capul in pamant si se inrosi toata, simfind lacrimi
in ochi.
Profesorul se uita pentru o clipa la ea, apoi o vazu in sfar§it.
I’rivind expresia chinuita care-i intuneca trasaturile frumoase,
incepu incet sa realizeze ca el, domnul profesor Gabriel O.
I'merson, era un ticalos egocentric. O umilise pentru ca era saraca.
I>ar nu era nicio rusine in asta. Si el fusese sarac candva, sarac-lipit.
I'1a o femeie inteligenta si atragatoare, care era, totodata, studenta.
Nu era nicio ru§ine in asta. Dar el intrase in casufa ei modesta, pe
i.ire ea incercase s-o faca primitoare pentru ca n-avea unde altun-
tleva sa se duca, iar el ii zisese ca nu era potrivita nici macar pentru
un caine. O facuse sa se simta ca ultimul om, ca o imbecila, cand
mi era nici una, nici alta. Oare ce-ar fi zis Grace daca 1-ar fi auzit
■knm?
Profesorul Emerson era un magar. Dar macar acum o §tia si el.
— Imi cer iertare, incepu, pe un ton poticnit. Nu stiu ce m-a
.11meat.
Inchise ochii fi ifi trecu mainile peste ei.
— Tocmai v-afi pierdut mama, spuse Julia, cu o voce blanda, pe
un ton neafteptat de infelegator.
Avu o tresarire.
— N-ar trebui sa ma aflu aici.
Se ridica repede.
— Trebuie sa plec.
Julia il conduse pana la Ufa. Lua umbrela si-i intinse trenciul.
Apoi ramase fintuita locului, cu obrajii imbujorafi fi cu ochii-n
pamant, afteptand sa piece. !i parea rau ca-i aratase unde sta, deoa-
rece in mod vadit era o locuinfa mult prea modesta pentru el. Daca,
acum cateva ore, era mandra de vagauna ei de hobbit, mica, dar
ingrijita, acum era stanjenita la culme. Iar faptul ca se facuse din nou
de ras in fafa lui nu facea decat sa agraveze lucrurile.
El o saluta cu un gest din cap sau ceva de genul asta, mormai
ceva in barba fi iefi din apartament. Julia se sprijini cu spatele de
Ufa inchisa fi dadu in sfarfit drumul lacrimilor stapanite pana
atunci.
Cioc-cioc.
Stia cine e. Pur si simplu nu voia sa-i raspunda.
„Va rog, zei ai vagaunelor de hobbit la suprapref, care nu sunt
potrivite nici macar pentru un caine, facefi cumva meat sa ma lase
pur fi simplu in pace.“
Rugaciunea ei ramase neascultata.
Cioc-cioc-cioc.
Ifi fterse repede lacrimile fi crapa un pic ufa.
Profesorul ii zambea larg, parand sa nu observe ca, in mod clar,
Julia plansese in acest rastimp. Ea ifi drese glasul fi se uita in jos la
pantofii lui italienefti, cu botul ascufit.
— Cand ai mancat ultima data o friptura?
Julia izbucni in ras, clatinand din cap. Nici ea nu mai ftia.
— Ei bine, o sa mananci una in seara asta. Sunt lihnit de foame
fi o sa luam cina impreuna.
Ea nu rezista tentafiei de a schifa un zambetdiscret, dar rautacios.
Sylwmt Reynard 45
— Suntefi sigur, domnule profesor? Credeam ca toata chestia
asta — imita gestul lui de mai devreme — n-o sa mearga.
El se imbujora un pic.
— Hai sa uitam de asta deocamdata. Numai ca...
Privirea ii aluneca spre hainele pe care le purta, zabovind, poate,
11n picuf cam mult asupra sanilor ei frumos conturafi. Julia i§i pleca
privirea.
— A§ putea sa ma schimb.
— N-ar fi rau. Sa te imbraci adecvat.
Ea isi ridica privirea spre el, cu o expresie profund jignita.
— Oi fi eu saraca, dar am cateva finute dragufe. Niciuna nu e
mdecenta, daca va temefi ca v-a§ putea face de ras imbracandu-ma
ca o femeie usoara.
Profesorul se inrosi din nou.
— Voiam sa spun... adecvat pentru genul de restaurant unde eu
va trebui sa port costum §i cravata.
Schifa un zambet timid, menit sa-1 scuze.
Julia i§i lasa privirea sa alunece peste cama§a si puloverul lui,
/abovind, poate, un picuf cam mult asupra pectoralilor lui frumos
conturafi.
— Accept cu o condifie.
— Nu e§ti in masura sa pui condifii.
— Atunci la revedere, domnule profesor.
— A§teapta!
Jinu usa cu pantoful lui scump, italienesc, fara a se gandi macar
c ar putea sa-1 scalcieze.
— Sa auzim.
Ea i§i lasa capul intr-o parte, privindu-1 pentru o clipa in tacere.
— Dafi-mi un motiv pentru care ar trebui sa iau cina cu dumnea-
voastra, dupa tot ce mi-afi spus.
El se uita la ea, ca si cum nu pricepea. Apoi se inrosi tot §i incepu
sa se balbaie.
— Eu — hm... adica, cred... s-ar putea spune ca noi... sau tu...
Julia ridica din spranceana si incepu sa inchida usa.
— Stai.
Ridica mana ca sa fina usa, pentru a-si mai odihni piciorul drept
care incepuse deja sa-1 doara.
— Pentru ca e adevarat ce a scris Paul: „Emerson e un magar“.
Dar macar acum s-a prins si el.
In clipa aceea ea ii zambi si el se trezi zambindu-i la randul lui,
involuntar. Chiar era frumoasa atunci cand zambea. Va trebui sa faca
in asa fel incat s-o vada zambind mai des, din motive pur estetice.
— Te astept aici.
Fara a-i mai lasa ragazul sa protesteze, intinse mana si trase usa
dupa el. In apartament, Julia inchise ochii si gemu.
Capitolul 5
Profesorul Emerson masura holul cateva minute, apoi se sprijini de
un perete §i i§i trecu mainile peste fafa. Nu stia cum ajunsese acolo
sau ce-1 impinsese sa se comporte astfel, dar era pe cale sa fie prins
intr-o incurcatura de proporfii. Se comportase lipsit de profesiona-
lism fafa de domnisoara Mitchell in biroul lui, fund la un pas de a o
harfui verbal. O luase cu masina, fara un insofitor, si intrase in apar­
tamentul ei. Acest comportament era total impotriva regulilor.
Daca ar fi condus-o cu marina pe domnisoara Peterson, probabil
ca s-ar fi aplecat inspre el si i-ar fi tras fermoarul de la pantaloni cu
dinfii in timp ce el era la volan. Se cutremura la gandul asta. Acum
era pe cale s-o scoata pe domnisoara Mitchell la cina, la o friptura,
nici mai mult, nici mai pufin. Daca asta nu incalca politica universi-
tafii, care interzicea relafiile dintre profesori si studenfi, orice altceva
era admis.
Inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Domni§oara Mitchell
era o adevarata Calamity Jane, un uragan. Avusese un lung sir de
ghinioane, incepand cu faptul ca nu reusise sa intre la Harvard §i
Sylvoin Reynard 49
1<>lnl parea sa se duca de rapa in urma ei — inclusiv calmul si stapa-
>111fa lui de sine. Desi ii parea rau ca ea traia in condifii mizere,
n avea sa-si riste cariera ca s-o ajute. Ar fi fost perfect indreptafita sa
sc duca la seful de catedra maine si sa-1 acuze de harfuire. Nu putea
s,i lase sa se intample asa ceva.
Traversa holul din doi pasi si ridica mana, gata sa bata in usa.
Avi-a sa invoce o scuza jalnica, ceea ce era, oricum, mai bine decat
s.1 dispara pur si simplu. Dar se opri de indata ce auzi pasi inauntru.
Domnisoara Mitchell deschise usa si se opri in prag, cu ochii-n
pamant, imbracata intr-o rochie neagra, simpla, dar eleganta, pana la
I'.i'iiiinchi, cu decolteu in V. Profesorul masura din priviri formele ei
f,i a(ioase si picioarele ei surprinzator de lungi. Iar pantofii ei... Julia
n avea de unde sa stie, dar profesorul Emerson avea o slabiciune
pentru femei in pantofi eleganfi cu toe cui. Inghifi in sec la vederea
pantofilor ei cu toe cui, evident semnafi de un designer, care-fi taiau
lasuflarea. Profesorul isi dorea sa-i atinga...
— Hm-hm — Julia tu§i inceti§or §i el isi lua cu parere de rau
ochii de la pantofi, indreptandu-§i privirea spre chipul ei.
II fixa cu o expresie amuzata. I§i prinsese parul in crestet cu
agrafe, dar mai multe suvife ii scapasera din coc §i ii atarnau grafios
in jurul fefei. Se machiase un pic, tenul ei de porfelan era palid, dar
siralucitor, inviorat de doua pete trandafirii pe obraji. Iar genele ei
pareau inca si mai lungi si mai negre decat si le amintea el.
Domnisoara Julianne Mitchell era chiar atragatoare.
Isi trase pe ea un trenci bleumarin §i incuie repede usa aparta-
mentului. Profesorul o indemna s-o ia inainte fi o urma in tacere
de-a lungul holului. De indata ce iesira pe u§a principala, i§i desfacu
umbrela si ramase locului, un pic stangaci.
Julia se uita la el, intrigata.
— Mi-ar fi mai usor sa fin umbrela pentru amandoi daca m-ai
lua de braf, spuse el, oferindu-i braful cu care finea umbrela. Daca
nu te superi, adauga.
Julia il lua de braf si se uita la el cu o expresie blanda.
Mersera in tacere pana la faleza, un loc de care Julia auzise, dar
pe care nu-1 explorase inca. Inainte ca profesorul sa-i dea cheile baia-
tului de la restaurant, o ruga pe Julia sa-i dea cravata din torpedo. Ea
facu ce i se ceruse, zambind in sinea ei, amuzata de faptul ca finea in
masina o cutie cu o cravata imaculata de matase.
Cand se apropie de el, profesorului ii ajunse la nari parfumul ei
si inchise ochii, doar pentru o clipa.
— Vanilie, murmura.
— Poftim? intreba ea, fara sa fi infeles.
— Nimic.
I§i scoase puloverul si Julia avu ocazia sa-i admire pentru scurt
timp pieptul fi cafiva carlionfi de par negru care se intrezareau prin
camasa descheiata la gat. Profesorul Emerson era sexy. Avea un chip
atragator si Julia banuia ca trupul ascuns acum de haine s-ar dovedi
la fel de atragator. Incerca din rasputeri sa nu se gandeasca prea mult
la asta, pentru binele ei.
Dar asta n-o impiedica sa-1 priveasca, cuprinsa de o fascinate
muta, in timp ce-si facea nod la cravata fara oglinda. Din pacate,
cravata era stramba.
— S-ar parea ca... Nu vad.
Se framanta incercand sa-si indrepte cravata, insa fara efect.
— Imi permitefi? intreba ea timid, nedorind sa-1 atinga fara a-i
cere voie mai mtai.
— Mulfumesc.
Julia ii indrepta si-i netezi cravata cu indemanare, plimbandu-si
degetele de-a lungul gulerului lui pana la ceafa, unde trase gulerul in
jos spre a acoperi cravata la spate. Cand isi retrase mana, gafaia si se
inrosise la fafa.
Profesorul nu-i observa reacfia pentru ca eraprea prins in reflecfii
privind strania senzafie de familiaritate pe care i-o dadeau degetele ei,
intrebandu-se de ce atingerea Paulinei nu-i daduse niciodata aceasta
senzafie. Isi lua haina de pe umerasul agafat in spatele scaunului lui si
o imbraca repede. Apoi, cu un zambet, coborara din masina.
Sytain Reynard 51
Harbour Sixty Steakhouse era un loc de referinfa in Toronto, un
restaurant celebru si foarte scump, frecventat de directori de companii,
politicieni si alte personality marcante. Profesorul Emerson obisnuia
sa ia masa acolo pentru ca serveau cele mai bune fripturi si pentru ca
d nu se mulfumea decat cu ce era mai bun. Asa ca nici nu i-a trecut
prin minte s-o duca pe domnisoara Mitchell in alta parte.
Antonio, proprietarul, il intampina calduros, cu o strangere de
mana si un suvoi de cuvinte in italiana.
Profesorul ii raspunse la fel de calduros si tot in italiana.
— Si cine e frumoasa?
Antonio ii saruta mana Juliei, in timp ce continua sa turuie
mtr-o italiana foarte colorata, comentand despre ochii, pielea si
ii iml ei. Julia se imbujora si-i mulfumi, pe un ton timid, dar ferm, in
limba lui materna.
Domnisoara Mitchell avea o voce minunata, ce-i drept, dar s-o
vi /.i si s-o auzi pe domnisoara Mitchell vorbind in italiana era ceva
tlivin. Felul in care se inchideau si se desfaceau buzele ei de rubin,
modul ei suav, aproape cantat, de a rosti cuvintele, felul in care isi
mnezea involuntar buzele din cand in cand... Profesorul Emerson
Iamasese cu gura cascata si trebui sa-si aminteasca s-o inchida.
Antonio fu atat de surprins si de incantat de raspunsul ei, meat
II pupa de doua ori pe fiecare obraz si ii conduse grabit in celalalt
i apat al restaurantului, unde ii instala la cea mai romantica masa
pentru doua persoane. Profesorul ramase stanjenit in dreptul scau-
nului cand realiza ce facea Antonio. Statuse chiar la masa asta, nu cu
mult timp in urma, dar cu altcineva. Era o greseala pe care trebuia
s o corecteze, dar, chiar cand isi drese glasul pentru a-1 lamuri,
A ntonio o intreba pe Julia daca dorea un vin foarte special produs in
podgoria familiei sale din Toscana.
Julia ii mulfumi calduros, dar spuse ca II Professore avea, poate,
alle preferinfe. El se aseza repede si, nedorind sa jigneasca gazda,
spuse ca el se declara incantat de orice le oferea Antonio. Acesta din
urma zambi larg si se retrase grabit.
— Pentru ca suntem in public, cred c-ar fi mai bine sa nu-mi mai
spui „domnul profesor Emerson".
Julia zambi incantata si incuviinfa.
— A§a ca spune-mi doar „domnule Emerson”.
Domnul Emerson era prea ocupat cu studierea meniului pentru
a observa ca Julia facuse ochii mari, plecandu-fi apoi privirea.
— Ai un accent toscan, remarca el absent, cufundat in conti­
nuare in meniu.
— Da.
— Cum 1-ai capatat?
— Am facut penultimul an de facilitate la Florenfa.
— Italiana ta e destul de avansata pentru cineva care a facut doar
un an in strainatate.
— Am inceput s-o studiez in liceu.
Se uita la ea peste masura retrasa §i vazu ca ii evita privirea.
Studia meniul ca si cum ar fi fost un subiect de examen, mu?candu-si
buza inferioara.
— E§ti invitata mea, domnisoara Mitchell.
Ea ii arunca o privire intrebatoare.
— Fac cinste. Comanda ce dore§ti, dar te rog comanda ceva cu
carne.
Simfi nevoia sa adauge asta, deoarece scopul declarat al cinei era
sa-i ofere ceva mai hranitor decat cuscus.
— Nu §tiu ce sa aleg.
— As putea sa comand eu pentru tine, daca preferi.
Ea incuviin^a §i inchise meniul, continuand sa-§i muste buza.
Antonio se intoarse §i le prezenta mandru o sticla de Chianti cu
o eticheta scrisa de mana. Julia ii zambi in timp ce el desfacu sticla si
ii turna un pic in pahar.
Domnul Emerson o privi, aproape cu respira^ia taiata, rotind
vinul in pahar ca un expert, ridicand apoi paharul pentru a-1 studia
mai atent la lumina lumanarilor. Duse paharul la nas, inchise ochii
si inspira. Apoi apropie paharul de buzele ei pline si gusta vinul,
Sylvoin Reynard 53
(inandu-1 un pic in gura inainte de a-1 inghiji. Deschise ochii, zambi
si mai larg si-i mulfumi lui Antonio pentru darul lui pre^ios.
Antonio se lumina la fa|a, il felicita un pic cam prea entuziast pe
ilomnul Emerson pentru insofitoarea aleasa si le umplu paharele cu
vinul lui preferat.
Intre timp, domnul Emerson incercase sa-si ascunda erecfia
pe sub masa pentru ca imaginea domnisoarei Mitchell degustand
vinul era cel mai erotic lucru pe care-1 vazuse vreodata, Nu era pur
si simplu atragatoare; era de-a dreptul frumoasa, ca un inger sau
i) muza. Si nu doar atat; avea ceva senzual §i hipnotic, dar avea de
asemenea o anume inocen^a. Ochii ei reflectau sentimente profunde
si o puritate luminoasa pe care n-o observase pana atunci.
Trebui sa-§i ia ochii de la ea, in timp ce-§i ascundea si mai bine
parole compromifatoare, simpndu-se deodata murdar si foarte
1 ufjinat de reacfia pe care i-o trezea. O reac^ie de care va trebui sa se
ocupe mai tarziu, in cursul serii. Cand avea sa fie singur. Inconjurat
do parfumul de vanilie.
Comanda de mancare, asigurandu-se ca aveau sa le aduca cele
mai mari por|ii defilet mignon. Cand domnisoara Mitchell protesta,
o linisti cu un gest non$alant, spunandu-i ca, daca n-avea sa-si
lermine por{ia, putea sa ia restul la pachet. Daca lucrurile ie§eau
cum isi dorea domnul Emerson, masa asta avea sa-i ajunga cateva
/ile Juliei.
Se intreba ce-o sa manance ea dupa ce isi va epuiza proviziile
de-aici, dar refuza sa se mai gandeasca la asta. Acesta era un eveni-
ment care n-avea sa se mai repete $i o facea doar pentru ca ^ipase la
ea si o umilise. Dupa aceasta seara, relafia dintre ei avea sa fie una
strict profesionala. Iar ea va trebui sa infrunte problemele viitoare pe
cont propriu.
In ceea ce-o privea, Julia era fericita sa fie cu el. I§i dorea sa poata
vorbi cu el, sa-i poata vorbi cu adevarat, sa-1 intrebe despre familia
lui si despre inmormantare. Isi dorea sa-1 aline pentru ca-si pierduse
mama. Isi dorea sa-i imparta§easca secretele ei §i sa-1 auda soptindu-i
la ureche propriile lui secrete. Dar vazand privirea lui imperioasa,
dar cumva distanta, a^intita asupra ei, §tia ca nu putea avea ceea ce-§i
dorea. Asa ca ii zambea §i-si facea de lucru cu tacamurile, sperand
ca el nu va fi iritat de emo^iile ei si de modul in care si le exterioriza.
— De ce te-ai apucat sa inve^i italiana in liceu?
Julia tresari. Facu ochii mari §i buzele ei rosii ramasera intre-
deschise.
Domnul Emerson se incrunta, intrigat de reac^ia ei. Era o
reacfie complet deplasata la intrebarea lui; n-o intrebase cat poarta
la sutien. Privirea ii aluneca involuntar spre sanii ei, revenind apoi
la ochii ei. Se inrosi cand ii venira, ca prin minune, un nuraar si o
litera in minte.
— Hm, am devenit interesata de literatura italiana. De Dante si
Beatrice.
Isi impaturi ?i reimpaturi servetul de in din poala, lasand sa-i
cada cateva suvi^e razle^e peste chipul ei oval. El se gandi la pictura
din apartamentul ei si la asemanarea extraordinara dintre ea si
Beatrice. Din nou, gandul i se invarti in minte si, din nou, il alunga.
— Acestea sunt niste pasiuni foarte neobisnuite pentru o adoles-
centa, insista el, in timp ce-si intiparea in minte fiecare detaliu al
chipului ei.
— Am avut... un prieten care mi-a trezit interesul pentru ele.
Parea indurerata si profund abatuta.
Profesorul realiza ca era gata sa atinga o rana veche, asa ca
schimba rapid subiectul, incercand sa gaseasca un teren mai lin.
— Antonio e foarte incantat de tine.
Julia isi ridica privirea, zambind incantator.
— E un om foarte bun.
— Te deschizi cand cineva i^i arata bunatate, nu-i asa? Ca un
trandafir.
Cuvintele ii scapara pana sa apuce sa le cantareasca si, cand le
rostise deja si Julia ii aruncase o privire plina de caldura, era prea
tarziu sa le mai retraga.
Sylvain Reynard 55
Acela a fost momentul de cotitura. Domnul profesor Emerson
se amcentra asupra paharului cu vin; se intuneca la fa^a si atitudinea
lui deveni glaciala. Julia observa schimbarea, dar o accepta si nu mai
incerca sa ini^ieze vreo conversafie.
De-a lungul cinei, Antonio, in mod clar fermecat, petrecu mai
mult timp decat ar fi fost cazul la masa lor, sporovaind in italiana cu
Immoasa Julianne si invitand-o sa ia cina cu familia lui la Clubul
llalo-American duminica urmatoare. Ea accepta politicos invita^ia
si lu rasplatita ulterior cu un tiramisu, un espresso, biscotti, grappa*
si, la final, o bomboana de ciocolata Baci, servite intr-un ritm foarte
ivlaxat. Profesorul Emerson nu fu rasplatit cu aceste bunataji, asa ca
siatea nemiscat, innegurat, privind-o pe domnisoara Mitchell care
savura experien^a.
La sfarsitul serii, Antonio ii pusese in bra|e ceea ce parea sa fie
un cos mare cu mancare, neacceptand un refuz. O saruta de mai
multe ori pe obraz, dupa ce o ajuta sa se imbrace, rugandu-1 calduros
l>e domnul profesor sa mai vina cu ea la restaurant cat de curand si
1 at mai des.
Domnul profesor se indrepta de spate si-i arunca o privire
glaciala lui Antonio.
— Imposibil.
Facand stanga imprejur, iesi din restaurant, lasand-o pe Julia sa
vina abatuta dupa el, tarand cosul greu cu mancare. Privind cum
se indeparteaza aceasta pereche bizara, Antonio se intreba de ce
domnul profesor o fi venit cu aceasta faptura superba intr-un loc
romantic doar pentru a sta neclintit, fara sa-i vorbeasca, ca si cum
I ar fi chinuit ceva.
Cand ajunsera la apartamentul domnisoarei Mitchell, profe­
sorul Emerson ii deschise amabil usa si lua cosul de pe bancheta din
spate a Jaguarului. Se uita curios la ce era inauntru, mutand cateva
chestii ca sa vada mai bine.
Bautura alcoolica provenita din Italia, asemanatoare tescovinei (N.t.).
— Vin, ulei de masline, ojet balsamic, biscotti, un borcan de sos
marinara facut de sojia lui Antonio, mancarea ramasa de azi. O sa ai
provizii serioase cateva zile de-acum incolo.
— Mui^umita dumneavoastra, spuse Julia, zambind si intinzand
mana ca sa-i ia cosul.
— E greu. Ji-l due eu.
O conduse pana la veranda din fa^a si astepta pana ce ea descuie
usa. Apoi ii intinse mancarea. Ea i§i fixa privirea asupra pantofilor
pe care-i purta, imbujorandu-se in timp ce se gandea la ce trebuia
sa-i spuna.
— Mul^umesc, domnule profesor Emerson, pentru o seara agrea-
bila. A fost foarte generos din partea dumneavoastra sa...
— Domnisoara Mitchell, o intrerupse, sa nu facem aceasta
situate mai stanjenitoare decat este deja. Imi cer scuze pentru...
mojicia mea de mai devreme. Singurele scuze pe care le pot invoca
sunt, hm, motive personale. Asa ca haide sa dam mana si sa depasim
momentul.
Ii intinse mana, iar ea facu la fel. Ii stranse la randul lui mana,
incercand din greu sa nu-i lase o vanataie §i ignorand in mod hotarat
fiorul care-i strabatu fiin^a la atingerea pielii ei delicate si catifelate.
— Noapte buna, domnisoara Mitchell!
— Noapte buna, domnule profesor Emerson!
Si imediat se facu nevazuta in cladire, despar^indu-se de domnul
profesor in termeni ceva mai amiabili decat o facusera in cursul
dupa-amiezii.
Dupa vreo ora, Julia statea pe pat, uitandu-se la fotografia pe
care o tinea dintotdeauna sub perna. O privi o buna bucata de
vreme, incercand sa se hotarasca daca ar trebui s-o distruga, s-o
lase unde o tinea de obicei sau s-o ascunda intr-un sertar. Ii placuse
dintotdeauna poza aia. Ii placea la nebunie zambetul lui. Era cea
mai frumoasa fotografie pe care o vazuse vreodata, dar o durea de
asemenea cand se uita la ea.
Sylvain Reynard 57
liji ridica ochii spre reproducerea minunata agafata deasupra
I'.ilului ei si se chinui sa-si refina lacrimile. Nu stia ce sperase ca va
l.ue I)ante al ei, dar cu siguranfa nu primise ceea ce visase. Asadar,
1 n in(elepciunea la care ajungi doar dupa ce cineva {i-a frant inima,
hotari sa-l uite odata pentru totdeauna.
Se gandi la camara ei incarcata cu provizii acum si la bunatatea
|h-eare i-o aratase Antonio. Se gandi la mesajele trimise de Paul, care
aratase ingrijorat c-o lasase singura cu domnul profesor si o ruga
s.1 I sune la orice ora ca sa-i spuna ca e bine. Se apropie lipaind de
