Successfully reported this slideshow.
We use your LinkedIn profile and activity data to personalize ads and to show you more relevant ads. You can change your ad preferences anytime.
C.C.A.C.C.A.
Raport
privind reglementarile prelucrării şi comecializării plantelor
aromatice şi medicinale şi modul tradiţ...
C.C.A.C.C.A.
2012
C.C.A.C.C.A.
Introducere
Plantele medicinale şi aromatice provin din cultivarea unor specii tradiţionale şi din
culegerea ...
C.C.A.C.C.A.
sistem ecologic (tot mai cerute la export) şi dezvoltarea de activităţi economice
alternative agriculturii în...
C.C.A.C.C.A.
 Ordin nr. 35/2009 al MADR privind modificarea şi completarea Ordinului
ministrului agriculturii, padurilor ...
C.C.A.C.C.A.
 Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale
stupului care se încadrează ca medi...
C.C.A.C.C.A.
asemenea, tuturor metodelor de producţie, inclusiv metodei de producţie organică, în
concordanţă cu prevederi...
C.C.A.C.C.A.
Capitolul II Utilizarea tradiţională a plantelor medicinale şi aromatice
Din cele mai vechi timpuri şi până a...
C.C.A.C.C.A.
Utilizarea plantelor medicinale şi aromatice în terapia naturală prezintă avantaje de
necontestat, comparativ...
C.C.A.C.C.A.
 maceratul se obţine prin menţinerea, un anumit timp, a produsului vegetal în apă
rece, vin, alcool etc. pen...
C.C.A.C.C.A.
ajutorul unui furtun, în sticle, care sunt păstrate la răcoare. Valabilitatea cidrului
este de două, patru lu...
C.C.A.C.C.A.
 unguente- preparate farmaceutice de consistenţă semisolidă, destinate aplicării
pe piele sau mucoase, în sc...
C.C.A.C.C.A.
substanţe active din plante, transportate de curentul sanguin.Aceste substanţe pot
ajunge în întreg organismu...
C.C.A.C.C.A.
Plantele aromatice sunt ingrediente esenţiale pentru aroma, mirosul şi gustul preparatelor
culinare. Ele sunt...
C.C.A.C.C.A.
terapeutice remarcabile, fiind util în afecţiuni ale aparatului respirator, reno-urinar,
endocrin şi imunitar...
C.C.A.C.C.A.
Cimbrul conţine antibiotic natural şi multe principii active. Cimbrul spre deosebire de
celelalte este o plan...
C.C.A.C.C.A.
Conţine : cantităţi mici de ulei esenţial (0,3‰) obţinute din petale(alcooli terpenici:
geraniol, nerol, citr...
C.C.A.C.C.A.
respirator, digestiv şi urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizează producerea şi
evacuarea bilei. Pe ...
C.C.A.C.C.A.
2.6.2. În scop decorativ
Cultivate în grădini, parcuri, vase pe balcon sau pe terase, plantele îmbogățesc
dec...
C.C.A.C.C.A.
3. Elaborare fişe de utilizare a plantelor aromatice şi medicinale în
reţete gastronomice tradiţionale şi în ...
Upcoming SlideShare
Loading in …5
×

Baza legislativa cercetare utilizare

756 views

Published on

  • Be the first to comment

Baza legislativa cercetare utilizare

  1. 1. C.C.A.C.C.A. Raport privind reglementarile prelucrării şi comecializării plantelor aromatice şi medicinale şi modul tradiţional de utilizare al acestora Program POSDRU Nr. contract POSDRU/110/5.2/G/88727 Cod proiect ID 88727 Titlu proiectului: "Antreprenoriat în sectorul plantelor aromatice şi medicinale - alternativă de dezvoltare durabilă a spaţiului rural" Aplicant CDDC– Consorţiul pentru Dezvoltare Durabilă şi Competitivitate Antreprenorială Parteneri P1 - Camera Agricolă Judeţeană Iaşi P2- Asociaţia Contrafort P3 – Asociaţia Centrul de Calificare Adulți Iaşi Grup de activități 1 Cercetare privind posibilitatile de valorificare economică a plantelor aromatice şi medicinale ca activităţi aducătoare de venituri pentru populația din mediul rural Activitatea .1.1. Cercetare naţională şi europeană privind reglementarile prelucrării şi comecializării plantelor aromatice şi medicinale Activitatea .1.2. Cercetare privind utilizarea tradiţională a plantelor aromatice şi medicinale
  2. 2. C.C.A.C.C.A. 2012
  3. 3. C.C.A.C.C.A. Introducere Plantele medicinale şi aromatice provin din cultivarea unor specii tradiţionale şi din culegerea din flora spontană a diferitelor specii şi varietăţi . Plantele aromatice au fost cultivate din cele mai vechi timpuri şi au fost folosite ca medicamente, în produse cosmetice sau ca ingrediente pentru diverse preparate culinare. În România , ca pretutindeni în lume, se manifestă în prezent un interes deosebit pentru utilizarea plantelor medicinale şi aromatice. Flora medicinală a ţării noastre este reprezentată de 800 de specii, dintre care 283 au proprietăţi terapeutice certe. Dintre cele 180 specii care au fost studiate din punct de vedere farmacodinamic, la circa 50 de specii s-au stabilit elementele de baza ale tehnologiilor de cultură. Plantele medicinale şi aromatice sunt reprezentate de specii anuale, bienale şi perene, ale căror produse (materii prime vegetale) - flori (Flores), frunze (Folium), iarba sau întreaga masa vegetativa aeriana (Herba), fructe (Fructis), seminte (Semen), radacini (Radix), etc. îsi găsesc diferite intrebuinţări. De la plantele medicinale şi aromatice se pot utiliza frunzele, florile şi semintele. Readuse în actualitate, aceste specii reprezintă surse de materii prime pentru extractii de principii active şi uleiuri volatile, de o valoare deosebită pentru industria de medicamente şi produse farmaceutice, pentru cea de produse cosmetice (parfumuri, siropuri, detergenţi), ca şi pentru cea alimentară (arome, coloranţi). Utilizarea plantelor aromatice în bucatarie are ca scop obţinerea unor gusturi şi arome deosebite pentru mâncarurile preparate. În stare proaspătă, savoarea plantelor aromatice este cea mai preganantă, dar pot fi folosite pentru gătit şi în stare congelată sau uscată. De asemenea, ele se utilizeaza ca atare, sub forma de produse vegetale pentru pregătirea ceaiurilor, decocturilor, infuziilor şi a altor preparate necesare îngrijirii sănătăţii. Pot fi utilizate şi ca insecticide naturale sau în aromaterapie. Comparativ cu alte plante agricole, în ţara noastră plantele medicinale şi aromatice se cultivă pe suprafete reduse. Strategia României prevede încurajarea înfiinţării şi extinderii culturilor de plante tehnice printre care şi de plante medicinale, aromatice şi tinctoriale , inclusiv a celor cultivate în
  4. 4. C.C.A.C.C.A. sistem ecologic (tot mai cerute la export) şi dezvoltarea de activităţi economice alternative agriculturii în mediul rural, lărgirea ofertei de produse ale pădurii, altele decât lemnul, sprijinirea eco şi agroturismuluI, etc., care pot spori veniturile gospodăriilor ţărăneşti. Printr-o corelare a politicilor publice cu cele industriale şi de mediu dar şi cu activităţile de cercetare –dezvoltare, se poate exploata eficient o sursă valoroasă de materii prime din natură şi îmbunătăţi simţitor managementul resurselor locale/naţionale de plante medicinale, aromatice şi tinctoriale cultivate sau din flora spontană. 1.Plantele medicinale şi aromatice ,cadrul legislativ de reglementare 1.1.Cadru de reglementare În calitate de stat aderent şi ulterior de membru al Uniunii Europene,România a adoptat un cadru de reglementare pentru producţia şi comercializarea produselor pe bază de plante medicinale şi aromatice, care să ofere un nivel ridicat de protecţie consumatorilor. Acest cadru de reglementare cuprinde:  Legea nr.491/2003 a plantelor medicinale şi aromatice;  Ordin comun MAPDR/MS nr. 243/2005 privind aprobarea normelor tehnice de prelucrare, procesare şi comercializarea a plantelor medicinale şi aromatice;  Ordin comun MAPDR/MS nr 244/401/2005 privind prelucrarea, procesarea şi comercializarea plantelor medicinale şi aromatice utilizate ca atare, partial procesate sau procesate sub forma de suplimente alimentare predozate;  Ordin comun MAPDR/MS/ANSVSA nr. 1228/244/63/2005 pentru aprobarea Normelor tehnice privind comercializarea suplimentelor alimentare predozate de origine animală şi vegetală şi/sau a amestecurilor acestora cu vitamine, minerale şi alţi nutrienţi;  Ordin comun MAPDR/MS/ANSVSA nr. 7/2008 privind întocmirea listei naţionale de menţiuni nutriţionale şi de sănătate associate produselor din plante medicinale şi aromatice;  Legea nr. 239 din 2010 Privind modificarea şi completarea Legii Plantelor medicinal şi aromatice nr.491/2003;
  5. 5. C.C.A.C.C.A.  Ordin nr. 35/2009 al MADR privind modificarea şi completarea Ordinului ministrului agriculturii, padurilor şi dezvoltarii rurale nr. 219/2007 pentru aprobarea regulilor privind inregistrarea operatorilor în agricultura ecologica;  Ordin nr. 297/2008 privind aprobarea Procedurii de autorizare simplificata pentru medicamentele din plante medicinale cu utilizare traditională;  Ordinului comun MADR/MS/ANSVSA nr. 7/2008 privind întocmirea listei naţionale a propunerilor de menţiuni nutriţionale şi de sănătate associate alimentelor şi produselor destinate consumului uman, prevăzute în Ordinul comun MADR/MS nr. 244/2005 şi Ordinul comun MADR/MS/ANSVSA nr. 1228/2005 MADR  ORDIN nr. 170 /2011 AL MADR privind aprobarea Ghidului de bună practică pentru cultivarea şi recoltarea plantelor medicinale şi aromatice  Regulamentul (CE) NR. 726/2004 al Parlamentului European şi al Consiliului de stabilire a procedurilor comunitare privind autorizarea şi supravegherea medicamentelor de uz uman şi veterinar şi de instituire a unei Agenții Europene pentru Medicamente  Comunicare a comisiei către consiliu şi parlamentul european privind Raportul referitor la experienţa dobândită ca urmare a aplicării dispozițiilor capitolului 2a din Directiva 2001/83/CE, astfel cum a fost modificată prin Directiva 2004/24/CE, asupra dispoziţiilor specifice aplicabile medicamentelor tradiţionale din plante;  REGULAMENTUL (CE) NR. 1924/2006 al Parlamentului European şi al Consiliului privind menţiunile nutriţionale şi de sănătate înscrise pe produsele alimentare 1.2.Notificarea/autorizarea produselor pe bază de plante medicinale şi aromatice în vederea comercializării pe piaţă Legea nr 491/2003 republicată actualizată în 2011 (privind plantele medicinale şi aromatice, precum şi produsele stupului) publicată în Monitorul Oficial 52/2011 din 20 Ianuarie 2011 stabilește cadrul general privind producţia, procesarea şi organizarea pieței plantelor medicinale, aromatice şi produselor stupului, relațiile dintre producatori, procesatori şi comercianţi.