11ulap, desfacu sertarul de sus si, cu un gest ceremonios, dar hotarat,
puse fotografia in spate de tot, sub lenjeria sexy pe care n-o purtase
niciodata. Si, dupa ce-si intiparise bine in minte contrastul dintre
(ei trei barbafi, se intoarse in pat, inchise ochii si incepu sa viseze o
livada de meri in paragina.
Capitolul 6
Vineri, Julia gasi un formular oficial in cutia postala, care o anunfa
i a Profesorul Emerson acceptase sa-i fie indrumator. Se uita uluita
l.i formular, intrebandu-se de ce se razgandise, cand Paul aparu in
spatele ei.
— Esti gata?
II intampina cu un zambet in timp ce strecura formularul in
i ucsacul ei carpit nu foarte indemanatic. Ie§ira din cladire si o luara
pe Bloor Street, indreptandu-se spre cel mai apropiat Starbucks, care
ora la mai pufin de o strada distanfa.
— Vreau sa te intreb cum a decurs intalnirea cu Emerson, dar,
inainte s-o fac, trebuie sa-fi spun ceva.
Paul parea grav. Julia se uita la el cu o expresie care sugera
neliniste.
— Nu te speria, Iepurasule. N-o sa doara.
Ii mangaie braful. Paul avea o inima cat el de mare si era foarte
sensibil la suferinfa altora.
— Stiu ce s-a intamplat cu biletul nostru.
Julia inchise ochii si injura.
— Paul, imi pare nespus de rau. Aveam de gand sa-fi spun ca am
facut-o de oaie si-am scris pe biletul tau, dar n-am avut ocazia. Nu
i-am spus ca e scrisul tau.
Paul ii puse mana pe antebraf pentru a o opri.
— Stiu. I-am spus eu.
Se uita uluita la el.
— De ce-ai face asa ceva?
In timp ce se cufunda in ochii ei caprui, Paul stiu, fara umbra
de indoiala, ca ar face orice pentru a-i impiedica pe oameni s-o
raneasca. Chiar daca asta insemna sa-§i sacrifice cariera academica.
Chiar daca insemna sa-l traga pe Emerson in spatele Catedrei de
Italienistica ca sa-i traga o mama de bataie pe care o merita fundul
lui plin de fife.
— Doamna Jenkins mi-a zis ca Emerson te-a luat pe sus si am
dedus c-avea de gand sa-fi faca morala. Am gasit o copie a biletului
nostru intr-un teanc de hartii pe care mi le-a lasat sa le trag la xerox.
Ridica din umeri.
— Riscurile meseriei cand e§ti asistentul de cercetare al unui
ticalos de prima mana.
Paul o trase usor de mana ca s-o convinga sa mearga inainte,
dar nu-i mai spuse nimic decat dupa ce-i puse in fafa o cafea latte
cu vanilie, fara zahar. De indata ce ea se cuibarise ca o pisica intr-un
fotoliu de catifea mov, iar el se asigurase ca sta comod, se intoarse
spre ea cu o expresie infelegatoare.
— Stiu c-a fost un accident. Erai atat de tulburata dupa acel prim
seminar. Ar fi trebuit sa te conduc personal la biroul lui. Sincer, Julia,
nu 1-am vazut niciodata comportandu-se cum s-a comportat in ziua
aceea. Poate sa fie destul de arogant si irascibil in unele privinfe, dar
n-a mai fost niciodata atat de agresiv cu o studenta. A fost o scena
tulburatoare.
Julia sorbi din cafea, a§teptand ca el sa continue.
60 Infernul lui Gabriel
Sytain Reynard 61
— Asadar, cand am gasit o copie a biletului nostru printre toate
porcariile pe care mi le-a lasat, am stiut c-o sa te tortureze un pic.
Am descoperit la ce ora urma sa te intalne§ti cu el si am programat
o intalnire inainte. Apoi i-am marturisit ca eu am scris biletul. Ba
chiar am minfit si am incercat sa-i spun ca ifi falsificasem semnatura
in gluma, dar nu m-a crezut.
— Ai facut toate astea pentru mine?
Paul zambi, indoindu-si relaxat brafele musculoase.
— Incercam sa joc rolul de scut uman. M-am gandit ca, daca
zbiara §i se descarca pe mine, n-o sa mai aiba munifie si pentru tine.
O studie preocupat.
— Dar n-a mers figura, este?
Ea il privi cu un aer recunoscator.
— Nimeni n-a mai facut a§a ceva pentru mine. Ifi sunt datoare
vanduta.
— Stai calma! Mi-as fi dorit sa-si fi descarcat nervii pe mine. Ce
fi-a zis?
Ea i§i concentra toata atenfia asupra canii cu cafea, parand ca
nu-1 auzise.
— Asa nasol a fost?
Paul i§i freca barbia ganditor.
— Ei bine, trebuie sa-i mai fi trecut, s-a purtat politicos cu tine
la ultimul seminar.
Julia rase.
— Sigur. Dar nu m-a lasat sa raspund la nicio intrebare, nici
macar atunci cand am ridicat mana. Era prea ocupat s-o lase pe
Christa Peterson sa vorbeasca.
Paul observa amuzat accesul ei subit de indignare.
— Nu-fi face griji in privinfa ei. O s-o cam incurce cu Emerson
legat de tema ei de disertafie. Lui nu-i place abordarea ei. Mi-a spus.
— Groaznic. Ea §tie?
Paul ridica din umeri.
— Ar trebui sa-si dea seama. Dar cine stie? E atat de pornita sa-l
seduca, incat s-a lasat pe tanjala cu lucrul. E jenant.
Julia isi intipari in minte toate aceste informafii gandindu-se ca
aveau sa-i foloseasca. Se sprijini de spatarul scaunului, se relaxa si
savura restul dupa-amiezii cu Paul, care era fermecator, amabil si o
facea sa se bucure ca e in Toronto. Pe la cinci, incepura sa-i chioraie
mafele si isi atinse stanjenita burta.
Paul zambi, incercand sa-i alunge stanjeneala. Era atat de adora-
bila in tot ceea ce facea, chiar si atunci cand ii chioraia burta.
— Ifi place mancarea thailandeza?
— Da. Era un restaurant fain in Philadelphia unde obisnuiam
sa merg cu...
Se opri inainte sa apuce sa-i rosteasca numele cu voce tare.
Restaurantul acela era locul unde obi§nuia sa mearga cu el. Se intreba
in sinea ei daca ei doi mergeau acolo impreuna acum, mancand la
masa ei, razand de meniu si pe seama ei...
Paul isi drese glasul, spre a o readuce in prezent.
— Scuze.
Julia i§i lasa capul in jos, prefacandu-se ca scotoceste dupa ceva
in rucsac.
— E un restaurant thailandez minunat in apropiere. E la cateva
strazi de-aici, asa ca e ceva de mers pe jos. Dar mancarea e foarte
buna. Daca n-ai alte planuri, te invit sa luam cina impreuna.
Emofia ii era tradata doar de faptul ca batea usurel din piciorul
drept, gest pe care Julia il observa cu coada ochiului, peste masufa.
Isi ridica privirea, cufundandu-se in ochii lui negri, plini de caldura,
si se gandi, pentru o clipa, ca bunatatea valora mult mai mult decat
pasiunea. Accepta fara sa mai ezite.
El zambi, ca si cum acceptarea invitafiei il incanta nespus, si ii
lua rucsacul, aruncandu-1 degajat pe umar.
— E o greutate prea mare pentru tine, zise, uitandu-se in ochii ei
si alegandu-si cuvintele cu grija. Lasa-ma s-o due o vreme.
Julia zambi, cu privirea in pamant, si iesi in urma lui.
Sylvain Reynard 63
***
Profesorul Emerson se intorcea pe jos acasa de la facultate. Nu
era un drum lung, dar atunci cand vremea nu era prielnica sau cand
avea intalniri planificate seara, folosea masina.
Mergand, se gandea la prelegerea pe care urma s-o fina la facul­
tate, pe tema desfranarii in opera lui Dante. Desfranarea era un pacat
la care se trezea gandindu-se des si cu multa placere. De fapt, gandul
la desfranare si nenumaratele-i delectari era atat de ispititor, meat
profesorul Emerson se vazu silit sa-si traga trenciul in jurul lui spre
a-si masca prohabul devenit brusc foarte proeminent, pentru a nu
atrage priviri indiscrete.
!n clipa aceea o vazu. Se opri, uitandu-se la bruneta atragatoare
aflata pe celalalt trotuar.
Calamity Julianne.
Numai ca nu era singura. Paul mergea alaturi de ea, finandu-i
dracia de rucsac. Sporovaiau relaxafi, razand si mergand periculos
de aproape unui de celalalt.
„Ii duci carfile, asadar? Cat de adolescentin, Paul."
Profesorului Emerson ii urmari in timp ce mainile li se atingeau,
gest ce-i inspira un zambet timid dar afectuos domni§oarei Mitchell.
Emerson se trezi maraind involuntar, din rarunchi, si aratandu-si colfii.
„Ce dracu’ a fost chestia asta?“ se intreba.
Profesorului Emerson ii trebui un moment sa se adune si se spri­
jini de vitrina magazinului Louis Vuitton, incercand sa-§i dea seama
ce naiba se intamplase adineauri. Era o persoana rafionala. Purta
haine spre a-si ascunde goliciunea, circula cu masina, manca folo-
sind cufitul, furculifa si un servet de in. Era angajat intr-un post care
presupunea capacitafi intelectuale. Isi controla impulsurile sexuale
prin diverse metode caracteristice unei persoane civilizate si n-ar fi
profitat niciodata de o femeie.
Si totusi, uitandu-se la Paul si la domnisoara Mitchell, realiza
1a era un animal. O creatura primitiva. O creatura salbatica. Si isi
dorea sa se apropie de ei, sa-i smulga brafele lui Paul §i s-o ia pe sus
pe domnisoara Mitchell. S-o sarute pana ce n-avea sa mai ?tie de ea,
sa-§i lipeasca buzele de gatul ei si s-o revendice.
„Ce dracu’?“
Gandul acesta il sperie de moarte pe profesorul Emerson. Pe
langa faptul ca era un magar si un ticalos plin de el, era un om de
Neanderthal care mergea ca o gorila, caruia probabil ii pufea gura
si care simfea ca avea un drept de proprietate asupra unei femei mai
tinere pe care de-abia daca o cuno§tea si care il detesta. Si care, pe
deasupra, ii mai era si studenta.
Trebuia sa mearga acasa, sa se intinda in pat si sa faca exercifii
de respirafie pana ce se lini§tea naibii. Apoi va avea nevoie de altceva,
ceva mai tare, ca sa-§i potoleasca poftele. Domnul profesor Emerson
isi relua drumul spre casa, desprinzandu-se cu greu de privelistea celor
doi tineri. Din mers, isi scoase iPhone-ul §iincepu sa-l butoneze rapid.
La al treilea apel, ii raspunse o voce de femeie:
— Alo?
— Buna, eu sunt. Ne putem vedea diseara?
***
Miercurea urmatoare, Julia iesea din cladirea facultafii dupa
seminarul lui Emerson cand se auzi strigata de o voce cunoscuta.
— Julia? Julia Mitchell, tu e§ti?
Se intoarse §i se trezi c-o strange cineva in brafe mai s-o sufoce.
— Rachel, ingaima, respirand poticnit.
Fata blonda si zvelta chifai incantata §i o imbrafisa din nou pe
Julia.
— Mi-a fost dor de tine. Nu-mi vine sa cred de cand nu ne-am
mai vazut! Ce-i cu tine aici?
— Rachel, imi pare nespus de rau. Imi pare rau pentru tot si
pentru ce s-a intamplat cu mama ta si... pentru tot.
Cele doua prietene ramasera imbrafifate in tacere o buna bucata
de vreme, unite de o durere comuna.
S y lv a n R e yn a rd 65
— Imi pare rau ca n-am ajuns la inmormantare. Cum se simte
tatal tau? intreba Julia, stergandu-si lacrimile.
— E pierdut fara ea. Ca noi tofi. Si-a luat concediu de la
Susquehanna acum, incearca sa rezolve niste chestii. Mi-am luat si
eu concediu, dar a trebuit sa plec un pic. De ce nu mi-ai zis ca esti
aici? ii reprosa Rachel, cu lacrimi in ochi.
Julia isi plimba stanjenita privirea de la prietena ei la domnul
profesor Emerson, care tocmai iesise din cladire si se uita la ea cu
gura cascata.
— Nu eram sigura c-o sa raman. Primele saptamani au fost, hm,
tare dificile.
Rachel, care era, incontestabil, o persoana foarte inteligenta,
detecta tensiunea stranie si oarecum contradictorie dintre prietena
ei si fratele ei adoptiv, dar, pentru moment, decise s-o ignore.
— Tocmai ii spuneam lui Gabriel c-o sa-i gatesc ceva in seara
asta. Hai si tu cu noi!
Julia facu ochii mari §i paru usor panicata.
Gabriel i§i drese glasul.
— Aa, Rachel, sunt sigur ca domnisoara Mitchell are alte planuri.
Julia ii intalni privirea, plina de subinfeles, si dadu repede din
cap, ca un copii ascultator.
Rachel se intoarse spre el.
— Domnisoara Mitchell? A fost cea mai buna prietena a mea in
liceu si am ramas prietene pana in ziua de azi. Nu stiai?
Rachel se uita in ochii fratelui ei si nu vazu nici macar un semn
c-ar fi recunoscut-o pe Julia.
— Am uitat ca voi doi nu v-afi intalnit niciodata. Chiar si-a§a,
fifele tale sunt prea din cale-afara. Fii draguf §i scoate-fi baful din
cur.
Se intoarse spre Julia, care parea ca-si va inghifi limba. Se facuse
aproape vanata la fafa §i incepu sa tuseasca.
— Poate-ar fi mai bine sa luam pranzul impreuna. Sunt sigura ca
domnul prof... ca fratele tau prefera sa fifi singuri.
Julia se sili sa zambeasca, constienta de faptul ca el ii arunca
priviri otravite peste capul surorii lui.
Rachel i§i ingusta ochii.
— E Gabriel, Julia. Care-i faza cu voi doi?
— Mi-e studenta. Exista un regulament.
Tonul lui Gabriel era din ce in ce mai rece si mai distant.
— E prietena mea, Gabriel. Si eu zic mai da-1 in ma-sa de
regulament!
Rachel se uita de la unui la altul, vazand cum Julia isi pleaca
privirea in pamant, in timp ce Gabriel se uita furios la amandoua.
— Binevoieste vreunul din voi sa-mi spuna ce se intampla?
Cum nici Julia, nici Gabriel nu-i raspunsera, Rachel isi incru-
cisa brafele la piept, privindu-i circumspecta. Reflecta o clipa asupra
vorbelor Juliei cum ca primele saptamani la facultate fusesera dificile
si trase rapid concluzia.
— Gabriel Owen Emerson, ai fost magar cu Julia?
Julia isi refinu cu greu un hohot de ras, iar Gabriel se incrunta.
Desi niciunul nu spuse nimic, oricare din aceste doua reacfii ar fi fost
suficienta pentru a-i confirma lui Rachel ca o nimerise.
— Ei bine, n-am timp de prostiile astea. N-avefi decat sa va
pupafi si sa cadefi la pace. Nu stau decat o saptamana si imi propun
sa-mi petrec cat mai mult timp cu amandoi.
Rachel ii lua pe amandoi de cate-o aripa si ii tari spre masina.
Rachel Clark nu semana deloc cu fratele ei adoptiv. Era secre-
tara atasatului de presa al Primariei din Philadelphia, ceea ce suna
ca o funcfie importanta, dar nu era de fapt. Isi petrecea majoritatea
timpului parcurgand ziarele locale, cautand toate articolele in care
era pomenit numele primarului sau blogul acestuia, sau multiplica
comunicate de presa. In zilele cu adevarat norocoase, i se permitea
sa updateze blogul primarului. Ca aspect, Rachel era zvelta, cu trasa-
turi rafinate, par lung si drept, pistrui si ochi albastri-cenusii. Era,
totodata, o fire foarte sociabila, ceea ce-1 exaspera uneori pe fratele ei
mult mai mare si mai introvertit din fire.
Sylrain Reynard 67
Gabriel nu scoase o vorba tot drumul pana la apartamentul
lui, pe cand cele doua femei sporovaiau pe bancheta din spate, ca
niste scolari^e, chicotind si depanand amintiri. Nu-1 incanta ideea
de a petrece o seara intreaga cu amandoua, dar sora lui suferea in
momentul de fa{a si n-avea de gand s-o faca sa sufere si mai mult.
In curand trioul lua liftul in Manulife Building, un zgarie-nori
impresionant, de lux, de pe Bloor Street. Coborand din lift la ultimul
etaj, Julia observa ca pe palier erau doar patru usi.
„Oau, apartamentele astea trebuie sa fie uriase.“
De indata ce Julia intra in apartament, traversand holul,
urmandu-1 pe Gabriel, si intrand in camera de zi, un spa^iu urias,
larg deschis, realiza de ce profesorul se simfise atat de ofensat de
garsoniera ei. Apartamentul lui spafios avea ferestre cat peretele,
acoperite cu draperii de matase albastru-marin, de efect, cu vedere
spre Turnul Televiziunii Canadiene si Lacul Ontario. Parchetul era
din lemn negru, scump, acoperit de covoare persane, si perefii erau
zugravi^i intr-o nuanja de gri-deschis.
Mobila din camera de zi parea sa fi fost aleasa din colecjia
Restoration Hardware si includea, printre altele, o canapea mare
cafenie de piele, capitonata, doua fotolii de piele asortate si un fotoliu
imbracat in catifea ro§ie, asezat in diagonala langa semineu.
Julia se uita cu mult jind la fotoliul rosu, superb, si la divanul
asortat. Era un loc ideal in care sa te cuibaresti intr-o zi ploioasa, cu
u cana de ceai si o carte preferata. Nu c-o sa aiba vreodata ocazia sa
<aca asta.
Semineul func^iona cu gaz si Gabriel atarnase deasupra un tele-
' !zor LCD, ca si cum ar fi fost o pictura. Pere^ii si o parte din piesele
ue mobilier erau impodobite cu diverse obiecte de arta, picturi in ulei
si sculpturi. Avea sticlarie romana si ceramica greceasca, piese valo-
roase care ar fi putut fi gasite intr-un muzeu, printre care erau inse-
rate reproduceri dupa sculpturi celebre, inclusiv statuia lui Venus din
Milo si Apollo fi Daphne al lui Bernini. De fapt, constata Julia, avea
mult prea multe sculpturi, toate reprezentand nuduri feminine.
Dar nu avea nicio fotografie personala. Juliei i se paru foarte
ciudat ca in camera erau expuse mai multe fotografii alb-negru cu
peisaje din Paris, Roma, Londra, Floren^a, Venecia si Oxford, dar nu
se vedea nicio poza cu familia Clark, nici macar cu Grace.
In camera alaturata, in apropierea mesei mari, pentru cine
festive, se afla un bufet de abanos, larg si elegant. Julia il privi admi-
rativ. Nu era nimic pe el, cu excepfia unei vaze mari de cristal si
a unei tavi de argint bogat impodobite, pe care se aflau mai multe
carafe cu lichide chihlimbarii, o Iada frigorifica §i pahare de cristal
foarte vechi. Imaginea era desavarsita de un cleste din argint pentru
ghea{a, asezat inclinat pe un teanc de servefele albe, patrate, de in,
pe care erau brodate inifialele G. O. E. Julia chicoti in sinea ei, imagi-
nandu-si cum ar fi aratat acele serve^ele daca numele de familie al lui
Gabriel ar fi fost, de pilda, Davidson.*
Pe scurt, apartamentul profesorului Emerson era agreabil din
punct de vedere estetic, decorat cu gust, imaculat, deliberat masculin
§i foarte impersonal. Julia se intreba, in treacat, daca aducea vreodata
femei acasa, in acest loc rece, apoi se stradui din rasputeri sa nu-si
inchipuie ce le facea cand venea cu ele acasa. Poate avea o camera
dedicata unor astfel de activitafi, ca sa nu-i intineze obiectele prefi-
oase... Isi trecu mana peste blatul rece, negru, de granit din bucatarie
si o strabatu un frison.
Rachel aprinse cuptorul si se spala pe maini.
— Gabriel, ce-ar fi sa-i prezinfi Juliei casa in timp ce eu m-apuc
sa pregatesc cina?
Juliaisi stranse rucsacullapiept, nevrand salase un asemenea obiect
pe mobila lui. Gabriel i-1lua din mana §i-l puse pe podea, sub o masura.
Ea ii zambi recunoscatoare si el se trezi zambindu-i la randul sau.
Nu voia sa-i faca turul apartamentului. Si cu siguranfa n-avea
de gand sa-i arate dormitorul si fotografiile alb-negru de pe pereji.
Joe de cuvinte intraductibil: inifialele G. O. D. ar putea fi citite „God“, adica „Dumnezeu“
sau „zeu“ in limba engleza {N.t.).
r O l . n r ^ k r U I
Sylwin Reynard 69
Dar, cand Rachel ii aminti de obligafiile care-i reveneau unei gazde
amabile (de voie, de nevoie), nu vazu nicio cale de a se sustrage de
la asta.
Si asa ajunsera in biroul lui, care fusese initial unui din dormi-
toare §i pe care il transformase intr-o biblioteca, instaland rafturi
din lemn negru, cat peretele. Julia se uita cu gura cascata la toate
carfile de pe rafturi — noi aparifii si raritafi, majoritatea cartonate,
in italiana, latina, franceza, engleza si germana. Camera, ca si restul
apartamentului, avea un aer deliberat masculin. Aceleasi draperii
albastru-marin, acelasi mobilier din lemn negru si un covor persan,
vechi, asezat in mijlocul incaperii.
Gabriel se aseza la biroul lui din lemn de stejar, bogat impodobit
si destul de impunator.
— Ifi place? intreba el, aratand spre biblioteca.
— Foarte mult, spuse Julia. E superba.
Intinse mana, gata sa atinga fotoliul de catifea rosie, perechea
celui asezat in dreptul semineului. Dar se gandi ca lui nu i-ar placea
chestia asta. Profesorul Emerson era genul de persoana careia nu
ii placea sa umble altcineva cu lucrurile lui, asa ca se opri la timp.
Probabil ca s-ar burzului la ea pentru ca-1 manjeste cu manufele ei
murdare.
— Acela e fotoliul meu preferat. E foarte comod. Pofi sa-l incerci,
daca vrei.
Julia zambi ca §i cum i-ar fi facut un cadou si se afeza incantata,
tragandu-si picioarele sub ea fi cuibarindu-se ca o mafa.
Gabriel ar fi putut sa jure c-o auzi torcand. Zambi cand o vazu
asa, relaxata pe moment fi aproape fericita, pentru un lucru atat de
neinsemnat. Dintr-un capriciu, se hotari sa-i arate una din cele mai
valoroase comori ale lui.
— Hai sa-fi arat ceva!
Ii facu semn sa se apropie fi ea veni, oprindu-se in fafa biroului
lui. Gabriel trase sertarul §i scoase doua perechi de manusi albe de
bumbac.
— Pune-fi astea!
li intinse una din perechi, pe care ea o accepta fara un cuvant,
imitand gesturile cu care Gabriel isi trase manu§ile pe degetele lungi.
— E una din cele mai prefioase comori ale mele, ii explica,
scofand o cutie mare de lemn dintr-un sertar pe care-1 descuiase.
Puse cutia pe birou si, pentru o clipa, Julia se temu de ce avea sa
descopere inauntru.
„Un cap mumificat? Care i-a aparfinut, poate, unui fost maste-
rand?“
El deschise cutia si scoase de-acolo ceea ce parea a fi o carte.
Cand o deschise, se dovedi a fi o serie de plicuri de hartie lipite unui
de altul. Pe fiecare din ele scria ceva in italiana. Le rasfoi cu grija
pana ce ajunse la plicul pe care-1 cauta, apoi scoase ceva de-acolo,
finandu-1 cu mainile facute caus.
Julia scoase o exclamafie socata. Gabriel zambi mandru.
— O recunosti?
— Bineinfeles! Dar nu... nu se poate sa fie originalul, este?
El rase infundat.
— Din pacate, nu. Acela ar fi prea scump raportat la averea mea
modesta. Originalele dateaza din secolul al XV-lea. Acestea sunt
reproduceri, din secolul al XVI-lea.
"finea in mana o reproducere a unei celebre ilustrafii cu Dante si
Beatrice sub stelele fixe ale Paradisului, al carei original era un desen
in cerneala al lui Sandro Botticelli. Ilustrafia masura cam patruzeci
pe cincizeci si, desi era un desen in cerneala pe pergament, detaliile
minufioase ifi taiau rasuflarea.
— Cum afi pus mana pe asa ceva? Nu stiam ca exista reprodu­
ceri dupa ele.
— Nu numai ca sunt reproduceri, dar probabil ca sunt facute
de un fost elev de-al lui Botticelli. Dar aceasta colecfie e completa.
Botticelli a creat o suta de ilustrafii inspirate de Divina Comedie, dar
numai nouazeci §i doua s-au pastrat. Eu le am si pe celelalte.
Julia facu ochii mari, entuziasmata.
nr, I n fo r n iil In ! f a h r i f t l
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1
Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1