  6. 6. C.C.A.C.C.A.  Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale stupului care se încadrează ca medicamente în definiția prevăzută în titlul XVII - Medicamentul, art. 695 pct. 1 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare se autorizează/avizează pentru introducerea pe piaţă de către Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale.  Produsele finite pe bază de plante medicinale, aromatice şi produse ale stupului care se incadreaza ca alimente , suplimente alimentare şi produse de uz intern sau extern, exclusiv produsele cosmetice se introduc pe piaţă conform normelor stabilite de autoritatea competentă şi se notifică de către operatorii din domeniu la Serviciul Naţional pentru Plante Medicinale Aromatice şi Produse ale Stupului (SNPMAPS) în cadrul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Bioresurse Alimentare – IBA Bucureşti. Acest organism asigură notificarea, supravegherea şi controlul suplimentelor alimentare şi produselor de uz extern obtinute din plante medicinale, aromatice şi produse ale stupului, cu excepția produselor cosmetice. 1.3. Standarde de cultivare, recoltare şi procesare primară ale plantelor medicinale şi aromatice Activitatea de producere şi comercializare a plantelor medicinale cultivate şi din flora spontană poate deveni o activitate economică de amploare, fiind o bună sursă de venituri pentru producători, comercianţi şi procesatori. Această activitate trebuie să se desfăşoare conform principiilor liberei concurenţe şi cu respectarea condiţiilor tehnice pentru cultivare şi recoltare. Asociaţia europeană pentru creşterea plantelor (EUROPAM – European Herb Growers Association) a elaborat ghiduri de bună practică de recoltare şi cultivare ale plantelor medicinale şi aromatice. Standardele stabilesc noţiunile de cultivare, recoltare şi procesare primară ale plantelor medicinale şi aromatice comercializate în Uniunea Europeană, prevederile lor aplicându-se la producerea tuturor materiilor prime din plante utilizate în industria alimentară, a medicamentelor, aromelor şi parfumurilor şi, de
  7. 7. C.C.A.C.C.A. asemenea, tuturor metodelor de producţie, inclusiv metodei de producţie organică, în concordanţă cu prevederile europene. Prin aplicarea acestor standarde, cultivatorul/procesatorul de plante medicinale şi aromatice poate garanta calitatea şi cantitatea plantelor recoltate din culturi şi din flora spontană şi poate asigura materii prime şi produse din plante care satisfac cerinţele consumatorilor şi standardele de calitate; respectiv :  obţinerea de produse igienice, cu un minim de încărcătura microbiologică;  limitarea influenţelor negative care afectează plantele în timpul recoltării, procesării şi depozitării. Standardele europene traduse de ASRO şi însuşite ca standarde româneşti au caracter voluntar de aplicabilitate :  SR 13479:2003 -Plante medicinale şi aromatice. Ghid de bună practică pentru cultivare ;  SR 13480:2003 -Plante medicinale şi aromatice. Ghid de bună practică de recoltare.  SR 1631-1:2003-Plante medicinale şi aromatice. Determinarea calităţii organoleptice, care stabileşte noţiunile şi metodele pentru determinarea calităţii organoleptice a plantelor medicinale şi aromatice. Determinarea calităţii organoleptice a plantelor medicinale şi aromatice constă în stabilirea caracterelor acestora, care pot fi observate cu ochiul liber sau cu lupa (caractere macroscopice, culoare şi dimensiuni), precum şi a celor care pot fi determinate prin perceperea mirosului sau gustului.  SR 1632-1:2003- Plante medicinal şi aromatice. Nomenclatură botanică, standard realizat în concordanţă cu Flora Europaea şi cu cele mai recente publicaţii ale Asociaţiei Internaţionale de Testare a Seminţelor (ISTA). Standardul ajută la cunoaşterea şi identificarea plantelor medicinale şi aromatice comercializate în Uniunea Europeană, cuprinzând atât denumirea plantelor (în limba latină şi limba română), cât şi denumirea speciei şi a familiei.