More Related Content

What's hot

Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve   beresford - 1 - iubește-măArlette geneve   beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-măIonescu Georgiana
 
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Ellen Kalis
 
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzurat
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzuratAnais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzurat
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzuratAlina Ioana
 
Nora roberts Visuri împlinite.v.1.0
Nora roberts   Visuri împlinite.v.1.0Nora roberts   Visuri împlinite.v.1.0
Nora roberts Visuri împlinite.v.1.0Ionescu Georgiana
 
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Alina Ioana
 
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__miha ramo
 
Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Ade MA
 
Marchizul de sade cele 120 de zile ale sodomei
Marchizul de sade   cele 120 de zile ale sodomeiMarchizul de sade   cele 120 de zile ale sodomei
Marchizul de sade cele 120 de zile ale sodomeiLori Micu
 
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatii
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatiiPenny jordan-femeia-care-uraste-barbatii
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatiiMonica A
 
Pennyjordan regulajocului
Pennyjordan regulajoculuiPennyjordan regulajocului
Pennyjordan regulajoculuiMonica A
 
Penny jordan-un-motiv-de-casatorie
Penny jordan-un-motiv-de-casatoriePenny jordan-un-motiv-de-casatorie
Penny jordan-un-motiv-de-casatorieMonica A
 
Linda howard dupa o noapte
Linda howard   dupa o noapteLinda howard   dupa o noapte
Linda howard dupa o noapteAde MA
 
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaTeresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaAde MA
 
Penny jordan-dorinta-si-iubire
Penny jordan-dorinta-si-iubirePenny jordan-dorinta-si-iubire
Penny jordan-dorinta-si-iubireMonica A
 
Christina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul  seducătorChristina lauren-expertul  seducător
Christina lauren-expertul seducătorAde MA
 
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-Monica A
 
Jo beverley fericire periculoasa
Jo beverley   fericire periculoasaJo beverley   fericire periculoasa
Jo beverley fericire periculoasaSimona Sasu
 
Elizabeth reinier daca e sa tradez
Elizabeth reinier   daca e sa tradezElizabeth reinier   daca e sa tradez
Elizabeth reinier daca e sa tradezSimona Sasu
 

What's hot (20)

Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve   beresford - 1 - iubește-măArlette geneve   beresford - 1 - iubește-mă
Arlette geneve beresford - 1 - iubește-mă
 
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
Tammara-Webber-E-ușor-să-mă-rănești Vol 2
 
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzurat
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzuratAnais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzurat
Anais Nin- Incest. Din Jurnalul dragostei - necenzurat
 
Nora roberts Visuri împlinite.v.1.0
Nora roberts   Visuri împlinite.v.1.0Nora roberts   Visuri împlinite.v.1.0
Nora roberts Visuri împlinite.v.1.0
 
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
Anna Carey Razvratirea, Eve, Vol. 3
 
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__
Lisa kleypas diavolul-in_iarna_0.7_08__
 
Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2Melissa marr obsesie#2
Melissa marr obsesie#2
 
Marchizul de sade cele 120 de zile ale sodomei
Marchizul de sade   cele 120 de zile ale sodomeiMarchizul de sade   cele 120 de zile ale sodomei
Marchizul de sade cele 120 de zile ale sodomei
 
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatii
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatiiPenny jordan-femeia-care-uraste-barbatii
Penny jordan-femeia-care-uraste-barbatii
 
Concediu prelungit
Concediu prelungitConcediu prelungit
Concediu prelungit
 
Pennyjordan regulajocului
Pennyjordan regulajoculuiPennyjordan regulajocului
Pennyjordan regulajocului
 
Penny jordan-un-motiv-de-casatorie
Penny jordan-un-motiv-de-casatoriePenny jordan-un-motiv-de-casatorie
Penny jordan-un-motiv-de-casatorie
 
Linda howard dupa o noapte
Linda howard   dupa o noapteLinda howard   dupa o noapte
Linda howard dupa o noapte
 
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestiaTeresa Medeiros-Mireasa si bestia
Teresa Medeiros-Mireasa si bestia
 
Penny jordan-dorinta-si-iubire
Penny jordan-dorinta-si-iubirePenny jordan-dorinta-si-iubire
Penny jordan-dorinta-si-iubire
 
Christina lauren-expertul seducător
Christina lauren-expertul  seducătorChristina lauren-expertul  seducător
Christina lauren-expertul seducător
 
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-
Penny jordan-cand-timpul-se-opreste-n-loc-
 
Jo beverley fericire periculoasa
Jo beverley   fericire periculoasaJo beverley   fericire periculoasa
Jo beverley fericire periculoasa
 
Whittal yvonne soimul-de-argint
Whittal yvonne soimul-de-argintWhittal yvonne soimul-de-argint
Whittal yvonne soimul-de-argint
 
Elizabeth reinier daca e sa tradez
Elizabeth reinier   daca e sa tradezElizabeth reinier   daca e sa tradez
Elizabeth reinier daca e sa tradez
 

Similar to Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1

Pariul samantha james
Pariul   samantha jamesPariul   samantha james
Pariul samantha jamesAdela Mitrica
 
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdf
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdfchristine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdf
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdfEmily Constance
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaIonescu Ion
 
Melissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieMelissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieAde MA
 
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasa
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasamircea-eliade-pe-strada-mantuleasa
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasaLaurentiu Necula
 
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
Nikos Kazantzakis   Alexis ZorbaNikos Kazantzakis   Alexis Zorba
Nikos Kazantzakis Alexis ZorbaTataie Micu
 
Fără XII E totul e degeabaaa.2
Fără XII E totul e degeabaaa.2Fără XII E totul e degeabaaa.2
Fără XII E totul e degeabaaa.2Simina Mazureac
 
Dashiell Hammett Soimul maltez
Dashiell Hammett   Soimul maltezDashiell Hammett   Soimul maltez
Dashiell Hammett Soimul maltezTataie Micu
 
File de poveste, emese pdf
File de poveste, emese   pdfFile de poveste, emese   pdf
File de poveste, emese pdfCimpeanemese
 

Similar to Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1 (11)

Eu voi trai prin tine!!
Eu voi trai prin tine!!Eu voi trai prin tine!!
Eu voi trai prin tine!!
 
Light
LightLight
Light
 
Pariul samantha james
Pariul   samantha jamesPariul   samantha james
Pariul samantha james
 
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdf
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdfchristine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdf
christine-feret-fleury-fata-care-citea-in-metrou.pdf
 
Mihai şi Veronica
Mihai şi VeronicaMihai şi Veronica
Mihai şi Veronica
 
Melissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatieMelissa marr fascinatie
Melissa marr fascinatie
 
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasa
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasamircea-eliade-pe-strada-mantuleasa
mircea-eliade-pe-strada-mantuleasa
 
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
Nikos Kazantzakis   Alexis ZorbaNikos Kazantzakis   Alexis Zorba
Nikos Kazantzakis Alexis Zorba
 
Fără XII E totul e degeabaaa.2
Fără XII E totul e degeabaaa.2Fără XII E totul e degeabaaa.2
Fără XII E totul e degeabaaa.2
 
Dashiell Hammett Soimul maltez
Dashiell Hammett   Soimul maltezDashiell Hammett   Soimul maltez
Dashiell Hammett Soimul maltez
 
File de poveste, emese pdf
File de poveste, emese   pdfFile de poveste, emese   pdf
File de poveste, emese pdf
 