  8. 8. C.C.A.C.C.A. Capitolul II Utilizarea tradiţională a plantelor medicinale şi aromatice Din cele mai vechi timpuri şi până astăzi, meşteşugul vindecării suferinţelor umane nu a putut fi disociat de plantele medicinale. Până în urmă cu un veac, aproape toate “leacurile” folosite de om erau de origine vegetală. Treptat, medicina a separat ce este folositor şi ce nu din cunoştinţele medicinii populare. În zilele noastre, pe glob, circa jumătate din produsele farmaceutice au la bază plante medicinale, sau principii active extrase din plante (alcaloizi, glicozizi, uleiuri volatile etc.), fiind folosite în tratamentul unor boli grave de inimă, stomac, sistem nervos etc. La acestea se adaugă produsele utilizate la prepararea ceaiurilor şi în diverse industrii (alimentară, parfumerie şi cosmetică, a săpunurilor şi detergenţilor etc.). Majoritatea plantelor medicinale şi aromatice au însă utilizări multiple, pe care le prezentăm în continuare. 2.1. Fitoterapie bazată pe medicina populară În prezent asistăm la o revenire spectaculoasă a terapiilor naturale utilizate în vindecarea bolnavilor.Medicina naturistă sau naturală uzează de practici terapeutice inspirate de natură, folosind produse şi factori naturali, tehnici ancestrale şi metode traditionale verificate în timp.Tot mai multi pacienţi caută pentru afecţiunile de care suferă, mai întâi o soluţie naturală de rezolvare a problemelor de sănătate, prin folosirea tratamentelor şi terapiilor naturale. Exista ţări în care medicina chinezească, homeopatia, acupunctura, fitoterapia, gemoterapia, sunt considerate ca facând parte din tratamentele cu efecte reale de vindecare şi sunt incluse în bugetele de asigurări de sănătate . Orientările actuale în medicină sunt grefate tot mai mult pe utilizarea fitoterapiei (tratamentul cu produse farmaceutice obţinute din plante), limitând exploziva folosire a medicamentelor de sinteză în strictul necesar. Fitoterapia constituie o reală posibilitate în terapeutica modernă, alături de chimioterapie, fizioterapie, electroterapie, igiena alimentaţiei etc.
  9. 9. C.C.A.C.C.A. Utilizarea plantelor medicinale şi aromatice în terapia naturală prezintă avantaje de necontestat, comparativ cu medicamentele de sinteză.Produsele şi preparatele farmaceutice de origine vegetală sunt mai bine tolerate de organism, nu prezintă efecte secundare şi fenomen de obişnuinţă, au eficacitate sporită, neavând un înlocuitor de sinteză, reprezintă uneori singura posibilitate terapeutică (de exemplu, medicamentele cardio-digitalice din degetelul lânos, medicamentele laxative, hepatobiliare, antitusive, corticosteroizi) iar în majoritatea cazurilor, sunt mai ieftine decât produsele de sinteză. Produsele farmaceutice obținute din plante trebuie însă folosite în scopuri profilactice sau curative numai în baza prescripțiilor medicului specialist. 2.1.1 Utilizarea plantelor şi a produselor din plante medicinele şi aromatice în terapii de uz intern (medicină populară şi modernă)  Infuzia se obţine prin opărirea plantelor uscate şi măruntite sau prin opărirea plantelor proaspete. Modul de preparare: se pun una-doua lingurite din planta mărunţită într-un vas de ceramică sau emailat, peste care se toarnă 250 ml apă clocotită, se acoperă vasul timp de 15 minute şi apoi se filtrează printr-o strecurătoare. Valabilitatea unei infuzii este de 12 ore, daca este ţinută la temperatura camerei.  masticarea plantelor este cea mai simpla forma de preparare şi administrare a plantelor medicinale ;  decoctul (fiertura) este lichidul obtinut prin fierberea produsului vegetal mărunţit cu solventul necesar, obişnuit apa. Decocţia constă în tratarea produsului vegetal mărunţit cu cantitatea de apă necesară şi fierberea lui şi se recomanda în general pentru radacini şi coji, respectiv acele organe ale plantei care au membrana mai groasa şi prin care difuziunea substantelor active se face mai greu. Mai rar, acest procedeu se recomanda în cazul florilor, frunzelor, ramurelelor sau fructelor, şi aceasta în special cand urmarim ca în extractul apos sa ramana pretioasele uleiuri volatile. Soluţia extractivă se filtrează fierbinte, reziduul se spală cu apă care se completează soluţia la volumul indicat iniţial. Valabilitatea decoctului este de 12 ore, daca este tinut la temperatura camerei.