Sylvain reynard -_infernul_lui_gabriel vol 1

  • 1. T R e i /EROSCOP
  • 2. r Enigmatic si sexy, profesorul Gabriel Emerson este un foarte res- / pectat specialistTn DanteTntimpul / zilei si un adept al placerilor lipsite / de inhibitii, Tntimpul noptii. Sefoloseste de sarmul sau pen- / • tru a-si satisface orice capriciu, / dar estetorturat de un trecut intunecat si macinat de convinge- rea profunda ca nu mai are nicio speranta de mantuire. Cand fermecatoarea si inocenta Julia Mitchell seTnscrie lacursul sau atractia pecare o simte fata de ea nu numai caTi periditeaza cariera, dar il trimiteTntr-o calatorieTn care trecutul si prezentul seciocnesc. 0 provocatoare explorare a seductiei si a iubirii interzise. A E R O S C O dituratrei.ro
  • 3. Julia respira rasuflarea lui, simtind-o fierbinte si umeda. Eleraaerulei. Nuse putea opri din sarutatTndeajuns de mult pentru a respira cu adevarat si Tncepu s-o ia cu ameteala. Ceea ce nu facea decat sa intensifice senzatia pe care i-o trezeau buzele lui, asa canu incerca sa seimpotriveasca.Se abandona senzatiei..." Infernul lui Gabrieleste o poveste plina de pasiune a evadarii omului din iadul personal, TnTncercarea de a dobandi imposibilul: izbavirea si dragostea. / E R O S C O P Infernul lui Gabriel Colec^ie coordonata de Magdalena Marculescu Pascal Bruckner
  • 4.
  • 5. /ERO SCO P Traducere din engfeza de Mihaela Doaga
  • 7. Florenfa, 1283 Poetul statea in dreptul podului, privind-o pe tanara femeie care se apropia. Lumea paru sa incremeneasca pentru o clipa cand ii observa ochii mari, caprui-inchis, si parul castaniu, cu bucle delicate. La inceput n-o recunoscu. Frumusejea ei i{i taia rasuflarea, iar gesturile ei erau sigure si pline de gra^ie. Dar chipul §i silueta ei aveau ceva care-i amintea de fata de care se indragostise cu multa vreme in urma. Drumurile lor se despar^isera si el jelise in tot acest rastimp pierderea ei, a ingerului sau, a muzei sale, a iubitei sale Beatrice. Fara ea, via^a lui fusese singuratica si meschina. A aparutsifericirea lui* Cand se apropie de el cu inso^itorii ei, o saluta cu o plecaciune curtenitoare. Nu se astepta ca ea sa dea vreun semn ca 1-ar fi observat. Era deopotriva desavarsita si de neatins, un inger cu ochi caprui in Parafrazarea unei exclama^ii din Vita Nuova ce descrie reac^ia lui Dante in momentul primei intalniri cu Beatrice. (N.t.)
  • 8. ve§minte albe, luminoase, pe cand el era mai batran, obosit de via^a si plin de pacate. Aproape ca trecuse de el cand ochii lui plecafi zarira un varf de condur — un condur care se opri, sovaind, in fa{a lui. Inima incepu sa-i bata frenetic in timp ce astepta, cu respira(ia taiata. O voce dulce si suava il smulse din reverie, cand ea i se adresa bland. Isi ridica tulburat privirea spre ea. Ani de-a randul tanjise dupa acest moment, il visase chiar, dar nu-§i inchipuise in veci c-o va intalni intr-un mod asa de neprevazut. Si niciodata nu indraznise sa spere ca va fi intam- pinat atat de afectuos. Luat pe neasteptate, mormai cateva polite|uri si i§i ingadui chiar sa schifeze un zambet — drept raspuns primi un zambet infinit mai luminos din partea muzei lui. Sim^i cum ii creste inima, inundata de o dragoste inca si mai mare pentru ea, care-i mistuia pieptul ca flaca- rile infernului. Dar, vai, de-abia apucara sa schimbe cateva cuvinte si ea anun^a ca trebuia sa piece. Poetul facu o plecaciune, ea porni mai departe, iar el ramase uitandu-se lung dupa silueta care se indeparta. Bucuria pe care i-o trezise reintalnirea lor fu umbrita de o unda de tristefe si se intreba daca avea s-o mai revada vreodata... 8 Infernul lui Gabriel
  • 10. — ... Domnisoara Mitchell? Vocea profesorului Gabriel Emerson, care i se adresa tinerei atraga- toare, cu ochi caprui, asezata in spatele amfiteatrului, reverbera in intreaga incapere. Cufundata in ganduri sau in traducere, fata scria de zor in caiet, cu capul plecat. Zece perechi de ochi se intoarsera spre ea, spre chipul ei palid, cu gene lungi, si degetele lungi si albe cu care tinea stiloul. Apoi, aceleasi perechi de ochi se intoarsera, din nou, spre profesor, care ramase complet nemiscat, incepand sa se incrunte. Expresia lui ucigatoare contrasta acut cu simetria trasaturilor lui, cu ochii mari, expresivi, si gura senzuala. Era un barbat chipes, cu trasaturi usor col^uroase, dar, in momentul respectiv, aerul lui sever spulbera impresia agreabila pe care {i-ar fi putut-o face. — Hm, hm. O tuse discreta, de undeva din dreapta ei, ii atrase aten^ia fetei. Se uita surprinsa la barbatul lat in umeri asezat langa ea. El ii zambi, facandu-i semn din ochi spre profesor. 10 Infernul lui Gabriel
  • 11. SylvoinReynard 11 Ha ii urmari incet privirea, intalnind niste ochi albastri, care o si rutau cu o expresie furioasa. I se puse un nod in gat. — Astept sa-mi raspunde^i la intrebare, domnisoara Mitchell. Ihud binevotfi sd revenifi printre noi. Tonul lui era glacial, ca si privirea ajintita asupra ei. Ceilal^i masteranzi si doctoranzi incepura sa se foiasca, uitan- ilu-se pe furis unul la altul. Expresiile lor pareau a spune „L-a muscat ceva de cur?“ Dar nimeni nu comenta. (Pentru ca, se stie bine, masteranzii si doctoranzii nu se inghesuie sa-si infrunte profe- sorii in nicio imprejurare, cu atat mai pufin cand acestia se poarta mat cu ei.) Tanara deschise gura si o inchise pe data, uitandu-se |inta, cu niste ochi mari, de iepuras speriat in acei ochi care-o priveau fara sa clipeasca. — Cumva engleza nu e limba ta materna? o ironiza el. O bruneta asezata in dreapta lui incerca sa-si retina un hohot de ras, inabusindu-1 intr-o tuse nu foarte convingatoare. Toate privirile se intoarsera din nou spre iepurasul speriat, care se inrosi pana in varful urechilor si isi lasa capul in pamant, sustragandu-se in sfarsit privirii profesorului. — Dat fund ca domnisoara Mitchell pare sa aiba un alt seminar, intr-o alta limba, binevoieste altcineva sa-mi raspunda la intrebare? Frumoasa din dreapta lui atat astepta. Se intoarse spre el si-i raspunse la intrebare in amanunt, cu un zambet larg, dandu-se in spectacol prin felul in care gesticula in timp ce-1 cita pe Dante in original. Cand termina in sfarsit, schi^a un zambet sarcastic adresat celor din ultimele randuri, apoi isi ridica privirea spre profesor cu un oftat. Mai lipsea sa sara pe podea si sa inceapa sa se frece de piciorul lui, ca un ca^elus credincios. (Nu ca el ar fi gustat acest gest.) Profesorul se incrunta aproape imperceptibil, nu neaparat la cineva anume, si se intoarse cu spatele pentru a scrie ceva pe tabla. Iepurasul speriat clipi pentru a-si refine lacrimile, continuand sa ia notice, dar, din fericire, reusi sa nu izbucneasca in plans.
  • 12. Dupa cateva minute, in timp ce profesorul vorbea pe un ton monoton despre conflictul dintre guelfi si ghibelini, pe dicjionarul italian-englez al iepura§ului speriat aparu un petic de hartie impa- turit. Ea nu-1 observa la inceput, dar, din nou, o tuse discreta din partea tanarului aratos de langa ea ii atrase atenjia. Acesta ii zambi mai larg de data asta §iii arata cu privirea hartia, aproape entuziasmat. Ea clipi vazand peticul de hartie. Fixand precauta cu privirea spatele profesorului, care desena cercuri peste cercuri in jurul unui lung sir de cuvinte in italiana, trase pe furi§ bilejelul in poala §i-l despaturi inceti§or. Emerson e un magar. Nimeni n-ar fi observat, pentru ca nimeni nu se uita la ea, cu excepjia barbatului de langa ea. Citind aceste cuvinte, pe chipul ei aparu un alt soi de ro§ea^a, doua pete trandafirii pe obraji, §i schi^a un zambet. Nu un zambet larg sau unul care face sa-{i apara gropije in obraji $i riduri de expresie, dar un zambet, totufi. !§i ridica ochii mari spre barbatul de langa ea, privindu-1 pu|in sfios. Pe chipul lui aparu un zambet larg, prietenos. — A|i descoperit ceva amuzant, domnisoara Mitchell? Fata facu ochii mari, ingrozita. Zambetul noului ei prieten disparu rapid. Avea mai multa minte decat sa se uite in ochii albastri §i reci ai profesorului. In schimb, i§i lasa capul in jos §i incepu sa-si mu§te nervos buza inferioara. — Eu sunt de vina, domnule profesor. Tocmai o intrebam la ce pagina suntem, interveni tanarul prietenos, luandu-i apararea. — O intrebare cam deplasata din partea unui doctorand, Paul. Dar, daca tot intrebi, am inceput cu primul cant. Sper ca-1 po{i gasi §i fara ajutorul domni§oarei Mitchell. Oh, §i domnisoara Mitchell? Iepurasul speriat isi ridica privirea fi codifa ii tremura aproape imperceptibil. — Te a§tept in biroul meu dupa ora. 12 Infernul lui Gabriel
  • 14. La sfarsitul seminarului, Julia Mitchell indesa grabita bilefelul pe care-1 {imise in poala in dic^ionarul italian-englez, in dreptul cuvan- tului asino. — Imi pare rau pentru ce s-a intamplat. Eu sunt Paul Norris, spuse tanarul prietenos, intinzandu-i mana lui ca de urs. Ea ii stranse usurel mana, minunandu-se cat de mica era mana ei pe langa a lui. Ar fi putut sa-i lase o vanataie doar indoindu-si palma. — Buna, Paul. Eu sunt Julia. Julia Mitchell. — Incantat de cunostin^a, Julia. Imi pare rau ca domnul profesor a fost asa magar. Nu stiu ce 1-a apucat, spuse Paul, folosind titlul preferat al lui Emerson cu o nota vadita de sarcasm. Ea se imbujora un pic si se intoarse spre teancul de carfi. — Esti nou-venita? insista el, inclinandu-si un pic capul ca si cum xncerca sa-i atraga privirea. — Abia m-am inscris. Vin de la Saint Josephs University. El incuviinja ca si cum numele ii spunea ceva. 14 Infernul lui Gabriel
  • 15. S ylvain Reynard 15 — Si esti la masterat? — Da, raspunse fata, aratand spre primele randuri ale amfitea- trului acum pustiu. Desi nu s-ar parea, teoretic ma specializez in opera lui Dante. Paul scoase un fluierat. — Asadar, ai venit sa studiezi cu Emerson? Ea incuviinfa si baiatul observa ca venele de la gat incepura sa-i zvacneasca, semn ca i se accelerase pulsul. Cum nu reusea sa-si explice reacfia ei, pe moment o ignora. Dar avea sa-§i aminteasca scena ulterior. — E o persoana dificila, asa ca n-are prea mul{i studen^i pe care-i coordoneaza. Eu imi scriu teza cu el, la fel si Christa Peterson, pe care ai cunoscut-o deja. — Christa? intreba Julia, privindu-1 intrigata. — Parasuta din primul rand. E cealalta doctoranda a lui, dar obiectivul ei e sa devina doamna Emerson. De-abia s-a inscris la doctorat si deja ii face prajituri, il tot viziteaza la birou, ii lasa mesaje pe telefon. E ceva de necrezut. Julia incuviin^a din nou, fara sa spuna nimic. — Christa nu pare a fi la curent cu politica Universitafii din Toronto, care interzice strict relafiile dintre profesori si studen^i, spuse Paul, dandu-si ochii peste cap. Comentariul lui fu rasplatit cu un zambet superb. Isi spuse ca va trebui s-o faca sa zambeasca mai des. Dar proiectul asta trebuia amanat, deocamdata. — Ar fi cazul s-o iei din loc. Te-a chemat in biroul lui dupa ora si probabil ca te asteapta. Julia isi arunca rapid lucrurile intr-un rucsac ponosit L.L. Bean, pe care-1 avea din anul I de facultate. — Hm, nu stiu exact unde e biroul lui. — Cum iesi din amfiteatru, o iei la stanga si apoi inc-o data la stanga. Biroul lui e cel din col{, la capatul holului. Bafta si ne vedem data viitoare la curs, daca nu si mai devreme.
  • 16. Ea ii zambi recunoscatoare si ie§i. Cand coti la stanga, vazu ca usa de la biroul profesorului era intredeschisa. Se opri in fa{a usii, emoponata, intrebandu-se daca sa bata mai intai sau sa bage capul pe usa. Dupa un moment de reflec^ie, opta pentru prima varianta. Indreptandu-si umerii, trase adanc aer in piept §i isi apropie degetele de usa. Si atunci il auzi. — Imi pare rau ca nu te-am sunat imediat, eram la ora! exclama o voce furioasa, deja binecunoscuta. Urma o scurta pauza, apoi barbatul continua: — Pentru ca e primul seminar din an, boule, si pentru ca ultima data cand am vorbit cu ea mi-a zis ca se simte bine! Julie se trase imediat inapoi. Parea ca zbiara la cineva la telefon. Nu voia sa inceapa sa zbiere §i la ea, asa ca se hotari sa dea bir cu fugifii si sa infrunte mai tarziu consecinfele. Dar la urechi ii ajunse brusc un hohot sfa§ietor de plans. Si de asta nu putea sa fuga. — Evident ca mi-as fi dorit sa fiu acolo! O iubeam. Evident ca mi-a§ fi dorit sa fiu acolo! Din birou se auzi un nou hohot de plans. — Nu stiu la ce ora o sa ajung. Spune-le ca vin. Plec direct spre aeroport si-o sa iau primul avion, dar nu stiu ce zbor pot sa prind asa din scurt. Facu o pauza. — Stiu. Spune-le ca-mi pare rau. Imi pare nespus de rau... — vocea i se franse intr-un plans infundat, in hohote, si Julia il auzi punand receptorul in furca. Fara sa se mai gandeasca ce face, Julia baga precaut capul pe usa. Barbatul de vreo treizeci si ceva de ani statea cu coatele pe birou §i cu capul in maini, ni§te maini cu degete lungi si delicate, plangand. Se uita cum i se scuturau umerii de plans. Ii auzi hohotele indure- rate, care pareau sa-i sfa§ie intreaga fiin^a. O cuprinse un sentiment de compasiune. I§i dori sa se apropie de el, sa-si exprime condolean|ele, sa-1 aline cuprinzandu-1 cu bra^ele pe dupa gat. Isi dori sa-1 mangaie pe par §i 16 Infem ul lui Gabriel
  • 17. Sylvain Reynard 17 sa-i spuna cat de rau ii pare. !§i inchipui pentru o clipa cum ar fi sa-i stearga lacrimile de pe ochii lui expresivi, albastri ca safirul, si sa-1 vada privind-o cu blande^e. Se gandi sa-1 sarute pe obraz pentru a si arata compasiunea. Dar, pe moment, imaginea barbatului care plangea de parca i se rupea sufletul o Jintui locului, asa ca nu facu niciunul din aceste gesturi. Cand realiza, intr-un final, unde se afla, se furisa repede inapoi in hoi, scoase pe bajbaite un petic de hartie din rucsac si scrise: Imi pare rau. Julia Mitchell Apoi, nestiind prea bine ce sa faca, lipi bile^elul pe tocul usii si-1 fixa acolo tragand usor usa dupa ea. *** Timiditatea nu era trasatura distinctive a Juliei. Cea mai impor- tanta calitate a ei, cea care o definea, era compasiunea, o calitate pe care n-o mostenise de la niciunul dintre paring. Tatal ei, care era un om cumsecade, tindea sa fie o persoana rigida si intransigenta. Mama ei, care murise, nu daduse niciodata dovada de compasiune, nici macar fa^a de propria-i fiica. Tom Mitchell era un barbat taciturn, dar era popular si lumea il simpatiza in general. Era administrator la Susquehanna University si seful brigazii de pompieri din Districtul Selinsgrove, Pennsylvania. Dat fiind ca serviciul de pompieri era exclusiv pe baza de voluntariat, el si ceilal^i pompieri erau chema^i la datorie la orice ora. Barbatul isi indeplinea rolul cu mandrie si cu multa daruire, astfel ca nu statea prea mult pe-acasa, chiar si atunci cand n-avea vreo urgenfa. In seara zilei in care Julia avusese primul seminar la master, o suna de la stadia de pompieri, bucuros ca hotarase intr-un final sa-i raspunda la telefon. — Cum i^i merge, Jules?
  • 18. Sim^i o caldura placuta la auzul vocii lui, care o alina fara a fi catu§i de pu|in duioasa. Julia ofta. — Bine. Prima zi a fost... interesanta, dar totul e in regula. — Canadienii se poarta frumos cu tine? — Oh, da. Tofi sunt foarte amabili. „Americanii sunt aia care se poarta ca niste magari. Ma rog, un american.“ Tom isi drese glasul o data sau de doua ori si Julia sim^i un nod in gat. II cunostea prea bine si stia ca se pregatea sa-i spuna o chestie grava. Se intreba despre ce era vorba. — Scumpo, Grace Clark s-a stins azi. Julia se ridica in capul oaselor si ramase cu privirea pierduta in gol. — Ai auzit ce-am zis? — Da. Da, am auzit. — Cancerul a recidivat. Au crezut ca se vindecase. Dar boala s-a declansat din nou si, cand au descoperit-o, se raspandise deja la nivelul oaselor si al ficatului. Richard si copiii sunt da^i peste cap. Julia isi musca buza si isi refinu un hohot de plans. — Stiam c-o sa te afecteze vestea. fi-a fost ca o mama, iar tu si Rachel fost asa bune prietene in liceu. Ai mai vorbit cu ea? — Im, nu. Nu, n-am mai vorbit. De ce nu m-a anunfat? — Nu stiu sigur cand au descoperit ca boala a recidivat. Am trecut sa-i vad pu^in mai devreme si Gabriel nici macar nu venise. Asta a declansat discu^ii. Nu stiu ce-o sa-1 astepte cand ajunge. E multa raca in familia aia, spuse Tom, injurand infundat. — O sa trimi|i o coroana? — Probabil. Nu prea ma pricep la chestii de-astea, dar as putea s-o rog pe Deb sa m-ajute. Deb Lundy era iubita lui Tom. Julia isi dadu ochii peste cap la auzul numelui lui Deb, dar se ab^inu sa comenteze. 18 Infernul lui Gabriel
  • 19. Sylvain Reynard 19 — Roag-o sa trimita niste flori si din partea mea. Lui Grace ii placeau foarte mult gardeniile. Si roag-o sa semneze ea bile^elul. — Asa o sa fac. Ai nevoie de ceva? — Nu, ma descurc. — Ai nevoie de bani? — Nu, tata. Pot sa ma intrefin din bursa, daca ma chibzuiesc. Tom facu o pauza si, pana sa apuce sa zica ceva, Julia stiu ce-avea sa spuna. — Imi pare rau ca n-ai intrat la Harvard. Poate la anu’. Julia se indrepta de spate si se sili sa zambeasca, desi taica-sau n-avea cum s-o vada. — Poate. Ne-auzim. — Pa, scumpo. in diminea^a urmatoare, Julia porni ceva mai agale spre facili­ tate, ascultand muzica la iPod. Incerca sa formuleze in gand un mesaj tie condolean^e si scuze pentru Rachel, scriind si rescriind din mers. Adierea vantului din acea zi de septembrie la Toronto era calda si blanda si ii placea lucrul asta. Ii placea ca se afla atat de aproape de lac. Ii placeau zilele insorite si oamenii prietenosi. Ii placeau stra- zile curate, fara urma de mizerie. Ii placea faptul ca era la Toronto si nu la Selinsgrove sau in Philadelphia — ca era la sute de kilometri departare de el. Spera doar ca asta n-avea sa se schimbe prea curand. inca mai compunea in gand e-mailul catre Rachel cand intra in biroul Catedrei de Italienistica pentru a verifica daca avea vreun mesaj. Sim|i ca cineva o bate pe umar si vazu o silueta cu coada ochiului. Isi scoase castile din urechi. — Paul... buna! El ii zambi, coborandu-si privirea spre ea, si avea ceva de coborat. )ulia era miniona, mai ales in tenisi, si de-abia ajungea cu crestetul pana in dreptul pectoralilor lui. — Cum a decurs intalnirea cu Emerson? Zambetul ei pali si el o privi ingrijorat.
  • 20. Julia isi musca buza, un tic nervos de care ar fi trebuit sa se dezbare, dar nu putea, in primul rand pentru ca era ceva inconstient. — Hm, nu m-am dus. El inchise ochii si-si dadu capul pe spate. — Asta... nu-i o idee buna. Julia incerca sa-i explice cum se petrecusera lucrurile. — Usa de la biroul lui era inchisa, cred ca vorbea la telefon... nu sunt sigura. Asa ca i-am lasat un bilet. Paul observa cat de agitata parea si felul in care sprancenele ei delicat arcuite se uneau cand se incrunta. O compatimi si il ocari in sinea lui pe profesor pentru ca fusese atat de dur cu ea. Parea genul de persoana usor de ranit si Emerson nu-si dadea seama ce efect avea atitudinea lui asupra studenfilor. Asa ca Paul se hotari s-o ajute. — Daca vorbea la telefon, n-ar fi vrut sa fie intrerupt. Sa speram ca asta facea. Altfel, s-ar zice ca {i-ai dat foe la valiza. Se indrepta cat era el de lung si-si indoi degajat bra^ele. — Sa ma anun^i daca apar consecinje nedorite si o sa vad cum te pot ajuta. Eu n-am probleme daca fipa la mine. Insa n-as vrea sa fipe la tine. „Pentru ca, dupa cum ara^i, probabil c-ai muri de spaima, Iepuras Speriat.11 Julia paru ca vrea sa spuna ceva, dar ramase tacuta. Schi^a un zambet timid si incuviin^a. Apoi se indrepta spre tavijele de cores- ponden^a si goli tavi^a cu numele ei. In mare parte, mesaje lipsite de importan^a. Cateva anun^uri din partea catedrei, inclusiv o invitafie la o prelegere publica pe care urma s-o sus^ina conferen|iarul Gabriel O. Emerson, intitulata Pofta trupeasca in Infernul lui Dante: Pacatul capital impotriva sinelui. Julia citi de mai multe ori titlul pana sa-1 poata procesa. Dar, odata ce i se intipari in minte, incepu sa-1 fredoneze incet in sinea ei. Inca il mai fredona cand observa un al doilea anun|, care spunea ca prelegerea profesorului Emerson fusese anulata si urma sa fie reprogramata. Si, tot fredonand, zari si un al treilea anun{, in care 20 infernul lui Gabriel
  • 21. S/tain Reynard 21 so men^iona ca toate seminarele, intalnirile cu studenjii si sedin^ele profesorului Emerson erau anulate si urmau sa fie reprogramate. Si fredona in continuare cand baga mana mai adanc in tavifa, dupa un petic de hartie. II despaturi si citi: Imipare rau. Julia Mitchell Fredona in continuare cuvintele, intrebandu-se intrigata de ce si ar fi gasit propriul mesaj in tavi^a ei de corespondenta la o zi dupa 1e-1 lasase pe usa profesorului Emerson. Dar intr-un final se opri din Iiedonat si inima ii statu in loc cand intoarse peticul de hartie si citi, pe verso: Emerson e un magar.
  • 23. Altadata, dupa un episod asa de jenant, Julia s-ar fi facut ghem pe podea, dorindu-si sa nu se mai ridice vreodata. Dar, la douazeci si Irei de ani, era mai calita. Asa ca, in loc sa ramana {intuita in fa£a iavi(elor de coresponden^a, reflectand asupra faptului ca tocmai se alesese praful de scurta ei cariera universitara, isi termina rapid IIeburile la universitate si se intoarse acasa. Lasand deoparte toate gandurile legate de cariera, Julia facu patru lucruri: Unu - scoase niste bani din fondul de urgen^a plasat strategic mlr-o caserola de plastic sub pat. Doi - se duse la cel mai apropiat magazin de bauturi alcoolice si i mnpara o sticla uriasa de tequila ordinara. Trei - se intoarse acasa si-i scrise un e-mail lung de condoleanfe lui Rachel, in care-si cerea scuze. Inten^ionat, evita sa-i spuna unde st- afla si cu ce se indeletnicea si trimise mesajul de pe adresa ei de (;mail si nu de pe aceea de la facultate.
  • 24. Patru - se duse la cumparaturi. Aceasta activitate era mai curand un omagiu inlacrimat adus, cu inima sfa§iata de durere, lui Grace §i Rachel, pentru ca lor le placusera lucrurile scumpe, iar Julia era, de fapt, prea saraca pentru a-si permite sa mearga la cumparaturi. Julia nu-§i permitea sa mearga la cumparaturi cand s-a mutat in Selinsgrove si a cunoscut-o pe Rachel, pe cand erau amandoua in clasa a unsprezecea. De-abia isi permitea sa mearga la cumpa­ raturi acum, cand traia la limita subzisten^ei din bursa ei de maste- rand, neavand dreptul sa se angajeze in afara universitajii pentru a-si suplimenta veniturile. Ca oricare cetacean american venit cu viza de studiu, avea drept de munca doar in anumite condi^ii. Mergand incet pe langa vitrinele imbietoare de pe Bloor Street, se gandea la vechea ei prietena fi la femeia care-i fusese ca o mama. Se opri in fa|a magazinului Prada, amintindu-si de singura data cand Rachel o luase cu ea la cumparaturi, in cautarea unor pantofi de firma. Avea si acum pantofh aceia negri cu toe cui de la Prada, indesa^i intr-o cutie in fundul dulapului. Ii purtase o singura data, in noaptea in care descoperise c-a fost inselata, si, desi i-ar fi placut sa-i distruga, asa cum facuse cu rochia, nu s-a indurat. Rachel ii cumpa- rase pentru ea cu scopul de a sarbatori intoarcerea ei acasa, fara sa aiba habar la ce se intorcea Julia de fapt. Apoi ramase (intuita o buna bucata de vreme in fa^a vitrinei Chanel, plangand si amintindu-si de Grace. Amintindu-si cum o intampina cu un zambet si o imbra^isare de fiecare data cand ii vizita. Cum, atunci cand propria ei mama murise in condi^ii tragice, Grace ii spusese ca o iubeste si ca i-ar placea sa joace rolul unei mame pentru ea, daca si ea voia asta. Cum Grace ii fusese o mama mult mai buna decat fusese vreodata Sharon, spre rusinea acesteia din urma si stanjeneala Juliei. Si apoi, cand ramase fara lacrimi si magazinele isi trasesera obloanele, Julia se intoarse agale spre casa si incepu sa-si faca procese de constiin^a pentru ca fusese o fiica de suflet sub orice critica, o prietena groaznica si o imbecila nesim|ita care n-avusese atata minte 24 Infernul lui Gabriel
  • 25. Sylvain Reynard 25 sa verifice daca un petic de hartie era gol inainte sa-1 lase, cu semna- tura ei, ca mesaj pentru cineva caruia tocmai ii murise mama. Ce i-o fi trecut prin minte cand a gasit biletul aia? Facandu-si mraj cu unui, doua, trei shot-uri de tequila, Julia isi ingadui sa-si puna niste intrebari simple. „Si oare cepdrere are despre mine acum?" Se imagina strangandu-si toate catrafusele si luand primul autobuz Greyhound spre ora§ul ei natal, Selingsrove, numai ca sa 1111 trebuiasca sa dea ochii cu el. Se simjea rusinata ca nu-si daduse seama ca la Grace se referise profesorul in timpul convorbirii tele- lonice din acea zi oribila. Dar nici macar nu luase in calcul ideea ca boala lui Grace ar fi putut recidiva, cu atat mai pupn ca ea ar fi putut sa moara. Si fusese atat de necajita ca ea si profesorul incepusera 1 11stangul. Ostilitatea lui era socanta. Dar fusese inca si mai socant sa-i vada chipul in timp ce plangea. Tot ce-i trecuse prin minte in momentul acela groaznic fusese cum sa-1 aline si gandul in sine ii distrasese aten^ia de la ce-ar fi putut sa-1 indurereze atat. Nu fusese de-ajuns sa auda ca Grace murise, fara ca el sa apuce sa-si ia ramas-bun sau sa-i spuna cat de mult o iubea, veste care-i slasiase inima. Nu fusese de ajuns ca cineva, probabil fratele lui, Scott, ii sarise efectiv la jugulara pentru ca nu venise acasa. Nu, dupa ce ca era devastat §i incepuse sa planga ca un copil, avusese minunata expe- 1ien^ade a deschide usa de la birou, grabit sa ajunga la aeroport, si de a descoperi bile^elul ei de condolean^e. Si ce scrisese Paul pe verso. Minunat. Julia se mira ca profesorul n-o exmatriculase pe loc. „Poate ma ine minte.“ Inca un shot de tequila ii dadu curajul de a formula acest j;and, dar fara a-1 duce mai departe, caci cazu in nesimfire pe podea. *** Doua saptamani mai tarziu, Julia tocmai isi verifica tavi^a tie corespondenfa, simfindu-se un pic mai bine. Da, era ca un eondamnat la moarte care n-avea nicio speran^a ca va fi grajiat. Nu, 1m se lasase de scoala si nu se intorsese acasa.
  • 26. E adevarat ca rosea ca o scolari^a si era extrem de timida. Dar Julia era o persoana incapa^anata. Tenace. Isi dorea foarte mult sa studieze opera lui Dante si, daca asta insemna sa invoce un complice neidentificat spre a scapa de pedeapsa cu moartea, era dispusa s-o faca. Doar ca nu-i dezvaluise asta lui Paul. Nu inca. — Julianne? Po£i veni o clipa? o chema doamna Jenkins, secre- tara catedrei, o doamna in varsta, foarte dragu^a. Julia se apropie ascultatoare de biroul ei. — Ai avut vreo nein^elegere cu domnul profesor Emerson? — Eu, hm... nu §tiu, zise, inrosindu-se si incepand sa-si muste obrazul, mai sa-i dea sangele. — Am primit doua e-mailuri urgente azi-diminea^a in care ma roaga sa-^i programez o intalnire cu dumnealui de indata ce se intoarce. Profesorii nu-mi cer niciodata sa fac asta. Prefera sa-si programeze singuri intalnirile. Din nu stiu ce motiv, a insistat sa-^i programez o intalnire cu el si s-o tree la dosarul tau. Julia incuviin^a si-si scoase calendarul din ghiozdan, incercand din rasputeri sa nu se gandeasca la ce-o fi scris despre ea in acele mesaje. Doamna Jenkins o privea intrebator. — Asadar, maine? Juliei ii pica fa^a. — Maine? — Se intoarce in seara asta si vrea sa te vada maine la patru dupa-amiaza in biroul lui. Poji ajunge? Trebuie sa-i trimit un mesaj de confirmare. Julia incuviin^a si-si nota intalnirea in agenda, prefacandu-se ca era nevoie s-o noteze. — N-a zis despre ce e vorba, dar a zis ca e ceva serios. Ma intreb ce-o insemna..., spuse doamna Jenkins, pe ganduri, fara a termina propozifia. Julia isi rezolva treburile la facultate si se intoarse acasa sa-si faca bagajul, cu ajutorul Senoritei Tequila. 26 Infernul lui Gabriel
  • 27. Sylvoin Reynard 27 *** In dimineafa urmatoare, majoritatea hainelor Juliei erau deja impaturite in doua valize mari. Nefiind dispusa sa-si recunoasca infrangerea, fa^a de ea insasi (sau fa^a de sticla de tequila), hotari sa nu stranga chiar tot, asa ca se trezi trosnind din degete, agitata, in cautarea unei activity care sa-i distraga aten^ia. Astfel sfarsi prin a face singurul lucru pe care 1-ar face orice masterand sau doctorand predispus la procrastinare, care se respecta, intr-o situate ca asta, in afara de a bea si a chefui cu al^i masteranzi si doctoranzi care pierd vremea — §i-a facut cura^enie in casa. Nu i-a luat prea mult. Dar, cand a terminat, peste tot era ordine perfecta, cura^enie desavarsita si un parfum discret de lamaie. Julia se simfi foarte mandra de munca ei si isi aduna lucrurile in rucsac cu capul sus. Intre timp, profesorul Emerson batea nervos holurile facultajii, dandu-le ame^eli studenjilor si colegilor. Era prost dispus si nimeni n-avea curajul sa-1 calce pe coada. In momentul asta era oricum prost dispus, dar irascibilitatea sa fusese exacerbata de stres si de nopjile nedormite. Fusese osandit de zeii de la Air Canada si in avionul dinspre Philadelphia fusese asezat langa un tata cu un copil de doi ani. Copilul incepuse sa oracaie si lacuse pe el (si pe profesorul Emerson), in timp ce tatal dormea nein- tors. In avionul cufundat in penumbra, profesorul reflectase asupra justefii sterilizarii obligatorii pentru parin^ii care dau dovada de ueglijen^a, in timp ce-si cura^a pantalonii Armani de urme de urina. Julia ajunse fara intarziere la intalnirea ei cu profesorul Emerson si fu incantata sa descopere usa de la biroul lui inchisa. Incantarea ii pieri rapid cand realiza ca profesorul era in birou fi se ra^oia la Paul. Cand Paul iesi din birou zece minute mai tarziu, la fel de impu- nator la inalpmea lui de un metru nouazeci, dar vadit tulburat, Julia isi intoarse involuntar privirea spre iesirea de incendiu. Ar fi trebuit
  • 28. sa coboare doar cinci trepte si apoi ar fi putut sa fuga pe usa batanta. Parea o idee tentanta. Paul ii intalni privirea si clatina din cap, schi^and pe mute§te cateva injuraturi colorate la adresa profesorului, inainte de a o intreba zambind: — Ji-ar placea sa bem o cafea impreuna la un moment dat? Julia se uita surprinsa la el. Deja nu era in apele ei din cauza intal- nirii pe care urma s-o aiba, asa ca, fara a sta prea mult pe ganduri, accepta invita^ia. El ii zambi, aplecandu-se spre ea. — Ar fi mai usor daca as avea numarul tau de telefon. Ea se inrosi si scoase repede o hartie, asigurandu-se ca nu mai era nimic altceva scris pe ea, si apoi isi nota grabita numarul de telefon. Paul lua hartia, se uita la ea si o batu pe bra^. — Fa-1 praf, Iepuras! Julia nu apuca sa-1 intrebe de ce-si inchipuia ca i se spunea sau ar fi trebuit sa i se spuna „Iepuras“, pentru ca se auzi chemata de o voce atragatoare, dar iritata. — Acum, domnisoara Mitchell! Intra in birou si ramase, sovaind, langa usa. Profesorul Emerson avea un aer obosit. Avea cearcane vine^ii si era foarte palid, ceea ce-1 facea sa para si mai supt la fafa. In timp ce studia cu aten^ie un dosar, scoase involuntar limba si-si linse incet buza inferioara. Julia ramase uitandu-se fix la el, fascinata de gura lui senzuala. Dupa un moment, reusi, cu un efort supraomenesc, sa-si desprinda privirea de la buzele lui, indreptand-o spre ochelarii pe care-i purta. Nu-i mai vazuse pana atunci; poate ca-i purta doar cand avea ochii obosi^i. Dar, de data asta, ochii lui de safir erau ascunsi partial de o pereche de ochelari Prada cu rame negre, care contrastau cu parul lui de un castaniu-inchis $i albastrul ochilor, astfel ca fyi atrageau inevitabil privirea. Realiza pe data ca era nu numai cel mai atragator 28 Infernul lui Gabriel
  • 29. Sytain Reynard 29 profpe care-1 intalnise vreodata, ci si cel mai preocupat de imaginea sa. Ar fi putut sa apara intr-o campanie publicitara la Prada, lucru pe care nu-1 mai facuse niciun profesor universitar vreodata. (Pentru ca trebuie remarcat ca profesorii universitari nu sunt recunoscuji pentru sinful lor vestimentar.) II cunostea indeajuns de bine pentru a sti ca e o fire imprevizi- bila. Il cunostea indeajuns de bine pentru a sti ca, cel pu{in in ultimul timp, era obsedat de politefe si eticheta. Stia ca, probabil, n-ar fi fost nicio problema daca se aseza intr-unul din fotoliile lui comode de piele fara a fi poftita s-o faca, mai ales daca o tinea minte. Dar, avand in vedere felul in care i se adresase, ramase in picioare. — Te rog sa iei loc, domnisoara Mitchell, ii spuse cu o voce rece si aspra, aratand spre un scaun de metal care parea foarte incomod. Julia ofta si se indrepta spre scaunul feapan de la Ikea care era nsezat in faja unuia din corpurile masive de biblioteca incastrate in perete. Si-ar fi dorit sa-i fi dat voie sa se aseze in alta parte, dar alese sa nu despice firul in patru. — Muta-Ji scaunul in fa^a biroului meu. N-am de gand sa-mi sucesc gatul ca sa ma pot uita la tine. Se ridica de pe scaun si facu ce i se ceruse, scapandu-si rucsacul pc podea de emojie. Tresari si se inrosi toata in timp ce din rucsac i st- revarsara tot soiul de marunfisuri, inclusiv un tampon care ajunse (Iliar sub biroul profesorului Emerson, la un centimetru de servieta Ini de piele. ,.Poate ca n-o sa-1 observe decat dupa ce-am plecat.“ Stanjenita, Julia se lasa pe vine si incepu sa adune celelalte nimi- 1 mi revarsate din rucsac. Tocmai terminase cand breteaua sacului ei ■intic si de demult se rupse si tot ce era in ghiozdan cazu pe podea cu un zgomot rasunator. Se lasa repede in genunchi in timp ce hartiile, pixurile, iPod-ul, telefonul mobil si un mar verde se imprastiau pe •uperbul covor persan din biroul profesorului. „Oh, zei ai masteranzilor si ai gafelor care se ^in lanj, ucide|i-ma ■uum. Va rog.“
  • 30. — Va place sa faceji pe clovnul, domnisoara Mitchell? Julia se crispa involuntar auzind comentariul sarcastic si-si ridica privirea catre el. Vazandu-i expresia, fu cat pe-aci sa izbuc- neasca in plans. Cum putea o persoana cu un nume atat de angelic sa se poarte cu atata cruzime? Cum putea o voce atat de melodioasa sa adopte inflexiuni asa aspre? Pentru o clipa se pierdu in ochii lui glaciali, tanjind dupa vremea cand o privisera cu blande^e. Dar, in loc sa se lase coplesita de deznadejde, inspira adanc si decise ca era cazul sa se adapteze la noul lui fel de a fi, desi acesta ii trezea o dezamagire profunda si amara. Fara un cuvant, incepu sa adune din nou toate cele in rucsacul acum rupt, clatinand din cap. — Cand pun o intrebare, astept un raspuns. Sigur ^i-ai inva^at lecfia pana acum? O studie rapid, apoi isi intoarse din nou privirea spre dosarul pe care-1 tinea in mana. — Poate ca nu esti chiar atat de inteligenta. — Imi cer scuze, domnule doctor Emerson. Ea insasi fu surprinsa de tonul ei. Era calm, dar taios. Nu stia de unde-i venise curajul, dar... pentru orice eventuali- tate... le mul|umi in sinea ei zeilor masteranzilor pentru ca ii veni- sera in ajutor. — Domnule profesor, se rasti el. Doctori gasesti pe toate drumu- rile. Pana si chiropracticienii si podologii se autointituleaza „doctori“. Sim|ind ca i se facuse morala indeajuns, Julia incerca sa traga fermoarul rucsacului. Din nefericire, fermoarul se rupsese si el. Isi finu respira^ia in timp ce tragea de el, incercand sa-1 faca sa se urneasca, injurand in sinea ei. — Vrei, te rog, sa nu-p mai faci de lucru cu dracia aia de sac si sa stai pe scaun ca omul? Isi dadu seama ca deja era furios, asa ca-si puse dracia de sac pe podea si se aseza cuminte pe scaunul incomod. Isi incrucisa mainile in poala, ca sa nu inceapa sa si le franga, si astepta. 30 Infernul lui Gabriel
  • 31. Sytain Reynard 31 — Probabil ifi inchipui ca efti nostima. Sunt sigur ca si chestia asta fi s-a parut amuzanta, spuse profesorul, aruncand o hartiufa care cazu la milimetru de tenisii ei. Aplecandu-se s-o ridice, realiza ca era o copie xerox a biletului oribil pe care i-1 lasase in ziua cand murise Grace. — Pot sa va explic ce s-a intamplat. A fost o greseala. N-am scris 011 pe amandoua... — Nu ma intereseaza scuzele tale! Te-am rugat sa vii la ultima intalnire si ai venit, nu-i asa? — Dar vorbeafi la telefon. Usa era inchisa si... — Ufa nu era inchisa! Arunca inspre ea ceva ce semana cu o carte de vizita. — Banuiesc ca si chestia asta a vrut sa fie nostima. Julia ridica hartia aruncata si tresari. Era un bilefel de condoleanfe, din cele care se trimit cu aranjamentele florale la inmormantari. Regrete eterne pentru pierderea suferita. Sincere condoleanfe. Cu afecfiune, Julia Mitchell Se uita cu coada ochiului la el si vazu ca era atat de furios incat vorbea cu precipitafii. Clipi rapid cautandu-si cuvintele prin care sa-i oxplice cum stateau lucrurile. — Afi infeles gresit. Voiam sa va spun ca-mi pare rau fi... — N-o facusefi deja prin biletul pe care 1-ai lasat? — Dar mesajul acesta era pentru membrii familiei, care... — Nu amesteca familia mea in povestea asta! Ii intoarse spatele fi inchise ochii, scofandu-fi ochelarii fi trecandu-fi mainile peste fafa. Julia fusese aruncata de pe taramul surprinderii drept in universul consternarii. Nimeni nu-i explicase. Ii interpretase complet grefit mesajul de condoleanfe fi nimeni nu-i spusese cum stateau
  • 32. lucrurile de fapt. Simfind un gol in stomac, incepu sa se intrebe ce insemna lucrul asta. Ignorand meditafiile in care se cufimdase ea, profesorul paru sa se linisteasca, cu un efort supraomenesc, inchise dosarul si il tranti disprefuitor pe birou. Se uita incruntat la ea. — Vad aici c-ai venit la aceasta facultate cu bursa sa studiezi opera lui Dante. In momentul de fafa eu sunt singurul profesor de la aceasta catedra care coordoneaza disertafii pe aceasta tema. Dat fiind ca toata chestia asta — arata de la unui la altul — n-o sa mearga, va trebui sa-fi schimbi tema disertafiei §i sa-fi gasesti un alt indru- mator. Sau sa te transferi la alta secfie sau, si mai bine, la alta facul­ tate. II voi informa pe directorul programului de decizia mea, care va intra in aplicare imediat. Acum, te rog sa ma scuzi. Se rasuci in scaun cu fafa spre laptop si incepu sa tasteze furios. Julia ramase impietrita. In timp ce statea fintuita locului, proce- sand in tacere nu doar tirada lui, ci si concluzia cu care incheiase, profesorul i se adresa din nou, fara a se obosi macar sa se mai uite la ea: — Asta a fost tot, domnisoara Mitchell. Nu incerca sa-1 contrazica pentru ca, de fapt, nu mai avea niciun rost. Se ridica greoi in picioare, simfindu-se inca amefita, si-si lua rucsacul care-1 iritase pe profesor. Il stranse la piept, pufin stangaci, si iesi incet din biroul lui, aratand ca un zombie. Iesind din cladire si traversand Bloor Street, Julia realiza ca nu-si alesese o zi buna sa piece de-acasa fara haina. Temperatura scazuse si incepuse sa toarne cu galeata. Dupa cinci pasi, bluza ei subfire, cu maneca lunga, era deja uda leoarca. Nu se gandise sa-si ia umbrela, asa ca acum trebuia sa strabata trei strazi lungi prin frig, ploaie si vant ca sa ajunga la apartamentul ei. „Oh, zei ai karmei crude si ai ploilor torenfiale, milostivifi-va de mine!“ Cum mergea asa, o consola un pic gandul ca dracia ei de rucsac indeplinea acum rolul .foarte cuviincios de a-i acoperi bluza uda, 32 Infernul lui Gabriel