  10. 10. C.C.A.C.C.A.  maceratul se obţine prin menţinerea, un anumit timp, a produsului vegetal în apă rece, vin, alcool etc. pentru extragerea principiilor active. Macerarea dureaza intre cateva ore şi mai multe zile sau saptamani, în functie de produsul vegetal. Acest procedeu este recomandat în special pentru plante care contin mucilagii, şi anume radacini de nalba-mare, frunze şi ramurele de vasc, seminte de in.  siropul : preparat farmaceutic lichid, cu un continut ridicat de zahar, de consistenta vâscoasă, destinat administrarii interne. Se prepară în două feluri utilizând :  solutii extractive apoase (infuzii, decocturi, macerate) la care se adaugă zahăr. La 360 g lichid se adauga 640 g zahar. În loc de zahar se poate folosi miere.  fructe sau legume proaspete (afine, mure, cătină albă, coacaze negre etc). Se storc fructele şi se obtine siropul natural, la care se adauga zahăr sau miere.  tinctura : preparat lichid, sub formă de soluţie alcoolică, hidroalcoolică sau eteroalcoolică, obţinut prin extracţie dintr-un produs vegetal. Modul de obţinere: se pun plantele la macerat în alcool în proporţie de 10-20% timp de 10-14 zile, la temperatura camerei. Se agită de mai multe ori în fiecare zi, iar după macerare soluţia se strecoară şi se păstreaza la rece într-un vas de sticlă colorată, bine închis, la adăpost de lumina, căldura şi umiditate. după doua, trei zile, timp în care se face decantarea, se scurge solutia limpede şi se păstrează cu respectarea aceloraşi reguli.Tinctura se ia diluată în puţină apă sau ceai.Doza obisnuită: 5-10 picaturi, luate ca atare sau diluate in ceai ori apă fierbinte. Extern, tincturile se folosesc pentru ungerea locurilor bolnave ori sub forma de cataplasme  vin medicinal :se obtine din plantele medicinale mărunţite, care se macereaza timp de 7-10 zile în vin, în concentraţie de 30-50 g plante la 1 kg de vin, după care urmeaza filtrarea. Exemple: vinul de ceapă, vinul de urzică.  cidrul - vin obținut din fructe prin fermentaţie naturală. Se prepară din mere dulci, măceșe etc. Fermentaţia durează patru, sase saptamani, în funcţie de temperatura camerei. După terminarea fermentatiei, cidrul devine limpede şi se trage cu
  11. 11. C.C.A.C.C.A. ajutorul unui furtun, în sticle, care sunt păstrate la răcoare. Valabilitatea cidrului este de două, patru luni, la temperatura camerei.  administrarea plantelor pe cale orală, sub formă de pulbere obţinută dintr-o singură plantă sau un amestec de pulberi din mai multe plante, înghiţite ca atare cu puțină apă. Pulberea se obţine prin măcinarea diferitelor părţi ale plantei (flori, frunze, tulpină, rădacină). Extracţia substanţelor active se realizează după ingerare, prin sucul gastric. Avantajul acestei forme de administrare a unui produs fitoterapeutic consta în aceea ca substantele active, cele termolabile şi cele care-şi schimbă structura prin folosirea unor solvenţi de extracţie, nu vin în contact cu agenţii fizico-chimici.  comprimatele simple sunt preparate din pulberi de plante, printr-o tehnologie clasică sau drajate printr-o tehnică mai complicată de drajare, care constă în acoperirea cu o peliculă specială gastro-solubilă, a comprimatelor. Comprimatele din pulberi de plante prezintă avantajul unei dozări precise, posibilitatea controlului analitic, stabilirea termenului de valabilitate şi prezentarea într-un ambalaj modern şi sigur.  soluţiile extractive hidroalcoolice sunt forme farmaceutice în care plantele sunt macerate sau percolate intr-un amestec de apa şi alcool, cu o concentratie mai mare în alcool în cazul tincturilor sau mai redusă, în cazul vinurilor medicinale.  capsule, gelule, solutii injectabile şi altele, în compozitia carora intră extracte totale sau substanţe active pure de origine vegetală. 2.1.2. Utilizarea plantelor şi a produselor din plante medicinele şi aromatice în terapii de uz extern  Cataplasma se obtin din frunzele proaspete de plante sau din semințe măcinate, care se amestecă cu apa calduţă, până se obţine o plasmă care se pune în tifon dublu sau intr-o pânză curată. Cataplasmele se aplică pe zona în care se manifestă afecţiunea şi au rol emolient, antiinflamator sau activează circulaţia periferică.