  • 33. Sylran Reynard 33 pi 111 care probabil ca i se vedea deja sutienul de bumbac. „Ia de-aici, «lom’ profesor!" Mergand, se gandea doar la cele petrecute in biroul lui. Se prega- 1isc strangandu-si lucrurile in doua valize in ajun, pentru orice even- lu.ilitate. Dar crezuse sincer ca el o sa-si aminteasca de ea. Crezuse i o sa fie bland cu ea. Dar nu fusese. Nu-i lasase ragazul sa-i explice gafa de proporfii pe care o facuse cu IhIcIuI. El interpretase gresit gestul cu florile si mesajul de condoleanfe. Si dectiv o eliminase din programul de master. Totul se sfarsise. Acum ircbuia sa se intoarca in casufa minuscula a lui Tom din Selinsgrove cu I<>adaintrepicioare... §i elo saaflecas-aintorssi-osaradadeea. Osarada iundndoi deea. Fraiera de Julia. Si-a inchipuit c-o sapiece din Selinsgrove si o sa ajunga ceva. Si-a inchipuit c-o sa faca masterat §i doctorat si-o sa .ijunga profesor universitar... Pe cine incerca sa abureasca? Totul se sfar- sisc acum, cel pufin pentru anul acesta universitar. Julia se uita la rucsacul rupt si acum imbibat cu apa de parea ar II fost un copil si-1 stranse si mai tare la piept. Dupa spectacolul jalnic l>ccare-1 oferise, i§i pierduse pana §i demnitatea. Si gandul ca se facuse dc ras in fafa lui, dupa atafia ani, ei bine, asta chiar era de neindurat. Se gandi la tamponul stingher care zacea sub biroul lui si §tiu ca, alunci cand el avea sa se apiece sa-§i ia servieta, va fi umilita complet si definitiv. Macar n-avea sa fie de fafa si nu va vedea reacfia lui de lonsternare si dezgust. Si-1 inchipui facand ca tofi dracii, la propriu, 1and avea sa-1 descopere — intinzandu-se pe acel covor persan superb din biroul lui si zvarcolindu-se ca un demonizat. La vreo doua strazi distanfa de casa, parul ei lung si castaniu era deja ud leoarca, lipindu-i-se de cap in §uvife. Tenisii ei scarfaiau la fiecare pas. Apa curgea de pe ea de parea ar fi stat sub un burlan. Masini si autobuze treceau in tromba pe langa ea, dar ea nici macar nu mai incerca sa se fereasca atunci cand valuri de apa mizerabila se revarsau peste ea dinspre strada aglomerata. Le accepta resemnata, ca pe celelalte dezamagiri ale viefii.
  • 34. In momentul acela, o alta ma§ina se apropie de ea, una al carei sofer incetini curtenitor, ca sa n-o stropeasca. Era un Jaguar negru care parea nou-nouf. Jaguarul incetini si mai mult si se opri. Trecand pe langa ea, Julia vazu cum se deschide portiera din dreapta §i o voce masculina ii striga: — Urea! Sovai, cu siguranfa soferul nu vorbea cu ea. Se uita in jur, dar era singura persoana indeajuns de nesabuita incat sa mearga pe jos printr-o ploaie torenfiala. Curioasa, facu un pas spre masina. Avea mai multa minte decat sa se urce in masina cu un necu- noscut, chiar si intr-un oras Canadian. Dar, cand se uita la barbatul de la volan si intalni privirea unor ochi albastri, patrunzatori, se apropie incet de el. — O sa mori de pneumonie. Urea. Te due acasa. Vocea lui era mai blanda de data asta, lipsita de inversunare. Era aproape cum si-o amintea ea. Asa ca, de dragul acelei amintiri, fara vreun alt motiv, se urea pe scaunul din dreapta si trase portiera, cerandu-si iertare in sinea ei zeilor masinilor Jaguar pentru ca intina scaunele impecabile din piele neagra si covorasele imaculate. Facu o pauza cand la urechi ii ajunsera acordurile Noctumei op. 9 numarul 2 de Chopin §i zambi in sinea ei. Intotdeauna ii placuse acea bucata. Se intoarse spre barbatul aflat la volan. — Mulfumesc foarte mult, domnule profesor Emerson. 34 Infernul lui Gabriel
  • 36. Profesorul Emerson o luase pe un drum gresit. Probabil ca intreaga lui viafa putea fi descrisa ca o succesiune de drumuri gre§ite, dar de data asta fusese ceva pur accidental. Era cu ochii pe ecranul iPhone-ului — citind un e-mail furios de la fratele lui — in timp ce conducea Jaguarul prin furtuna, in centra, la o ora de varf. Ca urmare, o luase la stanga in loc s-o ia la dreapta cum se intra pe Bloor Street dinspre Queens Park. Asta insemna c-o luase in direcfie opusa fafa de zona in care locuia. N-avea nicio §ansa sa intoarca pe Bloor Street la o ora de varf, iar traficul era atat de aglomerat, incat ii era greu sa gaseasca un loc unde sa traga pe dreapta. Asa se facu ca dadu intamplator peste domnisoara Mitchell, facuta ciuciulete, mergand amarata pe strada, aratand ca un caine ud, si a$a se facu ca, intr-un acces de vinovafie, o pofti sa se urce in masina lui. — Imi cer scuze ca va fac praf tapiseria, spuse ea timid. Mainile lui se incordara pe volan. — O dau la curafat cand se murdarefte. 36 Infernul lui Gabriel
  • 37. Sylvain Reynard n Julia isi lasa capul in piept, ranita de raspunsul lui. Implicit, o comparase cu ceva jegos, dar, cu siguranfa, afa o considera acum, totuna cu praful pe care-1 calca in picioare. — Unde locuiefti? o intreba, incercand sa inifieze o conver- safie politicoasa care sa umple ceea ce spera ca va fi un scurt rastimp petrecut impreuna. — Pe Madison. E pufin mai in faja la dreapta, spuse, aratand la 0 oarecare distanfa. — Stiu unde e Madison, se burzului el. Privindu-1 cu coada ochiului, Julia se ghemui, lipindu-se de ^cam. Intoarse incet capul sa se uite afara fi ifi mufca involuntar Imza inferioara. Profesorul Emerson injura infundat. Chiar si cu coama ei de par ncgru ud §i ravafit, era tare dragufa — un inger cu ochi caprui in blugi si tenisi. Ceva din descrierea aceasta il facu sa tresara pentru o clipa. 1 n mod straniu, expresia „inger cu ochi caprui“ i se parea cunoscuta, dar, pentru ca nu reusea sa-fi dea seama de unde, alunga acel gand. — La ce numar pe Madison? intreba, cu o voce atat de blanda, meat Julia mai ca nu-i auzi intrebarea. — Numarul 45. Incuviinfa fi nu dupa mult timp trase in fafa casei de caramida rofie cu trei etaje care fusese transformata intr-un bloc cu mai multe apartamente. — Mulfumesc, murmura ea si intinse grabita mana spre portiera ia sa fuga cat mai repede. — Afteapta, o soma el, intinzand mana spre bancheta din spate si luand de-acolo o umbrela mare, neagra. Ea astepta si ramase socata sa-1 vada pe domnul profesor dand i>k)1 masinii ca sa-i deschida portiera, finandu-i umbrela in timp ce ca cobora cu dracia ei de sac din Jaguar fi conducand-o de-a lungul alcii fi pe treptele de la intrarea in cladire. — Mulfumesc, repeta, in timp ce tragea de fermoarul rucsa- 1 ului, incercand sa-1 deschida ca sa-fi scoata cheia.
  • 38. Profesorul incerca sa-si ascunda dezgustul la vederea draciei de ghiozdan, dar nu spuse nimic. Astepta in timp ce ea se chinuia cu fermoarul, privind-o cum se inrosea, din ce in ce mai necajita ca nu reu§ea sa-1 deschida. Isi aminti de expresia ei cand ingenunchease pe covorul persan din biroul lui §i-i trecu prin minte ca problema pe care o avea acum era probabil din vina lui. Fara a scoate o vorba, ii trase ghiozdanul din mana si-i intinse umbrela acum inchisa. Forfa fermoarul, intinzandu-i sacul ca sa scoata cheile. Ea le gasi, dar era atat de agitata ca le scapa pe jos. Cand le ridica, mainile ii tremurau asa tare incat nu reu§i sa gaseasca imediat cheia potrivita. Pierzandu-si rabdarea, profesorul ii smulse inelul cu chei din mana si incepu sa le incerce pe rand. Cand reusi sa descuie, o lasa sa intre si-i inapoie cheile. Julia ii lua din mana sacul odios si-i mulfumi infundat. — Te conduc pana la apartamentul tau, spuse el, urmand-o in hoi. O persoana fara adapost m-a acostat odata in holul cladirii in care stau. E mai bine sa fii cu ochii-n patru. Julia se ruga in sinea ei zeilor garsonierelor, implorandu-i s-o ajute sa-si gaseasca repede cheia. Acestia ii raspunsera la rugaciune. Chiar cand era pe punctul de a se strecura pe usa si a i-o inchide politicos, dar ferm, in fafa, se opri. Apoi, ca si cum se stiau de-o viafa, ii zambi §i-1 intreba politicos daca ar vrea un ceai. Desi invitafia ei il lua prin surprindere, profesorul Emerson se trezi intrand in apartamentul ei pana sa apuce sa cantareasca daca era o idee inspirata. Uitandu-se in jur la camarufa inghesuita si sara- cacioasa, conchise rapid ca nu era. — Vrefi sa va iau haina, domnule profesor? Vocea vesela si suava a Juliei il smulse din reflecfie. — Ca s-o pui unde? intreba el, stramband din nas cand observa ca nu parea sa fie vreun cuier sau vreun dulap de haine in apropie- rea u§ii.
  • 39. Sylvain Reynard 39 Ea ifi lasa capul in pamant. Vazand-o cum isi musca buza, profe­ sorul regreta pe data comentariul nepoliticos. — Imi cer iertare, spuse, intinzandu-i trenciul Burberry, de care era nespus de mandru. Mulfumesc. Julia ii atarna cu grija haina in carligul aflat pe usa si-si lasa grabita rucsacul pe parchet. — Intrafi fi facefi-va comod. Eu pun de ceai. Profesorul Emerson se indrepta spre unui din cele doua scaune din garsoniera si se aseza, incercand, de dragul ei, sa-si ascunda dezgustul. Garsoniera era mai mica decat baia lui de oaspefi, iar inobilierul insemna doar un pat mic, lipit de perete, o masufa cu doua scaune, un raft de carfi de la Ikea si un serin. Avea baie si mini- debara, dar n-avea bucatarie. Se uita imprejur, cautand dovada vreunei activitafi culinare, pana cand dadu cu ochii de un cuptor cu microunde si o plita elec- Irica asezate destul de precar deasupra unui dulap. In apropierea acestuia, pe podea, se afla un minifrigider. — Am un fierbator electric, spuse Julia pe un ton vesel, ca si cum il anunfa ca avea un diamant de la Tiffany’s. Profesorul observa ca apa curgea in continuare siroaie de pe ea, apoi incepu sa observe hainele de pe care curgea apa, apoi, din cauza Irigului, incepu sa observe ce se ascundea sub haine... si ii sugera repede, cu o voce usor ingro^ata, sa amane pregatirea ceaiului ca sa se usuce mai intai. Ea pleca din nou capul in pamant fi se imbujora inainte de a da fuga in baie pentru a lua un prosop. Iesi cateva secunde mai tarziu cu un prosop mov infasurat in jurul umerilor si al bustului, peste hainele ude, fi un al doilea prosop in mana. Era gata sa se lase in patru labe pe podea ca sa stearga dara de apa pe care o lasase de la Ufa pana in mijlocul camerei, dar profesorul se ridica si-o opri. — Da-mi voie, spuse. Ar trebui sa te schimbi in nifte haine uscate inainte sa faci pneumonie.
  • 40. — Si sa mori, adauga ea, mai mult pentru sine, apoi se vari in debara, incercand sa nu se impiedice de cele doua geamantane. Profesorul se intreba in treacat de ce nu-si desfacuse inca baga- jele, dar se gandi ca raspunsul nu era prea important. Se incrunta in timp ce stergea apa de pe parchetul vechi si zgariat. Cand termina, se uita la perefi fi observa ca probabil fuse- sera albi candva, dar acum erau un bej murdar, iar vopseaua se umflase fi incepuse sa se cojeasca. Studie tavanul si observa mai multe pete mari de igrasie fi ceea ce parea a fi un inceput de mucegai intr-un coif. Se cutremura, intrebandu-se de ce naiba o fata dragufa ca domnifoara Mitchell traia intr-un loc afa oribil. Desi, trebuia sa recunoasca, apartamentul era foarte curat fi ordonat. Extrem de ordonat. — Cat platefti chiria aid? o intreba, strambandu-se un pic cand se incovoie, la statura lui de aproape un metru nouazeci, spre a se putea afeza intr-un echilibru precar pe chestia sinistra care voia sa fie un scaun pliant. — Opt sute pe luna, plus utilitafile, ii striga ea chiar inainte de a intra in baie. Profesorul Emerson se gandi cu o unda de regret la panta- lonii Armani pe care ii aruncase dupa zborul de intoarcere din Pennsylvania. Nu putuse suporta gandul de a purta ceva care fusese imbibat in urina, defi ii daduse la curafat, afa ca-i aruncase. Dar banii pe care-i daduse Paulina pe pantalonii aia ar fi putut acoperi chiria domnifoarei Mitchell pe o luna intreaga. Ba chiar mai mult. Era evident fi sfafietor, pentru oricine se uita de jur-imprejur, in garsoniera micufa, ca ea incercase s-o transforme intr-un camin, afa modesta cum era. Langa pat era agafat un poster mare cu o repro- ducere a picturii lui Henry Holiday, Dante o intalnestepe Beatrice la Ponte Santa Trinita. Profesorul fi-o imagina sprijinita pe perna, cu parul ei lung, stralucitor, revarsat pe langa corp, admirand imaginea lui Dante inainte de a adormi. Isi alunga gandul, afa cum se cadea, fi reflecta asupra coincidenfei stranii care facea sa aiba amandoi
  • 41. Sylvain Reynord 41 (abloul acela. Se uita mai atent la el fi observa, surprins, ca Julia semana izbitor cu Beatrice — o asemanare pe care n-o remarcase pana atunci. Gandul asta i se invarti chinuitor in minte, dar refuza sa zaboveasca asupra lui. Observa alte poze mai mici cu diverse imagini din Italia pe perefii cojifi ai garsonierei: un desen care reprezenta Domul din Florenfa, un 1 rochiu cu San Marco din Venefia si o fotografie alb-negru reprezen­ tand domul bazilicii San Pietro din Roma. Vazu mai multe ghivece cu plante insirate de-a lungul pervazului, impreuna cu un vlastar de filo- dcndron pe care parea ca incerca sa-1 aduca la maturitate. Observa ca draperiile erau chiar dragufe — intr-o nuanfa de lila-aprins care se asorta cu pernele fi cuvertura. Raftul ei de carfi era incarcat cu multe volume in engleza si italiana. Profesorul trecu rapid in revista titlurile fi colecfia ei de carfi nu-1 dadu pe spate. Dar, pe scurt, garsoniera era veche, minuscula, intr-o stare proasta fi nu avea bucatarie, iar profesorul Emerson nu fi-ar fi lasat nici macar i ainele sa stea intr-un loc ca asta, daca ar fi avut caine. Julia se intoarse imbracata intr-un soi de echipament de gimnas- lica — un hanorac negru fi pantaloni de trening. Ifi stransese parul ei superb fi fi-1 prinsese aproape de creftetul capului cu un soi de agrafe. < hiar fi intr-o finuta atat de degajata, era foarte atragatoare, observa el —nespus de atragatoare si, s-o spuna oare, subfire ca o silfida. — Am ceai English Breakfast sau Lady Grey, ii spuse ea, din spate, lasandu-se in patru labe ca sa scoata ftecherul de la fierbatorul electric din priza de sub dulap. Profesorul o privi in timp ce se lasa in genunchi fi clatina din 1ap, fara sa spuna nimic. Julia era o persoana lipsita de fumuri sau mandrie defarta, ceea ce, ftia fi el, era un lucru bun, dar il deranja s o vada mereu in genunchi, defi n-ar fi ftiut sa spuna exact de ce. — English Breakfast. De ce locuiefti aici? Julia se ridica pe data, reacfionand la tonul lui taios. Ramase cu spatele la el, in timp ce scotea un ceainic mare, maro, fi doua cefti de porfelan, neafteptat de rafinate, cu farfurioare asortate.
  • 42. — E o strada lini§tita dintr-un cartier bun. N-am masina si •ebuia sa pot ajunge la scoala pe jos. Facu o pauza ca sa puna cate o lingurifa de argint pe fiecare irfurie. — Acesta a fost unui din cele mai bune apartamente pe care :-am gasit, din ce-mi puteam permite, Puse cestile elegante de ceai pe masufa, fara sa se uite la el, si se ntoarse la dulap. — De ce nu te-ai mutat in caminul pentru masteranzi de pe Charles Street? Juliei ii scapa ceva din mana. Profesorul nu vazu ce era. — Speram sa ajung la o alta universitate, dar nu mi-a iesit figura. I!and m-am hotarat sa vin aici, deja nu mai erau locuri la camin. — Si unde anume ifi propusesefi sa mergi? Ea incepu sa-si mu§te nervos buza inferioara. — Domnisoara Mitchell? — La Harvard. Profesorul Emerson fu cat pe-aci sa cada de pe scaunul incomod. — La Harvard? Cum naiba ai ajuns aici? Julia isi refinu un zambet, ca si cum stia motivul furiei lui. — Toronto este Harvardul nordului. — Nu te codi sa-mi raspunzi, domnisoara Mitchell. ’J'i-am pus o intrebare. — Da, domnule profesor. Si stiu ca, intotdeauna cand punefi o intrebare, asteptafi un raspuns. Ridica din spranceana §i el isi intoarse privirea. — Tatal meu nu si-a permis sa plateasca partea din taxa care mi-ar fi revenit, asa ca bursa pe care mi-au oferit-o nu era suficienta, iar cheltuielile de intrefinere sunt mult mai mari la Cambridge decat la Toronto. Deja am imprumuturi neachi- tate de cateva mii de dolari din care mi-am acoperit studiile la Saint Joseph’s University, a§a ca m-am hotarat sa nu sporesc acele datorii. A§a am ajuns aici.
  • 43. S y ta in Reynard 43 Se lasa din nou in patru labe ca sa scoata fierbatorul din priza, in timp ce profesorul clatina din cap, socat. — Asta nu aparea in dosarul pe care mi 1-a dat doamna Jenkins, protesta. Ar fi trebuit sa spui ceva. Julia il ignora si incepu sa puna frunzele de ceai in ceainic. El se apleca in fafa, gesticuland nestapanit. — Asta-i un loc oribil in care sa locuiesti — n-ai nici macar o bucatarie ca lumea. Ce mananci aici? Ea puse ceainicul si o strecuratoare mica de argint pe masuja si se aseza pe celalalt scaun pliant. Incepu sa-si franga mainile. — Mananc multe legume. Pot sa-mi fac supa §i cuscus pe plita electrica. Cuscusul e foarte hranitor. Ii tremura un pic vocea, dar incerca sa para vesela. — Nu pofi sa traiesti mancand prostii din astea — pana si un caine mananca mai bine! Julia i§i lasa capul in pamant si se inrosi toata, simfind lacrimi in ochi. Profesorul se uita pentru o clipa la ea, apoi o vazu in sfar§it. I’rivind expresia chinuita care-i intuneca trasaturile frumoase, incepu incet sa realizeze ca el, domnul profesor Gabriel O. I'merson, era un ticalos egocentric. O umilise pentru ca era saraca. I>ar nu era nicio rusine in asta. Si el fusese sarac candva, sarac-lipit. I'1a o femeie inteligenta si atragatoare, care era, totodata, studenta. Nu era nicio ru§ine in asta. Dar el intrase in casufa ei modesta, pe i.ire ea incercase s-o faca primitoare pentru ca n-avea unde altun- tleva sa se duca, iar el ii zisese ca nu era potrivita nici macar pentru un caine. O facuse sa se simta ca ultimul om, ca o imbecila, cand mi era nici una, nici alta. Oare ce-ar fi zis Grace daca 1-ar fi auzit ■knm? Profesorul Emerson era un magar. Dar macar acum o §tia si el. — Imi cer iertare, incepu, pe un ton poticnit. Nu stiu ce m-a .11meat. Inchise ochii fi ifi trecu mainile peste ei.
  • 44. — Tocmai v-afi pierdut mama, spuse Julia, cu o voce blanda, pe un ton neafteptat de infelegator. Avu o tresarire. — N-ar trebui sa ma aflu aici. Se ridica repede. — Trebuie sa plec. Julia il conduse pana la Ufa. Lua umbrela si-i intinse trenciul. Apoi ramase fintuita locului, cu obrajii imbujorafi fi cu ochii-n pamant, afteptand sa piece. !i parea rau ca-i aratase unde sta, deoa- rece in mod vadit era o locuinfa mult prea modesta pentru el. Daca, acum cateva ore, era mandra de vagauna ei de hobbit, mica, dar ingrijita, acum era stanjenita la culme. Iar faptul ca se facuse din nou de ras in fafa lui nu facea decat sa agraveze lucrurile. El o saluta cu un gest din cap sau ceva de genul asta, mormai ceva in barba fi iefi din apartament. Julia se sprijini cu spatele de Ufa inchisa fi dadu in sfarfit drumul lacrimilor stapanite pana atunci. Cioc-cioc. Stia cine e. Pur si simplu nu voia sa-i raspunda. „Va rog, zei ai vagaunelor de hobbit la suprapref, care nu sunt potrivite nici macar pentru un caine, facefi cumva meat sa ma lase pur fi simplu in pace.“ Rugaciunea ei ramase neascultata. Cioc-cioc-cioc. Ifi fterse repede lacrimile fi crapa un pic ufa. Profesorul ii zambea larg, parand sa nu observe ca, in mod clar, Julia plansese in acest rastimp. Ea ifi drese glasul fi se uita in jos la pantofii lui italienefti, cu botul ascufit. — Cand ai mancat ultima data o friptura? Julia izbucni in ras, clatinand din cap. Nici ea nu mai ftia. — Ei bine, o sa mananci una in seara asta. Sunt lihnit de foame fi o sa luam cina impreuna. Ea nu rezista tentafiei de a schifa un zambetdiscret, dar rautacios.
  • 45. Sylwmt Reynard 45 — Suntefi sigur, domnule profesor? Credeam ca toata chestia asta — imita gestul lui de mai devreme — n-o sa mearga. El se imbujora un pic. — Hai sa uitam de asta deocamdata. Numai ca... Privirea ii aluneca spre hainele pe care le purta, zabovind, poate, 11n picuf cam mult asupra sanilor ei frumos conturafi. Julia i§i pleca privirea. — A§ putea sa ma schimb. — N-ar fi rau. Sa te imbraci adecvat. Ea isi ridica privirea spre el, cu o expresie profund jignita. — Oi fi eu saraca, dar am cateva finute dragufe. Niciuna nu e mdecenta, daca va temefi ca v-a§ putea face de ras imbracandu-ma ca o femeie usoara. Profesorul se inrosi din nou. — Voiam sa spun... adecvat pentru genul de restaurant unde eu va trebui sa port costum §i cravata. Schifa un zambet timid, menit sa-1 scuze. Julia i§i lasa privirea sa alunece peste cama§a si puloverul lui, /abovind, poate, un picuf cam mult asupra pectoralilor lui frumos conturafi. — Accept cu o condifie. — Nu e§ti in masura sa pui condifii. — Atunci la revedere, domnule profesor. — A§teapta! Jinu usa cu pantoful lui scump, italienesc, fara a se gandi macar c ar putea sa-1 scalcieze. — Sa auzim. Ea i§i lasa capul intr-o parte, privindu-1 pentru o clipa in tacere. — Dafi-mi un motiv pentru care ar trebui sa iau cina cu dumnea- voastra, dupa tot ce mi-afi spus. El se uita la ea, ca si cum nu pricepea. Apoi se inrosi tot §i incepu sa se balbaie. — Eu — hm... adica, cred... s-ar putea spune ca noi... sau tu...
  • 46. Julia ridica din spranceana si incepu sa inchida usa. — Stai. Ridica mana ca sa fina usa, pentru a-si mai odihni piciorul drept care incepuse deja sa-1 doara. — Pentru ca e adevarat ce a scris Paul: „Emerson e un magar“. Dar macar acum s-a prins si el. In clipa aceea ea ii zambi si el se trezi zambindu-i la randul lui, involuntar. Chiar era frumoasa atunci cand zambea. Va trebui sa faca in asa fel incat s-o vada zambind mai des, din motive pur estetice. — Te astept aici. Fara a-i mai lasa ragazul sa protesteze, intinse mana si trase usa dupa el. In apartament, Julia inchise ochii si gemu.
  • 48. Profesorul Emerson masura holul cateva minute, apoi se sprijini de un perete §i i§i trecu mainile peste fafa. Nu stia cum ajunsese acolo sau ce-1 impinsese sa se comporte astfel, dar era pe cale sa fie prins intr-o incurcatura de proporfii. Se comportase lipsit de profesiona- lism fafa de domnisoara Mitchell in biroul lui, fund la un pas de a o harfui verbal. O luase cu masina, fara un insofitor, si intrase in apar­ tamentul ei. Acest comportament era total impotriva regulilor. Daca ar fi condus-o cu marina pe domnisoara Peterson, probabil ca s-ar fi aplecat inspre el si i-ar fi tras fermoarul de la pantaloni cu dinfii in timp ce el era la volan. Se cutremura la gandul asta. Acum era pe cale s-o scoata pe domnisoara Mitchell la cina, la o friptura, nici mai mult, nici mai pufin. Daca asta nu incalca politica universi- tafii, care interzicea relafiile dintre profesori si studenfi, orice altceva era admis. Inspira adanc, incercand sa se linisteasca. Domni§oara Mitchell era o adevarata Calamity Jane, un uragan. Avusese un lung sir de ghinioane, incepand cu faptul ca nu reusise sa intre la Harvard §i
  • 49. Sylvoin Reynard 49 1<>lnl parea sa se duca de rapa in urma ei — inclusiv calmul si stapa- >111fa lui de sine. Desi ii parea rau ca ea traia in condifii mizere, n avea sa-si riste cariera ca s-o ajute. Ar fi fost perfect indreptafita sa sc duca la seful de catedra maine si sa-1 acuze de harfuire. Nu putea s,i lase sa se intample asa ceva. Traversa holul din doi pasi si ridica mana, gata sa bata in usa. Avi-a sa invoce o scuza jalnica, ceea ce era, oricum, mai bine decat s.1 dispara pur si simplu. Dar se opri de indata ce auzi pasi inauntru. Domnisoara Mitchell deschise usa si se opri in prag, cu ochii-n pamant, imbracata intr-o rochie neagra, simpla, dar eleganta, pana la I'.i'iiiinchi, cu decolteu in V. Profesorul masura din priviri formele ei f,i a(ioase si picioarele ei surprinzator de lungi. Iar pantofii ei... Julia n avea de unde sa stie, dar profesorul Emerson avea o slabiciune pentru femei in pantofi eleganfi cu toe cui. Inghifi in sec la vederea pantofilor ei cu toe cui, evident semnafi de un designer, care-fi taiau lasuflarea. Profesorul isi dorea sa-i atinga... — Hm-hm — Julia tu§i inceti§or §i el isi lua cu parere de rau ochii de la pantofi, indreptandu-§i privirea spre chipul ei. II fixa cu o expresie amuzata. I§i prinsese parul in crestet cu agrafe, dar mai multe suvife ii scapasera din coc §i ii atarnau grafios in jurul fefei. Se machiase un pic, tenul ei de porfelan era palid, dar siralucitor, inviorat de doua pete trandafirii pe obraji. Iar genele ei pareau inca si mai lungi si mai negre decat si le amintea el. Domnisoara Julianne Mitchell era chiar atragatoare. Isi trase pe ea un trenci bleumarin §i incuie repede usa aparta- mentului. Profesorul o indemna s-o ia inainte fi o urma in tacere de-a lungul holului. De indata ce iesira pe u§a principala, i§i desfacu umbrela si ramase locului, un pic stangaci. Julia se uita la el, intrigata. — Mi-ar fi mai usor sa fin umbrela pentru amandoi daca m-ai lua de braf, spuse el, oferindu-i braful cu care finea umbrela. Daca nu te superi, adauga. Julia il lua de braf si se uita la el cu o expresie blanda.
  • 50. Mersera in tacere pana la faleza, un loc de care Julia auzise, dar pe care nu-1 explorase inca. Inainte ca profesorul sa-i dea cheile baia- tului de la restaurant, o ruga pe Julia sa-i dea cravata din torpedo. Ea facu ce i se ceruse, zambind in sinea ei, amuzata de faptul ca finea in masina o cutie cu o cravata imaculata de matase. Cand se apropie de el, profesorului ii ajunse la nari parfumul ei si inchise ochii, doar pentru o clipa. — Vanilie, murmura. — Poftim? intreba ea, fara sa fi infeles. — Nimic. I§i scoase puloverul si Julia avu ocazia sa-i admire pentru scurt timp pieptul fi cafiva carlionfi de par negru care se intrezareau prin camasa descheiata la gat. Profesorul Emerson era sexy. Avea un chip atragator si Julia banuia ca trupul ascuns acum de haine s-ar dovedi la fel de atragator. Incerca din rasputeri sa nu se gandeasca prea mult la asta, pentru binele ei. Dar asta n-o impiedica sa-1 priveasca, cuprinsa de o fascinate muta, in timp ce-si facea nod la cravata fara oglinda. Din pacate, cravata era stramba. — S-ar parea ca... Nu vad. Se framanta incercand sa-si indrepte cravata, insa fara efect. — Imi permitefi? intreba ea timid, nedorind sa-1 atinga fara a-i cere voie mai mtai. — Mulfumesc. Julia ii indrepta si-i netezi cravata cu indemanare, plimbandu-si degetele de-a lungul gulerului lui pana la ceafa, unde trase gulerul in jos spre a acoperi cravata la spate. Cand isi retrase mana, gafaia si se inrosise la fafa. Profesorul nu-i observa reacfia pentru ca eraprea prins in reflecfii privind strania senzafie de familiaritate pe care i-o dadeau degetele ei, intrebandu-se de ce atingerea Paulinei nu-i daduse niciodata aceasta senzafie. Isi lua haina de pe umerasul agafat in spatele scaunului lui si o imbraca repede. Apoi, cu un zambet, coborara din masina.
  • 51. Sytain Reynard 51 Harbour Sixty Steakhouse era un loc de referinfa in Toronto, un restaurant celebru si foarte scump, frecventat de directori de companii, politicieni si alte personality marcante. Profesorul Emerson obisnuia sa ia masa acolo pentru ca serveau cele mai bune fripturi si pentru ca d nu se mulfumea decat cu ce era mai bun. Asa ca nici nu i-a trecut prin minte s-o duca pe domnisoara Mitchell in alta parte. Antonio, proprietarul, il intampina calduros, cu o strangere de mana si un suvoi de cuvinte in italiana. Profesorul ii raspunse la fel de calduros si tot in italiana. — Si cine e frumoasa? Antonio ii saruta mana Juliei, in timp ce continua sa turuie mtr-o italiana foarte colorata, comentand despre ochii, pielea si ii iml ei. Julia se imbujora si-i mulfumi, pe un ton timid, dar ferm, in limba lui materna. Domnisoara Mitchell avea o voce minunata, ce-i drept, dar s-o vi /.i si s-o auzi pe domnisoara Mitchell vorbind in italiana era ceva tlivin. Felul in care se inchideau si se desfaceau buzele ei de rubin, modul ei suav, aproape cantat, de a rosti cuvintele, felul in care isi mnezea involuntar buzele din cand in cand... Profesorul Emerson Iamasese cu gura cascata si trebui sa-si aminteasca s-o inchida. Antonio fu atat de surprins si de incantat de raspunsul ei, meat II pupa de doua ori pe fiecare obraz si ii conduse grabit in celalalt i apat al restaurantului, unde ii instala la cea mai romantica masa pentru doua persoane. Profesorul ramase stanjenit in dreptul scau- nului cand realiza ce facea Antonio. Statuse chiar la masa asta, nu cu mult timp in urma, dar cu altcineva. Era o greseala pe care trebuia s o corecteze, dar, chiar cand isi drese glasul pentru a-1 lamuri, A ntonio o intreba pe Julia daca dorea un vin foarte special produs in podgoria familiei sale din Toscana. Julia ii mulfumi calduros, dar spuse ca II Professore avea, poate, alle preferinfe. El se aseza repede si, nedorind sa jigneasca gazda, spuse ca el se declara incantat de orice le oferea Antonio. Acesta din urma zambi larg si se retrase grabit.
  • 52. — Pentru ca suntem in public, cred c-ar fi mai bine sa nu-mi mai spui „domnul profesor Emerson". Julia zambi incantata si incuviinfa. — A§a ca spune-mi doar „domnule Emerson”. Domnul Emerson era prea ocupat cu studierea meniului pentru a observa ca Julia facuse ochii mari, plecandu-fi apoi privirea. — Ai un accent toscan, remarca el absent, cufundat in conti­ nuare in meniu. — Da. — Cum 1-ai capatat? — Am facut penultimul an de facilitate la Florenfa. — Italiana ta e destul de avansata pentru cineva care a facut doar un an in strainatate. — Am inceput s-o studiez in liceu. Se uita la ea peste masura retrasa §i vazu ca ii evita privirea. Studia meniul ca si cum ar fi fost un subiect de examen, mu?candu-si buza inferioara. — E§ti invitata mea, domnisoara Mitchell. Ea ii arunca o privire intrebatoare. — Fac cinste. Comanda ce dore§ti, dar te rog comanda ceva cu carne. Simfi nevoia sa adauge asta, deoarece scopul declarat al cinei era sa-i ofere ceva mai hranitor decat cuscus. — Nu §tiu ce sa aleg. — As putea sa comand eu pentru tine, daca preferi. Ea incuviin^a §i inchise meniul, continuand sa-§i muste buza. Antonio se intoarse §i le prezenta mandru o sticla de Chianti cu o eticheta scrisa de mana. Julia ii zambi in timp ce el desfacu sticla si ii turna un pic in pahar. Domnul Emerson o privi, aproape cu respira^ia taiata, rotind vinul in pahar ca un expert, ridicand apoi paharul pentru a-1 studia mai atent la lumina lumanarilor. Duse paharul la nas, inchise ochii si inspira. Apoi apropie paharul de buzele ei pline si gusta vinul,
  • 53. Sylvoin Reynard 53 (inandu-1 un pic in gura inainte de a-1 inghiji. Deschise ochii, zambi si mai larg si-i mulfumi lui Antonio pentru darul lui pre^ios. Antonio se lumina la fa|a, il felicita un pic cam prea entuziast pe ilomnul Emerson pentru insofitoarea aleasa si le umplu paharele cu vinul lui preferat. Intre timp, domnul Emerson incercase sa-si ascunda erecfia pe sub masa pentru ca imaginea domnisoarei Mitchell degustand vinul era cel mai erotic lucru pe care-1 vazuse vreodata, Nu era pur si simplu atragatoare; era de-a dreptul frumoasa, ca un inger sau i) muza. Si nu doar atat; avea ceva senzual §i hipnotic, dar avea de asemenea o anume inocen^a. Ochii ei reflectau sentimente profunde si o puritate luminoasa pe care n-o observase pana atunci. Trebui sa-§i ia ochii de la ea, in timp ce-§i ascundea si mai bine parole compromifatoare, simpndu-se deodata murdar si foarte 1 ufjinat de reacfia pe care i-o trezea. O reac^ie de care va trebui sa se ocupe mai tarziu, in cursul serii. Cand avea sa fie singur. Inconjurat do parfumul de vanilie. Comanda de mancare, asigurandu-se ca aveau sa le aduca cele mai mari por|ii defilet mignon. Cand domnisoara Mitchell protesta, o linisti cu un gest non$alant, spunandu-i ca, daca n-avea sa-si lermine por{ia, putea sa ia restul la pachet. Daca lucrurile ie§eau cum isi dorea domnul Emerson, masa asta avea sa-i ajunga cateva /ile Juliei. Se intreba ce-o sa manance ea dupa ce isi va epuiza proviziile de-aici, dar refuza sa se mai gandeasca la asta. Acesta era un eveni- ment care n-avea sa se mai repete $i o facea doar pentru ca ^ipase la ea si o umilise. Dupa aceasta seara, relafia dintre ei avea sa fie una strict profesionala. Iar ea va trebui sa infrunte problemele viitoare pe cont propriu. In ceea ce-o privea, Julia era fericita sa fie cu el. I§i dorea sa poata vorbi cu el, sa-i poata vorbi cu adevarat, sa-1 intrebe despre familia lui si despre inmormantare. Isi dorea sa-1 aline pentru ca-si pierduse mama. Isi dorea sa-i imparta§easca secretele ei §i sa-1 auda soptindu-i
  • 54. la ureche propriile lui secrete. Dar vazand privirea lui imperioasa, dar cumva distanta, a^intita asupra ei, §tia ca nu putea avea ceea ce-§i dorea. Asa ca ii zambea §i-si facea de lucru cu tacamurile, sperand ca el nu va fi iritat de emo^iile ei si de modul in care si le exterioriza. — De ce te-ai apucat sa inve^i italiana in liceu? Julia tresari. Facu ochii mari §i buzele ei rosii ramasera intre- deschise. Domnul Emerson se incrunta, intrigat de reac^ia ei. Era o reacfie complet deplasata la intrebarea lui; n-o intrebase cat poarta la sutien. Privirea ii aluneca involuntar spre sanii ei, revenind apoi la ochii ei. Se inrosi cand ii venira, ca prin minune, un nuraar si o litera in minte. — Hm, am devenit interesata de literatura italiana. De Dante si Beatrice. Isi impaturi ?i reimpaturi servetul de in din poala, lasand sa-i cada cateva suvi^e razle^e peste chipul ei oval. El se gandi la pictura din apartamentul ei si la asemanarea extraordinara dintre ea si Beatrice. Din nou, gandul i se invarti in minte si, din nou, il alunga. — Acestea sunt niste pasiuni foarte neobisnuite pentru o adoles- centa, insista el, in timp ce-si intiparea in minte fiecare detaliu al chipului ei. — Am avut... un prieten care mi-a trezit interesul pentru ele. Parea indurerata si profund abatuta. Profesorul realiza ca era gata sa atinga o rana veche, asa ca schimba rapid subiectul, incercand sa gaseasca un teren mai lin. — Antonio e foarte incantat de tine. Julia isi ridica privirea, zambind incantator. — E un om foarte bun. — Te deschizi cand cineva i^i arata bunatate, nu-i asa? Ca un trandafir. Cuvintele ii scapara pana sa apuce sa le cantareasca si, cand le rostise deja si Julia ii aruncase o privire plina de caldura, era prea tarziu sa le mai retraga.
  • 55. Sylvain Reynard 55 Acela a fost momentul de cotitura. Domnul profesor Emerson se amcentra asupra paharului cu vin; se intuneca la fa^a si atitudinea lui deveni glaciala. Julia observa schimbarea, dar o accepta si nu mai incerca sa ini^ieze vreo conversafie. De-a lungul cinei, Antonio, in mod clar fermecat, petrecu mai mult timp decat ar fi fost cazul la masa lor, sporovaind in italiana cu Immoasa Julianne si invitand-o sa ia cina cu familia lui la Clubul llalo-American duminica urmatoare. Ea accepta politicos invita^ia si lu rasplatita ulterior cu un tiramisu, un espresso, biscotti, grappa* si, la final, o bomboana de ciocolata Baci, servite intr-un ritm foarte ivlaxat. Profesorul Emerson nu fu rasplatit cu aceste bunataji, asa ca siatea nemiscat, innegurat, privind-o pe domnisoara Mitchell care savura experien^a. La sfarsitul serii, Antonio ii pusese in bra|e ceea ce parea sa fie un cos mare cu mancare, neacceptand un refuz. O saruta de mai multe ori pe obraz, dupa ce o ajuta sa se imbrace, rugandu-1 calduros l>e domnul profesor sa mai vina cu ea la restaurant cat de curand si 1 at mai des. Domnul profesor se indrepta de spate si-i arunca o privire glaciala lui Antonio. — Imposibil. Facand stanga imprejur, iesi din restaurant, lasand-o pe Julia sa vina abatuta dupa el, tarand cosul greu cu mancare. Privind cum se indeparteaza aceasta pereche bizara, Antonio se intreba de ce domnul profesor o fi venit cu aceasta faptura superba intr-un loc romantic doar pentru a sta neclintit, fara sa-i vorbeasca, ca si cum I ar fi chinuit ceva. Cand ajunsera la apartamentul domnisoarei Mitchell, profe­ sorul Emerson ii deschise amabil usa si lua cosul de pe bancheta din spate a Jaguarului. Se uita curios la ce era inauntru, mutand cateva chestii ca sa vada mai bine. Bautura alcoolica provenita din Italia, asemanatoare tescovinei (N.t.).
  • 56. — Vin, ulei de masline, ojet balsamic, biscotti, un borcan de sos marinara facut de sojia lui Antonio, mancarea ramasa de azi. O sa ai provizii serioase cateva zile de-acum incolo. — Mui^umita dumneavoastra, spuse Julia, zambind si intinzand mana ca sa-i ia cosul. — E greu. Ji-l due eu. O conduse pana la veranda din fa^a si astepta pana ce ea descuie usa. Apoi ii intinse mancarea. Ea i§i fixa privirea asupra pantofilor pe care-i purta, imbujorandu-se in timp ce se gandea la ce trebuia sa-i spuna. — Mul^umesc, domnule profesor Emerson, pentru o seara agrea- bila. A fost foarte generos din partea dumneavoastra sa... — Domnisoara Mitchell, o intrerupse, sa nu facem aceasta situate mai stanjenitoare decat este deja. Imi cer scuze pentru... mojicia mea de mai devreme. Singurele scuze pe care le pot invoca sunt, hm, motive personale. Asa ca haide sa dam mana si sa depasim momentul. Ii intinse mana, iar ea facu la fel. Ii stranse la randul lui mana, incercand din greu sa nu-i lase o vanataie §i ignorand in mod hotarat fiorul care-i strabatu fiin^a la atingerea pielii ei delicate si catifelate. — Noapte buna, domnisoara Mitchell! — Noapte buna, domnule profesor Emerson! Si imediat se facu nevazuta in cladire, despar^indu-se de domnul profesor in termeni ceva mai amiabili decat o facusera in cursul dupa-amiezii. Dupa vreo ora, Julia statea pe pat, uitandu-se la fotografia pe care o tinea dintotdeauna sub perna. O privi o buna bucata de vreme, incercand sa se hotarasca daca ar trebui s-o distruga, s-o lase unde o tinea de obicei sau s-o ascunda intr-un sertar. Ii placuse dintotdeauna poza aia. Ii placea la nebunie zambetul lui. Era cea mai frumoasa fotografie pe care o vazuse vreodata, dar o durea de asemenea cand se uita la ea.
  • 57. Sylvain Reynard 57 liji ridica ochii spre reproducerea minunata agafata deasupra I'.ilului ei si se chinui sa-si refina lacrimile. Nu stia ce sperase ca va l.ue I)ante al ei, dar cu siguranfa nu primise ceea ce visase. Asadar, 1 n in(elepciunea la care ajungi doar dupa ce cineva {i-a frant inima, hotari sa-l uite odata pentru totdeauna. Se gandi la camara ei incarcata cu provizii acum si la bunatatea |h-eare i-o aratase Antonio. Se gandi la mesajele trimise de Paul, care aratase ingrijorat c-o lasase singura cu domnul profesor si o ruga s.1 I sune la orice ora ca sa-i spuna ca e bine. Se apropie lipaind de 11ulap, desfacu sertarul de sus si, cu un gest ceremonios, dar hotarat, puse fotografia in spate de tot, sub lenjeria sexy pe care n-o purtase niciodata. Si, dupa ce-si intiparise bine in minte contrastul dintre (ei trei barbafi, se intoarse in pat, inchise ochii si incepu sa viseze o livada de meri in paragina.
  • 59. Vineri, Julia gasi un formular oficial in cutia postala, care o anunfa i a Profesorul Emerson acceptase sa-i fie indrumator. Se uita uluita l.i formular, intrebandu-se de ce se razgandise, cand Paul aparu in spatele ei. — Esti gata? II intampina cu un zambet in timp ce strecura formularul in i ucsacul ei carpit nu foarte indemanatic. Ie§ira din cladire si o luara pe Bloor Street, indreptandu-se spre cel mai apropiat Starbucks, care ora la mai pufin de o strada distanfa. — Vreau sa te intreb cum a decurs intalnirea cu Emerson, dar, inainte s-o fac, trebuie sa-fi spun ceva. Paul parea grav. Julia se uita la el cu o expresie care sugera neliniste. — Nu te speria, Iepurasule. N-o sa doara. Ii mangaie braful. Paul avea o inima cat el de mare si era foarte sensibil la suferinfa altora. — Stiu ce s-a intamplat cu biletul nostru.