  12. 12. C.C.A.C.C.A.  unguente- preparate farmaceutice de consistenţă semisolidă, destinate aplicării pe piele sau mucoase, în scop terapeutic sau de protectie. Se prepară dintr-o baza de unguent (vaselina, ceară naturală, unt, untura), în care se incorporează tinctură, extract sau pulbere de plante.  uleiuri medicinale :produse obţinute prin macerarea plantelor în uleiuri comestibile (măsline, floarea-soarelui etc.) un timp variabil (intre 4 şi 6 săptămâni), după care se filtrează şi se pastrează în sticle inchise la culoare, la răcoare şi la întuneric. Există şi un procedeu mai rapid în care plantele se umectează în prealabil cu alcool concentrat şi se ţin intr-un vas inchis 10-12 ore. Se adaugă ulei comestibil, fierbându-se apoi pe baia de apă timp de 2-3 ore. Se lasă în repaus 2-3 zile, după care se filtrează. Se păstreaza în sticle bine inchise, la întuneric şi la loc răcoros.  oteturi aromatice : produse obţinute prin macerarea unor plante în oţet de fructe (obţinut prin fermentaţie naturală). Se folosesc 100-500 g plante măruntite la un un litru de oţet. Macerarea este variabila; poate dura, în general, şapte-opt zile, după care conţinutul se filtrează prin presare şi se depozitează în locuri răcoroase şi întunecoase.  înhalaţii : se prepara din plante aromatice prin infuzare sau din uleiuri volatile puse direct în apă clocotită. Bolnavul tine capul încât pierderile de vapori să fie cât mai mici, iar respiratia trebuie fie profundă. Inhalaţia durează 20 de minute.  gargara - mod de dezinfectare a cavităţii bucale şi faringelui cu ajutorul unor infuzii sau decocturi din plante medicinale.  supozitoare :obţinute de farmacii sau industria de medicamente din diverse medicamente naturale. Se administreaza exclusiv pe cale externa.  badijonaje : formă de aplicare externă, direct pe o leziune a pielii sau mucoaselor, a unor substante medicamentoase obţinute din plante.  băi cu plante : se bazează în principal pe acţiunea directă la nivelul tegumentelor sau al mucoaselor a diferitelor substanţe active din plante (obţinute prin extracţie apoasa). Băile cu plante sunt utile în boli de piele sau chiar în unele afecţiuni interne. Tegumentele şi mucoasele sunt destul de permeabile pentru numeroase
  13. 13. C.C.A.C.C.A. substanţe active din plante, transportate de curentul sanguin.Aceste substanţe pot ajunge în întreg organismul, fiind utile într-o serie de boli interne. Substanţele active se pregătesc în infuzii sau decocturi concentrate, care se introduc în apa de baie, după filtrare. Băile medicinale se pot face şi cu uleiuri esenţiale în proporţie de 5-10 % ulei, dizolvate în alcool concentrat. Prezentăm în continuare câteva dintre plantele recunoscute pentru proprietăţile lor curative : Cicoare (Chihorium intybu) Frunzele şi rădăcina plantei au importanţă în fitoterapia umană. Proprietăţi: tonic general, remineralizant, antianemic, aperitiv, stomahic, depurativ, coleretic şi colagog, diuretic, laxativ uşor, vermifug, febrifug, sedativ, antiaritmic şi hipotensiv, hipoglicemiant. Se recomandă în: anorexie, astenii, anemie, insuficienţă biliară, icter, colici hepatice, congestii hepatice şi splenice, atonie gastrică şi digestivă, dermatoze, gută, litiază renală şi vezicală, infecţii urinare, hidroptizie, constipaţie, paludism. Planta se află în compoziţia ceaiului depurativ Plafar. Coada-şoricelului ( Achillea mellifolium) Compoziţie chimică: planta conţine ulei eteric, acizii achileic, formic, acetic, aconitic, ascorbic, folic, probionic, valerianic, palmitic, stearic, oleic, linoleic, miristic, succinic, urme de acid salicilic, cafeic, alcool etilic şi metilic, flavone, maltoză, zaharoză, glucoză, arabinoză, galactoză, dextrine, aminoacizi, proteine, taninuri, substanţe anorganice conţinand Fe, Mg, Zn, Cu, Cd, Ni, Si, Ca. Planta are importanţă terapeutică în medicina umană:  intern acţionează ca bronhodilatator, expectorant, antiseptic bronşic, dezinfectant şi calmant în inflamaţiile gastrointestinale, carminativ, topic - ,modificand local reacţia pielii sau mucoaselor, analgetic, hemostatic, decongestive antihemoroidal, antiseptic şi calmant al mucoasei ano-rectale.  Extern: calmant, antiinflamator şi dezinfectant (băi sau comprese); regenerează ţesuturile. 2.2. Gastronomie
  14. 14. C.C.A.C.C.A. Plantele aromatice sunt ingrediente esenţiale pentru aroma, mirosul şi gustul preparatelor culinare. Ele sunt folosite în mod tradiţional în bucătărie ca aromatizanţi, coloranţi naturali pentru prajituri ,condimente sau conservanţi pe timp lung pentru alimente . Simple sau combinate între ele, proaspete sau uscate, plantele medicinale şi aromatice dau o savoare deosebită mâncarurilor pe bază de legume şi carne, supelor ,sosurilor, orezului şi chiar pâinii. De asemenea, pot fi folosite pentru asezonarea salatelor şi aromatizarea oțetului, uleiiurilor, băuturilor alcoolice şi sucurilor de fructe. Felurile de mâncare vor deveni mai gustoase, mai usor de digerat (deci mai sanatoase) cu un aspect mai placut (deci mai apetisante), dacă sunt adaugate diferite plante aromatice, în funcţie de aromă, gust, culoare şi aspect. Folosirea acestora, presupune un anumit rafinament culinar şi alegerea cea mai potrivita contribuie la succesul unei mese reusite.În timp, s-a dovedit că plantele aromatice au proprietăţi terapeutice remarcabile. Bucătăria românească este dominată de pătrunjel, mărar, leuştean, frunze de ţelină , cimbru, etc. Pătrunjelul (Petroselinum crispum)este probabil cea mai cunoscută plantă aromatică din bucătăria românească, alături de leuştean şi mărar. Este menţionat încă din perioada grecilor antici, care îl foloseau la decorarea sau aromatizarea mâncărurilor. Ca remediu era folosit în tratarea muşcăturilor de şarpe sau scorpion. Este utilizat în supe, tocanite, tocături , mîncaruri de legume, sosuri, salate. Conţine vitamina C (20 g acoperă necesarul zilnic), betacaroten, bioflavonoide (antioxidanti) şi calciu. patrunjelul reduce inflamațiile, stimulează pofta de mâncare, este diuretic, depurativ, vermifug (combate viermii intestinali) şi are efect vasodilatator. Este de preferat a-l folosi proaspat, dar poate fi conservat prin uscare sau congelare în cuburi de gheaţă. El se adauga când mâncarea este gata şi oprit focul, prelucrarea termică diminuându-i mult proprietăţile de bază. Leușteanul (Levisticum officinale) dă o savoare deosebită ciorbelor acre şi borșurilor. Se adaugă la final, fără a-l mai fierbe , tocat marunt. Aroma sa puternică îl recomandă şi pentru prepararea murăturilor şi a borșurilor. Are conşinut mare de potasiu, ceea ce diminuează utilizarea sării de bucatarie . Provine de pe meleagurile Italiei şi are calități
  15. 15. C.C.A.C.C.A. terapeutice remarcabile, fiind util în afecţiuni ale aparatului respirator, reno-urinar, endocrin şi imunitar, dar şi în înfrumusețare. Mărarul (Anethum Graveolens): este utilizat mai ales în stare proaspată, când dezvoltă arome deosebite. Este foarte apreciat în cremele de brânza, unt cu verdeață, salate de crudități, sosuri, preparate din pește, fructe de mare sau legume. Se asociază foarte bine cu pătrunjelul în ciorba de salată verde sau de perișoare. Dă o savoare deosebită castraveciorilor murați de vară sau verzei albe murate vara. Este un bun remediu digestiv şi o sursă importantă de fitoestrogeni. Îşi pierde aroma când este uscat, dar se poate conserva foarte bine în sare sau prin congelare. Conţine potasiu, fosfor, calciu, sulf. Apa de mărar poate fi folosită pentru albirea tenului şi pentru îndepărtarea petelor de pe piele. Țelina (apium graveolens) provine dintr-un soi salbatic care este răspândit în Europa şi în Asia pe terenurile umede, uşor sărate. Frunza de ţelină are o aromă foarte puternica şi o textură aspră. Ea se foloseşte proaspătă, la sfârsitul preparării tocată foarte mărunt. Este potrivită pentru supe şi ciorbe, se adaugă şi în salatele de rădăcinoase, pentru completarea gustului şi aromei. Frunza de ţelină îmbogăţeşte şi mâncărurile cu sos, cum sunt tocăniţele. Ţelina are origine tot mediteraneana şi prin proprietăţile sale, este un tonic al sistemului nervos. Stimulează glandele suprarenale, răcoreşte şi tonifică organismul şi constituie un excelent remediu împotriva obezităţii. Are rol intern în astenie, artrite şi combaterea bronşitelor. Ţelina stimulează pofta de mâncare şi este un bun diuretic pentru bolnavii de ficat, inimă, rinichi şi plămâni. Are acţiune favorabilă în diabet, scăzând conţinutul de zahăr din sânge, şi în cura de slăbire, combătând constipaţia şi stimulând diureza. Dar cel mai important efect este ca un consum constant de ţelină echilibrează funcţiile sexuale . Cimbrul (Thymus vulgaris ) este o plantă, cu origini meditaraneene care se foloseţte mai ales uscat, deoarece îşi intensifica aroma picantă, uşor dulceagă, în mâncaruri de legume, tocăniţe, preparate din carne tocata, fripturi sau sosuri pentru spaghete. Ceaiul de cimbru combate indigestia sau balonarea. O infuzie de cimbru în proporţii egale, răcită, strecurată poate fi utilizată la clătirea părului pentru combaterea sebuumului şi a mătreţii.
  16. 16. C.C.A.C.C.A. Cimbrul conţine antibiotic natural şi multe principii active. Cimbrul spre deosebire de celelalte este o planta aromatică lemnoasă, ceea ce recomandă folosirea lui sub forma de crenguţe, la foc mic, pentru a dezvolta aroma. Se pot folosi şi frunzuliţele proaspete, dar nu multe şi fără a le fierbe pentru ca vor da un gust amărui mâncării. Menta (Mentha piperita) este utilizată încă din antichitate pe lângă condimentarea mâncarurilor orientale şi picante, iaurtului şi a produselor lactate, în fitoterapie. Ceaiul de mentă reglează digestia, combate balonarea, crampele şi stările de greaţă datorită uleiurilor volatile (mentol) conţinute. Uleiul esenţial de mentă picurat în lampa de aromoterapie linişteşte, alungă migrenele şi redă buna dispoziţie. Loţiunile cu extracte de mentă stimulează circulaţia sanguină, calmează durerile musculare şi tonifică pielea. Câteva frunze de mentă mestecate împrospătează respiraţia mai bine ca orice guma mentolată. Busuiocul (Ocimum basilicum)este mai puţin întâlnit în bucătăria românească dar este frecvent folosit în cea mediteraneană, tailandeză, şi vietnameză. Este folosit la mâncărurile din carne tocată, peşte, pui, paste, salate, sosuri aromate. Câteva crenguţe de busuioc puse la fereastră îndepartează insectele şi ţânţarii iar uleiul esenţial sporeşte puterea de concentrare. Poate fi utilizat pentru ameliorarea stărilor de nervozitate, anxietate, teamă sau pentru combaterea insomniilor şi a migrenelor. Busuiocul linişteşte crampele (are un efect antispasmodic), este antiseptic şi tonic. 2.3. Cosmetologie Uleiurile esenţiale sunt amestecuri complexe de substanţe parfumate şi volatile conţinute de plante.Utilizarea lor este considerabilă în parfumerie şi alimentaţie. Ele reprezintă produşi în general parfumanţi, obţinuţi prin antrenarea cu vapori de apă din plante sau părţi de plante sau prin presarea epicarpului proaspăt ale anumitor specii de Citrus. Trandafirul de mai, rosa centifolia.