  • 60. Julia inchise ochii si injura. — Paul, imi pare nespus de rau. Aveam de gand sa-fi spun ca am facut-o de oaie si-am scris pe biletul tau, dar n-am avut ocazia. Nu i-am spus ca e scrisul tau. Paul ii puse mana pe antebraf pentru a o opri. — Stiu. I-am spus eu. Se uita uluita la el. — De ce-ai face asa ceva? In timp ce se cufunda in ochii ei caprui, Paul stiu, fara umbra de indoiala, ca ar face orice pentru a-i impiedica pe oameni s-o raneasca. Chiar daca asta insemna sa-§i sacrifice cariera academica. Chiar daca insemna sa-l traga pe Emerson in spatele Catedrei de Italienistica ca sa-i traga o mama de bataie pe care o merita fundul lui plin de fife. — Doamna Jenkins mi-a zis ca Emerson te-a luat pe sus si am dedus c-avea de gand sa-fi faca morala. Am gasit o copie a biletului nostru intr-un teanc de hartii pe care mi le-a lasat sa le trag la xerox. Ridica din umeri. — Riscurile meseriei cand e§ti asistentul de cercetare al unui ticalos de prima mana. Paul o trase usor de mana ca s-o convinga sa mearga inainte, dar nu-i mai spuse nimic decat dupa ce-i puse in fafa o cafea latte cu vanilie, fara zahar. De indata ce ea se cuibarise ca o pisica intr-un fotoliu de catifea mov, iar el se asigurase ca sta comod, se intoarse spre ea cu o expresie infelegatoare. — Stiu c-a fost un accident. Erai atat de tulburata dupa acel prim seminar. Ar fi trebuit sa te conduc personal la biroul lui. Sincer, Julia, nu 1-am vazut niciodata comportandu-se cum s-a comportat in ziua aceea. Poate sa fie destul de arogant si irascibil in unele privinfe, dar n-a mai fost niciodata atat de agresiv cu o studenta. A fost o scena tulburatoare. Julia sorbi din cafea, a§teptand ca el sa continue. 60 Infernul lui Gabriel
  • 61. Sytain Reynard 61 — Asadar, cand am gasit o copie a biletului nostru printre toate porcariile pe care mi le-a lasat, am stiut c-o sa te tortureze un pic. Am descoperit la ce ora urma sa te intalne§ti cu el si am programat o intalnire inainte. Apoi i-am marturisit ca eu am scris biletul. Ba chiar am minfit si am incercat sa-i spun ca ifi falsificasem semnatura in gluma, dar nu m-a crezut. — Ai facut toate astea pentru mine? Paul zambi, indoindu-si relaxat brafele musculoase. — Incercam sa joc rolul de scut uman. M-am gandit ca, daca zbiara §i se descarca pe mine, n-o sa mai aiba munifie si pentru tine. O studie preocupat. — Dar n-a mers figura, este? Ea il privi cu un aer recunoscator. — Nimeni n-a mai facut a§a ceva pentru mine. Ifi sunt datoare vanduta. — Stai calma! Mi-as fi dorit sa-si fi descarcat nervii pe mine. Ce fi-a zis? Ea i§i concentra toata atenfia asupra canii cu cafea, parand ca nu-1 auzise. — Asa nasol a fost? Paul i§i freca barbia ganditor. — Ei bine, trebuie sa-i mai fi trecut, s-a purtat politicos cu tine la ultimul seminar. Julia rase. — Sigur. Dar nu m-a lasat sa raspund la nicio intrebare, nici macar atunci cand am ridicat mana. Era prea ocupat s-o lase pe Christa Peterson sa vorbeasca. Paul observa amuzat accesul ei subit de indignare. — Nu-fi face griji in privinfa ei. O s-o cam incurce cu Emerson legat de tema ei de disertafie. Lui nu-i place abordarea ei. Mi-a spus. — Groaznic. Ea §tie? Paul ridica din umeri.
  • 62. — Ar trebui sa-si dea seama. Dar cine stie? E atat de pornita sa-l seduca, incat s-a lasat pe tanjala cu lucrul. E jenant. Julia isi intipari in minte toate aceste informafii gandindu-se ca aveau sa-i foloseasca. Se sprijini de spatarul scaunului, se relaxa si savura restul dupa-amiezii cu Paul, care era fermecator, amabil si o facea sa se bucure ca e in Toronto. Pe la cinci, incepura sa-i chioraie mafele si isi atinse stanjenita burta. Paul zambi, incercand sa-i alunge stanjeneala. Era atat de adora- bila in tot ceea ce facea, chiar si atunci cand ii chioraia burta. — Ifi place mancarea thailandeza? — Da. Era un restaurant fain in Philadelphia unde obisnuiam sa merg cu... Se opri inainte sa apuce sa-i rosteasca numele cu voce tare. Restaurantul acela era locul unde obi§nuia sa mearga cu el. Se intreba in sinea ei daca ei doi mergeau acolo impreuna acum, mancand la masa ei, razand de meniu si pe seama ei... Paul isi drese glasul, spre a o readuce in prezent. — Scuze. Julia i§i lasa capul in jos, prefacandu-se ca scotoceste dupa ceva in rucsac. — E un restaurant thailandez minunat in apropiere. E la cateva strazi de-aici, asa ca e ceva de mers pe jos. Dar mancarea e foarte buna. Daca n-ai alte planuri, te invit sa luam cina impreuna. Emofia ii era tradata doar de faptul ca batea usurel din piciorul drept, gest pe care Julia il observa cu coada ochiului, peste masufa. Isi ridica privirea, cufundandu-se in ochii lui negri, plini de caldura, si se gandi, pentru o clipa, ca bunatatea valora mult mai mult decat pasiunea. Accepta fara sa mai ezite. El zambi, ca si cum acceptarea invitafiei il incanta nespus, si ii lua rucsacul, aruncandu-1 degajat pe umar. — E o greutate prea mare pentru tine, zise, uitandu-se in ochii ei si alegandu-si cuvintele cu grija. Lasa-ma s-o due o vreme. Julia zambi, cu privirea in pamant, si iesi in urma lui.
  • 63. Sylvain Reynard 63 *** Profesorul Emerson se intorcea pe jos acasa de la facultate. Nu era un drum lung, dar atunci cand vremea nu era prielnica sau cand avea intalniri planificate seara, folosea masina. Mergand, se gandea la prelegerea pe care urma s-o fina la facul­ tate, pe tema desfranarii in opera lui Dante. Desfranarea era un pacat la care se trezea gandindu-se des si cu multa placere. De fapt, gandul la desfranare si nenumaratele-i delectari era atat de ispititor, meat profesorul Emerson se vazu silit sa-si traga trenciul in jurul lui spre a-si masca prohabul devenit brusc foarte proeminent, pentru a nu atrage priviri indiscrete. !n clipa aceea o vazu. Se opri, uitandu-se la bruneta atragatoare aflata pe celalalt trotuar. Calamity Julianne. Numai ca nu era singura. Paul mergea alaturi de ea, finandu-i dracia de rucsac. Sporovaiau relaxafi, razand si mergand periculos de aproape unui de celalalt. „Ii duci carfile, asadar? Cat de adolescentin, Paul." Profesorului Emerson ii urmari in timp ce mainile li se atingeau, gest ce-i inspira un zambet timid dar afectuos domni§oarei Mitchell. Emerson se trezi maraind involuntar, din rarunchi, si aratandu-si colfii. „Ce dracu’ a fost chestia asta?“ se intreba. Profesorului Emerson ii trebui un moment sa se adune si se spri­ jini de vitrina magazinului Louis Vuitton, incercand sa-§i dea seama ce naiba se intamplase adineauri. Era o persoana rafionala. Purta haine spre a-si ascunde goliciunea, circula cu masina, manca folo- sind cufitul, furculifa si un servet de in. Era angajat intr-un post care presupunea capacitafi intelectuale. Isi controla impulsurile sexuale prin diverse metode caracteristice unei persoane civilizate si n-ar fi profitat niciodata de o femeie. Si totusi, uitandu-se la Paul si la domnisoara Mitchell, realiza 1a era un animal. O creatura primitiva. O creatura salbatica. Si isi
  • 64. dorea sa se apropie de ei, sa-i smulga brafele lui Paul §i s-o ia pe sus pe domnisoara Mitchell. S-o sarute pana ce n-avea sa mai ?tie de ea, sa-§i lipeasca buzele de gatul ei si s-o revendice. „Ce dracu’?“ Gandul acesta il sperie de moarte pe profesorul Emerson. Pe langa faptul ca era un magar si un ticalos plin de el, era un om de Neanderthal care mergea ca o gorila, caruia probabil ii pufea gura si care simfea ca avea un drept de proprietate asupra unei femei mai tinere pe care de-abia daca o cuno§tea si care il detesta. Si care, pe deasupra, ii mai era si studenta. Trebuia sa mearga acasa, sa se intinda in pat si sa faca exercifii de respirafie pana ce se lini§tea naibii. Apoi va avea nevoie de altceva, ceva mai tare, ca sa-§i potoleasca poftele. Domnul profesor Emerson isi relua drumul spre casa, desprinzandu-se cu greu de privelistea celor doi tineri. Din mers, isi scoase iPhone-ul §iincepu sa-l butoneze rapid. La al treilea apel, ii raspunse o voce de femeie: — Alo? — Buna, eu sunt. Ne putem vedea diseara? *** Miercurea urmatoare, Julia iesea din cladirea facultafii dupa seminarul lui Emerson cand se auzi strigata de o voce cunoscuta. — Julia? Julia Mitchell, tu e§ti? Se intoarse §i se trezi c-o strange cineva in brafe mai s-o sufoce. — Rachel, ingaima, respirand poticnit. Fata blonda si zvelta chifai incantata §i o imbrafisa din nou pe Julia. — Mi-a fost dor de tine. Nu-mi vine sa cred de cand nu ne-am mai vazut! Ce-i cu tine aici? — Rachel, imi pare nespus de rau. Imi pare rau pentru tot si pentru ce s-a intamplat cu mama ta si... pentru tot. Cele doua prietene ramasera imbrafifate in tacere o buna bucata de vreme, unite de o durere comuna.
  • 65. S y lv a n R e yn a rd 65 — Imi pare rau ca n-am ajuns la inmormantare. Cum se simte tatal tau? intreba Julia, stergandu-si lacrimile. — E pierdut fara ea. Ca noi tofi. Si-a luat concediu de la Susquehanna acum, incearca sa rezolve niste chestii. Mi-am luat si eu concediu, dar a trebuit sa plec un pic. De ce nu mi-ai zis ca esti aici? ii reprosa Rachel, cu lacrimi in ochi. Julia isi plimba stanjenita privirea de la prietena ei la domnul profesor Emerson, care tocmai iesise din cladire si se uita la ea cu gura cascata. — Nu eram sigura c-o sa raman. Primele saptamani au fost, hm, tare dificile. Rachel, care era, incontestabil, o persoana foarte inteligenta, detecta tensiunea stranie si oarecum contradictorie dintre prietena ei si fratele ei adoptiv, dar, pentru moment, decise s-o ignore. — Tocmai ii spuneam lui Gabriel c-o sa-i gatesc ceva in seara asta. Hai si tu cu noi! Julia facu ochii mari §i paru usor panicata. Gabriel i§i drese glasul. — Aa, Rachel, sunt sigur ca domnisoara Mitchell are alte planuri. Julia ii intalni privirea, plina de subinfeles, si dadu repede din cap, ca un copii ascultator. Rachel se intoarse spre el. — Domnisoara Mitchell? A fost cea mai buna prietena a mea in liceu si am ramas prietene pana in ziua de azi. Nu stiai? Rachel se uita in ochii fratelui ei si nu vazu nici macar un semn c-ar fi recunoscut-o pe Julia. — Am uitat ca voi doi nu v-afi intalnit niciodata. Chiar si-a§a, fifele tale sunt prea din cale-afara. Fii draguf §i scoate-fi baful din cur. Se intoarse spre Julia, care parea ca-si va inghifi limba. Se facuse aproape vanata la fafa §i incepu sa tuseasca. — Poate-ar fi mai bine sa luam pranzul impreuna. Sunt sigura ca domnul prof... ca fratele tau prefera sa fifi singuri.
  • 66. Julia se sili sa zambeasca, constienta de faptul ca el ii arunca priviri otravite peste capul surorii lui. Rachel i§i ingusta ochii. — E Gabriel, Julia. Care-i faza cu voi doi? — Mi-e studenta. Exista un regulament. Tonul lui Gabriel era din ce in ce mai rece si mai distant. — E prietena mea, Gabriel. Si eu zic mai da-1 in ma-sa de regulament! Rachel se uita de la unui la altul, vazand cum Julia isi pleaca privirea in pamant, in timp ce Gabriel se uita furios la amandoua. — Binevoieste vreunul din voi sa-mi spuna ce se intampla? Cum nici Julia, nici Gabriel nu-i raspunsera, Rachel isi incru- cisa brafele la piept, privindu-i circumspecta. Reflecta o clipa asupra vorbelor Juliei cum ca primele saptamani la facultate fusesera dificile si trase rapid concluzia. — Gabriel Owen Emerson, ai fost magar cu Julia? Julia isi refinu cu greu un hohot de ras, iar Gabriel se incrunta. Desi niciunul nu spuse nimic, oricare din aceste doua reacfii ar fi fost suficienta pentru a-i confirma lui Rachel ca o nimerise. — Ei bine, n-am timp de prostiile astea. N-avefi decat sa va pupafi si sa cadefi la pace. Nu stau decat o saptamana si imi propun sa-mi petrec cat mai mult timp cu amandoi. Rachel ii lua pe amandoi de cate-o aripa si ii tari spre masina. Rachel Clark nu semana deloc cu fratele ei adoptiv. Era secre- tara atasatului de presa al Primariei din Philadelphia, ceea ce suna ca o funcfie importanta, dar nu era de fapt. Isi petrecea majoritatea timpului parcurgand ziarele locale, cautand toate articolele in care era pomenit numele primarului sau blogul acestuia, sau multiplica comunicate de presa. In zilele cu adevarat norocoase, i se permitea sa updateze blogul primarului. Ca aspect, Rachel era zvelta, cu trasa- turi rafinate, par lung si drept, pistrui si ochi albastri-cenusii. Era, totodata, o fire foarte sociabila, ceea ce-1 exaspera uneori pe fratele ei mult mai mare si mai introvertit din fire.
  • 67. Sylrain Reynard 67 Gabriel nu scoase o vorba tot drumul pana la apartamentul lui, pe cand cele doua femei sporovaiau pe bancheta din spate, ca niste scolari^e, chicotind si depanand amintiri. Nu-1 incanta ideea de a petrece o seara intreaga cu amandoua, dar sora lui suferea in momentul de fa{a si n-avea de gand s-o faca sa sufere si mai mult. In curand trioul lua liftul in Manulife Building, un zgarie-nori impresionant, de lux, de pe Bloor Street. Coborand din lift la ultimul etaj, Julia observa ca pe palier erau doar patru usi. „Oau, apartamentele astea trebuie sa fie uriase.“ De indata ce Julia intra in apartament, traversand holul, urmandu-1 pe Gabriel, si intrand in camera de zi, un spa^iu urias, larg deschis, realiza de ce profesorul se simfise atat de ofensat de garsoniera ei. Apartamentul lui spafios avea ferestre cat peretele, acoperite cu draperii de matase albastru-marin, de efect, cu vedere spre Turnul Televiziunii Canadiene si Lacul Ontario. Parchetul era din lemn negru, scump, acoperit de covoare persane, si perefii erau zugravi^i intr-o nuanja de gri-deschis. Mobila din camera de zi parea sa fi fost aleasa din colecjia Restoration Hardware si includea, printre altele, o canapea mare cafenie de piele, capitonata, doua fotolii de piele asortate si un fotoliu imbracat in catifea ro§ie, asezat in diagonala langa semineu. Julia se uita cu mult jind la fotoliul rosu, superb, si la divanul asortat. Era un loc ideal in care sa te cuibaresti intr-o zi ploioasa, cu u cana de ceai si o carte preferata. Nu c-o sa aiba vreodata ocazia sa <aca asta. Semineul func^iona cu gaz si Gabriel atarnase deasupra un tele- ' !zor LCD, ca si cum ar fi fost o pictura. Pere^ii si o parte din piesele ue mobilier erau impodobite cu diverse obiecte de arta, picturi in ulei si sculpturi. Avea sticlarie romana si ceramica greceasca, piese valo- roase care ar fi putut fi gasite intr-un muzeu, printre care erau inse- rate reproduceri dupa sculpturi celebre, inclusiv statuia lui Venus din Milo si Apollo fi Daphne al lui Bernini. De fapt, constata Julia, avea mult prea multe sculpturi, toate reprezentand nuduri feminine.
  • 68. Dar nu avea nicio fotografie personala. Juliei i se paru foarte ciudat ca in camera erau expuse mai multe fotografii alb-negru cu peisaje din Paris, Roma, Londra, Floren^a, Venecia si Oxford, dar nu se vedea nicio poza cu familia Clark, nici macar cu Grace. In camera alaturata, in apropierea mesei mari, pentru cine festive, se afla un bufet de abanos, larg si elegant. Julia il privi admi- rativ. Nu era nimic pe el, cu excepfia unei vaze mari de cristal si a unei tavi de argint bogat impodobite, pe care se aflau mai multe carafe cu lichide chihlimbarii, o Iada frigorifica §i pahare de cristal foarte vechi. Imaginea era desavarsita de un cleste din argint pentru ghea{a, asezat inclinat pe un teanc de servefele albe, patrate, de in, pe care erau brodate inifialele G. O. E. Julia chicoti in sinea ei, imagi- nandu-si cum ar fi aratat acele serve^ele daca numele de familie al lui Gabriel ar fi fost, de pilda, Davidson.* Pe scurt, apartamentul profesorului Emerson era agreabil din punct de vedere estetic, decorat cu gust, imaculat, deliberat masculin §i foarte impersonal. Julia se intreba, in treacat, daca aducea vreodata femei acasa, in acest loc rece, apoi se stradui din rasputeri sa nu-si inchipuie ce le facea cand venea cu ele acasa. Poate avea o camera dedicata unor astfel de activitafi, ca sa nu-i intineze obiectele prefi- oase... Isi trecu mana peste blatul rece, negru, de granit din bucatarie si o strabatu un frison. Rachel aprinse cuptorul si se spala pe maini. — Gabriel, ce-ar fi sa-i prezinfi Juliei casa in timp ce eu m-apuc sa pregatesc cina? Juliaisi stranse rucsacullapiept, nevrand salase un asemenea obiect pe mobila lui. Gabriel i-1lua din mana §i-l puse pe podea, sub o masura. Ea ii zambi recunoscatoare si el se trezi zambindu-i la randul sau. Nu voia sa-i faca turul apartamentului. Si cu siguranfa n-avea de gand sa-i arate dormitorul si fotografiile alb-negru de pe pereji. Joe de cuvinte intraductibil: inifialele G. O. D. ar putea fi citite „God“, adica „Dumnezeu“ sau „zeu“ in limba engleza {N.t.). r O l . n r ^ k r U I
  • 69. Sylwin Reynard 69 Dar, cand Rachel ii aminti de obligafiile care-i reveneau unei gazde amabile (de voie, de nevoie), nu vazu nicio cale de a se sustrage de la asta. Si asa ajunsera in biroul lui, care fusese initial unui din dormi- toare §i pe care il transformase intr-o biblioteca, instaland rafturi din lemn negru, cat peretele. Julia se uita cu gura cascata la toate carfile de pe rafturi — noi aparifii si raritafi, majoritatea cartonate, in italiana, latina, franceza, engleza si germana. Camera, ca si restul apartamentului, avea un aer deliberat masculin. Aceleasi draperii albastru-marin, acelasi mobilier din lemn negru si un covor persan, vechi, asezat in mijlocul incaperii. Gabriel se aseza la biroul lui din lemn de stejar, bogat impodobit si destul de impunator. — Ifi place? intreba el, aratand spre biblioteca. — Foarte mult, spuse Julia. E superba. Intinse mana, gata sa atinga fotoliul de catifea rosie, perechea celui asezat in dreptul semineului. Dar se gandi ca lui nu i-ar placea chestia asta. Profesorul Emerson era genul de persoana careia nu ii placea sa umble altcineva cu lucrurile lui, asa ca se opri la timp. Probabil ca s-ar burzului la ea pentru ca-1 manjeste cu manufele ei murdare. — Acela e fotoliul meu preferat. E foarte comod. Pofi sa-l incerci, daca vrei. Julia zambi ca §i cum i-ar fi facut un cadou si se afeza incantata, tragandu-si picioarele sub ea fi cuibarindu-se ca o mafa. Gabriel ar fi putut sa jure c-o auzi torcand. Zambi cand o vazu asa, relaxata pe moment fi aproape fericita, pentru un lucru atat de neinsemnat. Dintr-un capriciu, se hotari sa-i arate una din cele mai valoroase comori ale lui. — Hai sa-fi arat ceva! Ii facu semn sa se apropie fi ea veni, oprindu-se in fafa biroului lui. Gabriel trase sertarul §i scoase doua perechi de manusi albe de bumbac.
  • 70. — Pune-fi astea! li intinse una din perechi, pe care ea o accepta fara un cuvant, imitand gesturile cu care Gabriel isi trase manu§ile pe degetele lungi. — E una din cele mai prefioase comori ale mele, ii explica, scofand o cutie mare de lemn dintr-un sertar pe care-1 descuiase. Puse cutia pe birou si, pentru o clipa, Julia se temu de ce avea sa descopere inauntru. „Un cap mumificat? Care i-a aparfinut, poate, unui fost maste- rand?“ El deschise cutia si scoase de-acolo ceea ce parea a fi o carte. Cand o deschise, se dovedi a fi o serie de plicuri de hartie lipite unui de altul. Pe fiecare din ele scria ceva in italiana. Le rasfoi cu grija pana ce ajunse la plicul pe care-1 cauta, apoi scoase ceva de-acolo, finandu-1 cu mainile facute caus. Julia scoase o exclamafie socata. Gabriel zambi mandru. — O recunosti? — Bineinfeles! Dar nu... nu se poate sa fie originalul, este? El rase infundat. — Din pacate, nu. Acela ar fi prea scump raportat la averea mea modesta. Originalele dateaza din secolul al XV-lea. Acestea sunt reproduceri, din secolul al XVI-lea. "finea in mana o reproducere a unei celebre ilustrafii cu Dante si Beatrice sub stelele fixe ale Paradisului, al carei original era un desen in cerneala al lui Sandro Botticelli. Ilustrafia masura cam patruzeci pe cincizeci si, desi era un desen in cerneala pe pergament, detaliile minufioase ifi taiau rasuflarea. — Cum afi pus mana pe asa ceva? Nu stiam ca exista reprodu­ ceri dupa ele. — Nu numai ca sunt reproduceri, dar probabil ca sunt facute de un fost elev de-al lui Botticelli. Dar aceasta colecfie e completa. Botticelli a creat o suta de ilustrafii inspirate de Divina Comedie, dar numai nouazeci §i doua s-au pastrat. Eu le am si pe celelalte. Julia facu ochii mari, entuziasmata. nr, I n fo r n iil In ! f a h r i f t l