  17. 17. C.C.A.C.C.A. Conţine : cantităţi mici de ulei esenţial (0,3‰) obţinute din petale(alcooli terpenici: geraniol, nerol, citronelol. Petalele conţin de asemenea taninuri galice şi pigmenţi antocianici, în cantităţi mai reduse.) Utilizare: în farmacie, petalele proaspăt culese servesc la prepararea apei distilate de trandafiri.În parfumerie şi cosmetologie, ele sunt folosite pentru prepararea esenţei propriu-zise. Verbina,Lippia citriodora Conţine : ulei esenţial cu miros agreabil, în care se regăseşte mai ales citralul (30÷40%) însoţit de cineol şi de carburi terpenice. Utilizare: Verbina este un digestiv foarte utilizat în ceaiuri (o plantă aromatică pentru infuzii la vânzare liberă); şi pentru extracţia esenţei folosite în parfumerie. Plantele aromatice sunt de asemeni utilizate ca remedii naturiste în tratamente cosmetice pentru întreținerea tenului. În principal, sunt 4 moduri de utilizare:  loţiuni ale feţei cu infuzii sau decocturi de plante;  comprese cu infuzii sau decocturi care se aplică pe faţă  bai de aburi, cu plante medicinale sau uleiuri volatile infuzate în apa fierbinte;  mastile care mai contin în afara de plante şi un suport sau o masă, care poate fi amidon, miere, etc. 2.4. Aromoterapie Aromoterapia este ramura terapeuticii de inspiraţie fitoterapeutică, care urmăreşte ameliorarea sau vindecarea diverselor boli si/sau dobândirea unei stari de spirit specifice, pe calea aromelor şi a parfumurilor, respectiv datorită unor produşi volatili şi odorizanţi, extraşi din plante aromatice, care se prezintă sub formă unor esenţe naturale sau a unor uleiuri volatile. Cele două componente importante ale aromoterapiei sunt:  uleiurile volatile;  condimentele. Prodigioasa putere bactericidă şi microbiană proprie esentelor aromatice, se exercitã nu numai în exteriorul organismului, ci şi în interiorul său. Astfel, esenţele de cimbru, lavandă, pin şi eucalipt, exercită acţiuni antiseptice mai ales în domeniul aparatului
  18. 18. C.C.A.C.C.A. respirator, digestiv şi urinar, în timp ce acelea de rozmarin, favorizează producerea şi evacuarea bilei. Pe de altã parte, ceapa, usturoiul, lămaia şi ienupărul, împiedică formarea de pietre la nivelul aparatului biliar şi renal, în timp ce esențele de lavandă, măghiran, verbină, chiparos şi anason, exercită efecte antispasmodice. Esența de lămâie în anumite concentraţii neutralizeazã bacilul tific şi unii stafilococi. Efecte stimulante exercită esentele de busuioc, salvie, pin şi rozmarin, iar antifermentative intestinale acelea de ceapă, usturoi, cimbru, mărar, anason, lãmaie şi ienupãr. Alte esente exercită actiuni aperitive, afrodisiace, cicatrizante, diuretice, antireumatismale, febrifuge, antitoxice, antivirale ca şi de alt gen. Multora din esenţele aromatice le este proprie o extraordinară forţă de difuzie în organism. Esenţele aromatice nu produc obisnuinţă şi nu exercită efecte secundare nocive, proprii multor medicamente de sinteză. 2.5. Colorarea textilelor Unele plante medicinale servesc la obţinerea de coloranţi vegetali care sunt lipsiţi de toxicitate. Din fructele coapte de păducel se pot obţine coloranţi vegetali pentru lână şi borangic dând culori ocru-închis şi cafeniu-roşcat. Din frunze şi buchete de flori de păducel se obţin culori ocru-închis în diferite nuanţe. Florile de gălbenele se folosesc pentru vopsit în galben, iar florile de tei ,la vopsit în galben deschis. 2.6.Alte utilizări 2.6.1.Insecticide Uleiurile esenţiale în combinaţie cu alcoolul sau apa distilată, precum şi unguentele naturale sunt utilizate ca ingrediente active împotriva muşcăturilor de ţânţari. Dintre ele enumerăm :  uleiul esenţial de lavandă ;  uleiul esenţial de eucalipt ;  uleiul esenţial de cimbru ;  uleiul esenţial de lemongras
  19. 19. C.C.A.C.C.A. 2.6.2. În scop decorativ Cultivate în grădini, parcuri, vase pe balcon sau pe terase, plantele îmbogățesc decorul iar multe dintre ele emană un miros foarte plăcut.
  20. 20. C.C.A.C.C.A. 3. Elaborare fişe de utilizare a plantelor aromatice şi medicinale în reţete gastronomice tradiţionale şi în scop curativ. - capitol in lucru

×